Cerinte de Igiena pe Filiera Carnii de Pasare

[NUME_REDACTAT] J.W., (2003), Advances in food sanitation: Use of intervention strategies, in [NUME_REDACTAT] Handbook, H., S.R., E., R.G., Editors. [NUME_REDACTAT] and Sons, , 337-351;

Arnold j.W., Silvers S., (2000), Comparison of poultry processing eguipment surfaces for suscepti for susceptibility to bacterial attachment and biofilm formation. [NUME_REDACTAT], 79 (8): 1215-1221;

j.W., (1998), Development of [NUME_REDACTAT] during [NUME_REDACTAT]. Avian and [NUME_REDACTAT] Reviews 9 (1): 1-9;

Apostu S., Rotar A., (2000), Microbiologia produselor agro-alimentare. Ed. Risoprint, ;

Apostol L.V., (2009), Contribuții la îmbunătățirea performanțelor de incubație a ouălor de găină prin sanitație, Teză de doctorat, ;

Apostu S., (2009), Managementul calității totale. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.;

Balș c., (2010), Traceability in agri-food chain, [NUME_REDACTAT] seria Zootehnie, Facultatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, vol 53 (15) Zootehnie, Iași, pag. 549-555;

Balș c., (2009), Ghid practic în tehnologia procesării și aprecierii producțiilor zootehnice, Ed. Universității din Oradea;

Bazgan O., (1999), Diagnostic de laborator și igiena alimentelor de origine animală. Ed. Moldgrup, Iași;

Bilgili S.F., (2006), Sanitary/hygienic processing equipment design. World's [NUME_REDACTAT] Journal, 62 (1): 115-122;

Capita R., Prieto M., Alonso-Calleja C., (2004), Sampling methods for microbiological analysis of red meat and poultry carcasses. Journal of [NUME_REDACTAT], 67 (6): 1303-1308.

Comar D., (1988), equimpent and the manufacturing environment, Microbiological qualiy assurance, [NUME_REDACTAT], 40: 214-218.

Del Río E., Gonzalez de Caso B., Prieto M., Alonso-Calleja C., Capita R., (2008), Effect of poultry decontamination concentration on growth kinetics for patogenic and spoilage bacteria. [NUME_REDACTAT], 30 (3): 197-204.

Dinçer A.H., Baysal T., (2004), Decontamination techniques of pathogen bacteria in meat and poultry. [NUME_REDACTAT] in Microbiology, 25 (7): 888-894.

Dinu V., (1999), Modalități de certificare și acreditare în țări din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Calității, nr. III, București.

Gorgan E., Laslo C., (1976), Hygiene in slaughterhouses for poultry, Revista de Creșterea animalelor, 26 (4): 42-44.

Guinjoan J., Fabregas X., (2001), Analysis of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (HAS) on the example of an evaluation of a poultry slaughterhouse and processing area. Eurocarne, 11 (99): 47-60.

Hutchison M.L., Walters L.D., Mead G.C., Howell M., Allen V.M., (2006), An assessment of sampling methods and microbiological hygiene indicators for process verification in poultry slaughterhouse. Journal of [NUME_REDACTAT], 69 (1): 145-153.

Mead G.C., Dodd C.E.R., (1990), Incidence, origin and significance of staphylococci on processe poultry. Journal of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], (19): 81S-91S.

Mulder R.W.A.W., (2000), Managing the safety and quality of poultry meat, in Poultry meat processing and quality, Mead, g.c., Editor. [NUME_REDACTAT] Co., , 322-334.

Paraschivescu A.O., (2004), Managementul calității mărfurilor alimentare, Ed. Tehnopress, Iași.

Raspor P., Jevšnik M., (2008), Good nutritional producer to consumer. [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT] and Nutrition, 48 (3): 276-292.

Sandu N., (2010), Cercetări privind microbiologia cărnii proaspete, refrigerate și congelate de pasăre, Teză de doctorat, .

Sperber W.H., (2005), H.A.C.C.P. and transparency. [NUME_REDACTAT], 16 (6 spec. iss.): 505-509.

Thomas C.J., Mcmeekin T.A., Patterson J.T., (1987), Prevention of microbial contamination in the poultry processing plant, in Elimination of [NUME_REDACTAT] from Meat and Poultry, F.J.M., S., Editor. [NUME_REDACTAT]. Pub., 163-179.

Tinker D.B., Gibson C., Hinton M.H., Allen V.M., Wathers C.M., (1996), Reduction of cross-contamination in defeathering machinery. [NUME_REDACTAT] Poultry, 12(9): 13-16.

Tudorache M., (2006), Filiera avicolă, [NUME_REDACTAT], București.

Vacaru-Opriș I., Apostol T.F., (2004), Tratat de Avicultură, vol. III. [NUME_REDACTAT], București.

Van I., Custură I., (2005), Strategia H.A.C.C.P. în biosecuritatea fermelor de păsări, Revista de zootehnie, Nr. III, pg. 48-60;

Wheaton F.W., (2002), Evaluation of chemical disinfectants for the elimination of Salmonella biofilms from poultry transport containers. [NUME_REDACTAT], 81(6): 904-910.

[NUME_REDACTAT] Române, 1995÷2005;

CAC/GL 32, 1999 – Guidelines for the production, processing, labeling and marketing of organicallz produced foods, [NUME_REDACTAT] Commisions;

[NUME_REDACTAT] Regulation 178/2002, General principles and requirements of food law, [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT], L31/1-L31/24;

Ghid tehnologic de creștere ROSS 308;

HGR nr. 167/1992 privind constituirea și funcționarea Sistemului național de certificare a calității, publicată în [NUME_REDACTAT] al României, nr. 70/21.04.1992 (republicată în [NUME_REDACTAT] al României nr.34/04.03.1997).

Manual de management părinți ROSS 308.

SR EN ISO 9000:2006, Sisteme de managemenetul calității. Principii fundamentale și vocabular;

***SR EN ISO 22005:2005 – Sisteme de managemenetul siguranței alimentului. Cerințe.

*** www.codexalimentarius.com

CUPRINS:

Introducere

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul I: DESCRIEREA FilierEI AVICOLE

Sistemul de producție avicol

Asigurarea calității pe fileiera avicolă

Capitolul II: Cerințe de igienă pe filiera cărnii de pasăre

Cerințe de igienă la nivelul producătorilor de hibrizi (reproducători bunici)

Cerințe de igienă la nivelul producătorilor de ouă de incubație (ferma de reproducție)

Cerințe de igienă la nivelul stației de incubație

Cerințe de igienă la nivelul fermei de creștere a puilor de carne

Cerințe de igienă la nivelul fabricii de nutreț combinat

Cerințe de igienă la nivelul abatorului

Cerințe de igienă în sectorul distribuție-vânzare

PARTEA PRACTICĂ

Capitolul III: Organizarea studiului

Scopul și obiectivele

Cadrul organizatoric și instituțional

Material și metode

Capitolul IV: rezultate și discuții

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în fermele de reproducție

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în stația de incubație a ouălor

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în creșterea puilor de carne

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în abatorizarea și depozitarea cărnii de pasăre

[NUME_REDACTAT]

CUPRINS:

Introducere

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul I: DESCRIEREA FilierEI AVICOLE

Sistemul de producție avicol

Asigurarea calității pe fileiera avicolă

Capitolul II: Cerințe de igienă pe filiera cărnii de pasăre

Cerințe de igienă la nivelul producătorilor de hibrizi (reproducători bunici)

Cerințe de igienă la nivelul producătorilor de ouă de incubație (ferma de reproducție)

Cerințe de igienă la nivelul stației de incubație

Cerințe de igienă la nivelul fermei de creștere a puilor de carne

Cerințe de igienă la nivelul fabricii de nutreț combinat

Cerințe de igienă la nivelul abatorului

Cerințe de igienă în sectorul distribuție-vânzare

PARTEA PRACTICĂ

Capitolul III: Organizarea studiului

Scopul și obiectivele

Cadrul organizatoric și instituțional

Material și metode

Capitolul IV: rezultate și discuții

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în fermele de reproducție

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în stația de incubație a ouălor

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în creșterea puilor de carne

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în abatorizarea și depozitarea cărnii de pasăre

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] zootehnia industrial-intensivă se cresc și se exploatează mai mulți hibrizi comerciali de găină, specializați pentru producția de carne sau ouă. Cerințele diversificate și crescânde ale populației pentru carnea de pasăre impun obținerea unor performanțe din ce în ce mai mari în condiții de eficiență economică și siguranță alimentară maximă.

În conformitate cu EU [NUME_REDACTAT] Law 178/2002, toate produsele alimentare ale pieței UE trebuie să fie însoțite de-a lungul lanțului alimentar, de la unitățile de producție primare (ferme agricole) până la consumatorul final, de documente și dovezi care indică sursa primară a alimentelor, date de procesare a alimentelor, date de transport și de stocare prcum și date legate de calitate, în concordnță cu standardele HACCP și ISO.

Luând în considerare impactul major al globalizării piețelor alimentare asupra sănătății și siguranței consumatorilor, asigurarea calității este vitală pentru viitorul aviculturii și necesită controale pe toată filiera – de la fabrica de nutrețuri combinate la fermă și abator.

Calitatea reprezintă “expresia gradului de utilitate socială a produsului”, măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale (tehnico-funcționale, psiho-senzoriale și al parametrilor economici), satisface nevoia pentru care a fost creat și respectă restricțiile impuse de interesele generale ale societății, privind eficiența social-economică, precum și protecția mediului natural și social.

Calitatea nu este o opțiune liberă a producătorilor ci este obligatorie, reprezentând un drept al consumatorilor cu efecte directe asupra calității vieții și care reprezintă totalitatea proprietăților și caracteristicilor unui aliment, exprimate sau implicite, care conferă aptitudunea de a satisface necesitățile consumatorilor care a devenit o caracteristică esențială în competiția alimentelor și se obține prin monitorizarea atentă a lanțului de producție, de la aprovizionarea cu materii prime până la consum.

Pe parcursul ultimului secol, conceptul “calitate” a cunoscut o utilizare tot mai largă, în diferite domenii precum filozofie, logică, economie, inginerie – astfel încât și definițiile acestui concept au fost numeroase și depind de domeniul în care se aplică.

Cu 40 de ani în urmă, principala grijă a crescătorilor era cantitatea produsă. Zece ani mai târziu, accentul s-a mutat pe productivitate. Din anii '70 calitatea a început să fie una din priorități, iar din anii '80 preocupările ecologiste au început să afecteze zootehnia. În ultimii ani, obiectivul principal a devenit siguranța alimentară, urmată îndeaproape de standardele privind confortul animalelor.

A fost inventat sloganul "furaje sănătoase pentru alimente sănătoase", iar conceptul, a pătruns în toate aspectele producției de alimente. Crescătorii de animale, au început să conștientizeze că singurul mod de a-și spori veniturile, este asigurarea siguranței și calității alimentelor.

Filiera produsului agroalimentar reprezintă sistemul de relații funcționale care leagă mai mulți actori: producători, procesatori, transportatorii, depozitari, distribuitori, comercianți și/sau bursele de mărfuri care tranzacționează același produs sau grup de produse, în vederea utilizării și/sau a consumului acestuia sau acestora.

Actorii la nivelul filierei cărnii de pasăre sunt reprezentați de: producătorii de hibrizi respectiv de ouă de incubație, tehnologia de creștere a puilor de carne, alimentație, ferma de pui de carne, procesare (transport, abatorizare, prelucrare, ambalare, etichetare, depozitare), distribuție, comercializare, consumator.

Cerințele consumatorilor din toată lumea sunt în creștere. Aceștia pretind produse animale care să fie hrănitoare, consistente și lipsite de contaminanți, precum corpuri străine, reziduuri sau agenți patogeni.

CAPITOLUL I

FILIERA CĂRNII DE PASĂRE

În producția avicolă, calitatea și controlul calității presupun un bun management pe întregul lanț de producție care să urmărească pe de o parte îmbunătățirea performanțelor și deci creșterea profitabilității, iar pe de altă parte realizarea unor produse adecvate standardului (Van I. 2005).

Persoanele implicate în producerea de carne de pasăre trebuie să realizeze că scopul principal al întregului sistem de producție este satisfacerea cerințelor consumatorului. Îmbunătățirea calității este posibilă atunci când pe toate etapele producției de carne de pasăre sunt încorporate metode de control a calității și când aceste metode sunt simple și practice.

Sistemul de producție avicol

Sistemul de producție avicol pentru produsul finit carne de pasăre trebuie privit ca un sistem integrat, de la nivelul fermelor de reproducție și până la produsul alimentar propriu-zis.

Toate etapele de producție influențează calitatea carnii prin specificitatea lor și care, în final, pot conduce la îmbunătațirea sau deprecierea calității (Van I. și Custură I. 2005).

Fiecare etapă de producție este în esență un proces de fabricație, iar calitatea și eficiența produsului finit, la nivelul fiecărui stagiu de producție, depinde de calitatea materiilor prime, gradul de instruire a personalului, consumurile specifice și tehnologice cu care se lucrează. Controlul calității trebuie să înceapă cu controlul imputurilor la nivelul fiecărei etape de producție (materii prime furajere, calitate ou de incubație, calitate pui de o zi, calitate furaje, etc.) și trebuie să se mențină pe parcursul întregului proces de producție.

O linie de producție avicolă este compusă din urmatoarele verigi: producător de hibrizi (genetică); producător de ouă de incubație; incubație; ferme de pui de carne/ferme de găini ouătoare; nutriție (fabrica de nutrețuri combinate); serviciile veterinare; abatorizare (stații de colectare, ambalare); procesare – ambalare – distribuție – vânzare carne; consumator.

Fig. I.1. Filiera cărnii de pasăre (Balș C., 2010)

Aceste etape influențează fiecare în parte calitatea cărnii, obținându-se în final o îmbunătățire a calității sau o deprecierea acesteia.

Fiecare etapă de producție este în esență un proces de fabricație, iar calitatea și eficiența produsului finit la nivelul fiecărui stagiu de producție depind de calitatea materiilor prime, gradul de instruire a personalului, consumurile specifice și tehnologia cu care se lucrează.

Asigurare a calității pe filiera avicolă

Calitatea reprezintă “expresia gradului de utilitate socială a produsului”, măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale (tehnico-funcționale, psiho-senzoriale și al parametrilor economici), satisface nevoia pentru care a fost creat și respectă restricțiile impuse de interesele generale ale societății, privind eficiența social-economică, precum și protecția mediului natural și social.

Calitatea nu este o opțiune liberă a producătorilor ci este obligatorie, reprezentând un drept al consumatorilor cu efecte directe asupra calității vieții și care reprezintă totalitatea proprietăților și caracteristicilor unui aliment, exprimate sau implicite, care conferă aptitudunea de a satisface necesitățile consumatorilor care a devenit o caracteristică esențială în competiția alimentelor și se obține prin monitorizarea atentă a lanțului de producție, de la aprovizionarea cu materii prime până la consum.

Pe parcursul ultimului secol, conceptul “calitate” a cunoscut o utilizare tot mai largă, în diferite domenii precum filozofie, logică, economie, inginerie – astfel încât și definițiile acestui concept au fost numeroase și depind de domeniul în care se aplică (Dinu, 1999).

Calitatea este, dată de un complex de caracteristici, și anume:

caracteristici de utilizare: specificitatea consumului, durata consumului, volumul consumului;

atribute: nume de marcă, cerințe, servicii conexe;

conținut simbolic (consumatorii și chiar întreprinderile cumpără odată cu mărfurile anumite simboluri): putere, libertate, confort, performanță etc.;

caracteristici de calitate: componenți/compoziție, caracteristici tehnico-funcționale, caracteristici de siguranță (figura I.2, tabelul I.1).

Fig. I.2. Caracteristicile de calitate (după COSTIN, 2003)

Datorită caracterului complex al calității alimentelor, în practică se utilizează sisteme aggregate de indicatori, care măsoară nivelul fiecărei caracteristici în parte, al grupelor de caracteristici, precum și al produsului , ca sinteză al acestora (Paraschivescu, 2004).

Tabelul I.1

Factorii determinanți ai calității

În producția avicolă, calitatea și controlul calității presupun un bun management pe întregul lanț de producție, care să urmărească pe de o parte îmbunătățirea performanțelor și deci creșterea profitabilității, iar pe de altă parte realizarea unor produse adecvate standardului (Tudorache, 2006).

I.2.1. Conceptul modern al calității produsului (cele trei niveluri de produs)

Calitatea produselor este un drept al consumatorilor, cu efecte directe asupra calității vieții, iar problematica axată pe calitatea produselor se află în centrul atenției organismelor constituite pentru apărarea intereselor consumatorilor. Calitatea produselor agroalimentare trebuie interpretată corelat cu conceptul modern de produs.

Produsul central semnifică avantajul esențial oferit consumatorului sau căutat de acesta și este concretizarea unui avantaj.

Produsul în sens larg reprezintă totalitatea a ceea ce o persoană resimte după ce a cumparat produsul propriu-zis.

Calitatea totală

Un concept din ce în ce mai uzitat în ultimii ani este acela al calității totale. Calitatea totală cuprinde un ansamblu de principii și metode reunite într-o strategie globală, pusă în aplicare în firmă pentru a îmbunătăți calitatea produselor și serviciilor sale, calitatea funcționării sale, calitatea obiectivelor sale.

La nivelul firmei, calitatea totală vizează:

toate domeniile de activitate;

personalul în totalitatea sa;

ansamblul furnizorilor;

ansamblul clienților;

toate piețele vizate;

întregul ciclu de viață al produselor obținute.

Specialiștii consideră că necesitatea abordării și susținerii calității totale se bazează pe o serie de argumente, între care se remarcă următoarele:

argumente comerciale: necesitatea adaptării produselor la nevoile clientului; nevoia de creștere a segmentului de piață, perspective unei concurențe puternice;

argumente tehnologice: complexitatea produselor și a serviciilor;

argumente economice: dezvoltarea schimburilor, costurile noncalității;

argumente: organizaționale;

argumente sociale: creșterea calității condițiilor de lucru, dinamizarea resortului social;

argumente culturale: aplicarea unui sistem de valori în activitatea firmei.

Conform conceptelor întegratoare privind asigurarea calității, toate compartimentele intreprinderii sunt implicate în realizarea și îmbunătățirea calității produselor, între ele existind relatii de tip furnizor-client (fiecare compartiment își elaborează produsul în condițiile de calitate stabilite de compartimentul din aval).

În timp, s-a conturat o adevarată politică în domeniul calității pe plan mondial, pe baza căruia se elaborează strategiile concurențiale în domeniu, referitoare la:

adaptarea calității la cerințele pieții;

diferențierea calitativă față de oferta concurenților;

îmbunătățirea calității în momentul obținerii unei poziții puternice pe piață.

Sistemul calității totale cuprinde o serie de componente aflate în strânsă conexiune :

conducerea calității;

planul calității;

asigurarea calității la nivel de execuție;

supravegherea și controlul calității.

Pentru a obține un maxim de eficiență, este necesar ca sistemul de conducere a calității să fie adecvat tipului de activitate și produsului oferit. Ținând cont că produsele se realizează în condiții de risc tehnologic, economic și financiar, producătorul trebuie să aibă în vedere îmbunătățirea continuă a calității și integrarea politicii de calitate în politica generală a intreprinderii.

În acest sens, sistemul calității trebuie să cuprindă toate fazele parcurse de produs, formată din: prospectarea pieței; procurarea materiilor prime; producția propriu-zisă; controlul produselor; ambalarea; transportul și depozitarea; recepția la client.

În prima fază de prospectare se face analiza vânzărilor, stabilirea prețurilor și elasticității cererii în funcție de preț, stabilirea rutelor de distribuție, trendul vânzărilor, studiul produselor concurente, opțiunea consumatorilor și impactul ecologic al produselor.

În etapa de aprovizionare se elaborează comenzi în funcție de resursele disponibile și necesarul de materii prime, se selectează furnizori calificați și se încheie contracte privind cantitatea și calitatea materiilor prime, se efectuează inspecții la recepție.

În etapa de producție propriu-zisă se întocmesc programe de producție având în vedere condițiile de risc și incertitudine, se analizează capacitatea de producție din punct de vedere cantitativ, calitativ și economic (al rentabilității) și criteriile ecologice de desfășurare a procesului de producție.

Etapa de control are un caracter corectiv, atât în timpul procesului de producție cât și în final-asupra produsului finit. Se utilizează metode statistice (coeficienții calității, rata defectelor) și se evaluează cauzele și responsabilitățile.

În fazele finale (ambalare, transport, depozitare și recepția la client) se asigură manipularea și depozitarea corespunzatoare, astfel încât să nu fie afectată calitatea produselor, respectând cauzele contractuale.

Calitatea trebuie abordată ca un concept complex, ce înglobează și orientează forturile de cercetare, producție, tehnologie si marketing spre satisfacerea cerințelor cumpărătorului și/sau consumatorului.

Calitatea produselor alimentare este influențată, în principal, de următorii factori:

compoziția, respectiv materiile prime și ingredienții folosiți, modul și proporțiile de combinare a acestora, preocuparea de a utiliza noi materii prime sau a unora deja cunoscute, dar având o structură modificată, precum și folosirea de noi rețete, care combină materiile prime într-o manieră inedită;

tehnologia sau procesul de fabricație, se referă la modul concret de obținere a produsului. De amintit că modificarea, îmbunătațirea tehnologiei de fabricație conferă produsului calități noi. Acesta este un factor manevrat de producători, iar efectele rezultate din îmbunătățirea tehnologiei de fabricatie nu sunt întotdeauna percepute de consumatori;

condiționarea produsului vizează posibilitățile de a asigura păstratrea produsului pe o durată mai lungă de timp, corelată cu menținerea parametrilor calitativi ai produsului;

serviciile oferite cumpărătorilor și/sau consumatorilor sub forma informațiilor referitoare la modul de păstrare, modul de preparare, posibilități de asociere cu alte alimente, valoare nutritivă.

Calitatea produselor agroalimentare este, de cele mai multe ori, greu de definit, de descris sau de măsurat. Aceasta deoarece același produs este evoluat calitativ în mod diferit de către diverse categorii de consumatori.

Dacă avem în vedere analizarea conținutului termenului de “calitate” a produsului alimentar, vom vedea că nu e deloc simplu. Și aceasta, în primul rând, deoarece multe aspecte (ce definesc calitatea) sunt subiective (includem aici caracteristicile psihosenzoriale, perceptele etico-morale și religioase) și, în al doilea rând, deoarece există puncte de vedere diferite în ceea ce privește conținutul calității aparținând multiplelor categorii de factori interesați (pentru carne: crescătorul de animale, zootehnistitul, veterinarul, igienistul, dieteticianul, producătorul industrial de produse din carne, comerciantul, cumparatorul).

Pentru fiecare categorie, termenul de “calitate” are o anumită specificație anume:

pentru crescător – carnea trebuie să fie bine acceptată pe piață și să obțină un profit bun;

pentru zootehnist – este de calitate carnea provenită de la animale cu indici înalți de convertibilitate, cu caracteristici psihosenzoriale corespunzătoare;

pentru veterinar – carnea de calitate provine de la animalele sănătoase cu un statut optim de nutriție;

pentru producatorul industrial – carnea de calitate trebiue să condiționeze obținerea unor produse industriale cu valoare comercială;

pentru igienist – carnea de calitate nu trebuie să fie contaminată microbiologic, să fie corespunzatoare normelor sanitare;

perntru dietetician – carnea de calitate trebuie să aibă o anumită proporție de substanțe cu valoare biologica ridicată, să nu posede compuși antinutriționali;

pentru comerciant – carnea de calitate este aceea care satisface cerințele fiecărei categorii de cumpărători, se vinde repede și asigură un profit bun;

pentru cumpărător-calitatea produsului semnifică cumularea cerințelor de igienă, dietetico-nutritionale, psihosenzoriale, ușurința în preparare și un nivel de preț satisfacător.

Calitatea nu trebuie să constituie numai preocuparea specialiștilor în domeniul calității sau a unui departament al calității, ci o preocupare a fiecărui lucrător al firmei producătoare. Acest aspect este subliniat în modelul contribuției celor patru Q, conform căruia calitatea finală își are resursele în munca fiecărui individ; există patru tipuri importante de calitate -cei patru Q- la care poate contribui personalul: calitatea design-ului, calitatea producției, calitatea distribuției și calitatea națională.

Calitatea finală a produsului (original)

În literatura de specialitate se abordează, tot mai mult, un aspect nou al relației om-aliment, de ordin psiho-afectiv, care se bazează pe caracteristicile psiho-senzoriale ale produselor alimentare. Aceste caracteristici exercită o influență deosebită asupra consumatorului chiar din primul moment al contactului consumator-produs, deoarece caracteristicile psihosenzoriale acționează asupra organelor de simț și prin intermediul acestora asupra sistemului nervos central, furnizând senzații agreabile sau dezagreabile care, mai departe, determină decizia de acceptare sau de respingere a lor.

Alimentul reprezintă legătura cea mai strânsă a omului cu ambientul natural, iar asigurarea calității acestuia presupune cunoașterea cât mai exactă a impactului său cu piața (metabolică și economică) și cu mediul (natural și artificial, figura I.3 ).

Fig. I.3. Schema de principu a unui model de asigurare a calității produselor alimentare

Astfel, relația om-aliment și comportamentul consumatorului prezintă o dimensiune nouă: în alegerea alimentelor se acordă prioritate efectului lor psihosenzorial. Tot mai mult, se poate observa că, în condițiile unei oferte abundente și diversificate de mărfuri alimentare, consumatorul alege un produs alimentar apreciindu-l în mai mică măsură din punct de vedere nutritiv și în proporție mai mare în funcție de caracteristicile psihosenzoriale. Dar, o exagerare a laturii psihosenzoriale poate produce chiar dezechilibre în alimentația consumatorului. De aceea, este necesar ca un produs alimentar să fie conceput și relizat ca un echilibru între componenta nutritivă și cea psihosenzorială, iar printr-o informare corectă despre conținutul nutritiv al alimentelor, despre modul lor de apreciere să se poată asigura o alimentație corectă, adecvata vârstei, condițiilor de muncă și viață, stării de sănătate.

Managementul calității produsului alimentar

Asigurarea calității mărfurilor alimentare care fac obiectul operațiunilor de export-import presupune o serie de activității întreprinse de ambele părți, având ca scop final derularea contractului și ținând cont de specificul produselor alimentare, realizarea acestora – din punct de vedere economic, dar și metabolic – pe piețele vizate.

Strategia de asigurare a calității loturilor de producție alimentare se bazează pe corelarea dintre asigurarea calității prescrise, asigurarea inocuității și instrumentele de garantare a calității (figura I.4).

Fig. I.4. Corelația dintre asigurarea calității prescrise, asigurarea inocuității

și instrumentele de garantare a calității produselor alimentare

În domeniul alimentar atestarea calității este întărită de sistemul HACCP ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Point) prin care se dorește asigurarea inocuității produselor. Chiar dacă nu este vorba de o obigativitate în ceea ce privește implemetarea familiei ISO în cadrul întreprinderilor, în [NUME_REDACTAT], standardele joacă un rol important ajutând la crearea unei [NUME_REDACTAT] printr-o serie de acte normative comasate în directivele [NUME_REDACTAT]. Standardizarea la nivelul țării noastre este săracă sub aspect numeric, dar începe să se cunoască o creștere a firmelor ca au conștientizat rolul important oferit de standardizare.

Tipuri de contaminanți și model de transmitere pe filiera avicolă:

contaminanți microbiologici: bacteriile, paraziții și virusurile;

contaminanți chimici: hidrocarburi clorurate, medicamente, metale grele și biotoxine;

contaminanți fizici: corpuri străine, țesuturi patologice.

Introducerea acestor contaminanți în/sau pe păsările vii, este posibilă și ușurată de existența unor transmițători vii sau inerți, adică puncte (locuri) prin care agenții patogeni pot intra în sistemul de producție avicolă.

Puncte critice (transmițători) prin care este posibilă contaminarea în fermele avicole:

Așa cum se poate observa în figura I.5, în lanțul integrat de producție avicolă există 5 puncte critice, prin care agenții patogeni pot pătrunde în/sau pe păsările vii.

Transmitatori progenitali. Ouăle de incubație pot servi drept transmițători vii de agenți microbiologici de importanță sanitară publică, datorită contaminării ovarului sau oviductului unei găini de reproducție sau a cojii oului, în timpul ouatului sau după aceea. Bacteriile, precum Salmonella reprezintă principala îngrijorare. Puii proveniți din ouă de incubație contaminate pot fi infectați la ecloziune și pot transmite acești germeni și altor populații de păsări. În funcție de agentul microbian o populație infectată astfel la ecloziune, poate rămâne infectată toată viața. Acest mod de transmitere a contaminării microbiologice se numește contaminare verticală prin ouă sau material biologic. De aceea este foarte important ca loturile de reproducție din nivelele superioare biologic (linii pure, bunici, părinți) să fie îndemne de boli, mai ales de boli cu transmitere verticală.

Transmitatori furajeri. Ingredientele furajere de origine animală, în special, dar și a celorlalte materii prime furajere (cereale, proteice), echipamentele fabricii de nutrețuri combinate, echipamentele de livrare a furajelor combinate, dotările și metodele de păstrare a furajelor în ferme pot fi transmițători inerți ai contaminanților microbiologici și chimici. Consumul de furaje contaminate cu Salmonella de exemplu, poate duce la infectarea păsărilor în cauză cu serotipul de Salmonella din furajul consumat.

Fig. I.5. Punctele critice de control pe filiera avicolă (după Van și colab., 2005)

Transmitatori ambientali. Amplasamentul, clădirile și echipamentul fermei, oamenii care lucrează și locuiesc în respectivul loc, paraziții, animalele domestice și sălbatice pot fi transmițători vii sau inerți ai contaminanților microbiologici, chimici și/sau fizici.

Transmițători prin apă. Sursa de apă a fermei, sistemul de alimentare cu apă și apa însăși, pot fi transmițători inerți ai contaminanților microbiologici și chimici pentru păsările care consumă apa respectivă.

Alți transmițători (furnizorii). Așternutul, dezinfectanții, medicamentele, produsele biologice etc., pot fi transmițători inerti ai contaminanților microbiologici și chimici.

Eradicarea unui contaminant microbiologic, precum Salmonella, din populațiile de păsări vii în fiecare fază a filierei de produs, este singura strategie care va duce la intrarea de păsări vii necontaminate în abatoare (APOSTU, 2000) .

Pentru aceasta, trebuie stabilite puncte de control al siguranței alimentelor, care să contracareze simultan și definitiv toate cele 16 linii de transmitere a contaminanților microbiologici, tuturor celor 10 faze de creștere și procesare ale filierei de produs. Metodele folosite sunt salubritatea, biosecuritatea si supravegherea sanitar-veterinară.

Dacă o parte din liniile de transmitere nu sunt întrerupte, programul eșuează, iar odată introduși prin păsările vii în filiera de produs, contaminanții microbieni ajung până la oameni prin carnea și ouăle de consum și derivatele acestora, contaminate (TUDORACHE, 2006).

CAPITOLUL II

CERINȚE DE IGIENĂ ȘI CALITATE PE FILIERA CĂRNII DE PASĂRE

Legislația de bază din cadrul „Noului pachet de igienă" impune ca toate alimentele destinate consumului uman să fie sigure, și include detalii referitoare la ariile specifice care trebuiesc acoperite, dar nu oferă în toate cazurile modalități de a asigura conformitatea. Fiecare unitate trebuie să selecteze, și să implementeze abordarea tehnologiilor specifice pentru a îndeplini criteriile de bază. Acest ghid de bune practici este o aplicare voluntară a operatorului și trebuie să conțină măsuri preventive ce vizează condițiile de organizare internă și externă a societății administrate în scopul reducerii probabilității de contaminare a produsului din surse interne sau externe (TINKER et al., 1996; RASPOR et al., 2008).

La nivelul fiecărei etape de producție din filiera avicolă condițiile de igienă influențează calitatea carnii prin specificitatea lor și care în final, pot conduce la îmbunătațirea sau deprecierea calității (TUDORACHE, 2006).

Astfel, la nivelul fiecărei verigi din filiera avicolă controlul calității și a igienei, trebuie să înceapă cu controlul inputurilor la nivelul fiecărei etape de producție (materii prime, calitate ou, calitate pui, calitate furaj etc.) și trebuie să se mențină pe parcursul întregului proces de producție (BALȘ, 2010).

Orice program de sanitație trebuie să fie complementar cerințelor sistemului HACCP, să asigure o evaluare rapidă a stării de igienă, să reducă timpul de inoperabilitate a instalațiilor și spațiilor tehnologice și să creeze premisele unei intervenții rapide pentru corectarea deficiențelor (ARNOLD et al., 2003; DEL RÍO et al., 2008; DINÇER and BAYASAL, 2004).

Tehnologia informațională curentă asigură analiza datelor în timp util și mărește eficiența programelor de gestionare a pericolelor din alimente. În viitor va fi posibilă monitorizarea în timp util a stării de igienă prin folosirea de teste rapide cu mare specificitate și sensibilitate dându-se posibilitatea unor intervenții rapide și eficiente (SPERBER, 2005).

Utilizarea tehnologiilor inovative pentru reducerea gradului de contaminare bacteriană pe parcursul procesării păsărilor are potențialul de a îmbunătăți salubritatea cărnii. Salubritatea cărnii poate fi asigurată și prin utilizarea de materiale care nu permit aderarea microorganismelor și dezvoltarea acestora, și reducerea progresivă a materialelor care permit astfel de fenomene. Prevenirea formării de biofilme bacteriene, prin acumularea de materii organice și colonizarea acestora de către microorganisme, pe suprafețele ce vin în contact cu carnea de pasăre deoarece favorizează acțiunea substanțelor decontaminante și eficiența programelor de sanitație (ARNOLD, 2003; BILGILI, 2006; COMAR, 1988; MULDER, 2000; THOMAS et al., 1987).

Dezvoltarea de modele care să elucideze acest fenomen complex, formarea biofilmelor bacteriene, și punerea la punct a unor metode prin care să se poată prognoza evoluția microorganismelor în cadrul acestor biofilme, au constituit și încă mai constituie preocupări ale specialiștilor din acest domeniu. Au fost făcute progrese notabile în îmbunătățirea metodelor de recoltare a probelor, identificare și cuantificarea microorganismelor din compoziția biofilmelor, dar importanța și rolul fiecărei specii microbiene nu a fost stabilit cu exactitate (ARNOLD, 1998; ARNOLD and BAYLEI, 2000; MEAD and DODD, 1990; ARNOLD and SILVERS, 2000; BOLDER, 1998; CAPITA et al., 2004).

Igienizarea cuprinde două operații complementare, spălarea și dezinfecția, care urmăresc:

din punct de vedere fizic, îndepărtarea tuturor depozitelor organice vizibile de pe suprafețe (prezența mâzgii dă senzația de lunecos la pipăit);

din punct de vedere chimic, eliminarea tuturor urmelor de substanțe chimice din soluțiile de spălare sau dezinfecție;

din punct de vedere microbiologic, reducerea la maximum a microflorei existente.

Durata și modul de executare a igienizării nu trebuie să stânjenească operațiile de producție, dar nici să fie neglijate. Pentru a se realiza cele prezentate, se recomandă ca succesiunea operațiilor de igienizare a utilajelor să respecte permanent o schemă (BAZGAN, 1999).

Pentru menținerea permanentă a stării de igienă pe parcursul fluxului tehnologic de producție este necesar personal în număr corespunzător și bine dotat sau pot fi folosiți, prin rotație, muncitorii din producție, care în perioada respectivă nu trebuie să mai presteze și activități care îi pun în contact direct cu produsul (SANDU, 2010).

Pentru a avea eficacitate maximă, acțiunea de igienizare trebuie să se desfășoare continuu, cu o intensitate mai mare imediat după oprirea producției. Executarea igienizării la sfârșit sau după o perioadă de lucru, când procesul de producție este oprit, poate fi încredințată unei echipe special constituită în acest scop, sau muncitorilor din producție înainte de a părăsi locul de muncă.

Cerințe de igienă la nivelul producătorilor de hibrizi (reproducători bunici)

Companiile de producere a broilerului de găină au o mare influență asupra calității cărnii de pasăre, deoarece parametri importanți, cum ar fi raportul carne/oase, ponderea pieptului în carcasă, ponderea grăsimii în carcasă, sunt în cea mai mare măsură determinate genetic.

De asemenea, atenție deosebită trebuie să se acorde conformației broilerului produs, fiind preferat cel care este scurt pe picioare și cu pieptul larg. Pentru a evita apariția higroamelor pieptului, care depreciază considerabil calitatea carcasei, producătorii de hibrizi trebuie să aibă în vedere obținerea de broiler cu schelet puternic, cu o bună acoperire cu pene a corpului.

Cerințe de igienă la nivelul producătorului de ouă de incubație (ferma de reproducție)

La nivelul fermei de reproducție, principalul obiectiv îl reprezintă atingerea potențialului genetic furnizat de companiile de ameliorare.

Managementul de hală, prin asigurarea parametrilor de microclimat și sanitație are mare influență în menținerea calității ouălor de incubație produse, și indirect a puilor de o zi obținuți (vitalitatea și performanțele acestora). La acest nivel, influența asupra calității cărnii, pentru consumator, este totuși mică.

Deoarece, oul de incubație are un rol însemnat în transmiterea microorganismelor, trebuie să se acorde o atenție deosebită izolării fermei și aplicării corecte a procedurilor de spălare, dezinfecție, dezinsecție și deratizare, precum și sanitizării ouălor conform tehnologiei (APOSTOL, 2009).

Supravegherea stării de sănătate a efectivelor de reproducție prin detectarea bolilor clinice și subclinice, precum și evitarea stresului de orice fel sunt aspecte deosebit de importante în obținerea unui produs finit de calitate.

Cerințe de igienă la nivelul stației de incubație

Ca și la nivelul fermei de reproducție, managementul incubației poate influența calitatea puilor de o zi, care la rândul ei, influențează vitalitatea și performanțele loturilor de broiler. Din nou calitatea la consumator este puțin influențată la acest nivel de producție (APOSTOL, 2009).

Incubația este o verigă importantă în transmiterea microorganismelor, ouăle murdare sau infectate introduse în incubator, la 37˚C, în combinație cu umiditatea din incubator putând constitui o sursă de infecție pentru pui (VACARU OPRIȘ și colab., 2004).

Atenție deosebită trebuie acordată spălării și dezinfecției riguroase a stației de incubație în ansamblu. Principalele puncte care necesită control deosebit sunt igienizarea ouălor, manipularea și transportul lor. Pentru aceasta este nevoie de o echipă de lucrători foarte bine instruiți.

Cerințe de igienă la nivelul fermei de creștere a puilor de carne

Igienizarea halelor din unitățile de creștere: spălarea și dezinfecția se efectuează după livrarea puilor în abator. În hala de unde au plecat păsările spre abator se elimină așternutul de pe sol, se spală cu apă sub presiune prin frecare cu perie și apoi clătire a tuturor suprafețelor, se dezinfectează, se decontaminează și deparazitează. Aceste operațiuni se fac pentru toate halele din fermă. De asemenea, toată ferma se spală și se dezinfectează pe aleile de acces. Perioada dintre seriile de pui în aceeași fermă este de cel puțin 14 zile și poate să ajungă până la 21 zile.

Managementul în halele de creștere a puilor de carne poate influența valoarea nutrițională a carcasei de broiler astfel:

temperatura din hală influențează ingesta, necesarul de energie și energia reziduală ce se transformă în depozite de grăsime;

temperatura după demaraj afectează raportul carne albă/carne roșie;

densitatea păsărilor va influența dezvoltarea penajului și calitatea așternutului;

un așternut prost duce la formarea de higroame la articulații și piept;

prinderea păsărilor în hală și transportul la abator pot provoca defecte vizibile ale carcasei, cum ar fi contuzii sau rupturi ale aripilor, picioarelor și pieptului, dar și defecte invizibile în interiorul carcasei.

Microclimatul din hale și așternutul joacă un rol important în supraviețuirea și multiplicarea microorganismelor patogene, iar prin transportul acestora la abator se poate extinde contaminarea, prin fecalele din mijlocul de transport. Din acest motiv, postul de furaj înainte de sacrificare trebuie corect făcut, pentru a reduce contaminarea prin fecale în timpul transportului și la abator în timpul eviscerării.

Cerințe de igienă la nivelul fabricii de producere a nutrețurilor combinate

În fabricile de nutrețuri combinate, o atenție deosebită trebuie acordată următoarelor aspecte:

conținutul în substanțe nutritive la nivelul cerințelor hibridului sau chiar a sexelor, în vederea atingerii potențialului genetic;

echilibrarea rețetelor: echilibrarea energo/proteică și vitamino/minerală, echilibrarea conținutului în aminoacizi;

monitorizarea materiilor prime: din punct de vedere al valorii nutritive, a contaminării bacteriologice, micologice, pesticide și cu metale grele;

salubritatea furajelor: prin tratamentul termic (cu abur) a furajelor și granularea furajelor sau numai prin granularea furajelor

O alimentație deficitară sau carențată a puiului de carne duce la obținerea unor performanțe de producție scăzute și implicit la deprecierea calității cărni modificând:

raportul carne/oase/grăsime: este puternic influențat de nutriție;

compoziția în acizi grași: grăsimea de pasăre conține aproximativ 38% acizi grași saturați și 62% acizi grași nesaturați când pasărea este hrănită cu dieta necontrolată;

culoarea cărnii: marea majoritate a broilerilor din întreaga lume sunt broileri cu pielea galbenă, de la portocaliu închis până la galben spre alb (există și broileri cu pielea albă sau neagră, produși genetic). Culoarea pielii este strâns legată de dietă și anume de conținutul în xantofile al furajului;

aroma cărnii de pasăre: carnea de pasăre, indiferent de sistemul de producție (extensiv sau intensiv), are aromă similară. Încercarea de a modifica aroma, înainte de abatorizare, prin introducerea în furaje a diferiților aromatizanți nu dă rezultate;

distribuția grăsimii în carcasă: țesutul adipos conține 80 % grăsime și 20% apă, cu o mică cantitate de proteină și se găsește în cea mai mare proporție în cavitatea abdominală și sub piele.

Rezidurile nedorite de aditivi furajeri și medicamente reprezintă alți factori ce pot afecta calitatea cărnii. Este important ca rețetele folosite în ultima fază de creștere (finisare) să nu conțină aditivi furajeri, iar medicamentele să fie absente în această ultima perioadă de creștere.

Cerințe de igienă la nivelul abatorului

Într-o unitate de sacrificare, la stabilirea necesităților de dezinfecție se vor lua în considerare următoarele: microflora care trebuie distrusă (sporulată sau nu, bacterii drojdii, mucegaiuri), agentul dezinfectant utilizat (fizic sau chimic), temperatura și durata aplicării, modul de spălare al suprafețelor și caracteristicile acestora, rezultatul urmărit.

Igienizarea abatoarelor de păsări este operațiune care se execută în timpul programului de lucru între schimburi și după terminarea lucrului. Igienizarea în timpul lucrului constă în strângerea reziduurilor provenite de la curățirea materiei prime și a materiilor auxiliare (cu ustensile adecvate, de pe suprafața pardoselii), care se introduc în recipiente cu capac sau saci de plastic ce vor fi evacuați în locurile de colectare. În secțiile unde apar multe dejecții, se spală cu apă rece și se mătură spre canalele de scurgere (HUTCHISON et al., 2006).

Igienizarea între schimburi se realizează după scoaterea de sub tensiune a instalațiilor electrice și constă în:

îndepărtarea reziduurilor organice;

scoaterea utilajelor deteriorate în timpul programului de lucru, care se duc la atelierul mecanic pentru reparații;

curățirea propriu-zisă, care cuprinde: prespălarea, ce constă în înmuierea particulelor de murdărie aderente pe suprafețe cu un curent de apă la temperatura de 40ºC, sub presiune; curățirea chimică cu soluție caldă de detergenți 3%; spălarea cu apă rece, pentru îndepărtarea detergentului, apoi cu apă fierbinte la 83ºC și apoi, din nou, cu apă rece (GORGAN și LASLO, 1976; GUINJOAN and FABREGAS, 2001).

Igienizarea după terminarea lucrului se realizează de asemenea după scoaterea de sub tensiune a instalațiilor electrice și constă în: transferarea utilajelor transportabile în sala de spălare: tăvi, cărucioare, îndepărtarea reziduurilor organice, demontarea părților mobile ale utilajelor fixe, spălarea cu apă sub presiune, curățirea chimică cu soluție de detergenți în concentrație de 2-3% pentru pereți, ulilaje și pardoseli și spălarea cu apă caldă a detergenților și apoi cu apă fierbinte la 83°C sub presiune.

Igienizarea ustensilelor și a utilajelor mobile se realizează într-un spațiu special de spălare compartimentat în 3 încăperi (una în care se adună ustensilele și utilajele murdare, o cameră de spălare și zvântare și o cameră în care se depozitează ustensilele și utilajele spălate).

Igienizarea ambalajelor (metalice, din sticlă, din plastic etc.) se realizează prin spălare și dezinfecție care este specifică fiecărui tip. Igienizarea ambalajelor poate fi făcută mecanic sau manual folosind apă potabilă la temperaturi de la 40°C la 83°C (sau mai mult) și dezinfectante aprobate de organele sanitare.

Pentru minimizarea încărcăturii bacteriologice în produsul finit, principalele măsuri care se pot lua sunt:

prevenirea contaminării de la un lot de pui la altul;

verificarea principalelor puncte de risc (răcire, deplumare, eviscerare);

testarea regulată din punct de vedere a încărcăturii bacteriologice în diferite etape de producție și a produsului finit;

controlul temperaturii pe întreg sistemul de distribuție.

Producerea unei cărni de bună calitate este rezultatul realizării unor performanțe tehnologice și sanitar-veterinare. Deja, din hala de creștere a păsărilor, de la prinderea de picioare și introducerea în cuști pentru transport la abator, pot apare deficiențe.

Prinderea dură provoacă leziuni ce apar pe carcasa abatorizată. Orice leziune, vânătaie (învinețire) produsă în intervalul de 24 ore înaintea sacrificării, se transmite și se menține pe carnea obținută. La păsările bine dezvoltate se reduce simțitor procentul leziunilor provocate de prinderea, încărcare și transport. Aria frecventă a leziunilor are următoarea distribuție: 42% piept, aripi 33%, pulpe 25%. La prinderea și încărcarea în cuști, în hala de creștere a păsărilor, se recomandă utilizarea iluminatului de siguranță cu lumina de culoare albastră sau roșie sau în lipsa acestuia utilizarea a maxim 15% din frontul normal de iluminat. Densitatea în cuștile de transport a păsărilor are de asemenea o importanță deosebită, în special, când avem temperaturi în exces (perioadele caniculare ale verii). În timpul afluirii către abator, expunerea îndelungată la temperaturi în exces (vara-caniculă și geruri-iarna) provoacă o stresare puternică până la o creștere a mortalității de peste 1%.

Transportul puilor pe distanțe lungi (6 ore) determină o scădere dură a greutății în viu (o golire a tractusului digestiv, deshidratarea) într-un procent de până la 1% și totodată, o creștere a mortalității.

Cerințe de igienă în sectorul distribuție – vânzare

Monitorizarea procesului de distribuție trebuie atent făcută, cu accent pe controlul final al produsului distribuit și vândut.

În timpul distribuției, până produsul ajunge la consumator, pot apărea modificări ale calităților optice, sau chiar nutriționale, datorate următoarelor motive:

ambalaj necorespunzător;

temperatura în timpul distribuției și vânzării în afara limitelor tehnologice;

principiul "first in – first out" trebuie să fie afișat și respectat atât la depozit cât și la vânzare, care împreună cu controlul riguros al stocului de carne permite nu numai declararea termenului de garanție, dar și garantarea acestui termen;

depășirea termenului de valabilitate etc.

Distribuitorii și vânzătorii sunt în permanent contact cu consumatorii și ei trebuie să furnizeze informații cu caracter general despre produs. Aceștia trebuie să primească informații despre toate etapele de producție, dar în special despre genetică, abatorizare și eventual nutriție. Pierderea încrederii în calitățile produsului se datorează în primul rând lipsei de informații, care poate genera presupuneri și speculații. Cumpărătorul trebuie să fie sigur că nu există riscuri consumând un anume produs alimentar.

În unitățile de producție, în funcție de starea termică, carnea de pasăre se depozitează la: temperatura de maximă de +4˚C, în profunzime, pentru carnea de pasăre refrigerată; temperatura de minimum -12˚C, în profunzime pentru carnea de pasăre congelată.

Pe etichetă se va menționa o singură stare termică a cărnii. În cazul comercializării cărnii și organelor de pasăre, pe etichetă se va menționa felul acestora în denumirea sub care se vinde produsul. Data durabilității minime pentru produsele congelate și data limită de consum pentru produsele refrigerate se stabilesc de către producători și se înscriu conform normelor în vigoare, privind etichetarea alimentelor.

Mijloacele pentru transportul cărnii de pasăre trebuie să îndeplinească cerințele legislației în vigoare și să fie autorizate din punct de vedere sanitar veterinar.

Fiecare transport va fi însoțit de certificatul de sănătate publică veterinară, eliberat de medicul veterinar oficial care asigură supravegherea unității și de declarația de conformitate eliberată de producător pe propria răspundere în conformitate cu prevederile legislative în vigoare.

CAPITOLUL III

CADRUL ORGANIZATORIC

Scopul și obiectivele

Agricultura în România reprezintă o ramură de bază a economiei naționale, ramură care după integrare în [NUME_REDACTAT], are nevoie de o serie de restructurări pentru a putea fi inclusă cu succes în cadrul pieței unice.

Procesele agricole, în contradicție cu tot ce se afirmă, sunt mult mai complexe decât cele din industrie. De aceea, în contextul dezbaterii problematicii integrării agroalimentare, analiza filierelor are un rol deosebit de important.

Conceptul de filieră deschide calea unei analize globale, ce permite urmărirea întregului parcurs și elaborarea unei stategii optime ce vizează obținerea unei eficiențe maxime pentru consumatorul final, în condiții de siguranță alimentară.

Evaluare corectă a contextului pe filiera cărnii de pasăre, în drumul spre globalizare și uneori în conflict cu regionalizarea face parte integrantă din aceast proiect care își propune următoarele obiective:

caracterizarea și definirea unei filiere de producere a cărnii de pasăre;

identificarea riscurilor și a potențialilor transmițători pe filiera luată în studiu;

analizarea principalilor indicatori de igienă în verigile producției avicole.

Cadru oragnizatoric și instituțional

Studiul s-a realizat în unități de profil de reproducție, incubație, creștere, abatorizare și control al calității cărnii de pasăre. Este normal și oportun în acest context a se prezenta instituțiile în care s-au desfășurat cercetările noastre.

Așadar acestea sunt: S.C. “P.V.M. TRANS” S.R.L. Păușa, Bihor; S.C. „PUIBRO” S.R.L. Miersig, Bihor; S.C. Avis 3000 S.A, Șoimuș, Hunedoara; S.C. „Nutrientul” S.R.L. Palota, Bihor; D.S.V. S.A. Oradea, Bihor.

Societatea comercială S.C. “P.V.M. TRANS” S.R.L. este instituția în care au fost crescuți reproducătorii și în care sau incubat ouăle care au servit ca material biologic de bază în producerea cărnii de pasăre.

S.C. “P.V.M. TRANS” S.R.L. este o unitate situată pe șoseaua europeană Oradea-Arad, la 5 km de localitatea Leș. Este amplasată pe un teren izolat lângă o lizieră de pădure, care să asigură o protecție naturală antipoluantă, constituind în acest sens o soluție ideală. Această unitate beneficiază de un management foarte bun, încât producția de pui de o zi obținută aici este de calitate superioară, fiind cerută de majoritatea producătorilor de carne de pasăre din județ.

Activitatea de producție se desfășoară în două sectoare și anume: fermele de reproducție și stația de incubație.

Ferma de reproducție se întinde pe o suprafața de 5 ha care dispune de 9 hale de creștere din care 4 modernizate și 5 nemodernizate, având o capacitate de cazare de 40000 capete. Ciclul de producție are o durată de 455-469 de zile, din care 434-448 zile pentru reproducătorilor și 21 de zile pentru sanitație.

Foto III.1. Ferma de reproducție

Stația de incubație are o suprafață utilă de 600 m2. Este dotată cu 4 incubatoare de mare capacitate, care pot incuba 90720 ouă pe serie și cu două incubatoare de 10.000 de ouă pe serie. În total, stația de incubație are o capacitate 382880 ouă/serie.

Foto III.2. Stația de incubație

Stația de incubație mai dispune de 4 eclozionatoare cu o capacitate de 15120 ouă/aparat, în total 60480 de ouă/serie. În același timp, în această stație de incubație, fluxul tehnologic este organizat pe mai multe compartimente și anume: sala de recepție a ouălor, dotată cu cărucioare mobile pentru transportul cofrajelor cu ouă; depozitul de ouă, prevăzut cu instalație de climatizare; sala de fumigare; sala incubatoarelor; sala de sortare a puilor eclozionați și sala de expediție a puilor de o zi.

Fermea de creștere a puilor broiler S.C. „PUIBRO” S.R.L. este o unitate situată pe șoseaua europeană Oradea-Arad la 20 km de localitatea Leș care dispune de 2 hale de creștere, având o capacitate de cazare de 14000 capete.

Ciclul de producție are o durată de 52 de zile, din care 38-42 zile pentru creșterea puilor și 10-12 zile pentru sanitație. Această modalitate de organizare a activității permite obținerea a 7 serii de pui de carne pe an. Halele de producție sunt echipate cu instalații de adăpare, furajare și de asigurare a microclimatului, provenite de la firma “Big-Dutchman”. Tehnologia de creșterea a puilor utilizată în această unitate este cea pe așternut permanent.

Foto III.3. Ferma de păsări

Abatorul de păsări S.C. Avis 3000 S.A. este situat în localiatatea localitatea Soimuș, județul Hunedoara. Principalele utilaje existente în acest abator sunt: utilajele de asomare a păsărilor, dispozitivele de sângerare, opăritoare și utilaje de deplumare, instalația pentru eviscerarea carcaselor, mașina pentru detașarea picioarelor, capetelor și gâturilor, instalația pentru spălarea organelor interne comestibile, dispozitive de flambare a carcaselor, mașini de sortat carcase, refrigeratoare și congelatoare pentru organe și carcase, separatoare de deșeuri necomestibile și de pene, uscătoare de pene, instalația de încălzire a apei, conveiere de transport, cântare de diferite tipuri, calculatoare și elemente de control și comandă.

În abator se pot pregăti toate sortimentele de pui cerute de beneficiari pe piață și anume: pui griller; pui cal. I; pulpe cu os și dezosate; pulpe cu spată; aripi; spinări; ficat; pipote și inimi; tacâm, gâturi, cap și gheare; oase; piept cu os și piept dezosat. Aceste produse se ambalează și se livrează fie la pungă de plastic, fie la tăviță, cu greutăți diferite.

Societatea deține și un depozit de produse refrigerate și congelate, în care se stochează și se păstrează toate sortimentele de produse până la livrare.

Comercializarea cărnii de pasăre s-a făcut în rețeaua comercială din județul Hunedoara și din județele învecinate cu autovehicule echipate în acest sens.

Foto III.4. Unitatea de sacrificare a păsărilor

Fabrica de nutreț combinat S.C. „Nutrientul” S.R.L. este amplasată în localitatea Palota, jud. Bihor, care are ca obiect de activitate producerea de nutreț combinat, pentru toate speciile de animale realizând o producție de 20 tone/oră.

Pentru stocarea materiilor prime și a produselor finite, FNC-ul dispune de buncăre, de capacități mari unele aflate în incinta unității de producție, altele într-o altă bază de colectare. Organizarea și desfășurarea în condiții optime a cercetărilor științifice, care fac obiectul acestei teze de doctorat, a necesitat procurarea și folosirea unor mijloace materiale speciale, moderne și variate, precum și adoptarea unor metode și tehnici de lucru adecvate numeroaselor analize ce s-au efectuat.

Materialul și metode

Ca material biologic, în studiul efectuat a fost folosit hibridul comercial de găină pentru producția de carne “ROSS -308” și în final produsele obținute în urma sacrificării lor.

ROSS-308 este un hibrid tetraliniar, complex, produs în mai multe variante genetice. A fost importat la noi în țară cu câțiva ani în urmă și s-a impus în practica avicolă de tip intensiv, datorită particularităților și performanțelor realizate.

Reproducătorii părinți din studiul nostru au fost importați de la o fermă de bunici din Ungaria aparținând [NUME_REDACTAT] Aviagen.

Creșterea și exploatarea părinților hibridului comercial Ross 308 este o verigă importantă în filiera cărnii de pasăre și care reprezintă punctul de pornire în realizarea obiectivelor din planul experimental. Astfel, a fost luat în studiu o serie de reproducători părinți (femele și masculi) crescuți la S.C. PVM TRANS SRL .

Pe întreaga periodă de creștere s-a urmărit bunăstarea reproducătorilor prin asigurarea parametrilor de microclimat conform “Ghidului tehnologic de creștere”, igiena adăpostului la populare și pe parcursul perioadei de dezvoltare și reproducție, starea de sănătate a efectivului și acțiunile sanitar-veterinare prin programele de monitorizare a sănătății care s-au desfășurat.

Creșterea reproducătorilor (părinți) s-a făcut pe așternut permanent respectându-se densitatea conform “Ghidului tehnologice de creștere”.

Pentru hrănirea reproducătorilor s-au folosit mai multe rețete de nutreț combinat respectiv: starter I (0-20 zile), starter II (21-42 zile), creștere (43-104 zile), furaj preouat până la 5% ouă (până la 23 săptămâni), furaj ouat peste 5% ouă (23 săptămâni-depopulare). Mai este de menționat faptul că, începând de la 18 săptămâni cocoșii au primit furaj separat numit furaj pentru cocoși.

Parametrii de calitate (nutriționali) al acestor nutrețuri s-au încadrat între limitele prevăzute pentru hibrizii “ROSS 308”.

Ouăle de incubație au provenit de la părinții hibridului comercial de găină pentru carne „Ross-308”, crescuți în aceiași unitate recoltate la vârstă de 46 săptămâni respectiv a 16-a săptămână de producție când au fost incubate ouăle din prima serie și până la sfârșitul perioadei de producție (săptămâna 62).

Au fost luate în studiu trei loturi (L I, L II și L III) la care s-au urmărit actiunile sanitar-veterinare exprimate în final prin performanțele obținute la ecloziune.

Puii eclozionați din ouăle studiate au fost crescuți în hale climatizate, pe așternut permanent, menținându-se aceleași loturi de experiență ca la incubație (L I, L II și L III).

Pe parcursul creșterii puilor s-a urmărit acțiunile sanitar-veterinare conform programului de monitorizare a sănătății exprimate în final prin dinamica creșterii în greutate a puilor, consumul de hrană, pierderile din efectiv.

Hrănirea puilor s-a făcut cu nutrețuri combinate, diferențiate între ele în funcție de vârstă acestora. Ele au avut caracteristici nutritive foarte apropiate de normele și recomandările firmei „[NUME_REDACTAT]”, pentru hibridul comercial „Ross-308”

În abatorul de păsări s-au executat toate activitățile de procesare și tranșare a carcaselor provenite din sacrificarea puilor crescuți la S.C.“PUIBRO” S.R.L. S-au executat operațiunile de tranșare a aripilor, pulpelor și pieptului și s-au determinat însușirile tehnologice.

Aceste preparate au fost analizate din punct de vedere organoleptic la o zi de la abatorizare iar parametrii fizico-chimici și microbiologic la D.S.V. S.A. Bihor.

Prelucrarea puilor sacrificați s-a efectuat după cum urmează: carcase eviscerate, fără gușă, cap și picioare; pipota (curățată), ficatul (fără vezica biliară), inima (curățată de cheaguri) și gâtul (fără esofag, trahee și piele), ambalate în tăvițe învelite în folie de plastic.

Pielea gâtului, nu s-a detașat de carcasă, ci a fost pliată spre spate pentru a acoperi secțiunea de desprindere a gâtului.

La aprecierea însușirilor organoleptice ale cărnii rezultată la sacrificarea puilor studiați s-au avut în vedere: aspectul, culoarea, consistența și mirosul cărnii, precum și aspectul și particularitățile grăsimii, măduvei oaselor și bulionului, respectându-se prevederile incluse în “Catalogul standardelor române”, 1995.

Aspectul cărnii s-a apreciat la lumina naturală, examinându-se prezența sau absența mucusului sau chiar a coloniilor de mucegai, aspectul maselor musculare, a grăsimii, țesutului conjunctiv subcutanat, tendoanelor și cartilagiilor.

Culoarea s-a examinat atât la suprafață cât și pe secțiune; aceasta trebuie să fie caracteristică speciei și, în mod normal, variază de la rozie la roșie.

Consistența (elasticitatea), s-a determinat prin apăsare cu degetul pe suprafața cărnii sau pe suprafața proaspătă a secțiunii, urmărindu-se urmele digitale; în mod obișnuit, carnea are o consistență fermă, elastică, atât pe suprafață cât și pe secțiune, urmele care se formează la apăsare cu degetul dispărând în mai puțin de un minut, iar sucul din carne se obține greu și este limpede.

Mirosul s-a stabilit prin mirosirea directă a cărnii, acordându-se atenție, în special, straturilor profunde din imediata apropiere a oaselor. La carnea proaspătă, mirosul este plăcut, aromat, caracteristic speciei.

Aspectul și caracteristicile grăsimii s-au apreciat prin frecarea acesteia între degete, cât și prin determinarea culorii și mirosului ei la suprafață și în profunzime.

Însușirile bulionului s-au apreciat după fierberea și sedimentarea unei cantități de 100-150 g carne, timp de 30 minute, cu trei părți apă, urmărindu-se apoi, la bulionul obținut: mirosul, transparența, culoarea, gustul și aspectul. La carnea proaspătă, bulionul este limpede și aromat, iar la suprafață apar insule de grăsime cu miros și gust plăcut.

Carnea de pasăre are sarcolema fibrelor musculare mai subțire “bobul” (secțiunea transversală a fibrelor musculare) mai fin, iar țesutul conjunctiv, în general, mai puțin dezvoltat.

Randamentul la sacrificare s-a calculat după următoarea formulă:

R%=

în care: Gc=greutatea carcasei (kg);

Gv=greutatea vie (kg).

În calculul randamentului la sacrificare s-au inclus: carcasa, organele comestibile, capul, gâtul și labele.

Determinarea valorii pH-ului cărnii

Imediat după sacrificarea animalelor, carnea are o valoare de pH aproape 7. Pe măsura trecerii timpului, în urma proceselor de glicoliză și de scindare a acidului adenozintrifosforic (ATP), reacția cărnii devine tot mai acidă. Aciditatea cărnii este dată de prezența acidului lactic și a acidului fosforic.

Stabilirea valorii pH a cărnii s-a făcut cu hârtie indicator. În acest sens, hârtia indicator s-a introdus în secțiunea efectuată în proba de examinat, comparându-se, după un timp de 10-15 minute, nuanța de culoare apărută cu scara etalon de pH.

Determinarea compoziției chimice a cărnii

Determinarea apei s-a realizat prin metoda uscării la etuvă

Principiul metodei costă în uscarea probei de analizat la etuvă, la temperatura de +105°C.

Modul de lucru

Într-o fiolă de cântărire cu capac și baghetă de sticlă s-au introdus 5 g nisip calcinat și 5-10 g din proba de analizat, umezită cu 5 ml alcool etilic. S-a omogenizat conținutul. Fiola cu proba astfel pregătită s-a introdus în etuvă termoreglabilă, mai întâi la temperatura de +60°C, timp de o jumătate de oră și apoi, la +105°C, timp de 4 ore.

S-a scos fiola cu probă din etuvă și s-a răcit în exicator timp de 20 min, după care s-a cântărit. Mai departe, s-a reintrodus proba în etuvă pentru ½ oră și s-au repetat operațiile de mai sus până când diferențele dintre două cântăriri consecutive au fost cât mai mici posibile (0,001 g).

Relație de calcul:

unde: m1 – greutatea produsului înainte de uscare, în g;

m2 – greutatea produsului după uscare, în g;

m – greutatea produsului luat pentru determinare, în g.

Determinarea proteinelor s-a făcut cu ajutorul metodei [NUME_REDACTAT] metodei. Azotul din combinațiile organice, prin încălzire cu acid sulfuric concentrat, în prezența unui catalizator este transformat în sulfat de amoniu. Prin adaosul unei baze puternice (NaOH 33%), amoniacul este pus în libertate și prin distilare, captat într-o cantitate determinată de acid cu normalitate cunoscută. Excesul de acid s-a titrat cu o soluție bazică de aceiași normalitate și prin diferență s-a stabilit cantitatea de N total. Relațiile chimice care au loc sunt următoarele:

N (proteine) + H2SO4 → (NH4)2SO4

(NH4)2SO4 + 2 NaOH = H2SO4 + 2 NH4OH

2 NH4OH + H2SO4 = (NH4)2SO4 + H2O

Modul de lucru

Într-un balon Kjeldhal de 250 ml cu pâlnie de sticlă la gură, s-au introdus 1 g sulfat de cupru și 20 ml acid sulfuric cu densitatea de 1,84. Balonul astfel pregătit s-a așezat sub o nișă și a fost încălzit la flacără mică, timp de 30 minute, după care în balon s-au introdus progresiv 2-5 g sulfat de potasiu (pentru favorizarea fierberii). S-a încălzit pentru a se evita spumarea. Încălzirea a continuat până când lichidul a devenit limpede, cu o colorație verde albăstruie, fără nuanță brună. Din acest moment s-a mai încălzit ușor, încă 30 minute, apoi balonul a fost lăsat să se răcească timp de 20 minute, după care conținutul balonului a fost trecut cantitativ cu circa 250 ml apă distilată într-un balon de distilare de 1000 ml.

S-a montat balonul de distilare la refrigerentul descendent, al cărui tub prelungitor a fost cufundat în paharul colector, în care s-au introdus 30-50 ml acid sulfuric 0,1 N cu factor cunoscut și 2-3 picături din soluția alcoolică de roșu de metil, ca indicator. După ce s-a montat dispozitivul, printr-o pâlnie cu robinet s-a introdus în balon o cantitate de 80-100 ml NaOH 33%. S-a astupat repede balonul respectiv și s-a amestecat printr-o agitare ușoară, după care a început încălzirea pentru grăbirea distilării. Către sfârșitul distilării s-a coborât vasul colector, astfel încât capătul tubului prelungitor al refrigerentului să fie sub nivelul lichidului. Fierberea s-a oprit când 2/3 din conținutul balonului a trecut în pahar. Sfârșitul distilării s-a verificat prin încercarea unei picături de distilat cu hârtie de turnesol (reacția fiind acidă). În final, acidul sulfuric 0,1 N în exces din vasul colector a fost titrat cu NaOH 0,1 N de factor cunoscut.

Relația de calcul:

unde:

0,0014 – cantitatea de azot, în g, corespunzătoare 1 cm3 acid sulfuric 0,1 N;

V1 – volumul de H2SO4 0,1N, în cm3, introdus în paharul colector;

V2 – volumul soluției de NaOH 0,1N, în cm3, folosit la titrare;

m – masa produsului luat pentru determinare, în g;

6,25-cantitatea de substanțe proteice în g, corespunzătoare la 1 g azot.

Determinarea grăsimilor s-a realizat prin metoda Soxhlet (BALȘ, 2009).

Principul metodei constă în extracția grăsimilor cu eter de petrol sau eter etilic.

Modul de lucru

S-au confecționat pliculețe de hârtie de filtru. Acestea au fost uscate la etuvă la temperatura de +105°C, timp de o oră, după care au fost răcite în exicator și apoi, cântărite. În continuare, s-au introdus în fiecare pliculeț câte 3-5 g carne. Plicurile cu probă au fost puse în etuvă, în vederea uscării, timp de 2 ore, iar după răcire în exicator au fost iarăși cântărite.

Probele uscate și cântărite au fost așezate în extractorul aparatului Soxhlet. Peste acestea s-a turnat eter de petrol, în cantitate necesară pentru mai multe sifonări. Apoi, aparatul a fost pus în funcțiune (a fost deschis curentul de apă și s-a pornit sursa de încălzire). După 6 ore de lucru, cu o frecvență de 10-12 sifonări/oră, extracția grăsimii a fost considerată terminată.

Pliculețele cu probe au fost scoase din extractor, după care s-au lăsat puțin la aer pentru evaporarea eterului. La terminarea evaporării eterului, s-a trecut la etuvarea plicurilor cu probe la temperatura de +105°C, timp de o oră. Probele uscate în etuvă au fost răcite în exicator și apoi, cântărite.

Relația de calcul:

în care: m1 – masa plicului cu proba de analizat înainte de uscare, în g;

m2 – masa plicului cu proba de analizat după uscare și extracție, în g;

m – masa probei luată în analiză, în g.

În vederea determinării substanțelor minerale s-a apelat la metoda calcinării în cuptorul electric.

Principiul metodei constă în calcinarea probei de carne la +550°C, într-un cuptor de calcinare.

Modul de lucru

Într-un creuzet de porțelan, adus în prealabil, la greutate constantă, s-a cântărit o cantitate de cca. 1-2 g din proba de analizat. Creuzetul cu probă s-a ars pe flacăra unui bec de gaz până la carbonizarea probei respective, după care s-a introdus în cuptorul de calcinare la temperatura de +550°C, unde s-a ținut timp de 4-5 ore. S-a scos din cuptor, s-a răcit în exicator, apoi s-a cântărit la balanța analitică. Creuzetul cu probă s-a reintrodus în cuptor pentru 1-1½ ore, la aceeași temperatură, operațiunile repetându-se ca mai sus până la greutatea constantă.

Relația de calcul:

în care: m1 = masa creuzetului cu cenușă (g);

m2 = masa creuzetului gol (g);

m = masa produsului luat pentru analiză (g).

Determinarea încărcăturii microbiologice a cărnii (NTG/g) s-a făcut prin metoda diluțiilor decimale.

Carnea provenită de la păsări sănătoase și odihnite nu prezintă o floră microbiană dăunătoare pentru om. La păsările obosite, cu o rezistență organică scăzută, agenții infecțioși pot pătrunde în organism fie prin traversarea mucoaselor, fie prin traversarea pielii, de unde trec în sânge și, de aici ajung în mușchi.

Carnea se poate contamina cu germeni, într-o măsură mai mare sau mai mică în timpul operațiunilor de obținere a carcaselor, dacă nu se respectă condițiile de igienă, cât și pe parcursul depozitării.

Nivelul de încărcare microbiană a cărnii este influențat și de temperatură, durata de păstrare, gradul de umiditate, integritatea țesuturilor componente etc.; rezultă că, pentru a obține o carne cu încărcătură microbiană redusă, sunt necesare o serie de condiții și anume:

animalele destinate sacrificării să fie sănătoase și odihnite;

obținerea carcaselor să se facă în condiții de igienă deplină;

temperatura de păstrare a carcaselor să fie cât mai joasă, iar durata de depozitarea a acestora să fie cât mai scurtă.

Pe măsură ce flora microbiană pătrunde în profunzimea cărnii, germenii aerobi sunt înlocuiți de cei anaerobi. Principalele tipuri de microbi din carne, întâlnite frecvent aparțin următoarele genuri: Escherichia coli, Proteus vulgaris, Micrococcus prodigiosum, Pseudomonas pyocianeus, Bacillus mezentericus, Bacillus mycoides, Clostridium perfringens, Clostridium sporogenes etc.

Tehnica de lucru folosită de noi pentru determinarea încărcăturii mocrobiologice a cărnii a fost cea indicată mai jos.

Din proba de analizat s-au cântărit 10 g carne, cu precizie de 0,1 g și s-au introdus într-un vas Erlenmayer de 200 cm3. S-au adăugat 90 cm3 de diluant, realizându-se o diluție de 1/10. conținutul s-a omogenizat bine și s-a lăsat la temperatura camerei timp de 15 min. Cu o pipetă s-a prelevat luat 1 cm3 din această diluție, care s-a introdus într-un tub de diluție de 9 cm3, realizându-se diluția 1/100.

În mod asemănător s-au realizat și celelalte diluții.

Din diluțiile 1/1000, 1/10000, 1/100000 s-a repartizat cât 1 cm3 în câte două cutii Petri. În fiecare cutie s-a turnat geloză nutritivă, topită și răcită la 45-50°C. Conținutul acesteia s-a omogenizat prin mișcări de rotație și repaus până la solidificarea mediului. Incubația s-a făcut la temperatura de 37°C, timp de 48 ore.

Pentru examenul microbiologic cantitativ s-a procedat după cum urmează: pe un stativ s-au așezat eprubetele sterilizate, al căror număr a fost egal cu cel al diluțiilor pe care am dorit să le realizăm. În fiecare eprubetă s-au repartizat 9 ml ser fiziologic sterilizat. În prima eprubetă s-a transferat 1 ml din suspensia inițială; s-a omogenizat, timp de 15 secunde, după care s-au recoltat 3 ml, din care 1 ml s-a introdus în eprubeta a II-a, iar ceilalți doi ml s-au pipetat în câte o placă Petri, în cantități egale. S-a procedat identic până la epuizarea tuturor diluțiilor obținute cu inoculul preparat din suspensia inițială. S-a avut grijă ca, fiecare diluție să fie efectuată cu o altă pipetă pentru a se evita contaminările suprainfectate. De altfel, trebuie făcută precizarea conform căreia, toate examenele bacteriologice cantitative și calitative au fost efectuate în nișa bacteriologică, iar materialele folosite au fost în totalitate sterilizate termic.

În fiecare placă Petri s-au introdus câte 10 ml mediu de cultură (Plate count), topit și răcit pe o baie de apă, la temperatura de +45oC. Pentru disiparea uniformă a materialului infecțios în mediul agarizat, fiecare placă a fost înclinată în planuri diferite, fără a se atinge capacul de închidere și apoi, așezată pe o suprafață plană. După solidificarea agarului, plăcile Petri au fost introduse în termostat, la +37oC, rezultatele fiind citite și interpretate după 24, respectiv 48 ore.

La examenul microbiologic calitativ s-a ținut cont că, izolarea și încadrarea taxonomică a tuturor microorganismelor prezentate într-un substrat, indiferent de natura și forma de agregare a acestuia ar fi o încercare hazardată și lipsită de perspectiva unei rezolvări reușite, într-un timp rezonabil. Din acest motiv, așa cum se procedează în toate laboratoarele de specialitate, pentru caracterizarea probelor recoltate din punct de vedere al componentei microbiane calitative au fost aleși ca markeri microbiologici calitativi, germeni cu semnificație patogenă aparținând genurilor Staphyloccocus, Salmonella, Escherichia, precum și fungi filamentoși sau levuriformi. În acest scop, au fost utilizate următoarele medii selective de cultură:

Champan pentru izolarea stafilococilor;

Levine pe care germenii coliformi formează colonii caracteristice;

Istrati – Meitert și XLB pentru izolarea și identificarea tulpinilor de Salmonella;

DDCA – mediu cu antibiotice, care inhibă flora bacteriană și permite multiplicarea micromiceților.

Tehnica de lucru folosită a constat în: suspensiile inițiale obținute prin imersarea tampoanelor textile sterilizate folosite pentru recoltarea materialului biologic au fost menținute pe un agitator electric, timp de 15 minute. În această perioadă, mediile solide selective au fost topite, răcite la +45oC și apoi, turnate în plăcile Petri, care au fost lăsate pentru solidificarea agarului pe o suprafață plană. În următoarea fază, s-a procedat la însămânțarea prin striere cu ansa bacteriologică a probelor recoltate.

[NUME_REDACTAT] au fost incubate la termostat la +37oC, în cazul bacteriilor, iar rezultatele citite și interpretate după 24-48 de ore. Pentru incubarea micromiceților a fost folosit termostatul, care funcționează într-un regim termic de +25oC, numărul coloniilor fiind evaluat după 3, respectiv 5 zile.

CAPITOLUL IV

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în fermele de reproducție

Programul de igienă și monitorizarea sănătății este esențială pentru a obține o productivitate maximă și o stare bună de sănătate a efectivelor de părinți.

Acesta are ca obiectiv controlul anumitor agenți patogeni, care pot afecta negativ sănătatea, bunăstarea și performanța reproductivă a lotului de părinți de broileri, precum și bunăstarea și calitatea puilor acestora. Mai are ca obiectiv identificarea prezenței bolii într-un stadiu timpuriu, astfel încât să fie implementate măsuri corective pentru a minimiza efectele negative asupra efectivului de păsări sau a puilor.

Monitorizarea pentru majoritatea bolilor în cadrul unui efectiv trebuie se planificată pentru a detecta o prevalență de cel puțin 5%, cu o marjă de încredere de 98%. Pentru dimensiunile unui efectiv de părinți de broileri (>500 păsări), se recoltează aproximativ 60 de probe atunci când se monitorizează fiecare efectiv de păsări. La vârsta de 140-154 zile (20-22 săptămâni) se realizează un nivel mai ridicat de monitorizare în cadrul efectivelor de părinți, în special pentru micoplasme și Salmonella. De regulă, în această perioadă critică sunt testate 10% din păsări sau minimum 100 de eșantioane. Frecvența testării variază în funcție de boala individuală și de cerințele locale privind comercializarea.

În această direcție, o atenție deosebită a avut-o și lotul luat în studiu, la care s-au analizat cu strictețe programul de sanitație, vaccinări precum și biosecuritatea amplasamentului.

Toate aceste obiective au fost desfășurate conform Ghidului tehnologic de creștere a hibridului Ross 308. Dezinfecția s-a făcut cu ECOCID 1%, s-a făcut vid sanitar după care au fost prelevate probe din hală de pe pereți și pardoseală pentru efectuarea testului stafilococic, micologic. Probele au fost trimise la D.S.V. S.A. Bihor iar rezultatul a fost negativ. La aproximativ 14 săptămâni de la populare s-au repetat probele de sanitație, iar rezultatul obținut a fost negativ.

Pe parcursul perioadei de creștere a reproducătorilor s-au mai trimis probe pentru analiză: cadavre și probe de sânge. La cadavre s-a cerut examen anatomo-patologic și bacteriologic, în toate cazurile rezultatul obținut a fost negativ.

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în stația de incubație a ouălor

Din ouăle depuse s-au luat în studiu trei serii la care au fost urmărite încărcătura microbiană de pe ouă precum și prezența salmonelei care este detectată prin examinarea bacteriologică a mediului și a produsului așa cum se găsesc în interiorul stației de incubație.

Controlul organoleptic și microbiologic al ouălor

Aceste determinări s-au făcut periodic la un interval de aproximativ 2 săptămâni, când se analizează un număr de 40-60 de ouă la care se determină: aspectul, mărimea camerei de aer, albușul, gălbenușul, mirosul precum și Salmonella de la suprafața coji și din conținut. Ele s-au făcut la toate cele trei loturi luate în studiu, iar rezultatle obținute privind calitatea acestora sunt prezentate în tabelul IV.2.

Tabelul IV.2

Însușirile organoleptice și microbiologice ale ouălor supuse incubației

La toate cele trei loturi analizate caracteristicile de calitate ale ouălor au fost bune, astfel încât sub acest aspect acestea nu au putut influența calitatea puilor de eclozionați din aceste loturi de ouă.

Încărcătura microbiană de pe coaja minerală a ouălor

În vederea stabilirii încărcăturii microbiene de pe coaja minerală a ouălor, s-au realizat teste de sanitație, care au permis determinarea numărului total de germeni – N.T.G. (col./ml) și efectuarea testelor stafilococic și al bacteriilor coliforme. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul IV.3, pe baza cărora s-au tras concluziile de mai jos:

NTG a înregistrat valori de 380 col./ml, la lotul II, de 390 col./ml, NTG iar la lotul III a crescut cu 15col./ml comparativ cu lotul II;

nu s-au izolat bacterii coliforme pe mediile selective utilizate;

nu s–au izolat fungi la nici un lot de experiență.

Tabelul IV.3

Eficiența sanitației ouălor

Analiza procesului de incubație a ouălor

Rezultatele obținute în cadrul procesului de incubație sunt prezentate în tabelul IV.4.

Tabelul IV.4

Situația ecloziunii la loturile de experiență

Din analiza acestor rezultate se remarcă că, numărul de ouă respinse la controlul biologic de 7 zile a fost mult mai mic la lotul I (9,31) comparativ cu celelate două serii (lotul II- 13,31%; lotul III – 15,42%).

De asemenea, se remarcă o creștere a numărului de embrioni morți la loturile II și III, respectiv cu 0,63% mai mare în cazul lotului I și cu 0,17% în cazul lotului II.

În ceea ce privește numărul de ouă infertile respinse la transfer și în acest caz se disting loturile II și III (6,73% la lotul I; 10,56% la lotul II și 12,22 % la lotul III).

Procentul de fertilitate obținut a fost de 93,27% la lotul I, de 89,44% la lotul II și de 87,78% la lotul III. Rezultă o fertilitate a ouălor, mai mică la lotul II și III, respectiv cu 3,83% la lotul II și cu 5,49% la lotul III, comparativ cu lotul I. Au fost obținuți astfel, 40520 de pui la lotul I, 31090 pui la lotul II și de 14490 pui la lotul III.

Procentul de ecloziune a fost de 81,69% în cazul lotului I, de 77,59% la lotul II, și de 74,50% la lotul III. Procentul ridicat de ecloziune al ouălor în cazul lotului I este mai ridicat cu 4,41% comparativ cu lotul II și cu 7,19% comparativ cu lotul III.

Clasa de calitate a puilor eclozionați. În cazul celor trei loturi luate în studiu, din totalul puilor obținuți (90.405), 99,18% au fost încadrați în clasa I de calitate și 0,82%, în clasa a II-a de calitate.

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în creșterea puilor de carne

Puii eclozionați din ouăle incubate în cadrul celor trei loturi luate în studiu au fost crescuți în hale climatizate, pe așternut permanent pe trei serii de producție. Alimentația puilor de carne s-a făcut cu nutreț combinat administrat pe patru faze de creștere: prestarter, demaraj, creștere și finisare.

Pentru a determina microflora din adăpostul de păsări s-au prelevat un număr de 10 probe la sfârșitul fiecărei perioade de creștere pentru determinarea N.T.G., a bacteriilor coliforme, a enterobacteriaceaelor, E. coli și Salmonella. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul IV.5 și figurile IV.6 – IV.8.

Tabelul IV.5

Evoluția încărcăturii microbiologice în halele de creștere a puilor de carne

În ceea ce privește microflora din adăposturile de păsări, valorile cele mai mari au fost evidențiate la lotul II, la care toți indicatorii măsurați au fost mai mari decât la celelate două loturi. Prezența acestor grupe de bacterii în număr mare arată că în halele de creștere, așternutul constituie un element important al contaminării încruciște.

Fig. IV.6. Evoluția microflorei în adăposturile de creștere a puilor din lotul I (UFC/cm2)

Fig. IV.7. Evoluția microflorei în adăposturile de creștere a puilor din lotul II (UFC/cm2)

Fig. IV.8. Evoluția microflorei în adăposturile de creștere a puilor din lotul III (UFC/cm2)

Rezultate privind programului de igienă și sanitație în abatorizarea și depozitarea cărnii de pasăre

Randamentul la sacrificare ne dă informații directe despre dezvoltarea diferitelor regiuni ale corpului aviar și a maselor musculare, precum și despre dezvoltarea organelor interne și a altor părți componente ale organismului animal, și reprezintă raportul procentual dintre greutatea carcasei și greutatea vie, fiind considerat cel mai important indicator care caracterizează producția cantitativă de carne.

În ceea ce privește calitatea carcaselor, pentru fiecare din cele trei loturi de experiență, aproximativ 96% dintre carcase au fost încadrate în clasa I de calitate, iar 4% dintre ele în clasa a II-a de calitate.

Caracteristicile organoleptice ale cărnii

Tabelul IV.6

Caracteristicile organoleptice ale cărnii

Caracteristicile fizico-chimice ale cărnii

Aciditatea, sau valoarea pH a cărnii poate caracteriza starea biochimică a acesteia. În mușchiul viu, valoarea pH este de 7,1-7,2 unități de pH, dar aceasta scade în mod rapid după sacrificarea animalelor, ajungând la 6,0 iar după 24 de ore (la refrigerare), la 5,8-5,9 unități de pH. În studiile noastre, am determinat aciditatea cărnii din carnea proaspătă la un număr de 10 carcase, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul IV.7 și figura IV.9. Din datele obținute s-a constat că valorile pentru toate determinările, s-au înscris în limitele normale prevăzute de literatura de specialitate.

Tabelul IV.7

Valoarea pH-ului din carnea caldă provenită de la puii studiați

Fig. IV.9. Evoluția ph-ului din carnea caldă

Imediat după sacrificarea puilor, valorea pH din carnea rezultată a oscilat între 6,15-6,28, valori variabile în funcție de lotul de experiență. Din punct de vedere statistic, nu s-au pus în evidență diferențe semnificative între loturi.

Compoziția chimică a cărnii este unul din cei mai importanți indicatori care evidențiază calitatea acesteia. Acest lucru este valabil inclusiv la păsări; de aceea, s-a procedat la determinarea compoziției chimice a maselor musculare de la nivelul gambei și a pieptului (fără os și piele), la carcasele de pui din cele trei loturi.

S-a determinat conținutul în: apă, substanță uscată, proteine, grăsimi, substanțe minerale (tabelul IV.8 și figurile IV.10 – IV.14).

Din analiza compoziției chimice s-au desprins următoarele concluzii:

conținutul în substanță uscată, a variat între 23,20% în cazul lotului III, pentru musculatura gambelor și 26,44% la lotul I, pentru carnea din piept. În general, s-a remarcat o valoare mai ridicată a substanței uscate în piept, (26,44% la lotul I și 26,34% la lotul II);

conținutul în proteine a fost cuprins între 17,91% în cazul lotului III, pentru musculatura gambelor și 22,24% la lotul III, pentru carnea pieptului. Ca regulă generală în musculatura pieptului s-a găsit un conținut în proteine mai ridicat 20,88%-22,24%) decât în musculatura gambei (17,91%-18,44%);

în ceea ce privește conținutul în grăsimi, valori mai ridicate s-au înregistrat pentru musculatura gambelor (lotul II = 5,52%), în timp ce în piept s-au găsit cele mai mici valori (lotul III- 4,25 %);

conținutul în substanțe minerale a avut valori apropiate, indiferent de tipul determinării, (0,92-1,07%).

Tabelul IV.8

Compoziția chimică a cărnii puilor studiați

Fig. IV.10. Conținutul în apă a cărnii puilor studiați (%)

Fig. IV.11. Conținutul în substanță uscată a cărnii puilor studiați (%)

Fig. IV.12. Conținutul în proteine a cărnii puilor studiați (%)

Fig. IV.13. Conținutul în grăsimi a cărnii puilor studiați (%)

Fig. IV.14. Conținutul în substanțe minerale a cărnii puilor studiați (%)

Calitatea igienică a cărnii studiate

Pentru stabilirea stării de sanitație a cărnii obținută de la hibridul “ROSS 308”, s-au efectuat unele analize speciale; astfel, s-a determinat conținutul acesteia, în: azot ușor hidrolizabil (NH3); hidrogen sulfurat, arseniu, metale grele (cadmiu, plumb) și în dioxină. Separat, s-a determinat încărcătura totală de germeni aerobi și mezofili, de Salmonella și de bacterii sulfito-reducătoare.

Probele de carne au fost prelevate din mușchii pectorali, de la suprafață și din profunzimea lor, datele obținute fiind prezentate în tabelul IV.9. Conform acestor date, probele s-au încadrat în normele prevăzute în legislația în vigoare.

Tabelul IV.9

Incărcătura microbiologică din carnea de pasăre

Starea de sanitație în abator

Contaminarea microbiană a spațiilor, ustensilelor și instalațiilor din unitățile de procesare a păsărilor, și prin acestea a cărnii de pasăre, implică fenomenul de aderare a microorganismelor la suprafețele inerte și formarea de biofilme bacteriene, surse perpetue de contaminare.

În tabelul IV.10 și figura IV.15 sunt prezentate rezultatele analizelor de laborator de pe suprafața ustensilelor și instalațiilor de procesare și transport a cărnii. În urma evaluării efectuate, încărcătura microbiană mare a fost evidențiată în probele recoltate din bazinele de opărire, instalația de deplumare, instalația de eviscerare și pe centrifuga de lăbi și pipote, acestea reprezintă și etapele în care contaminarea cu microorganiseme este cea mai intensă.

Tabelul IV.10

Încărcătura microbiologică în unitatea se sacrificare și prelucrare a cărnii

Tabelul 10 continuare

Fig. IV.15. Evoluția NTG în unitățile de abatorizare (UFC/cm2)

Din datele prezentate se poate concluziona că, încărcătura microbiologică găsită pe suprafața diferitelor în sapțiile de sacrificare a păsărilor și de transport a cărnii de pasăre comparativ cu numărul de carcase procesate, se încadrează în limitele admise și nu implică aplicarea de măsuri corective.

În condițiile studiului efectuat eviscerarea și deplumarea ca etape în procesarea păsărilor în abator, pot constitui un punct critic de control al pericolelor de natură microbiologică.

Concluzii:

Siguranța alimentelor este o problemă globală și esențială pentru viitorul aviculturii. Pentru a crește siguranța alimentelor în domenii importante din avicultură cum ar fi: biosecuritatea, creșterea păsărilor sau hrănirea păsărilor sunt aplicate diverse programe de management și control.

Sistemul de producție avicol pentru produsul finit carne de pasăre, trebuie privit ca un sistem integrat, de la nivelul fermelor de reproducție și până la produsul alimentar propriu-zis. Toate etapele de producție influențează calitatea carnii prin specificitatea lor și care în final, pot conduce la îmbunătațirea sau deprecierea calității cărnii.

O linie de producție avicolă este compusă din urmatoarele verigi: producător de hibrizi (genetică); producător de ouă de incubație; incubație; ferme de pui de carne/ferme de găini ouătoare; nutriție (fabrica de nutrețuri combinate); serviciile veterinare; abatorizare (stații de colectare, ambalare); procesare – ambalare – distribuție – vânzare carne; consumator.

Din datele obținute se pot concluziona următoarele:

programului de igienă și de monitorizare a sănătății efectivului de reproducători ne arată că s-a respectat biosecuritatea la nivelul fermei de reproducători părinții markerii patogeni în această verigă au fost controlați periodic conform programului de vaccinări. Rezultatele obținute au fost în toate cazurile negative;

analiza organoleptică periodică a ouălor a evidențiat o calitate bună a ouălor din cele trei loturi incubate, iar la examenul microbiologic calitativ efectuat nu au evidențiat în suspensiile inițiale, realizate cu material biologic recoltat de pe suprafața ouălor, germeni coliformi și micromiceți filamentoși însă au fost identificați stafilococici Nu au fost izolate și identificate, tulpini bacteriene aparținătoare genului Salmonella;

dinamica florei microbiene aerobe din halele de creștere a puilor pe așternut permanent a prezentat valori mari la toate cele trei loturi studiate. nvestigațiile microbiologice calitative nu au evidențiat prezența în probele de carne analizate a germenilor din genul Salmonella, însă au fost prezente pe pardoseală. De asemenea, microorganismele aparținând germenilor Staphylococcus au fost detectate constant ca floră dominantă;

calitatea globală a cărnii obținute în urma sacrificării păsărilor ne arată că actualmente există deficiențe de igienă atât în etapele de prelucrare cât și ulterior în timpul transportului, manipulării, păstrării și desfacerii. Astfel, microflora care rămâne pe carcasele de pasăre în raport cu temperatura de depozitare poate avea consecințe importante asupra calității produsului. Transportul și desfacerea produselor din carne în unitățile comerciale au demonstrat că deseori această categorie de produse sunt contaminate cu microorganisme.

În acest context, sectorul de reproducție, incubație, creștere și abatorizare din unitățile avicole, joacă un rol fundamental. În cadrul acestora acționează diverși factori de influență, dintre care și microorganismele patogene care pot fi factori hotărâtori în asigurarea unor nivele ridicate de producție și a unei calități bune a ouălor de incubație, a puilor eclozionați și în final a cărnii de pasăre.

[NUME_REDACTAT] J.W., (2003), Advances in food sanitation: Use of intervention strategies, in [NUME_REDACTAT] Handbook, H., S.R., E., R.G., Editors. [NUME_REDACTAT] and Sons, [NUME_REDACTAT], 337-351;

Arnold j.W., Silvers S., (2000), Comparison of poultry processing eguipment surfaces for suscepti for susceptibility to bacterial attachment and biofilm formation. [NUME_REDACTAT], 79 (8): 1215-1221;

Arnold j.W., (1998), Development of [NUME_REDACTAT] during [NUME_REDACTAT]. Avian and [NUME_REDACTAT] Reviews 9 (1): 1-9;

Apostu S., Rotar A., (2000), Microbiologia produselor agro-alimentare. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;

Apostol L.V., (2009), Contribuții la îmbunătățirea performanțelor de incubație a ouălor de găină prin sanitație, Teză de doctorat, Iași;

Apostu S., (2009), Managementul calității totale. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.;

Balș c., (2010), Traceability in agri-food chain, [NUME_REDACTAT] seria Zootehnie, Facultatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, vol 53 (15) Zootehnie, Iași, pag. 549-555;

Balș c., (2009), Ghid practic în tehnologia procesării și aprecierii producțiilor zootehnice, Ed. Universității din Oradea;

Bazgan O., (1999), Diagnostic de laborator și igiena alimentelor de origine animală. Ed. Moldgrup, Iași;

Bilgili S.F., (2006), Sanitary/hygienic processing equipment design. World's [NUME_REDACTAT] Journal, 62 (1): 115-122;

Capita R., Prieto M., Alonso-Calleja C., (2004), Sampling methods for microbiological analysis of red meat and poultry carcasses. Journal of [NUME_REDACTAT], 67 (6): 1303-1308.

Comar D., (1988), equimpent and the manufacturing environment, Microbiological qualiy assurance, [NUME_REDACTAT], 40: 214-218.

Del Río E., Gonzalez de Caso B., Prieto M., Alonso-Calleja C., Capita R., (2008), Effect of poultry decontamination concentration on growth kinetics for patogenic and spoilage bacteria. [NUME_REDACTAT], 30 (3): 197-204.

Dinçer A.H., Baysal T., (2004), Decontamination techniques of pathogen bacteria in meat and poultry. [NUME_REDACTAT] in Microbiology, 25 (7): 888-894.

Dinu V., (1999), Modalități de certificare și acreditare în țări din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Calității, nr. III, București.

Gorgan E., Laslo C., (1976), Hygiene in slaughterhouses for poultry, Revista de Creșterea animalelor, 26 (4): 42-44.

Guinjoan J., Fabregas X., (2001), Analysis of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (HAS) on the example of an evaluation of a poultry slaughterhouse and processing area. Eurocarne, 11 (99): 47-60.

Hutchison M.L., Walters L.D., Mead G.C., Howell M., Allen V.M., (2006), An assessment of sampling methods and microbiological hygiene indicators for process verification in poultry slaughterhouse. Journal of [NUME_REDACTAT], 69 (1): 145-153.

Mead G.C., Dodd C.E.R., (1990), Incidence, origin and significance of staphylococci on processe poultry. Journal of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], (19): 81S-91S.

Mulder R.W.A.W., (2000), Managing the safety and quality of poultry meat, in Poultry meat processing and quality, Mead, g.c., Editor. [NUME_REDACTAT] Co., Cambrige, England, 322-334.

Paraschivescu A.O., (2004), Managementul calității mărfurilor alimentare, Ed. Tehnopress, Iași.

Raspor P., Jevšnik M., (2008), Good nutritional producer to consumer. [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT] and Nutrition, 48 (3): 276-292.

Sandu N., (2010), Cercetări privind microbiologia cărnii proaspete, refrigerate și congelate de pasăre, Teză de doctorat, Iași.

Sperber W.H., (2005), H.A.C.C.P. and transparency. [NUME_REDACTAT], 16 (6 spec. iss.): 505-509.

Thomas C.J., Mcmeekin T.A., Patterson J.T., (1987), Prevention of microbial contamination in the poultry processing plant, in Elimination of [NUME_REDACTAT] from Meat and Poultry, F.J.M., S., Editor. [NUME_REDACTAT]. Pub., 163-179.

Tinker D.B., Gibson C., Hinton M.H., Allen V.M., Wathers C.M., (1996), Reduction of cross-contamination in defeathering machinery. [NUME_REDACTAT] Poultry, 12(9): 13-16.

Tudorache M., (2006), Filiera avicolă, [NUME_REDACTAT], București.

Vacaru-Opriș I., Apostol T.F., (2004), Tratat de Avicultură, vol. III. [NUME_REDACTAT], București.

Van I., Custură I., (2005), Strategia H.A.C.C.P. în biosecuritatea fermelor de păsări, Revista de zootehnie, Nr. III, pg. 48-60;

Wheaton F.W., (2002), Evaluation of chemical disinfectants for the elimination of Salmonella biofilms from poultry transport containers. [NUME_REDACTAT], 81(6): 904-910.

[NUME_REDACTAT] Române, 1995÷2005;

CAC/GL 32, 1999 – Guidelines for the production, processing, labeling and marketing of organicallz produced foods, [NUME_REDACTAT] Commisions;

[NUME_REDACTAT] Regulation 178/2002, General principles and requirements of food law, [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT], L31/1-L31/24;

Ghid tehnologic de creștere ROSS 308;

HGR nr. 167/1992 privind constituirea și funcționarea Sistemului național de certificare a calității, publicată în [NUME_REDACTAT] al României, nr. 70/21.04.1992 (republicată în [NUME_REDACTAT] al României nr.34/04.03.1997).

Manual de management părinți ROSS 308.

SR EN ISO 9000:2006, Sisteme de managemenetul calității. Principii fundamentale și vocabular;

***SR EN ISO 22005:2005 – Sisteme de managemenetul siguranței alimentului. Cerințe.

*** www.codexalimentarius.com