. Impozitul pe Venitul Global

1. IMPOZITE – NOȚIUNI GENERALE

1.1. CONȚINUTUL, ROLUL ȘI FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ EVOLUȚIA IMPOZITELOR

Impozitul ca o „prelevare silită, fără contraprestație și nerambursabilă a unei părți din venitul sau averea persoanelor fizice sau juridice în favoarea bugetului statului”, își are existența în apariția statului și a banilor. Definițiile date impozitelor sunt diverse, certificând poziția autorilor respectivi în legătură cu criteriile dimensionării sarcinilor fiscale, ca de exemplu: „impozitele reprezintă prețul serviciilor prestate de stat” și „impozitul este, în statele moderne, o prestație pecuniară pretinsă cetățenilor cu scopul acoperirii cheltuielilor de interes general”.

Trăsăturile impozitului sunt:

legalitatea impozitului (stabilirea sa are la bază un cadru legal), din care rezultă caracterul său obligatoriu;

prelevarea silită a impozitului nu presupune o prestație directă și imediată din partea statului (există reversibilitatea impozitului, dar indirectă și fără a avea la bază o echivalență);

plățile în bani cu titlul de impozit sunt nerestituibile, deosebindu-se din acest punct de vedere de împrumuturile publice, care sunt rambursabile și purtătoare de dobânzi;

mobilizarea impozitelor, de către stat, la buget vizează realizarea unor acțiuni de interes public.

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic și social, cu diferențieri de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta, și de la o țară la alta.

Preponderent rolul impozitelor se evidențiază pe plan financiar, deoarece ele reprezintă calea principală de procurare a resurselor financiare necesare realizării sarcinilor și funcțiilor statului contemporan. Tendința pentru dinamica impozitelor în perioada de după cel de-al doilea război mondial confirmă creșterea continuă a acestora, atât ca volum, cât și ca pondere în produsul intern brut a tuturor categoriilor de țări. Această tendință are la bază: creșterea numărului plătitorilor (persoane fizice și juridice); majorarea cotelor de impunere (în special către persoanele fizice); extinderea bazei de impunere.

În majoritatea țărilor se remarcă în prezent o accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. În literatura de specialitate se apreciază că „impozitul a încetat a mai fi grăuntele de nisip care să jeneze mecanismul pieței, cum era considerat în perioada capitalismului premonopolist, devenind unul dintre regulatoarele și motoarele acestui mecanism. Ca urmare, impozitul are atât rolul alimentării cu fonduri a bugetului statului, cât și pe acela al unui factor de echilibru în economie”.

În plan social, rolul impozitelor se materializează prin faptul că, prin ele statul contemporan asigură redistribuirea unei părți semnificative din produsul intern net între diferitele categorii de persoane fizice și juridice.

Evoluția impozitelor la nivelul fiecărei țări este influențată de:

a) factorii proprii sistemului de impozite concretizați în:

modul de determinare a materiei impozabile (se au în vedere metodele de evaluare a materiei, practicarea unor reduceri, acordarea unor stimulente și facilități);

proporționalitatea, progresivitatea sau regresivitatea cotelor de impunere folosite;

practicarea unor cote de impozit diferențiate pe ramuri de activitate, grupe de produse sau pentru veniturile aduse din activitatea de export.

b) factorii externi sistemului de impozite privind:

mărimea produsului intern brut pe locuitor, în sensul că în situația creșterii acestuia poate crește și fiscalitatea;

nivelul mediu al fiscalității (al progresivității impunerii) mai redus din alte țări influențează migrarea capitalurilor sau existența unor „paradisuri fiscale” (Panama, Liechtenstein, Liberia, Monaco etc.);

prioritățile stabilite de stat în alocarea pe destinații a resurselor bugetare (se apreciază că limita impozitelor este mai ridicată în țările unde cheltuielile sociale dețin o pondere importantă).

1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

În individualizarea fiecărui impozit în parte au importanță deosebită o serie de noțiuni cu conținut propriu, care poartă denumirea generică de elemente tehnice, necesare în cunoașterea și respectarea fiscalității, atât de către organele fiscale, cât și de către contribuabili. Ele reprezintă însușiri comune tuturor impozitelor. Se folosesc uzual următoarele elemente: denumirea (impozit); subiectul impozitului sau contribuabilul, suportatorul; materia supusă impunerii (obiectul impunerii); sursa impozitului; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta fiscală; termenul de plată; facilitățile fiscale; sancțiunile aplicabile și căile de contestație.

Denumirea trebuie să corespundă conținutului economic (impozit) și lexicului românesc (ex.: impozit pe profit).

Subiectul impozitului (contribuabilul) reprezintă persoana obligată prin lege la plata impozitului. Contribuabililor le revin obligații de declarare a materiei impozabile și a mărimii acesteia, depunerea unor deconturi periodice (ex.: salariatul pentru impozitul pe salarii, agentul economic pentru impozitul pe profit etc.).

Suportatorul este persoana fizică sau juridică ce suportă efectiv impozitul. În mod normal subiectul impozitului ar trebui să fie și suportatorul acestuia (ex.: la impozitul pe salariu, suportatorul real este salariatul; la impozitul pe clădiri, suportatorul real este proprietarul clădirii – în ambele situații suportatorul este subiectul, contribuabilul impozitului). Sunt și alte cazuri în care suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul, când pe diverse căi se transpune, integral sau în parte, sarcina fiscală a altor persoane.

Obiectul impozitului (materia supusă impunerii) este bunul (imobilul, produsul destinat vânzării), venitul (salariile, venitul net la impozitul pe venit global), serviciul prestat etc. Acest element poartă denumirea de materie impozabilă.

Sursa impozitului arată din ce se plătește impozitul: din venit (ex.: veniturile apar sub forma salariului, a dividendului) sau din avere (bunuri mobile și imobile).

Unitatea de impunere este unitatea în care se exprimă dimensiunile obiectului impozabil. Ca unitate de impunere întâlnim spre exemplu: unitatea monetară în cazul impozitelor pe venit; mp la impozitul pe clădiri, ha la impozitul pe venitul agricol.

Cota impozitului sau cota de impunere, reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o sumă fixă sau în cote procentuale (proporționale, progresive sau regresive).

Asieta fiscală (modul de așezare) reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea subiecților și materiei impozabile. Asieta stabilește existența unei creanțe fiscale și creează obligația de plată a impozitelor în sarcina contribuabililor. Această obligație se lichidează prin încasarea impozitului.

Termenul de plată reprezintă data la care (sau până la care) impozitul trebuie achitat față de stat (buget). Termenele de plată sunt diferențiate în funcție de natura materiei impozabile, ca spre exemplu:

impozitele pe venituri comerciale, impozitele pe venituri din profesii liberale, impozitul pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, au ca termen de plată: trimestrial, până la data de 15 a ultimei luni din trimestru;

impozitul pe venituri din salarii și asimilate acestora are ca termen de plată, lunar până la data de 20 a lunii următoare;

impozitul pe venituri din dobânzi, are ca termen de plată, lunar până la data de 25 a lunii următoare;

impozitul asupra veniturilor din pensii (peste o anumită sumă), termenul de plată este lunar până la data de 25 a lunii următoare.

În cazul nerespectării termenelor de plată sunt percepute majorări de întârziere, punerea sub sechestru a unor bunuri, vânzarea la licitație a bunurilor sechestrate.

Facilitățile fiscale reprezintă anumite înlesniri în plată concretizate, de la caz la caz, în anumite situații și la anumite impozite în: scutiri, reduceri, amânări, reeșalonări, anularea majorărilor de întârziere.

La principalele impozite directe și indirecte vom concretiza sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea disciplinei financiare, precum și căile de contestare a acestora.

1.3. PRINCIPIILE IMPUNERII

Practicarea fiecărui impozit trebuie să corespundă următoarelor principii:

Principii de echitate fiscală;

Principii de politică financiară;

Principii de politică economică;

Principii social-politice.

Teoria și practica în materie solicită acțiunea lor conjugată, astfel încât prin acțiunile lor să se completeze, să se îmbogățească și nu să se anuleze reciproc.

A. Principii de echitate fiscală

Principiile de echitate fiscală necesită impunerea diferențiată a veniturilor și a averilor cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

stabilirea unui minim neimpozabil (ca venit sau avere);

stabilirea impozitului să fie determinată în funcție de puterea contributivă (având în vedere starea socială, persoanele aflate în întreținere, starea de sănătate ș.a.m.d.);

sarcina fiscală a unei persoane să fie stabilită în comparație cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeași categorie socială;

impunerea să fie generală, cu excepția acelor persoane al căror venit sau avere se situează sub nivelul minim considerat în perioada respectivă.

Tehnica determinării impozitului implică folosirea cotei de impunere. Cota de impunere poate fi: fixă și procentuală. Folosirea uneia sau alteia din cote are în vedere natura materiei impozabile, consecințele lor pe plan economic, social și financiar, precum și evoluția și cerințele conceptului de echitate fiscală, în special în legătură cu venitul sau averea persoanelor fizice. În legătură cu ultima cerință se are în vedere presiunea fiscală pe care impozitul o exercită asupra subiectului (persoană fizică, în special).

Presiunea fiscală reprezintă mărimea procentuală a impozitului asupra venitului impozabil:

Pf = I / Vi x 100, unde

Pf – presiunea fiscală

I – impozitul

Vi – venitul impozabil

Impunerea în cote fixe este o plată pe fiecare locuitor, fără a se ține seama de venitul, averea sau situația acestuia. Un astfel de impozit în sumă fixă, cunoscut sub denumirea de capitație, s-a practicat în feudalism și în primele stadii de dezvoltare ale modului de producție capitalist, însă este evident că în acest caz nu poate fi realizată cerința de echitate.

Impunerea în cote procentuale pate fi întâlnită sub forma impunerii proporționale în cote progresive și în cote regresive.

Prin impunerea în cote proporționale se asigură egalitatea subiecților plătitori în fața impozitului – se aplică aceeași cotă proporțională indiferent de mărimea venitului (valoarea averii). Acest mod de impunere răspunde mai bine cerinței de echitate fiscală față de capitație, însă nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferiților subiecți plătitori crește pe măsură ce aceștia obțin venituri mai mari sau posedă averi mai importante. Totuși impunerea în cote proporționale s-a folosit la calcularea impozitelor de tip real, specifice perioadei capitalismului ascendent. Acest sistem de impunere se folosește și în prezent în cazul majorității impozitelor indirecte (taxa pe valoare adăugată, unele accize, taxele vamale), dar și în cazul impozitelor directe (impozitul pe venituri din dividende, din dobânzi, jocuri de noroc, premii, prime în bani și/sau în natură peste o anumită valoare pentru fiecare câștig realizat de la același organizator sau plătitor, într-o singură zi, transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și a pozițiilor sociale și diverse venituri etc.).

Impunerea în cote progresive a fost introdusă în unele țări la sfârșitul secolului al XIX-lea și în altele în primele decenii ale secolului trecut. La această impunere este caracteristic faptul că mărimea cotei impozitului nu rămâne constantă, ci crește pe măsura sporirii materiei impozabile. Cotele progresive cresc fie într-un ritm constant, fie într-unul variabil.

Practica fiscală a cunoscut forma impunerii progresive simple (globale), fcală a cunoscut forma impunerii progresive simple (globale), fie a impunerii în cote progresive compuse (pe tranșe).

În cazul impunerii în cote progresive simple se au în vedere limitele progresivității stabilite prin lege. Determinarea impozitului se obține prin înmulțirea venitului (averii) impozabil(e) (conform tranșei stabilite de legiuitor) și cota de impozit corespunzătoare tranșei de venit (avere). Deși se are în vedere puterea contributivă, se afectează totuși cerința de echitate pentru acei subiecți plătitori al căror venit (avere) se situează la limita imediat superioară celei până la care acționează o anumită cotă de impozit. Efectul este diminuarea venitului rămas după impozitare.

Neajunsul, sub raportul echității fiscale, ce se înregistrează în cazul impunerii pe baza cotelor progresive simple (globale) se înlătură în cazul impunerii în cote progresive compuse (pe tranșe). Această metodă de impunere implică împărțirea materiei impozabile pe tranșe, urmând ca pentru fiecare tranșă de venit sau avere să se aplice cota de impozit aferentă. Prin însumarea impozitelor parțiale (pe fiecare tranșă de venit sau avere) se obține impozitul total de plată, ce revine unui subiect plătitor. Pe această cale se asigură cerința de echitate fiscală.

În concluzie, sub aspectul cerințelor principiilor echității fiscale, cea mai avantajoasă metodă de impunere pentru contribuabil este impunerea progresivă compusă (pe tranșe).

În practica fiscală întâlnim și impunerea în cote regresive, care este caracteristică impozitelor indirecte. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite (instituite asupra vânzărilor de mărfuri și prestări de servicii) nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. Raportând impozitele indirecte la veniturile realizate de diferite categorii sau grupuri sociale, se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici. La impozitele indirecte nu se acordă nici un fel de scutire, rezultând că ele au caracter regresiv. Impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale (ca impozitul pe salarii), ci pe cele reale, micșorând puterea de corectare.

B. Principiul de politică financiară conțin cerințele de ordin financiar pe care un impozit nou introdus trebuie să le îndeplinească:

să aibă randament fiscal ridicat, respectiv:

caracter universal (adică să cuprindă toate persoanele, cu întreaga lor materie impozabilă);

să nu existe posibilități de sustragere de la impunerea materiei impozabile;

cheltuielile asietei impozitului să fie cât mai reduse.

să fie stabil, randament constant de-a lungul întregului ciclu economic;

să fie elastic, adică adaptabil în permanență necesităților de venituri ale statului.

Practica fiscală configură caracterul de deziderate al acestor cerințe.

C. Principii de politică economică

La introducerea unui impozit, Parlamentul sau consiliile locale urmăresc realizarea mai multor obiective convergente interesului public, ca:

procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice;

folosirea impozitului ca pârghie de influențare a dezvoltării sau reducerii activității în unele domenii, ramuri;

stimularea sau frânarea consumului unor produse sau grupe de produse (în special prin impozitele indirecte);

stimularea sau frânarea exportului prin politica vamală, mărirea cotelor de impozite;

stimularea dezvoltării activităților economice prin reducerea cotelor de impozit la profitul reinvestit;

stimularea introducerii tehnicii moderne prin acceptarea folosirii amortizării accelerate;

scutirea de taxe vamale la importul unor mărfuri sau pentru mărfurile provenite din diferite țări;

contingentarea unor materii prime la export în scopul valorificării lor în țară sau al regăsirii lor în produse sau semifabricate la export.

D. Principiile social-politice vizează:

menținerea încrederii populației în politica promovată de guvern;

menținerea influenței pe care guvernul o are în rândul anumitor categorii sociale, prin promovarea unor facilități fiscale pentru contribuabilii cu venituri reduse sau care au în întreținere copii și persoane fără venituri sau cu venituri proprii reduse;

limitarea influențelor negative provocate stării de sănătate a persoanelor de consumul băuturilor alcoolice și a tutunului;

practicarea de accize în cazul unor bunuri apreciate ca nefiind de primă necesitate, așa-numitele bunuri de lux;

practicarea, în unele țări a unui impozit special în sarcina celibatarilor și a persoanelor căsătorite fără copii, pentru a stimula creșterea natalității;

Prin politica fiscală, organele legiuitoare trebuie să asigure corelarea adecvată a principiilor prezentate, astfel încât să acționeze convergent.

1.4. AȘEZAREA ȘI PERCEPEREA IMPOZITELOR

Așezarea și perceperea impozitelor necesită efectuarea mai multor operațiuni succesive, care constau în: stabilirea obiectivului impozabil (evaluarea materiei impozabile); determinarea cuantumului impozitelor; perceperea impozitelor.

În vederea impunerii veniturilor sau averilor este necesar ca aparatul fiscal să constate existența efectivă a acestora și să procedeze la evaluarea lor.

Metode de evaluare a materiei impozabile:

1. Evaluarea indirectă

pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil;

pe calea evaluării forfetare;

pe calea evaluării administrative.

2. Evaluarea directă

pe baza declarației unei terțe persoane;

pe baza declarației subiecților (contribuabililor).

Determinarea cuantumului impozitului:

prin metoda de repartiție, care presupune stabilirea de la centru (de către stat), a sumei globale a impozitelor (de repartiție) pe țară, sumă ce se repartizează pe unități teritorial-administrative; această metodă nu se mai folosește, nerăspunzând cerințelor de echitate fiscală;

prin intermediul așa-numitelor impozite de cotitate, când se pleacă de la obiectul impozabil stabilit pe fiecare plătitor; impozitele se stabilesc în funcție de mărimea obiectului impozabil și în funcție de situația personală a contribuabilului.

Perceperea impozitelor, de-a lungul timpului, a cunoscut mai multe metode:

de către un contribuabil al fiecărei localități;

de către unii concesionari (arendași);

de către aparatul specializat al statului, singura metodă practicată în prezent, și care folosește următoarele căi: direct de la plătitori, din proprie inițiativă, la organele fiscale; prin stopaj la sursă de către o terță persoană, plătitoare a venitului impozabil; prin aplicarea de timbre fiscale mobile.

2. ELEMENTELE DEFINITORII ALE IMPOZITULUI PE VENIT ÎN ROMÂNIA

2.1. DEFINIȚII

În sensul prezentei ordonanțe, termenii sau expresiile de mai jos au următorul înteles:

a) impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil stabilit în condițiile prezentei ordonanțe;

b) venitul anual global impozabil reprezintă suma veniturilor nete realizate din activități independente, din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, precum și a veniturilor de aceeași natură realizate din străinătate, obținute de persoanele fizice române, din care se scad pierderile fiscale reportate și deducerile personale;

c) venitul brut aferent fiecărei categorii de venit cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură;

d) venitul net/pierderea pentru fiecare categorie de venit reprezintă diferența dintre venitul brut și cheltuielile aferente deductibile;

e) cheltuielile aferente deductibile sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare;

f) deducerile personale reprezintă o sumă neimpozabilă acordată contribuabilului, cuprinzând deducerea personală de bază și deducerile personale suplimentare, în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere;

g) creditul fiscal extern reprezintă suma platită în străinătate cu titlu de impozit și recunoscută în România, care se deduce din impozitul pe venit datorat în România;

h) impozitul final este impozitul stabilit asupra categoriilor de venituri impuse separat și care nu se includ în venitul anual global impozabil, conform prezentei ordonanțe

.

2.2. SUBIECȚII IMPOZITULUI PE VENIT

Este subiect al impozitului pe venit, în condițiile prezentei ordonanțe, persoana fizică rezidentă, denumita în continuare contribuabil:

a) persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute atât din România, cât și din străinătate;

b) persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;

c) persoana fizică străină, pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începand sau sfârșind în anul calendaristic vizat.

Sunt, de asemenea, contribuabili, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe, persoanele fizice române fără domiciliu în România, precum și persoanele fizice străine, care realizează venituri din România în alte condiții decât cele menționate și potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri, după caz.

În aplicarea prezentei ordonanțe România înseamna teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă, platoul continental și zona economică exclusivă, asupra cărora România își exercită, în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional, drepturi suverane și jurisdicția.

2.3. SFERA DE APLICARE

Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:

a) venituri din activități independente;

b) venituri din salarii;

c) venituri din cedarea folosinței bunurilor;

d) venituri din dividende și dobânzi;

e) venituri din pensii, pentru suma ce depășește 5.000.000 lei pe lună;

f) venituri din activități agricole, definite potrivit legii;

g) alte venituri.

În categoriile de venituri enumerate se includ atât veniturile în bani, cât și echivalentul în lei al veniturilor în natură.

Nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, potrivit prezentei ordonanțe, următoarele:

a) ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la terțe persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârsta de până la 2 ani, care sunt venituri de natură salarială;

b) veniturile sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaților cu ocazia zilei de 1 iunie și a sărbătorilor de sfârșit de an, precum și angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita sumei de 1.000.000 lei pentru fiecare persoană și eveniment;

c) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, precum și în cazul unor boli grave sau incurabile ale angajatului;

d) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum și excedentul rezultat din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asigurați;

e) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor acțiuni militare, conform legii;

f) pensiile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decât cele plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale și cele finanțate de la bugetul de stat;

g) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în materie;

h) contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protecție și de lucru, alimentației de protecție, medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, precum și alte drepturi de protecție a muncii, ce se acordă potrivit legislației în vigoare;

i) sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizări sau mecenat;

j) alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, și hrana acordată potrivit dispozițiilor legale;

k) veniturile obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele obținute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale;

l) sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

m) sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, indemnizației sau diurnei acordate pe perioada delegării și detășării în altă localitate, în tară și în străinătate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, cu excepția celor acordate de persoanele juridice fără scop lucrativ, peste limitele legale stabilite pentru instituțiile publice;

n) indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum și indemnizațiile de instalare și mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituțiile publice și celor care își stabilesc domiciliul în localități din zone defavorizate stabilite potrivit legii, în care își au locul de muncă;

o) drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenții și elevii militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile;

p) bursele primite de persoanele care urmează orice forma de școlarizare sau perfecționare profesională în cadru instituționalizat;

r) sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire și donație;

Sunt venituri scutite de impozit pe venit, potrivit prezentei ordonanțe, următoarele:

a) veniturile membrilor misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare, cu condiția reciprocității, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional și a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, precum și veniturile nete în valută acordate personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii;

b) veniturile oficialilor organismelor internaționale realizate în cadrul acestor organisme ca urmare a activității desfășurate în România; calitatea de oficial este confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

c) veniturile persoanelor fizice străine care desfășoară în România activități de consultanță în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizații internaționale guvernamentale ori neguvernamentale;

d) veniturile obținute de corespondenții de presă străini, cu condiția reciprocității;

e) premiile și orice alte avantaje în bani și/sau în natură, obținute de elevi și studenți la concursuri interne și internaționale;

f) premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene și la jocurile olimpice;

g) sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, acordate potrivit legii;

h) sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie;

i) sumele reprezentând diferențe de dobânda subvenționată la creditele acordate, subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri, precum și uniformele obligatorii și drepturile de echipament, potrivit legislației în vigoare;

j) veniturile reprezentând avantajele în bani și/sau în natură acordate persoanelor cu handicap, veteranilor de război, invalizilor și văduvelor de război, accidentaților de război în afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașilor eroilor-martiri, răniților, luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989;

k) alte venituri

l) veniturile din salarii ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creație de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale, al ministrului comunicațiilor și tehnologiei informației și al ministrului finanțelor publice.

2.4. PERIOADA IMPOZABILĂ ȘI COTELE DE IMPUNERE

Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.

Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se consideră venit anual impozabil.

Prin excepție de la cele mai sus amintite, perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Pentru calculul impozitului lunar asupra veniturilor din salarii și din pensii din trimestrul IV al anului 2001, baremul lunar de impunere în vigoare se actualizează, prin ordin al ministrului finanțelor publice, în funcție de rata inflației realizate pe perioada iunie-august 2001 comunicată de Institutul Național de Statistică.

Pentru anul fiscal 2001 impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual obținut pe baza baremului corectat cu rata inflației realizate pe perioada septembrie-decembrie 2001, comunicată de Institutul Național de Statistică. Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2001 se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Începând cu anul fiscal 2002 baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plăților anticipate cu titlu de impozit se stabilește luându-se în calcul 1/2 din rata inflației prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflației realizate pe perioada ianuarie-octombrie și a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Începând cu anul fiscal 2002, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, pe baza baremului anual luându-se în calcul 1/2 din rata inflației prognozate pentru anul respectiv,aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflației realizate pe perioada ianuarie-octombrie și a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent, corectat cu variația ratei inflației realizate față de cea prognozată pe perioada impozabilă.

2.5.ELEMENTE COMUNE PENTRU CATEGORIILE DE VENITURI

În aplicarea prezentei ordonanțe, în categoriile de venituri se cuprind și orice avantaje în bani și/sau în natură primite de o persoană fizică, cu titlu gratuit sau cu plata parțială, precum și folosirea în scop personal a bunurilor și drepturilor aferente desfășurării activității. Avantajele acordate includ folosința în scop personal a vehiculelor de orice tip, hrană, cazarea, personalul pentru munci casnice, reducerile de prețuri sau de tarife în cazul cumpărării unor bunuri sau prestări de servicii pentru salariații proprii, gratuitățile de bunuri și servicii, inclusiv sumele acordate pentru distracții sau recreare, precum și altele asemenea.

Nu sunt avantaje:

a) contravaloarea folosinței locuinței de serviciu sau locuinței din incinta unității, potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activității, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și compensarea diferenței de chirie suportate de persoana fizică conform legilor speciale;

b) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au domiciliul și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situațiile în care nu se asigură locuința sau nu se suportă contravaloarea chiriei.

În vederea determinării venitului net ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplică următoarele reguli:

a) cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării acestuia, justificate prin documente;

b) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente venitului;

c) cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferente venitului, în limitele prevăzute de legislația în vigoare, dupa caz. Cheltuielile de reclamă și publicitate sunt deductibile în condițiile și în limitele stabilite de legislația în vigoare pentru persoanele juridice. Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile în condițiile în care calculul se efectuează conform legislației în materie;

d) cheltuielile corespunzătoare veniturilor ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate, care sunt neimpozabile sau sunt scutite de impozit pe venit, nu sunt cheltuieli deductibile;

e) impozitul pe venit datorat conform prezentei ordonanțe, precum și impozitul pe venitul realizat în străinătate nu sunt cheltuieli deductibile;

f) cheltuielile cu bunurile din patrimoniul afacerii, utilizate și în scop personal, precum și cu bunurile din patrimoniul personal al contribuabilului sau asociaților, utilizate pentru afacere, sunt deductibile în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Veniturile și cheltuielile în natură se evaluează potrivit metodelor stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe.

Venitul net obținut din exploatarea bunurilor și drepturilor de orice fel, deținute în comun, este considerat ca fiind obținut de proprietari, uzufructuari sau de alți deținători legali, înscriși într-un document oficial, și se atribuie proporțional cu cotele-părți pe care aceștia le dețin în acea proprietate sau în mod egal, în situația în care acestea nu se cunosc.

Contribuabilii, persoane fizice române cu domiciliul în România, au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile.

Deducerea personală suplimentară pentru soția/soțul, copiii sau alți membrii de familie, aflați în întreținere, este de 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază.

Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor rezultate din calcul potrivit aliniatelor anterioare, astfel:

a) 1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;

b) 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere acele persoane ale căror venituri (impozabile, neimpozabile și scutite) depășesc sumele reprezentând deduceri personale. În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală a acesteia se împarte în părți egale între contribuabili, exceptând cazul în care ei se înțeleg asupra unui alt mod de împărțire a sumei. Copiii minori (în vârstă de până la 18 ani împliniți) ai contribuabilului sunt considerați întreținuți, iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere:

– persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 10.000 mp în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 mp în zonele montane;

– persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și din valorificarea florilor, a legumelor și a zarzavaturilor în sere, în solarii amenajate în acest scop și în sistem irigat, a arbuștilor și plantelor decorative, a ciupercilor și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole, indiferent de suprafață.

Veniturile agricole, obținute din creșterea animalelor de persoanele fizice aflate în întreținere, vor fi evaluate de autoritățile locale pe baza limitelor minime ale veniturilor care se pot obține din creșterea și valorificarea animalelor și păsărilor, precum și din valorificarea altor bunuri realizate în gospodărie, aprobate potrivit legii, pentru acordarea ajutorului social, precum și a criteriilor proprii elaborate de consiliile locale în acest scop.

Sunt considerați alți membrii de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv.

Deducerile personale prevăzute mai sus se însumează. Suma deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate depăși de 3 ori deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.

Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.

Deducerea personală de bază lunară, precum și celelalte sume fixe, exprimate în lei, din cuprinsul prezentei ordonanțe, acordate în trimestrul IV al anului 2001, se stabilesc conform procedurii prevăzute prin ordin al ministrului finanțelor publice, în funcție de rata inflației realizate pe perioada iunie-august 2001 comunicată de Institutul Național de Statistică.

Începând cu anul fiscal 2002 baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plăților anticipate cu titlu de impozit se stabilește luându-se în calcul 1/2 din rata inflației prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflației realizate pe perioada ianuarie-octombrie și a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Începând cu anul fiscal 2002 sumele fixe, exprimate în lei, din cuprinsul prezentei ordonanțe, altele decât deducerea personală de bază, se stabilesc se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, pe baza baremului anual amintit mai sus, corectat cu variația ratei inflației realizate față de cea prognozată pe perioada impozabilă.

Sumele exprimate în valută se transformă în lei, potrivit normelor de aplicare a prezentei ordonanțe, la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României.

Sumele și tranșele de venituri lunare impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul că fracțiunile sub 50.000 lei inclusiv nu se iau în calcul, iar ceea ce depășește 50.000 lei se majorează la 100.000 lei.

Contribuabilii care obțtin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidența contabilă, completând Registrul-jurnal de încasari și plăți, Registrul inventar și alte documente contabile stabilite prin norme.

Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe baza de norme de venit nu au obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă pentru activitatea respectivă.

Contribuabilii care obțin venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală, la care venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote forfetare de cheltuieli, au obligația, pentru activitatea respectivă, să completeze Registrul-jurnal de încasări și plăți.

În Registrul-inventar se trec toate bunurile și drepturile aferente desfășurării activității.

3. VENITURI CARE SE GLOBALIZEAZĂ ÎN STABILIREA IMPOZITULUI PE VENITUL GLOBAL

3.1.VENITURI DIN SALARII

3.1.1. SFERA DE CUPRINDERE

Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporală de muncă, de maternitate și pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:

indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;

indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări de servicii;

sumele primite de reprezentanții în adunarea generala a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, conform legii;

alte drepturi și indemnizații de natură salarială.

3.1.2. DETERMINAREA VENITULUI DIN SALARII

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.

Venitul net din salarii se determină prin scăderea din venitul brut, determinat potrivit precizărilor precedente, a următoarelor cheltuieli, după caz:

a) contribuțiile obligatorii datorate, potrivit legii, pentru protecția socială a șomerilor, pentru asigurările sociale de sănătate, contribuția individuală de asigurări sociale, precum și alte contribuții obligatorii stabilite prin lege, după caz;

b) o cota de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

Impozitul calculat pe veniturile primite de reprezentanții în organisme tripartite este final în situația în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la organizațiile sindicale pe care le-a reprezentat.

În cazul salariilor sau diferențelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecatorești rămase definitive și irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datorează un impozit final care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferența între venitul brut și contribuțiile obligatorii prevăzute de lege, și nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc.

Sumele reprezentând prime de vacanță, acordate pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, potrivit prevederilor contractelor de muncă sau ale unor legi speciale, în limita salariului de baza din luna anterioară plecării în concediu, se impozitează separat de celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate

În cazul veniturilor încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizațiilor de concediu de odihnă, acestea se cuprind în baza de calcul a lunilor la care se referă și se cumulează cu celelalte drepturi primite în luna respectivă.

3.1.3. OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE VENITURI ȘI ALE CONTRIBUABILILOR

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală.

Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecarui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Fișa fiscala va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub forma de salarii. Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare acordării deducerilor personale suplimentare salariații vor beneficia de deducerea personală de bază, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor, să recalculeze și să regularizeze anual impozitul pe salarii.

Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajarii și să transmită organului fiscal competent și angajatului, sub semnătură, câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fișele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere a contribuabilului, însoțita de documente justificative.

Plătitorii de venituri de natură salarială au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii și să stabilească diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și cel calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor, precum și să efectueze regularizarea acestor diferențe în termen de 90 de zile de la aceasta dată, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

au fost angajații permanenți ai plătitorului în cursul

anului, cu funcție de bază;

nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual

global impozabil.

Diferențele de impozit rezultate din operațiunile de regularizare influențează obligația de plată pentru bugetul de stat a impozitului pe venitul din salarii, a angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivă.

Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum și deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

Contribuabilii care își desfășoara activitatea în România și obțin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum și persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și ale posturilor consulare acreditate în România au obligația ca, personal sau printr-un reprezentant fiscal, să calculeze impozitul, să îl declare și să îl plăteasca în termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul.

Misiunile diplomatice și posturile consulare acreditate în România, precum și reprezentantele organismelor internaționale ori reprezentantele societăților comerciale și ale organizațiilor economice străine autorizate, potrivit legii, să își desfășoare activitatea în România pot opta ca pentru angajații acestora, care realizează venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligațiile privind calculul, reținerea și virarea impozitului pe veniturile din salarii, prevăzute în prezenta ordonanță.

Persoana juridică sau fizică la care contribuabilul își desfășoară activitatea este obligată să ofere informații organului fiscal competent referitoare la data începerii desfășurării activității de către contribuabil și, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

3.1.4.CALCULUL IMPOZITULUI PENTRU VENITURI DIN SALARII

Pentru calcularea impozitul pe veniturile din salarii și asimilate acestora, precum și a impozitului pe venitul annual global, se utilizează următoarele baremuri de impunere:

Baremul lunar de impunere valabil pentru semestrul I al anului 2001, cu deducerea personală de bază aferentă de 1.099.000 lei pe lună:

Tabelul 3.1.

Baremul lunar de impunere valabil pentru trimestrul al III-lea al anului 2001, cu deducerea personală de bază aferentă de 1.273.000 lei pe lună:

Tabelul 3.2.

Baremul lunar de impunere valabil pentru trimestrul al IV-lea al anului 2001, cu deducerea personală de bază aferentă de 1.300.000 lei pe lună:

Tabelul 3.3.

Baremul anual de impunere, necesar globalizării veniturilor, aferent anului 2001:

Tabelul 3.4.

1) Să se determine impozitul pe veniturile din salarii aferente anului 2001,pentru un angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată,cunoscându-se că are un salariu tarifar de încadrare de 3.500.000 lei și un spor de vechime de 25%. Salariatul nu are persoane în întreținere. Se solicită determinarea impozitului pe venitul anual global, în condițiile în care nu mai are nici o altă sursă de venit și știind că angajatul nu a beneficiat de nici o mărire de salariu.

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii,aferente SEMESTRULUI I:

Tabelul 3.5.

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii, aferente TRIMESTRULUI III:

Tabelul 3.5.

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii, aferente TRIMESTRULUI IV:

Tabelul 3.6.

La sfârșitul anului se efectuează regularizarea

Tabelul 3.7.

2) Să se determine impozitul pe veniturile din salarii aferente anului 2001,pentru un angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată,cunoscându-se că are un salariu tarifar de încadrare de 3.500.000 lei și un spor de vechime de 25%.Salariatul are în întreținere soția și patru copii minori, dintre care unul cu handicap accentuat. Se solicită și comletarea fișei fiscale (FF1) pentru veniturile din salarii la funcția de bază, știind că angajatul nu a beneficiat de nici o mărire de salariu, precum și determinarea impozitului pe venitul anual global, în condițiile în care nu mai are nici o altă sursă de venit.

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii,aferente SEMESTRULUI I

Tabelul 3.8.

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii, aferente TRIMESTRULUI III:

Tabelul 3.9

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii, aferente TRIMESTRULUI IV:

Tabelul 3.10.

La sfârșitul anului se efectuează regularizarea

Tabelul 3.11.

3.2.VENITURI DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE

3.2.1. SFERA DE CUPRINDERE ȘI METODE DE DETERMINARE

În categoria veniturilor din activități independente se cuprind:

Veniturile comerciale;

Venituri din profesii libere;

Venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală (brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și din drepturi conexe dreptului de autor, precum și alte venituri aemenea).

Venitul net din activități independente se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile. Venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură. Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub formă de credite.

Nu sunt cheltuieli deductibile

amenzile, majorările de întârziere și penalitățile, altele decât cele de natură conractuală;

donațiile de orice fel;

cheltuielile de sponsorizare sau mecenat, care depășesc limitele prevăzute de lege;

cheltuielile pentru protocol, care depășesc limita de 0,25% aplicată asupra bazei calculate;

ratele aferente creditelor angajate;

dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziționarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale potrivit prevederilor legale;

cheltuielile de achiziționare sau de fabricare a bunurilor și drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile;

sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare;

sumele reprezentând perisabilitățile care depășesc limitele maxime stabilite prin legislația în vigoare;

impoizitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura indemnizației zilnice de delegare sau de detașare și diurna, acordate pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, care depășesc limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului;

alte sume care depășesc limitele cheltuielilor prevăzute prin legislația în vigoare.

3.2.2.CALCULUL IMPOZITULUI PE VENIT PENTRU ACTIVITĂȚILE INDEPENDENTE

Determinați plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit, și mpozitul datorat, pentru anul 2002, în cazul electricianului Popescu Ioan, știind că în anul 2001 a datorat un impozit net de 12.760.000 lei.

Pentru desfășurarea activității, contribuabilul a contractat un credit bancar, pe parcursul anului 2002, în valoare de 20.000.000 lei, pe care l-a rambursat până la sfârșitul anului fiscal.

Efectuați regularizarea necesară și calculați presiunea fiscală suportată de contribuabil în anul 2002, știind că, înregistrările în partidă simplă evidențiază următoarele:

Rezolvare

Deci, rata trimestrială a impozitului plătit anticipat pentru veniturile realizate în anul 2002, va fi de 3.190.000 lei, plătibil până în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Scadența ratelor trimestriale va fi: 15.03; 15.06; 15.09; 15.12.2002.

Tabelul 3.12.

3.3.VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR

3.3.1.DEFINIREA VENITULUI ȘI DETERMINAREA VENITULUI NET DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat între părți, în forma scrisă, și înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, realizate de proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.

Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

Venitul brut anual din cedarea folosinței bunurilor se stabilește pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul plății chiriei sau a arendei.

În situația în care chiria/arenda reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei/arendei lunare evaluate la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi a fiecarei luni, corespunzător lunilor din perioada de impunere.

Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cote de cheltuieli reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului, astfel:

50%, aplicată la venitul brut, în cazul construcțiilor;

30%, aplicată la venitul brut, în celelalte cazuri.

3.3.2.CALCULUL IMPOZITULUI PE VENIT DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR

Cetățeanul Popescu Ioan, proprietar al imobilului cu destinație de spațiu comercial, încheie în data de 03.01.2002, cu S.C.Vega S.R.L. un contract de închiriere pe durata de un an, contract pe care îl depune la organul fiscal teritorial în data de 17.01.2002.

Contractul conține următoarele clauze:

chiria a fost stabilită în USD, în sumă de 280 USD/lună.

Suma aferentă chiriei lunare va fi plătită în fiecare 20 a lunii în curs, la cursul BNR din ziua plății.Pentru ultima zi a lunii: ian.2002 – cursul BNR a fost 33.780 lei/USD; feb.- 33.887 lei/USD; mar.– 34.057 lei/USD; apr.- 34.251 lei/USD; mai – 34.754 lei/USD; iun.- 34.989 lei/USD; iul.- 35.265 lei/USD; aug.- 35.299 lei/USD; sep.- 35.876 lei/USD; oct.- 36.542 lei/USD; noe.- 36.786 lei/USD; dec.- 36.841 lei/USD.

cursul BNR în data la care a fost depusă declarația la organul fiscal teritorial este: 33.550 lei/USD.

suma aferentă cheltuielilor de întreținere se plătește proporțional de chiriaș în sumă de 1.100.000 lei.

plata anticipată pe trimestrul III a fost efectuată cu 15 zile întârziere.

Să se calculeze plățile anticipate cu titlu de impozit și impozitul pe venit plătit de contribuabilul Munteanu Viorel, precizând și data la care trebuie făcută plata. Calculați presiunea fiscală medie suportată de contribuabil pentru întregul an 2002, în care a obținut doar acest venit.

Rezolvare

Etape de rezolvare:

Calcularea venitului estimativ și stabilirea plăților anticipate de impozit.

Calcularea venitului efectiv și a impozitului pe venitul datorat.

Efectuarea regularizării.

1. Calcularea venitului estimativ și stabilirea plăților anticipate de impozit.

Vbr (est) lunar = 280 USD x 33.550 + 1.100.000 = 10.494.000 lei

Chded (est) lunar = 50% x 10.494.000 = 5.247.000 lei

Vni (est) = Vbr (est) – 50% x Vbr (est) = 50% x Vbr (est)

Vni (est) lunar = 50% x 10.494.000 = 5.247.000 lei

Vni (est) anual = 5.247.000 x 12 = 62.964.000 lei

Iv (est) anual = 11.616.000 + (62.964.000 – 55.200.000) x 28% =13.789.920 lei

Iv (est) trimestrial = 13.789.920 / 4 = 3.447.000 lei

Plata impozitului anticipat plătit trimestrial va fi făcută până în 15 a ultimei luni din fiecare trimestru adică în 15.03; 15.06; 15.09 și 15.12.2002.

Tabelul 3.13.

2. Calculul venitului efectiv și a impozitului pe venitul datorat.

Tabelul 3.14.

3. Efectuarea regularizării

Penalizarea pentru întârzierea plății impozitului anticipat în trimestrul III este de:

Pen(înt) = 15 zile x 3.447.000 x 0.3% = 155.115 lei

Impozitul de plată > Impozitul virat anticipat, deci:

Dvir = Icalc – Iv (est) +Pen (înt) = 14.563.218 – 13.788.000 + 155.115 = 930.000 lei

Plata se va face în cel mult 60 zile de la înștiințare.

Presiunea fiscală medie este:

Prf = 14.563.000 / 65.725.780 = 22,15%

4. VENITURI ALE CĂROR IMPOZITE SUNT FINALE

4.1.VENITURI DIN DIVIDENDE ȘI DOBÂNZI

Dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani și/sau in natură, in favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi.

Se cuprind in această categorie de venit, in vederea impunerii, și sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile inchise de investiții.

Veniturile sub forma de dobânzi sunt venituri obținute din titluri de creanțe de orice natură și orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor imprumutați, precum și din titluri de participare la fonduri deschise de investiții pentru care prețul de răscumpărare este mai mare decât prețul de cumpărare.

Sunt scutite de impozit, potrivit prezentei ordonanțe, dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, precum și obligațiunilor municipale, ale Agenției Naționale pentru Locuințe și ale altor entități emițătoare de obligațiuni care vizeaza construcția de locuințe.

Dobânzile aferente depunerilor la casa de ajutor reciproc sunt asimilate dobânzilor aferente depozitelor la vedere.

Veniturile sub forma de dividende distribuite, precum si sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții se impun cu o cota de 5% din suma acestora. Veniturile sub forma de dobânzi se impun cu o cota de 1% din suma acestora.

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Pentru veniturile sub forma de dobânzi impozitul se calculează și se reține de către plătitorii de astfel de venituri în momentul calculului acestora și se virează de către aceștia, lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face calculul dobânzii.

Impozitul reținut conform prezentului articol este impozit final.

4.2 CALCULUL IMPOZITULUI PENTRU VENITURILE DIN DOBÂNZI ȘI A IPOZITULUI PE VENITURI DIN DIVIDENDE

Pentru contribuabilul care are constituite depozite pe termen la bănci, impozitul datorat asupra dobânzii încasate este de 1% și este reținut la sursă, fiind vărsat de către unitatea bancară care plătește venitul. Acest impozit este un impozit final și nu se cumulează.

Tabelul 4.1

Se presupune că societatea comercială ABC S.R.L. are asociat unic în persoana d-lui. X, căruia îi sunt repartizate la sfârșitul anului 2000 următoarele sume:

Dividende brute repartizate pentru asociatul X de la S.C. ABC S.R.L. : 139.610.850 lei

Dividende brute plătite la 10.09.2001 : 100.000.000 lei

Dividende brute neridicate la data de 31.12.2001 : 39.610.850 lei

Impozit pe veniturile din dividende scadent la 10.09.2001: 100.000.000 lei X 5% = 5.000.000 lei

Impozit pe veniturile din dividende scadent la 31.12.2001: 39.610.850 lei X 5% = 1.980.542 lei

4.3.ALTE VENITURI ALE CĂROR IMPOZITE SUNT IMPOZITE FINALE

În această categorie se cuprind veniturile obținute din jocuri de noroc, veniturile sub forma de câștiguri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale, veniturile sub forma de premii în bani și/sau în natură, diverse venituri precum și veniturile realizate cu caracter întâmplător.

Nu fac parte din această categorie de venituri sumele precizate în ordonanță pentru care se aplică scutiri de impozit pe venit, veniturile din salarii precum și celelalte venituri de natură salarială.

Sunt scutite de impozit veniturile obținute din jocuri de noroc și din premii, în bani și/sau în natură, prevăzute anterior, sub valoarea sumei neimpozabile, pentru fiecare câștig realizat, de la același organizator sau plătitor, intr-o singură zi.

Veniturile obținute din jocuri de noroc și din premii, în bani și/sau in natură, conform alineatului precedent, se impun prin reținere la sursă cu o cota de 10% aplicată asupra diferenței dintre venitul brut..

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine plătitorilor de venituri, impozitul fiind final.

Veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sunt câștigurile de capital obținute ca urmare a operațiunilor de vânzare-cumpărare de valori mobiliare.

Câștigul de capital reprezintă diferența pozitivă dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de valori mobiliare, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor.

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, venitul supus impunerii este câștigul obținut ca urmare a vânzării părților sociale. Câștigul din vânzarea părților sociale se determină ca diferență între valoarea de vânzare și valoarea nominală.

Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra câștigului de capital din vânzarea valorilor mobiliare, precum și asupra câștigului din vânzarea părților sociale.

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe veniturile sub forma de câștiguri de capital revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, dupa caz, potrivit legii.

În cazul câștigului obținut ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale și al câștigului de capital obținut din operațiunile de vânzare-cumpărare de valori mobiliare în cazul societăților închise, obligația calculării și reținerii impozitului revine dobânditorului de părti sociale sau de valori mobiliare in momentul încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părti. Termenul de plată a impozitului pentru plătitorii de venituri către bugetul de stat este pâna la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părților sociale sau valorilor mobiliare la registrul comerțului sau în registrul acționarilor, după caz, operațiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat.

Pentru veniturile reprezentând câștig de capital din tranzacții pe piața de capital, impozitul se calculează și se reține in momentul înregistrării câștigului la data efectuării tranzacției.

Impozitul calculat, reținut și vărsat conform prevederilor de mai sus, este final.

În cazul tranzacțiilor cu acțiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, valoarea nominală a acestora va fi asimilată cu prețul de cumpărare, la prima tranzacționare.

Pierderile înregistrate din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale nu se compensează cu câștigul realizat din astfel de operațiuni de vânzare-cumpărare.

Impozitul calculat și reținut în momentul plății venitului se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Veniturile care nu se regăsesc în mod expres menționate în prezenta ordonanță, precum și cele care sunt realizate cu caracter întâmplător se supun impunerii cu o cotă de 10% aplicată asupra veniturilor brute, impozitul fiind final.

Impozitul se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri și se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare realizării venitului. În funcție de natura venitului care se încadrează în această categorie, Ministerul Finanțelor Publice, prin ordin al ministrului finanțelor publice, poate stabili alte termene de plată.

4.4.CALCULUL IMPOZITULUI PE VENITURI DIN JOCURILE DE NOROC

Un contribuabil a câștigat în data de 15.02.2002, la Loteria Națională, 250.000.000 lei brut. Impozitul va fi reținut la sursă și vărsat la 25 ale lunii următoare de către Loteria Națională.

Tabelul4.2.

4.5. VENITURI DIN PENSII

Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurare socială, cât și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depășește suma de 5.000.000 lei pe lună.

Venitul net din pensie reprezintă diferența dintre venitul brut din pensie și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate.

Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat și, dupa caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii, a unei sume fixe neimpozabile lunare de 5.000.000 lei.

Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unitățile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar asupra venitului impozabil lunar din pensii.

Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe raza căreia își au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.

Drepturile de pensii restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat.

4.6.VENITURI DIN ACTIVITĂȚI AGRICOLE

Persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și în solarii, precum și a arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea datorează un impozit în cota de 15% asupra venitului net, impozitul fiind final.

Venitul net se determină pe baza de norme de venit.

Normele de venit se aprobă de către direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, cu avizul direcțiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pâna cel târziu la data de 31 mai a anului fiscal.

Declarația de impunere se depune la organul fiscal pe raza căruia se află terenul, până la data de 30 iunie a anului fiscal, iar impozitul se plătește la organul fiscal de domiciliu al contribuabilului, în proporțiile și la termenele următoare:

– 50% până la 1 septembrie inclusiv;

– 50% până la 15 noiembrie inclusiv.

Procedura de declarare, stabilire și plată a impozitului se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

4.7.VENITURI REALIZATE DE PERSOANELE FIZICE DIN STRĂINĂTATE

Venitul este considerat din România, în intelesul prezentei ordonanțe, dacă locul de proveniență a veniturilor persoanei fizice, al exercitării activității sau locul de unde aceasta obține venit se află pe teritoriul României, indiferent dacă este plătit in România sau din/în străinătate.

Venitul care nu este din România este venit din străinătate.

Contribuabilii – persoane fizice cu domiciliul în România (pentru veniturile obținute atât din România cât și din străinătate), care pentru același venit și în decursul aceleiași perioade impozabile sunt supuși impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât și în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinîătate, în limitele prevăzute în prezenta ordonanța, denumit în continuare credit fiscal extern.

Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele condiții:

a) impozitul aferent venitului realizat în străinătate a fost plătit direct sau prin reținere la sursa, lucru dovedit cu documente care atestă plata;

b) impozitul datorat și plătit în străinătate este de aceeași natură cu impozitul pe venit datorat în România.

Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, potrivit prezentei ordonanțe, aferentă venitului din străinătate.

Calculul creditului fiscal extern se face separat pentru veniturile realizate pe fiecare tară, cu respectarea principiului că, în cazul veniturilor a căror impunere în România este finală, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit similar din România, potrivit ordonanței prizind impozitul pe venit.

În vederea calculului creditului fiscal extern sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României din anul de realizare a venitulu

Pentru veniturile realizate de ceilalți contribuabili prevăzuți ca plătitori de impozit pe venitul global, prevederile privind determinarea veniturilor impozabile se aplică în mod corespunzător, aceste venituri necumulându-se în vederea impunerii în România.

Contribuabilii care realizează venituri din România în calitate de artiști de spectacol, cum sunt: artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreți muzicali sau ca sportivi, din activitățile lor personale desfășurate în această calitate, precum și cei care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală se impun cu o cota de 15% aplicată la venitul brut, prin reținere la sursă, impozitul fiind final. Impozitul reținut la sursă de către plătitorii venitului se varsă la bugetul de stat în aceeași zi în care se efectuează plata venitului supus impunerii.

Pentru aplicarea prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri beneficiarul venitului va prezenta organelor fiscale din România certificatul de rezidență fiscală, în original, eliberat de organul fiscal din țara de rezidență, prin care să se ateste că este rezident al statului respectiv și că îi sunt aplicabile prevederile convenției de evitare a dublei impuneri.

Când nu se face dovada rezidenței sau persoana fizică aparține unui stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, prevederile prezentei ordonanțe se aplică pentru veniturile impozabile, altele decât cele supuse impunerii potrivit legislației privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și persoane juridice nerezidente.

Reglementările convențiilor de evitare a dublei impuneri prevalează față de prevederile prezentei ordonanțe.

În situația în care cotele de impozitare din legislația internă sunt mai favorabile decât cele din convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile.

4.8.CALCULUL VENITULUI REALIZAT DE PERSOANELE FIZICE DIN STRĂINĂTATE

Contribuabilul Munteanu Viorel, persoană fizică română cu domiciliul în străinătate (Germania), a realizat, în decursul anului 2002, venituri în țara unde își are domiciliul, în Germania, în valoare de 10.500 EURO, pentru care aduce dovada reținerii la sursă a unui impozit de 1.260 EURO.Veniturile sale anuale în România sunt de 75.830.200 lei, pentru care a efectuat plăți anticipate în valoare de 17.392.000 lei.

5. PROCEDURA DE GLOBALIZARE A VENITURILOR, DE DETERMINARE ȘI PLATĂ A IMPOZITULUI PE VENIT

5.1.DETERMINAREA VENITULUI ANUAL GLOBAL IMPOZABIL

Venitul anual global impozabil este format din suma veniturilor nete a următoarelor categorii de venituri: a) venituri din activități independente; b) venituri din salarii; c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, dobândite de personae fizice române în România, și a veniturilor de aceeași natură, obținute de persoanele fizice române din străinătate, din care se scad, în ordine, pierderile fiscale reportate și deducerile personale.

Pierderea fiscala anuală inregistrată din activități independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii și asimilate salariilor, obținute în cursul aceluiași an fiscal. Pierderea care rămâne necompensată în cursul aceluiași an fiscal devine pierdere reportată.

Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice române se compensează cu veniturile de aceeași natură, din străinatate, pe fiecare țară, înregistrate în cursul aceluiași an fiscal, sau se reportează pe următorii 5 ani asupra veniturilor realizate din țara respectivă.

Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:

a) reportul se efectuează cronologic, în funcție de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;

b) dreptul la report este personal și netransmisibil;

c) pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului;

d) compensarea pierderii reportate se efectuează numai din veniturile din activități independente și din veniturile din cedarea folosinței bunurilor.

5.2.OBLIGAȚII DECLARATIVE

Contribuabilii au obligația să completeze și să depună la organul fiscal competent o declarație de venit global, precum și declarații speciale până la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a venitului.

Declarațiile speciale se completează pentru fiecare categorie de venit și pe fiecare loc de realizare a acestuia și se depun la organul fiscal unde se află sursa de venit. Prin organ fiscal competent se înțelege organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul își are domiciliul sau alte organe stabilite prin hotărâre a Guvernului.

La propunerea Ministerului Finanțelor, Guvernul aprobă criteriile și termenele de depunere eșalonată a declarației de venit global și a declarațiilor speciale.

Contribuabilii care realizează venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii, nu au obligația să depună declarațiile de venit global. De asemenea, contribuabilii care realizează venituri a căror impunere este finală nu au obligația să depună declarația specială pentru aceste venituri.

Contribuabilii, precum și asociațiile fară personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal, sunt obligate să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepție de la prevederile acestui alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin reținere la sursă.

Contribuabilii care au realizat pierderi și cei care au început activitatea în cursul anului fiscal sau au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum și cei care din motive obiective estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel putin 20% față de anul fiscal anterior depun o dată cu declarația speciala și declarația estimativă de venit.

Contribuabilul care încetează să mai aibă domiciliul în România are obligația să depună la organul fiscal competent o declarație a veniturilor impozabile cuprinzând veniturile realizate până la acel moment.

5.3. DETERMINAREA IMPOZITULUI PE VENITUL ANNUAL GLOBAL ȘI PLATA IMPOZITULUI PE VENIT

Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal pe baza declarației de venit global, prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil.

Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat pentru anul precedent și emite o decizie de impunere în intervalul stabilit anual prin ordin al ministrului finanțelor publice.

În această decizie organul fiscal stabilește și diferențele de impozit anual rămase de achitat sau impozitul anual de restituit, care se determină prin scăderea din impozitul anual datorat a plăților anticipate cu titlu de impozit, a reținerilor la sursă și a creditelor fiscale externe pentru veniturile realizate din toate categoriile de venituri.

Organul fiscal va emite o nouă decizie de impunere în cazul în care apar elemente care conduc la modificarea impozitului datorat.

Contribuabilii care realizează venituri din activități independente și din cedarea folosinței bunurilor sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, în baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent, exceptându-se cazul reținerilor la sursă.

Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal pe raza căruia se află sursa de venit, pe fiecare categorie de venit și loc de realizare, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul din decizia de impunere pentru anul fiscal precedent. Dacă impunerea definitivă se realizează după expirarea termenelor de plată (15 martie), contribuabilul va plăti cu titlu de impozit anticipat o sumă egală cu contul impozitului afferent trimestrului IV al anului precedent. Diferența dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma reprezentând plăți anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării finale. Plățile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor se stabilesc de organul fiscal, pe baza chiriei sau a arendei din contractul încheiat între părți. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, chiria sau arenda reprezintă echivalentul în lei al unei valute, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Naționala a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Organul fiscal are dreptul de a stabili din oficiu plățile anticipate, în următoarele cazuri:

a) contribuabilul nu a depus declarația de venit global pentru anul fiscal încheiat;

b) contribuabilul nu conduce o evidență contabilă sau datele din contabilitatea condusă nu sunt certe;

c) contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.

Organul fiscal are dreptul de a modifica o decizie de plată anticipată și de a stabili alte plăți anticipate fie în baza unui control ulterior, fie în baza unor date deținute, referitoare la activitatea contribuabilului.

Contribuabilul are dreptul să solicite emiterea unei noi decizii de plată anticipată cu titlu de impozit, dacă prezintă organului fiscal noi acte justificative referitoare la veniturile realizate din activitatea desfășurată. Această modificare a plăților anticipate se poate solicita numai dacă venitul se modifică cu mai mult de 20% față de venitul luat în calculul impozitului, o singură dată pe an, în cursul semestrului II. În cazul diferențelor de impozit în plus față de impozitul stabilit inițial, acestea se repartizează pe termenele de plată urmatoare din cadrul anului fiscal, iar în cazul diferențelor de impozit în minus se diminuează sumele reprezentând plăți anticipate proporțional, pe următoarele termene de plată, stabilite inițial prin “Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit" sau, dupa caz, când acestea nu sunt suficiente se diminuează sumele reprezentând plăți anticipate, pentru perioadele anterioare aferente termenelor de plată, începând cu cele mai apropiate.

Diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de intârziere.

În cazul în care din decizia de impunere rezultă diferențe de impozit de restituit de la bugetul de stat, sumele plătite în plus se compensează cu obligații neachitate în termen, din anul fiscal curent, iar diferența se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

5.4. OBLIGAȚIILE ȘI RĂSPUNDERILE REPREZENTANȚILOR FISCALI ȘI ALE PLĂTITORILOR DE VENIT CU REGIM DE REȚINERE LA SURSĂ A IMPOZITELOR

Plătitorii de venit cu regim de reținere la sursă a impozitelor sunt obligați să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului, la organul fiscal competent, la termenul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.

Plătitorul unui venit cu regim de reținere la sursă a impozitului răspunde pentru modul de îndeplinire a sarcinilor ce îi revin din prezenta ordonanța.

Plătitorii de venituri cu regim de reținere la sursă sunt obligați să comunice organului fiscal competent informații cu privire la calculul impozitului reținut pentru fiecare beneficiar de venit, conform formularului stabilit de Ministerul Finanțelor. Comunicarea se face până la data de 31 martie a anului curent pentru anul expirat.

Pentru veniturile din salarii informațiile cu privire la calculul impozitului reținut pentru fiecare beneficiar de venit sunt cuprinse în fișa fiscală, pentru care termenul de depunere este ultima zi a lunii februarie a anului current pentru anul fiscal expirat.

Reprezentanții fiscali desemnați potrivit prezentei ordonanțe sunt solidar răspunzători cu beneficiarii de venituri pentru neîndeplinirea obligațiilor de declarare a veniturilor și de plată a impozitelor datorate. Contribuabilii desemnează un reprezentant fiscal, persoana fizică română cu domiciliul în România sau persoana juridică română, în situația în care nu își îndeplinesc obligațiile fiscale în mod direct.

Procedura de desemnare a reprezentantului fiscal se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, prin ordin al ministrului finanțelor publice.

5.5. STUDIU DE CAZ

Un salariat este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu un salariu lunar de încadrare de 4.200.000 lei și un spor de vechime de 10%. De asemenea, mai beneficiază și de suma de 1.000.000 lei, ca urmare a serviciilor prestate în baza unei convenții civile, la o altă societate.

Salariatul în cauză are în întreținere soția, care nu beneficiază de nici un fel de venituri și un copil minor, fapt pentru care prezintă unității unde deține funcția de bază documentele justificative necesare: certificatul de căsătorie, declarația pe propria răspundere a soției cum că nu beneficiază de nici un venit supus globalizării, certificatul de naștere al copilului și adeverința de la școală cum că nu beneficiază de nici o bursă, de nici un fel.

Se solicită stabilirea impozitului pe veniturile din salarii, pe fiecare loc de muncă, impozitul pe venitul anual global și efectuarea regularizării. Se vor completa și fișele fiscale (vezi anexa).

A. CALCULUL IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII, LA FUNCȚIA DE BAZĂ

Determinarea impozitului pe venituri din salarii aferente SEMESTRULUI I:

Tabelul 5.1.

Determinarea impozitului pe venituri din salarii aferente TRIMESTRUL III:

Tabelul 5.2.

Determinarea impozitului pe venituri din salarii aferente TRIMESTRUL IV:

Tabelul 5.3.

B. CALCULUL IMPOZITULUI PE VENITURI DE TIP SALARIAL,ALTELE DECÂT CELE DE LA FUNCȚIA DE BAZĂ

Determinarea impozitului pe venituri din salarii aferente SEMESTRULUI I:

Tabelul 5.4.

Determinarea impozitului pe venituri din salarii aferente TRIMESTRUL III:

Tabelul 5.5.

Determinarea impozitului pe venituri din salarii aferente TRIMESTRULUI IV:

Tabelul 5.6.

GLOBARIZAREA:

Tabelul 5.7.

Se comletearză fișa fiscală (FF1) pentru veniturile din salarii la funcția de bază și declarația de venit global după cum se observă la anexe.

5.6. PARALELĂ ÎNTRE SISTEMUL DE IMPUNERE A VENITURILOR REALIZATE DE PERSOANELE FIZICE PRIN O.G. nr. 7 DIN 85/1997 ȘI ACTUALELE REGLEMENTĂRI PRIVIND IMPOZITELE PE VENIT (O.G. nr. 7 din 19 iulie 2001)

Anterior introducerii impozitului pe venit se aplicau începând cu 1 ianuarie 1998 prevederile O.G. nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de așezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Este vorba de sistemul impunerii separate a fiecărui venit provenit dintr-o anumită sursă și de sistemul impunerii generale a veniturilor. Sistemul impunerii separate permite o impunere diferențiată pentru fiecare categorie de venit (în funcție de natura acestuia), prin instituirea mai multor impozite, în spiritul impozitelor finale tratate anterior. Acest sistem a precedat și la mai actualul sistem de impunere pe venitul persoanelor fizice. Principalele caracteristici ale acestui sistem vizau, fie practicarea unor cote de impozit progresive pe tranșe (cu cote procentuale între 15% și 35%) pentru veniturile realizate din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă. Pentru veniturile din drepturi de autor, inclusiv drepturile conexe din cesionarea, din închirierea, precum și din valorificarea unor astfel de drepturi dobândite prin moștenire, bazele de calcul impozabile rezultau din aplicarea unor cote forfetare de cheltuieli diferențiate în funcție de natura activităților realizate (cote cuprinse între 15% și 50%). Alte venituri realizate la persoane juridice din servicii prestate, lucrări executate precum și pentru orice activitate desfășurată în afara activității la care era salariată persoana fizică beneficiară de venit se impuneau în cote progresive pe tranșe (cote procentuale cuprinse între 10% și 40%). Pentru veniturile realizate din livrări de mărfuri sau din vânzarea acestora în regim de consignație, cu excepția bunurilor din inventarul propriu al persoanei depunătoare și a celor din drepturile bănești pentru invenții și inovații se practică o impunere, în cote proporționale (15% și respectiv 20% din veniturile respective). Menționăm faptul că nu se impozitau veniturile din dobânzile cuvenite pentru depozitele persoanelor fizice.

Actualul sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice este dominat de sistemul impunerii globale (globalizarea vizează principalele venituri ale persoanelor fizice), reprezentând alinierea noastră la practica internațională în materie. Din compararea celor două sisteme de impunere rezultă că impunerea separată permite tratarea diferențiată a veniturilor, a ceea ce privește modul de așezare și nivelul cotelor de impozit, deoarece practic, aceasta din urmă diferă în funcție de sursa de proveniență a veniturilor (din salarii, din profesii libere, din afaceri etc.). persoanele care realizează venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecințele progresivității impunerii, care se fac simțite prin cumularea veniturilor în sistemul impunerii globale.

Apreciem că impunerea pe venit prin globalizarea principalelor surse de venit a persoanelor fizice certifică puterea lor contributivă și posibilitățile de redistribuire prin fiscalitate a veniturilor în scopul realizării interesului public. În context, menționăm că în această perioadă de tranziție se resimte pe multiple planuri acțiunea procesului inflaționist: inflația conduce la creșterea nominală a veniturilor realizate de diferite persoane, ceea ce face necesară adaptarea în acest sens a mecanismului de impunere (modificarea grilelor de impunere). Actualul sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice din România este rezultatul unor importante și justificate modificări produse începând cu anul 1999, perfectibil în continuare pentru a răspunde cerințelor principiilor impunerii.

6. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

6.1.CONCLUZII

Impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil stabilit în condițiile ordonanței 7/2001.

Venitul anual global impozabil reprezintă suma veniturilor nete realizate din activități independente, din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, precum și a veniturilor de aceeași natură realizate din străinătate, obținute de persoanele fizice române, din care se scad pierderile fiscale reportate și deducerile personale.

În primul capitol am evidențiat rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, economic și social, cu diferențieri de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta, și de la o țară la alta. Preponderent rolul impozitelor se evidențiază pa plan financiar, deoarece ele reprezintă calea principală de procurare a resurselor financiare necesare realizării sarcinilor și funcțiilor statului contemporan. Tendința pentru dinamica impozitelor în perioada de după cel de-al doilea război mondial confirmă creșterea continuă a acestora, atât ca volum, cât și ca pondere în produsul intern brut a tuturor categoriilor de țări. Această tendință are la bază: creșterea numărului plătitorilor (persoane fizice și juridice); majorarea cotelor de impunere (în special către persoanele fizice); extinderea bazei de impunere.În majoritatea țărilor se remarcă în prezent o accentuare a rolului impozitelor pe plan economic ceea ce înseamnă că impozitul are atât rolul alimentării cu fonduri a bugetului statului, cât și pe acela al unui factor de echilibru în economie. În plan social, rolul impozitelor se materializează prin faptul că, prin ele statul contemporan asigură redistribuirea unei părți semnificative din produsul intern net între diferitele categorii de persoane fizice și juridice.

Pentru a cunoaște cât mai bine un impozit în parte au importanță deosebită o serie de noțiuni cu conținut propriu, care poartă denumirea generică de elemente tehnice, necesare în cunoașterea și respectarea fiscalității, atât de către organele fiscale, cât și de către contribuabili. Ele reprezintă însușiri comune tuturor impozitelor. Se folosesc uzual următoarele elemente: denumirea (impozit); subiectul impozitului sau contribuabilul, suportatorul; materia supusă impunerii (obiectul impunerii); sursa impozitului; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta fiscală; termenul de plată; facilitățile fiscale; sancțiunile aplicabile și căile de contestație.Aceste elemente ale impozitelor sunt redate mai amănunțit în subcapitolul 1.2.

Practicarea fiecărui impozit trebuie să corespundă următoarelor principii: principiilor de echitate fiscală; principiilor de politică financiară; principiilor de politică economică și principiilor social-politice.

Teoria și practica în materie solicită acțiunea lor conjugată, astfel încât prin acțiunile lor să se completeze, să se îmbogățească și nu să se anuleze reciproc.

Principiile de echitate fiscală necesită impunerea diferențiată a veniturilor și a averilor cu îndeplinirea unor condiții: stabilirea unui minim neimpozabil (ca venit sau avere); stabilirea impozitului să fie determinată în funcție de puterea contributivă (având în vedere starea socială, persoanele aflate în întreținere, starea de sănătate ș.a.m.d.); sarcina fiscală a unei persoane să fie stabilită în comparație cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeași categorie socială; impunerea să fie generală, cu excepția acelor persoane al căror venit sau avere se situează sub nivelul minim considerat în perioada respectivă.

Tehnica determinării impozitului implică folosirea cotei de impunere. Cota de impunere poate fi: fixă și procentuală. Folosirea uneia sau alteia din cote are în vedere natura materiei impozabile, consecințele lor pe plan economic, social și financiar, precum și evoluția și cerințele conceptului de echitate fiscală, în special în legătură cu venitul sau averea persoanelor fizice. În legătură cu ultima cerință se are în vedere presiunea fiscală pe care impozitul o exercită asupra subiectului (persoană fizică, în special). Presiunea fiscală reprezintă mărimea procentuală a impozitului asupra venitului impozabil. Impunerea în cote fixe este o plată pe fiecare locuitor, fără a se ține seama de venitul, averea sau situația acestuia.

Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii proporționale în cote progresive și în cote regresive.

Prin impunerea în cote proporționale se asigură egalitatea subiecților plătitori în fața impozitului – se aplică aceeași cotă proporțională indiferent de mărimea venitului (valoarea averii). Acest mod de impunere răspunde mai bine cerinței de echitate fiscală față de capitație, însă nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferiților subiecți plătitori crește pe măsură ce aceștia obțin venituri mai mari sau posedă averi mai importante. Acest sistem de impunere se folosește în cazul majorității impozitelor indirecte (taxa pe valoare adăugată, unele accize, taxele vamale), dar și în cazul impozitelor directe (impozitul pe venituri din dividende, din dobânzi, jocuri de noroc, premii, prime în bani și/sau în natură peste o anumită valoare pentru fiecare câștig realizat de la același organizator sau plătitor, într-o singură zi, transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și a pozițiilor sociale și diverse venituri etc.).

Impunerea în cote progresive are caracteristic faptul că mărimea cotei impozitului nu rămâne constantă, ci crește pe măsura sporirii materiei impozabile. Cotele progresive cresc fie într-un ritm constant, fie într-unul variabil. Practica fiscală a cunoscut forma impunerii progresive simple (globale), fie a impunerii în cote progresive compuse (pe tranșe).

În cazul impunerii în cote progresive simple se au în vedere limitele progresivității stabilite prin lege. Determinarea impozitului se obține prin înmulțirea venitului (averii) impozabil(e) (conform tranșei stabilite de legiuitor) și cota de impozit corespunzătoare tranșei de venit (avere). Deși se are în vedere puterea contributivă, se afectează totuși cerința de echitate pentru acei subiecți plătitori al căror venit (avere) se situează la limita imediat superioară celei până la care acționează o anumită cotă de impozit. Efectul este diminuarea venitului rămas după impozitare. Neajunsul, sub raportul echității fiscale, ce se înregistrează în cazul impunerii pe baza cotelor progresive simple (globale) se înlătură în cazul impunerii în cote progresive compuse (pe tranșe). Această metodă de impunere implică împărțirea materiei impozabile pe tranșe, urmând ca pentru fiecare tranșă de venit sau avere să se aplice cota de impozit aferentă. Prin însumarea impozitelor parțiale (pe fiecare tranșă de venit sau avere) se obține impozitul total de plată, ce revine unui subiect plătitor. Pe această cale se asigură cerința de echitate fiscală.

În concluzie, sub aspectul cerințelor principiilor echității fiscale, cea mai avantajoasă metodă de impunere pentru contribuabil este impunerea progresivă compusă (pe tranșe).

În cel de-al doilea capitol definim noțiunea de subiect al impozitului pe venit,ca fiind persoana fizică rezidentă, denumita în continuare contribuabil:persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute atât din România, cât și din străinătate;persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;persoana fizică străină, pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începand sau sfârșind în anul calendaristic vizat.

În ceea ce privește categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: venituri din activități independente;venituri din salarii; venituri din cedarea folosinței bunurilor; venituri din dividende și dobânzi; venituri din pensii, pentru suma ce depășește 5.000.000 lei pe lună; venituri din activități agricole, definite potrivit legii. În categoriile de venituri enumerate se includ atât veniturile în bani, cât și echivalentul în lei al veniturilor în natură.

În cadrul capitolului trei am tratat tipurile de venituri care se globalizează, este vorba despre veniturile din salarii, veniturile din activități independente ,respectiv venituri din cedarea folosinței bunurilor.

Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporală de muncă, de maternitate și pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului. Venitul net din salarii se determină prin scăderea din venitul brut, a următoarelor: cheltuieli contribuțiile obligatorii datorate, potrivit legii, pentru protecția socială a șomerilor, pentru asigurările sociale de sănătate, contribuția individuală de asigurări sociale, precum și alte contribuții obligatorii stabilite prin lege; o cota de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. Impozitul lunar se determină astfel: la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă; pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

În cazul veniturilor încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizațiilor de concediu de odihnă, acestea se cuprind în baza de calcul a lunilor la care se referă și se cumulează cu celelalte drepturi primite în luna respectivă.

În categoria veniturilor din activități independente se cuprind: veniturile comerciale; venituri din profesii libere; venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală (brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și din drepturi conexe dreptului de autor, precum și alte venituri asemenea). Venitul net din activități independente se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile. Venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură. Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub formă de credite.

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal. Veniturile din cedarea folosinței bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat între părți, în forma scrisă, și înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

Capitolul patru este adresat veniturilor ale căror impozite sunt finale,din această categorie făcând parte: veniturile din dobânzi și venituri din dividende, veniturile obținute din jocuri de noroc, veniturile sub forma de câștiguri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale, veniturile sub forma de premii în bani și/sau în natură, diverse venituri precum și veniturile realizate cu caracter întâmplător, venituri din pensii venituri din activitati agricole.

Procedura de globalizare a veniturilor, de determinare și plată a impozitului pe venit este tratată in capitolul cinci. Venitul anual global impozabil este format din suma veniturilor nete a următoarelor categorii de venituri: a) venituri din activități independente; b) venituri din salarii; c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, dobândite de personae fizice române în România, și a veniturilor de aceeași natură, obținute de persoanele fizice române din străinătate, din care se scad, în ordine, pierderile fiscale reportate și deducerile personale.

Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal pe baza declarației de venit global, prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil. Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat pentru anul precedent și emite o decizie de impunere în intervalul stabilit anual prin ordin al ministrului finanțelor publice. În această decizie organul fiscal stabilește și diferențele de impozit anual rămase de achitat sau impozitul anual de restituit, care se determină prin scăderea din impozitul anual datorat a plăților anticipate cu titlu de impozit, a reținerilor la sursă și a creditelor fiscale externe pentru veniturile realizate din toate categoriile de venituri. Contribuabilii care realizează venituri din activități independente și din cedarea folosinței bunurilor sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, în baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent, exceptându-se cazul reținerilor la sursă.

6.2.PROPUNERI

Din studiul întreprins cu prilejul realizării lucrării de licență s-au desprins unele posibilități de îmbunătățire a reglementărilor în materie. În acest sens, considerăm utile următoarele propuneri:

a) necesitatea extinderii deducerilor pe care un contribuabil plătit al acestui impozit o are în legătură cu scăderea din venitul global a unor cheltuieli cum ar fi cele legate de unele lucrări privind modernizarea și extindera locuințelor sau chiar a ratelor lunare angajate pentru cumpărarea unei locuințe. În același scop mai considerăm necesare deduceri și pentru achiziționarea unor bunuri de folosință îndelungată, cum sunt autoturismele. Aceste deduceri deși diminuează baza impozabilă și deci impozitul respectiv, asigură condiții reale pentru desfășurarea activităților economice, cu efecte benefice în plan social.

b) considerăm că pentru unele venituri din chirii al căror venituri impozabile sunt inferioare deducerii de bază (care a pornit de la 800.000 și a evoluat conform inflației) să se renunțe la plata anticipată în ritm trimestrial a impozitului pe venit. Aceasta deoarece la sfârșitul anului suma plătită practic este restituită contribuabilului – bugetul beneficiind mai mult de 1 an de o sumă care nu i se cuvine.

BIBLIOGRAFIE

1. Bistriceanu Gh.,și alții – Lexicon de finanțe.

2. Cătineanu F. – Finanțe publice – îndrumător theoretic ți practice, Editura Marineasa Timișoara 2000.

3. Constanța D. – Impozitul pe venitul global pe înțelesul tuturor, Editura Lider București.

4.Georgescu L. și colaboratorii – Impozite și taxe – teorie și practică,Timișoara 2002.

5. Talpoș I. – Finanțele României,vol.1 Editura Sedona, Timișoara, 1996.

6.Văcărel I. și colaboratorii – Finanțe publice, Editura Didacticăși Pedagogică 2000.

7.XXX – Ordonanța-de Guvern nr. 7/19 iulie 2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial.

8.XXX – Ordonanța de Guvern nr. 73/27.08.1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial nr. 419/31.08.1999.