. Politici Si Tratamente Contabile Privind Evaluarea Initiala Si Ulterioara a Imobilizarilor Corp

CAPITOLUL I

FUNDAMENTARE TEORETICĂ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN CONTEXTUL TEORIEI NORMALIZĂRII ȘI LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE ÎN VIGOARE

1.1 Definirea și recunoașterea activelor și a imobilizărilor corporale conform Standardelor Contabile Internaționale și a Normelor contabile românești in vigoare.

Din dorința de a alinia contabilitatea românească la normele internaționale, Ministrul Finanțelor a emis Ordinul numărul 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitaților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate .

Aceste reglementări se aplica impreună cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu Standardele Internaționale de Contabilitate .

După cum se desprinde din Legea contabilității, activul reprezintă bunurile economice ca substanță materială a patrimoniului. O asemenea definire poate căpăta și alte variante, cum sunt:

activul cuprinde bogăția sau averea unității patrimoniale;

activul cuprinde valorile economice pozitive ale patrimoniului;

activul reprezintă ceea ce posedă o entitate patrimonială.

Din referențialul internațional deducem însă că activul reprezintă resurse controlate de întreprindere, provenite din operații trecute și susceptibile să genereze avantaje economice viitoare.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui, în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar și echivalente de numerar către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce iesirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de productie care micșorează costurile.

De obicei o întreprindere își utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorințele sau necesitățile clienților; datorită faptului că aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinte sau necesități, clienții sunt dispuși să plătească pentru a le obține, contribuind astfel la fluxul de trezorerie al întreprinderii.

Multe active, de exemplu terenurile și mijloacele fixe, au o formă fizică. Cu toate acestea forma fizică nu este esențială pentru existența unui activ, de aceea brevetele și drepturile de autor sunt active dacă se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare întreprinderii și dacă sunt controlate de aceasta.

Activele unei întrerprinderi rezultă din tranzacții sau evenimente anterioare. In mod normal întreprinderile obțin activele prin cumpararea sau producerea acestora, dar și alte tranzacții sau evenimente pot genera active, de exemplu proprietățile primite de la Guvern ca parte a unui program de încurajare a cresterii economice intr-o regiune. Tranzacțiile sau evenimentele care sunt așteptate in viitor nu generează prin ele insele active, de aceea, de exemplu, intenția de a cumpara un bun nu satisface prin ea insăsi definiția unui activ.

Conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice numărul 94/2001 un activ se recunoaște numai atunci când:

este posibil ca acesta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieșirea acestora; și

costul său poate fi evaluat în mod credibil.

O întreprindere demonstrează că un element satisface primul criteriu de recunoaștere ca activ, stabilind gradul de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale. Ca urmare a acestei certitudini, întreprinderea trebuie să preia atăt beneficiile, cât și riscurile aferente activului.

Al doilea criteriu de recunoaștere, evaluarea credibilă a costului activului, este de obicei satisfăcut, întrucât tranzacția de schimb evidențiind cumpărarea activului identifică astfel costul acestuia. In cazul unui mijloc fix construit de întreprindere, o măsurare obiectivă a costului poate fi făcută prin intermediul tranzacțiilor cu terții pentru achiziționarea de materiale, forță de muncă și alte intrari utilizate in procesul de productie al acestuia.

Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. In schimb o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere. Acest tratament nu inseamnă că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decât obținerea unui beneficiu economic pentru întreprindere sau că managementul a fost deficitar. Singura implicație este aceea că gradul de siguranță privind obținerea unui beneficiu într-o perioadă contabilă ulterioară este insuficient pentru a garanta recunoașterea unui activ.

Masa elementelor de activ este împărțită în subdiviziuni, în raport cu natura, modul de utilizare a bunurilor și lichiditatea acestora. Structurile care răspund la o asemenea cerință sunt cele de active imobilizate și circulante.

Activele imobilizate cuprind toate valorile economice de investiție, destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia, a căror lichiditate se extinde pe o perioadă mai mare de un an.

Activele imobilizate asigură baza materială a activității unei întreprinderi. Ele sunt o categorie de bunuri, reunite prin anumite caracteristici, dar și diferite din punct de vedere a scopului, utilității și formei.

Caracteristicile care le unesc într-o categorie de sine stătătoare sunt legate de durata lor de funcționare si de importanța lor valorică.

Punctele de vedere ce le diferențiază au determinat următoarea tipologie a activelor imobilizate:

imobilizari necorporale;

imobilizari corporale;

imobilizari financiare;

Imobilizarile corporale sunt active cu forma materială concretă care se regăsesc în întreprindere sub formă de terenuri și amenajări de terenuri și, respectiv, mijloace fixe.

In conformitate cu IAS 16 ”Imobilizări corporale”, imobilizările corporale sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Imobilizarile corporale prezintă următoarele caracteristici:

sunt achiziționate pentru a fi utilizate în cursul activității de exploatare;

nu sunt achiziționate pentru a fii revândute;

au o durata de utilizare mai mare de un an;

O perioada indelungată de timp, imobilizările erau denumite active fixe, însă utilizarea acestui termen se restrânge, pentru că notiunea fixe sugerează o perioadă nelimitată de funcționare.

Deși nu există o delimitare strictă a perioadei minime de timp în care trebuie să fie utilizat un activ pentru a fi considerat activ imobilizat, criteriul cel mai frecvent aplicat constă în aceea că activul trebuie să poată fi utilizat în mod repetat pe o durata de cel puțin un an. In această categorie se includ și activele utilizate numai în perioada de vârf sau de urgență.

Activele care nu se utilizează în cursul normal al exploatării nu se includ în categoria activelor imobilizate. Astfel, terenurile deținute în scopuri speculative sau clădirile care nu se mai utilizează pentru operațiunile economice curente nu trebuie incluse în categoria imobilizărilor corporale, ci clasificate ca investiții pe termen lung.

Dacă un bun este deținut pentru a fi revândut, el trebuie clasificat ca stoc, indiferent de durata sa de funcționare.

Acele imobilizări, aflate în diferite faze de execuție sau finalizate, dar nerecepționate, constituie imobilizări corporale în curs.

La sfârșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categori de bunuri și valori, întreprinderea intocmește un inventar detaliat al imobilizărilor.

Imobilizările corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematică a valorii care ia forma amortizărilor, sau de corectare temporară a valorii, care imbracă forma provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizările corporale amortizate integral ramân inscrise în anexele la bilanț atâta timp cât ele există în întreprindere.

Sunt considerate imobilizări corporale, dar nu se supun amortizării:

mijloacele fixe aparțând proprietații publice;

lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții;

terenurile, inclusiv cele împădurite;

Conform teoriei juridice, imobilizările corporale înscrise în activul bilanțului se referă numai la bunurile a căror proprietară este întreprinderea. Bunurile pe care aceasta le utilizează, dar nu sunt în proprietatea sa, nu trebuie să figureze în activ.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se inregistrează în contabilitatea societății care le-a efectuat.

La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locatie de gestiune, valoarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat și se inregistrează în contabilitatea unității patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, conform contractelor.

Un element de tipul terenurilor și mijloacelor fixe trebuie recunoscut ca activ atunci când acesta satisface definiția și criteriile de recunoastere pentru un activ .

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul terenurilor și mijloacelor fixe, se cere un raționament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanțelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative și apoi să se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente.

Conform IAS 16 ”Imobilizări corporale”, majoritatea pieselor de schimb și a echipamentului de service sunt înregistrate, de regulă, ca stocuri și sunt recunoscute ca cheltuieli, pe masură ce sunt consumate.

Atunci când întreprinderea se asteaptă să folosească piesele de schimb și echipamentele pe mai multe perioade, acestea se pot încadra în categoria mijloacelor fixe.

De asemenea, sunt considerate mijloace fixe și acele piese de schimb sau echipamente de service care se folosesc neregulat doar în legatură cu alte mijloace fixe și care se amortizează pe o perioada ce nu depășeste durata de viață utilă a respectivului mijloc fix.

Dacă părțile componente ale unui activ au durate de viață utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii într-un mod diferit, aceastea se contabilizează separat, utilizăndu-se rate și metode de amortizare diferite.

Terenurile și mijloacele fixe pot fi achizitionate cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de terenuri și mijloace fixe, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile viitoare ale unui mijloc fix, poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. In aceste situații, astfel de achiziții de mijloace fixe și terenuri îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie derivate de întreprindere, în plus fată de beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care valoarea contabilă a unui astfel de activ și activele aferente nu depășeste valoarea contabilă recuperabilă a acestor active.

1.2 Structuri specifice imobilizărilor corporale- terenuri și mijloace fixe:definire, caracteristici

Practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de sectorul de activitate, utilizează bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziționate, produse sau primite pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile.

Imobilizările corporale sunt individualizate în următoarele structuri:

Terenuri- sunt bunuri imobile care constau din parcela de teren, cu sau fle deținute în scopuri speculative sau clădirile care nu se mai utilizează pentru operațiunile economice curente nu trebuie incluse în categoria imobilizărilor corporale, ci clasificate ca investiții pe termen lung.

Dacă un bun este deținut pentru a fi revândut, el trebuie clasificat ca stoc, indiferent de durata sa de funcționare.

Acele imobilizări, aflate în diferite faze de execuție sau finalizate, dar nerecepționate, constituie imobilizări corporale în curs.

La sfârșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categori de bunuri și valori, întreprinderea intocmește un inventar detaliat al imobilizărilor.

Imobilizările corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematică a valorii care ia forma amortizărilor, sau de corectare temporară a valorii, care imbracă forma provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizările corporale amortizate integral ramân inscrise în anexele la bilanț atâta timp cât ele există în întreprindere.

Sunt considerate imobilizări corporale, dar nu se supun amortizării:

mijloacele fixe aparțând proprietații publice;

lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții;

terenurile, inclusiv cele împădurite;

Conform teoriei juridice, imobilizările corporale înscrise în activul bilanțului se referă numai la bunurile a căror proprietară este întreprinderea. Bunurile pe care aceasta le utilizează, dar nu sunt în proprietatea sa, nu trebuie să figureze în activ.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se inregistrează în contabilitatea societății care le-a efectuat.

La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locatie de gestiune, valoarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat și se inregistrează în contabilitatea unității patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, conform contractelor.

Un element de tipul terenurilor și mijloacelor fixe trebuie recunoscut ca activ atunci când acesta satisface definiția și criteriile de recunoastere pentru un activ .

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul terenurilor și mijloacelor fixe, se cere un raționament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanțelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative și apoi să se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente.

Conform IAS 16 ”Imobilizări corporale”, majoritatea pieselor de schimb și a echipamentului de service sunt înregistrate, de regulă, ca stocuri și sunt recunoscute ca cheltuieli, pe masură ce sunt consumate.

Atunci când întreprinderea se asteaptă să folosească piesele de schimb și echipamentele pe mai multe perioade, acestea se pot încadra în categoria mijloacelor fixe.

De asemenea, sunt considerate mijloace fixe și acele piese de schimb sau echipamente de service care se folosesc neregulat doar în legatură cu alte mijloace fixe și care se amortizează pe o perioada ce nu depășeste durata de viață utilă a respectivului mijloc fix.

Dacă părțile componente ale unui activ au durate de viață utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii într-un mod diferit, aceastea se contabilizează separat, utilizăndu-se rate și metode de amortizare diferite.

Terenurile și mijloacele fixe pot fi achizitionate cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de terenuri și mijloace fixe, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile viitoare ale unui mijloc fix, poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. In aceste situații, astfel de achiziții de mijloace fixe și terenuri îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie derivate de întreprindere, în plus fată de beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care valoarea contabilă a unui astfel de activ și activele aferente nu depășeste valoarea contabilă recuperabilă a acestor active.

1.2 Structuri specifice imobilizărilor corporale- terenuri și mijloace fixe:definire, caracteristici

Practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de sectorul de activitate, utilizează bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziționate, produse sau primite pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile.

Imobilizările corporale sunt individualizate în următoarele structuri:

Terenuri- sunt bunuri imobile care constau din parcela de teren, cu sau făra construcții ce aparțin unui proprietar.

Terenurile se inregistrează în patrimoniu la costul de achiziție sau la valoarea aportului în natură.

In profil administrativ-teritorial evidența terenurilor se realizează prin intermediul cadastrului general.

Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se identifică, înregistrează și reprezintă toate terenurile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar.

Parcele de teren, din punct de vedere a cadastrului, este un imobil indiferent dacă are sau nu construcții.

Datele cu privire la terenuri din cadastrul general privesc nu numai dovedirea proprietații ci și stabilirea obligațiilor contribuabililor prin sistemul de impozite și taxe ce decurg din existența în patrimoniu a parcelei de teren.

Terenurile pot fi evidențiate în contabilitate ca: terenuri agricole și/sau silvice; terenuri făra construcții; terenuri cu zăcăminte; terenuri cu amenajări; alte terenuri.

De regulă, terenurile nu sunt supuse amortizării, dar sunt supuse amortizării investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, lacurilor, bălților, iazurilor, și alte lucrări similare.

Amenajările de terenuri

Amenajările de terenuri, cum ar fi căile de acces, spațiile de parcare și împrejmuirile, au o durată de utilizare limitată și de aceea sunt supuse deprecierii.

Mijloace fixe

Mijloacele fixe sunt bunuri reprezentate de echipamente și utilaje aflate în sfera productiei, a comercializării și prerstațiilor de servicii, care au o durată îndelungată de funcționare, participă la mai multe cicluri de fabricație sau comercializare și a căror valoare se transmite treptat, sub forma amortizării, asupra cheltuielilor fiecărui exercitiu.

Ele nu se încorporeaza, sub aspect material, în structura produselor, lucrărilor executate, păstrându-și forma inițială.

Conform fiscalității sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinesc cumulativ doua condiții:

au o valoare contabilă mai mare decât limita stabilită de lege; și

are o durată normală de utilizare mai mare de un an;

Limita minimală a valorii de intrare a mijloacelor fixe este de 8000000 lei și se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2001.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea intregului corp, lot sau set.

Deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea și scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe au efect de lungă durată.

Informațiile complete cu privire la caracteristicile funcționale, starea tehnică, gradul de uzura, randamentul tehnic și economic, reprezintă o premiză pentru asigurarea unei decizii eficiente în asigurarea și reînoirea capitalului fix.

Pentru satisfacerea în bune conditii a acestor cerințe, la organizarea contabilității mijloacelor fixe trebuie avute în vedere urmatoarele obiective:

cunoașterea valorii mijloacelor fixe cu scopul de a pune la dispoziția conducerii, în orice moment, date privind: valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente, valoarea actuală stabilită la inventariere, valoarea netă reflectată în bilanț,etc.;

evidența permanentă a existenței și mișcării mijloacelor fixe în vederea asigurîrii controlului gestionar al lor;

furnizarea datelor necesare calculului exact al amortizării mijloacelor fixe și a provizioanelor pentru deprecierea reversibilă a acestora și includerea lor în cheltuielile exercițiului în vederea determinării rezultatului ;

controlul utilizării rationale și cu randament înalt a mijloacelor fixe, urmărind determinarea corectă a capacității de producție;

Conform legii nr. 15 din 15 martie 1994, republicată, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, sunt asimilate mijloacelor fixe:

investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

capacitățile puse în funcțiune parțial, care se cuprind la grupa care urmează a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor;

investțtiile pentru decopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, de cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane;

investițiile efectuate la mijloace fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali, în scopul modificării acestora și care majorează valoarea de intrare a mijlocului fix;

Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestora trebuie să aibă ca efect: îmbunătațirea performanțelor față de parametrii funcționali inițiali și asigurarea obținerii de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale.

Conform legii 15/1994, republicată, nu sunt considerate mijloace fixe:

motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ai mijloacelor fixe;

sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală;

construcțiile și instalațiile provizorii;

animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele la îngrasat, păsările și coloniile de albine;

pădurile;

investițiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara parametrilor de exploatare, precum și cele pentru foraj executate pentru explorări, prospectiuni geologice și geofizice;

prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producției în serie, înclusiv seria zero;

echipamentele de protecție și de lucru, îmbracamintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare;

Clasificarea și codificarea mijloacelor fixe

Clasificarea naționala a mijloacelor fixe dă posibilitatea ordonării și studierii multitudinii și diversității lor. Ea asigură evidențierea corectă a tuturor aspectelor tehnico-economice privind existența, utilizarea și deprecierea acestora.

Mijloacele fixe se clasifică după mai multe criterii, fiecare avându-și rațiunile sale:

Din punct de vedere a domeniului în care se utilizează, se întâlnesc:

mijloace fixe de producție, care participă, direct sau indirect, la procesul de producție sau exploatare;

mijloace fixe de comercializare;

mijloace fixe utilizate pentru scopuri sociale;

După apartenența lor, mijloacele fixe se împart în:

mijloace fixe proprietate a unității patrimoniale, înscrise în inventarul acesteia și care fac parte din patrimoniul ei, valoarea lor fiind oglindita în bilanț;și

mijloace fixe în folosință temporară:închiriere, locație de gestiune, concesiune, pentru care evidența se organizează separat de cele proprii;

După comportare, respectiv performanța care statuează o anumită funcțiune, pe o anumită durată de funcționare, indiferent de natura materialului utilizat de producator pentru realizarea mijlocului fix.

In acest sens, începând de la 1 ianuarie 1999 a fost aprobat și introdus un nou Catalog privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, în conformitate cu legea fiscală 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.

Catalogul cuprinde urmatoarele informații necesare identificării mijloacelor fixe și stabilirii duratei normale de funcționare:

Codul de clasificare;

Denumirea grupei, clasei, subclasei și a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

Durata normală medie de funcționare, în ani;

Diferențierea mijloacelor fixe în cadrul grupelor pe subgrupe, clase, subclase și familii se face în funcție de caracteristicile constructive și condițiile de exploatare ale acestora.

Potrivit catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, fiecare mijloc fix primește un cod de clasificare, în care fiecare cifră are următoarea semnificație;

prima cifră reprezintă grupa;

a doua cifră reprezintă subgrupa;

a treia cifră reprezintă clasa;

a patra cifră reprezintă familia;

La intrarea în patrimoniu, mijloacele fixe trebuie identificate ca obiecte de evidență stabilind, cumulativ, etapele de parcurs;

încadrarea în subdiviziunile de clasificare ce decurg din compararea denumirii activelor corporale din catalog cu caracteristicile constructive și funcționale ale acestuia și cu destinația în activitatea curentă a unității;

codul de clasificare exprimat prin cifre în trepte;

stabilirea duratei normale de funcționare în ani, care se calculează de la începutul lunii următoare celei de intrare în patrimoniu;

numărul de inventar atribuit din partida corespunzătoare a registrului numerelor de inventar;

Numărul de inventar este un element accesoriu de evidență, specific mijloacelor fixe. El permite identificarea pe teren a obiectelor de evidență, întrucât se înscrie distinct pe fiecare mijloc fix, inclusiv pe componentele acestuia. Pentru stabilirea numerelor de inventar, unitatea deschide documentul de evidență “Registrul numerelor de inventar”, în care se deschid partizi cuprinzând serii de numere pentru fiecare grupă de mijloace fixe. Mărimea numărului de inventar se fixează astfel încât să poată cuprinde toate obiectele de evidență din patrimoniu în această serie.

Aceste numere de inventar rămân atribuite chiar dacă mijlocul fix este scos din patrimoniu. La numărul de inventar rămas liber nu se mai înscrie alt mijloc fix. Modificarea numerelor de inventar se face numai după renumerotarea tuturor mijloacelor fixe cu prilejul unei inventarieri generale și totale.

Contabilitatea sintetică a mijloacelor fixe se ține pe urmatoarele categorii: construcții; echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instrumente de lucru); aparate și instalații de măsură, control și reglare; mijloace de transport; animale și plantatii; mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Construcții

Fac parte din această grupă și constituie obiect de evidență, fiecare construcție delimitată spațial și caracterizată printr-o anumită destinație funcțională.

In cazul unei construcții cu mai multe destinații funcționale, care nu pot fi delimitate între ele, întreaga construcție se considera un obiect de evidența și se încadrează în grupa clîdirilor corespunzatoare destinației funcționale cu ponderea cea mai mare.

In componența construcției (de tipul clădirilor), în afara elementelor sale principale de construcție (fundație,pereți, planșe, acoperiș), intră și toate celelalte elemente care alcătuiesc un tot unic împreună cu clădirea propriu-zisă și care concură la realizarea funcției pentru care a fost construită, și anume:

scări, terase, și alte elemente de construcție propriu-zise;

instalații interioare electrice de iluminat;

instalații interioare sanitare (apa și canalizare);

instalații interioare de încălzire inclusiv centrala termică, dacă este situată în interiorul clădirii și satisface numai nevoile funcționale ale acesteia, fără a deservi și procesul tehnologic sau alte clădiri;

instalații interioare de gaze (exclusiv cele tehnologice);

instalații interioare de ventilație și condiționare a aerului, cu toate instalațiile ce deservesc aceste instalații, la clădirile de locuit, social-culturale și administrative (la celelalte clădiri se consideră instalații tehnologice);

instalații interioare de curenți slabi (telefon, radio, semnalizări) care nu sunt determinate de procesul tehnologic;

ascensoare destinate transportului de persoane;

Observații generale referitoare la clădiri:

echipamentul tehnic al centralelor telefonice, inclusiv aparatajul, nu intră în componența construcției, chiar dacă sunt situate în interiorul acesteia;

instalațiile sanitare, de încalzire și gaze se includ în componența clădirii incepând de la branșament (căminul de racord);

instalațiile electrice, de telefoane, semnalizare, radio, TV și altele se includ în componența clădirii incepând de la cofret sau de la tablourile terminale ale cablurilor;

branșamentele, racordurile, căminele de racord, cofreturile, coloanele de cofret până la contoare, tablourile terminale și contoarele aparținând furnizorilor de apa, gaze și energie nu fac parte din cladire și constituie obiective de evidență distincte;

fundațiile și eșafodajele de susținere care servesc la amplasarea diferitelor mașini și utilaje și care sunt situate în interiorul clădirii nu intră în componența acesteia ci a mașinilor respective, cu excepția fundațiilor care constituie parte integranta a clădirii propriu-zise ca pardoseli sau planșee;

Construcțiile speciale sunt acele obiecte de construcții care nu îndeplinesc caracteristicile de clădiri și care au drept scop crearea condițiilor pentru desfășurarea proceselor de producție, comerț sau servicii ori pentru activitatea instituțiilor.

În categoria construcții speciale se includ:

piste și platforme exterioare, sonde, platforme de foraj marin, terenuri de extracție minieră, centrale hidroelectrice, centrale nucleare, căi de rulare, rampe de încărcare-descărcare, puțuri, coșuri de fum, turnuri de răcire, etc.;

căi ferate, linii de tramvai, alei, drumuri, autostrăzi cu accesorii (trotoare, borne, parcaje, parapeți, marcaje, semne de circulație), piste de aeroporturi, cheiuri și estacade pentru acostarea navelor, docuri uscate, canale pentru navigație, funiculare, poduri, viaducte, apeducte;

depozite, silozuri, ghețării;

rețele de alimentare sau iluminat;

conducte pentru canalizare, castele de apă, stații de pompare a apei, etc.;

conducte de termoficare, conducte și branșamente pentru gaze, conducte tehnologice din construcții;

baze de tratement, centrale și puncte termice, panouri de afisaj și reclamă;

ecluze, ascensoare, sere, solarii, padocuri(agricole);

baraje, diguri;

tuneluri, cabine;

Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instrumente de lucru)

Prin echipamente tehnologice se înteleg acele mijloace de munca care acționează direct asupra obiectelor muncii și le modifică însușirile materiale.

In grupa “Echipamente tehnologice”, obiect de evidență se consideră orice mașină, aparat, agregat și instalație cu toate dispozitivele, accesoriile, motoarele, aparatele de control și măsurare, împrejmuirea individuală și fundația (dacă au fundație proprie).

Pentru instalațiile complexe, obiect de evidența il constituie fiecare agregat sau utilaj de pe ultima treapta a clasificarii.

Aparate și instalații de măsură, control și reglare

Prin aparate și instalțtii de măsură, control și reglare se înțeleg acele aparate și instalații care în mod independent se folosesc pentru operațiuni de măsurare, încercări tehnologice, reglare și comandă automată, analize, probe de laborator.

Din această grupă fac parte:

aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor geometrice, mecanice și acustice;

aparate și instalații pentru măsurarea timpului, frecvenței și mărimilor cinematice;

aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor termice și fotometrice;

aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor analitice de material, de structură și de compoziție;

utilaje și accesorii de laborator;

instalații pentru comanda și reglarea automată a proceselor tehnologice pentru semnalizare și telemăsurare;

calculatoare electronice și echipamente periferice;

In grupa “Aparate și instalații de măsurare, control și reglare” se consideră obiect de evidență distinct fiecare aparat pentru măsurarea tuturor felurilor de mașini, pentru încercari tehnologice și controlul produselor, fiecare aparat sau instalație de comanda a unor procese tehnologice și de lucru, fiecare instalație sau utilaj de laborator dacă nu constituie parte componentă a unui utilaj.

Mijloace de transport

Prin mijloace de transport se înteleg acele mijloace de muncă, care prin mișcarea lor îndeplinesc funcția de deplasare în spațiu a bunurilor și a persoanelor.

Din cadrul grupei “Mijloace de transport” fac parte:

mijloace de transport feroviar;

mijloace de transport auto;

mijloace de transport naval;

mijloace de transport aerian;

mijloace pentru transportul urban de călători;

utilaje și instalații de transport și ridicat, mecanisme de ridicat;

mijloace de transport cu tracțiune animală;

mijloace de transport prin conducte;

In grupa “Mijloace de transport” se consideră obiect de evidență distinct fiecare mijloc de transport feroviar, rutier, pe apa sau aerian, în totalitatea lui, așa cum este prevăzut pe ultima treapta a clasificării mijlocului fix.

In componența unui mijloc de transport se cuprind toate aparatele, dispozitivele, instalațiile care fac parte integrantă din aceasta și care concură la realizarea funcțiunilor sale.

Animale si plantații

Fac parte din subgrupa animale, ca mijloace fixe, animalele de muncă și de reproducere:

cai de reproducere și de muncă;

boi și bivoli de muncă;

vaci de lapte și tauri pentru reproducere;

oi pentru reproducere;

măgari și catâri;

Nu se includ în grupa mijloacelor fixe, animalele tinere și la îngrășat, păsările și coloniile de albine.

Obiect de evidență se consideră orice animal.

Se considera că fac parte din subgrupa plantații: plantațiile de pomi fructiferi; plantațiile de viță de vie; plantațiile de hamei; rachităriile, etc.

Obiect de evidență în subgrupa plantații se consideră fiecare plantație, pe specii ci nu fiecare pom.

Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale

Din aceasta grupă fac parte: unelte; dispozitive și instrumente; calculatoare; mobilier; aparatură birotică ( mașini de scris, aparate de copiat); inventar gospodaresc (perdele, draperii, covoare).

CAPITOLUL II

EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

2.1. EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI ULTERIOARĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Din punct de vedere contabil, evaluarea se definește ca fiind procedeul metodic al contabilității prin care elementele patrimoniale, procesele economice, rezultatul activității, se măsoară în bani, pentru a putea fi reflectate în conturile contabile.

Conform Cadrului General IASB, evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situțiilor financiare vor fi recunoscute în bilanț și în contul de profit și pierdere.

În concluzie, evaluarea contabilă constă în asocierea unui sistem de costuri, prețuri, tarife și valori la elementele patrimoniale exprimate cantitativ. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

Conform Cadrului IASB, pentru evaluare se pot folosi, după caz, o singură bază sau mai multe baze combinate, după cum urmează: costul istoric, costul curent, valoarea de realizare (lichidare) și valoarea actualizată. Baza de evaluare cel mai des utilizată este costul istoric, combinat adesea cu alte baze.

Legea contabilității precizează cu privire la evaluare că “Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz. Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii și reflectarea acestora în bilanțul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanțelor”.

Regulamentul de aplicare al legii contabilității, în conformitate cu prevederile legii contabilității, pentru evaluarea elementelor patrimoniale, stabilește următoarele reguli:

a) evaluarea la data intrării în patrimoniu, imobilizările corporale se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care se stabilește astfel:

Imobilizările corporale reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora, prin comparații cu valoarea unor imobilizări cu caracteristici tehnice similare sau apropiate de starea și amplasarea acestora;

Imobilizările corporale procurate cu titlul oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;

– Imobilizările corporale produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.

Costul de achiziție al unei imobilizări corporale este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrarea in gestiune a imobilizării respective.

Costul de producție al unei imobilizări corporale cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acesteia.

Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare, de regulă, nu se includ în costurile de producție.

În costurile de producție pot fi incluse și dobânzile la creditele bancare contractate pentru finanțarea investiției, aferente perioadei ei de execuție.

b) evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieței.

c) la încheierea exercițiului, elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

d) la data ieșirii din patrimoniu , imobilizările corporale se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul. În cazuri justificate și în condițiile prevăzute de lege, unitatea patrimonială poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens mențiuni în anexa la bilanț, prezentând influențele asupra situației patrimoniale și financiare, precum și asupra rezultatului exercițiului.

Așa cum se desprinde din Ordinul ministrului finanțelor nr. 94/2001, diverse baze de evaluare sunt utilizate în combinații variate. Ele includ următoarele:

Costul istoric, în termeni monetari sau în putere de cumpărare, reprezintă „sacrificiul” care a fost consimțit pentru a aduce bunul în patrimoniul întreprinderii la data de intrare. El semnifică valoarea contabilă de intrare în patrimoniu a bunurilor. Valoarea contabilă corespunde:

valorii de aport, determinate în funcție de: valoarea de piață, utilitatea, starea și amplasamentul bunurilor;

costului de achiziție;

costului de producție.

Valoarea nominală reprezintă suma de lichidități sau echivalențe de lichidități ce se vor încasa sau plăti în schimbul lor. Activele sunt înregistrate la suma plătită în numerar sau echivalente ale numerarului sau la valoarea justă din momentul cumpărării lor.

Costul curent (de înlocuire) este costul pe care întreprinderea îl acceptă pentru a dobândi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel delimitat ca obiect al evaluării. Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalente ale numerarului care ar trebui plătită dacă același activ sau unul asemănător ar fi achiziționat în prezent.

Valoarea realizabilă (de decontare a obligației sau valoarea netă de vânzare sau valoarea actuală de ieșire) reprezintă valoarea pe care întreprinderea ar primi-o dacă ar vinde azi bunul respectiv. Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalente ale numerarului, care poate fi obținută în prezent prin vânzarea normală a activelor.

Valoarea actualizată constă în a atribui bunului supus evaluării o valoare corespunzătoare încasărilor nete viitoare pe care utilizarea sa le-ar aduce între momentul prezent și sfârșitul vieții acestui bun, adică aducerea la zi a unei valori care devine disponibilă mai târziu. Altfel spus, este vorba de o valoare actuală care este determinată cu ajutorul viitorului. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează a fi generate în derularea normală a activității întreprinderii.

Baza de evaluare se diferențiază în funcție de scopul urmărit. Se folosește costul istoric, dacă se urmărește menținerea valorii nominale a capitalului, respectiv costul de înlocuire, dacă scopul îl reprezintă menținerea valorii substanțiale a capitalului.

Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situațiilor financiare este costul istoric. Acesta este, de obicei, combinat cu alte baze de evaluare.

IAS 16 ”Imobilizări corporale”definește următorii termeni:

valoarea amortizabilă: costul unui activ sau altă sumă ce inlocuieste costul din situațiile financiare, minus valoarea reziduală a acestuia;

valoarea contabilă: valoarea la care un activ este inscris în bilanț după scăderea amortizării cumulate pînă la acea dată precum și a pierderilor cumulate din depreciere;

valoarea justă: suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv;

valoarea reziduală: reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfîrșitul duratei de viață utilă a cestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate;

valoarea reevaluată a unui activ: valoarea justă a unui activ la data reevaluării, mai puțin amortizarea ulterioară cumulată;

costul reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia;

Evaluarea a fost mai întâi normalizată în țara noastră prin legea contabilității și prin regulamentul de aplicare al legii contabilității.

Conform IAS 16 ”Imobilizări corporale”precum și conform Ordinului ministrului finanțelor numărul 94/2001 , în costul inițial al mijloacelor fixe se include și costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfîrșitul duratei de viață a acestuia. Aceste costuri se reflectă prin constituirea unui provizion corespunzător. Costul estimat al lucrărilor de mutare și demontare va fi înregistrat în contul de profit și pierdere de-a lungul vieții mijlocului fix, prin includerea în cheltuiala anuală cu amortizarea.

Costul terenurilor și al mijloacelor fixe achiziționate prin schimbul total sau parțial cu un alt activ de aceeași natură sau cu un alt activ este determinat la valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalentă cu valoarea justă a activului cedat. Această valoare justă poate fi corectată cu valoarea oricăror sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.

2.1.1. EVALUAREA INIȚIALĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Evaluarea la data intrării în patrimoniu, imobilizările corporale se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care se stabilește astfel:

Imobilizările corporale reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora, prin comparații cu valoarea unor imobilizări cu caracteristici tehnice similare sau apropiate de starea și amplasarea acestora;

Imobilizările corporale procurate cu titlul oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;

– Imobilizările corporale produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.

Costul de achiziție al unei imobilizări corporale este alcătuit din: prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrarea in gestiune a imobilizării respective.

In formarea prețului de cumpărare trebuie să se țină cont și de rabaturile și remizele (reducerile comerciale) acordate.

In cadrul cheltuielilor directe atribuibile se face referire la:

Cheltuieli de pregătire a zonei;

Cheltuieli de transport și de manipulare inițiale;

Cheltuieli de instalare;

Onorariile cuvenite arhitecților și inginerilor;

Costul estimat de lichidare (scoaterea din funcțiune), de transport al activului, de reinnoire a zonei in masura in care acestea sunt contabilizate ca provizioane in conformitate cu norma IAS 37 “Provizioane datorii și active contingente”.

Conform standardului IAS 16 ”Imobilizări corporale” în costul inițial al imobilizărilor se include și costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfârsitul duratei de viața a acestuia. Pentru astfel de costuri se constituie provizion corespunzător.

Costul estimat al lucrărilor de demolare și mutare va fi inregistrat in contul de profit și pierdere până la scoaterea din uz a mijlocului fix prin includerea pe cheltuieli (cheltuiala anuală cu amortizarea).

Exemplul nr. 1

In anul N o societate A achiziționează de la alta societate o sonda de extracție in valoare de 10.000.000.000 lei. Sonda este pusă in funcțiune, iar la terminarea extractiei, intreprinderea va efectua cheltuieli cu demontarea, montarea activului și restaurarea amplasamentului in valoare de 900.000.000 lei.

Durata de utilitate a mijlocului fix este de 10 ani. Metoda de amortizare folosită este cea lineară. La terminarea extracției după 10 ani, intreprinderea efectuează următoarele cheltuieli cu demontarea, montarea activului și restaurarea amplasamentului:

cheltuieli cu materiale consumabile 350.000.000 lei;

cheltuieli cu salarile datorate 100.000.000 lei;

cheltuieli cu serviciile prestate de terți 450.000.000 lei.

Se cere să se efectueze inregistrările contabile in anul in care imobilizarea este achizitionață și pusă in folosință și anul in care acesta este scoasă din folosință.

Cost de achiziție = 10.000.000.000 + 900.000.000 = 10.900.000.000 lei.

Costul de producție al unei imobilizări corporale realizată de o intreprindere pentru sine, se determină pe baza unor principii (aceleași) utilizate in cazul unui activ achiziționat.

Costul de producție al unei imobilizări corporale cuprinde: costul de achiziție al materiei prime și materiale consumabile, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acesteia.

In cadrul costului de producție nu se includ:

profitul intern;

costurile anormale legate de risipa de materii prime și folosirea ineficientă a forței de muncă.

Conform IAS 23”Costul imprumuturilor”, se pot include in costul de producție, costurile imprumuturilor aferente producției de active cu ciclul lung de fabricație (costurile aferente perioadei de fabricatie).

Acesta reprezintă tratamentul alternativ prevăzut de IAS 23.

Exemplul nr. 2. O intreprindere in constructii realizează in regie proprie sediul social in care acesta urmează să-și desfășuare activitatea. Pentru realizarea clădirii s-au efectuat următoarele cheltuieli:

consum de materiale de constructii = 200.000.000 lei;

consum de materiale de natura obiectelor de inventar = 200.000.000 lei;

cheltuieli cu amortizarea utilajelor proprii folosite = 100.000.000 lei;

cheltuieli cu dobanda aferenta creditului contractat pentru realizarea construcției

= 30.000.000 lei.

Care este costul de producție?

Varianta 1: Tratamentul de bază prevăzut de IAS 23 “Costul imprumuturilor”.

Conform tratamentului, cheltuielile cu dobanda sunt considerate cheltuieli ale perioadei nefiind incluse in costul de productie:

Cp = 200.000.000 + 200.000.000 + 100.000.000 = 500.000.000 lei.

Varianta 2: Tratamentul alternativ prevăzut de IAS 23”Costul imprumuturilor”.

Conform tratamentului, cheltuielile cu dobanda sunt incluse in costul de producție a imobilizării.

Cp = 200.000.000 + 200.000.000 + 100.000.000 + 30.000.000 = 530.000.000 lei.

Valoarea contabilă a imobilizării corporale poate să fie diminuată cu valoarea subvenției primite de la buget pentru aceste imobilizări. Tratamentul alternativ prevăzut de IAS 20 “Contabilitatea subvențiilor publice și informațiilor de furnizat privind ajutorul public”.

Exemplul nr. 3. Pe data de 25/06/N, societatea “” achiziționează un echipament al cărui cost de achiziție(ca) = 400.000.000 lei.

Pentru achiziționarea echipamentului, societatea primeste o subventie in valoare de 100.000.000 lei. Echipamentul se amortizează liniar pe o durata de 5 ani.

Tratamentul de bază prevăzut de IAS 20 “Subvenții pentru active” inregistrate sub forma de venituri amânate urmând să se vireze la venituri pe masura ce imobilizările se amortizează.

Ca = 400.000.000 lei.

Amortizarea an N: (400.000.000/5)*(6/12) = 40.000.000 lei\an.

Subvenția an N: (100.000.000/5)*(6/12) = 10.000.000 lei\an.

Tratamentul alternativ (autorizat) unde subventia primita diminuează costul imobilizărilor:

Ca = 400.000.000 lei.

Subvenția = 100.000.000 lei.

Costul = 400.000.000 – 100.000.000 = 300.000.000 lei,

Amortizarea an N: (300.000.000/5)*(6/12) = 30.000.000 lei\an.

Imobilizările achiziționate in urma unui contract de leasing financiar sunt evaluate inițial la valoarea cea mai mica dintre valoarea justă și valoarea actualizată a plăților minimale aferente contractului de leasing.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul. În cazuri justificate și în condițiile prevăzute de lege, unitatea patrimonială poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens mențiuni în anexa la bilanț, prezentând influențele asupra situației patrimoniale și financiare, precum și asupra rezultatului exercițiului.

Cea mai mare parte a imobilizărilor corporale ocazionează cheltuieli in anii posteriori punerii in funcțiune.

2.1.2.EVALUAREA ULTERIOARA RECUNOASTERII INIȚIALE

1.Tratamentul contabil de referință:

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie prezentată la costul său, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.

2.Tratamentul contabil alternativ permis:

Ca urmare a recunoasterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie prezentată la valoarea reevaluată care reprezinta valoarea justă la momentul reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere.

In conformitate cu IAS 16 ”Imobilizări corporale”, cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor și a mijloacelor fixe care a fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a activului numai atunci când se estimează ca intreprinderea va obține beneficii economice suplimentare față de performanțele estimate inițial.

Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.

Cheltuielile ulterioare sunt recunoscute ca active numai atunci când acestea imbunătătesc performanțele inițiale ale terenurilor și mijloacelor fixe recunoscute ca active.

Printre cheltuielile care ameliorează performanțele unei imobilizări in raport cu previziunile inițiale pot să fie citate:

modificările care conduc la creșterea duratei de viață ori a capacității activului;

modificările care ameliorează in mod substanțial calitatea produselor fabricate;

adoptarea de noi procedee de producție care să permită o reducere importantă a cheltuielilor de exploatare inițial prevăzute.

Cheltuielile privind intreținerea sau reparațiile imobilizărilor corporale sunt realizate cu scopul de a obține sau de a păstra nivelul optim al beneficiilor economice viitoare, pe care o imtreprindere se asteaptă să le obțină pe baza performanțelor estimate inițial, fiind inregistrate in contabilitate ca și cheltuieli atunci când au loc.

Costurile cu intreținerea sau cel al reparațiilor generale pentru terenurile și imobilizările corporale se inregistrează pe cheltuieli atunci când mai degrabă restabilește decât ibmunătățește performanțele estimate inițial.

Aceste cheltuieli se inregistrează in contabilitate atunci când au loc.

Exemplul nr. 4. Pentru o linie tehnologică existentă de producție a ciocolatei s-au achizitionat “lanțuri” (piese de schimb) in valoare de 20.000.000 lei in vederea inlocuirii celor uzate și a restabilirii parametrilor inițiali de funcționare. Linia funcționeaza de peste 15 ani și are valoarea contabilă de 18.000.000 lei. Montarea lanțurilor a necesitat o cheltuială de 400.000 lei.

Desi costurile pieselor de schimb au fost mai mari decat valorea activului, ele nu au fost capitalizate deoarece prin inlocuirea pieselor de schimb uzate nu s-a imbunătațit performanțele liniei tehnologice, aceasta fiind adusă doar intr-o stare de funcționare.

Cheltuielile cu intreținerea și reparațiile = 20.000.000 + 400.000 = 20.400.000 lei.

Exemplul nr. 5. Pentru autoturismele din dotarea departamentului de vânzări s-au procurat carburatoare mai performante care să reducă consumul de carburant cu 30% și deasemenea s-au inlocuit sasiurile acestor autoturisme cu altele noi. Costul carburatoarelor a fost de 9.000.000 lei, iar costul sasiurilor a fost de 1.500.000 lei.

2.2. PROBLEME DE CONSUM ȘI DEPRECIERE ALE ACTIVELOR CORPORALE; AMORTIZARE ȘI PROVIZIOANE

Majoritatea imobilizărilor corporale se degradează cu timpul și, ca atare, trebuie găsită o metodă pentru constatarea diminuării utilității lor.

Deprecierea ireversibilă a valorii imobilizărilor se concretizează în calculul și înregistrarea amortizării, în timp ce deprecierea reversibilă a valorii unei imobilizări se concretizează în constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor.

2.2.1. AMORTIZAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității numărul 82/1991, amortizarea reprezintă alocarea valorii amortizabile a unei imobilizări pe durata sa de utilizare previzionată.

IASB definește amortizarea ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Din punct de vedere contabil, cu ajutorul amortismentelor, se constată deprecierea datorată uzurii, timpului și schimbărilor tehnice pe care le suferă cea mai mare parte a imobilizărilor. Amortizarea corectează valoarea imobilizărilor.

Din punct de vedere economic, amortizările permit integrarea în costurile de producție ale întreprinderii a cheltuielilor care reprezintă investițiile necesare. Transferul amortizării asupra cheltuielilor exercițiului are loc în funcție de durata economică de utilizare a activului imobilizat.

Din punct de vedere financiar, amortismentele reprezintă sursa de finanțare pentru reconstituirea capitalului fix.

Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, pentru evaluarea amortizării se folosește durata normală de funcționare (utilizare).

Duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe sunt stabilite în mod centralizat prin Hotărîre de Guvern, fiind revizuite periodic, dar nu mai tîrziu de cinci ani. Ele coincid cu duratele de amortizare în ani aferente regimului de amortizare linear, fiind estimate în funcție de experiența furnizată de practică privind categoriile de imobilizări corporale.

Din dunct de vedere fiscal întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale potrivit “Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale” utilizînd unul din regimurile:amortizare liniară, amortizare degresivă și amortizare accelerată.

Competențele de aprobare a regimului de amortizare liniară sau degresivă revin adunării generale a acționarilor. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de către Ministerul Finanțelor, la propunerea adunării generale a acționarilor.

Pentru mijloacele fixe cu durată de funcționare normală pînă la 5 ani inclusiv, nu se aplică regimul de amortizare degresivă varianta AD2. În acest caz se va folosi varianta AD1.

Clădirile și construcțiile se amortizează exclusiv în regim liniar nu și după alte metode.

Amortizarea liniară se referă la repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe , pe toată durata de funcționare stabilită a acestora stabilită în conformitate cu Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității nr. 82/1991și cu legea 15/1994.

În acest caz se au în vedere:

Rata anuală a amortizării =100/durata normală de funcționare

Anuitatea amortizării =Rata anuală a *Valoarea contabilă

amortizării de intrare

Amortizarea anuală =Valoarea contabilă de intrare/Durata normală de funcționare

O problemă de calcul a amortizării este aceea în care, în cursul anului se produc intrări și ieșiri de active imobilizate. Deci, rata anuală a amortizării trebuie recalculată în funcție de durata efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni sau 360 de zile. Este problema denumită în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării.

Prorata se poate calcula în funcție de zile, luni și semestru.

Exemplu

Dacă un mijloc fix în valoare de 9.000.000 lei a intrat pe data de 15 martie, durata de folosință 6 ani

Prorata temporis = 100 / 6 * 285 zile folosire / 360 zile folosire anuală

Anuitatea amortizării = 9.000.000 *100/6 *285/360

Dacă se ia în considerare luna, la intrare se ia în calcul întreaga lună dacă operația se produce până în ziua de 15 și se exclude în situația în care operația se produce după 15 ale lunii. Similar se procedează la ieșire. Nu este exclusă nici varianta în care se ia în calcul luna următoare celei de intrare, indiferent de ziua când se produce operația și se exclude luna următoare celei de ieșire.

Dacă intră în rol semestrul, pentru intrări se ia în calcul ½ din anuitatea amortizării anului de intrare, iar în cazul ieșirilor se exclude ½ din anuitatea amortizării anului de ieșire privind mijloacele fixe în cauză.

Pentru modelul contabil românesc prorata amortizării se calculează în raport de luna următoare celei în care s-a produs intrarea sau ieșirea.

Față de interpretarea de mai sus, se poate desprinde o a doua pornind de la precizările făcute în normele de aplicare a Legii 15/1994 a amortizării cu privire la documentele de recepție a mijloacelor fixe puse în funcțiune. Precizările care se fac în acest sens sunt “de la data achiziționării”, “de la data terminării construcției” etc. În consecință, prorata amortizării se calculează în funcție de numărul de zile de folosire în cursul anului.

Amortizarea degresivă în România are în vedere multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din coeficienții următori:

1,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare între 2 și 5 ani

2,0 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare între 5 și 10 ani

2,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare peste 10 ani

Acești coeficienți pot fi modificați numai prin hotărîrea Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.

Metoda de amortizare degresivă se aplică în două variante, determinate de data de intrare în funcțiune a mijlocului fix. Astfel, pentru mijloacele fixe intrate în funcțiune înainte de 31 decembrie 1993, se va utiliza metoda de amortizare degresivă fără influența uzurii morale(AD1), iar pentru mijloacele fixe intrate în funcțiune după data de 31 decembrie 1993, metoda de amortizare degresivă cu influența uzurii morale(AD2).

Principiul de bază al amortizării degresive constă în modul diferit de calculare a amortizării anuale față de metoda liniară, și anume: amortizarea anuală degresivă, pentru primul an de funcționare, se calculează aplicând asupra valorii de intrare sau a valorii rămase actualizate a mijlocului fix, cota de amortizare degresivă corespunzătoare. Amortizarea anuală, pentru următorii ani, se calculează prin aplicarea aceleeași cote de amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat, până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată, este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală determinată prin raportul dintre valoarea rămasă de recuperat și numărul de ani de funcționare rămași.

Varianta AD1 are la bază acest principiu.

Exemplu:

Valoarea de intrare a unui utilaj = 8.000.000

Cota de amortizare liniară = 20 %

Amortizare anuală liniară = 1.600.000

Durata normală de utilizare = 5 ani

Cota de amortizare în regim degresiv = 20*1,5 =30%

Calculul amortizării anuale: val.degresivă val. rămasă

– în primul an 8.000.000*30% 2.400.000 5.600.000

– în al doilea an 5.600.000*30% 1.680.000 3.920.000

– în al treilea an

3.920.000*30% < 3.920.000 / 3 1.306.667 2.613.333

– în al patrulea an 1.306.667 1.306.667

– în al cincilea an 1.306.667 0

Varianta AD2 conține și influența uzurii morale care acționează asupra mijloacelor fixe și reflectă această uzură în calculul amortizării anuale. Spre deosebire de varianta AD1, varianta AD2 permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât perioada duratei normale de utilizare, diferența în ani reprezentând influența uzurii morale.

Exemplu:

Valoarea de intrare a mijlocului fix 10.000.000 lei

Durata normală de funcționare 7 ani

Cota medie de amortizare în regim liniar 100 / 7 = 14,3 ani

Cota medie de amortizare în regim degresiv 14,3 * 2,5 = 28,6

Durata de utilizare aferentă regimului liniar,

recalculată în funcție de cota medie anuală

de amortizare degresivă 100 / 28,6 = 3 ani

Durata de utilizare pentru amortizarea integrală 7 – 3 = 4 ani

– din care, în regim de amortizare degresivă 4 – 3 = 1 an

– în regim de amortizare liniară 4 – 1 = 3 ani

Durata de utilizare aferentă uzurii morale

pentru care nu se mai calculează amortizarea 7 – 4 = 3 ani

Luând în calcul datele de mai sus, amortizarea degresivă cu influența uzurii morale se calculează astfel:

Rezultă că valoarea de intrare a mijlocului fix a fost amortizată în 4 ani în loc de 7 ani, datorită influenței uzurii morale, care a fost recuperată în primii 4 ani de funcționare a mijlocului fix.

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de pînă la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.

Exemplu:

Valoarea de intrare a mijlocului fix 8.000.000 lei

Durata normală de funcționare 5 ani

În primul an amorizarea anuală = 8.000.000 *50% 4.000.000 lei

Valoarea rămasă de amortizat = 8.000.000 – 4.000.000 4.000.000 lei

În anii II-V

valoarea anuală a amortizării = 4.000.000/4 1.000.000 lei

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 16 ”Imobilizări corporale”prevede anumite elemente noi, elemente preluate și de Ordinul ministrului finanțelor nr.94/2001 și anume:

-posibilitatea luării în calcul cu ocazia amortizării a valorii reziduale a activului. Astfel, valoarea amortizabilă a unui mijloc fix o reprezintă costul activului (sau valoarea reevaluată) după ce s-a scăzut valoarea reziduală.

-revizuirea periodică a duratei de viață utilă a activului.

Durata de viață utilă reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării; sau numărul unităților produse sau al unor unități similare estimate a fi obținute prin folosirea activului respectiv.

Durata de viață utilă a imobilizărilor corporale se stabilește conform raționamentului profesional și trebuie revizuită periodic. Dacă estimările sunt semnificativ diferite de cele efectuate anterior, atunci cheltuiala cu amortizarea corespunzătoare perioadei curente și perioadelor viitoare trebuie ajustată.

Dacă pe parcursul duratei de viață a unui activ se constată că aceasta nu a fost estimată corespunzător, atunci atât durata de viață utilă, cât și rata de amortizare sunt revizuite corespunzător pentru perioada curentă și pentru perioadele următoare.

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate, amortizarea înregistrată în contabilitate poate fii diferită de amortizarea fiscală, motiv pentru care se înregistrează impozite amânate.

Conform Ordinului ministrului finanțelor nr.94/2001, în România amortizarea contabilă poate fi diferită de amortizarea fiscală, dar nu se înregistrează impozite amânate.

IAS 16 ”Imobilizări corporale”prevede o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod sistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viață utilă, și anume:

-metoda liniară care duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei de viață utilă a activului;

-metoda însumării cifrelor care are ca rezultat o cheltuială bazată pe utilizarea sau producția estimată a activului pe parcursul duratei sale utile de viață;

-metoda degresivă rezultă intr-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul duratei de viață utilă a activului;

2.2.2. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

Provizioanele pentru deprecieri privind imobilizările corporale intervin de regulă în cazul structurilor neamortizabile. Ele se delimitează ca echivalent al deprecierii valorii activelor imobilizate neamortizabile. Mărimea lor se determină în principiu, pe baza relației:

Deprecierea =Valoarea – Valoarea de inventar

constatată la contabilă estimată cu ocazia

inventar de intrare inventarierii

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor se nuanțează în cazul activelor amortizabile. În principiu, pentru această structură bilanțieră nu operează provizioanele pentru deprecieri.

În cazul activelor amortizabile, deprecierea reversibilă se evaluează ca diferență între valoarea netă contabilă și valoarea de inventar.

“Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului” care se aplică în România, arată că evaluarea imobilizărilor la inventar se efectuează la valoarea rămasă neamortizată, cu excepția celor constatate ca fiind depreciate, care se evaluează la valoarea actuală( în funcție de prețul pieței, starea lor fizică, precum si de utilizarea lor în cadrul unității).

În cazul mijloacelor fixe corectarea valorii contabile se face fie prin înregistrarea unei amortizări excepționale – în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe – în cazul în care se constată o depreciere reversibilă ca urmare a unor cauze cum sunt:

apariția unei uzuri morale de care nu s-a ținut seama cu ocazia amortizării;

supraevaluarea mijloacelor fixe prin folosirea unor coeficienți neadecvați cu ocazia reevaluării lor;

lipsa de utilitate a acestora pentru întreprindere în momentul inventarierii (aflate în conservare, neutilizabile pentru activitatea desfășurată în momentul inventarierii);

Conform IAS 36 “Deprecierea activelor”, un activ este depreciat atunci când valoarea sa contabilă depășește valoarea recuperabilă.

Valoarea recuperabilă este maximul dintre prețul net de vânzare al unui activ și valoarea lui de utilizare.

Valoarea de utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se așteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ și din vânzarea lui la sfârșitul perioadei sale de viață utilă.

Valoarea contabilă a unui activ trebuie adusă la valoarea lui recuperabilă, dacă, și numai dacă, valoarea recuperabilă a activului este mai mică decăt valoarea contabilă a acestuia. Această reducere constituie o pierdere din depreciere.

O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca și cheltuială în contul de profit și pierdere, aceasta presupunând corectarea valorii contabile de intrare, prin constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale ,dacă deprecierea este reversibilă.

Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratată ca o descreștere din reevaluare.

Când valoarea estimată a unei pierderi din depreciere este mai mare decât valoarea contabilă a activului la care se referă, o întreprindere trebuie să recunoască o datorie, dacă, și numai dacă, acest lucru este cerut de un alt Standard Internațional de Contabilitate.

După recunoașterea unei pierderi din depreciere, deprecierea (amortizarea) activului trebuie ajustată în perioade viitoare pentru a aloca valoarea contabilă revizuită a activului, mai puțin valoarea lui reziduală, pe o bază sistematică în timpul vieții lui utile rămase.

2.3. REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE IN CONTEXUL NORMELOR ȘI STANDARDELOR NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE

Valoarea justă a terenurilor și a clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piață. Aceasta valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.

Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica valoarea de piață, din cauza faptului ca acel gen de activ este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de inlocuire, mai putin amortizarea corespunzătoare.

Frecvența reevaluărilor depinde de evoluția valorii juste a imobilizărilor corporale. Astfel, dacă:

– valoarea justa se modifică semnificativ, se impun reevaluări anuale;

– valoarea justă nu suferă modificări semnificative, nu este necesar să se facă reevaluări anuale. In asemenea conditii, reevăluările efectuate la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

La data reevaluării, amortizarea cumulată este:

– fie recalculată proporțional cu schimbarea in valoarea contabilă bruta a activului. Aceasta metoda este folosită in cazul in care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de inlocuire, mai putin amortizarea corespunzătoare :

– fie eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată la valoarea reevaluată a activului (atunci cand reevaluarea se face la valoarea de piață).

Când un element de natura imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci intreaga clasă căreia ii apartine elementul respectiv terebuie reevaluată.

O clasa de terenuri și mijloace fixe este o grupare de active de aceeași natură și cu utilizări similare, aflate in exploatarea unei intreprinderi.

Elementele dintr-o clasa de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea in situațiile financiare a unor valori care sunt o combinație de costurilor și valori calculate la date diferite.

Dacă rezultatul reevăluarii este o crestere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca:

– o crestere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat;

– o descrestere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ, sau

– un venit care să compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscută anterior, la același element de activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descrestere a valorii contabile nete, atunci această se tratează ca:

– o cheltuiala cu intreaga valoare a deprecierii, dacă in rezerva din reevaluare nu este inregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare), sau

– o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descresterii, iar eventuala diferență ramasă neacoperită se inregistrează ca o cheltuială.

Exemplul nr. 7. Intreprinderea deține o linie tehnologică despre care se cunosc următoarele:

Costul inițial este de 6.000.000 lei.

Durata de viața utilă este de 10 ani.

Amortizarea cumulată pe 2 ani este de 1.200.000 lei.

Metoda de amortizare folosită este metoda liniară

Prima reevaluare a activului (după 2 ani de folosire):

Valoarea justădeterminată de un evaluator independent este de 6.800.000 lei.

Valoarea contabilă netă este de 4.800.000 lei (6.000.000 – 1.200.000).

Valoarea justă este mai mare decât valoarea netă conatabilă, deci rezultă o crestere a valorii activului care trebuie evidentiată:

Cresterea de activ este de 2.000.000 lei (6.800.000 – 4.800.000).

Recalcularea amortizării:

Valoarea reevaluată (lusta) este de 6.800.000 lei.

Durata de utilizare rămasă este de 8 ani.

Amortizarea anuală este de 850.000 lei (6.800.000/8 ani).

b) A doua reevaluare a activului se efectuează dupa 3 ani de la ultima reevaluare:

Valoarea justă determinată de un evaluator independent este de 3.750.000 lei.

Amortizarea cumulată pe ultimii 3 ani este 2.550.000 lei (850.000*3 ani).

Valoarea contabila netă este de 4.250.000 lei (6.800.000 – 2.550.000).

Valoarea justă este mai mică decat valoarea netă contabila, deci rezultăa o depreciere a activului:

Descresterea activului este de 500.000 lei (4.250.000 – 3.750.000).

Recalcularea amortizării:

Valoarea reevaluată (justă) este de 3.750.000 lei.

Durata de utilitate rămasă este de 5 ani.

Amortizarea anuală este de 750.000 lei (3.750.000lei/5ani).

c) A treia reevaluare a activului se efectuează dupa un an de la ultima reevaluare:

Valoarea justa determinată de un evaluator independent este de 1.200.000 lei.

Valoarea contabilă netă este de 3.000.000 lei (3.750.000 – 750.000).

Valoarea justa este mai mică decat valoarea netă contabilă, deci rezultă o depreciere a activului:

Descresterea activului este de 1.800.000 lei (3.000.000 –1.200.000).

Recalcularea amortizarii:

Valoarea reevaluată(justă) este de 1.200.000 lei.

Durata de utilizare ramasă este de 4 ani.

Amortizarea anuală este de 300.000 lei (1.200.000 lei/4 ani).

d)A patra reevaluare a activului se efectuează după un an de la ultima reevaluare:

Valoarea justă determinată de un evaluator independent este de 1.800.000 lei.

Valoarea contabilă netă este de 900.000 lei (1.200.000 – 300.000).

Valoarea justă este mai mare decat valoarea netă contabilă, deci rezultă o creștere a valorii activului.

Cresterea valorii activului este 900.000 lei (1.800.000 – 900.000).

Recalcularea amortizării:

Valoarea reevaluată justă de 1.800.000 lei.

Durata de utilizare rămasă este de 3 ani.

Amortizarea anuală este de 600.000 lei (1.800.000 lei/3ani).

Surplusul din reevaluare este inclus in rezultatul reportat atunci când acesta este realizat.

Surpulsul din reevaluare este tratat ca realizat in următoarele situații:

– la casarea sau la cedarea activului; sau

– pe masură utilizării activului de către intreprindere (prin inregistrarea in rezultatul reportat a diferenței dintre amortizarea calculată la valoarea reevaluata și cea calculată la costul istoric).

Orice valoare realizată ca surplus din reevaluare se transferă direct in rezultatul reportat și nu se recunoaste in contul de profit si pierdere.

CAPITOLUL III

OPERAȚII PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ȘI CONTABILIZAREA LOR

3.1 PRINCIPALELE CĂI DE INTRARE, IEȘIRE ALE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN/DIN ÎNTREPRINDERE. PROCEDURA ȘI DOCUMENTAREA LOR.

Principalele căi de intrare și ieșire a imobilizărilor corporale în/din unitate

La nivelul unei întreprinderi intrarea imobilizărilor corporale se poate realiza prin aporturi in natură ale proprietarilor; achiziție cu titlu oneros; construcția și producția proprie; donații sau plusuri la inventar; asocierea, fuziunea sau achiziția de întreprinderi, precum și prin leasing financiar.

3.1.1. ACHIZIȚIA CU TITLU ONEROS A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Achiziția cu titlu oneros a imobilizărilor corporale are la bază factura emisă de furnizor în care sunt înscrise: prețul de cumpărare al imobilizării, eventualele cheltuieli accesorii facturate în contul clientului și taxa pe valoarea adăugată.

Operațiile determinate de achiziția de imobilizări din import cu plata în devize sunt contabilizate la cursul de schimb în vigoare la data efectuării lor și sunt supuse TVA.

Baza de impozitare pentru stabilirea TVA este valoarea în vamă la care de adaugă taxa vamală și alte taxe și accize datorate pentru bunurile din import.

Valoarea în vamă a imobilizărilor corporale din import se determină prin conversiunea în lei a prețurilor externe, la cursul de schimb în vigoare, în prima zi a lunii în care se înregistrează declarația vamală.

3.1.2. PRODUCTIA PROPRIE DE IMOBILIZARI CORPORALE

Producția proprie de imobilizări corporale constituie un venit din exploatere a cărui mărime este dată de costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăși, înregistrat în corespondență cu debitul conturilor de active imobilizate corporale.

3.1.3. APORTUL DE IMOBILIZARI CORPORALE

Aportul de imobilizări corporale, ca orice intrare de imobilizări, va conduce la debitarea unui cont din grupa 21”Imobilizări corporale”, prin creditarea contului ce reflectă diminuarea creanței față de acționari/ asociați pentru promisiunea de aport.

3.1.4. INTRAREA UNEI IMOBILIZARI CU TITLU GRATUIT

Intrarea unei imobilizări cu titlu gratuit se poate realiza prin subvenționarea integrală sau parțială a costului de achiziție al imobilizării și prin donații; sunt asimilate acestor operații plusurile de imobilizări corporale constatate la inventar.

În mod evident, imobilizările corporale intrate pe această cale sunt supuse amortizării. Cum sursa lor de proveniență este considerată subvenția pentru investiții, pe măsura amortizării bunurilor respective aceasta este virată la venituri.

Imobilizările corporale pot ieși din patrimoniu prin cesiune, scoaterea din folosință la împlinirea duratei prevăzute de utilizare sau înaintea acesteia, cedarea cu titlu gratuit sub formă de donații, minusuri de imobilizări constatate la inventariere, ieșiri generate de cauze de forță majoră.

3.1.5. CESIUNEA

Cesiunea imobilizărilor corporale generează două categorii de operații: vânzarea propriu-zisă și scoaterea din gestiune a imobilizării corporale cedate.

Partea neamortizată din valoarea contabilă a unei imobilizări vândute se înregistrează la alte cheltuieli de exploatare (6583 – cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital).

În cazul în care cesiunea se referă la o imobilizare a cărei achiziție a fost subvenționată, se procedează la virarea la alte venituri din exploatare (7583- venituri din vânzarea activelor si alte operații de capital) a părții corespunzătoare din subvenția pentru investiții (partea corespunzătoare valorii neamortizate).

3.1.6. SCOATEREA DIN FUNCȚIUNE ȘI CASAREA MIJLOACELOR FIXE

Scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe cu valoare de intrare complet amortizată sau cu valoare de intrare rămasă nerecuperată se face cu aprobarea consiliului de administrație, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

După aprobarea scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe se va proceda la valorificarea acestora.

Casarea mijloacelor fixe se realizează de către o comisie de casare numită prin decizia organului care a aprobat scoaterea din funcțiune.

Cu ocazia casării, se procedează la dezmembrarea mijloacelor fixe și la valorificarea acestora astfel:

Vănzarea componentelor rezultate în urma dezmembrări;

Utilizarea componentelor rezultate la obținerea altor construcții în cadrul unității;

Valorificarea ca materiale nerecuperabile.

În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe, trebuie să se asigure recuperarea valorii neamortizate a acestora.

Prin valoare neamortizată se înțelege diferența dintre valoarea de intrare a mijloacelor fixe și valoarea amortizării, recuperată prin includerea în cheltuielile de exploatere, din care se deduc sumele rezultate în urma valorificării.

Diferența rămasă nerecuperată în urma valorificării se recuperează prin includerea pe cheltuieli, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maximum 5 ani, sau prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Durata și modul de recuperare a valorii nerecuperate a mijloacelor fixe se stabilesc de către consiliul de administrație al agentului economic, respectiv de către responsabilul cu gestiunea patrimoniului, cu respectarea prevederilor legale.

3.2. DOCUMENTE UTILIZATE PENTRU EVIDENȚA OPERAȚIILOR DE INTRARE ȘI IEȘIRE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Potrivit Legii contabilității nr.82/1991, orice unitate patrimonială are obligația de a intocmi documente justificative pentru toate operațiile care ii afectează patrimoniul, concomitent cu înregistrarea acestor operații în contabilitate. Aceasta se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de intocmire sau de intrare în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, cu ajutorul registrului-jurnal si al cartii mari, potrivit planului de conturi și normelor emise în conditiile prevederilor art.4 din lege.

Documentele care se întocmesc la intrarea în unitate a imobilizărilor corporale sunt:

– în cazul imobilizărilor corporale intrate prin aport în natură de la asociați, documentele justificative sunt contractul de societate, statutul societății, declarația de subscriere;

– în cazul imobilizărilor corporale achiziționate cu titlu oneros documentele justificative sunt contractul de vânzare-cumpărare, factura și chitanța fiscală, iar intrările se consemnează în procesul verbal corespunzător naturii și destinației activului imobilizat, cum sunt:

procesul verbal de recepție;

procesul verbal de recepție provizorie;

procesul verbal de punere în funcțiune;

procesul verbal de constatare finală;

– în cazul imobilizărilor corporale obținute din producție proprie înregistrarea se face pe baza bonului de predare și a procesului verbal de recepție;

– în cazul imobilizărilor corporale primite ca donații se întocmeșta procesul verbal de predare-primire;

– în cazul imobilizărilor corporale constatate plus la inventar se întocmește procesul verbal de inventariere;

– intrare imobilizărilor prin concesionare, locație de gestiune, inchiriere, leasing se oglindește in Procesul-verbal de predare primire, ce are la baza contractul de concesiune, locație de gestiune sau inchiriere, leasing, în care se evidențiază părțile contractante, obiectivul contractului, termenul, obligațiile reciproce ale parților, alte clauze.

Pentru evidența analitică se intocmește fișa mijlocului fix.

Documentele care se întocmesc la iesirea din întreprindere a imobilizărilor corporale sunt:

– în cazul scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe se întocmește procesul verbal de scoatere din funcțiune;

în cazul vânzării imobilizărilor corporale se întocmește factura;

Fișa mijlocului fix

Servește ca document justificativ pentru evidența analitică a mijloacelor fixe.

Se întocmește într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe construcții de același tip și de aceeași valoare care, în cazul unităților, au aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.

Se păstrează în cartotecă pe grupe de construcții, în ordinea codurilor din clasificarea fondurilor fixe conform Legii 15/1994, iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință.

Când formularul este folosit ca fișă colectivă, nu se sortează pe locuri de folosință.

Fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se scot din cartotecă și se păstrează separat.

Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor (proces verbal de recepție, de punere în funcțiune, bon de mișcare a mijloacelor fixe, proces verbal de scoatere din funcțiune).

Când formularul este folosit ca fișă colectivă, mijloacele fixe se înscriu pe un singur rând, specificându-se în prima coloană numerele de inventar atribuite.

În rubrica destinată datelor tehnice de identificare a mijlocului fix, în afară de datele privind marca, numărul de fabricație, serie se înscriu și părțile componente ale mijlocului fix.

Acest document nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Proces verbal de recepție

Proces verbal de recepție provizorie

Proces verbal de punere în funcțiune

Proces verbal de recepție finală

Servește ca:

– document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate;

– document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiții;

– document de apreciere a calității lucrărilor privind obiectivul de investiții;

– document de aprobare a recepției;

– document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie a obiectivului de investiții;

– document de aprobare a recepției provizorii a obiectivului de investiții;

– document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții;

– document de recepție finală a obiectivului de investiții;

Se întocmește, în trei exemplare, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, astfel:

– procesul verbal de recepție se întocmește pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data achiziționării lor;

– procesul verbal de recepție provizorie se întocmește pentru utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și constucțiile specisle care nu deservesc procese tehnologice; acestea considerându-se puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției;

– procesul verbal de punere în funcțiune se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice; acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice;

– procesul verbal de recepție finală se întocmește pentru sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondelor de injecție, precum și sondele provenite din lucrări geologice care au dat rezultate; acestea considerându-se puse în funcțiune la darea lor în producție.

Se întocmește de către secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formată din: președinte, specialiști-consultanți, asistenți la recepție.

Circulă:

– la persoanele care fac parte din comisie( exemplarele 1,2 și 3);

– la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv (exemplarul 2):

– la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului verbal de recepție( exemplarele 2 și 3);

Se arhivează:

La furnizor(antrepenor):

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarele 2 și 3);

La beneficiar:

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

Ieșirea din întreprindere a imobilizărilor corporale se poate realiza prin:scoatere din folosință; restituirea către asociați; restituirea către locator sau proprietar pentru investițiile luate în chirie, concesiune, leasing;vânzare; aport în natură sub formă de construcții la capitalul altor societăți; ca urmare a unor calamnități naturale;

Procesul verbal de scoatere din funcțiune

Servește ca:

– document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe;

– document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe;

– document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate;

Se întocmește în două exemplare,pe baza documentației prevăzute în normele legale (notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus a fi scos din funcțiune, deviz estimativ al reparației capitale, act constatator al avariei, avize).

Circulă:

– la persoana autorizată să aprobe scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe(ambele exemplare);

– la secție(serviciu, subunitate) pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință a mijloacelor fixe scoase din funcțiune (ambele exemplare);

– la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe(ambele exemplare);

– la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidența contabilă, pentru verificarea și înregistrarea operațiilor privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe(exemplarul 1);

– la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din funcțiune pentru înregistrarea în evidență (exemplarul 2);

Se arhivează:

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

– la compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe (ex. 2);

Factura

Factura este documentul comercial care descrie in termeni generali tranzacțiile de vânzare-cumparare efectuate între doi agenți economici: unul numit furnizor, pentru care operația reprezintă o vânzare, iar celălalt, numit client pentru care operația reprezintă o cumparare .Factura se intocmește de furnizor in trei exemplare, de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de insoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, se semnează de către compartimentul emitent și servește ca :

– document pe baza căruia se intocmește instrumentul de decontare a produselor și marfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate ;

– document de insoțire a mărfii pe timpul transportului ;

– document de incărcare in gestiunea patrimoniului ;

– document justificativ de inregistrare in contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului .

Factura este un formular tipizat și cu regim special de inscriere și numerotare, care cuprinde informații cu privire la :

– data și numărul de ordine al facturii ;

– denumirea furnizorului și adresa sa ;

– denumirea cumpărătorului și adresa sa ;

– denumirea precisă, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar fără TVA, valoarea exclusiv TVA și valoarea TVA pentru fiecare din bunurile livrate sau serviciilor prestate ;

– totalul facturii exclusiv TVA, totalul TVA și totalul de plată ;

– reduceri comerciale și financiare cât și evntualele majorări ;

– alte mențiuni .

Circula :

La furnizor:

– la compartimentul in care se efectueaza operatia de control financiar preventiv pentru acordarea vizei(exemplarul 3);

– la persoanele autorizate sa depuna incasari in contul de la banca al intreprinderii(toate exemplarele);

– la compartimentul desfacere(exemplarul 2 al facturii, la care se anexeaza dispozitia de livrare);

– la compartimentul financiar- contabil, pentru inregistrarea in contabilitate(exemplarul 3).

La cumparator:

– la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operatiunii, avand atasat exemplarul din avizul de insotire a marfii care a insotit bunurile, inclusiv NRCD,atunci cand bunurile nu au fost insotite de factura pe tot timpul transportului(exemplarul 1);

– la compartimentul ce efectueaza operatia de control financiar preventiv pentru acordarea vizei(exemplarul 1);

– la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea platii, pentru inregistrarea in contabilitate(exemplarul 1, aviz de insotire a marfii, NRCD);

Se arhiveaza :

La furnizor:

la compartimentul desfacere(exemplarul 2);

la compartimentul financiar-contabil(exemplarul 3).

La cumparator

la compartimentul financiar -contabil(exemplarul 1).

Chitanța fiscală servește ca:

document justificativ pentru cumpărarea unor bunuri sau prestarea unor servicii, în condițiile în care nu se intocmește factura;

document justificativ de înregistrare în contabilitate, atunci când este insoțită de bonul eliberat de la casa de marcat, bonul de vânzare sau chitanța și de deducere a TVA.

Se intocmește în două exemplare.

Circulă la:

Cumpărător

pentru inregistrare în jurnalul pentru cumpărări (ex. 1).

Furnizor

în cazul în care este scutit de obligația emiterii facturii(ex. 2).

Se arhivează la:

Cumpărător

– la compartimentul financiar-contabil, împreună cu bonul de la casa de marcat, bonul de vânzare sau chitanța eliberată de furnizor(ex. 1).

Furnizor

dupa utilizarea completă a carnetului(ex. 2).

Documentul care stă la baza operației de mișcare a mijloacelor fixe între secțiile întreprinderii este Bonul de mișcare a mijloacelor fixe.

Bon de mișcare a mijloacelor fixe

Servește ca:

– document justificativ de predare primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității;

– document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secția sau subunitatea predătoare la cea primitoare;

– document justificativ de înregistrare în evidența ținută de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosință și în contabilitate;

Se întocmește în două exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care dispune mișcarea mijloacelor fixe.

Circulă :

– la persoana care aprobă mișcarea mijlocului fix în cadrul unității( ambele exemplare);

– la secția predătoare, pentru semnare de predare de către responsabilul cu construcții și pentru semnare de primire de către delegatul secției, serviciului primitor (ambele exemplare);

– la secția primitoare (împreună cu mijlocul fix), pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință (exemplarul 1);

– la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea mișcării mijlocului fix (exemplarul 1).

Se arhivează:

la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

la secția predătoare (exemplarul 2).

3.3. SISTEMUL DE CONTURI FOLOSIT PENTRU EVIDENȚA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Evidența constituirii și mișcării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 21 „ Imobilizări corporale”.

Contul 211 „Terenuri și amenajări de terenuri”

Contul 2111 „Terenuri” este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența terenurilor și a amenajărilor de terenuri.

În debitul contului se înregistrează:

– valoarea terenurilor achiziționate și a celor reprezentînd aport la capital(404,465);

– valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit(131);

– valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu(231,722);

– valoarea amenajărilor de terenuri realizate de o unitate specializată (404);

În creditul contului se înregistrează:

– valoarea terenurilor cedate (672);

– valoarea amenajărilor de terenuri amortizate (281);

– valoarea terenurilor aportate, retrase (456);

Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al amenajărilor de terenuri.

Contul 212 „Construcții”

Contul 212 „Construcții” este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența existenței și mișcării construcțiilor.

În debitul contului de înregistrează:

– valoarea construcțiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit și ca aport al asociaților la capitalul social (404,722,131,456);

– valoarea construcțiilor intrate prin leasing financiar (167);

În creditul contului se înregistreată:

– valoarea construcțiilor cedate sau scoase din activ (281,672);

– valoarea construcțiilor retrase de către acționari (456);

– valoarea construcțiilor restituite către locator sau proprietar pentru investițiile la construcțiilor luate în chirie, concesiune, leasing (281,6721,471,6871);

– valoarea aportului în natură sub forma construcțiilor la capitalul altor societăți (281,261);

– valoarea construcțiilor neamortizate integral scoase din evidență ca urmare a hotărîrii adunării generale de diminuare a capitalului social (281,118);

Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”

Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”

Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” este un cont de pasiv care ține evidența amortizării imobilizărilor corporale.

În creditul contului se înregistrează:

– cheltuielile aferente amortizării imobilizărilor corporale (681);

– valoarea amortizării imobilizărilor corporale utilizate în operații de participație, transferată conform contractelor(458);

În debitul contului se înregistrează:

– valoarea amortizării imobilizărilor corporale vîndute sau scoase din activ (212);

Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.

Contul 291 “Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

Contul 291”Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale” este un cont de pasiv.

În creditul contului se înregistrează:

– sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale (681,687);

În debitul contului se înregistrează:

– sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale(781,787);

Soldul contului reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale.

3.4. CONTABILIZAREA OPERAȚIILOR PRIVIND INTRAREA SI IESIREA IN/DIN ÎNTREPRINDERE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

A) Contabilizarea operațiilor privind intrarea in întreprindere a imobilizărilor corporale.

In cazul intrării prin achiziție cu titlu oneros:

% = 404

21 “ Furnizori de imobilizări ”

“Imobilizări corporale” (pentru cost achiziție și T.V.A.)

(pentru costul de achiziție)

4426

“TVA deductibilă”

b) In cazul imobilizărilor corporale obținute din producție proprie:

21,23 = 72

“Imobilizări corporale și “Venituri din producția de

imobilizări in curs” imobilizări”

c) Intrări de imobilizări corporale primite ca aport în natură de la acționari

21 = %

“ Imobilizări corporale” 1012

(valoarea de aport) “ Capital subscris vărsat”

(valoarea nominală)

1043

“Prima de aport”

(prima de aport)

d)Intrări de imobilizări corporale primite cu titlu gratuit, prin donație sau plusuri la inventar inregistrându-se la valoarea curenta (actuală), pe baza procesului-verbal de recepție:

21 = 131

“ Imobilizări corporale” “Subvenții pentru investiții”

B) Cazuri particulare privind intrarea imobilizărilor corporale

creșterea valorii contabile prin modernizare (înlocuire de piese):

21 = 404

“ Imobilizări corporale” “ Furnizori de imobilizări ”

b) intrări de imobilizări corporale prin schimburi de active:

b1) schimb de active similare ca natura și valoare justă:

% = 21_/x

281 “ Imobilizări corporale”

“Amortizarea

Imobilizărilor corporale”

21_/y

“ Imobilizări corporale”

b2) schimb de active diferite ca natură și valoare justă:

% = 21_/x

281 “ Imobilizări corporale”

“Amortizarea

Imobilizărilor corporale”

6583

“Cheltuieli privind

activele cedate și

alte operații de capital”

Ulterior schimbului:

21_/y = 7583

“ Imobilizări corporale” “Venituri din vânzarea

activelor și alte operații de capital”

C) Contabilizarea operațiilor privind ieșirea imobilizărilor corporale

Ieșire prin scoatere din funcțiune:

amortizate integral:

281 = 21_

“Amortizarea “ Imobilizări corporale”

imobilizărilor corporale”

neamortizate integral:

% = 21_

“ Imobilizări corporale”

281

“Amortizarea

imobilizărilor corporale”

6583

“Cheltuieli privind

activele cedate și

alte operații de capital”

sau

281 = 21

6583 ct din clasele 3,4, 5

c) ansamblele, subansamblele recuperate din dezmembrarea imobilizarilor corporale se inregistrează astfel:

3xx = 758

d) diferența favorabilă intre venituri recuperate și cheltuielile efectuate se inregistreaza astfel:

6811 = 281

2. Ieșire sub formă de vânzare:

21) operații privind scoaterea din inventar prin diminuarea amortizării și creșterea cheltuielilor pentru valoarea rămasă de amortizat:

% = 21_

“ Imobilizări corporale”

281 (valoarea contabilă)

“Amortizarea

imobilizărilor corporale”

(valoarea amortizată)

6583

“Cheltuieli privind activele cedate și

alte operații de capital”

(valoarea rămasă de amorizat)

22) operații privind cesionarea sau vânzarea activelor imobilizate

461 = %

“Debitori 7583

diverși” “Venituri din vânzarea

activelor și alte operații

de capital”

4427

“TVA colectată”

3. Ieșirea din patrimoniu, ca urmare a unor situații extraordinare (dacă ieșirea are loc prin donație) are loc inregistrarea:

% = 21_

“ Imobilizări corporale”

281

“Amortizarea

imobilizărilor corporale”

6583

“Cheltuieli privind

activele cedate și

alte operații de capital”

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI ULTERIOARĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU

4.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE TOPOCAD S.R.L. BUZĂU

PREZENTAREA SOCIETĂȚII

S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU a fost fondată în 1999 la data de 21 ianuarie ca societate cu răspundere limitată, având un capital social de 20.000.000,00 lei împărțit între 2 acționari (un acționar deține 40 părți sociale din capitalul social reprezentând aport în numerar 8.000.000,00 lei și având cota de participare la beneficii/pierderi de 40%, iar celalalt acționar deține 60 părți sociale din capitalul social, reprezentând aport în numerar 120.000.000,00 lei, partea socială fiind egala cu 100.000,00 lei ).

S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU are ca obiect de activitate (domenii declarate):

Construcții noi (complete și parțiale), reparații și întrețineri, transformări și consolidări de clădiri și construcții inginerești;

Comerț cu ridicata cu produse intermediare neagricole și deșeuri;

Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate;

Alte tipuri de comerț cu amănuntul cu articole noi în magazine specializate;

Alte activitați de servicii.

Activitatea principala o constituie activitatea de proiectare , urbanism, inginerie și alte servicii tehnice.

S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU este condusă de un economist în calitate de administrator și de un inginer în calitate de director tehnic.

În perioada 1999 – 2001 S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU executa lucrări de cadastru, geodezie și cartografie – documentații tehnice conform H.G. 834/1991 (stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ) și documentații tehnice de gospodărire a apelor pentru un număr de aproximativ 160 societăți comerciale și pentru persoane fizice.

PREZENTAREA CLIENȚILOR SOCIETĂȚII

Începând din anul 2002 luna iulie, S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU a executat documentații tehnice pentru obținerea Autorizației și Avizului de Gospodărire a apelor în urma certificării de către Ministerul apelor și Protectiei Mediului, documentații de calitate pentru următorii clienți (printre cei mai importanți):

SITUAȚIA PERSONALULUI ANGAJAT

Pentru întocmirea acestor Documentații Tehnice necesare pentru obținerea Autorizației și Avizului de Gospodărire a apelor, firma are angajat personal de specialitate.

Situația personalului angajat actualmente in activitatea de proiectare

DOTAREA TEHNICĂ

Dotarea cu instalații și utilaje specifice pentru desfășurarea activității de gospodăria apelor și topografie.

4.1.5. ORGANIZAREA GENERALA A CONTABILITATII LA S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZAU

Fiind societate cu răspundere limitată, principalele formulare care sunt utilizate sunt: Registrul jurnal, Registrele auxiliare și Balanța conturilor.

Registrul jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare și stabilirea rulajului lunar al acestora. Acesta se întocmește lunar, obținându-se rulajul lunii respective.

Registrele auxiliare pentru evidența analitică capătă forma fișelor de cont analitic pentru valori materiale, fișelor de cont pentru operații diverse.

Inregistrările în formulare folosite pentru evidența analitică se fac în mod sistematic și cronologic, pe baza documentelor justificative în tot cursul lunii.

Balanța conturilor se întocmeste lunar, pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică.

Înregistrările în contabilitate se fac cu ajutorul unui program de contabilitate numit „ISIS” organizat pe module componente care sunt următoarele:

PARAMETRII: având următoarele submeniuri:

OPEN: – permite deschiderea (prin selectarea numelui firmei), fișierului ce conține date din lunile precedente și luna curentă;

PRINT: – listarea documentelor contabile în urma prelucrărilor de date:

Recapitulație contalilă;

Raport calcule caontabile;

Balanța pe mai multe formate;

Registru de casă;

Jurnal de bancă;

Jurnal de cumpărări;

Jurnal de vânzări;

Note contabile pe documente totalizatoare (și pe fiecare document în parte);

Registru jurnal pe lună;

Articole contabile diverse.

APLICAȚII: având următoarele submeniuri:

2.1. UTILIZARE:

2.1.1. INTREȚINERE:

2.1.1.1. REINDEXARE: aranjare fișiere pe pachete, firmă, rădăcină, etc..

2.1.1.2. DEZARHIVARE:

2.1.1.3. ARHIVARE:

2.1.1.4. TIME OUT:- stabilire timp de ieșire din program.

2.1.1.5. RESETĂRI: – oprire accidentală a programului.

2.1.1.6. COMENZI: – FOX PRO.

2.1.1.7. EXIT: – revenire la submeniu.

2.1.2. VERIFICARE: presupune următoarele opțiuni:

2.1.2.1. PLAN DE CONTURI: – permite căutarea conturilor după simbol și introducerea altora noi (verificare erori).

2.1.2.2. BALANȚA

2.1.2.3. BALANȚĂ DEVIZE

2.1.2.4. ARTICOLE CONTABILE

2.1.2.5. DOCUMENTE

2.1.2.6. PLAȚI + ÎNCASĂRI

2.1.2.7. TERȚI

2.1.2.8. SORTARE FIȘIERE

2.1.2.9. GESTOC: (verificarea articolelor pe gestiuni)

2.1.3. STATISTICI: (în ceea ce privesc)

Veniturile;

Cheltuielile;

Conturile;

Schimbare cod produs;

Statistici pe utilizatori;

Istoric – fiecare utilizator este verificat.

2.1.4. ÎNCEPUT: – preluare firmă nouă (la început de an)

Contabilizarea sumelor (balanța de verificare);

Solduri anterioare pe valute;

Terți;

Copy from – copiere din dischete, cd, arhivare sau copiere direct din program pentru a prelua date din anul precedent.

2.2. CONTABILITATE (având următoarele opțiuni):

2.2.1. PARAMETRI – ce cuprinde:

Stare firmă;

Exit.

2.2.2. REZULTAT:

2.2.2.1. CALCUL:

Calcule – preluare din modul de imobilizări:

calculul amortizării de unde rezultă nota contabilă a imobilizării;

modulul salarizare;

modulul gestiune de unde rezultă note de contabilitate privind stocurile;

calculul veniturilor si descărcarea din gestiune de unde rezultă note contabile.

Tipăriri – note contabile, balanța, fișa șah, balanța în valute.

2.2.2.2. AFIȘARE: afișează balanța curentă (pentru căutarea se tastează în urma comenzii CTRL + F, simbol cont), vizualizându-se situația contabilă a contului tastat;

2.2.2.3. FIȘA LUNARĂ: (fișa cont cu funcție de vizualizare și listare);

2.2.2.4. FIȘA CUMULATĂ: (fișa cont pe an);

2.2.2.5. OBLIGAȚII LA BUGET: (calculul obligațiilor de plată către buget);

2.2.2.6. BILANȚ;

2.2.2.7. SELECȚII (în funcție de firmă se poate selecta un cont pe orice perioadă);

2.2.2.8. PERECHI – se caută care sunt documentele din care s-au făcut plăți;

2.2.2.9. BALANȚĂ PE TERȚI, PARȚIALĂ, LUNARĂ, DIFERENȚE, DEVIZE USD, SOLD PE DOCUMENTE, CENTRALIZATE.

2.2.3. DATA IMPUT:

OD – introducere operațiuni diverse;

LEI – casa, banca (încasări, plăți);

VALUTE – cont în valute;

PERECHI.

2.2.4. LISTE:

SCADENȚE – taxe, facturi;

DATORII (444)

REGITRUL JURNAL

JURNAL DE BANCĂ, CASĂ.

ORDINE DE PLATĂ

BALANȚĂ PE TRIMESTRU, AN, UNIUNE DE BALANȚE (grupare de firme)

CHELTUIELI(607).

2.3. FACTURARE

2.3.1. PARAMETRII:

CALCULUL STOCURILOR;

PREFERINȚE;

EXIT.

2.3.2. DATA IMPUT: document de vânzare, cumpărare, consum.

2.3.3. CONSULTĂRI :

INTRĂRI, IEȘIRI – creare gestiuni;

FIȘĂ DE MAGAZIE;

BALANȚA TERȚI;

INVENTAR;

PREȚURI.

2.3.4. TIPĂRIRI :

Jurnal cumpărări, vânzări;

Documente emise și neînchise;

Documente primite și neînchise;

Vânzări (alegere pe o perioadă)

Export, import, cumpărări;

Firme – relații despre firme;

Facturi de întocmit.

2.4. IMOBILIZĂRI:

2.4.1. IMOBILIZĂRI:

2.4.1.1. IMOBILIZĂRI CORPORALE – având următoarele opțiuni:

DATA IMPUT:

Nomenclator de imobilizări (informații despre imobilizările corporale);

Are opțiunea de modificare, de introducere a unei imobilizări corporale noi, de vizualizare înainte – înapoi, și o opțiune de informații despre imobilizarea corporală selectată numită INFO și care cuprinde: numărul de luni nereevaluate, numărul de luni reevaluate, timp scurs în luni, data amortizării din lună, an, valoarea totală amortizată, valoarea rămasă neamortizată și opțiunea ESC care ne scoate din submeniurile imobilizărilor.

ACTUALIZARE: (actualizarea valorilor)

CALCUL + ACTUALIZARE:

LISTE:

Amortizare;

Intrări, ieșiri;

Inventar, grupare;

Conturi.

2.4.1.2. IMOBILIZĂRI ÎN CURS- având următoarele opțiuni:

DATA IMPUT:

ACTUALIZARE: (actualizarea valorilor)

CALCUL + ACTUALIZARE:

LISTE.

2.4.1.3. EXIT.

2.4.2. SYSTEM – având următoarele opțiuni:

ABOUT FOX PRO;

HELP;

CALCULATOR;

CALENDAR DIARY;

CAPTURARE.

2.4.3. FILE:

CLOSE;

SAVE;

SAVE AS;

REVERT.

2.4.4. EDIT

2.4.5.WINDOW.

3. NOMENCLATOARE: pentru conturi, gestiune, gestoc, articole, terți, persoane, deduceri, prețuri, comenzi, auto, kontar, kurs valutar, băncile, valute, lege, firme, users.

4. CONSULTĂRI: isis user, gestoc, stocuri, mărfuri – gestiuni, mărfuri – documente – terți, mărfuri – intrări/ieșiri, terți – OD + LEI + VALUTE, documente, OD + LEI + VALUTE.

4.1.6. STRUCTURA ORGANIZAȚIONALĂ LA S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU

Departamentul tehnic

Acest departament este subordonat directorului general al societății.

Este condus de un director tehnic și are următoarele atribuții:

Controlul tehnic al calității lucrărilor întocmite de specialiștii din cadrul societății;

Ridicări topografice, în realizarea de planuri topografice;

Realizarea lucrărilor pe baza documentelor și a planurilor din dotarea societăților care solicită astfel de lucrări;

Depunerea spre a fi avizată de către organele competente.

Departamentul financiar-contabil

Acest departament este subordonat directorului general al societății.

Este condus de un director economic și are următoarele atribuții și răspunderi în următoarele domenii principale de activitate:

Planificarea financiară (întocmește bugetul de venituri și cheltuieli);

Efectuarea de analize economice și urmărirea realizării indicatorilor financiari;

Finanțarea investițiilor (asigură fondurile necesare finanțării investițiilor și cercetării științifice și întocmește proiectul planului de finanțare-creditare a acestora);

Stabilirea prețurilor și a tarifelor;

Contabilitate generală.

Departamentul Contabilitate răspunde de ținerea contabilității generale și anume:

Asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind fondurile fixe și calculul amortizării acestora, activele circulante, fondurile proprii și alte fonduri, creditorii și alte decontări, investițiile, rezultatele financiare, etc.;

Organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniului; întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și cele analitice și urmărește concordanța dintre acestea; bilanțul anual și anexele sale și le dă spre aprobare conducerii;

Organizează și exercită, potrivit legii, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiilor;

Verifică extrasele de cont, diferențele din reevaluarea stocurilor (dacă este cazul), a lipsurilor de valori materiale și a capitalului social.

Sistemul de organizare a contabilității patrimoniului respectă prevederile Legii contabilității nr. 82/1991.

Contabilitatea este ținută de economistul societății, care răspunde alături de directorul economic, de ținerea contabilității, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Înregistrările se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în societate și sistematic, în conturi sintetice și analitice.

4.2. EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI ULTERIOARĂ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE LA S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU

4.2.1. STRUCTURA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU

Societatea S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU dispune de un număr de 2 stații totale de măsură LEICA TC 1600, 3 calculatoare și un număr de 3 mijloace de transport, cu toate acestea unitatea are dată spre închiriere o stație totală.

Situația imobilizărilor corporale existente în societatea comercială S.C. TOPOCAD S.R.L. BUZĂU la 31 decembrie 2004 este următoarea:

SITUAȚIA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE -VALORI BRUTE

Tabel nr. 4.2.1.1.

SITUAȚIA AMORTIZĂRILOR IMOBILIZARILOR CORPORALE

Tabel nr. 4.2.1.2.

4.2.2. PRINCIPALELE OPERAȚII DE INTRARE ȘI IEȘIRE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN/DIN SOCIETATEA COMERCIALĂ TOPOCAD S.R.L. BUZĂU, EVALUAREA ȘI CONTABILIZAREA LOR

Societatea comercială Topocad S.R.L. Buzău își deșfășoară activitatea în conformitate cu legea contabilității nr. 82/1991 (actualizată pe baza Ordonanței nr.70 din 13 august 2004).

Evaluarea imobilizărilor la intrare se face la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

imobilizările corporale achiziționate cu titlu oneros se evaluează la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;

Evaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar.

Evaluarea imobilizărilor corporale la incheierea exercițiului se face la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

Operațiile de intrare și ieșire a imobilizărilor corporale în și din unitate sunt:

achiziție cu titlu oneros;

închirierea mijloacelor fixe;

leasing financiar;

creșterea valorii contabile prin modernizare;

casarea mijloacelor fixe;

cedarea imobilizărilor corporale;

Contabilizarea intrărilor de imobilizări corporale la societatea comercială Topocad s.r.l. Buzău.

achiziție de echipament tehnologic în valoare de 285 436 mii lei , TVA 19%

% = 404 339 669 mii lei

2131 “Furnizori de 285 436 mii lei

“Echipamente imobilizări”

tehnologice”

4426 54 233 mii lei

“TVA deductibilă”

achiziția mobilier în valoare de 14 105 mii lei, cheltuielile cu transportul mobilierului 302 mii lei, TVA 19%

% = 404 17 144 mii lei

214 “Furnizori de 14 407 mii lei

“Mobilier, aparatură imobilizări”

birotică, alte active

corporale “

4426 2 737 mii lei

“TVA deductibilă”

înregistrare intrare utilaj prin leasing financiar în valoare de 157.650 mii lei

2122 = 167 157.650 mii lei

“Echipamente “Alte împrumuturi

tehnologice” și datorii asimilate”

4. se efectuează investiții pentru un mijloc de transport cu valoarea contabilă de intrare de 130 574 mii lei , durată normală de folosință 10 ani, amortizare înregistrată 33 701 mii lei, investiție ce are ca efect creștere duratei normale de folosință cu un an; investiția este în valoare de 18.000 mii lei și este efectuată de o firmă specializată.

înregistrarea facturii firmei specializate

% = 404 21 420 mii lei

2313 “Furnizori de 18.000 mii lei

“Alte imobilizări imobilizări”

corporale”

4426 3 420 mii lei

“TVA deductibilă”

recepționarea lucrării de modernizare terminate

2133 = 2313 18 000 mii lei

“Mijloace de “Alte imobilizări

transport” corporale”

Contabilitatea ieșirilor de imobilizări corporale la societatea comercială Topocad s.r.l. Buzău.

casarea unui mijloc de transport a cărui valoare contabilă este de 10 000 mii lei, amortizare înregistrată 9 250 mii lei

% = 2133 10 000 mii lei

2814 “Mijloace de 9 250 mii lei

“Amortizarea transport”

altor imobilizări

corporale”

6811 750 mii lei

“Cheltuieli de exploatare

privind amortizarea

imobilizărilor”

vânzarea unui instalații în valoare de 8.500 mii lei, valoare contabilă de intrare 12.600 mii lei, amortizat integral

vânzarea propriu- zisă

461 = % 10.115 mii lei

“Debitori diverși” 7583 8.500 mii lei

“Venituri din vânzarea

activelor și alte operații

de capital ”

4427 1.615 mii lei

“TVA colectată”

scăderea din gestiune a instalației vândute

2813 = 2131 12.600 mii lei

“Amortizarea “Echipamente

instalațiilor” tehnologice”

3. vânzarea unui echipament tehnologic în valoare de 23.200 mii lei, valoare contabilă de intrare 46800 mii lei, amortizare înregistrată 20200 mii lei

vânzarea propriu- zisă

461 = % 27.608 mii lei

“Debitori diverși” 7583 23.200 mii lei

“Venituri din vânzarea

activelor și alte operații

de capital ”

4427 4.408 mii lei

“TVA colectată”

scăderea din gestiune a echipamentului tehnologic vândut

% = 2131 46.800 mii lei

2813 “Echipamente 20.200 mii lei

“Amortizarea tehnologice”

echipamentelor

tehnologice”

6583 26.600 mii lei

“Cheltuieli privind

activele cedate și alte

operații de capital”

4.2.3 PROBLEME DE CALCUL ȘI CONTABILIZARE A AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ȘI A PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA SOCIETATEA COMERCIALĂ TOPOCAD S.R.L. BUZĂU.

Societatea comercială Topocad s.r.l. Buzău. utilizează metoda liniară de amortizare a imobilizărilor corporale.

Societatea a ales metoda de amortizare liniară pentru că aceasta asigură calculul unei mărimi raționale și economice a amortizării anuale.

Amortizarea se calculează și se înregistrează din luna următoare intrării în patrimoniul societății a imobilizării corporale supuse amortizării.

Această metodă presupune calculul amortizării anuale a imobilizărilor corporale după formula:

Amortizare lunară = Valoarea contabilă de intrare /durata normală de funcționare*12

Societatea comercială Topocad s.r.l. Buzău. nu a calculat și nu a înregistrat provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

Contabilizarea și calculul amortizării imobilizărilor corporale

amortizarea aferentă echipamentului tehnologic achiziționat la 15 mai 2004 având o valoare contabilă de intrare 285 436 mii lei, durata normală de funcționare 15 ani.

Calculul amortizării lunare:

valoarea contabilă de intrare = 285 436 mii lei

durata normală de funcționare 15 ani

amortizarea lunară este: 285 436 mii / 15*12 = 1 586 mii lei.

Calculul amortizării pentru anul în care echipamentul a fost achiziționat.(2004)

valoarea contabilă de intrare = 285 436 mii lei

durata normală de funcționare 15 ani

amortizarea anuală este: 285 436 mii / 15*7/12 = 11 102 mii lei.

Contabilizarea amortizării

6811 = 2813 1 586 mii lei

“Cheltuieli de “Amortizarea

exploatare privind echipamentelor

amortizarea imobilizărilor” tehnologice”

amortizarea aferentă utilajului intrat prin leasing financiar în valoare de 157 650 mii lei, durata contractului de leasing 4 ani, durata normală de funcționare a utilajului 5 ani.

Calculul amortizării lunare:

amortizarea lunară = 157 650 / 5*12 = 2 628 mii lei

Contabilizarea amortizării

6811 = 2813 2 628 mii lei

“Cheltuieli de “Amortizarea

exploatare privind echipamentelor

amortizarea imobilizărilor” tehnologice”

amortizarea aferentă mijlocului de transport la care s-au efectuat investiții care i-au crescut valoarea cu 18 000 mii lei și i-au majorat durata normală de funcționare cu un an.

Calculul amortizării lunare

Valoare contabilă de intrare = 113 574 mii lei

Amortizare înregistrată = 33 701 mii lei

Valoare netă contabilă = 79 873 mii lei

Durată normală de funcționare = 10 ani

Durată normală de funcționare rămasă = 3 an

Valoarea investiției = 18 000 mii lei

Durată normală de funcționare după investiție = 4 ani

Amortizare lunară = (79 873 + 18 000)/4*12 = 7 031 mii lei

Contabilizarea amortizării

681 = 2813 7 031 mii lei

“Cheltuieli de “Amortizarea

exploatere privind mijloaceor de transport”

amortizarea imobilizărilor”

4.3. EVALUAREA PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE ȘI ANALIZA ACESTORA.

4.3.1. EVALUAREA PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE

În conformitate cu IAS 16 ”Imobilizări corporale”, o întreprindere trebuie să prezinte în situațiile financiare următoarele informații pentru fiecare clasă de imobilizări corporale;

bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;

metodele de amortizare;

duratele de viață utile sau ratele de amortizare folosite;

valoarea contabilă brută și amortizarea cumulată la începutul și la sfârșitul perioadei;

reconcilierea valorii contabile la începutul și sfârșitul perioadei, menționându-se:

intrările;

cedările;

achizițiile din combinări de întreprinderi;

creșterile sau diminuările din reevaluări;

amortizarea;

diferențele de curs valutar;

alte mișcări valorice;

politicile contabile privind costurile estimate de restaurare a amplasamentului imobilizărilor corporale;

evidența activelor gajate sau ipotecate;

valoarea cheltuielilor cu imobilizările corporale;

valoarea angajamentelor privind achiziționarea de imobilizări corporale;

dacă imobilizările corporale sunt exprimate în valori reevaluate, se prezintă informații despre:

baza folosită în reevaluare;

data intrării în vigoare a reevaluării;

cine a efectuat reevaluarea;

natura oricăror indici folosiți la determinarea costului de înlocuire; și

surplusul din reevaluare;

Utilizatorii situațiilor financiare consideră ca fiind relevante următoarele informații:

valoarea contabilă a mijloacelor fixe aflate temporar în conservare;

valoarea contabilă brută a activelor integral amortizate și care sunt încă în folosință;

valoarea contabilă a imobilizărilor corporale scoase din folosință și care sunt ținute cu scopul de a fi cedate;

dacă se aplică tratamentul contabil de bază, valoarea justă a imobilizărilor corporale, atunci când aceasta diferă semnificativ de valoarea contabilă;

Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr.94/2001, în situațiile financiare o întreprindre trebuie să prezinte următoarele informații;

În bilanț:

– valoarea netă pe grupe de imobilizări;

În contul de profit și pierdere:

cheltuielile privind amortizarea aferentă exercițiului curent, ca o cheltuială de exploatere;

ajustarea valorii imobilizărilor corporale din exercițiul curent, rezultate din cheltuielile cu deprecierea imobilizărilor corporale și veniturile din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

În situația modificării capitalului propriu, dacă se folosește tratamentul alternativ permis, se prezintă ca element de capital :

surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale;

surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

În notele explicative la situațiile financiare:

nota numărul 1 “Active imobilizate” prezintă valoarea brută și valoarea amortizării cumulate (împreună cu pierderile cumulate din depreciere) la începutul și la sfârșitul perioadei;

dacă se folosește tratamentul alternativ permis, aceasta se menționează în Nota “Principii, politici și metode contabile”.

4.3.2. INDICATORI PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE; DETERMINAREA ȘI ANALIZA LOR

Analiza dinamicii, structurii și stării imobilizărilor corporale

Dinamica imobilizărilor corporale se analizează pe baza indicatorilor:

modificarea absolută a imobilizărilor corporale, stabilită pe baza formulei:

∆ fI =fi1-fi0 ; ∆ F =F1-F0

unde:

fI = valoarea imobilizărilor corporale din categoria “i”

F =valoarea imobilizărilor corporale totale

modificarea relativă a imobilizărilor corporale

∆ f(%) =(fi1-fi0)*100 /fi0 sau ∆ F(%)=(F1-F0)*100 /F0

coeficientul intrărilor de imobilizări corporale

Ki=I*100/F ,

unde I reprezintă intrările de imobilizări corporale.

coeficientul ieșirilor de imobilizări corporale

Ke=E*100/F,

unde E reprezintă ieșirile de imobilizări corporale.

coeficientul mișcării globale a imobilizărilor corporale

Kg=(I+E)/F

Valoarea acestor indicatori se judecă în strânsă corelație cu evoluția cifrei de afaceri și cu faza de maturitate a întreprinderii. Devansarea imobilizărilor corporale de către ritmul cifrei de afaceri constituie expresia folosirii eficiente a imobilizărilor corporale disponibile pentru întreprinderile aflate în faza de maturitate. Faza de demaraj sau creștere poete justifica devansarea ritmului cifrei de afaceri de către cel al imobilizărilor corporale.

Analiza structurii imobilizărilor corporale presupune o investigare a modului de organizare internă a acestora și a interacțiunii dintre elementele lor componente. În analiză se folosește următorul indicator:

coeficientul de structură pe categorii de imobilizări corporale:

Ks=fi*100/F

Acest indicator definește locul fiecărei categorii în totalul imobilizărilor corporale.

Starea activelor fixe se precizează cu ajutorul următorului indicator:

gradul de uzură, care se stabilește pe total active fixe și pe categorii, la începutul și sfârșitul perioadei, conform relației:

Grad Uzură= amortizarea cumulată a activelor fixe / valoarea de Inventar

Cu cât valoarea gradului de uzură se reduce ( ca efect al reparațiilor capitale efectuate la timp și calitativ), starea activelor fixe se îmbunătățește;

Analiza utilizării potențialului tehnic( activelor fixe)

O asemenea analiză vizează utilizarea extensivă și intensivă a activelor fixe corporale pe de o parte și reflectarea acestora în indicatorii de performanță ai întreprinderii.

În analiza pentru aprecierea utilizării timpului de lucru al echipamentului industrial, se folosesc următorii indicatori:

gradul de programare și folosire a fondului de timp calendaristic;

gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil.

Pentru determinarea acestor indicatori se folosesc modelele:

Tmax = Tc – (T01 + T0t + Trp)

T1 = Tmax – Tn

Tn = Tn(1) + Tn(2) + Tn(3) +…+ Tn(n)

în care:

Tc = fondul de timp calendaristic;

Tmax = Fondul de timp maxim disponibil;

T1= fondul de timp efectiv lucrat;

T01= fondul de timp aferent opririlor legale;

T0t= fondul de timp aferent opririlor tehnologice;

Trp = fondul de timp aferent reparațiilor programate;

Tn = fondul de timp neutilizat (1,2,3,…n = cauze).

Indicatorii amintiți se determină după următoarele relații:

– gradul de programare a fondului de timp calendaristic

Gp = Tmax / Tc

– gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil

Gmax = T1 / Tmax

– gradul de folosire a fondului de timp calendaristic

Gf = T1 / Tc

Acest lucru se poate analiza la nivelul echipamentului industrial, pe grupe de utilaje sau la nivelul fiecărui utilaj industrial.

În condițiile prelucrării automate a datelor, se creează posibilitatea ca centrele de supraveghere și reglare să ofere informații imediate și exacte a acestor indicatori și cauzele care au determinat neîncadrarea folosirii timpului de lucru al utilajelor în parametri stabiliți.

Cerința este ca gradul de folosire a timpului de lucru să fie cât mai aproape de cel maxim disponibil, întrucât se va concretiza favorabil în volumul producției executate atât cantitativ cât și calitativ.

Cauzele frecvente care determină utilizarea incompletă a fondului de timp maxim disponibil sunt: defectele mecanice și electrice, lipsa de materiale, lipsa de comenzi, prelungirea timpului pentru reparații e.t.c.

Folosirea extensivă a activelor fixe corporale presupune și respectarea regimului schimbărilor în stabilirea căruia trebuie să se aibă în vedere restricțiile legale de

desfășurare a producției, de randament, de economicitate în consumul energiei etc.

De asemenea, se urmăresc aspectele legate de gradul de folosire a parcului de inventar.

4.3.3. DATE ȘI INFORMAȚII PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE ALE SOCIETĂȚII COMERCIALE TOPOCADS.R.L. BUZĂU. ȘI ANALIZA ACESTORA

Analiza dinamicii imobilizărilor corporale

Dinamica imobilizărilor corporale se prezintă astfel:

Tabel nr. 4.3.3.1.

Graficul nr. 4.3.3.1.

Tabel nr. 4.3.3.2.

Pe total imobilizările corporale au crescut în 2004 față de 2003 cu 319 839 mii lei adică de 33,17 ori, dar această creștere a fost influențată pozitiv de creșterea echipamentelor tehnologice cu 302 890 mii lei și a altor imobilizări corporale cu

16 949 mii lei, celelalte imobilizări corporale (mijloacele de transport) nu au înregistrat nici o modificare, ele menținându-și valoarea înregistrată în anul 2003.

Analiza structurii imobilizărilor corporale

Tabel nr. 4.3.3.3.

Graficul nr. 4.3.3.3.

În totalul imobilizărilor corporale cea mai mare pondere o au echipamentele tehnologice care dețin în 2004 aproximativ 62,21 % din totalul imobilizărilor corporale, urmate de mijloacele de transport care dețin o pondere de aproximativ 26,39 % din totalul imobilizărilor. Celelalte imobilizări corporale dețin ponderi mici în totalul imobilizărilor, fenomen ce poate fi explicat prin faptul că întreprinderea deține un număr relativ mic de mijloace de transport.

Analiza stării imobilizărilor corporale

Analiza stării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul indicatorului gradul de uzură care la societatea comercială TOPOCAD S.R.L. BUZĂU are în 2003 valoarea de 0,14 iar în anul 2004 a înregistrat o valoare de 0,18 ceea ce arată faptul că mijloacele fixe au îmbătrânit.

Analiza utilizării extensive a utilajelor

Tabel nr. 4.3.3.4.

Gradul de folosire a fondului de timp calendaristic este apropiat ca valoare de gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil ceea ce s-a concretizat favorabil în volumul al lucrărilor executate utilizând capacitatea la maxim a utilajelor din dotarea societății, lucrări executate atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ.

4.4. SISTEMUL INFORMATIC PRIVIND GESTIUNEA ȘI CONTABILIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE.

Pentru a realiza sistemul informatic privind gestiunea și contabilitatea imobilizărilor corporale am realizat un model conceptual al datelor , pe baza căruia am realizat modelul logic al datelor.

Pe baza tabelelor din MLD am realizat interogări pentru:

calculul amortizărilor inregistrate și a valorilor nete;

prezentarea valorilor de inventar pe grupe de mijloace fixe;

afișarea sumei valorilor de inventar pe fiecare document de intrare;

Pornind de la inrerogări și de la tabele am realizat formulare pentru adăugare mijloace fixe, operații mijloace fixe, ștergerea și consultarea datelor în/din tabele.

Formularele de adăugare sunt realizate prin setarea proprietății Data Entry a formularului pe valoarea Yes.

Formularele de ștergere sunt realizate prin atașarea de controale formularelor, mai precis prin prin atașarea de butoane de comandă care declanșează acțiunea de ștergere a înregistrărilor.

De asemenea am realizat două formulare cu subformular care permit actualizarea mai multor tabele prin intermediul unei singure ferestre, astfel:

formularul “documente” conține subformularul “intrări mf”, permițând afișarea pentru fiecare document de intrare a valorii mijloacelor fixe intrate pe baza lui;

formularul “cl” conține subformularul “facturi” și permite vizualizarea facturilor primite de un client;

Formularul “meniu principal”a fost realizat cu ajutorul butoanelor de comandă care execută acțiunile de deschidere formular și deschidere raport. Acest formular apare la deschiderea aplicației deoarece am selectat opțiunea start up din meniul Tools.

Rapoartele sunt realizate pe baza tabelelor și interogărilor și prezintă Situația clienților și Situația mijloacelor fixe existente în societate la un moment dat.

1. NIVELUL CONCEPTUAL

MODELUL CONCEPTUAL AL COMUNICATIEI (M C C)

Exprima realizarea grafica a procesului supus informatizarii din perspectiva participatntilor si a fluxurilor informationale.

Fluxurile informationale sunt reprezentari grafice prin sageti de la sursa la destinatie, iar numerotarea lor permite urmarirea evolutiei in timp a fenomenului.

1 3

2

4

7 6 5

8

mijloc fix intrat

mijloc fix refuzat

mijloc fix pus in functune

mijloc fix transferat

refuz transfer

mijloc fix scos din functune

prin casare

prin vanzare

1.2 MODELUL CONCEPTUAL AL DATELOR ( M C D)

Acest model permite gruparea atributelor care caracterizeaza fenomenul in entitati conceptuale. Aceste entitati sunt legate prin asociere care au cardinalitati.

Elementele caracteristice:

EntiatatI conceptuale

Asocieri

Cardinalitati

MCD

0n 11

11

01

1n 11

01

0n

0n 11

1n 0n 11

lfpredat 0n 11

lfprimit

0n

11

1n

3 MODELUL

1.3. CONCEPTUAL DE PRELUCARARE (M C P)

Acest model realizeaza o reprezentare grafica a activitatilor care se

desfasoara pentru procesul supus informatizarii.

Cuprinde :

evenimente(declansatoare, deduse)

operatia

rezultatul

sincronizarea

2. NIVELUL LOGIC

2.1. MODELUL LOGIC AL COMUNICATIILOR (M L C)

Acest model descrie modalitatea de organizare a datelor in cadrul sistemului informatic propus spre realizare. Datele pot fi organizate in diverse sisteme de gestiune a bazelor de date.

Se foloseste arhitectura Client – Server.

PRELUCREAZA

CERERE

RASPUNS

Pe calculatorul client este instalata aplicatia. Baza de date este instalata si actualizata pe server. Calculatorul client interogheaza baza de date de pe server. Interogarea este preluata, iar rezultatul este trimis calculatorului client.

Este o arhitectura Client – Server de nivel I.

MODELUL LOGIC AL DATELOR (M L D)

Face trecerea de la MCD la MLD aplicand anumite reguli.

FURNIZOR

PVINTRARE

MIJLOCFIX

PVCASARE

LOCFOLOSINTA

BONMISCARE

VANZARE

FACTURA CLIENTI

2.3 MODELUL LOGIC AL PRELUCRARII

Rezulta din transformarea MCP prin stabilirea conversiilor dintre elementele specifice MCP si MLP.

3. NIVELUL FIZIC

3.1 MODELUL FIZIC AL COMUNICATIEI (M F C)

Acest model face referire la tipografia fizica aferenta sistemului informatic proiectat. In cazul unei retele de calculatoare se foloseste o arhitectura complexa rezultata prin imbinarea unor arhitecturi distincte.

MODELUL FIZIC AL DATELOR (M F D )

Asigura descrierea tuturor tabelelor din baza de date. MFD utilizeaza

entitati fizice care provin din entitatile logice, pentru fiecare atribut se specifica proprietatile acestuia.

3.3 MODELUL FIZIC DE PRELUCARE (M F P)

MFP preia toate elementele specifice modelarii fizice (mfc, mfd, videoformatele de intrare / iesire si meniurile de prelucare ) si de a le transpune intr-un system operational de proceduri automate structurabile la randul lor in modele de prelucare.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Din dorința de a alinia contabilitatea românească la normele internaționale în ceea ce privesc imobilizările corporale, legiuitorul român (Ministerul Finanțelor Publice) a emis și rectificat o serie de legi și ordonanțe cu privire la definirea și recunoașterea activelor și a imobilizărilor corporale și evaluarea acestora.

Din aceste norme desprindem ceea ce este important, aceea că un activ reprezintă un bun economic (resursă controlată de întreprindere), provenit din operații trecute și susceptibile să genereze avantaje economice viitoare.

Utilizarea activelor poate produce bunuri sau poate presta servicii capabile să satisfacă dorințele clienților, aceștia din urmă satisfăcându-și dorințele, participă (contribuie) la realizarea unui flux de trezorerie pentru întreprindere.

Așa cum prevede norma IAS 16 ”Imobilizări corporale”, imobilizările corporale sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Dacă un bun este deținut pentru a fi revândut, el trebuie clasificat ca stoc, indiferent de durata sa de funcționare.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se înregistrează în contabilitatea societății care le-a efectuat.

În ceea ce privește evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale, aceasta constă în asocierea unui sistem de costuri, prețuri, tarife și valori la elementele patrimoniale exprimate cantitativ aceasta presupunând alegerea unei anumite baze de evaluare.

Așa cum se desprinde din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, pentru evaluarea imobilizărilor corporale s-au stabilit anumite reguli.

Evaluarea se poate realiza fie la data intrării în patrimoniu și atunci imobilizările corporale se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare (valoarea contabilă) care se stabilește în funcție de modalitatea intrării în patrimoniu a imobilizărilor corporale.

Imobilizările corporale aduse ca aport la capitalul social sau deținute cu titlu gratuit se înregistrează în contabilitate la valoarea de utilitate în funcție de prețul pieței.

Imobilizările corporale procurate cu titlu oneros se înregistrează la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție.

Imobilizările corporale produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.

Evaluarea elementelor patrimoniale se evaluează cu ocazia inventarului la valoarea actuală (de utilitate) denumită valoare de inventar ce se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate.

Evaluarea la încheierea exercițiului, se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu (valoarea contabilă corectată cu rezultatele inventarierii).

Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu se evaluează și se descarcă din gestiune la valoarea lor de intrare.

Potrivit legislației în vigoare (Norma IAS 16), evaluarea inițială a imobilizărilor corporale se realizează fie la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție (când imobilizările sunt procurate cou titlu oneros), fie la cost de producție (când imobilizările corporale sunt produse în regie proprie).

Evaluarea ulterioară recunoșterii inițiale se referă la faptul că o imobilizare corporală trebuie prezentată la costul său, diminuat cu amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere, în conformitate cu aplicarea tratamentului de bază.

Majoritatea imobilizărilor corporale se degradează cu timpul, ca drept urmare s-a apreciat că utilitatea imobilizărilor corporale trebuie diminuată folosind diferite metode de amortizare. Amortizarea corectează valoarea imobilizării.

Potrivit Legii nr. 15, ca metode de amortizare folosite distingem:

Amortizarea liniară se referă la repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe , pe toată durata de funcționare.

Amortizarea degresivă folosită în România are în vedere multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din coeficienții următori: 1,5 ( cu DU între 2 și 5 ani), 2,0 (cu DU între 5 și 10 ani), 2,5 (cu DU peste 10 ani).

Amortizarea degresivă cunoaște două variante de calculare :

– prima variantă denumită (AD1), presupune amortizarea mijloacelor fixe folosind amortizarea degresivă fără influența uzurii morale ;

– a doua variantă denumită (AD2), presupune amortizarea mijloacelor fixe folosind amortizarea degresivă cu influența uzurii morale .

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de pînă la 50% din valoarea de intrare a imobilizării respective. Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.

Reevaluarea imobilizărilor corporale potrivit normelor în vigoare, constă în schimbarea valorii contabile brute cu valoarea justă (valoare de piață).

Rezultatul reevaluaării se înregistrează în bilanț cu ajutorul contului „105 – Rezerve din reevaluare”. Dacă rezultatul reevaluării este o creștere (Vj > VCN) atunci se înregistrează o creștere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere (Vj < VCN) atunci se înregistrează o diminuare a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență se înregistrează ca o cheltuială.

În capitolul patru, am realizat un studiu de caz referitor la evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale la o societate comercială unde am încercat să identific modul de evaluare utilizat de aceasta. Fiind o societate de prestări servicii are ca principal obiect de activitate, activitatea de proiectare, urbanism, inginerie și alte servicii tehnice.

Tinerea evidenței contabile se realizează cu ajutorul unui program de contabilitate, program care are în componența sa și un modul numit „Imobilizări”, cu următoarele submeniuri: Imobilizări corporale, apare o fereastră cu nomenclator cu informații despre de imobilizări corporale, opțiuni de modificare, ștergere, adăugare a unei imobilizări, opțiuni cu informații despre fiecare imobilizare corporală în parte (număr de luni nereevaluate, număr de luni reevaluate, timpul scurs în luni, data amortizării din lună, an, valoarea totală a amortizării, valoare rămasă de amortizat).

Acest program are și opțiunea de listare a rapoartelor referitoare la imobilizările corporale înregistrate în cursul lunii, anului.

Societatea comercială utilizează ca metodă de amortizare – metoda amortizării liniare. Cred că această metodă practicată de societate asigură calculul unei mărimi raționale și economice a amortizării anuale.

Amortizarea se calculează conform Legii nr. 15 din luna următoare intrării în patrimoniul societății a imobilizării corporale supuse amortizării, această metodă de amortizare presupunând calculul amortizării anuale a imobilizării corporale după formula: AL = VCI (de intrare) / DU*12 luni.

Pentru a analiza dinamica și structura imobilizărilor corporale din situațiile financiare ale societății, am recurs la informațiile din analiza economico – financiare studiată în anul precedent. În urma analizei dinamice am constatat o creștere a valorilor imobilizărilor corporale înregistrate în anul 2004 față de 2003 cu aproximativ 300 000 000 lei, această creștere s-a produs datorită achiziționării unui aparat de măsură, această creștere se mai poate datora și diminuării valorii amortizate a celorlalte imobilizări corporale.

Analiza structurală presupune calculul ponderilor imobilizărilor corporale în total imobilizări. Cea mai mare pondere înregistrată în anul 2004 o dețin echipamentele tehnologice de 62,21 %, pondere realizată datorită achizițiilor de imobilizări corporale.

Pentru o mai bună organizare a evidenței contabile privind imobilizările corporale, a-și propune realizarea unei aplicații privind gestiunea imobilizărilor corporale.

Acest sistem informatic pentru gestiunea imobilizărilor ar putea să informeze utilizatorul, în orice moment situația unui activ imobilizat.

Această aplicație trebuie să permită în primul rând: adăugarea, ștergerea, modificarea înregistrărilor, calculul amortizării, elaborarea principalelor documente referitoare la activele imobilizate.

Pentru utilizarea mai ușoară și mai rapidă a aplicației a-și realiza o interfață prietenoasă cu butoane de comandă ce declanșează elaborarea unor formulare.

În această lucrare am încercat să scot în evidență importanța evaluării unui activ folosindu-mă de cunoștințele acumulate pe parcursul celor patru ani de studiu și din materialele didactice avute la dispoziție.

BIBLIOGRAFIE

Feleagă Nicolae Tratat de contabilitate financiară vol I

Ionașcu Ion Editura Economică, București, 1998

Feleagă Nicolae Tratat de contabilitate financiară vol II

Ionașcu Ion Editura Economică, București, 1998

Feleagă Nicolae Politici și opțiuni contabile,

Malciu Liliana Editura Economică, București, 2002

Ișfănescu Aurel Analiza economico-financiară

Robu Vasile Editura ASE, București, 2003

Hristea Anca Maria

Vasilescu Camelia

Ristea  Mihai Contabilitatea financiară a întreprinderii,

și colectiv Editura Universitară, București, 2004

Stoian Ana Contabilitate și gestiune fiscală

Editura Mărgăritar, București, 2001

Vâlceanu Gheorghe Analiza economico-financiară

Robu Vasile Editura Economică, București, 2004

Georgescu Nicolae

IASC Standardul internațional de contabilitate

2002, numărul IAS 16 ”Imobilizări

corporale”

IASC Standardul internațional de contabilitate

2002, numărul 32 ” Deprecierea activelor”

Ministerul finanțelor Legea nr. 15/1994.

Publice

Ministerul finanțelor Legea nr. 462/2004

Publice

Ministerul finanțelor Sistemul contabil al agenților economici

Publice Editura Economică,1993

Ministerul finanțelor Reglementări contabile pentru agenții

Publice economici (Legea contabilității nr. 82/1991,

OMFP nr. 94/2001, OMFP nr. 306/2002 )

Ministerul finanțelor Ordonanța nr. 70/2004.

Publice

Ghid practic de aplicare a standardelor internaționale de contabilitate, Partea I, Editura Economică, 2001.