. Politici de Crestere a Rentabilitatii (snp Xyz S.a., Constanta)

INTRODUCERE

În prezenta lucrare cu titlul “Politici de creștere a rentabilității la SNP PETROM SA Sucursala PECO Constanța” îmi propun să analizez rentabilitatea societății în condițiile în care profitul este scopul și rațiunea acțiunii economice, mobilul principal al investirii capitalului. Maximizarea profitului constituie motivația fiecărui agent economic.

Voi face mai întâi o prezentare teoretică a conceptului de rentabilitate, apoi voi analiza dinamica activității economice și a rentabilității înregistrate în ultimii ani.

În cele din urmă voi testa propunerile rezultate în urma analizelor efectuate, prezentând principalii indicatori economici pentru a surprinde evoluția acestora după realizarea propunerilor.

CAPITOLUL 1- RENTABILITATEA

Rentabilitatea reprezintă caracteristica unei societăți comerciale de a obține un venit mai mare decât cheltuielile.

Rentabilitatea apare astfel ca un instrument hotărâtor al mecanismului economiei de piață atât în orientarea activității de producție cât și în orientarea utilizării resurselor materiale, umane și financiare.

Profitul este scopul și rațiunea acțiunii economice, mobilul principal al investirii capitalului, fiind criteriul principal de analiză al eficienței economice.Maximizarea profitului constituie motivația agentului economic de a acționa într-un anumit domeniu de activitate lucrativă, deci este un criteriu de fundamentare a opțiunii sale, privind orientarea capitalului și restructurarea producției.

Profitul stimulează eforturile agentului economic în vederea perfecționării activității sale și are o semnificație deosebită pentru societate, deoarece prin prelevarea unei părți din venit la buget sunt satisfăcute nevoi sociale generale privind învățământul, sănătatea, cultura, administrația de stat și apărarea.

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât și remunerării capitalurilor.

Profitul (beneficiul), ca indicator absolut (de mărime) al rentabilității,

constituie premisă și consecință a unei “afaceri”.

Ca premisă, se are în vedere faptul că inițierea unei afaceri implică o anumită investitie, iar consecința o constituie rezultatul așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se formează noi surse disponibile pentru alte investiții.

Analiza rentabilității se realizează pe baza “contului de profit și pierdere”, care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli.

Legea contabilității Nr. 82/1991, și regulamentul de aplicare aprobat prin H. G. nr. 704/14 dec. 1993, precizează modul de structurare a cheltuielilor și veniturilor și ref1ectarea lor în contabilitate.

În general, cheltuielile și veniturile sunt structurate pe domenii de activitate,respectiv:

– de exploatare (de bază), privind sectorul industrial, comercial sau prestări de servicii;

– financiară, adică participațiile cu capital propriu la alte societăți, precum și folosirea de capital străin;

-excepțională, respectiv venituri și cheltuieli care nu sunt legate de activitatea comercială, curentă a unității patrimoniale și se referă fie la operații de exploatare, fie la operații de capital, cum sunt:

-despăgubiri și penalități încasate; venituri din cedarea activelor; perisabilități și lipsuri de inventar; donații și subvenții acordate etc.

În consecință, pe baza structurii veniturilor și cheltuielilor se poate opera cu următorii indicatori:

-Rezultatul exploatării (RE) care se obține ca diferență dintre veniturile și cheltuielile de exploatare. În cadrul soldurilor intermediare de gestiune,rezultatul exploatării se formează astfel:

a) valoarea adăagată;

b) subvenții pentru exploatare;

c) impozite, taxe și vărsăminte asimilate;

d) cheltuieli cu personalul;

e) excedentul brut din exploatare – EBE – (a + b — c — d);

f) amortizări și provizionare;

g) alte cheltuieli de exploatare;

h) rezultatul exploatării – RE – (e — f— g).

– Rezultatul curent al exercițiului reprezintă diferența dintre veniturile curente (venituri din exploatare + venituri ftnanciare) și cheltuielile curente (cheltuieli de exploatare -l- cheltuieli ftnanciare).

– Rezultatul exercițiului înaintea impozitării format din rezultatul curent la care se adaugă rezultatul excepțional.

– Profitul impozabil care reprezintă rezultatul exercitiului înaintea impozitării la care se adaugă depășirile față de nivelurile legale Ia unele categorii de cheltuieli și se scad reducerile f~sca1e prevăzute (reducerea impozitului pe proftt în cazul reinvestirii).

– Rezultatul exercițiului sau profitul net, respectiv profttul impozabil, mai puțin impozitul pe profit.

Exprimarea relativă a nivelului de rentabilitate, completează diagnosticul prin capacitatea informațională a indicatorilor respectivi.

În analiza economico-financiară a firmei, ratele de rentabilitate permit

efectuarea de comparații în spațiu, precum și față de anumite norme sau standarde elaborate și acceptate de organisme de specialitate.

În funcție de elementele luate în calcul, teoria și practica economică operează cu mai multe forme de exprimarea rentabilității.

Fiecare indicator are o putere informațională proprie îndeplinind o funcție specifică în activitatea practică de gestionare a capitalului și plasamentelor de capital.

Principala funcție, atât a științei managementului, cât și a managementului științific este creșterea competitivității firmei. Ultimele decenii au marcat, de altfel, numeroase recunoașteri ale faptului că știința și practica conducerii științifice reprezintă un vector de bază al creșterii economice. Astfel, cunoscutul specialist american Peter Drucker, unul dintre cei mai reputați oameni de știință în acest domeniu, susține că managementul reprezintă principala cale de creștere economică. La rândul său, Richard Farmer, unul dintre întemeietorii managementului comparat, subliniază potențialul economic deosebit al managementului, afirmând că importul de cunoștințe de management poate fi mult mai productiv decât cel de tehnologii. Profesorul rus Afanasiev, cu !ucrări traduse în limbile occidentale, sublinia că pentru obținerea economiei de timp, esența intensificării producției, principalele mijloace sunt știința tehnologică, managementul și educația.

Academicianul Mihai Drăgănescu puncta rolul managementului la creșterea economică prin intermediul următoarei relații matematice:

Opinii asemănătoare prezintă și numeroși alți specialiști, între care japonezii lkujiro Nonaka și Akihiro Okamura sau francezul Richard Pascale. Luările de poziții din ultimul deceniu, în special în ceea ce privește contribuția substanțială a managementului la creșterea economică, reprezintă o reflectare a sesizării diminuării intensității activităților economice și sociale în ceea ce privește energia și materiile prime în favoarea unei intensivități intelectuale.

Firește că în aceste condiții se naște întrebarea: cum contribuie concret managementul la sporirea eficacității și eficienței economice a comerciale sau regiei autonome?

O primă modalitate o constituie potențarea muncii de execuție la nivelui fiecărui loc de muncă, reflectată în sporirea productivității datorită asigurării, ca urmare a deciziilor și acțiunilor managerilor, de utilaje cu parametri tehnici superiori, a alimentării ritmice cu materii prime corespunzătoare integral din punct de vedere cantitativ și calitativ necesităților producției, a încadrării pe posturi de persoane care posedă pregătirea și experiența corespunzătoare, a furnizării executanților de informații necesare raționalizării muncii etc. Deci, o bună conducere a firmei reușește să asigure condițiile tehnice, umane, informaționale, financiare, organizatorice și motivaționale necesare ca productivitatea muncii să fie ridicată, rezultat al unui grad ridicat de folosire a timpului demuncă și de structurare corespunzătoare a acestuia.

Sporul de eficiență rezultă și din amplificarea funcționalității globale a firmei, generată de raționalizarea ansamblului de conexiuni decizionale, informaționale și organizaționale reflectată în creșterea gradului de folosire a capacităților de producție, dimensionarea judicioasă a stocurilor de materii prime, materiale, semifabricate, producție neterminată și produse finite, accelerarea vitezei de rotație a mijloacelor circulante etc. Eficiența rezultă, deci, din modul de îmbinare a resurselor și proceselor de muncă din întreprindere, din raționalitatea combinării rezultatelor muncii individuale ale componenților săi, din gradul de utilizare a resurselor materiale, financiare și informaționale la nivel de firmă.

Managementul contribuie la creșterea eficacității și eficienței și prin integrarea la un nivel superior a activităților firmei in cadrul pieței și economiei naționale, pe bază de criterii economice, ceea ce are ca urmare economisiri absolute și relative de muncă vie și materializată, atât la nivel de unitate economică, cât și la nivelul suprasistemelor în care aceasta este integrată. Concret, eficiența rezultă din îmbunătățirea specializării și cooperării în producție, din creșterea raționalității aprovizionării și vânzării și din măsura în care oferta firmei corespunde dimensional și structural cu mărimea și felul cererii de pe piețele interne și externe pe care vinde. Cu cât preferințele consumatorilor sunt mai bine cunoscute și luate în considerare de către conducerea managerială, cu atât competitivitatea și contribuția la obținerea venitului național cresc.

Aceste trei modalități determină amplificarea eficienței economice a firmei, adică îmbunătățirea raportului venituri-costuri, reflectat in sporirea valorii adăugate a venitului net și implicit a profitului obținut.

În ultimele decenii, în țările dezvoltate se operează trecerea treptată la evaluarea eficienței economice ale firmei și managementului apelând la tehnicile actualizării. După cum se demonstrează în lucrările de specialitate luarea în considerare a influenței factorului timp asupra eficienței organizației este de natură să asigure că resursele alocate în prezent dezvoltării unui sistem micro și macroeconomic vor conduce la rezultate maxime în anul următor.

Contribuția managementului nu se rezumă doar la latura economică. Așa cum arată un cunoscut specialist francez, deosebit de importantă este și eficiența socială, care se referă la aspecte necuantificabile direct, dar cu multiple consecințe asupra tuturor factorilor implicați în activitățile firmei și, în primul rând, asupra factorului uman. Între elementele menționate de acest specialist evidențiem: calitatea climatului intern, fluiditatea relațiilor ierarhice, intensitatea și conținutul motivării personalului, intensitatea sentimentului de apartenență la întreprindere etc.

De asemenea, are loc abordarea contextuală a eficienței, bazată pe conceperea întreprinderii ca un sistem deschis, integrat, pe multiple planuri și intens, în cadrul economiei naționale și internaționale. În condițiile trecerii la economia de piață, necesitatea și amploarea abordării contextuale a eficienței, dobândește dimensiuni sensibil superioare, ce reflectă transformarea‚ de facto’a unităților economice de stat și cooperatiste în societăți comerciale și regii autonome, adică în firme în accepțiunea plenară a acestui concept, concomitent cu înființarea de societăți comerciale private cu capital autohton șilsau străin care în mod organic nu pot fi evaluate decât prin raportarea intrinsecă la mediul ambiant în care-și desfășoară activitățile.

Element relativ nou care se manifestă în evaluarea eficienței constă în situarea pe primul plan a potențialului firmei și componentelor sale, cu diminuarea corespunzătoare a ponderii acordate rezultatelor efective obținute în perioada curentă. Consecință a abordării eficienței pe termen lung și mediu, a necesității luării în considerare a restructurărilor profunde din cadrul economiei româtivitățile firmei și, în primul rând, asupra factorului uman. Între elementele menționate de acest specialist evidențiem: calitatea climatului intern, fluiditatea relațiilor ierarhice, intensitatea și conținutul motivării personalului, intensitatea sentimentului de apartenență la întreprindere etc.

De asemenea, are loc abordarea contextuală a eficienței, bazată pe conceperea întreprinderii ca un sistem deschis, integrat, pe multiple planuri și intens, în cadrul economiei naționale și internaționale. În condițiile trecerii la economia de piață, necesitatea și amploarea abordării contextuale a eficienței, dobândește dimensiuni sensibil superioare, ce reflectă transformarea‚ de facto’a unităților economice de stat și cooperatiste în societăți comerciale și regii autonome, adică în firme în accepțiunea plenară a acestui concept, concomitent cu înființarea de societăți comerciale private cu capital autohton șilsau străin care în mod organic nu pot fi evaluate decât prin raportarea intrinsecă la mediul ambiant în care-și desfășoară activitățile.

Element relativ nou care se manifestă în evaluarea eficienței constă în situarea pe primul plan a potențialului firmei și componentelor sale, cu diminuarea corespunzătoare a ponderii acordate rezultatelor efective obținute în perioada curentă. Consecință a abordării eficienței pe termen lung și mediu, a necesității luării în considerare a restructurărilor profunde din cadrul economiei românești, centrarea proiectării și evaluării eficienței perfecționării asupra potențialului firmei oferă prețioase elemente pentru o creștere a competitivității sale de-a lungul unor perioade îndelungate, preîntâmpinând concentrarea exclusivistă asupra rezultatelor imediate și apariția, în timp, a discontinuităților în asigurarea unei eficiențe normale.

Contribuția managementului nu se rezumă însă doar la sporirea eficienței. O a doua finalitate a sa o reprezintă eficacitatea.

Prin eficacitate managerială desemnăm realizarea obiectivelor și sarcinilor ce revin managementului in condițiile temporale și calitative prestabilite.

De remarcat ca nu întotdeauna eficacitatea se suprapune cu eficiența. Pot să realizez o sarcină managerială prestabilită, adică să fiu eficace, chiar dacă raportul venituri-cheltuieli este defavorabil organizației. Cu toate acestea, prin consecințele sale, îndeplinirea sarcinii este deosebit de utilă firmei, chiar dacă nu suficientă.

Managementul profesionist se caracterizează prin realizarea concomitentă a eficacității șl eficienței organizației, bazată pe abordarea lor corelativă.

Din cele arătate rezultă faptul că, în prezent, managementul, fundamentat pe conceptele, metodele, tehnicile etc. puse la dispoziție de știința managementului, reprezintă un vector de bază al creșterii economice, un factor primordial al sporirii competitivității firmelor, cu tendință de amplificare pe măsura trecerii la o economie de piață, a ridicării nivelului de dezvoltare economică, a situării pe primul plan a factorilor calitativi. Esențial este ca managerii societăților comerciale și regiilor autonome să înțeleagă acest lucru și să acționeze sistematic și intens pentru valorificarea marelui potențial de amplificare a eficienței proprii a managementului.

În prezent managementul constituie un vector de bază al creșterii economice, comensurarea sa ridică numeroase probleme.

Cauzele care generează o asemenea situație sunt multiple: efectele economice ale managementului firmei sunt preponderent indirecte și propagate, fiind deci dificil de delimitat și evaluat; rezultatele obținute de firmă sunt influențate de o serie de factori exogeni, la nivei de macro și mondosistem, care nu rareori sunt dificil de anticipat sau chiar imposibil de luat în considerare de către conducerea sa; nivelul de dezvoltare al elementelor metodologice de evaluare a proceselor preponderent calitative, așa cum sunt cele de management, în ciuda unor apreciabile progrese din ultimii ani, rămân încă departe de cerințele unei comensurări riguroase și complete.

În esență, eficiența managementului firmei poate fi abordată în două optici care diferă în ceea ce privește gama elementelor considerate.

O primă optică o constituie abordarea eficienței managementului în sens restrâns, în funcție de eforturile nemijlocit implicate de funcționarea și perfecționarea sistemului de management și efectele directe tot la nivelul său. Prin compararea celor doi termeni se obține o evaluare a eficienței managementului limitată doar la consecințele sale directe, nemijlocite. O atare abordare este mai facil și mai exact de utilizat în special pentru raționalizarea unor subsisteme ale managementului întreprinderii.

A doua optică are în vedere eficiența managementului în sens larg, determinată în funcție de eforturile și rezultatele ocazionate de funcționarea firmei, în ansamblul său. Premisa pe care se bazează această abordare rezidă în tratarea managementului nu în sine, ci ca un mijloc esențial- dacă nu chiar cel mai important.-al funcționalității și profitabilității întreprinderii.În consecință, elementele metodologice utilizabile pentru evaluarea eficienței unității economice se aplică și pentru managementul ei.

Subliniem că cele două abordări nu se exclud, ci, dimpotrivă, sunt complementare.Un demers științific de evaluare a eficienței managementului firmei implicându-le în mod obligatoriu pe amândouă.

Indiferent de varianta utilizată, eficiența managementului îmbracă, din punct de vedere al modului de exprimare și comensurare, două forme: cuantificabilă și, respectiv, necuantificabilă.

Realitatea contemporană demonstrează ca spatiul economic mondial constituie locul unei intreceri între tările lumii, in cadrul căreia unele incearcă să depăseascã în scurt timp rămânerile în urmă, iar altele – cazul tărilor dezvoltate -să-și mențină avantajul pe care le oferă avansul tehnologic Si potențialul economic atins. Această situație a adus in sfera preocupărilor permanente a aspectelor teoretice ale cresterii economice.

Teoria investițiilor este integrată in teoria creșterii economice, în sprijinul acestei afirmații venind următoarele argumente:

– dacă admitem ca investitiile inseamnă un act decizional care presupune cheltuirea unor resurse, dat și obținerea de rezultate, atunci este vizibilă unitatea de scop a teoriei investițiilor cu cea a creșterii economice

– factorul timp jucând un rol important in procesul decizional – deoarece intre momentul avansării fondurilor si obtinerea rezultatelor se interpune o perioadă – se constată că efectul investitiei este un multiplicator al resurselor cheltuite; acest se resimte in dezvoltarea economică pe o perioadă lungă;

– realizarea si functionarea obiectivelor de investitii nu poate fi separată de progresul tehnic incorporat in mijloacele fixe create, de problema forței de muncă si de schimburile economice externe.

Toate acestea constituie și preocupări ale teoriei creșterii economice.

Teoria investitiilor prelungește teoria cresterii economice. In spațiul microeconomic se ține seama de aspectele specifice ale obiectivelor de producție, cunoscând că fiecare dintre acestea constituie o problemă aparte cel puțin sub aspectul localizării pe teritoriul național și amplasării in cadrul localitătilor, al surselor de materii prime, destinației producției, tehnologiei folosite.

CAPITOLUL 2- PREZENTARE GENERALA A SOCIETATII

SNP PETROM SA

1.DATE GENERALE

2.DENUMIRE , FORMA JURIDICA , SEDIUL

3.SCOPUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETĂȚII

4.ORGANIZAREA SOCIETAȚII

5.REȚEAUA DE DISTRIBUȚIE

6.RELAȚIILE CU MEDIUL

In data de 15 SEPTEMBRIE 1997, GUVERNUL ROMANIEI emite ORDONANȚA DE URGENTA nr. 49 privind înfiintarea SNP PETROM SA,persoana juridica romană, prin reorganizarea REGIEI AUTONOME A PETROLULUI PETROM SA BUCURESTI,care se desființează.

Capitalul social al societații, la constituire este format prin preluarea activului si pasivului REGIEI AUTONOME A PETROLULUI, de 10.436.502.127 mii lei pe baza bilantului contabil întocmit la data de 31 IULIE 1997, precum și a capitalurilor sociale ale societatilor absorbite de aceasta si este in valoare de 11.606.044.352 mii lei urmand a fi actualizat in condițiile legii.

Sucursala PECO CONSTANȚA a inregistrat in momentul absorbției un capital social de 6.693.000 mii lei .

Societatea a fost inregistrata la Camera de Comerț Constanta –Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J13/978/98.

Societatea are ca obiect de activitate in principal,exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat și din platoul continental aln Marii Negre, transportul petrolului și a produselor petroliere, comercializarea produselor prin retele proprii de distributie, importul și exportul de produse petroliere precum si alte activități.

2.DENUMIRE , FORMA JURIDICA , SEDIUL

DENUMIRE

Denumire societatii comerciale este Societatea Nationala a Petrolului “PETROM” SA, Sucursala PECO Constanta.În toate actele, facturile, anunțurile, publicațiile și alte acte emanînd de la societate, denumirea societații va fi urmata de cuvintele “societate pe actiuni” sau de inițialele “SA”, de capitalul social și de numarul de înreghistrare la Registrul Comertului, conform articolului nr.1 din statutul societății comerciale.

FORMA JURIDICA

SNP”PETROM” SA PECO CONSTANTA este persoană juridică romană, avînd forma juridică de societate comercială pe actiuni.Aceasta își desfașoară activitatea în conformitate cu legile romane si cu statutul de constituire al SNP PETROM SA BUCURESTI.

SEDIUL SOCIETĂȚII

Sediul societații comerciale este in Romania, județul Constanta, municipiul Constanța, strada Mihai Eminescu nr.9

3.SCOPUL ȘI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETĂȚII

SNP PETROM SA sucursala PECO CONSTANȚA are ca scop explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al marii negre, transportul petrolului și al produselor petroliere, comercializarea prin rețele proprii de distribuție,transportul petrolului și al produselor petroliere, executarea de lucrari de profil în străinătate.

Sucursala PECO CONSTANTA are ca obiect de activitate:

-comercializarea produselor petroliere și a mărfurilor generale pe piața internă prin depozite, prin stații PECO, magazine

-operațiuni de import export de țiței

-transportul produselor petroliere prin conducte, vagonabil, prin mijloace auto sau navale

-îmbutelierea gazului petrolier lichefiat pentru aragaz

-colectare și regenerarea uleiurilor minerale uzate și a altor produse petroliere refolosibile

-operațiuni de blending(aditivări,etilări)

-prestari servicii complementare activității de bază a societății pentru beneficiarii interni și externi

-consulting

-agenturări nave, proiectări de instalații industriale și publice pentru utilizare gazului petrolier lichefiat

-calibrare de rezervoare

-activitate de consignație

4.ORGANIZAREA SOCIETĂȚII

SNP PETROM SA este administrată de către consiliul de administrație format din 7 membri.

Membrii consiliului de administrație sunt numiți pe o perioadă de 4 ani.

Conducerea executivă a SNP PETROM este asigurată de către un director general.

Consiliul de administrație se întruneste la sediul societății comerciale ,este prezidat de președinte, iar in lipsa acestuia, de catre unul din membri, in baza mandatului președintelui.

Gestiunea societății comerciale este controlată de comisia de cenzori și de acționari.Comisia de cenzori este formată din 3 membrii.

Sucursala PECO Constanța cuprinde 6 compartimente :

-planificare

-resurse umane

-protecția muncii

-juridic

-control financiar-gestiune

-controlul calității,protecția consumatorului și a mediului

Conform organigramei, societatea are o structură de tip piramidal, ierarhizată pe douăsprezece nivele.Structura este clasică, tipică pentru societățile cu grad mare de integrare, în care se găsește toată gama de funcțiuni necesare.

Se gasesc in organigramă funcțiuni a căror prezență și dimensiune reflectă interesul manifestat de societate pentru calitate, cercetare dezvoltare, investiții, marketing.

Resursele umane : numarul total de personal de muncă numără 580 de persoane.Aceștia sunt dispuși astfel:

-personal administrativ in compartimente funcționale 50

-personal administrativ in compartimente de producție 0

-personal tehnic productiv 19

-muncitori 511

5.REȚEAUA DE DISTRIBUȚIE

Sucursala PECO Constanța și-a desfășurat activitatea de vînzare produse petroliere, cosmetice și complementare prin cele 8 depozite, 20 de stații de distribuție și 2 magazine, dupa cum urmează:

-depozit comercializare Constanța

11 stații de distribuție

-depozit comercializare Cernavoda

3 stații de distribuție

-depozit de comercializare Ovidiu

-depozit comercializare Harșova

2 stații de distribuție

atelier reparații mijloace de transport ale mărfurilor

-depozit comercializare Mangalia

3 stații de distribuție

-dedpozit comercializare Medgidia

1 stație de distribuție

-depozit de comercializare N.Bălcescu

-depozit de comercializare Negru Vodă

1 stație de distribuție

ORGANIZAREA PUNCTELOR DE DESFACERE A PRODUSELOR PETROLIERE

Livrarea produselor petroliere și a produselor complementare către consumatorii interni și externi, persoane fizice și juridice, se realizeaza prin rețeaua de depozite de produse petroliere deservite la rîndul lor de stațiile de desfacere tip PECO.

DEPOZITE DE DESFACERE

Depozitele care coordonează activitatea stațiilor PECO au următoarele obligații:

-stabilirea necesarului de produse complementare (accesorii auto,cosmetice auto) ce urmeza a fi contractate in anul următor

-aprovizionarea permanentă, ritmică, a stațiilor PECO cu produsele ce se comercializează prin acestea, conform listei de mărfuri stabilită pentru fiecare stație in parte

-emiterea de propuneri privind necesarul de mijloace de transport(autocisterne, autocamioane, autofurgonete)

-dotarea stațiilor PECO cu inventarul necesar efectuării recepțiilor calitative și canrtitative la produsele primite

-dotarea stațiilor conform normativelor in vigoare, atît cu materiale de primă intervenție cît și cu panouri avertizoare

STAȚII DE DESFACERE

Stațiile de desfacere PECO sunt amplasate în municipii, orașe și alte localități, pe arterele de circulație rutieră, drumuri naționale, șosele europene și sunt arondate teritorial depozitelor de desfacere.

Stațiile PECO sunt subunități de desfacere cu amănuntul a produselor petroliere, avînd în dotare clădiri, cabine metalice, rezervoare, butoaie pentru depozitarea produselor petroliere, pompe de distribuție, hidrofoare, aparate pentru extragerea uleiului uzat, mobilier corespunzător, vitrine, casete metalice pentru pastrarea valorilor, materiale de reclamă.

In perimetrul stațiilor se află rețele electrice de forță și iluminat, rampe, instalații de spălat degresat, copertine, peluze, spații verzi și rețele de circulație pentru incadrarea autovehiculelor la pompele de distribuție.

Rețeaua de stații PECO, in funcție de produsele pe care le comercializează, se grupează astfel:

a) stații pentru desfacerea carburanților, lubrifianților și produselor complementare, denumite stații de benzină

b) stații pentru desfacerea produselor petroliere necesare uyului casnic, denumite stații de uz casnic

c) stațiile mixte

Stațiile PECO își desfășoară activitatea in temeiul legii nr. 3/72 privind activitatea de comerț interior.

Principalele funcții sunt :

-alimentarea cu carburanți si lubrifianți a autoturismelor proprietate personală

-aprovizionarea populației cu produse petroliere pentru uzul casnic

-comercializarea unor produse complementare

-efectuarea unor prestări de servicii (spălare, degresare, reparații)

AMBALAREA, MARCAREA, DEPOZITAREA ȘI TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE

Ambalare

Ambalajele trebuie să corespundă standardelor de stat sau normelor tehnice și trebuie să asigure integritatea calității și cantității produselor.

Ambalajele trebuie să fie curate și în starebună, astfel încît sa se evite pătrunderea din exterior a precipitațiilor și a prafului.

Ambalarea se face numai în ambalaje în bună stare, curate, uscate în interior, prevăzute cu sisteme de închidere etanșă.

Marcare

Ambalajele care vor servi la transportul și depozitarea produselor petroliere vor fi marcate cu vopsea rezistentă la apă și produse petroliere, preparată pe bază de solvenți volatili, pentru a se usca imediat după aplicare.

Depozitare

Fiecare sortiment de produs se va depozita separat in rezervorul sau ambalajul destinat numai lui.

Rezervoarele destinate depozitării produselor petroliere cu temperatura de congelare peste 0 grade C vor fi prevăzute cu serpentină de încălzire exterioară sau interioară.

La depozitare se vor respecta normele de prevenire și stingere aincendiilor specifice fiecărui produs și fiecărui loc de depozitare

Transport

Transportul produselor petroliere se face în vagoane cisternă și autocisterne.

Produsele petroliere ambalate în ambalaje mici se pot transporta în vagoane de cale ferată sau autovehicule.

Manipulare

Manipularea produselor petroliere pentru depozitare în rezervoare trebuie executată prin conducte separate pentru fiecare categorie de produse.

La manipulare trebuiesc respectate normele legale privind protecția muncii, tehnica securității muncii, precum și normele de prevenire și stingere a incendiilor

Manipularea produselor prin conducte se realizeaza astfel incît să se evite modificarea calității, prin contaminarea cu alte produse, apă, sau impurități.

6.RELAȚIILE CU MEDIUL

1.FURNIZORII

2.CLIENȚII

3.CONCURENȚA

Furnizorii SNP PETROM SA sucursala Constanța sunt reprezentați în special de rafinăriile din sistemul SNP PETROM :

PETROBRAZI

PLOIESTI

Aprovizionarea se poate face și de la rafinării din afara sistemului SNP PETROM : PETROMIDIA, PETROBRAZI .

2.CLIENȚII

Activitatea societății este orientată catre deservire unor multiple sectoare de piață, în conformitate cu obiectul de activitate.

Prin rețelele de distribuție a produselor petroliere, cosmetice și produse complementare, se vizează deservirea:

posesorilor de automobile și autovehicole, persoane fizice

persoane juridice: societăți de transporturi, de distribuție mărfuri ce posedă parc auto

utilizatorilor casnici cu necesarul de gaz petrolier lichefiat

Prin depozitele de distribuție a produselor petroliere se livrează mărfuri pentru punctele termice, pentru utilizatorii din agricultură.

Un nou client este societatea JUGOPETROL pentru care se realizează transportul țițeiului prin conductă.

3.CONCURENȚA

O puternică rețea concurențială este formată din societățile care au ca obiect de activitate comercializarea carburanților.Acestea au dezvoltat un sistem de stații moderne, situate pe artere cu un flux rutier mare.

O categorie importantă a concurenților este reprezentată de rafinăriile din afara sistemului SNP PETROM care se constituie atât în furnizori ai societăților specializate în comercializarea carburanților (stații concurente de distribuție) cât ți în concurenți etapa de livrare a produselor la poarta rafinăriilor, unde practică prețuri mici, fără cheltuieli detransport.

Dintre societățile cu capital străin sau mixt amintim :

SHELL, LUCKOIL, OMV, ARAL.

7.ANALIZA ÎN DINAMICĂ A CTIVITĂȚII ECONOMICE

7.1.ANALIZA VENITURILOR

7.2.ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CIFREI DE AFACERI ȘI A VALORII ADĂUGATE

7.3.ANALIZA CHELTUIELILOR

7.4.ANALIZA PRODUCȚIEI EXERCIȚIULUI

Analiza activității economice a societății are în vedere dinamica activității de producție și comercializare, modul in care se formează și respectă proporționalitățile interne, proprii echilibrului obiectiv necesar dintre diferiți indicatori.

Analiza dinamicii activitații de producție și comercializare are menirea de a pune în evidență obiectivele stabilite în raport cu realizările perioadelor precedente, gradul de utilizare al acestora, cauzele ce pot determina anumite abateri, precum și măsurile ce se impun pentru corectarea situațiilor nefavorabile intervenite intr-un interval de timp determinat.

7.1.ANALIZA VENITURILOR

Veniturile din exploatare au înregistrat o creștere valorică în anul 1999 fața de 1998, dar o scădere ca pondere in structura veniturilor totale față de aceeași perioadă de comparație.

Evoluția veniturilor financiare este crescătoare.Ca pondere, înregistrează o scădere în anul 2000 față de 1999 de la 0,9 la 0,5 .De asemenea, în perioada 1998 – 1999, pentru veniturile excepționale se înregistrează o creștere ca pondere în veniturile totale de la 0,4% la 0,9% , pentru ca în anul 2000 să scadă la 0,1% .

Cu ajutorul graficelor următoare se pot urmări evoluțiile veniturilor pe categorii de activități și pe total :

7.2.ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CIFREI DE AFACERI ȘI A VALORII ADĂUGATE

ANALIZA CIFREI DE AFACERI

Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri urmărește evoluția pe total și pe elemente componente față de perioada precedentă, precum și modificările intervenite in structura cifrei de afaceri.De asemenea, in analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri se precizează cauzele care au determinat evoluția acestui indicator și modificările structurale.

(MII LEI)

Cifra de afaceri a înregistrat o creștere începând cu anul 1999.În anul 1999 se înregistrează o cifră de afaceri cu 216.759.070mii lei mai mare față de anul 1998 cu o rată de creștere de 202%.În anul 2000 rata de creștere este de 175,3% față de perioada anterioară, diferența valorică fiind de 322915900 mii lei .Modificările apărute în evoluția cifrei de afaceri sunt influențate de creșterea veniturilor din vînzarea mărfurilor petroliere (benzine, motorine, uleiuri, combustibili).Se mai observă că veniturile din vânzarea mărfurilor au înregistrat o creștere ca pondere în structura cifrei de afaceri.În același timp observăm scăderea valorică și a ponderii veniturilor din producția vândută în anul 1999 fașă de 1998 .În anul 2000 se înregistreaza o ușoară creștere a ponderii veniturilor din producția vândutăcu o rată de 177,2% față de 1990, dar fără a depăși nivelul anului 1998.Această scădere este compensată de creșterea veniturilor din activitatea de vînzare.

În graficele următoare sunt prezentate evoluțiile cifrei de afaceri, a componentelor și structurii sale pe cei trei ani:

STRUCTURA CIFREI DE AFACERI

ANALIZA VALORII ADĂUGATE

Se constată o scădere a valorii adăugate în anul 1999 față de anul 1998 de la 626113680 la 241929161.În anul 2000 valoarea adăugată inregistrează o evoluție ușor ascendentă pâna la valoarea de 433369655 mii lei, dar sub nivelul anului 1998.

Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul salariat au înregistrat o creștere ca sumă absolută dar o scădere ca pondere.

Amortizarea a crescut într-un ritm mai lent, ca urmare a sporirii valorii medii a activelor fixe și a modificărilor intervenite în structura acestora.

Rezultatul exploatării, fiind situat pe pierdere în anii 1998 și 1999, înregistrează o valoare pozitiva în anul 2000, crescând ca pondere cu 2,52% în structura valorii adăugate față de perioada precedentă.

7.3.ANALIZA CHELTUIELILOR

7.3.1.ANALIZA PRINCIPALELOR CATEGORII DE CHELTUIELI

7.3.2.ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR

În abordarea fiecărei categorii de cheltuieli trebuie să se pornească de la funcțiile pe care acestea le au în buna funcționare a firmei.

Realizarea unui venit și, respectiv profit, implică efectuarea de cheltuieli.În contabilitatea financiară cheltuielile se grupează în :

cheltuieli de exploatare

cheltuieli financiare

cheltuieli excepționale

7.3.1.ANALIZA PRINCIPALELOR CATEGORII DE CHELTUIELI

Cheltuielile de exploatare au scăzut lent ca pondere în cheltuielile totale în anul 1999 față de 1998, înregistrănd o pondere de 99,798% în anul 1998 și 99,673 în 1999%.În anul 2000 au înregistrat o variație pozitivă, ca pondere echivalând anul 1998.

Cheltuielile financiare au înregistrat o creștere (0,6%) ca pondere în totalul cheltuielilor în anul 2000 față de anul 1998, în anul 1999 nefiind înregistrate cheltuieli financiare.

Evoluția principalelor categorii de cheltuieli sunt evidențiate în urmatoarele grafice :

STRUCTURA CHELTUIELILOR

7.3.2.ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR

Începând cu anul 1999, nivelul cheltuielilor în venituri începe să scadă de la 1019,531 lei în 1998 la 1000,226 in1999 și la 990,730 în anul 2000.

Un nivel redus de eficienșă este înregistrat în anul 2000, ca urmare a reducerii cheltuielilor aferente veniturilor din exploatare.

Cheltuielile aferente veniturilor excepționale înregistrează o evoluție ascendentă,înregistrând în 1998 valoarea de 1934,978, în 1999 de 1976,302 și în 2000 valoarea de 4142,506 lei .

Evoluția cheltuielilor la 1000 lei venituri este prezentată în graficele :

7.4.ANALIZA PRODUCȚIEI EXERCIȚIULUI

Producția exercițiului dimensionează înterega activitate a firmei.Producția exercițiului cuprinde :

valoarea producției vândute

creșterea sau descreșterea producției stocate, în care se include stocurile de produse finite, semifabricate

producția imobilizată, respectiv imobilizările corporale și necorporale

CAPITOLUL 3-ANALIZA RENTABILITĂȚII

1.ANALIZA PROFITULUI BRUT AL ÎNTREPRINDERII

2.ANALIZA PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE

3.ANALIZA CIFREI DE AFACERI ȘI A VALORII ADĂUGATE

4.ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, CU SALARIILE ȘI CU

AMORTIZAREA

5.ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

6.ASPECTE POZITIVE.ASPECTE NEGATIVE ALE ACTIVITĂȚII

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprindederii de a realiza profit, necesar atît dezvoltării, cît și remunerării capitalulilor.

Profitul, ca indicator absolut (de mărime) al rentabilității, constituie premisă și consecințî a unei afaceri.

Analiza rentabilității se realizează pe baza contului de profit și pierdere, care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli.

Pe baza structurii veniturilor și cheluielilor se poate opera cu următorii indicatori:

rezultatul exploatării-diferență între veniturile și cheltuielile de exploatare

rezultatul curent al exercițiului-diferență între veniturile și cheltuielile curente

rezultatul exercițiului-rezultatul curent+rezultatul excepțional

profitul impozabil-rezultatul exercițiului înaintea impozitării la care se adaugă depășirile la unele categorii de cheltuieli și se scad reducerile fiscale prevăzute

rezultatul exercițiului-profitul net

1.ANALIZA PROFITULUI BRUT AL ÎNTREPRINDERII

Prin statutul de inființare și funcționare, obiectul de activitate al firmei concentrează mai multe genuri de activități care să-i asigure rentabilitatea scontată.

Cunoașterea nivelului de rentabilitate a categoriilor de activități este importantă pentru dezvoltarea acxtivităților mai rentabile,precum și pentru aprecierea corectă a posibilităților viitoare de creștere a rentabilității.

Modelul de analiză utilizat este :

PB=VT *R ,

unde

VT-VENITURI TOTALE

R-RENTABILITATEA MEDIE A VENITURILOR

Modificarea rezultatului brut al exercițiului se explică prin :

in perioada 1998-1999

R(rentabilitatea medie a veniturilor)=REZULTAT/VENITURI TOTALE

R1=-1,95

-Influența sumei veniturilor totale

VT2*R1-VT1*R1=-4249070,6

-Influența structurii veniturilor pe activități

VT2*R1-VT2*R1=-708380799,148

-Influența rentabilității veniturilor pe sectoare de activitate

VT2*R1-VT2* R1=-382473416,739

în perioada 1999-2000

R2=-0,022

-Influența sumei veniturilor totale

VT3*R2-VT2*R2=-7104463

-Influența structurii veniturilor pe activități

VT3*R2-VT3*R2=666329010,678

– Influența rentabilității veniturilor pe sectoare de activitate

VT3*R2-VT3* R2=17435230,086

Din datele tabelului se remarcă perioada 1999/1998 activitatea depusă de societate esta nerentabilă, excepție făcînd activitatea financiară care înregistrează o valoare mai mare decât cheltuielile aferente, dar nesemnificativă.

Pentru perioada 2000/1999 se observă o creștere a rentabilității pe sectoarele de activitate, în special pe cel al vînzărilor de marfuri.

2.ANALIZA PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE

2.1.RATA RENTABILITĂȚII VENITURILOR

2.2.RATA RENTABILITĂȚII ECONOMICE A ACTIVULUI

2.3.RATA RENTABILITĂȚII RESURSELOR CONSUMATE

2.4.RATA RENTABILITĂȚII FINANCIARE A CAPITALULUI

PROPRIU

Analiza ratelor de rentabilitate permite efectuarea de comparații in spațiu, precum și față de anumite norme sau standarde elaborate și acceptate de organisme de specialitate.

În cadrul ratelor de gestionare a capitalului se includ :

rata rentabilității veniturilor

Rv=p/v*100

în care

p- profitul înaintea impozitării

v- veniturile totale aferente impozitării

rata rentabilității economice a activului

rata rentabilității resurselor consumate

În cadrul ratelor care vizează eficiența capitalului investit, respectiv utilizat, se includ :

rata rentabilității financiare a capitalului permanent ( sau rentabilitatea economică )

rata rentabilității financiare a capitalului propiu

2.1.RATA RENTABILITĂȚII VENITURILOR

Prin conținut, caracterizează eficiența întregii activități a firmei în cursul exercițițiului

Rata rentabilității veniturilor poate fi scrisă și astfel :

Rv=gv*r/100

În care

gv-structura veniturilor

r-rata rentabilității pe categorii de venituri

Observăm o creștere a rentabilității veniturilor :

în perioada 1998 – 1999

creșterea C1=-0,02-(-1,95)=1,93

în perioada 1999 – 2000

creșterea C2=0,9-(-0,02)=0,92

Aceasta se explică prin :

în perioada 1998 – 1999

-influența structurii veniturilor

R1-RV1=-1,628

-influența rentabilității pe categorii de venituri

RV2-R1=3,576

în perioada 1999 – 2000

-influența structurii veniturilor

R2-RV2=0,879

-influența rentabilității pe categorii de venituri

RV3-R2=0,023

Sporirea rentabilității se determină pe ansamblul firmei .Majorarea nivelului de rentabilitate constituie o rezultantă a îmbunătățirii întregii activități.

2.2.RATA RENTABILITĂȚII ECONOMICE A ACTIVULUI

Rata rentabilității economice a activului caracterizează eficiența elementelor materiale angajate în activitatea firmei.

Opțiunea pentru această rată este dată de faptul că întregul capital folosit de firmă este investit în elemente de activ, care, într-o formă sau alta, direct sau indirect, contribuie la obținere profitului.Prezintă importanță în gestionarea capitalului pentru obținerea unui anumit profit în raport de rezultatele concurenței.

Formula de calcul este :

Re=P/A*100

în care

A – totalul activului,respectiv active imobilizate (Ai) și circulante (Ac)

P – profitul înainte de impozitare

Sau :

Re=(V/A)*(P/V)*100

în care

V/A – caracterizează viteza de rotație a activului

P/V – rata rentabilității veniturilor

În cei trei ani observăm o creștere ușoară a rentabilității activului ceea ce echivalează cu o scădere a imobilizarilor în elemente patrimoniale, ca efect al creșterii vitezei de rotație a întregului activ, datorată :

pentru perioada 1998 – 1999

-modificării vitezei de rotație a activului

(V2/A2)*(P1/V1)*100-Re1=-1,4895

-modificării rentabilității veniturilor a activului

Re2-(V2/A2)*(P1/V1)*100=5,395

-creșterea rentabilității economice a activului

Re=Re2-Re1=3,55

pentru perioada 1999 – 2000

-modificării vitezei de rotație a activului

(V3/A3)*(P2/V2)*100-Re2=0,0026

-modificării rentabilității veniturilor

Re3-(V3/A3)*(P2/V2)*100=200826

-creșterea rentabilității economice a activului

Re=Re3-Re2=2,18

Pentru încurajarea creșterii vitezei de rotație trebuiesc identificate elementele materiale ce contribuie la încetinirea vitezei și eliminate.Acestea pot fi :

investiții puse în funcțiune care funcționează sub parametrii proiectați

creșterea investițiilor în curs de execuție

existența unor stocuri de produse finite fără desfacere asigurată

creșterea soldului conturilor de creanțe

2.3.RATA RENTABILITĂȚII RESURSELOR CONSUMATE

Rata rentabilității resurselor consumate sau rentabilitatea costurilor, caracterizează eficiența costurilor.

Elementele de calcul ale ratei rentabilității resurselor consumate sunt rezultatul exploatării RE și cheltuielile de exploatare qc :

Rc=(RE/qc)*100

Negativă ca valoare în anii 1998 și 1999, semn al unei politici de gestionare a resurselor eronată, rata rentabilității resurselor consumate are în anul 2000 o valoare pozitivă .

Observăm o creștere a rentabilității costurilor de 1,41 pentru 1999/1998 și de 1,29 pentru perioada 2000/1999.

2.4.RATA RENTABILITĂȚII FINANCIARE A CAPITALULUI PROPRIU

Rata rentabilității financiare a capitalului propriu vizeaza eficiența capitalului investit.

Se calculează ca raport între profitul net Pn și capitalul propiu Kp

Rf=(Pn/Kp)*100

În perioada 1999/1998 s-a constat o creștere a rentabilității financiare de 7,834 și în 2000/1999 o creștere de 5,416.

3.ANALIZA CIFREI DE AFACERI ȘI A VALORII ADĂUGATE

Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri urmărește evoluția pe total și pe elemente componente față de perioada precedentă, precum și modificările intervenite in structura cifrei de afaceri.De asemenea, in analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri se precizează cauzele care au determinat evoluția acestui indicator și modificările structurale.

(MII LEI)

Pe baza datelor prezentate, se poate explica evoluția fiecărei categorii de venit, contribuția acestora la cifra de afaceri, precum și structura acesteia.

Se constată că, atât în perioada 1998-1999, cât și în perioada 1999-2000 cifra de afaceri aînregistrat creșteri,ceea ce influențează pozitiv activitatea în ansamblu a firmei.

În structură, veniturile din producția vândută au înregistrat o scădere în perioada 1998-1999, pentru a cunoaște o ușoară creștere în anul 2000.

Concluzia finală este aceea că evoluția cifrei de afaceri se inscrie într-o evoluțieascendentă, întreprinderea dispunând de un potențial care îi permite să-și redreseze poziția pe piață.

ANALIZA VALORII ADĂUGATE

Valoarea adăugată este unul dintre indicatorii semnificativi ai activității economice a întreprinderii.

(MII LEI)

Prin continut, valoarea adaugată exprimă cresterea de bogăție care se obține prin activitatea tehnico-productivă.Indicatorul permite aprecierea structurii și metodelor de productie ale întreprinderii prin intermediul gradului de integrare(ca raport intre valoarea adăugată și cifra de afaceri), precum și dezvoltarea sau regresul activității întreprinderii.

Valoarea adăugată se determină prin metoda de repartiție sau aditivă

care are în vedere însumarea următoarelor elemente:cheltuieli cu personalul salariat, impozite și taxe, amortizare și profit.

Se constată o scădere a valorii adăugate în anul 1999 față de anul 1998 de la 626113680 la 241929161.În anul 2000 valoarea adăugată inregistrează o evoluție ușor ascendentă pâna la valoarea de 433369655 mii lei, dar sub nivelul anului 1998.

Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul salariat au înregistrat o creștere ca sumă absolută dar o scădere ca pondere.

Amortizarea a crescut într-un ritm mai lent, ca urmare a sporirii valorii medii a activelor fixe și a modificărilor intervenite în structura acestora.

Rezultatul exploatării, fiind situat pe pierdere în anii 1998 și 1999, înregistrează o valoare pozitiva în anul 2000, crescând ca pondere cu 2,52% în structura valorii adăugate față de perioada precedentă.

Pe baza valorii adăugate construim indicatorii pentru anul 2000:

gradul de integrare pe verticala

VA/CA=0,576

contribuția factorului uman la formarea VA

=(salarii+elemente aferente)/VA=0,809

aportul activelor fixe

=amortizare/VA=0,0237

4.ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, CU SALARIILE ȘI CU AMORTIZAREA

ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE

Cheltuielile materiale dețin o pondere mai mare sau mai mică în funcție de profilul de activitate al întrprinderii.Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor de resurse materiale și a prestărilor de servicii de către terți, și se compun din:

materii prime și materiale

combustibil, energie, apă

amortizare

lucrări și servicii executate de terți

alte cheltuieli materiale

Cercetarea datelor din tabel permite formularea unor concluzii, și anume:

cheltuielile materiale aferente exploatării și, respectiv cifrei de afaceri se înscriu într-o evoluție în care ritmul lor de creștere este mai mic decât cel al veniturilor, fapt dovedit de indicele cheltuielilor la 1000 lei venituri, care este mai mic decât 100

scăderea ponderii cheltuielilor materiale este efectul sporirii celorlalte cheltuieli într-o proporție mai mare

ANALIZA CHELTUIELILOR CU SALARIILE

Eficiența cheltuielilor cu salariile poate fi analizată cu ajutorul indicatorilor :

cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare

cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri

cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată

CHELTUIELI CU AMORTIZAREA

Cheltuielile cu amortizarea, având un caracter convențional constant, se analizează ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare, sau cifră de afaceri pe baza modelului :

Ca=A*1000/CA

În care

A – suma anuală a amortizării, inclusă în costuri

Modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000de lei cifră de afaceri :

pentru perioada 1998 – 1999

Ca1=5,995

pentru perioada 1999 – 2000

Ca2=2,282

5.ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

Cunoașterea pragului de rentabilitate și a intervalului de siguranță este utilă activității practice, întrucît se pot lua decizii corespunzătoare asupra comportamentului firmei în cazul modificării unor variabile care influențează mecanismul de funcționare a acesteia.

Potrivit metodologiei, pragul de rentabilitate Q se calculează pe baza relației :

Q=F/(1-qcv/V(CA))

In care :

F – suma cheltuielilor fixe

qcv – suma cheltuielilor variabile

V – veniturile

CA – cifra de afaceri

Intervalul de siguranță IS se determină pe baza relației :

IS=(1-Q/V)*100

Q=357445269/(1-361320517/751748002)=93916255,648 MII LEI

IS=93916256,648*100/751748002 =12,8%

Nivelul de rentabilitate realizat de societate nu asigură un interval de siguranță suficient pentru a suporta influențe nefavorabile externe accentuate ca de exemplu majorări de prețuri la materii prime, materiale precum și indexări de salarii în perioade inflaționiste.

6.ASPECTE POZITIVE.ASPECTE NEGATIVE ALE ACTIVITĂȚII

ASPECTE POZITIVE

Sistemul de desfacere al produselor petroliere compus din depozite și stații PECO, este dezvoltat pe întreg teritoriul județului Constanța ceea ce îi conferă o elasticitate și siguranță marite în exploatare.

Dispunerea depozitelor de desfacerre asigură aprovizionarea cu carburanți în timp util a lucrătorilor agricoli de pe întreg județul, societăților de transport sau a celor ce dețin parc auto.Ttodată, prindepozitele de desfacere se realizează aprovizionarea punctelor termice cu combustibilii necesari furnizării agentului termic, a spitalelor, a școlilor, a orașelor.

Prin stațiile PECO, amplasate pe artere cu un flux rutier mare, se asigură servirea cu carburanți(benzine, motorine ) precum și alte produse necesare întreținerii și bunei funcționări a autovehiculelor (vaseline, uleiuri, produse complementare, cosmetice auto).

Transportul produselor petroliere prin conductă are toate facilitățile acestui domeniu de activitate, cuprinzând :

Panouri de măsurare a produselor petroliere la preluarea de la furnizori

Stații de verificare a presiunii și integrității traseului de conductă amplasate pe traseul magistralei.

Existența unor mijloace de comunicare, supraveghere și control

Prin depozitele de desfacere, societateta a dezvoltat o rețea de distribuție a gazului pentru utilizatorii casnici, cu respectarea normelor de siguranță și calitate în vigoare.

Potrivit competențelor și specificului său de activitate,pentru asigurarea continuității livrărilor de carburanți și combustibili, societatea a acționat prioritar în următoarele direcții :

Cunoașterea în permanența a nivelului producției de produse petroliere de la toți furnizorii

Executarea lucrărilor de întreținere, revizii și chiar a unor reparații capitale cu forțe proprii la conducte și la căile ferate aferente rampelor de descărcare a produselor transportate vagonabil

În ceea ce privește eficiența energetică și protecția mediului , societatea ia toate măsurile pentru a se alinia la Tratatul Cartei pentru Energie care conține obligații, detaliază măsuri și căi de efiencitizare a activităților economice, de respectare a protecției mediului.

Rezultatul activității de comercializare a produselor petroliere evidențiat în indicatorii economici denotă o creștere a profitului și o rată a rentabilitații mai mare în anul 2000 față de anul 1999.

ASPECTE NEGATIVE

Sunt întîlnite multe aspecte negative în activitatea societății, aspecte ce se cer analizate pentru înlăturarea pe viitor a acestora.

O primă problemă o constitue costurile ridicate de aprovizionare ca urmare a cheltuielilor efectuate pentru transportul pe distanțe mari a produselor.

Diversificarea redusă a produselor complementare și lipsa serviciilor de politețe (spălat parbrize,servire la pompă, aspirat în interiorul mașinii), lipsa acțiunilor promoționale.

Timpul de așteptare la pompe al clienților datorat utilajelor depășite moral.

Problema corelăriiconstante a prețurilor în funcție de evoluția cursurilor valutare

Consumurile mari de energie electrică, termică, apa, impulsuri telefonice, toate transpuse în cheltuieli neproductive.

În ceea ce privește transportul prin conductă, trebuie totuși admise unele modernizări specifice cerințelor existente : măsurare, telecomunicații, mijloace și modalități inteligente de inspectare a conductelor.

Calitatea necorespunzătoare a produselor prin existența impuritățiilor sau prin contaminarea între doua sau mai multe produse duce la pierderi prin creșterea nivelului costurilor de redresare calitativă.

Aspectele negative includ și poluarea mediului înconjurător, crearea de surse de incendii, de periculozitate în exploatare și potențiale pericole pentru obiectivele din vecinătate.

Problema poluări mediului ca urmare a unor accidente,acte rău intenționate sau acte și fapte ilicite cu scopul fraude săvârșite prin perforarea conductelor petroliere duce la efectuarea de cheltuieli pentru redresarea ecologică a terenurilor poluate, la care se adaugă cheltuielile de reparații ale sectoarelor distruse precum și valoarea produselor pierdute.

CAPITOLULUL 4 – POLITICI DE CREȘTERE A RENTABILITĂȚII

1.PROPUNERI

2.REZULTATE

În contextul activității petrolire din România, în urma rezultatelor obținute pe baza analizelor efectuate în capitolele 2 și 3, se desprind următoarele propuneri necesare pentru creștere a rentabilității:

În vederea creșterii veniturilor din vînzari în condiția creșterii numărului de stații concurente, propun realizarea unei statii PECO dotată cu utilaje și utilități moderne, localizată pe o arteră ce înregistrează un mare flux de circulație rutieră.

Dezvoltarea sistemului de aprovizionare prin conductă pentru reducerea costurilor de aprovizionare prin construirea unei conducte care să realizeze legătura între depozitul central CONSTANȚA și depozitul OVIDIU.

Datorită situației economico-financiare a Sucursalei „PECO” CONSTANȚA, pentru încărcarea dotărilor și personalului la capacitate și creșterea productivității muncii, propun încetarea activității în secțiile de comercializare produse petroliere HÎRȘOVA, NICOLAE BĂLCESCU, NEGRU VODĂ

Aprovizionarea cu produse să se facă de la cei mai apropiați furnizori, având ca efect reducerea costurilor de transport pe unitatea de produs

Diversificarea produselor complementare în stațiile de distribuție produse petroliere și acordarea gratuită a serviciilor de politețe(spălat parbrize,servirea la pompă a clienților cu promptitudine, aspirat în interiorul mașinii la cerere și gratuit) și acordarea de obiecte promoționale pentru clienții ce au achiziționat o anumită cantitate de combustibil.

Aprovizionarea depozitelor cu carburanți în zonele în care solicitările sunt substanțiale în vederea reducerii costurilor de transport.

Extinderea livrărilor de produse la domiciliul persoanelor fizice sau juridice, ceea ce crează premizele exploatării eficiente a parcului auto și a creșterii cantităților de produse livrate.

Creșterea productivității muncii prin menținerea constantă a numarului de personal coroborat cu masuri de creștere a cantităților de produse livrate și redistribuirea între sectoarele de activitate în funcție de necesarul de personal în perioadele cu activitate sezonieră.

Limitarea consumurilor de energie electrica, termică, apa, impulsuri telefonice prin contorizare sau prin stabilirea de norme de consum în vederea reducerii cheltuielilor neproductive sau a celor care nu au corespondență directă în încasări.

1.PROPUNERI

1.CONSTRUCȚIA STAȚIEI PECO

În ultimii 3 ani, în zona stațiunii Mamaia s-a dezvoltat o rețea concurențială puternică de distribuție a carburanților.Stațiile concurente sunt realizate la un înalt nivel profesional in ceea ce privește detaliile și estetica construcțiilor.Sunt dotate cu pompe moderne, care au o capacitate de servire mare și permit acoperirea necesarului de carburanți a fluxului rutier din zonă.De remarcat este și calitatea ireproșabilă a serviciilor prestate.

În condițiile în care stația SNP PETROM SA Sucursala PECO Constanța este dotată cu utilaje depășite moral ce necesită costuri mari de întreținere,incapabile să asigure necesarul fluxului rutier din zonă și a scăderii veniturilor din vînzarea carburanților pentru acest sector, consider că este necesară construirea unei stații noi, moderne, competitive,pentru a putea recupera avantajul concurenței.

Amplasamentul terenului este la intrare în stațiunea Mamaia.Terenul în suprafață de aproximativ 5000 metri pătrați, aparține SNP PETROM SA Sucursala PECO Constanța.

PROPUNERE

Pe actualul teren propun realizarea unei stații de distribuție carburanți dotată cu 4 pompe multiprodus pentru autoturisme, parc de 5 rezervoare cu o capacitate de 300 metri cubi, un centru comercial cu toate utilitățile necesare,stație de spălare auto,servicii apă, aer, aspirator.

Pompele de livrare sunt în număr de 4, tip multiprodus,bifrontale cu 8 furtune.Se apreciază că fiecare pompă poate servi intr-o oră de vârf aproximativ 20 autoturisme.Considerând medie livrată unui autoturism de 30 litri, reiese o capacitate maximă orară de livrare de : 5*20*30=3000 litricarburanți.

Pompele sunt prevăzute cu posibilitatea colectării vaporilor de benzină din rezervoarele autovehiculelor, reducând astfel pierderile.

Așezarea pompelor permite o distribuire ușoară a autovehiculelor la pompele libere, la spălătorie, lacentrul comercial.

Forța de muncă ocupată este de 23 de persoane, din care :

4 pers/sch * 1 sch = 12 pers vânzare carburant

1 pers/sch * 1 sch = 1 pers stație spălare

1 pers/sch * 1 sch = 1 pers GPL

3 pers/sch * 3 sch = 9 pers vânzare magazin

Indicatorii de eficiență economică sunt prezentați în tabelul următor:

Pe baza indicatorilor calculați mai sus rezultă următoarele :

investiția este rentabilă

deoarece durata de funcționare este de 25 de ani iar termenul de recuperare de 7,5 ani se va obține un profit suplimentar fără a fi necesare alte investiții

creșterea veniturilor din vânzări prin asigurarea satisfacerea cererii existente

2.DEZVOLTAREA SISTEMULUI DE APROVIZIONARE PRIN CONDUCTĂ

Sistemul de transport prin conducte se construiește etapizat, în funcție de factorii care influuențează realizarea investiției.

Tendința de creștere a cererii de produse petroliere înregistrată la stația de comercializare Ovidiu duce și la o creștere a veniturilor încasate la nivelul acestei secții.

PROPUNERE

Pentru a crește eficiența activității, prin reducerea cheltuielilor de tranport și prin asigurarea necesarului de carburanți în timp util, propun construirea conductei magistrale de transport cu scopul aprovizionării acestui depozit.

Conducta va fi construită pe traseul Constanța (depozit central) –Ovidiu în lungime de 20 de km.

Astfel, prin livrarea de cantități mari către clienți, aprovizionarea din sistemul SNP nu mai este o problemă, evitându-se aprovizionarea de la rafinării din afara sistemului ca alternativă a cheltuielilor mici de transport datorită distanțelor mici,în condițiile existenței unei cereri mari costurile de transport scazând.

Indicatorii de eficiență economică se prezintă în tabelul următor

Pe baza indicatorilor calculați mai sus rezultă următoarele :

investiția este rentabilă

deoarece durata de funcționare este de 30 de ani iar termenul de recuperare de 2,3 ani se va obține un profit suplimentar fără a fi necesare alte investiții

dezvoltarea sistemului de conducte

creșterea veniturilor din vânzări prin asigurarea satisfacerea cererii existente

Cea de a treia propunere concepută în urma analizei economico -financiare a Sucursalei PECO Constanța, oferă varianta încetării activității în secțiile de comercializare produse petroliere Hîrșova, Nicolae Bălcescu, Negru Vodă pentru încărcarea dotărilor și a personalului la capacitate și pentru creșterea productivității muncii.

2.REZULTATE

Tabel centralizator al măsurilor propuse și efectelor vizate

Tabel centralizator al rezultatelor economice obținute

În urma realizării celor două obiective propuse, se înregistrează față de perioada anterioară :

creșterea veniturilor din vânzări și totale

scăderea cheltuielilor la 1000 lei venituri

creșterea ratei rentabilității

creșterea activelor imobilizate

creșterea cifrei de afaceri

după cum urmează :

creșterea veniturilor totale cu o rată de 101,050%

scăderea cheltuielilor la 1000 lei venituri de la 990,730 lei în anul 2000 la 975,005 lei cheltuieli la 1000 lei venituri

creșterea ratei rentabilității de la 0,9 la 1,405 în perioada următoare