. Locul Si Rolul Impozitelor Indirecte In Sistemul Resurselor Financiare Publice

CAPITOLUL I

1. Considerații generale cu privire la impozitele și taxele datorate bugetului de stat

Prezentarea și caracterizarea sistemului de impozite și taxe din România

În cadrul finanțelor publice ale unei țări fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere și încasare a taxelor printr-un aparat specializat, precum și ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabilor și fundamentează juridic impozitele și taxele.

Sistemul fiscal este definit ca totalitatea impozitelor și a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza surselor legislative, și care reprezintă resurselor finanțării acțiunilor de a căror realizare depinde îndeplinirea funcțiunilor sale.

Sistemul fiscal oferă statului o gamă variată de pârghii prin care poate acționa în economie, își poate îndeplinii funcțiile sale și poate transpune în realitate politica sa economico-financiară.

Așezarea și perceperea impozitelor se poate realiza numai prin utilizarea și punerea în funcțiune a unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici și instrumente fiscale prin aplicarea cărora să fie respectate principiile fiscale.

Sistemul fiscal este structurat în trei componente independente:

Impozite și taxe ca venituri ale statului;

Mecanismul fiscal;

Aparatul fiscal.

A) Impozite și taxe ca venituri ale statului

Impozitele și taxele reprezintă venituri la bugetul de stat ce provin de la persoanele juridice și fizice. În momentul încasării lor, impozitele și taxele sunt utilizate în vederea efectuării cheltuielilor publice pentru realizarea funcțiunilor și sarcinilor puterii și instituțiilor sale. Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozite și taxele stabilite prin lege se grupează în a două mari categorii:

venituri curente și

venituri de capital.

Veniturile curente se grupează în:

venituri fiscale și

venituri nefiscale.

Veniturile fiscale au două componente:

venituri din impozite directe și

venituri din impozite indirecte.

Impozitele directe sunt suportate de persoană fizică sau juridică care le plătește în cunoștiință de cauză (ex. impozit pe profit, impozitul pe salariu, impozitul pe dividente, etc.)

Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suportă cel care le plătește. Ele sunt suportate în general de consumatorul final (ex. Accize, T.V.A., taxe vamale).

Veniturile nefiscale provin din:

vărsăminte din profitul net al Băncii Naționale,

Regii Autonome,

venituri realizate de instituții publice,

taxe consultare, etc.

Ponderea lor în totalul veniturilor bugetare este foarte mică.

Veniturile din capitol cuprind venituri realizate de la întreprinderile de stat, din valorificarea unor bunuri ale acestora, din valorificarea rezervei de stat.

Impozitele și taxele prezintă anumite elemente comune precizate chiar de actele normative care le instituie.

Aceste elemente sunt date de:

obiectul impozitului – este elementul care stă la baza așezării impozitului (ex. venitul, profitul, prețul sau tariful);

baza de calcul – de obicei obiectul impozitului reprezintă și la baza de calcul, dar există și excepții, de ex.: impozitul pe clădiri – obiectul îl reprezintă clădirea, baza de calcul – valoarea sau taxele de succesiune;

subiectul impozitului, identificat prin persoana fizică sau juridică care deține sau realizează venitul sau profitul;

plătitorul impozitului – de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Există și excepții: impozitului pe salarii – subiectul este salariat, plătitorul este unitatea la care salariatul realizează venitul;

cota (cuantumul impozitului) servește bazei de calcul a impozitului prin care se determină suma de plată. Ea poate fi fixă sau procentuală. La rândul ei cota procentuală poate fi proporțională și progresivă. Cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau o parte din aceasta, de ex.: taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producția agricolă sau silvică se stabilește în cote fixe pe Km2 sau m2. Cotele procentuale proporționale rămân neschimbate în raport de baza de calcul (T.V.A. = 19 %), iar cotele procentuale progresive se caracterizează prin aceea că se modifică în funcție de mărimea bazei de calcul de ex. în cazul impozitului pe salarii, cota progresivă se diferențiează pe tranșe de venit;

termenul la plată – intervalul de timp în care se plătește impozitul. Se prevede în legislație;

înlesnirile acordate la plată – sunt reglementate de cadrul egal și apar sub formă de scutiri, reduceri, bonificații, amânări și eșalonări;

drepturile plătitorului de impozite: compensarea – atunci când la o scadență a plătit o sumă mai mare decât cea normală, plătitorul are dreptul să recupereze suma plătită în plus cu o parte sau integral din suma ce trebuie plătită la scadența următoare; dreptul la restituire – atunci când nu este posibilă compensarea; dreptul la restituire – atunci când plătitorul se consideră nedreptățit în urma controlului

obligațiile plătitorului sunt stabilite prin lege și precizează calcularea și vărsarea la termen a impozitelor, organizarea evidenței impozitelor și taxelor din care să rezulte cu exactitate baza de calcul, sumele de plată, modul în care s-au făcut la buget plățile, prin ținerea contabilității a tuturor intrărilor și ieșirilor de elemente patrimoniale;

sancțiunile sunt consecința nerespectării termenului legal de plată a impozitului sau a neplății obligațiilor fiscale. Sancțiunile sunt date prin majorări de întârziere sau amenzi contravenționale.

Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode și tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statutlui precum și instrumentele impunerii.

impunerea constă în indentificarea tuturor categoriilor de persoane fizice și juridice care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia. Printre metodele utilizate se pot enumera: autoimpunerea, impunerea directă, indirectă și forfetarea.

Autoimpunerea este realizată de plătitor în conformitate cu legislația în vigoare; impunerea directă constă în evaluarea directă a obiectului impozitului de către organele fiscale sau pa baza declarației subiectului impozabil; impunerea forfetară constă în stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă de timp.

Instrumentele impunerii. Scopul final al activității de impunere este perceperea impozitelor și taxelor. Pentru aceasta ele sunt consemnate în documente fiscale, ce diferă funcție de conținutul lor, după cum sunt utilizate, ex.: declarația de impunere circulă de la plătitor la organul fiscal teritorial. Printr-un astfel de document, plătitorul de impozit informează organul fiscal cu privire la realizarea obiectului impozabil și a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată (ex. declarația întâlnită la T.V.A. și accize – care se întocmește lunar, declarația vamală, etc.)

Aparatul fiscal decurge din legile ce reglementează impozitele și taxele. Statul își îndeplinește sarcinile fiscale prin instituțiile autorității publice: parlamentul și guvernul. Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativă, care se înfăptuiește de către Parlament și cea executivă, realizată de către Guvern prin instituțiile administrației publice de specialitate în structura cărora se include și aparatul fiscal. Pregătirea și inițierea legislativă ca și îndrumarea metodologică cu caracter în materie fiscală se realizează prin activitatea desfășurată de către organele centrale care, de regulă, nu intră în legătură directă cu plătitorii de impozite și taxe.

Instituția administrației publice specialitate prin care Guvernul își îndeplinește atribuțiile sale executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanțelor. În cadrul acesteia, activitatea fiscală este condusă de ministru, în subordinea căruia se află Direcții Generale de impozite directe și indirecte, Garda Financiară și Curtea de Conturi. Aceste organisme vin să completeze aparatul fiscal. Proiectul de acte normative privind impozitele și taxele pe care Guvernul le prezintă spre examinare și adoptare Parlamentului sunt elaborate de Direcțiile privind impozitele.

Direcția generală a controlului financiar de stat și a contabilității cuprinde în structura sa Direcția controlului financiar de stat, prin care Ministerul Finanțelor își îndeplinește sarcina stabilită de lege cu privire la realizarea controlului financiar al statului.

Trezoreria finanțelor publice, organizată la nivel central cât și teritorial, are sarcina încasării plăților din care să rezulte obligațiile de plată, sumele încasate și debitele rămase de încasat. Acest organ are obligația să exercite controlul financiar preventiv asupra încasărilor la termenele stabilite, a impozitelor și taxelor datorate de către agenții economici și contibuabili, aplicând majorările prevăzute de lege, în cazul nerespectării termenelor de plată.

Direcția Generală a Vămilor împreună cu unitățile sale de pe teritoriul țării este însărcinată cu aplicarea dispozițiilor legale privind taxele vamale și perceperea acestora și a altor venituri cuvenite bugetului de stat. Aceste sarcini privesc activitatea desfășurată de aparatul de control vamal.

Organele financiare teritoriale acoperă prin activitatea lor întreg teritoriul țării și asigură atribuții cu caracter fiscal în toate localitățile țării: municipi, orașe și comune.

La perceperea taxelor și a impozitelor își aduc contribuția și alte instituții publice, ca: instanțele de judecată, tribunale și judecătorii care percep taxe de trimbu pentru litigii și acte care intră sub incidența acestor taxe; notariatele publice care percep taxele de timbru și de succesiune pentru modificare și autentificări de acte; primăriile care percep taxe pentru eliberări de titluri de proprietate, autorizații de funcționare și alte acte supuse taxelor de timbru; organele de poliție care încasează taxele pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea pașapoartelor, alte instituții publice care asigură prin activitatea lor și perceperea de taxe cum ar fi: taxa pentru proiecte de investiții și înregistrarea mărcilor de fabrică, taxe pe venituri din protecția mediului.

Menirea aparatului fiscal este ca prin impunere să urmărească și să încaseze venituri bugetare ale statului și de a combate evaziunea fiscală. Contribuabilii sunt obligați prin constituția țării la plata impozitelor și taxelor stabilite prin lege. Veniturile realizate și cheltuielile efectuate trebuie să rezulte din documente prin întocmirea registrelor, așa cum prevede legea.

Când legea nu prevede obligația de depunerea declarației de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor și taxelor pe care trebuie să le verse la buget în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea legilor fiscale prin declarația inexactă sub orice formă a veniturilor sau prin sustragerea bunurilor de la operațiile de vămuire în scopul diminuării materiei impozabile și a altor obligații fiscale se sancționează potrivit legii.

Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau evidențe contabile, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiare, controlul pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, reprezintă, conform legii, infracțiune și se pedepsește ca atare.

2. Clasificarea impozitelor

În practica financiară se întâlnește o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai din punct de vedere al formei dar și al conținutului. Pentru a sesiza mai ușor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social și politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii științifice. După trăsăturile de fond și formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe și impozite indirecte.

Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice.

În funcție de veniturile sace.

În funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. În cazul acestor impozite, subiectul și suportul impozitului sunt în atenția legiuitorului, una și aceași persoană, deși, practic uneori acestea nu coincid.

Tinându-se cont de criteriile care stau la baza așezării impozitelor directe, atunci aceste pot fi grupate în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământurile, clădirile, fabricile, magazinele, etc.) făcându-se abstracție de situația pesoanelor a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se așează asupra procentului brut al obiectivului impozabil, fără a se face o legătură cu situația subiectului impozabil.

Impozitele personale se așează asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură cu situația personală a subiectului impozitului, motiv pentru care se numesc impozite subiective.

Impozite indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și prestării unor servicii (transport, spectacole, activități hoteliere, etc.), ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile. În cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportului acestora.

Clasificarea impozitelor și taxelor se poate face în funcție de mai multe elemente:

după forma pe care o îmbracă impozitele indirecte pot fi grupate în taxe de consumație; veniturile de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru și de înregistrare.

dacă avem în vederea obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe avere și impozite pe consum (cheltuieli).

în funcție de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în impozite financiare și impozite de ordine.

Impozite financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt, în primul rând impozite pe venit, taxele de consumație, etc.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea anumitor acțiuni sau în vederea atingerii unui țel ce nu are caracter fiscal. Prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice și a tutunului se urmărește limitarea consumului acestora, având în vedere efectul lor nociv asupra sănătății persoanelor care le consumă.

după frecvența realizăriilor impozitele se pot grupa în impozite permanente și impozite incidentale.

Impozitele permanente se încasează periodic (de regulă anual), iar impozitele incidentale se introduc și se încasează o singură dată (de exemplu, impozitul pe avere sau pe profiturile excepționale de război).

după instituțiile care le administrează, impozitele se mai pot grupa astfel: în statele de tip federal se disting impozitele federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federației și impozitele locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozitele ale administrației centrale de stat și impozite ale organelor administrației de stat locale.

Clasificarea impozitelor de stat se prezintă în schemă:

Clasificarea impozitelor de stat:

3.Locul si rolul impozitelor indirecte in resursele financiare publice

Pentru analizarea impozitelor și taxelor privind ponderea lor în sistemul fiscal al României am luat la bază referința bugetul de stat pe anii 1999, 2000 și 2001 (vezi tabelul 4.2).

Pentru determinarea structurii surselor bugetare se utilizează formula:

unde:

și

g S Ri = greutatea specifică (ponderea resursei “i”, în total resursei bugetare);

ri = resursa bugetară “i”;

Ri = total resursei bugetare (venituri);

i = 1, 2, …., n resursa bugetară.

Cu ajutorul acestei formule se determină ponderile fiecărei resurse bugetare în totalul resurselor (veniturilor) bugetare ale Românie pentru anii de referinta.

Se observă ponderea crescută a veniturilor fiscale (în medie 90,75%) și o pondere scăzută a veniturilor nefiscale (în medie 3,61%) și a veniturilor din capital (în medie 4,31%) în totalul veniturilor bugetare.

În cadrul veniturilor fiscale, impozitele directe au o pondere medie de 23,16%, iar cele indirecte de 67,58 raportate la totalul veniturilor bugetare,

În cadrul impozitelor directe, impozitul pe profit are o pondere medie de 13,15%, impozitul pe venitul din salarii 8,16% iar alte impozite directe 1,84% în totalul veniturilor bugetare.

În cadrul impozitelor indirecte, T.V.A. și accizele ocupau ponderea medie cea mai însemnată la nivelul celor 3 ani studiați, întâietatea având-o T.V.A. (35,25%), urmată de accize (21,94%) în totalul veniturilor bugetare.

Taxele vamale au înregistrat o creștere semnificativă în anul 2000 (10,44%) față de anul 1999 (5,98%) și o scădere relativ mică în anul 2001 (9,02%) față de anul 2000 (10,44%), ponderea medie a lor în totalul veniturilor bugetare fiind de 8,48%.

Ponderea crescută a impozitului pe venitul din salarii (8,16%) și cu precădere a T.V.A. (35,25%) reflectă presiunea fiscală deosebită suportate de populație. Față de acestea, impozitul pe profit (13,5%) din total venituri bugetare reprezintă o pondere modestă care reflectă o rentabilitate scăzută a activităților economice. Schematic aceste ponderi sunt evidențiate în figurile următoare:

Tabelul nr.1

Din datele prezentate în tabelul . se observă următoarele:

creșterea ponderilor veniturilor curente cu 4,62%, iar în cadrul acestora a veniturilor fiscale cu 5,86%, iar în cadrul acestora a accizelor cu 8,26% și a T.V.A. cu 6,96%;

creșterea ponderilor cheltuielilor bugetare 20,65% respectiv a deficitului bugetar cu 20,65%;

micșorarea ponderii impozitelor directe din cadrul veniturilor fiscale cu 8,22% respectiv a impozitului pe profit cu 1%, a impozitului pe venitul din salarii cu 5,67% și a altor impozite directe cu 1,55%.

micșorarea ponderii în cadrul impozitelor indirecte a taxelor vamale cu 1,42%;

micșorarea ponderii veniturilor nefiscale cu 1,24%;

icșorarea ponderii veniturilor din capital cu 4,02%.

Concluzionând putem afirma că bugetul de stat a înregistrat în anul 2001 un deficit bugetar foarte mare (28,13%) în raport cu anul 2000 (7,48%) și deci o creștere semnificativă a acestuia reflectând totodată și o degradare a situației economice fapt ce a determinat apelarea la credite externe.

Reprezentarea grafică a ponderii deficitului bugetar în total resurse bugetare pentru anii 2000 și 2001 sunt redate în figurile următoare:

Evolutia cuantumului si a ponderii impozitelor indirecte in veniturile totale ale bugetului de stat al Romaniei pe anii 1993-1998

Figura nr.1

Tabelul nr.2

PRODUSUL INTERN BRUT PE PRINCIPALELE TIPURI
DE ACTIVITĂȚI ECONOMICE (prețuri curente)

(milioane lei) Tabelul nr.3

Capitolul II

Prevederi legale privind impozitele și taxele

2. Impozite indirecte

Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

Impozite indirecte constituie, alături de impozitele directe, un aport la formarea veniturilor fiscale. Impozitele indirecte sunt institute de stat asupra vânzărilor de mărfuri și prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru calculul acestor impozite nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celor ce cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. Impozitele indirecte afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece acestea se percep, de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum. Datorită discrepanței dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale, făcând raportul între veniturile și cheltuielile diferitelor grupe de populație, se constată că impozitele indirecte au un pronuntat caracter regresiv.

Caracterul inechitabil al acestor impozite rezultă și din faptul că ele nu prevăd un minimum de venit neimpozabil, nu cuprind înlesniri pentru cei care au copii sau alte persoane în întreținere.

Impozitele indirecte se virează la bugetul statului, în mod obișnuit de către comercianți, industriași etc., însă sunt suportate de către consumatori, deoarece se include în prețul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afecteza veniturile nominale ale cetățenilor, ci numai pe cele reale, micșorănd puterea de cumpărare.

În timp ce impozitele directe se cunosc de către plătitor, impozitele indirecte sunt necunoscute de către cetățeni în ceea ce privește mărimea lor, ele fiind camuflate în prețuri, fără ca plătitorul să-și dea seama, să observe, să simtă că plătește și impozite indirecte.

Unele teorii fiscale apreciează că impozitele indirecte ar avea un caracter benevol, voluntar și că, prin urmare cetățenii ar avea posibilitatea să le evite. Practic însă aceste impozite nu pot fi evitate, deoarece cetățenii au nevoie de mărfurile de larg consum strict necesare vieții lor. Dacă impozitele indirecte ar afecta numai obiectele care sunt cu adevărat de lux, care nu sunt indispensabile vieții, atunci impozitul aferent ar putea fi evitat.

În perioadele când economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat în timp ce în perioadele de declin economic, de criza și de depresiune impozitele indirecte periclitează veniturile bugetare ale statului, conduc la deficite bugetare, fapt ce determină impozite și taxe extraordinare, deci impozitele indirecte manifestă o sensibilitate sporită față de conjuctura economică.

Din categoria impozitelor indirecte fac parte:

Taxa pe valoarea adaugată

Taxe vamale

Accize

Veniturile provenite din monopolurile fiscale

Taxele de timbru

F. Impozitul pe spectacole

A. Taxa pe valoarea adaugată

Taxa pe valoarea adaugată (T.V.A.), reprezintă un venit al bugetului de stat, din categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii, precum și operațiunile asimilate acestora. Taxa pe valoarea adaugată a fost aplicată în România începând cu 1 iulie 1993 conform Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 și Legii nr. 130/1992 ce o aprobă, în locul impozitului pe circulația mărfurilor, și se aplică pe întreg circuitul economic, până la utilizatorul final al produselor și serviciilor.

De la ultima republicare a Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 în Monitorul Oficial nr. 288/12 decembrie 1995, au apărut o serie de acte normative care modifică, completează sau abrogă articolele din ordonanță și anume: Ordonanței Guvernului nr. 2/1996, Ordonanței Guvernului nr. 21/1996; Legea nr. 105/1997, Legea nr. 110/1997, Ordonanța Guvernului nr. 34/1997, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 56/1997, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/1997, Ordonanța Guvernului nr. 2/1998, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/1998, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 17/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 113/15 martie 2000

Toate aceste reglementări juridice au fost abrogate începând cu data 23 de cembrie 2003 când a intrat în vigoare Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr.927/ din 23 decembrie 2003 si urmatoarele reglementari date in aplicare:

Ordin nr.528 din 9 aprilie 2004 pentru aprobarea Normelor privind restituirea taxei pe valoarea adaugata cumparatorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliti in Romania publicat in Monitorul Oficial nr. 358 din 23 aprilie 2004

Ordin nr. 430 din 17 martie 2004 pentru aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr.1 din 23 februarie 2004 privind aplicarea unor prevederi referitoare la taxa pe valoarea adãugatã publicat in Monitorul Oficial nr.253 din 23 martie 2004

Ordin nr.338 din 26 februarie 2004 privind aprobarea Metodologiei de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxã pe valoarea adãugatã cu optiune de rambursare publicat in Monitorul Oficial nr.231 din 16 martie 2004

Ordin nr.303 din 17 februarie 2004 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii prevãzute la art.143 alin. (1) lit. i) si j) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal publicat in Monitorul Oficial nr. 183 din 3 martie 2004

Ordin nr.257 din 4 februarie 2004 pentru aprobarea modelului si continutului formularului "Decont special de taxã pe valoarea adãugatã" publicat in Monitorul Oficial nr. 129 din 12 februarie 2004

Ordin nr.256 din 4 februarie 2004 pentru aprobarea modelului si continutului formularului "Decont de taxã pe valoarea adãugatã" publicat in Monitorul Oficial nr. 129 din 12 februarie 2004

Ordinul nr.230 din 2 februarie 2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lãcasurilor de cult religios sau a altor clãdiri utilizate în acest scop, prevãzute la art.143 alin. (1) lit. m) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal publicat in Monitorul Oficial nr.122 din 11 februarie 2004

Ordinul nr.171 din 23 ianuarie 2004 pentru aprobarea unor formulare financiar-contabile, comune pe economie, privind taxa pe valoarea adãugatã publicat in Monitorul Oficial nr.73 din 28 ianuarie 2004

Hotararea Guvernului nr.44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal publicata in Monitorul Oficial nr. 112 din 6 februarie 2004

Ordinul nr.141 din 20 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii finantate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strãinãtate si din tarã, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice, prevãzutã la art.143 alin.(1) lit. l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal publicat in Monitorul Oficial nr.65 din 26 ianuarie 2004

Ordonanta Guvernului nr.92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedurã fiscalã publicata in Monitorul Oficial nr.941 din 29 decembrie 2003

Ordin nr.1844 din 22 decembrie 2003 pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã pentru importurile prevãzute la art.157 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicat in Monitorul Oficial nr.9 din 7 ianuarie 2004

Ordin nr.1846 din 22 decembrie 2003 pentru aprobarea Instructiunilor de aplicare a scutirilor de taxã pe valoarea adãugatã pentru exporturi si alte operatiuni similare, pentru transportul international si pentru operatiunile legate de traficul international de bunuri, prevãzute la art.143 alin. (1) si la art.144 alin. (1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal publicat in Monitorul Oficial nr. din 8 ianuarie 2004

Taxa pe valoarea adaugată se aplică asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, respectiv numai asupra a ceea ce se numește valoarea adaugată de către fiecare agent economic participant la procesul de producție și de circulație a mărfii respective.

Sfera de aplicare

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă de către contribuabili, privind:

– livrări de bunuri mobile și/sau prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale

– transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și persoane fizice;

-importul de bunuri;

-serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România.

Prin contribuabili se înțelege:

persoane juridice;

persoane fizice, asociațiile familiale, precum și asociațiile civile fără personalitate juridică, autorizate, care realizează venituri în România din activități desfășurate pe baza liberei inițiative;

alte persoane decăt cele prevăzute mai sus, asociații sau organizații de orice fel care desfășoară în România activități cu caracter, economic, social, cultural, politic, sindical, filantropic, religios sau de natură publică;

instituțiile publice;

reprezentantele societăților comerciale sau ale organizațiilor economice străine, precum și alte organizații și organisme internaționale care funcționeaza în România.

Operatiuni impozabile

Livrarea de bunuri

Prin livrare de bunuri se intelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar catre o alta persoana, direct sau prin persoane care actioneaza in numele acestuia.

Prin bunuri se intelege :

-bunurile corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electrica, energia termica, gazele naturale, agentul frigorific si altele de aceeasi natura sunt considerate bunuri mobile corporale.

– predarea efectiva a bunurilor catre o alta persoana, in cadrul unui contract care prevede ca plata se efectueaza in rate sau orice alt tip de contract ce prevede ca proprietatea este atribuita cel mai tarziu in momentul platii ultimei scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

-transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,in urma executarii silite;

-trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in schimbul unei despagubiri;

-transmiterea de bunuri efectuata pe baza unui contract de comision la cumparare sau la vanzare, atunci cand comisionarul actioneaza in nume propriu, dar in contul comitentului;

-bunurile constatate lipsa din gestiune conform legislatiei in vigoare

Preluarea de catre persoane impozabile a bunurilor achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane in mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuata cu plata, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial.

Orice distribuire de bunuri din activele unei societati comerciale catre asociatii sau actionarii sai, inclusiv o distribuire de bunuri legata de lichidarea sau de dizolvarea fara lichidare a societatii, constituie livrare de bunuri efectuata cu plata.

In cazul a doua sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separata a bunului, chiar daca acesta este transferat direct beneficiarului final.

Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operatiunilor de transfer total sau partial de active si pasive, ca urmare a fuziunii si divizarii, nu constituie livrare de bunuri, indiferent daca e facuta cu plata sau nu.

Aportul in natura la capitalul social al unei societati comerciale nu constituie livrare de bunuri, daca primitorului bunurilor i-ar fi fost permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata, daca aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. In situatia in care primitorul bunurilor este o persoana impozabila, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata sau are dreptul de deducere partial, operatiunea se considera livrare de bunuri, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial.

Nu constituie livrare de bunuri :

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificateinconditiile stabilite prin norme;

c) perisabilitatile, in limitele prevazute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea in mod gratuit de bunuri ca mostre in cadrul campaniilor publicitare, pentru incercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vanzare, alte bunuri acordate in scopul stimularii vanzarilor;

f) acordarea de bunuri, in mod gratuit, in cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum si alte destinatii prevazute de lege, in conditiile stabilite prin norme.

Prestarea de servicii

Se considera prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri.

Prestarile de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a) inchirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor,in cadrul unui contract de leasing;

b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfasura o activitate economica, de a nu concura cu alta persoana sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d) prestarile de servicii efectuate in baza unui ordin emis de/sau in numele unei autoritati publice sau potrivit legii;

e) intermedierea efectuata de comisionari, care actioneaza in numele si in contul comitentului, atunci cand intervin intr-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Se considera prestari de servicii cu plata:

a) utilizarea temporara a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, in scopuri ce nu au legatura cu activitatea sa economica, sau pentru a fi puse la dispozitie, in vederea utilizarii an mod gratuit, altor persoane, daca taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile respective a fost dedusa total sau partial;

b) prestarile de servicii efectuate in mod gratuit de catre o persoana impozabila, in scopuri care nu au legatura cu activitatea sa economica pentru uzul personal al angajatilor sai sau al altor persoane.

Persoana impozabila care actioneaza in nume propriu, dar in contul unei alte persoane, in legatura cu o prestare de servicii, se considera ca a primit si a prestat ea

insasi acele servicii.

In cazul prestarii unui serviciu de catre mai multe persoane impozabile, prin tranzactii succesive, fiecare tranzactie se considera o prestare separata si se impoziteaza distinct, chiar daca serviciul respectiv este prestat direct catre beneficiarul final.

Schimburi de bunuri sau servicii

In cazul unei operatiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii in schimbul unei livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plata.

Importul de bunuri

Se considera import de bunuri intrarea de bunuri in Romania provenind dintr-un alt stat. Atunci cand bunurile sunt plasate, dupa intrarea lor in tara, in regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Totusi, acestea sunt supuse reglementarilor vamale in ceea ce priveste plata sau, dupa caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cat se afla in regim vamal suspensiv.

Importul bunurilor plasate in regimuri vamale suspensive este efectuat in statul pe teritoriul caruia bunurile ies din aceste regimuri.

Nu se cuprinde in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata livrarea bunurilor aflate in regimuri vamale suspensive.

Locul operatiunilor impozabile

Locul livrarii de bunuri

Se considera a fi locul livrarii de bunuri:

a) locul unde se gasesc bunurile in momentul cand incepe expedierea sau transportul, in cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert;

b) locul unde se efectueaza instalarea sau montajul, in cazul bunurilor care fac obiectul unei instalari sau montaj, indiferent daca punerea in functiune este efectuata de catre furnizor sau de alta persoana in contul sau;

c) locul unde se gasesc bunurile in momentul in care are loc livrarea, in cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare al transportului de pasageri, in cazul in care livrarile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;

e) locul de plecare al transportului de pasageri, an cazul an care livrarile de bunuri sunt efectuate intr-un autocar sau tren, si pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat in interiorul tarii.

In aplicarea prevederilor de la lit. e), se intelege:

a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat in interiorul tarii, parcursul efectuat intre locul de plecare si locul de sosire al transportului de pasageri, fara oprire in afara tarii;

b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de imbarcare a pasagerilor situat in interiorul tarii, daca este cazul, dupa oprirea efectuata in afara tarii;

c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevazut in interiorul tarii, pentru pasagerii care s-au imbarcat an interiorul tarii, daca este cazul, inainte de oprirea efectuata an afara tarii.

Locul prestarii de servicii

Locul prestarii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul isi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, in lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuita.

Prin exceptie , pentru urmatoarele prestari de servicii, locul prestarii este considerat a fi:

a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestarile de servicii efectuate in legatura directa cu un bun imobil, inclusiv prestatiile agentiilor imobiliare si de expertiza, ca si prestarile privind pregatirea sau coordonarea executarii lucrarilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestatiile furnizate de arhitecti si serviciile de supervizare;

b) locul unde se efectueaza transportul, in functie de distantele parcurse, in cazul transportului de bunuri si de persoane;

c) sediul activitatii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, in absenta acestora, domiciliul sau resedinta obisnuita a beneficiarului in cazul urmatoarelor servicii:

1. inchirierea de bunuri mobile corporale;

2. operatiunile de leasing avand ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si al altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate si marketing;

5. serviciile de consultanta, de inginerie, juridice si de avocatura, serviciile contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;

6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

7. operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv reasigurari, cu exceptia anchirierii de seifuri;

8. punerea la dispozitie de personal;

9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile avand ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii; serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondiala de informatii;

10. serviciile de radiodifuziune si de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronica; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronica: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distanta a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice – software – si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzica, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de invatamant la distanta. Atunci cand furnizorul de servicii si clientul sau comunica prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezinta un serviciu electronic;

12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activitati economice sau a unui drept mentionat an prezenta litera;

13. prestarile de servicii efectuate de intermediari care intervin an furnizarea prestarilor prevazute an prezenta litera;

d) locul unde sunt prestate serviciile, in cazul urmatoarelor servicii:

1. culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activitati;

2. prestarile accesorii transportului, cum sunt: ancarcarea, descarcarea, manipularea, paza si/sau depozitarea bunurilor si alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. prestarile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata

Faptul generator si exigibilitatea – reguli generale

Faptul generator al taxei reprezinta faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.Taxa pe valoarea adaugata devine exigibila atunci cand autoritatea fiscala devine indreptatita, in baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe valoarea adaugata de la platitorii taxei, chiar daca plata acesteia este stabilita prin lege la o alta data.Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibila, la data livrarii de bunuri sau la data prestarii de servicii, cu exceptiile prevazute in prezentul titlu. Livrarile de bunuri si prestarile de servicii, altele decat cele prevazute mai sus, care se efectueaza continuu, dand loc la decontari sau plati succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrica si altele asemenea, se considera ca sunt efectuate in momentul expirarii perioadelor la care se refera aceste decontari sau plati.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator si intervine:

a) la data la care este emisa o factura fiscala, inaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii;

b) la data incasarii avansului, in cazul in care se incaseaza avansuri inaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii. Se excepteaza de la aceasta prevedere avansurile incasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri incasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata sau care nu sunt in sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se intelege incasarea partiala sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor, inaintea livrarii, respectiv a prestarii.

In cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata sa intervina la data livrarii bunului imobil, in conditii stabilite prin norme.

Faptul generator si exigibilitatea – cazuri speciale

Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite in strainatate, pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitarii partiale sau totale a serviciului, in cazul in care nu s-a primit factura prestatorului pana la aceasta data. Pentru operatiunile de inchiriere de bunuri mobile si operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit in strainatate, denumite in continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate in contract pentru plata ratelor. Daca se efectueaza plati in avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data efectuarii platii.

In cazul livrarii de bunuri cu plata in rate intre persoane stabilite in tara, al operatiunilor de leasing intern, de inchiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate in contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redeventei sau arendei. In cazul incasarii de avasuri fata de data prevazuta an contract, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data incasarii avansului.

Pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii care se efectueaza continuu, dand loc la decontari sau plati succesive – energie electrica si termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data intocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitatile livrate si serviciile prestate, dar nu mai tarziu de finele lunii urmatoare celei in care s-a efectuat livrarea/prestarea.

In cazul livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, realizate prin intermediul unor masini automate de vanzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data cand se extrage numerar din automatul de vanzare sau de jocuri.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-montaj ia nastere la data incheierii procesului-verbal de receptie definitiva sau, dupa caz, la data incasarii sumelor, daca incasarea este anterioara acestuia.

Exigibilitatea pentru importul de bunuri

In cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data cand se genereaza drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislatiei vamale in vigoare.

Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operatiuni in interiorul tarii

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din:

a) pentru livrari de bunuri si prestari de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;

b) preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrarii. Daca bunurile sunt mijloace fixe, pretul de achizitie sau pretul de cost se ajusteaza;

c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabila pentru executarea prestarilor de servicii pentru operatiunile prevazute mai sus.

Se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata:

a) impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugata;

b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului.

Nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata urmatoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor;

b) sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva, penalizarile si orice alte sume solicitate pentru neandeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale, daca sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, in fapt, reprezinta contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, livrari cu plata in rate, operatiuni de leasing;

d) valoarea ambalajelor care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare;

e) sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia;

f) taxa de reclama si publicitate si taxa hoteliera care sunt percepute de catre autoritatile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata se ajusteaza in urmatoarele situatii:

a) daca au fost emise facturi fiscale si, ulterior, operatiunea este anulata total sau partial, inainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

b) in cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) in situatia in care reducerile de pret, sunt acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum si in cazul majorarii pretului ulterior livrarii sau prestarii;

d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisa ancepand cu data de la care se declara falimentul;

e) in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Baza de impozitare pentru import

Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituita din valoarea in vama a bunurilor, stabilita conform legislatiei vamale in vigoare, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, datorate pentru importul de bunuri.

Se cuprind, de asemenea, in baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin pana la primul loc de destinatie a bunurilor an Romania. Primul loc de destinatie a bunurilor al reprezinta destinatia stipulata in documentul de transport sau orice alt document insotitor al bunurilor, cand acestea intra in Romania.

Baza de impozitare pentru nave si aeronave nu include:

a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele si aeronavele care au fost reparate sau transformate an strainatate;

b) carburantii si alte bunuri, aprovizionate din strainatate, destinate utilizarii pe nave si/sau aeronave.

Daca suma folosita la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimata in valuta, aceasta se converteste in moneda nationala a Romaniei, in conformitate cu metodologia folosita, pentru a stabili valoarea in vama a bunurilor importate.

Cotele de impozitare

Taxa pe valoarea adaugată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de normele legale asupra bazei de impozitare.

În România se aplică următoarele cote:

Cota de 19%;

Cota 9%.

Cota de 19%

Această cotă se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata.

Cota 9%

Cota redusa a taxei pe valoarea adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare, pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, targuri, expozitii;

b) livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii;

c) livrarile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrarile de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Operatiuni scutite

Scutiri pentru operatiunile din interiorul tarii

Urmatoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:

-spitalizarea, ingrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strans legate de acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de ingrijire medicala si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unitati autorizate sa desfasoare astfel de activitati, cantinele organizate pe langa aceste unitati, serviciile funerare prestate de unitatile sanitare;

– prestarile de servicii efectuate in cadrul profesiunii lor de catre stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuata de stomatologi si de tehnicienii dentari;

-prestarile de ingrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical;

– transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, in vehicule special amenajate in acest scop;

– livrarile de organe, de sange si de lapte, de provenienta umana;

– activitatea de invatamant prevazuta de Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, desfasurata de unitatile autorizate, inclusiv activitatea caminelor si a cantinelor organizate pe langa aceste unitati, formarea profesionala a adultilor, precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de acestea, efectuate de catre institutiile publice sau de catre alte entitati recunoscute, care au aceste obiective;

– prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strans legate de asistenta si/sau protectia sociala efectuate de institutiile publice sau de alte entitati recunoscute ca avand caracter social; serviciile de cazare, masa si tratament, prestate de persoane impozabile care isi desfasoara activitatea in statiuni balneoclimaterice, daca au ancheiat contracte cu Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si contravaloarea acestora este decontata pe baza de bilete de tratament;

– prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strans legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau alte entitati recunoscute ca avand caracter social;

-prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri furnizate membrilor in interesul lor colectiv, in schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fara scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica, patronala, profesionala sau civica, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, in conditiile in care aceasta scutire nu provoaca distorsiuni de concurenta;

– prestarile de servicii strans legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fara scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educatia fizica;

– prestarile de servicii culturale si/sau livrarile de bunuri strans legate de acestea, efectuate de institutiile publice, precum si operatiunile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

– prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri efectuate de persoane ale caror operatiuni sunt scutite, cu ocazia manifestarilor destinate sa le aduca sprijin financiar si organizate in profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sa nu produca distorsiuni concurentiale;

– realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitatile care produc si/sau difuzeaza programele audiovizuale, precum si de unitatile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

– vanzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate.

Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata:

– activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse in Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, in programele-nucleu si in planurile sectoriale, prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile ulterioare, precum si activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate in parteneriat international, regional si bilateral;

– livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali si asociatiile fara personalitate juridica ale acestora;

– prestarile urmatoarelor servicii financiare si bancare:

1. acordarea si negocierea de credite si administrarea creditului de catre persoana care il acorda;

2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de catre persoana care acorda creditul;

3. orice operatiune legata de depozite si conturi financiare, inclusiv orice operatiuni cu ordine de plata, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plata, precum si operatiuni de factoring;

4. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu moneda nationala sau straina, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;

5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu titluri de participare, titluri de creante, cu exceptia executarii acestora, obligatiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;

6. gestiunea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor efectuate de orice entitati constituite an acest scop;

– operatiunile de asigurare si/sau reasigurare, precum si prestarile de servicii an legatura cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediaza astfel de operatiuni;

– jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, sa desfasoare astfel de activitati;

– livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate de unitatile din sistemul de penitenciare, utilizand munca detinutilor;

– lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si antretinere la monumentele care comemoreaza combatanti, eroi, victime ale razboiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989;

– transportul fluvial de persoane in Delta Dunarii si pe rutele Orsova-Moldova Noua, Braila-Harsova si Galati-Grindu;

– livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tiparirea cartilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult;

-livrarea de bunuri catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al darii in plata, sau bunuri adjudecate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totala sau partiala a obligatiilor de plata ale unui debitor;

– arendarea, concesionarea si inchirierea de bunuri imobile, cu urmatoarele exceptii:

1. operatiunile de cazare care sunt efectuate in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. serviciile de parcare a vehiculelor;

3. inchirierea utilajelor si a masinilor fixate in bunurile imobile;

4. inchirierea seifurilor;

Scutiri la import

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:

a) importul de bunuri a caror livrare in Romania este scutita de taxa pe valoarea adaugata;

b) bunurile introduse in tara de calatori sau de alte persoane fizice cu domiciliul in tara ori in strainatate, in conditiile si in limitele stabilite potrivit reglementarilor legale in vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;

c) bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora;

d) importul de bunuri de catre misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de catre cetatenii straini cu statut diplomatic sau consular an Romania, an conditii de reciprocitate, potrivit precedurii stabilite prin norme;

e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate in Romania, precum si de catre cetatenii straini angajati ai acestor organizatii, in limitele si in conformitate cu conditiile precizate in conventiile de infiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme;

f) importul de bunuri de catre fortele armate ale statelor straine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil insotitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, in cazul in care aceste forte sunt destinate efortului comun de aparare;

g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt inregistrate filme sau programe destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate;

h) importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de aparare a sanatatii, de aparare a tarii sau sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura, an conditiile stabilite prin norme;

i) importul de bunuri finantate din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din strainatate si din tara, in conditiile stabilite prin norme;

j) importul urmatoarelor bunuri: bunurile de origine romana, bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi an perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului, stabilite prin hotarare a Guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similiare si pentru transportul international

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:

a) livrarile de bunuri expediate sau transportate in afara tarii, de catre furnizor sau de alta persoana in contul sau;

b) livrarile de bunuri expediate sau transportate an afara tarii de cumparatorul care nu este stabilit in interiorul tarii, sau de alta persoana in contul sau, cu exceptia bunurilor transportate de cumparatorul insusi si folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcatiunilor de agrement si avioanelor de turism sau a oricarui mijloc de transport de uz privat;

c) prestarile de servicii, inclusiv transportul si prestarile de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate an regimuri vamale suspensive, cu exceptia prestarilor de servicii scutite;

d) transportul, prestarile de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, daca valoarea acestora este inclusa in baza de impozitare a bunurilor importate;

e) transportul international de persoane si serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrarile de bunuri destinate a fi acordate ca tratatie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren;

f) in cazul navelor utilizate pentru transportul international de persoane si/sau de marfuri, pentru pescuit sau alta activitate economica sau pentru salvare ori asistenta pe mare, al navelor de razboi, urmatoarele operatiuni:

– livrarea de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi incorporate sau utilizate pe nave, cu exceptia navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coasta;

– prestarile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor si/sau pentru incarcatura acestora;

g) in cazul aeronavelor care presteaza transporturi internationale de persoane si/sau de marfuri, urmatoarele operatiuni:

1. livrarile de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi ancorporate sau utilizate pe aeronave;

2. prestarile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor si/sau pentru incarcatura acestora;

h) prestarile de servicii pentru navele aflate in proprietatea companiilor de navigatie care isi desfasoara activitatea in regimul special maritim sau operate de acestea, precum si livrarile de nave in intregul lor catre aceste companii;

i) livrarile de bunuri si prestarile de servicii, in favoarea misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, a personalului acestora, precum si a oricaror cetateni straini avand statut diplomatic sau consular an Romania, in conditii de reciprocitate;

j) livrarile de bunuri si prestarile de servicii, in favoarea reprezentantelor organismelor internationale si interguvernamentale acreditate an Romania, precum si a cetatenilor straini angajati ai acestora, in limitele si in conformitate cu conditiile precizate in conventiile de infiintare a acestor organizatii;

k) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, catre fortele armate ale statelor straine membre NATO, pentru uzul fortelor armate sau al personalului civil care insoteste fortele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, daca fortele iau parte la efortul de aparare comun; in cazul in care bunurile nu sunt expediate sau transportate in afara tarii si pentru prestarile de servicii, scutirea se acorda potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice;

l) livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau imprumuturi nerambursabile acordate de catre guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice;

m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lacasurilor de cult religios sau a altor cladiri utilizate in acest scop;

n) servicii prestate de persoane din Romania, in contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru bunurile din import aflate in perioada de garantie;

o) prestarile de servicii efectuate de intermediari care actioneaza an numele sau an contul unei alte persoane, atunci cand intervin an operatiuni prevazute de prezentul articol.

Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adaugata si, dupa caz, procedura si conditiile care trebuie indeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adaugata.

Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:

a) livrarea de bunuri care sunt plasate in regim de antrepozit vamal;

b) livrarea de bunuri destinate plasarii in magazinele duty-free si an alte magazine situate an aeroporturile internationale, precum si livrarile de bunuri efectuate prin aceste magazine;

c) urmatoarele operatiuni desfasurate intr-o zona libera sau intr-un port liber:

1. introducerea de bunuri straine intr-o zona libera sau port liber, direct din strainatate, in vederea simplei depozitari, fara antocmirea de formalitati vamale;

2. operatiunile comerciale de vanzare-cumparare a marfurilor straine intre diversi operatori din zona libera sau portul liber sau intre acestia si alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;

3. scoaterea de bunuri straine din zona libera sau portul liber, in afara tarii, fara intocmirea de declaratii vamale de export, bunurile fiind in aceeasi stare ca in momentul introducerii lor in zona libera sau portul liber;

Scutirile nu se aplica bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum in Romania, inclusiv in antrepozitul vamal, zona libera sau in portul liber, sau care raman an Romania.

Regimul deducerilor

Dreptul de deducere

Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.

Pentru bunurile importate pana la data de 31 decembrie 2003, in baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adaugata, eliberate in baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, republicata, pentru care termenul de plata intervine dupa data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adaugata devine deductibila la data platii efective.

Daca bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata are dreptul sa deduca:

a) taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ai fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ai fie prestate de o alta persoana impozabila;

b) taxa pe valoarea adaugata achitata pentru bunurile importate.

Nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata pentru:

a) bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori in contul clientilor si care apoi se deconteaza acestora;

b) bauturi alcoolice si produse din tutun destinate actiunilor de protocol.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere, in functie de felul operatiunii, cu unul din urmatoarele documente:

a) pentru taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ai fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ai fie prestate de o alta persoana impozabila, cu factura fiscala, si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamala de import sau un act constatator emis de autoritatile vamale; pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii taxei an vama, se va prezenta si documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata.

Orice persoana impozabila, care a aplicat regimul special de scutire si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata la data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, daca sunt indeplinite anumite conditii , pentru:

a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementarilor contabile, care se afla in stoc la data la care persoana respectiva a fost inregistrata cu platitor de taxa pe valoarea adaugata;

b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de inregistrare ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate realizarii obiectivelor proprii de investitii, stocurilor de produse cu destinatie speciala, finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adaugata dedusa pentru realizarea obiectivelor proprii de investitii se vor reintregi obligatoriu disponibilitatile de investitii. Sumele deduse in cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investitii pot fi utilizate numai pentru plati aferente aceluiasi obiectiv de investitii. La incheierea exercitiului financiar, sumele deduse si neutilizate se vireaza la bugetul de stat sau bugetele locale in conturile si la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind incheierea exercitiului financiar-bugetar si financiar-contabil, emise de Ministerul Finantelor Publice.

Perioada fiscala

Perioada fiscala pentru taxa pe valoarea adaugata este luna calendaristica.

Prin derogare , pentru persoanele impozabile care nu au depasit in cursul anului precedent o cifra de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucratoare a anului precedent, perioada fiscala este trimestrul calendaristic si au obligatia de a depune la organele fiscale teritoriale, pana la data de 25 ianuarie, o declaratie in care sa mentioneze cifra de afaceri din anul precedent.

Persoanele impozabile care iau fiinta in cursul anului trebuie sa declare, cu ocazia inregistrarii fiscale, cifra de afaceri pe care preconizeaza sa o realizeze in cursul anului, iar daca aceasta nu depaseste 100.000 euro inclusiv, au obligatia de a depune deconturi trimestriale in anul infiintarii. Daca cifra de afaceri obtinuta in anul infiintarii este mai mare de 100.000 euro, in anul urmator perioada fiscala va fi luna calendaristica, iar daca cifra de afaceri obtinuta nu depaseste 100.000 euro inclusiv, perioada fiscala va fi trimestrul.

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt

Orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care realizeaza sau urmeaza sa realizeze atat operatiuni care dau drept de deducere, cat si operatiuni care nu dau drept de deducere, este denumita in continuare platitor de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt.

Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor si serviciilor achizitionate de orice platitor de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt se determina conform urmatoarelor:

-achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizarii de operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investitii destinate realizarii de astfel de operatiuni, se inscriu intr-un jurnal pentru cumparari, care se intocmeste separat pentru aceste operatiuni, si taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora se deduce integral.

-achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizarii de operatiuni care nu dau drept de deducere, precum si de investitii care sunt destinate realizarii de astfel de operatiuni se inscriu in jurnalul pentru cumparari, care se intocmeste separat pentru aceste operatiuni, iar taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora nu se deduce.

– bunurile si serviciile pentru care nu se cunoaste destinatia in momentul achizitiei, respectiv daca vor fi utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau operatiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proportia in care sunt sau vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau drept de deducere, se evidentiaza intr-un jurnal pentru cumparari intocmit separat. Taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor achizitii se deduce pe baza de pro-rata. Prin exceptie, in cazul achizitiilor destinate realizarii de investitii, care se prevad ca vor fi utilizate atat pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, cat si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, este permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata pe parcursul procesului investitional, urmand ca taxa dedusa sa fie ajustata in conformitate cu procedura stabilita prin norme.

– in cursul unui an fiscal este permisa rectificarea taxei deduse aferente achizitiilor de bunuri/servicii care se constata ca ulterior au fost utilizate pentru alta destinatie decat cea prevazuta la data achizitiei. Rectificarile se evidentiaza pe randurile de regularizare din decontul de taxa pe valoarea adaugata.

– pro-rata se determina ca raport intre: veniturile obtinute din operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv subventiile legate direct de pretul acestora, la numarator, iar la numitor veniturile de la numarator plus veniturile obtinute din operatiuni care nu dau drept de deducere. In calculul pro-rata, la numitor se adauga alocatiile, subventiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, in scopul finantarii de activitati scutite fara drept de deducere sau care nu intra an sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, daca acestea sunt accesorii activitatii principale. Nu se includ in calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliti in strainatate , pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata. Pro-rata se determina anual, situatie in care elementele prevazute la numitor si numarator sunt cumulate pentru intregul an fiscal. Prin exceptie, aceasta poate fi determinata lunar sau trimestrial, dupa caz , situatie in care elementele prevazute la numitor si numarator sunt cele efectiv realizate in cursul fiecarei luni, respectiv trimestru.

– Pro-rata aplicabila provizoriu pentru un in este ori pro-rata definitiva determinata pentru anul precedent, ori pro-rata estimata in functie de operatiunile prevazute a fi realizate in anul curent. Persoanele impozabile trebuie sa comunice organului fiscal teritorial, la anceputul fiecarui in fiscal, cel mai tarziu pana la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicata, precum si modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adaugata de dedus se determina prin aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adaugata deductibile, aferente achizitiilor destinate atat realizarii de operatiuni care dau drept de deducere, cat si celor care nu dau drept de deducere.

-persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la inceputul anului, deoarece nu realizau si nici nu prevedeau realizarea de operatiuni fara drept de deducere an cursul anului, si care ulterior realizeaza astfel de operatiuni nu au obligatia sa calculeze si sa utilizeze pro-rata provizorie. In cursul anului este permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata.

La finele anului vor aplica urmatoarele reguli:

a) daca pot efectua separarea achizitiilor de bunuri/servicii pe destinatii, vor regulariza astfel: din taxa dedusa in cursul anului se scade taxa de dedus rezultata prin aplicarea pro-rata definitiva pentru achizitiile destinate atat realizarii de operatiuni cu drept de deducere, cat si pentru operatiuni fara drept de deducere , si/sau taxa aferenta bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operatiunilor cu drept de deducere, iar diferenta rezultata se inscrie pe un rand distinct in decontul din ultima perioada fiscala a anului, ca taxa de plata la bugetul de stat;

b) daca nu se poate efectua separarea pe destinatii, se aplica pro-rata definitiva asupra tuturor achizitiilor de bunuri si servicii efectuate in cursul anului, iar diferenta rezultata se inscrie pe un rand distinct in decontul din ultima perioada fiscala a anului.

Pro-rata definitiva se determina in luna decembrie, in functie de realizarile efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul .

Regularizarea deducerilor operate dupa pro-rata provizorie se realizeaza prin aplicarea pro-rata definitiva asupra sumei taxei pe valoarea adaugata deductibile aferente achizitiilor . Diferenta in plus sau an minus fata de taxa dedusa, conform pro-rata provizorie, se anscrie pe un rand distinct in decontul ultimei perioade fiscale.

In situatii speciale, cand pro-rata calculata nu asigura determinarea corecta a taxei de dedus, Ministerul Finantelor Publice, prin directia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile in cauza, pe baza justificarii prezentate. Daca aprobarea a fost acordata in timpul anului, persoanele impozabile au obligatia sa recalculeze taxa pe valoarea adaugata dedusa de la inceputul anului pe baza pro-rata speciala, aprobata. Platitorii de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata speciala numai la inceputul unui an calendaristic si sunt obligate sa anunte organele fiscale.

La cererea justificata a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata pot aproba ca pro-rata sa fie determinata lunar sau trimestrial, dupa caz. In anul an care a fost acordata aprobarea, persoanele impozabile au obligatia sa recalculeze taxa pe valoarea adaugata dedusa de la inceputul anului pe baza pro-rata lunara sau trimestriala. Platitorii de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata lunara sau trimestriala numai la inceputul unui an fiscal si sunt obligate sa anunte organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive si nu se regularizeaza la sfarsitul anului.

Determinarea taxei de plata sau a sumei negative de taxa

In situatia in care taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoana impozabila, care este dedusa antr-o perioada fiscala, este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata colectata, aferenta operatiunilor taxabile, rezulta un excedent in perioada de raportare, denumit in continuare suma negativa a taxei pe valoarea adaugata.

In situatia in care taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor taxabile, exigibila intr-o perioada fiscala, denumita taxa colectata, este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, dedusa in acea perioada fiscala, rezulta o diferenta denumita taxa pe valoarea adaugata de plata pentru perioada fiscala de raportare.

Regularizarea si rambursarea taxei

Dupa determinarea taxei de plata sau a sumei negative a taxei pe valoarea adaugata pentru operatiunile din perioada fiscala de raportare, persoanele impozabile trebuie sa efectueze regularizarile prevazute de prezentul articol prin decontul de taxa pe valoarea adaugata.

Se determina suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata, prin adaugarea la suma negativa a taxei pe valoarea adaugata, rezultata in perioada fiscala de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata reportat din decontul perioadei fiscale precedente, daca nu a fost solicitat a fi rambursat.

Se determina taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata, in perioada fiscala de raportare, prin adaugarea la taxa pe valoarea adaugata de plata din perioada fiscala de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat pana la data depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugata din soldul taxei pe valoarea adaugata de plata al perioadei fiscale anterioare.

Prin decontul de taxa pe valoarea adaugata, persoanele impozabile trebuie sa determine diferentele dintre sume, care reprezinta regularizarile de taxa si stabilirea soldului taxei pe valoarea adaugata de plata sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata. Daca taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata este mai mare decat suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata, rezulta un sold de taxa pe valoarea adaugata de plata an perioada fiscala de raportare. Daca suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata, rezulta un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, an perioada fiscala de raportare.

Persoanele impozabile inregistrate ca platitor de taxa pe valoarea adaugata pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, prin bifarea casetei corespunzatoare din decontul de taxa pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative in decontul perioadei fiscale urmatoare. Daca o persoana impozabila solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, aceasta nu se reporteaza in perioada fiscala urmatoare. Nu poate fi solicitata rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportata obligatoriu in decontul perioadei fiscale urmatoare.

In cazul persoanelor juridice care se divizeaza sau sunt absorbite de alta persoana impozabila, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugata pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat in decontul persoanei care a preluat activitatea.

In situatia in care doua sau mai multe persoane juridice impozabile fuzioneaza, persoana impozabila care preia activitatea va prelua si soldul taxei pe valoarea adaugata de plata catre bugetul de stat, cat si soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata se efectueaza de organele fiscale.

Platitorii taxei pe valoarea adaugata

Pentru operatiunile din interioriul tarii, platitorii taxei pe valoarea adaugata sunt:

a) persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, pentru operatiunile taxabile realizate;

b) beneficiarii prestarilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite in strainatate, indiferent daca beneficiarii sunt sau nu inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.

La importul de bunuri, platitorii taxei pe valoarea adaugata sunt persoanele care importa bunuri in Romania. Persoanele fizice datoreaza taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile introduse in tara, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

Reguli aplicabile in cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate

Daca o persoana impozabila stabilita in strainatate realizeaza prestari de servicii taxabile, pentru care locul prestarii este considerat a fi an Romania, va proceda astfel:

a) prestatorul isi poate desemna un reprezentant fiscal in Romania, care are obligatia de a indeplini, in numele persoanei stabilite in strainatate, toate obligatiile prevazute in prezentul titlu, inclusiv obligatia de a solicita inregistrarea fiscala in scopul platii taxei pe valoarea adaugata, in numele persoanei stabilite an strainatate;

b) in cazul in care persoana stabilita in strainatate nu asi desemneaza un reprezentant fiscal in Romania, beneficiarul serviciilor datoreaza taxa pe valoarea adaugata,in numele prestatorului.

In cazul livrarilor de bunuri taxabile pentru care locul livrarii este considerat a fi in Romania, efectuate de persoane stabilite in strainatate, acestea au obligatia sa desemneze un reprezentant fiscal an Romania.

Persoanele impozabile stabilite in strainatate, care desfasoara operatiuni scutite cu drept de deducere in Romania, au dreptul sa-si desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operatiuni.

Procedura desemnarii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adaugata se stabileste prin norme.

Regimul special de scutire

Sfera de aplicare si regulile pentru regimul special de scutire

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 2 miliarde lei, denumit in continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata.

Persoanele impozabile nou-infiintate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, daca declara ca vor realiza anual o cifra de afaceri estimata de pana la 2 miliarde lei inclusiv si nu opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata. Persoanele impozabile inregistrate fiscal, care ulterior realizeaza operatiuni sub plafonul de scutire , se considera ca sunt in regimul special de scutire, daca nu opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata.

Persoanele impozabile, care depasesc in cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in regim normal, in termen de 10 zile de la data constatarii depasirii. Pentru persoanele nou-infiintate, anul fiscal reprezinta perioada din anul calendaristic, reprezentata prin luni calendaristice scurse de la data inregistrarii pana la finele anului. Fractiunile de luna vor fi considerate o luna calendaristica intreaga. Persoanele care se afla an regim special de scutire trebuie sa tina evidenta livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii, care intra sub incidenta prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vanzari. Data depasirii plafonului este considerata sfarsitul lunii calendaristice in care a avut loc depasirea de plafon. Pana la data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata an regim normal se va aplica regimul de scutire de taxa pe valoarea adaugata. In situatia in care se constata ca persoana an cauza a solicitat cu intarziere atribuirea calitatii de platitor de taxa pe valoarea adaugata in regim normal, autoritatea fiscala este indreptatita sa solicite plata taxei pe valoarea adaugata pe perioada scursa intre data la care persoana in cauza avea obligatia sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in regim normal si data de la care inregistrarea a devenit efectiva, conform procedurii prevazute prin norme.

Dupa depasirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar daca ulterior realizeaza cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevazut de lege.

Cifra de afaceri care serveste drept referinta este constituita din suma, fara taxa pe valoarea adaugata, a livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii taxabile, incluzand si operatiunile scutite cu drept de deducere.

Obligatiile platitorilor de taxa pe valoarea adaugata

Inregistrarea platitorilor de taxa pe valoarea adaugata

Orice persoana impozabila trebuie sa declare inceperea, schimbarea si incetarea activitatii sale ca persoana impozabila. Conditiile in care persoanele impozabile se inregistreaza ca platitor de taxa pe valoarea adaugata sunt prevazute de legislatia privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe.

Orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care realizeaza exclusiv operatiuni care nu dau drept de deducere, trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in caz de incetare a activitatii, in termen de 15 zile de la data actului in care se consemneaza situatia respectiva. Taxa pe valoarea adaugata datorata la bugetul de stat trebuie achitata inainte de scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, cu exceptia situatiei in care activitatea acesteia a fost preluata de catre alta persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Depunerea decontului

Persoanele anregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent, pentru fiecare perioada fiscala, pana la data de 25 a lunii urmatoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxa pe valoarea adaugata, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Plata taxei pe valoarea adaugata la buget

Taxa pe valoarea adaugata pentru importuri de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata, se plateste la organul vamal, in conformitate cu regulile in vigoare privind plata drepturilor de import,exceptie facand cei care au obtinut certificate de exonerare conform legislatiei.

Documentele fiscale

Modelul si continutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumparari, jurnale pentru vanzari, borderouri zilnice de vanzare/ancasare si alte documente necesare an vederea aplicarii prezentului titlu se stabilesc de catre Ministerul Finantelor Publice si sunt obilgatorii pentru platitorii de taxa pe valoarea adaugata.

Corectarea documentelor

Corectarea informatiilor inscrise in facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel:

a) in cazul in care documentul nu a fost transmis catre beneficiar, acesta se anuleaza si se emite un nou document;

b) in cazul in care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie sa cuprinda, pe de o parte, informatiile din documentul initial, numarul si data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de alta parte, informatiile si valorile corecte. Documentele respective se vor inregistra in jurnalul de vanzari, respectiv de cumparari, si vor fi preluate in deconturile antocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada in care a avut loc corectarea.

Furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii trebuie sa emita facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile anscrise cu semnul minus cand baza de impozitare se diminueaza sau, dupa caz, fara semnul minus, daca baza de impozitare se majoreaza, care vor fi transmise si beneficiarului. Documentele respective se vor inregistra in jurnalul de vanzari, respectiv de cumparari, si vor fi preluate in deconturile intocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscala in care s-a efectuat ajustarea.

B. Taxe vamale

Taxele vamale ca impozite indirecte sunt reglementate juridic prin Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

Taxele vamale se percep de către stat asupra importului, exportului și tranzitului de mărfuri. În prezent, taxele vamale cele mai frecvent întâlnite sunt cele asupra importului de mărfuri. Taxele vamale de export se întâlnesc cu o frecvență redusă, deoarece statele sunt interesate în încurajarea exportului de marfuri, care constituie, în majoritatea cazurilor, calea cea mai importantă de realizare a veniturilor valutare.

Interventia indirecta se realizeaza prin taxele vamale, adica prin impozitarea schimburilor internationale. Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care fac obiectul tranzactiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazuta prin lege.

Deoarece taxele vamale sunt multiple ca numar, ca mod de asezare si fiecare avand efecte diferite, pentru a elabora o politica vamala corespunzatoare intereselor generale ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata dupa cel putin patru criterii:

in functie de sensul fluxurilor comerciale;

dupa modul de fixare;

dupa modul de percepere al taxei;

dupa scopul instituirii taxelor vamale.

a)In functie de sensul fluxurilor comerciale regasim:

taxe vamale de import;

taxe vamale de export;

taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale cu ponderea cea mai mare sunt cele de import si acestea se platesc de catre importatori o data cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzactiei. Aceasta taxa vamala se adauga la pretul de cumparare, sporind astfel pretul la care se vor vinde aceste produse in interiorul tarii importatoare. In final taxa va fi suportata de consumatorul individual, ca de altfel, in cazul tuturor impozitelor indirecte.

Taxele de export se intalnesc rar, deoarece statele sunt interesate in general in incurajarea exporturilor. Ratiunea lor este una fiscala si se intalneste in tarile care au nevoie stringenta de venituri si le pot obtine in principal doar prin taxarea exporturilor (spre exemplu in tarile care exporta masiv bogatii naturale: minereuri, cafea, cacao etc). Un alt scop al acestor taxe vamale ar fi acela al descurajarii exporturilor de materii prime neprelucrate.

Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afecteaza nici productia, nici consumul, dar fiind utilizat teritoriul national, statul impune taxa. Sunt practicate in cazuri foarte rare deoarece statele sunt interesate in general in tranzitarea teritoriului lor, obtinand diverse beneficii de pe urma acestui lucru.

b)Dupa modul de fixare taxele vamale pot fi:

taxe vamale autonome;

taxe vamale conventionale;

taxe vamale autonom-conventionale;

taxe vamale asimilate.

Taxele vamale autonome se aplica la importurile din tarile cu care nu exista acorduri privind "clauza natiunii celei mai favorizate".

Taxele vamale conventionale au un nivel mai redus decat cele autonome si se aplica asupra relatiilor comerciale intre tarile care fac parte din anumite uniuni vamale. Se mai numesc si taxe vamale preferentiale.

Taxele vamale asimilate sunt temporare, ele fiind introduse cu ocazia preluarii sistemului vamal al unei alte tari.

c)Dupa modul de percepere al taxei intalnim:

taxe vamale ad valorem;

taxe vamale specifice;

taxe vamale mixte.

Taxele vamale ad-valorem presupun utilizare unei cote procentuale definite care se aplica asupra bazei de impozitare (valoarea in vama). Acest tip de taxe vamale sunt cel mai intalnite. Utilizarea lor are avantajul simplitatii, dar prezinta neajunsul fiscal al variatiei randamentului, ca urmare a modificarilor frecvente a preturilor pietele mondiale.

Taxele vamale specifice sunt stabilite ca suma fixa pe unitatea de masura a utilitatii importate.

d)Dupa scopul instituirii taxelor vamale regasim:

taxe vamale cu scop fiscal;

taxe vamale cu scop protectionist;

taxe vamale cu scop preferential;

taxe de sanctiune.

Taxele vamale preferentiale sunt determinate de negocierile intre guverne si constau intr-o reducere reciproca a taxelor vamale.

Taxele vamale de sanctiune pot imbraca urmatoarele forme:

taxe anti-dumping (=pret mondial – pretul de dumping);

taxe compensatorii – se aplica la produsele importate care beneficiaza in tara de origine de subventii ilegale;

taxe de retorsiune – se aplica atunci cand un un stat partener in relatii comerciale isi ridica taxele vamale, fara a se fi cazut de comun acord asupra acestui lucru sau fara o consultare reciproca prealabila.

Asezare taxelor vamale porneste de la declaratia vamala de import. Fiecare declaratie de import este insotita de licenta care atesta legalitatea tranzactiei, factura, documentele de transport international, certificatul care atesta originea marfurilor si alte documente.

Baza o reprezinta factura deoarece pornind de la aceasta se calculeaza valoarea in vama.

Ansamblul taxelor vamale ale unei tari se constituie in tariful vamal. Tariful vamal stabileste modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic este reprezentat de o lista vamala care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comertului international si contine precizari precise privind modul de percepere al taxelor vamale.

Baza de calcul a taxei vamale este valoarea în vamă a mărfurilor (Vv= pretul extern transformat in moneda nationala la cursul oficial al zilei), la care se adaugă cheltuielile de transport (cht), cheltuielile de încărcare – descărcare și manipulare a mărfurilor importate pe parcurs extern (chî) și costul asigurării pe parcurs extern (cha).

Baza de impozitare = VV + cht + chî +cha

Dupa achitarea acesteia se primeste in scris "liberul de vama" si operatia de vamuire s-a incheiat. Vamuirea se face de obicei la punctele vamale de frontiera, dar se poate face si la vamile de interior cu respectarea anumitor conditii privind garantarea efectuarii platii taxelor.

Calculul taxei vamale pentru produsele importate se face prin aplicarea asupra bazei de calcul, exprimată în lei, a procentelor sau sumelor fixe stabilite de reglementările legale în vigoare (tariful vamal de import al României) sau prin aplicarea unei sume fixe, în care este introdusă taxa vamală + T.V.A., când acestea sunt stabilite, ca atare, direct, pe categorii de bunuri sau mărfuri.

Plătitorii taxei vamale sunt importatorii persoanelor fizice sau juridice sau comisionarii în vamă care sunt obligați să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă însoțită de documente justificative.

Scutiri.

Sunt scutite de taxele vamale importul următoarelor categorii de bunuri:

ajutoare și donații, cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța națională;

bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;

mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare;

alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului;

bunurile de origină română;

bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție;

bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate ;

produsele de pescuit maritim si oceanic si alte produse extrase din marea teritoriala a unei terte tari de navele inmatriculate in Romania si care navigheaza sub pavilion Roman ;

bunurile obtinute din produsele de pescuit maritim si oceanic la bordul unei nave fabrica ce indeplineste conditiile de inmatriculare in Romania si de navigatie sub pavilion roman

Obligația de virare a taxei vamale poate avea loc:

în momentul vămuirii, la frontieră;

în momentul vămuirii, respectiv înainte de eliberarea bunurilor dintr-o unitate vamală de interior;

agenții economici autorizați pentru țițeiul din producție internă, gazul metan, gazul de sondă, precum și amestecul de gaze din producția intenă și din import, livrate consumatorilor finali.

Momentul datorării accizelor îl constituie:

data efectuării livrării, pentru producători;

data efectuării formalităților vamale (vămuire), pentru importatori;

data cumpărării, pentru agenții economici achizitori;

data vânzării bunurilor aparținând persoanelor fizice și comerciale prin agenții economici în consignație.

Penalitățile pentru nerespectarea reglementărilor legale constau în majorări de întârziere și amenzi.

Exemplu de calcul al drepturile vamale de import ce trebuie platite pentru un autovehicul cu capacitatea cilindrica 2.000 cmc, motor benzina, grad normal de poluare, care se importa in Romania

CAZUL I (aplicarea Regimului Tarifar de Baza)

* Valoarea in vama a autovehiculului = 5.000 EURO (Vv = Valoare in vama)

Potrivit art 77 din Legea nr. 141/1997, privind Codul Vamal al Romaniei, si art. 111 din H.G. nr. 1.114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al Romaniei, transformarea in lei a valorii in vama se face la cursul de schimb valutar stabilit si comunicat de Banca Nationala a Romaniei in fiecare zi de joi. Acest curs se utilizeaza pe toata durata saptamanii urmatoare, pentru declaratiile vamale inregistrate in cursul acelei saptamani.

* Cursul de schimb = 30.000 lei/1 EURO

Valoarea in vama transformata in lei constituie baza de calcul al taxelor vamale prevazute in Tariful Vamal de Import al Romaniei si este:

5000 EURO x 30.000 LEI = 150.000.000 LEI (Vv lei = Valoarea in vama transformata in lei)

*Taxa vamala de import determinata pe baza Tarifului Vamal de Import al Romaniei coloana de baza este 30%.

150.000.000 LEI x 30% = 45.000.000 LEI (Txv = Taxa vamala de import calculata si datorata)

*Comisionul vamal (0,5%) se calculeaza la valoarea in vama a autovehicolului transformata in lei la cursul BNR.

150.000.000 LEI x 0,5% = 750.000 LEI (Cv = Comisionul vamal calculat si datorat)

*Acciza stabilita prin lege pentru autovehicule cu capacitate cilindrica 2.000 cmc, motor benzina, grad normal de poluare este 6%

baza de calcul pentru calcularea accizei este constituita din:

Vv lei + Txv + Cv

(150.000.000 LEI) + (45.000.000 LEI) + (750.000 LEI) = 195.750.000 LEI

deci calculul efectiv al accizei este

195.750.000 LEI x 6% = 11.745.000 LEI (Acc = Acciza calculata si datorata)

*Taxa pe valoarea adaugata (TVA) este stabilita prin lege si este in procent de 19%

baza de calcul pentru calcularea TVA este constituita din:

Vv lei + Txv + Cv + Acc

(150.000.000 LEI) + (45.000.000 LEI) + (750.000 LEI) + (11.745.000 LEI) = 207.495.000 LEI

deci calculul efectiv al TVA este

207.495.000 LEI x 19% = 39.424.050 LEI (Tvac = TVA calculat si datorat)

TOTAL DREPTURILOR VAMALE DE PLATIT PENTRU AUTOVEHICULUL IMPORTAT

Txv + Cv + Acc + Tvac

(45.000.000 LEI) + (750.000 LEI) + (11.745.000 LEI) + (39.424.050 LEI) = 96.919.050 LEI (Drd= Total drepturi de calculate si datorate)

Totalul drepturilor vamale de import care trebuie platit de persoana care importa in Romania autovehiculul cu capacitatea cilindrica 2.000 cmc, motor benzina, grad normal de poluare este de 96.919.050 LEI

CAZUL II (aplicarea Regimului Tarifar Preferential pe baza depunerii unui certificat de circulatie a marfurilor valid)

* Valoarea in vama a autovehiculului = 5.000 EURO (Vv = Valoare in vama)

Potrivit art 77 din Legea nr. 141/1997, privind Codul Vamal al Romaniei, si art. 111 din H.G. nr. 1.114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al Romaniei, transformarea in lei a valorii in vama se face la cursul de schimb valutar stabilit si comunicat de Banca Nationala a Romaniei in fiecare zi de joi. Acest curs se utilizeaza pe toata durata saptamanii urmatoare, pentru declaratiile vamale inregistrate in cursul acelei saptamani.

* Cursul de schimb = 30.000 lei/1 EURO

Valoarea in vama transformata in lei constituie baza de calcul al taxelor vamale prevazute in Tariful Vamal de Import al Romaniei si este:

5000 EURO x 30.000 LEI = 150.000.000 LEI (Vv lei = Valoarea in vama transformata in lei)

*Taxa vamala de import determinata pe baza Tarifului Vamal de Import al Romaniei coloana taxe vamale preferentiale UE (Uniunea Europeana) este ex. (exceptat).

150.000.000 LEI x ex. = 0 LEI (Txv = Taxa vamala de import calculata si datorata)

*Comisionul vamal (0,5%) se calculeaza la valoarea in vama a autovehicolului transformata in lei la cursul BNR. In acest caz, potrivit celor mentionate mai sus la calcularea si incasarea altor drepturi cuvenite bugetului de stat, comisionul vamal nu se datoreaza.

150.000.000 LEI x ex. = 0 LEI (Cv = Comisionul vamal calculat si datorat)

*Acciza stabilita prin lege pentru autovehicule cu capacitate cilindrica 2.000 cmc, motor benzina, grad normal de poluare este 6%

baza de calcul pentru calcularea accizei este constituita din:

Vv lei + Txv + Cv

(150.000.000 LEI) + (0 LEI) + (0 LEI) = 150.000.000 LEI

deci calculul efectiv al accizei este

150.000.000 LEI x 6% = 9.000.000 LEI (Acc = Acciza calculata si datorata)

*Taxa pe valoarea adaugata (TVA) este stabilita prin lege si este in procent de 19%

baza de calcul pentru calcularea TVA este constituita din:

Vv lei + Txv + Cv + Acc

(150.000.000 LEI) + (0 LEI) + (0 LEI) + (9.000.000 LEI) = 159.000.000 LEI

deci calculul efectiv al TVA este

159.000.000 LEI x 19% = 30.210.000 LEI (Tvac = TVA calculat si datorat)

TOTAL DREPTURILOR VAMALE DE PLATIT PENTRU AUTOVEHICULUL IMPORTAT

Txv + Cv + Acc + Tvac

(0 LEI) + (0 LEI) + (9.000.000 LEI) + (30.210.000 LEI) = 39.210.000 LEI (Drd= Total drepturi de calculate si datorate)

Totalul drepturilor vamale de import care trebuie platit de persoana care importa in Romania autovehiculul cu capacitatea cilindrica 2.000 cmc, motor benzina, grad normal de poluare si care beneficiaza de Regimul Tarifar Preferential pe baza depunerii unui certificat de circulatie a marfurilor valid (de tip EUR1) este de 39.210.050 LEI.

C.Accizele

Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import.

Aceste impozite indirecte au fost reglementate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte aprobată și modificată prin Legea nr. 196/1998 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 166/1999; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 148/1999; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 11/1999 privind acordarea de facilități fiscale agenților economici, aprobată și modificată prin Legea 134/1999; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 127/1999; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 143/1999; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 160/1999; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor,Ordonanta de Urgenta a Guvernului 158/2001.Ultimul act normativ care reglementeaza accizele este Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul oficial nr.927 din 23 decembrie 2003 si Hotararea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr.112 din 6 februarie 2004

Taxele speciale de consumatie sau accizele sunt asezate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele, pentru ca in acest fel impozitul sa aiba in mod constant un randament fiscal cat mai ridicat. Drept urmare, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastica, cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. (in Franta); tutunul, cafeaua, zaharul, ceaiul, uleiurile minerale etc. (in Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul, uleiurile minerale etc. (in Marea Britanie); produsele din tutun, alcoolul, zaharul etc. (in Indonezia); produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice, produsele textile si din iuta etc. (in India); hidrocarburile (in Tunisia); spirtul, produsele petroliere, bauturile nealcoolice si cimentul (in Thailanda) etc.

In Romania se practica accize pe produse cum sunt: bauturile alcoolice, vinurile si produsele pe baza de vin, berea, produse din tutun, produsele petroliere (benzina premium, regular si normala, benzina fara plumb si motorina), cafeaua, apele minerale si apele gazoase cu continut de zahar sau de alte produse de indulcit si substante aromatizante, confectiile din blanuri naturale, articolele din cristal, bijuteriile din aur si/sau platina, autoturismele si autoturismele de teren (inclusiv din import, rulate), parfumurile, apele de colonie si apele de toaleta, aparatele video de inregistrat sau de reprodus, camerele video, cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, aparatele pentru conditionat aerul.

Sfera de aplicare

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din productia internã sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) bãuturi fermentate, altele decât bere si vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) produse din tutun;

g) uleiuri minerale.

Produsele sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în tarã.

Acciza este exigibilã în momentul eliberãrii pentru consum sau când se constatã pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Baza de calcul se stabilește astfel:

pentru produsele din producția intenă:

contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv accizele;

prețurile de achiziție negociate.

Pentru produsele din import:

valoarea în vamă la care se adaugă și alte taxe speciale aplicate potrivit legii la importul unor produse.

Pentru bunurile introduse în țară de persoane fizice și valorificate prin agenții economici:

Contravaloarea ce se cuvine agentului pentru bunurile vândute în consignații.

Calculul se face prin aplicarea cotelor legale în vigoare asupra bazei de calcul.

Plătitorii sunt:

Agenții economici – persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate, care produc si importă produsele prevăzute prin lege;

Agenții economici autorizați pentru țițeiul din producția internă, gazul metan, gazul de sondă, precum și amestecul de gaze din producția internă și din import, livrate consumatorilor finali.

Agentii economici care cumpara de la producatorii individuali-persoane fizice-produse de natura celor supuse accizelor pentru prelucrare sau comercializare ;

Agentii economici,pentru cantitatile de produse supuse accizelor,obtinute din productia proprie sau din import ,care sunt :

produse acordate ca dividende sau ca plata in natura actionarilor ,asociatilor si ,dupa caz,persoanelor fizice ;

produse consumate pentru reclama si publicitate ;

produse instrainate sub orice forma,cu sau fara titlu gratuit,ori utilizate in orice alt scop decat comercializarea.

Accizele se calculeaza de regula in doua moduri, in functie de cum este exprimata cota de impunere pentru fiecare produs accizat in parte. Astfel, cota de impunere poate fi:

fie o cota fixa in lei sau in euro pe unitatea de masura specifica (de exemplu pe litru, pe gradul de concentratie, pe cifra octanica etc);

fie o cota procentuala care se aplica asupra bazei de impozitare

Faptul generator al accizelor il constituie :

data efectuarii livrarii,pentru produsele din productia interna ;

data achizitionarii marcajelor, pentru produsele ce intra sub incidenta sistemului de marcare si care urmeaza sa fie importate ;

data inregistrarii declaratiei vamale de import,pentru produsele importate,altele decat cele supuse sistemului de marcare

data cumpararii,inscrisa in borderoul de achizitie si in documentul de receptie ;

data acordarii produselor ca dividende sau ca plata in natura,data la care au fost consumate pentru reclama si publicitate si,respectiv,data la care au fost instrainate sau utilizate in orice alt scop decat comercializare ;

data intocmirii documentului de trecere in consum pentru produsele folosite pentru consumul propriu ;

data vanzarii bunurilor.

Nivelul accizelor

Nivelul accizelor pentru urmãtoarele produse este:

Tabelul nr.4

Nivelul accizelor pentru alte produse:

  Tabelul nr.5

Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren, inclusiv din import rulate:

  Tabelul nr.6

Penalitățile pentru nerespectarea reglementărilor legale constau în majorări de întârziere și amenzi la plata accizelor se prevăd scutiri și reduceri pe categorii de bunuri și agenți economici, conform reglementarilor legale.

Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, si anume formarea de resurse la dispozitia statului. Cel putin la fel de importanta este insa si motivatia de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste pot fi folosite ca si parghii fiscale pentru controlarea consumurilor, in sensul descurajarii acelora care, spre exemplu, dauneaza sanatatii.

D.Monopoluri fiscale

Prin monopol fiscal se intelege dreptul statului de a produce si/sau comercializa, in regim de exclusivitate a unor marfuri ca:tutun,sare ,alcool etc..Monopolurile fiscale pot fi depline sau partiale.

Veniturile realizate stat din monopolurile fiscale sunt reprezentate de profitul obtinut din activitatea de productie sau comercializare in regim exclusiv si de taxa cuprinsa in pretul de vanzare incasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxa) fixat asupra pretul de vanzare si care se include in acesta, se numeste monopol fiscal.

E. Taxele de timbru

    Alaturi de taxa pe valoarea adaugata, accize, taxele vamale, taxele de timbru sunt mobilizate la bugetul statului ca impozite indirecte.
    In literatura de specialitate, referitor la expresia taxa de timbru s-au conturat doua acceptiuni, si anume:
a) – in sens restrâns (stricto sensu), taxele de timbru sunt acele plati efectuate prin aplicarea de timbre fiscale (practica legislativa a largit sensul acestei notiuni, incluzând in sfera sa si unele plati pentru care nu exista conditia perceperii lor prin timbre fiscale, aceasta fiind motivata de dificultatile de incasare a taxelor de timbru, atunci când sumele sunt mari);
b) – in sens larg (lato senso), taxele de timbru sunt platile referitoare la timbru, efectuate pentru solutionarea unor interese legitime ale persoanelor fizice si juridice, sau pentru anumite servicii prestate de catre anumite institutii de drept public.
    Initial, taxele de timbru erau definite ca fiind „acele contributii, datorate de catre particulari, cu ocazia formarii diferitelor acte sau formulari de pretentiuni in justitie si inaintea autoritatilor publice pentru ca in schimbul achitarii lor, sa se obtina dreptul de a li se lua in considerare cererile si admite prezentarea actelor ca instrumente probatorii".
    In prezent, taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor.
    Rezulta, din definitia de mai sus, ca taxele de timbru au un echivalent in serviciile prestate sau lucrarile efectuate de catre diferite institutii de drept public, chiar daca raportul de echivalenta exista numai principial (intre cuantumul fiecarei taxe si valoarea economica a serviciului sau a activitatii aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezulta si deosebirea dintre taxele de timbru si impozite (care se percep fara vreun echivalent direct si imediat platitorului), precum si intre taxele de timbru si pretul marfurilor, prestarile de servicii etc., care includ cheltuielile de productie, de circulatie si alte elemente de acumulare baneasca si sunt incasate de toti agentii economici care le produc si executa.
    Din cele prezentate pâna acum rezulta principalele trasaturi ale taxelor de timbru:

reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;

subiectul platitor este determinat in momentul când acesta solicita efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii publice;

taxa se datoreaza numai atunci când organul de stat presteaza un serviciu subiectilor de drept.

    Subiecti ai taxelor (platitori) sunt atât persoanele fizice cât si cele juridice pentru care se presteaza un serviciu, se intocmesc acte sau se efectueaza activitati supuse taxelor de timbru.
    Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt urmatoarele:

actele si serviciile prestate de birourile notariale si de organele administratiei publice cu atributii notariale;

reclamatiile si memoriile adresate organelor administratiei publice si certificatele de orice fel;

actele de stare civila;

actele de identitate;

actiunile si cererile adresate instantelor judecatoresti;

autorizatiile eliberate de organele administratiei publice si autorizatiile acordate;

eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor.

    Cuantumul taxelor de timbru se stabileste in functie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil, de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, in practica, distingem doua categorii de taxe de timbru, si anume:

taxe fixe, care se aplica, de regula, actelor neevaluabile valoric si se exprima in sume absolute;

taxe procentuale (proportionale, progresive sau regresive pe transe de valoare), care se aplica „ad-valorem" in cazul actelor evaluabile valoric.

    Obiectul taxelor de timbru il constituie actele si faptele intocmite sau prestate de institutii publice sau alte organe specializate. In functie de organele care primesc, intocmesc, elibereaza sau presteaza servicii taxabile, taxele de timbru se grupeaza in:

taxe de timbru pentru actele si serviciile notariale;

taxe judiciare de timbru pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional.

Aceste taxe sunt obligatorii numai in cazul in care cetateanul solicita un serviciu din partea statului.

In prezent exista o multitudine de astfel de taxe si cateva dintre ele le vom prezenta mai jos.

Taxele judecatoresti si notariale sunt printre cele mai des intalnite si se platesc pentru diferite procese. Taxele notariale reprezinta o taxa datorata bugetului statului pentru diferite inregistrari.

Pe langa taxele de inregistrare mai exista si sase tipuri de taxe de timbru: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric si al artelor plastice, care alimenteaza diferite fonduri publice destinate sustinerii unor activitatidin domeniul culturii etc.

Deosebit de taxele de inregistrare si de timbru mai exista si diverse tarife, ca de exemplu:

tarifele pentru servicii prestate de Oficiul National de Cadastru;

tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare si Control in Turism etc.

F.Impozitul pe spectacole

Orice persoanã care organizeazã o manifestare artisticã, o competitie sportivã sau altã activitate distractivã în România are obligatia de a plãti impozitul denumit impozitul pe spectacole.

Impozitul pe spectacole se plãteste la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia are loc manifestarea artisticã, competitia sportivã sau altã activitate distractivã.

Calculul impozitului

Impozitul pe spectacole se calculeazã prin aplicarea cotei de impozit la suma încasatã din vânzarea biletelor de intrare si a abonamentelor.

Cota de impozit se determinã dupã cum urmeazã:

a) în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesã de teatru, balet, operã, operetã, concert filarmonic sau altã manifestare muzicalã, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competitie sportivã internã sau internationalã, cota de impozit este egalã cu 2%;

b) în cazul oricãrei alte manifestãri artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egalã cu 5%.

Suma primitã din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plãtite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzãrii biletelor de intrare sau a abonamentelor.

Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligatia de:

a) a înregistra biletele de intrare si/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale care îsi exercitã autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;

b) a anunta tarifele pentru spectacol în locul unde este programat sã aibã loc spectacolul, precum si în orice alt loc în care se vând bilete de intrare si/sau abonamente;

c) a preciza tarifele pe biletele de intrare si/sau abonamente si de a nu încasa sume care depãsesc tarifele precizate pe biletele de intrare si/sau abonamente;

d) a emite un bilet de intrare si/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;

e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, documentele justificative privind calculul si plata impozitului pe spectacole;

f) a se conforma oricãror altor cerinte privind tipãrirea, înregistrarea, avizarea, evidenta si inventarul biletelor de intrare si a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii si Cultelor si Agentia Nationalã pentru Sport.

Reguli speciale pentru videoteci si discoteci

În cazul unei manifestãri artistice sau al unei activitãti distractive care are loc într-o videotecã sau discotecã, impozitul pe spectacole se calculeazã pe baza suprafetei incintei prevãzute în prezentul articol.

Impozitul pe spectacole se stabileste pentru fiecare zi de manifestare artisticã sau de acti- vitate distractivã, prin înmultirea numãrului de metri pãtrati ai suprafetei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilitã de consiliul local, astfel:

a) în cazul videotecilor, suma este de pânã la 1.000 lei;

b) în cazul discotecilor, suma este de pânã la 2.000 lei.

Impozitul pe spectacole se ajusteazã prin înmultirea sumei stabilite, cu coeficientul de corectie corespunzãtor, precizat în tabelul urmãtor:

  Tabelul nr.7

Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligatia de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice.

Declaratia se depune pânã la data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.

Scutiri

Impozitul pe spectacole nu se aplicã spectacolelor organizate în scopuri umanitare.

Plata impozitului

Impozitul pe spectacole se plãteste lunar pânã la data de 15, inclusiv, a lunii urmãtoare celei în care a avut loc spectacolul.

Orice persoanã care datoreazã impozitul pe spectacole are obligatia de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, pânã la data stabilitã pentru fiecare platã a impozitului pe spectacole. Formatul declaratiei se precizeazã în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor.

Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole rãspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaratiei si plata la timp a impozitului.

CAPITOLUL III

Probleme actuale in impozitele indirecte

3.1 Evaziunea fiscala manifestata la impozitele indirecte

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a unei părți mai mari sau mai mici din materia impozabilă. Ca fenomen , evaziunea fiscală se întâlnește deopotrivă atât pe plan național, cât și pe cel internațional.

Conform legii nr. 87 / 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, evaziunea fiscală este prezentată ca fiind: „ sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice române și străine, denumite contribuabili…”

În funcție de modul cum poate fi săvârșită, avaziunea fiscală cunoaște două forme de manifestare:

Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legii :permite sustragerea unei părți din materia impozabilă fără ca acest lucru să fie considerat contravenție sau infracțiune.

Evaziunea fiscală legală este posibilă deoarece legislația din diferite state ale lumii permite scoaterea de sub incidența impozitelor a unor venituri, părți de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte și fapte care în condițiile respectării riguroase a legislației în vigoare și principiilor impunerii, nu ar trebui să scape de la impozitar .

Un exemplu de evaziune legală care permite ca o parte de venit să scape de la impunere sunt facilitățile fiscale care se acordă agenților economici din anumite ramuri ale economiei la înființare sau pe parcursul desfășurării activității sub forma unor scutiri de la plata T.V.A. la import sau export, accize, etc. sau reduceri de impozit pe profit.

Evaziunea fiscală la adăpostul legii poate fi evitată prin corectarea, perfecționarea și îmbunătățirea cadrului legislativ care au făcut-o posibilă.

Evaziunea fiscală frauduloasă: se întâlnește pe o scară mult mai largă decât evaziunea licită și se înfăptuiește cu încălcarea prevederilor legale, bazându-se pe fraudă și pe rea credință. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul de stat un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întălnește sub diferite forme, cum ar fi: ținerea unor registre contabile nereale; distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevărului privnd livrările de mărfuri, prețurile practicate, comisioanele incasate sau plătite, etc.; întocmirea de documente de plată fictive; modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de transport, manipulare și depozitare; întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri; întocmirea de declarații de impunere false, când cu bună știință nu sunt menționate decât o parte din veniturile realizate etc.

Pe măsura adâncirii cooperării economice internaționale și a dezvoltării relațiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite și cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar ca un fenomen național, ci a devenit unul internațional. Astfel, de exemplu, o firmă având sediul de bază într-un anumit stat și diferite reprezentanțe în alte state, dintre care unele cu un regim fiscal mai blând, va fi mai mult decât tentată să transfere o parte cât mai mare din profitul realizat în statul cu fiscalitate mai ridicată în statul cu o fiscalitate mai redusă. Astfel, pe glob se întâlnesc numeroase „ oaze fiscale ” sau „ paradisuri fiscale ”, cum sunt ele denumite, și anume: Elveția, Liechenstein, Luxemburg, Bahamas, Panama, Insulele Cayman, etc. Pe teritoriul acestor state sunt înființate numeroase firme străine către care sunt dirijate profiturile unităților productive aflate pe teritoriul altor țări, eludându-se fiscul. Astfel, de exemplu, în Liechtenstein sunt înregistrate mai multe sedii sociale de firme industriale și comerciale, reale și fictive, decât totalul populației sale, respectiv circa 40.000 de firme la 25.000 de locuitori. Explicația constă în faptul că orice firmă care își stabilește sediul pe teritoriul acestui stat este scutită de plata impozitului pe profit.

De asemenea, în Insulele Cayman, situate în Marea Caraibilor, cu o populație de numai 20.000 de locuitori sunt înregistrate în jur de 19.000 de diferite companii, peste 500 de bănci și peste 300 de firme de asigurări. În același timp, 20 din primele 25 de bănci ale lumii au filiale deschise în aceste insule, iar acest nou centru financiar în numai câțiva ani a ajuns să dețină aproape 10% din piața eurodolarilor.

În țările cu o experiență vastă în fiscalitatea adaptată cerințelor economiei de piață, evaziunea fiscală, specifică mai ales T.V.A., poate fi întâlnită sub următoarele forme:

-frauda pe termen lung, care apare atunci când un agent economic, care și-a creat în timp o bună reputație prin comportament și rezultate, încetează brusc plățile, declarându-se în stare de faliment, după ce în prealabil a avut grijă să-și trensfere profitul în altă țară;

-frauda pe termen scurt, care poate fi întâlnită atunci când o nouă întreprindere înființată înaintează organelor fiscale o cerere justificată de rambursare a T.V.A., însă după rambursare întreprinderea în cauză își încetează activitatea, iar plătitorul dispare;

– sindromul „ PHOENIX”, când o firmă ce avea obligații de plată a T.V.A. se declară în stare de faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu același director. În acest caz, organelor fiscale le revine sarcina de a încerca să incaseze impozitul de la unitatea falimantară sau lichidată;

– sindromul „ COMPANIILOR MULTIPLE” apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe firme printre care și una fantomă. Acasta din urmă solicită rambursarea taxei pe valoarea adaugată fără să fi participat la plata T.V.A. colectate, după care dispare;

– manipulările insignifiante care se concretizează în efectuarea unei serii de modificări mărunte în contabilitate, ca, de exemplu: omiterea de la însumare a unor pagini, înregistrarea repetată a unor facturi de intrare, raportare greșită, etc. Toate acestea conduc la întocmirea unui decont TVA incorect.

Evaziunea fiscală se întâlnește și în cazul taxelor de timbru pentru activitatea notarială. Astfel de exemplu, în cazul autentificării actelor de înstrăinare a imobilelor, nu de puține ori părțile se înțeleg ca prețul vânzării înscris în actul de vânzare – cumpărare autentificat să fie inferior celui practicat în realitate, pentru că taxa da timbru să se calculeze la un preț mai mic.

În perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea adaugată în România s-au conturat multiple forme ale evaziunii fiscale și în acest domeniu, cele mai des întâlnite fiind următoarele:

– vânzări nedeclarate, care apar cu frecvența cea mai mare și sunt de multe ori greu de descoperit. Practic, vânzările de bunuri sau prestările de serviciu se fac fără întocmirea documentelor corespunzătoare și , evident, fără înregistrări în contabilitate;

– omiterea înregistrării, când agentul economic neînregistrat beneficiază de un avantaj care nu i se cuvine, comparativ cu ceilalți comercianți concurenți, care vor solicita clienților taxa pe valoarea adaugată;

-înțelegeri între vânzători și cumpărători de a schimba bunuri sau servicii fără plată, gen barter, cu plată redusă, fără factură sau eventual cu o factură de valoare redusă;

– deducerile false , care se întâlnesc frecvent și se realizează prin întocmirea de facturi false, prin utilizarea repetată a acelorași facturi pentru deducere sau prin folosirea de facturi care se referă la cumpărări inexistente;

– erorile de înregistrare, care pot apărea la prima vedere ca inocente, au totuși, o influență destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dacă sunt frecvente sau dacă valoarea lor este mare;

– aplicarea incorectă a scutirilor, care poate conduce la diminuarea serioasă a sumelor cuvenite bugetului de stat, mai ales dacă este asociată cu facturi false, fiindcă altfel plătitorul de T.V.A. nu are cum să profite de această practică;

– cereri de rambursare nejustificate, când se solicită rambursarea taxei aferente unor mărfuri exportate sau pentru bunuri la care legea dă drept de deducere, fără însă ca în realitate aceste operațiuni să fi fost efectuate. O situație mai des întâlnită este aceea a solicitării deducerii taxei pe valoarea adaugată, pentru același bun exportat, de către doi agenți economici, pe considerentul că documentele privind bunul respectiv au circulat prin mai multe societăți comerciale.

Identificare cazurilor de evaziune fiscală a condus și la aplicarea unor sancțiuni, sub forma majorărilor de întârziere, a amenzilor contravenționale și a confiscărilor.

Situatii de evaziune fiscala

Realitatea valorii de tranzactie

Societatea <<X>> a importat din Turcia,250 buc.televizoare color marca “Vestel”la un pret unic de 83 $/buc;699 buc.televizoare color marca “Vestel” la pretul de 78$/buc.;300buc. Televizoare color marca “Vestel”la pretul de 163 $/buc. Si din Germania ,183 buc. Radiocasetofoane cu CD la pretul de 189DM/buc.,intocmind in baza pretului inscris in facturile externe declaratiile vamale de import.

Prin acte constatatoare privind taxele vamale si alte drepturi cuvenite bugetului,brigada de supraveghere si control vamal a stabilit in sarcina contestatoarei diferentele de taxe vamale ,comision vamal,accize si alte taxe ca urmare a neacceptarii valorii in vama declarata pe baza pretului inscris in facturile externe.

In motivarea contestatiei societatea a sustinut ca nu s-a depus contractul de vanzare-cumparare deoarece a fost trimis partenerilor staini SANYO si VESTEL pentru a fi semnat si de acestia,iar in lipsa formei scrise a contractului nu se puteau sanctiona partile,vinderea marfurilor fiind perfecta imediat ce partile s-au invoit ,conf.art.1295 din Codul civil,iar existenta facturii semnate de vanzator si acceptata de cumparator putea tine loc de conventie intre parti.In plus,societatea a depus toate celelalte acte solicitate,,respectiv proiectul contracului si corespondenta dintre parti referitoare la acest contract,inclusiv declaratiile vamale de export a marfurilor respec-tive,care atesta ca pretul de vanzare-cumparare declarat este cel real,prin certificatul de origine dovedindu-se ca produsele erau de provenienta Turcia lucru ce justifica preturile mai mici fata de cele avute in vedere la vama,care au luat in calcul produse mult diferite de cele supuse vamuirii,avand alte marci,alta calitate,si provenind din alte tari exportatoare.

Contestatoarea a mai arata ca autoritatea vamalanu a prezentat nici un motiv pentru care pretul platit a fost considerat nereal,nerespectandu-se astfel acordul privind aplicarea articolului VII al acordului general pentru tarife si comert,simpla presupunere a organului vamal ca preturile cuprinse in facturi erau nereale,neputand rasturna,in opinia societatii,dovada cu acte prezentata de aceasta.

Cauza supusa solutionarii a fost daca societatea contestatore avea obligatia achitarii diferentelor de taxe vamale,comision vamal,accize si alte taxe ,stabilite de biroul vamal,in conditiile in care in urma controalelor ulterioare efectuate,organele vamale nu au putut stabili pe baza de documente ca preturile declarate in vama nu ar fi cele reale.

In drept,conform art.2(1)din Hotararea Guvernului nr.392/1999 privind

controlul valorii in vama a marfurilor impotate:

“Atunci cand biroul vamal are indoieli privind exactitatea datelor din documentele furnizate pentru determinarea valorii in vama,va solicita importatorului ,in scris,sa prezinte justificari suplimentare,constand in documente care sa ateste ca valoarea declarata corespunde sumei totale platite sau de platit pentru marfurile importate,ajustata in conformitate cu prevederile art.8 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994.”

Potrivit articolului 1 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife si comert aprobat prin Decretul nr.183/1980:

“Valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri[…]”.

De asemenea ,prin art.113(2) din Regulamentul de aplicare a codului vamal al romaniei se precizeaza:

“Daca informatiile si documentele prezentate nu sunt in masura sa dovedeasca exactitatea valorii declarate,biroul vamal re dreptul sa refuze determinarea valorii pe baza pretului de tranzactie.Inainte de lua o decizie finala biroul vamal comunica importatorului ,in scris,la cerere,motivele refuzului.In acelasi mod se procedeaza si cazul in care importatorul nu pre-

zinta documentele solicitate de autoritatea vamala.”

Persoanele care semneaza si depun declaratia vamala de import raspund de corectitudinea si de autencicitatea tuturor documentelor prezentate in scopul determinarii valorii in vama a marfurilor importate si se angajeaza sa furnizeze toate informatiile si documentele suplimentare necesare pentru determinarea valorii in vama a marfurilor .Din piesele aflate in dosarul cauzei,s-aretinut ca biroul vamal a solicitat contestatoarei sa prezinte documentele justificative in termen de 30 zile de la data ridicarii marfurilor din vama,inclusiv contractul incheiat cu exportatorul extern,insas acest contract nu a fost incheiat,intre cele doua parti existand o intelegere verbala,si de asemenea ,existand facturi semnate de vanzator si acceptate de cumparator ce dovedeau ca tranzactia a avut loc la pretul declarat de contestatoare in declaratiile vamale de import.

Forma scrisa a contractului nu este necesara pentru dovedirea tranzactiei deoarece contractul se incheie intre parti prin simplul lor acord de vointa potrivit prevederilor art.1295 din Codul civil.In urma controlului efectuat ulterior ,organele vamale nu au putut stabili pe baza de documente ca preturile de import declarate in vama nu ar fi cele reale,respectiv ca s-ar fi achitat alte sume furnizorilor externi,ori ca in contabilitatea contestatoarei marfurile ar fi fost inregistrate la o alta valoare decat cea din declaratiile vamale de import.

Mai mult,chiar din adresa aflata in xerocopie la dosarul cauzei a rezultat ca biroul vamal a precizat directiei regionale vamale-Serviciul proceduri,origine,clasificare tarifara ca societatea a prezentat documentele justificative suplimentare pentru determinarea valorii in vama referitoare la produsele importate si ca “din analiza documentelor prezentate se constata ca a fost platita le extern suma de 34.593 DM,conform dispozitiei de plata valutara externa,pe baza contratului extern si a facturilor proforme .Comparand facturile definitive pentru marfurile importate cu facturile sus mentionate se constata ca preturile pe produse sunt identice”.

De asemenea ,prin raportul intocmit de brigada de supraveghere si control vamal,privind rezultatele verificarilor efectuate la sediul societatii,s-a constata ca prin notele de intrare receptie au fost receptionate acelasi numar de bunuri cuprinse in declaratiile vamale de import,livrarile marfurilor la intern fiind facute catre supermarketuri si respectiv magazinele proprii ale societatii.

In conditiile in care nu s-a putut dovedi pe baza documentelor prezentate organelor vamale,simulatia preturilor inscrise in declaratiile vamale de import,ori conventia importatorilor cu furnizorii externi in vederea diminuarii drepturilor vamale cuvenite statului roman,recalcularea de catre organele vamale a valorii in vama a marfurilor importate nu a avut suport legal.

Fata de considerentele prezentate mai sus contestatia societatii a fost admisa.

Acciza datorata in cazul importului de alcool destinat producerii de bauturi

alcoolice

Printr-un proces verbal,organele de control fiscal au constat ca pentru importul de alcool efectuat de o societate comerciala in perioada ianuarie 1992-mai 1993 ,destinat prelucrarii in vederea obtinerii de bauturi alcoolice,contestatoatea nu calculat acciza aferenta.In consecinta organele de control au procedat la determinarea accizei aferenta importului de alcool utilizat ca materie prima pentru bauturile alcoolice comercializate in perioada controlata prin aplicarea cotelor asupra preturilor cu ridicata calculate potrivit dispo-zitiilor pct.2,litd)din Normele metodologice nr.262754 din 1 decembrie 1991 privind asezarea,tehnica de calcul,evidenta si varsarea la bugetul administratiei centrale de stat a impozitului pe circulatia marfurilor si accizelor in functie de valoarea in vama,la care s-au adaugat taxele vamale si impozitul pe circulatia marfurilor.

Prin contestatia formulata,societatea a considerat ca in mod eronat organele de control au calculat accize pentru importul de alcool urilizat ca materie prima pentru obtinerea de bauturi alcoolice deoarece obligatia calcularii si platii accizelor revenea numai la livrarea produselor finite obtinute cand acestea intrau in sfera consumului.

Invocand predederile art.1,art.7,art.9 si cele ale art.13 din Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accize-le,contestatoarea a considerat ca pentru importul de alcool nu se datorau accizele,contestatoarea a considerat ca pentru importul de alcool nu se datorau accize deoarece acestea erau taxe speciale de consumatie,calculate prin aplicarea de cote procentuale asupra preturilor la care se livra marfa,datorate din ziua incasarii contravalorii produselor finite,inscrise distinct in factura.contestatoarea a mai sustinut ca alcoolul importat nu a fost livrat ca atare ci a fost folosit ca materie prima pentru procesare obtinandu-se bauturi alcoolice iar societatea in calitate de proprietar nu trebuia sa calculeze si sa plateasca accize numai dupa desfacerea produselor finite in sfera consumului.

Cauza supusa solutionarii a fost de a se stabili daca pentru importul de alcool in vederea obtinerii de bauturi alcoolice,contestatoarea avea obligatia de a calcula acciza aferenta si implicit de a o include in pretul de facturare al produselor finite obtinute.

In drept,art.1 din din Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele preciza ca persoanele juridice care au dreptul sa produca,sa importe sau sa comercializeze produse sunt obligatesa plateasca la bugetul de stat taxe speciale de consumatie denumite accize.

Referitor la modul de determinare al taxelor speciale de consumatie,pct.2,lit.d)din Normele metodologice nr 262754 din 1 decembrie1991 privind privind asezarea,tehnica de calcul,evidenta si varsarea la bugetul administratiei centrale de stat a impozitului pe circulatia marfurilor si accizelor preciza caimpozitul pe circulatia marfurilor si accizele erau cuprinse in preturi si tarife si se calculeaza dupa cum urmeaza:

“[…]d)pentru importul de materii prime,materiale si alte produse,efectuat direct sau prin societati de import –export care-si desfasoara activitatea pe baza de comision,in scop productiv sau pentru investitii,prin aplicarea cotelor asupra preturilor cu ridicata determinate conform art.5 al Hotararii Guvernuluinr.464/1991(Preturile cu ridicata se formeaza pe baza preturilor externe in valuta exprimate in lei ,la cursul de schimb in vigoare,la care se adauga taxele vamale,impozitul pe circulatia marfurilor,precum si comisionul declarat al societaii comerciale de export import).”

Pct.4 din aceleasi norme metodologice preciza ca:

“Impozitul pe circulatia marfurilor sau accizele ,dupa caz,se datoreaza din ziua incasarii contravalorii produselor livrate,lucrarilor executatesau serviciilor prestate ,iar in cazul importurilor directe pentru productie,inves-

titii sau alimentatie publica,o data cu receptia produselor .

Din actele existente la dosarul cauzeia rezultat ca in perioada controla-

ta,contestatoarea a achizitionat din import alcool etilic de 96,2 grade utilizat ca materie prima in vederea obtinerii de bauturi alcoolice.Prin urmare,potrivit art.1din Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele,contestatoarea in calitate de importatoare avea obligatia de a calcula si vira acciza pentru importul de alcool etilic utilizat ca materie prima in conformitate cu cota de accizare de 30%cuprinsa in pct.1 al anexei la aceasta hotarare.

In acelasi sens s-a pronuntat si directia de specialitate,respectiv directia generala a impozitelor indirecte din cadrul Ministerului Finantelor.

Sustinerea contestatoarei potrivit careia”obligatia calcularii si platii accizelor urmeaza a se face ulterior actului de vanzare-cumparare a produselorfinite –in cazul de fata procesate cand acestea intra in sfera consumului”nu a putut fi retinuta in solutionarea favorabila a cauzei deoarece in cauza alcoolul achizitionat din import a fost folosit ca materie prima,din care printr-o firma specializata,in sistem de prestari servicii s-au obtinut produse noi-alcool 60 grade,vodca si rom cu caracteristici diferite de cele ale alcoolului importat ca urmare a modificarilor intervenite in concentratia alcoolica.Mai mult chiar,bauturile alcoolice obtinute erau produse distinct inscrise in anexa nr.1 la Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele ,pozitia 4,in categoria bauturilor spirtoase cu cota de accizare de 60%.Asadar,in cauza fiind vorba de poduse diferite,perceperea accizelor era obligatorie pentru contestatoare ,atat pentru alcool etilic importat utilizat pentru productie ca materie prima cat si pentru produsele noi comercializate mai ales ca nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra materiei prime catre firma prestatore de servicii.

Avand in vedere ca din actele normative mentionate mai sus a rezultat ca evidentierea si calcularea accizelor pentru importul de alcool de 96,2 grade utilizat ca materie prima era obligatorie pentru contestatoare in calitate de importator direct al alcoolului,contestatia fiind respinsa ca neintemeiata.

TVA aferenta cantitatilor de marfuri acordate cu titlu gratuit in scopul incurajarii vanzarilor

Organele de control fiscal au constatat ca in perioadele iunie-iulie 1998 si iunie –august 1999 ,o societate comerciala a comercializat cafea ambalata in pungi de 110 gr.pe a caror ambalaje era inscriptionata mentiunea “10% gratuit”,precum si cafea ambalata in pungi de 100 gr.Pretul de vanzare al cafelei ambalate in pungi de 110 gr.era acelasi cu cel al cafelei ambalata in pungi de 100 gr.fara ca societatea safi evidentiat in contabilitate gratuitatea inscrisa pe ambalajul produsului de 110 gr.,respectiv cantitatii de 10 gr.acordata cumparatorilor cu titlu gratuit.Urmare celor constatate organele de control au stabilit o diferenta de taxa pe valoarea adaugata ,pentru care au calculat majorari de intarziere aferente .

Prin contestatia formulata ,societatea a sustinut ca in cadrul campaniei de marketing a promovat pe piata produsul de 110 gr.in conditiile in care consumatorii urmau sa achizitioneze o cantitate mai mare de cafea .Chiar daca in interiorul produsului de 110 gr.se afla acelasi tip de cafea,acesta era un produs nou care prezenta caracteristici proprii ce il diferentia de produsul de 100 gr.prion costuri de productie,pret vanzare.politici de promovare specifice diferite de cele al pachetului de 100 gr.Societatea a considerat ca prin oferirea cantitatii de cafea suplimentara in interiorul plicului de 110 gr.s-a acordat posibilitatea achizitionarii cu acelasi pret a unui produs atractiv pentru consumatori astfel ca nu s-a acordat nici o gratuitate (respectiv 10 gr.)

ci sa preferat sa se reduca profitul pe fiacare pachet de cafea vandut.Faptul ca pe pachetul de 110 gr.a fost inscrisa mentiunea”mai mult ,cu 10 % mai mult”in opinia contestatoarei nu putea duce la concluzia ca cele 10 gr. Erau acordate gratuit,fiind doar un slogan publicitar care a avut drept scop receptarea mesajului publicitar .Societatea a considerat ca nu avea oligatia sa colecteze TVA deoarece cele 10 grame de cafea din pachetul cu produsul de 110 gr. nu erau oferite separat alaturi de produsul de 100 gr.

Cauza supusa solutionarii a fost aceea de a stabili daca pentru livrarea cantitatii de 10 gr.cafea cu titlu gratuit cumparatorilor,contestatorea avea obligatia de a colecta si a vira la bugetul de tat cota de TVA aferenta.

In drept,art.2.2 din Ordonanta Guvernuluinr.3/1992,republicata,privind taxa pe valoarea adaugata,asa cum a fost explicitat de pct.1.6 din Normele pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr.3/1992,aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1178/1996 si de pct.1.6 din Normele pentru aplicarea Ordonanatei Guvernului nr.3/1992,aprobate prin Hotararea Guvernului nr.512/1998(aplicabile pe perioada controlata),preciza ca intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata fiind asimilate cu livrarile de bunuri si prestarile de servicii si “preluarea de catre agentul economic a unor bunuri din productia proprie sau ,dupa caz,achizitionate,pentru care s-a exercitat dreptul de deducere ,in verea folosirii sub orice forma,in scop personal sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.Acelasi regim se alica si prestarilor de servicii.”

Prin raspunsul comunicat pentru speta in cauza,directia de specialitate

din Ministerul Finantelor –directia impozite indirecte a precizat ca “avand in vedere cadrul legislativ mentionat,operatiunea de acordare a cantitatii de 10% cafea cu titlu gratuit cumparatorilor intra in sfera de aplicare a TVA”

Intrucat la achizitionare contestatorea si-a exercitat dreptul la deducerea TVA aferenta cantitatii de 10 grame,cafea inglobata in pachetul de 110 grame si luand in considerare aceasta cantitate de cafea ,a rezultat ca masurile dispuse de organele de control au fost legale.

Sustinerea contestatoarei protrivit careia a comercializat doua produse diferite nu a putut fi retinuta in solutionarea favorabila a cauzei intrucat ,asa cum s-a retinut din documentele anexate la dosarul cauzei,obiectul operatiunii de comercializare l-a reprezentat cafeaua,fapt recunoscut de altfel si prin contestatie in care s-a mentionat ca in interiorul produsului de 110 gr.se afla acelasi tip de cafea(compozitie chimica,aroma,miros).Referitor la afirmatia contestatoarei potivit careia fisele de post calcul au demonstrat ca pretul de vanzare a fost mai mare decat costul produsului,aceasta nu a avut relevanta din punt de vedere al taxei pe valoarea adaugata,avand in vedere prevederile art.18 din Ordonanta Guvernului Nr.3/1992,republicata cu modificarile si completarile ulterioare,in sensul ca taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului se stabilea ca diferenta intre valoarea TVA facturata pentru bunurile livrate si a TVA aferenta intrarilor,pentru care societatea isi putea exercita dreptul de deducere.

Totodata,faptul ca a suportat din profitul net scaderea adaosului comercial nu a avut relevanta in solutionarea favorabila a cauzei intrucat impozitul pe profit nu a facut obiectul controlului si implicit a actului de contro contestat.In consecinta contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.

3.2 Armonizare la Uniunea Europena

Taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa ca termen de francezul Maurice Laure.

In Uniunea Europeana ,taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa de o serie de directive,cea mai importanta fiind Directiva VI(directiva 77/388/EC).

In statele membre ale uniunii europene sunt aplicate diferite procente la TVA.

Procentul standard minim este de 15%,iar cel mai redus procent este de 5% si se aplica diferitelor bunuri (combustibil casnic,energie electrica-in Marea Britanie).

Cotele de impozit utilizate pentru calcularea TVA in tarile non-membre ale Uniunii Europeane

Tabelul nr.8

Sursa:www.wikpedia.org

Cotele de impozit utilizate pentru calcularea TVA in tarile membre ale Uniunii Europeane

Tabelul nr.9

Sursa:www.wikpedia.org

CAPITOLUL IV

Studiu de caz

SC PREMIER COM SRL SLOBOZIA

SC Premier COM SRL a fost infiintat in anul 1994 avand ca obiect de activitate comertul cu ridicata de produse ceramice si materiale de constructie,comert en-gross si en-detail prin puncte de lucru.Numar de angajati 34,organizati pe 4 compartimente:

-administrativ

-financiar contabil

-mecanic

-depozit(vanzari)

Patrimoniul este format din:-capital social – 1.800.000.000 lei

-rezerve – 750.000.000 lei

-rezerve financiare profit – 8.059.000.000 lei

-total capitaluri proprii -11.319.000.000 lei

-imobilizari necorporale – 214.000.000 lei

-corporale – 24.478.916 lei

-active circulante – 133.510.678 lei

-datorii pana la 1 an – 136.236.946 lei

-datorii peste 1 an – 16.738.392 lei

Cifra de afaceri este de 276.500.000.000.

Produse comercializate:

-produsele sunt importate de la furnizori , transportate de furnizorii prestatori pana in vama.Din vama prin C.F.R.,pe platforme proprii ,pana la depozite.Depozitarea se face pe piste special amenajate si in depozite de marfuri cu specific comercial cu ajutorul utilajelor proprii.

-transport intern si international (licentiat)

Gestiuni-sunt inregistrate la prêt de import si comercializate,livrate(la pret de livrare = pret import + taxe vamale + transport)si prestatii vamale + adios comercial(negociat)

Taxe vamale –T V A

taxa 10% -comision ptr depasire greutate container.

-150 containere /luna -170m patrati-250m patrati, 20.000.000.000-40.000.000.000

Vanzare:- 200m patrati-180 containere – 25.000.000.000 – 45.000.000.000

Stocuri: -58.000.000.000 lei /luna

Importa gresie si faianta din Spania,Bulgaria,Egipt

-Furnizori:-Navarti Ceramic

-Han Asparuh – Bulgaria

-Magic Ceramic- Spania

-Han Omurtag –Bulgaria

-Al Amal Product-Cairo

-Prestatori servicii in vama: Mediteranean Shipping Comp.-Geneva

Economul

-Clienti: -Dolly Supermarket Ploiesti

-Lineliv Galati

-Bengoss Bucuresti

-Lorenzo Comp. Constanta

-Ifos Timisoara

-Animon Braila

-Ambient Sibiu.

Taxa pe valoarea adaugată (T.V.A.) este un impozit indirect prin care statul își asigură un important venit financiar cu caracter permanent. Se obține prin aplicarea cotei de 19% asupra bazei de impozitare, conform prevederilor legale. Valoarea adaugată este diferența dintre valoarea producției unui agent economic (încasările obținute) și valoarea consumurilor intermediare (cumpărările) necesare obținerii productiei respective. Cota de T.V.A. se aplică atât asupra valorii cumpărărilor, cât și asupra valorii vânzărilor.

Pentru cumpărări, T.V.A. este creanța, iar pentru venituri este o datorie.

Pentru reflectarea în contabilitate a operațiilor privind T.V.A. este creată o structură de conturi specifice care cuprinde:

– contul 4426 – “Taxa pe valoare adăugată deductibilă” – este un cont activ. În debitul său se înregistrează sumele reprezentând T.V.A. deductibilă potrivit legii. În credit se înregistrează sumele deductibile din T.V.A. colectată și sumele reprezentând T.V.A. colectată și care urmează a fi încasate de la bugetul statului. După recuperarea acestei diferențe de la buget, contul se soldează.

– contul 4427 – “Taxa pe valoare adăugată colectată” – este un cont de pasiv. În creditul său se înregistrează T.V.A. înscrisă în facturile emise de către clienți sau în alte documente privind vânzările, precum T.V.A. neexigibilă devenită exigibilă. În debitul contului 4427 “T.V.A. colectată” se înregistreză sumele reprezentând T.V.A. deductibilă și sumele reprezentând T.V.A. colectată ce depășește T.V.A. deductibilă ce urmează a se plăti la bugetul statului la sfârșitul perioadei. Contul nu are sold.

– contul 4428 – “Taxa pe valoare adăugată neexigibilă” – este un cont bifuncțional. În creditul acestui cont se înregistrează taxa pe valoarea adăugată înscrisă de agenții economici în facturile emise pentru bunurile livrate sau serviciile prestate ce urmează a se încasa în lunile următoare sau prin decontări succesive, taxa pe valoare adăugată aferentă prețului de vânzare cu amănuntul pentru mărfurile achiziționate de către unitățile comerciale cu amănuntul, în cazul în care evidența gestiunii se ține la prețul de vânzare cu amănuntul inclusiv taxa pe valoare adăugată și taxa pe valoare adăugată aferentă cumpărărilor de bunuri și servicii cu plata în rate devenită exigibilă, iar în debitul contului se înregistrează taxa pe valoare adăugată aferentă vânzărilor de bunuri și servicii cu plata în rate devenită exibilă, taxa pe valoare adăugată aferentă mărfurilor vândute prin unități comerciale cu amănuntul, în cazul în care evidența gestiunii se ține la prețul de vânzare cu amănuntul înclusiv taxa pe valoare adăugată, precum și T.V.A. aferentă cumpărătorilor de bunuri și servicii cu plata în rate.

La sfârșitul lunii au loc operații de compensare privind T.V.A. când se compară T.V.A. colectată cu T.V.A. deductibilă și pot rezulta următoarele situații:

dacă T.V.A. colectată este mai mare decât T.V.A. deductibilă, se diminuează cu T.V.A. deductibilă și rezultă T.V.A. de plătit, reflectată prin contul 4423 “T.V.A. de plată”; acesta este un cont de pasiv în creditul căruia se înregistrează diferența rezultată la finele perioadei între T.V.A. colectată și T.V.A. deductibilă, ca obligație la bugetul de stat.

dacă T.V.A. deductibilă este mai mare decât T.V.A. colectată, se diminuează cu T.V.A. colectată și rezultă T.V.A. de recuperat, reflectată prin contul 4424 “T.V.A. de recuperat”; acesta este un cont activ în debitul căruia se înregistrează “T.V.A. de recuperat” de la bugetul de stat.

La organul fiscal din teritoriu se depune decontul T.V.A., care reprezintă o sinteză a operațiunilor realizate de agentul economic într-o luna calendaristică. În cadrul decontului T.V.A. întâlnim calculul proratei de deductibilitate care se stabilește procentul ca raport între valoarea operațiilor supuse impozitării și suma totală a operațiunilor supuse impozitării și suma totală a operațiunilor supuse și nesupuse impozitării:

PRORATA T.V.A. = Venituri din operații supuse T.V.A. / Total venituri

T.V.A. deductibilă pe luna de referință înscrisă în decontul T.V.A. = T.V.A. aferentă intrărilor de bunuri și servicii în luna de referință (S.D. cont 4426 pe luna de referință x PRORATA TVA).

Prorata se calculează anual, dar la cererea justificată a agenților economici, fiscalitatea poate aproba calculul lunar al acesteia în funcție de realizările efective înscrise în decontul T.V.A. la rubrica “PRORATA”.

Regularizarea T.V.A. deductibilă calculată în cursul anului pe bază de prorată se efectuează la închiderea exercițiului financiar și se înscrie în decontul T.V.A. pentru luna decembrie.

În acest scop se calculează prorata efectiv realizată pe baza datelor înscrise în decontul din lunile ianuarie – decembrie, luându-se în calcul veniturile realizate ale exercițiului încheiat.

Regularizarea se va efectua numai pentru diferențele dintre prorata efectiv realizată și cele utilizate în cursul anului care reprezintă o abatere în plus sau în minus mai mare de 10%. Aceste diferențe se înscriu numai în decontul pe luna decembrie.

În cazul societății SC Premier Com Srl, completarea decontului de T.V.A. se face pe baza jurnalului pentru cumpărări (intrări), respectiv pentru vânzări (ieșiri).

Cu ocazia exigibilității lunare pe baza decontului de T.V.A. se stabilește T.V.A. de plată sau T.V.A. de recuperat. Pentru aceasta se procedează la compensarea soldurilor conturilor 4426 – “T.V.A. deductibilă” și 4427 – “T.V.A. colectată”.

Pot aparea două situații:

dacă T.V.A. colectată T.V.A. deductibilă

dacă T.V.A. deductibilă T.V.A. colectată

Declaratia vamala de import se depune la autoritatea vamala impreuna cu urmatoarele documente:

a) documentul de transport al marfurilor sau in lipsa acestuia alte documente emise de transportator, cuprinzand date referitoare la marfurile transportate;

b) factura, in original sau in copie, ori un alt document pe baza caruia se declara valoarea in vama a marfurilor;

c) declaratia de valoare in vama;

d) documentele necesare aplicarii unui regim tarifar preferential sau altor masuri derogatorii la regimul tarifar de baza;

e) orice alt document necesar aplicarii dispozitiilor prevazute in norme legale specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate;

f) codul fiscal al titularului.

CAPITOLUL V

Concluzii

Potrivit Constituției României “impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”; “impozitele și taxele locale se stabilesc de Consiliile Locale sau Județene, în limitele și în condițiile legii”.

Drept urmare “Parlamentul ca organ de decizie în domeniul finațelor publice stabilește și aprobă prin lege, impozitele, taxele și alte venituri ale statului…” iar conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor publice este exercitată de către Guvern.

Dreptul de introducere a impozitelor îl are statul și el se exercită, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale.

Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitelor de stat cu importanță națională (generală), iar organele de stat locale pot introduce impozite în favoarea unităților administrative teritoriale. Sursa din care se plătește impozitul este diferită în funcție de forma pe care o îmbracă venitul realizat de persoana fizică sau juridică.

În condițiile economiei de piață, statul nu mai poate interveni în sectorul privat al economiei prin metode administrative. El are însă posibilitatea să utilizeze anumite pârghii economico – financiare, potrivit cerințelor politicilor sale economice, financiar, monetare, sociale, etc. prin care să influențeze activitatea agenților economici. Sistemul fiscal, prin pârghiile, sale oferă posibilități pe care statul le poate utiliza în vederea satisfacerii unor cerințe de interes general sau local, ca și în conducerea activității economice și sociale.

Caracteristic pentru evoluția impozitelor în perioada postbelică este tendința de creștere absolută și relativă a acestora. Sporirea volumului impozitelor s-au realizat prin creșterea numărului plăților, extinderea bazei de impunere. În unele țări poate fi remarcată o anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizată în încercările statului de a folosi ca mijloc de intervenție în activitatea economică. Funcție de intenția legiuitorului impozitele se pot manifesta ca un instrument de stimulare sau de frânare a unei anumite activități, de creștere ori de reducere a producției sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare ori de îngrădire a comerțului exterior.

Referindu-se la rolul impozitelor, un economist francez sublinia că impozitele pot fi folosite pentru a “încuraja (sub formă exonerării) sau decuraja (pe calea suprataxării) o anumită activitate economică. Fără să înceteze de a mai fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijloc de intervenție în domeniul economic și social”.

Limita impozitelor dintr-o anumită țară este influențată atât de factorii externi sistemului de impozitare, cât și de factorii interni (proprii) ai acestuia.

Din categoria factorilor interni sistemul de impozite, care influențează limita impozitelor într-o țară, se pot menționa: nivelul produsului intern brut pe locuitor (cu cât acesta este mai mare, cu atât limita impozitelor poate atinge un nivel mai ridicat); nivelul mediu al impozitului și progresivitatea impunerii (țările cu grad redus de fiscalitate atrag capitalurile din țările cu o fiscalitate ridicată; prioritățile stabilite de stat în ceea ce privește destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa (de exemplu, în țările în care cheltuielile cu educația și ocrotirea sănătății ocupă un loc mai important în cadrul cheltuielilor publice, limita impozitelor este mai ridicată); natura instituțiilor politice (în țările cu organe de conducere ale statului alese în mod democratic, limita impozitelor este mai redusă comparativ cu aceea din statele cu regimuri totalitare).

În categoria factorilor proprii sistemului de impozite, care influențează limita impozitelor, locul cel mai important îl ocupă progresivitatea cotelor de impunere. Astfel, de exemplu, în țările europene în care impozitele au o pondere mai ridicată în produsul intern brut, întâlnim și cote de impunere cu o progresivitate mai accentuată. De asemenea, printre acești factori mai amintim modul de determinare a materiei impozabile (de exemplu, aici interesează ce deduceri sunt admise din venitul brut pentru a se ajunge la venitul net sau impozabil etc.).

Prin fiscalitate statul își procură resursele necesare finanțării acțiunilor. Statul își realizează resursele în cea mai mare măsură pe seama impozitelor și taxelor peste 90% se concentrează în Bugetul de stat, Bugetul asigurărilor sociale de stat, Bugetele locale.

În procesul așezării, urmăririi și perceperii impozitelor pârghiile sistemului fiscal dau posibilitatea ca prin aparatul său specializat să exercite, în anumite limite, controlul asupra economiei.

Prin faptul că un impozit este plătit de către toate persoanele care realizează venituri din aceeași sursă sau posedă același gen de avere și să cuprindă întreaga materie impozabilă dă fiscalității un rol de universalitate.

Așezarea impozitelor se face pe criterii unitare pentru toți deținătorii aceluiași obiect impozabil, fără discriminare de natură socială sau subiectivă.

Așezarea sarcinilor fiscale se face potrivit principiului justiției sociale, fără nici un fel de discriminare de ordin etnic, regilios sau politic, deci fiscalitatea are și un rol de a realiza și o echitate.

Rolul fiscalității și legăturile acesteia cu alte discipline trebuie privit prin prisma asigurării normale a activității unităților prin constituirea fondurilor la nivel microeconomic cât și asigurarea resurselor necesare bugetului public național.

Observarea atentă a relațiilor, instrumentelor instituțiilor și reglementărilor financiare arată că între fiscalitate și finanțe există raporturi strânse, fiscalitatea fiind o disciplină de graniță care se interferează puternic cu economia politică, economiile de ramură, management, cu alte discipline cu profil financiar și monetar, cu dreptul administrativ și cu cel constituțional precum și cu discipline care tratează probleme sociale și politice.

Prin facilitățile financiare acordate (reduceri sau scutiri de impozite, credite cu dobânzi avantajoase) fiscalitatea asigură dezvoltarea și modernizarea unor ramuri (subramuri) economice de interes național, protecția mediului, limitarea efectelor crizei economice.

În economia de piață, prin fiscalitate statul își procură o gamă largă și variată de utilități în condiții specifice. Procurarea acestor utilități presupune înfăptuirea unui amplu proces de redistribuire a veniturilor și a averii persoanelor fizice și a resurselor financiare ale agenților economici, după criterii stabilite de organele de decizie politică.

În perioada de tranziție la economia de piață, prin măsuri politice în domeniul fiscal s-au asigurat resursele bugetare și extrabugetare care constituie fondurile financiare ale statului. De asemenea, prin politica fiscală promovată, s-a urmărit realizarea unui ansamblu de obiective menite să asigure în perspectivă scopurile de creștere a exportului, de limitare drastică a inflației și de accelerare a procesului de privatizare și restructurare.

Un loc important printre mijloacele folosite de autoritățile publice pentru redresarea economiei, eliminarea sau diminuarea consecințelor factorilor cu caracter perturbator pentru creșterea economică chiar, este ocupat de instrumente fiscale. De-a lungul timpului au fost folosite diverse instrumente bugetare pentru implementarea creșterii economice, însă concluziile oferite de criza din 1929 și de studiul teoriei keynesiene au determinat trecerea și la folosirea instrumentelor fiscale, în mod concret fiind vorba de progresivitatea diversificată a impozitelor în funcție de scopurile urmărite, eventual facilități sau privilegii în acest domeniu.

Ținând cont de diversitatea lor, prelevările fiscale pot fi utilizate pentru influențarea comportamentului economic al familiilor și întreprinderilor sau a schimburilor comerciale internaționale.

Impozitele folosite ca instrumente fiscale intervin în trei domenii importante: politică conjuncturală, politică structurală și politică socială.

Impozitele și taxele tind să se ajusteze automat la modificările veniturilor, în așa fel încât să se stabilizeze. Dacă veniturile cresc într-o perioadă de prosperitate, sumele provenind din taxele și impozitele cresc la rândul lor, iar aceasta se materializează în retrageri din fluxul monetar, exercitând un efect restrictiv asupra venitului național. Dacă resursele bugetare din impozite și taxe scad din fluxul monetar au un efect de creșterea asupra venitului național.

Deci, instrumentele fiscale trebuie folosite în mod diferit în funcție de perioadă, de starea economică, de nivelul atins de diverși indicatori economici.

Anexe:

Declaratie vamala

Perioada Ianuarie-Mai 2005

Decont TVA

Jurnal de cumparari

Jurnal de vanzari

Nota contabila

BIBLIOGRAFIE:

Bistriceanu Ghe. si Finante,Editura Didactica si

Ana Gheorghe pedagocica,1998

Vacarel Iulian si colectivul Finate publice,editia IV,Editura Didactica si

Pedagocica,2004

Vintila Georgeta Fiscalitate,Editura Economica,2002

Calin Magdalena

Vintila Nicoleta

* * * Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal,publicata in M.O. nr. 927 din 23 decembrie 2003,cu modifi-carile ulterioare

* * * Legea nr.216 privind Legea bugetului de stat pe anul 2001,publicata in M.O.214/26.04.2001

* * * Legea nr.743 privind Legea bugetului de stat pe anul

2002,publicata in M.O.784/06.12.2001

* * * Legea 141/24 iulie 1997 privind Codul vamal al Romaniei

* * * Anuarul statistic al Romaniei-2003

* * * MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE–Agentia nationala de administrare fiscala-Contencios administrative fiscal:culegere de decizii de solutionare a contestatiilor-2004 volumul I

www.wikpedia.org

www.mfinante.ro