. Impozitele Indirecte. Taxele Vamale
Capitolul 1
Impozitele indirecte
Caracterizarea impozitelor indirecte
Pentru procurarea veniturilor de care are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor publice , statul folosește alături de impozitele directe și impozitele indirecte.
În țările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe. Dimpotrivă, în țările în tranziție, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe datorită performanțelor economice mai scăzute și al nivelului relativ scăzut al randamentului și aportului impozitului pe venit.
Impozitele indirecte se deosebesc de cele directe prin câteva caracteristici esențiale:
-îmbracă, în principal forma impozitelor pe consum, deoarece se percep la vânzarea anumitor mărfuri sau la prestarea unor servicii;
-nu au caracter nominative, ele se realizează de le toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situația personală a acestora;
-în cazul impozitelor indirecte nu se mai acordă facilitațile fiscale cunoscute la așezarea impozitelor directe (scutirea de la impunere a minimului neimpozabil, reduceri sau scutiri de impozit pentru cei cu sarcini sociale etc.);
-perceperea impozitelor indirecte necesită un cost realtiv redus, ceea ce justifică preferința unor țări pentru impozitele indirecte;
-cotele de impozit nu sunt diferențiate in funcție de venitul, averea sau situatia personală a celui care cumpară mărfurile sau serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte;
-subiectul și suportatorul nu sunt una și aceeași persoană; in calitatea de plătitori ai impozitelor indirecte apar, de regula, intreprinzătorii (agenții economici),iar în calitatea de suportatori, consumatorii bunurilor sau serviciilor ce cad sub incidența acestor impozite;
-tehnica de percepere este diferită de cea a impozitelor directe, în cazul lor nefiind posibilă deschiderea “rolului nominativ”.
Prin modul de așezare impozitele indirecte dau impresia că afectează, în aceeași măsură, veniturile tuturor categoriilor sociale. In fapt, ele afectează în special categoriile sociale sau persoanele cu venituri mici deoarece se percep, de regulă la vanzarea bunurilor de larg consum.
Prin raportarea impozitelor indirecte la veniturile obținute de diferite categorii sociale se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici. Deoarece la impozitele directe, se ajunge la situația ca impozitele indirecte să aibă un pronuntat caracter regresiv.
Impozitele indirecte nu afectează, prin modul de așezare, veniturile nominale, ci numai cele reale micșorând puterea de cumpărare. Totodată, constrângerea politică este înlocuită cu consrângerea economică, deoarece cetățenii nu pot renunța la procurarea bunurilor de consum.
În România, impozitele indirecte constituie principalele resurse bugetare ale statului (62,4% din totalul veniturilor bugetului de stat la nivelul anului 2003).
Din punct de vedere al eticii fiscale, acest sistem de impozite este nedrept ( nu ține seama de puterea contributivă a consumatorului). Cu toate acestea, România continuă să recurgă la constituirea resurselor financiare publice prin intermediul impozitelor indirecte datorită, mai ales, ritmicității relativ bune în colectare, ceea ce nu creaza probleme Trezoreriei publice, așa cum se întamplă cu alte venituri neritmice (impozitele directe).
1.2 Clasificarea impozitelor indirecte
În sistemul impozitelor indirecte se cuprind: -taxele de consumație;
-monopolurile fiscale ;
-taxele vamale;
-alte taxe.
1.2.1 Taxele de consumație
Taxele de consumație sunt impozite indirecte cuprinse in prețul de vanzare al mărfurilor produse și realizate în interiorul aceleași țări. La plata acestor impozite indirecte sunt supuse, de regulă, bunurile de larg consum, motiv pentru care se mai întâlnesc și sub denumirea de cheltuieli de consum.
În practica fiscala se întâlnesc două mari tehnici de impunere a cheltuielilor de consum;
prin impozite analitice pe anumite cheltuieli specifice, rezultând taxe de consumație pe produs (accize);
printr-un impozit sintetic pe cheltuiala globala care afectează ansamblul cheltuielilor efectuate de un contribuabil, rezultând taxe de consumație cu caracter general (taxe generale pe vanzari).
Taxele de consumație pe produs (accizele)
Aceste taxe vizează consumul anumitor produse care se consumă în cantitați mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru că în acest fel , impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat.
Insituirea de impozite pe anumite cheltuieli specifce de consum ridică, pe de o parte, o problemă de politică fiscală constând în alegerea categoriilor de bunuri care să fie impozitate, iar pe altă parte, o problemă de tehnică fiscală, ce constă în alegerea metodelor de impozitare.
În legătură cu primul aspect, în prezent, aceste impozite vizează două mari categorii de mărfuri: articole de lux (blănuri naturale, bijuterii, articole de cristal, autoturisme, arme de vânătoare etc.) și unele bunuri de uz curent consumate în cantități mari și care au cerere inelastică (băuturi alcoolice, produse din tutun, cafea, produse petroliere etc.).
Prin instituirea unor asemenea impozite pot fi urmărite nu numai obiective cu caracter financiar, ci și obiective cu caracter social (restrângerea consumului unor produse dăunătoare sănătații), cu caracter economic (limitarea importurilor), cu caracter ecologic (impozitarea consumului de carburanți sau a blănurilor naturale) etc.
În legatură cu al doilea aspect, în ceea ce privește tehnica fiscală, taxele de consumație se calculează:
fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, ceea ce permite lupta împotriva fraudei, dar care prezintă inconvenientul că nu se adaptează automat la fluctuațiile monetare și necesită actualizări periodice;
fie cote procentuale aplicate asupra prețului de vânzare, metodă ce prezintă avantajul unei adaptări suple la fluctuațiile monetare, dar care facilitează frauda fiscală.
De regulă, produsele destinate exportului sunt scutite de aceste impozite, iar cele provenite din export trebuie impuse cu aceeleași taxe, ca și produsele indigene. Nivelul cotelor utilizate pentru calculul accizelor pentru produsele din tutun depășește frecvent cota de 50-60%.
În România,în vederea aderării la Uniunea Europeană, prevederile referitoare la accize incluse in Codul Fiscal sunt în cea mai mare parte armonizate cu prevederile directivei a XII-a a Uniunii Europene.
Baza de impozitare a accizelor o formează în general prețurile, asupra cărora se aplică o cotă procentuală de impozit, sau cantitațile exprimate în unitați naturale asupra cărora se aplică o cotă fixă exprimată în euro pe unitate.
Concluzionând, accizele se instituie, de regulă, asupra produselor la care:
– producția și vânzarea sunt supravegheate de stat;
– elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară;
– consumul lor conduce la afecterea sănătații populatiei, la influențarea mediului înconjurător etc.
b. Taxele de consumație cu caracter general(taxele generale pe vanzari)
Aceste taxe vizează volumul total al vânzărilor, indiferent dacă obiectul vânzării îl reprezintă bunurile de consum sau mijloacele de producție, motiv pentru care mai sunt întâlnite și sub denumirea de impozite pe cifra de afaceri.
1. În practica fiscală internațională, în funcție de veriga la care se încasează se cunosc două forme de așezare a impozitului pe cifra de afaceri, astfel:
– impozitul cumulative(multifazic)
– impozitul unic(monofazic)
În condițiile practicării impozitului cumulative, mărfurile sunt impuse la toate verigile prin care trec din momentul ieșirii din procesul de fabricație și până când ajung la consumator. Impozitul se mai numește și “în cascadă”, ”bulgăre de zăpadă” sau “ în piramidă” deoarece la fiecare veriga nouă se așază asupra prețului la care se achiziționează marfa în care este inclus și impozitul plătit cu prilejul fiecărei tranzacții până în momentul respectiv.
Impozitul unic se caracterizează prin aceea că se încasează o singură dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii.
Impozitul se poate încasa:
– fie în momentul vânzării mărfii de către producător și atunci se numeste taxă de producție;
– fie în stadiul comețului cu ridicata sau cu amănuntul și se numește taxa asupra vânzării sau impozit pe circulație.
Taxa de producție este mai ușor de administrat, deoarece sunt mai puțini plătitori și are un grad mai scăzut de stratificare, pe câtă vreme impozitul pe circulație scapă de sub efectul dublei impozitări.
Acest impozit s-a practicat in Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Suedia, Norvegia, iar în SUA, Canada , Japonia si Elveția se practică și în prezent.
2.În funcție de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri îmbracă două forme:
– impozitul pe cifra de afaceri brută;
– impozitul pe cifra de afaceri netă.
Impozitul pe cifra de afaceri brută se stabilește prin aplicarea cotei de impozit asupra întregii valori a mărfurilor vândute, care include și impozitul plătit la verigile anterioare.
Impozitul pe cifra de afaceri brută are ca efect concentarea productiei deoarece întreprinderile integrate, care ocolesc comerțul cu ridicata, sunt avantajate față de cele neintegrate care livrează produsele lor întreprinderilor comerciale.
Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de fiecare participant la procesul de producție și circulație al mărfii respective, motiv pentru care se mai numeste și taxa pe valoare adaugată.
Taxa pe valoarea adaugată este un impozit pe cheltuială care a fost instituit în anul 1954 în Franța și care , datorită avantajelor sale, a fost rapid adoptat de o serie de state.
Taxa pe valoare adaugată este practicată , în perzent în țările membre U.E. și în alte țări precum sunt: Japonia, Canada, România , Bulgaria.
Principalele caracteristici ale taxei pe valoarea adaugată, din care se pot desprinde o serie de avantaje, sunt urmatoarele:
-este un impozit indirect, suportat de consumatorii finali ai bunurilor și serviciilor;
-este un impozit general întrucât se aplică, în principiu la toate tranzacțiile privind
bunurile si serviciile;
-este un impozit unic cu plata fractionată, corespunzatoare valorii adaugate în
fiecare stadiu;
-este un impozit neutru în raport cu numărul stadiilor prin care trece produsul și nu
influentează consumatorul în a reduce consumul;
-favorizeaăa exporturile;
-asigură o mai mare ritmicitate a veniturilor la buget prin accelerarea decontărilor.
Taxa pe valoarea adăugată are însă și o serie de neajunsuri, printre care, cel mai important este regresivitatea acesteia , mai ales atunci când se aplică într-o cotă unică.
Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula în două variante:
prin aplicarea cotei proporționale asupra valorii adăugateîin fiecare stadium pe care parcurge marfa de la producator la cole exprimate în unitați naturale asupra cărora se aplică o cotă fixă exprimată în euro pe unitate.
Concluzionând, accizele se instituie, de regulă, asupra produselor la care:
– producția și vânzarea sunt supravegheate de stat;
– elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară;
– consumul lor conduce la afecterea sănătații populatiei, la influențarea mediului înconjurător etc.
b. Taxele de consumație cu caracter general(taxele generale pe vanzari)
Aceste taxe vizează volumul total al vânzărilor, indiferent dacă obiectul vânzării îl reprezintă bunurile de consum sau mijloacele de producție, motiv pentru care mai sunt întâlnite și sub denumirea de impozite pe cifra de afaceri.
1. În practica fiscală internațională, în funcție de veriga la care se încasează se cunosc două forme de așezare a impozitului pe cifra de afaceri, astfel:
– impozitul cumulative(multifazic)
– impozitul unic(monofazic)
În condițiile practicării impozitului cumulative, mărfurile sunt impuse la toate verigile prin care trec din momentul ieșirii din procesul de fabricație și până când ajung la consumator. Impozitul se mai numește și “în cascadă”, ”bulgăre de zăpadă” sau “ în piramidă” deoarece la fiecare veriga nouă se așază asupra prețului la care se achiziționează marfa în care este inclus și impozitul plătit cu prilejul fiecărei tranzacții până în momentul respectiv.
Impozitul unic se caracterizează prin aceea că se încasează o singură dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii.
Impozitul se poate încasa:
– fie în momentul vânzării mărfii de către producător și atunci se numeste taxă de producție;
– fie în stadiul comețului cu ridicata sau cu amănuntul și se numește taxa asupra vânzării sau impozit pe circulație.
Taxa de producție este mai ușor de administrat, deoarece sunt mai puțini plătitori și are un grad mai scăzut de stratificare, pe câtă vreme impozitul pe circulație scapă de sub efectul dublei impozitări.
Acest impozit s-a practicat in Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Suedia, Norvegia, iar în SUA, Canada , Japonia si Elveția se practică și în prezent.
2.În funcție de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri îmbracă două forme:
– impozitul pe cifra de afaceri brută;
– impozitul pe cifra de afaceri netă.
Impozitul pe cifra de afaceri brută se stabilește prin aplicarea cotei de impozit asupra întregii valori a mărfurilor vândute, care include și impozitul plătit la verigile anterioare.
Impozitul pe cifra de afaceri brută are ca efect concentarea productiei deoarece întreprinderile integrate, care ocolesc comerțul cu ridicata, sunt avantajate față de cele neintegrate care livrează produsele lor întreprinderilor comerciale.
Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de fiecare participant la procesul de producție și circulație al mărfii respective, motiv pentru care se mai numeste și taxa pe valoare adaugată.
Taxa pe valoarea adaugată este un impozit pe cheltuială care a fost instituit în anul 1954 în Franța și care , datorită avantajelor sale, a fost rapid adoptat de o serie de state.
Taxa pe valoare adaugată este practicată , în perzent în țările membre U.E. și în alte țări precum sunt: Japonia, Canada, România , Bulgaria.
Principalele caracteristici ale taxei pe valoarea adaugată, din care se pot desprinde o serie de avantaje, sunt urmatoarele:
-este un impozit indirect, suportat de consumatorii finali ai bunurilor și serviciilor;
-este un impozit general întrucât se aplică, în principiu la toate tranzacțiile privind
bunurile si serviciile;
-este un impozit unic cu plata fractionată, corespunzatoare valorii adaugate în
fiecare stadiu;
-este un impozit neutru în raport cu numărul stadiilor prin care trece produsul și nu
influentează consumatorul în a reduce consumul;
-favorizeaăa exporturile;
-asigură o mai mare ritmicitate a veniturilor la buget prin accelerarea decontărilor.
Taxa pe valoarea adăugată are însă și o serie de neajunsuri, printre care, cel mai important este regresivitatea acesteia , mai ales atunci când se aplică într-o cotă unică.
Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula în două variante:
prin aplicarea cotei proporționale asupra valorii adăugateîin fiecare stadium pe care parcurge marfa de la producator la compărător, este un procedeu mai rar utilizat datorită dificultaților pe care le ridică determinarea valorii adăugate;
prin aplicarea cotei proporționale asupra prțtului de vânzare din stadiul respectiv,
obținându-se astfel taxa asupra prețului de vânzare din care se deduce taxa (calculată in același fel), aferentă prețului de vânzare din stadiul anterior. Diferența rezultată este taxa pe valoare adăugată aferent stadiului respectiv. În practică au fost adoptate diverse forme ale celei de-a doua variante.
Taxa pe valoare adăugataă este plătită de către fiecare participant (întreprindere) la procesul de producție și circulație a mărfii respective, proporțional cu aportul sau la sporirea valorii. Plătitorii acestei taxe avansează sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată statului pe care le vor recupera de la cumpărătorii mărfii odată cu vânzarea acesteia.
Baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată o reprezintă prețul de vânzare al diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. Pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată se stabilește cifra de afaceri (volumul total al vânzărilor sau prestărilor de servicii), pe perioada de impunere la care se aplică cota de impozit. Din suma astfel determinate se scad sumele vărsate anterior la buget cu titlu de taxa pe valoare adăugată, aferente mărfurilor respective. Taxa pe valoarea adăugată se evidențiază distinct in factură pentru a se putea face deducerile menționate.
Numărul și nivelul cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă de la o țară la alta. Țările care utilizează mai multe categorii de cote au stabilite, de regulă, o cota redusă pentru produsele alimentare și de larg consum, o cotă majorată pentru produsele de lux și cele care fac monopolul de stat si o cotă normală (intermediară) pentru celelalte mărfuri și servicii. În general produsele care fac obiectul exportului nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată. Prin urmare, o înreprindere care livrează mărfuri la interni și la export va plăti taxa pe valoarea adăugată numai pentru mărfurile livrate beneficiarilor interni.
În România, pana la mijlocul anului 1993, singurul impozit general pe vânzări practicat a fost impozitul pe circulația mărfurilor. Era un impozit pe cifra de afaceri brută, stabilit în cote diferențiate pe produse sau grupe de produse ( ultima variantă practicată utiliza cinci asemenea cote, cuprinse între 3% și 5%). Întrucat prezenta neajunsurile specifice impozitului pe cifra de afaceri brută, începend cu 1 iulie 1993 a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adăugată.
Modelul taxei oe valoarea adăugată introdus in țara noastră este inspirat de cel aplicat în țările membre Uniunii Europene.
De la introducerea sa și până în prezent, așezarea acestui impozit a cunoscut numeroase modificări în încercarea de a sporii productivitatea și eticheta sa și de a face noi pași în direcția armonizării practicii fiscale de la noi cu cea a Uniunii europene.
În privința cotelor, în prezent, cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică asupra operațiunilor impozabile, cu excpția celor scutite de TVA și a celor care sunt supuse cotei reduse de TVA de 9%.
1.2.2 Monopolurile fiscale
Monopolurile fiscale constituie o altă formă de manifestare a impozitelor indirecte, fiind (ca și accizele) o modalitate de impunere selectivă a consumului, întrucât vizează anumite categorii de mărfuri, iar pe de altă parte din impozitul indirect cuprins în preț, care se încadrează de la consumatorii mărfurilor respective.
Monopolurile fiscale, în funcție de sfera lor de cuprindere pot fi:
a. monopoluri fiscale depline care se instituie de către stat atat asupra producției, cât si asupra comerțului cu ridicata și cu amănuntul a anumitor mărfuri.
b. monopoluri fiscale parțiale care se instiutie fie numai asupra producței și comerțului cu ridicata, fie numai asupra comerțului cu amănuntul.
Monopolurile fiscale se instituie de către stat în principal din două motive:
pentru categoria produselor enumerate (tutun, alcool, băuturi alcoolice etc) se petrec cele mai frecvente fenomene de evaziune și frauda fiscală, iar prin preluarea de către stat a producerii sau desfacerii acestora se înlătură aceste neajunsuri;
pentru că activitatea din acest domeniu este producătoare de venituri importante.
Printre țările în care întalnim monopoluri fiscale putem menționa: Italia (asupra tutunului, chibritelor și pietrelor de brichete), Germania, Suedia, Austria (asupra alcoolului și a băuturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului și petrolului) etc.
În România, s-a instituit un monopol fiscal parțial în anul 2000 asupra comercializării alcoolului etilic rafinat și a alcoolului etinic; prin aceasta reglementare s-a interzis circulația și comercializarea alcoolului brut, etilic rafinat și tehnic între agenții economici, în special, pentru înlaturarea fenomenului evazionist. În anul 2001 s-a renunțat însă la acest monopol.
1.2.3 Taxele vamale
După cum preciza Gheorghe Matei, “taxele vamale sunt impozite analitice utilizate de stat pentru impunerea selectivă a mărfurilor ce trec granițele vamale ale statului respectiv , cu scopul de a procura venituri fiscale, dar și de a proteja economia națională de concurența străină”.
Taxele vamale pot fi percepute de stat asupra importului, exportului și tranzitului de mărfuri.
Taxele vamale de export se întâlnesc destul de rar, deoarece statele sunt interesate în a încuraja exporturile. Atunci când se percep, totuși, astfel de taxe au fie scop fiscal, fie unul economic. Țările ce dețin monopolul natural asupra unor resurse materiale sau materii prime, taxează exportul acestora pentru a determina prelucrarea lor în țara, în timp ce țările ce dețin monopolul tehnologic (de fabricțtie) la unele produse, taxează exportul acestora.
Taxele vamale de tranzit se întâlnesc asupra mărfurilor ce fac obiectul comerțului exterior, cu ocazia trecerii lor pe teritoriul unei terțe țări. Se practică și ele tot mai rar, întrucât statele încurajează tranzitul de mărfuri pentru a realiza încasări în valută sub forma tarifelor pentru folosirea căilor ferate, taxe pentru utilizarea drumurilor publice etc.
Taxele vamale de import sunt cele mai frecvente și se plătesc de catre importator la intrarea în țară a unor mărfuri cumpărate de pe piața externă.
În România, normele de procedură în domeniul vamal sunt cuprinse în Codul vamal al României care reglementează principiile de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale.
În țara noastră se practică doar taxe vamale de import care se determină prin aplicarea cotelor proporționale la valoarea în vamă.
1.2.4 Alte taxe
Taxele reprezintă o altă formă a impozitelor indirecte, fiind datorate in schimbul unor prestări de servicii pe care le efectuează instituțiile publice, notariale etc. pentru diverse persoane fizice și juridice. De obicei, nivelul lor este superior costului acestor servicii, diferența fiind reprezentată de veritabile elemente de impozit.
După felul și specificul unităților care prestează aceste servicii pe domeni, taxele pot fi:
taxe judecătorești care sunt încasate de instanțele jurisdicționale pentru acțiunile și cererile introduce spre judecare, cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecatorești sau pentru eliberarea de copii de pe actele aflate în dosarele instanțelor;
taxe de notariat , care se percep pentru eliberarea, certificarea, legalizarea sau autentificarea de acte, copii sau traduceri de către notariat;
3. taxe consulare care sunt aplicate la eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize de către consulate;
4. taxe de administrație, care se încasează pentru eliberări de premise, autorizații, legitimații de către organele administrației de stat.
După obiectul operțtiunii care se efectuează și urmează a fi taxată, taxele pot fi:
taxe de timbru care se percep la efectuarea de către instituțiile publice a unor
operații cum sunt: autentificarea de acte, eliberarea unor documente, legalizări de acte, etc. Taxele de timbru poartă aceasta denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale mobile;
taxe de înregistrare, care se percep la vânzări de imobile, constituirea de societăți
și la majorarea capitalului acestora, la fuzionări, dizolvări și partajări de societăți, cedări de fonduri de comerț, de clientele, etc. Perceperea lor se face în numerar sau prin virament, ca și în cazul impozitelor.
Cuantumul taxelor este stabilit în mod diferențiat, în raport de natura și complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau drepturilor ce fac obiectul actului taxabil etc, fie în sumă fixă, fie ad-valorem, prin aplicarea unor cote procentuale, proporționale sau progresive asupra valorii acțiunii sau faptelor supuse taxării, fie sub forma mixtă.
În România, se întâlnesc numeroase taxe de înregistrare și de timbru, aria lor de cuprindere cunoscând o extindere pe măsura intensificării circulației averilor și a consolidării pieței financiare. Deși aria lor de cuprindere e foarte vastă totuși contribuția lor la formarea fondurilor financiare publice este destul de redusă..
Capitolul 2
Taxe vamale
2.1 Considerații generale
În condițiile economiei noastre, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exporturilor, de lărgire a cooperării economice cu alte state. Totodată, prin taxele vamale, se asigură folosirea avantajelor participării României la diviziunea internațională a muncii, intensificarea,pe baze reciproc avantajoase a schimburilor economice și tehnico-științifice cu alte țări. Taxele vamale au un rol activ în asigurarea cu materii prime și alte produse deficitare. Astfel, pentru produsele exportate nu se datorează taxe vamale, iar sistemul vamal este astfel conceput încât să stimuleze importurile, cu precădere spre materii prime și materiale necesare economiei naționale.
Clasificarea taxelor vamale
Taxele vamale se instituie asupra produselor care intră și ies în/din țară sau/și asupra celor care tranzitează teritorul național. În consecință, pot exista trei categorii de taxe vamale și anume:de import,de export și de tranzit.
Taxele vamale de import sunt cele mai răspândite și au cel mai ridicat randament fiscal deoarece, în condițiile relațiilor de complementaritate tot mai accentuate dintre economiile țărilor lumii și ale concurenței dintre acestea, au sporit considerabil importurile de materii prime,materiale,produse manufacturate,mărfuri de consum etc.
Taxele vamale de export au o răspândire mai restrânsă,fiind utilizate mai ales de statele care dețin monopolul natural al unor resurse minerale sau materii prime,ori monopolul de fabricație la unele produse manufacturate.
Taxele vamale de tranzit au o aplicabilitate foarte restrânsă deoarece statele sunt interesate în a încuraja tranzitul de mărfuri spre a obține venituri sub forma taxelor pentru transportul acestor mărfuri pe căile ferate,rutiere sau pe apă.
În raport cu obiectivul urmărit, ele pot să aibă caracter fiscal sau protectionist.
Taxele vamale cu caracter fiscal pur sunt cele care vizează mărfuri din import care nu sunt realizate și în țar importatoare, deci nu poate fi vorba de a proteja producția națională.
Cel mai adesea, însă, pe lângă rolul lor financiar, taxele vamale au un important rol economic (proteționist).
Se observă că tendința, ca în condițiile contemporane, taxele vamale sunt folosite tot mai mult în scopuri protecționiste și tot mai rar în scopuri fiscale. Se poate vorbi însă frecvent de un dublu scop, adică și fiscal și protecționist. Politica protecționistă se realizează nu numai cu ajutorul taxelor vamale, adică cu instrumente tarifare, ci și cu instrumente netarifare.
Dupa modulîin care sunt stabilite, taxele vamale pot fi:
taxe vamale specifice, atunci când se stabilesc în sumă fixă pe unitatea de măsură;
taxe vamale ad-valoerm, atunci când se stabilesc în funcție de valoarea mărfurilor
importante;
taxele vamale compuse (mixte), care apar ca o combinație a primelor două.
Taxele vamale practicate de o țară sunt înscrise într-un catalog, denumit tarif vamal, care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum și taxele vamale percepute la fiecare produs sau grupă de produse.
În raport cu nivelul lor,taxele vamale pot fi:
– taxe vamale în condiția clauzei națiunii celei mai favorizate, care se aplică la importul de mărfuri, efectuat de o țară membră a Organizației Mondiale a Comerțului, din țările membre ale aceluiași organism sau din alte țări cu care aceasta are încheiate acorduri bilaterale;
– taxe vamale autonome, care au un nivel mai ridicat decât precedentele și se aplică la importul de mărfuri din țările cu care nu sunt încheiate acorduri bazate pe clauza menționată;
– taxe vamale preferențiale care se aplică în relațiile dintre statele care fac parte din diferite uniuni vamale sau în relațiile dintre o grupare vamală și anumite țări cu care a încheiat diverse acorduri.
În afara taxelor vamale obișnuite, pe plan internațional se mai practică și alte tipuri de taxe, cum sunt:
– taxe de retorsiune, care sunt taxe sancționale aplicate fața de țările care au luat măsuri de politică comercială unilaterală și neloială;
– taxe compensatorii, instituite ca taxe speciale în scopul neutralizării oricarei subvenții acordate, direct sau indirect, în țara de origine sau în țara exportatoare;
– taxe anti-dumping ce sunt percepute suplimentar, peste taxa vamală obișnuită pentru a contracara politica de dumping prin care unele state încearcă să cucerească noi piețe.
Ținând seama de poziția sa geografică și de interesul pentru dezvoltarea exportului,România utilizează numai taxele vamale de import, care sunt stabilite și percepute în conformitate cu Tariful vamal de import.
2.3. Taxele vamale
2.3.1. Subiecții impunerii
Subiecții impunerii sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute operațiuni de import și persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni.
Pot deveni subiecții ai impunerii și persoanele fizice neautorizate atât în cazul introducerii unor bunuri în țara noastră,cât și în cazul scoaterii acestora din România,
dar numai dacă depășesc o anumită valoare sau plafonul valoric de scutire, în vigoare la data trecerii frontierei.
În scopul evitării unor tratamente diferențiate, Directia Generală a Vămilor a emis o Listă de valori unice în vamă,care cuprinde circa 2500 de produse și grupe de produse.
Această listă este actualizată periodic,în raport de indicele general al prețurilor și al altor criterii.
2.3.2. Cota de impunere
Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României și sunt exprimate în procente , diferențiate pe mărfuri sau grupe de mărfuri. Mărfurile sunt grupate pe secțiuni și capitole, potrivit nomenclatorului Sistemului Armonizat-care se folosește în relațiile reciproce dintre statele membre ale Acordului General pentru Tarife și Comerț.
Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între 10-30%. Astfel, spre exemplu: pentru produsele farmaceutice cota este, în general, între 5-10%; pentru carne de bovine, porcine, ovine și caprine proaspătă, refrigerate sau congelată se aplică cota de 20%; pentru peștii vii-25%; pentru îngrășăminte-10%; pentru produse fotografice și cinematografice 15-30%; pentru materiale plastice-20%;pentru cauciuc și articole de cauciuc 3-25%; pentru produse din fontă, fier sau otel 10-15%.
La fiecare mărfă sau grupă de mărfuri, inclusiv la cele enumerate mai sus, în mod exemplicativ, sunt stabilite excepții, fie ca procent de taxă, fie ca exceptare de la taxare.
Se aplică “taxa vamală în vigoare”,adică taxă vamală care se aplică efectiv în momentul vămuirii mărfii, din coloana “Taxa vamală” a Tarifului vamal de import al României.
2.3.3 Scutiri
Tariful vamal prevede scutirea de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii de bunuri:
ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, spotriv, didactic primate de organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța natională;
bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;.
mostrele fără valoarea comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare;
d) alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului.
Pentru a beneficia de scutire de taxe vamale, bunurile enumerate trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:
-să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligații de plată;
-să nu facă obiectul unor comercializări viitoare;
-să nu fie utilizate pentru prestații către terți, aducătoare de venituri;
-să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrate în evidența contabilă proprie.
Bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost importate. În caz de schimbare a destinației, importatorii sunt obligați să îndeplinească formalitățile legale privind importul mărfurilor și să achite taxele vamale de import. În astfel de situații, valoarea în vamă se calculează la cursul în vigoare în ziua constatării schimbării destinației bunurilor.
În acest scop, organele de control și ale Gărzii financiare sunt obligate să urmărească destinația dată acestor bunuri și să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor ce decurg din aplicare legii. Taxele astfel datorate se stabilesc și se urmăresc pe o perioada de 5 ani de la data intrării bunurilor în țară.
De asemenea, este scutit de taxele vamale importul următoarelor categorii de bunuri:
bunurile de origine română;
bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele care nu corespund calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție;
bunurile care se expediază în țară ca urmare a unei expedieri eronate.
Ca urmare a Acordului European de asociere dintre România și Comunitătile Europene și statele membre ale acesteia,urmat de alte acorduri și protocoale, taxele vamale de import ale acestor țări se vor reduce și treptat aboli pentru importurile din România. Acordul a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1995.
De asemenea, pe baza Acordului privind aderarea României la Acordul Central Eoropean de Comerț Liber (C.E.F.T.A.), urmat de alte acorduri și protocoale periodice, unele taxe vamale se vor reduce, iar altele se vor aboli treptat pentru importuri. Acordul a fost semnat la București la 12 aprilie 1997, cu reprezentanții celor 5 țări membre ale C.E.F.T.A. și a fost ratificat de România prin Legea nr.90/1997. Acordul Central European de Comerț Liber a fost lansat la 21 decembrie 1992 la Craiova și a intrat în vigoare între cele cinci țări membre la 1 ianuarie 1993.
Un Acord bilateral de comerț liber a fost încheiat între România și Turcia, semnat la 29 aprilie 1997,care prevede scutiri și reduceri de taxe la unele produse și grupe de produse.
2.3.4 Baza impozabilă
Determinarea sumei de plată se face prin aplicarea procentului taxei vamale aspra valorii în vamă a mărfurilor exprimate în lei. În acest sens, Tariful vamal prevede ca “Valoare în vamă” reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute in tariful vamal al României.
Valoare în vamă a mărfurilor importate se determină potrivit regulilor prevăzute în Acordul privind aplicarea art.VII din Acordul general pentru tarife și comerț.
Metoda de bază în determinarea valorii este metoda “valorii tranzacționale” la care se referă și Tariful vamal de import al României. Conform acestei metode,”valoare în vamă a mărfurilor importate” este valoarea tranzacției, adică “prețul efectiv plătit sau de plătit” pentru mărfuri, când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import, la care se adaugă o serie de elemente. Prețul efectiv plătit sau de plătit “reprezintă plata totală efectuată de către cumpărător vânzătorului”sau în beneficiul acestuia “pentru mărfurile importate”.
.Mai exact,”prețul efectiv plătit sau de plătit” conține toate plătile efectuate, ca o condiție a vânzării mărfurilor importate de către compărător către vânzător sau de către cumpărător către o terță persoană, pentru a satisface o obligație a vânzătorului.
Potrivit art.8 din Acordul menționat, la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă urmatoarele elemente:
a) elemente obligatorii, cum sunt:
– comisioane, cu excepția comisionului de cumpărare;
– ambalaje:
– aporturi;
– redevențe;
– produsul oricărei vânzări;
b)elemente opționale, cum sunt:-cheltuieli de transport pe parcurs extern;
-cheltuieli de manipulări pe parcurs extern;
-cheltuieli de asigurare pe parcurs extern.
În tariful vamal de import al României se prevede că în țara noastră se include în valoare în vamă și elemente opționale.
Transformarea în lei a prețurilor și a cheltuielilor exprimate în valută se face la cursul de schimb stabilit și comunicat de B.N.R. în fiecare joi. Acest curs se utilizează pe toată.durata săptămânii următoare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate ale căror declarații vamale se înregistrează în cursul săptămânii respective.
Declarația vamală
Valoarea în vamă se determină și se declară de către importatori,direct sau prin
reprezentanții autorizați ai acestora, care sunt obligati să depună la vamă, împreună cu celelalte documente necesare vămuirii mărfii, o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia.
În declarația vamală trebuie să se înscrie încadrarea tarifară, valoarea în vamă a mărfurilor și bunurilor, coeficientul tarifar, cuantumul taxelor vamale, precum și felul, numărul și data instrumentului de plată. Declaratia vamală trebuie să fie însoțită de dovada plății taxelor vamale datorate.
2.3.6 Controlul vamal
Organele vamale au competența de a verifica încadrarea tarifară ,calculul taxelor vamale înscrise în declarația vamală și urmăresc încasarea acestora.
Mai mult, organele vamale au dreptul să efectueze verificări și investigații privind aplicarea Tarifului vamal de import, atât în momentul vămuirii, cât și ulterior, la vamă sau la sediul importatorilor. Dreptul de verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de la data intrării în țară a mărfurilor sau a bunurilor.
În scopul exercitării dreptului de verificare, importatorii și comisionarii în vamă sunt obligati să păstreze și să pună la dispoziția organelor vamale toate documentele care se referă la mărfurile importate.
2.3.7 Plata taxelor vamale
Plata taxelor vamale se face în contul unității care a efectuat vămuirea, prin folosirea formelor și instrumentelor de decontare care asigură cu anticipație sumele necesare efectuării plătilor.
Diferențele în minus constatate la verificarea taxelor vamale se plătesc în termen de 7 zile de la data comunicării,iar diferențele în plus se restituie în acelasi termen sau se compensează cu taxe ulterioare, la cererea importatorului. Diferențele de taxe se stabilesc în termen de 5 ani de la data vămuirii.
Neplata la termen a taxelor vamale și a altor drepturi cuvenite bugetului de stat atrage majorarea sumei de plată pentru fiecare zi de întârziere. Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată până în ziua plătii taxei datorate,inclusiv, iar cuantumul acestora se suportă, în toate cazurile, de către importatori.
2.3.8 Titlurile executorii
Declarațiile vamale și actele constatatoare ale organelor vamale privind taxele și drepturile cuvenite bugetului de stat constituie titluri executorii.
Băncile au obligația de a pune în aplicare aceste titluri,fără a solicita acceptul plătitorului.
2.3.9 Prescripție
Termenul de prescripție a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani și curge de la data acceptării și înregistrării declarației vamale de import.
Termenele prevăzute în Codul vamal al României și în alte reglementări vamale se calculează potrivit normelor stabilite de Codul de procedură civilă.
2.3.10 Căi de atac
Codul vamal al Românie instituie un sistem propriu de căi de atac împotriva actelor emise de autoritatea vamală, în cadrul aplicării reglementărilor vamale,derogatoriu față de sistemul căilor de atac prevăzute de Legea nr.105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, care se aplică în general în cazul impozitelor, taxelor sau altor venituri fiscale.
Astfel, Codul vamal al Romaniei prevede trei căi administrative de atac și calea judiciară de atac,pe care le vom examina în cele ce urmează.
O primă cale de atac administrativă o reprezintă plângerea, adresată autorității vamale care a emis actul prin care pot fi lezate drepturile și interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice care efectuează operațiuni supuse vămuirii. Plângerea poate fi formulată de persoanele fizice și juridice care se consideră lezată, în situația arătată mai sus. Autoritatea vamală, care a emis actul respectiv,este obligată să analizeze și să comunice petiționarului rezultatul,în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii.
Persoanele fizice sau juridice care nu sunt mulțumite de soluționarea plângerii de către autoritatea vamală se pot adresa cu contestații la direcția regională vamală ierarhic superioară, în termen de 15 zile de la comunicarea soluționării plângerii. La soluționarea contestației, directorul direcției regionale vamale este obligat a ține seama de avizul emis de o comisie de specialiști, formată din:
un consilier juridic al direcției vamale din direcția regională vamalî;
un specialist în probleme vamale din direcția regională vamală;
un specialist în operațiuni de comerț exterior,desemnat de președintele camerei județene de comerț și industrie.
Decizia este dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.
Decizia directorului direcției regionale vamale poate fi contestată la Direcția Generală a Vămilor, în termen de 15 zile de la comunicare. La soluționarea contestației, directorul general al Direcției Generale a Vămilor este,de asemenea,obligat a ține seama de avizul emis de o comisie formată din:
un consilier juridic al Direcției Generale a Vămilor;
un specialist în probleme vamale din Direcția Generală a Vămilor;
un reprezentant al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România.
Decizia este dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.
Decizia directorului general al Direcției Generale a Vămilor poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă.
Taxele de timbru pentru contestațiile și căile de atac în materie vamală sunt de 1% din cuantumul taxelor vamale,dar nu mai puțin de o sumă stabilită.
Sistemul căilor de atac examinat permite un control administrativ-ierarhic prin primele trei căi de atac, precum și unul judiciar prin ultima cale de atac,respectiv controlul efectuat de un organ neutru și investit cu numeroase mijloace procedurale pentru a verifica legalitatea și temeinicia actelor organelor vamale.
Capitolul 3
Taxele vamale în România
3.1 Regimul vamal
Taxele vamale sunt reglementate prin Codul vamal. Codul se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din țară de către persoane fizice sau persoane juridice.
Introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricaror alte bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. La trecerea frontierei de stat, mărfurilor, mijloacelor de transport și orice alte bunuri sunt supuse vămuirii de către autoritțtile vamale. În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii.
La introducerea sau la scoaterea din țară a mărfurilor prezentate la vamă, autorizarea vamală stabilește un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normele ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii.
Regimurile vamale sunt : _definitive
_suspensive
3.1.1 Regimurile vamale definitive
În categoria regimurilor vamale definitive se cuprind:
importul, care constă în intoducerea mărfurilor în circuitul economic;
exportul, care constă în scoaterea mărfurilor din țară;
introducerea și scoaterea din țară de bunuri aparținând călătorilor sau altor persoane fizice, necomercianți.
3.1.1.1. Importul
Importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic.
La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând și măsurilor de politică comercială.
Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aprobă prin lege. Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor.
Taxa vamală este exprimată în procente și se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor, exprimate în lei.
Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de prețul extern al mărfii. În măsura în care nu sunt cuprinse în prețul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se cuprind și:
-cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera română;
-cheltuielile de încărcare-descărcare și de manipulare (conexe transportului) ale mărfurilor de import, aferente parcursului extern;
-costul asigurării pe parcursul extern.
Transformarea în lei a valorii în vamă se face în cursul stabilit și comunicat de Banca Națională a României. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii urmatoare, pentru declarațiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.
Atunci când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectue imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurilor din vamă, la cerere, cu condiția să constituie o garanție bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.
În cazul în care, în termen de 30 zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerată incheiată.
Valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Declarația de valoare în vamă poate fi depusă și prin reprezentat, ân acest caz răspunderea fiind solidară.
Taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data înregistrării declarației vamale de import.
În situația în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vămuire, până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale preferențiale, titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autoritații vamale aplicarea taxei vamale corespunzatoare regimului preferențial.
Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfurilor sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar.
Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de marfuri.
Exceptarile si reducerile de taxe vamale se stabilesc in mod nediscriminatoriu fata de importatori sau de beneficiari, indicandu-se in mod expres codul tarifar al mărfurilor.
Mărfurile provenite din import care se vând în valută prin magazinele autorizate, potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim “duty-free” precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora se exceptează de la plata taxelor vamale.
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
produsele de pescuit maritime și oceanic și alte produse extrase din marea teritorială a unei terțe țări de navele înmatriculate în România și care navighează sub pavilion românesc.
bunurile obținute din produsela prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce îndeplinește condițiile de înmatriculare în România și de navigație sub pavilion românesc.
Exportul
Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritorul României.
Sunt admise la export mărfurile produse în țară, precum și celor importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau de restricție în cadrul politicii comerciale.
Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din țară este obligat să depună o declarație vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul unde mărfurile sunt ambulate sau încarcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic justificate, daclarația vamală poate fi depusă și la un birou vamal de frontieră.
La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Liberul de vamă la export se acordă cu condiția ca mărfurile în cauză să părăsească teritorul României în aceiași stare în care se aflau în momentul înregistrării declarației vamale de export.
Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror import sau export este, potrivit reglementărilor legale, interzise cu orice titlu.
Sunt considerate ca restricționate mărfurile al căror import sau export este supus unor condiții sau îndeplinirii unor formalități speciale.
Atunci când importul sau exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizații speciale sau a unei licențe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoțite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu este valabil.
Licențele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitate lor absolută.
3.1.1.3 Regimul vamal aplicabil călătorilor și altor persoane fizice
Călătorii și alte persoane fizice cu domiciliul în țară sau în străinătate pot introduce și scoate din țară bunurile aflate în bagajele personale sau ale persoanelor care le însoțesc, fără a fi supuși taxelor vamale, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceasta hotărâre va ține seama de acordurile și de convențiile internaționale la care România este parte. Trebuie subliniat în plus că pentru coletele primite sau trimise persoanelor fizice se aplică aceleași prevederi.
Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice prevăzute în hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxă vamală unică de 20% la valoarea în vamă.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba reduceri sau exceptări de la taxele vamale prevăzute pentru bunurile introduse în țară de persoanele fizice.
Sunt scutite de la plata taxelor vamale, conform reglementărilor legale în vigoare, urmatoarele:
-efectele personale și medicamentele necesare, în mod rațional, pe durata călătoriei sau șederii în străinătate sau în țară;
-bijuterii de uz personal;aceste bijuterii sunt considerate metale prețioase cu sau fără pietre prețioase, astfel:-pentru persoanele de peste 16 ani:o verighetă din aur și una din argint,două inele, un ceas cu sau fără brățară, două medalioane cu lănțișor, două perechi de cercei, două brățări, un ac de cravată, două perechi de butoni, o broșă, un colier, o trusă creion-stilou, două perechi de ochelari; -pentru persoanele de până la 16 ani:un inel, un ceas cu sau fără brățară, un medallion cu lănțișor, o pereche de cercei, o brățară.
-cățtile, publicațiile, înregistrările de orice fel, diapozitivele, altele asemenea, necesare uzului personal;
-bunurile obținute ca premii sau distincții în cadrul unor manifestări oficiale;
-băuturile alcoolice,țigările,țigaretele, și tutunul, în urmatoarele cantități: 2 litri de băuturi alcoolice peste 22 grade, 4 litri de vin, 4 litri de bere, 200 bucăți țigarete, 50 bucăți țigări de foi, 250 grame tutun;
-alte bunuri de orice fel, care se încadrează în limitele valorice care sunt în vigoare la data tranzitării frontierei.
Bunurile enumerate mai sus se scutesc de la plata taxelor vamale dacă se înscriu în anumite limite valorice, limite care se stabilesc pentru bunurile tranzitate de o persoană în interval de o lună, la o singură trecere a frontierei. Pentru alte eventuale călătorii în luna respectivă, cuantumul valoric al bunurilor care sunt scutite de la plata taxelor vamale se diminuează.
Sunt de asemenea, scutite de la plata taxelor vamale la introducerea în țară:-obiectele de artă, de colecție și antichitățile;
-protezele, instrumentele, aparatele, cărucioarele și tricicletele cu sau fără motor, inclusiv piesele de schimb ale acestora, pentru uzul bolnavilor sau invalizilor, cu avizul organelor sanitare;
-bunurile introduse în țară care se înapoiază ca nefiind admise la destinație;
-bunurile expediate pentru a fi reparate sau înlocuite în termenul de garanție.
Nu sunt supuse taxelor vamale bunurile mobile care formează masa succesorală, dobândite prin succesiuni deschise în țară sau în străinătate, dovedite pe baza unor documente oficiale, precum și monumentele funerare.
Reglementările în vederea scutirii de la plata taxelor vamale există și în cazul persoanelor fizice care își stabilesc domiciliul în România sau în străinătate. Astfel, persoanele fizice care își stabilesc domiciliul în România pot introduce în țară, fără plata taxelor vamale, orice bunuri, inclusive două mijloace de transport. Pentru ca aceste bunuri să nu fie vămuite trebuie ca persoanele care le introduce să prezinte o adeverintă de la Ministerul de Interne prin care să se ateste faptul că ele își stabilesc domiciliul în România.
Aceste scutiri de taxe vamale cu privire la stabilirea domiciliului se aplică o singură dată, în termen de maxim 9 luni de la data stabilirii domiciliului.
În cazul unor transporturi successive de bunuri sau în cazul în care acestea sosesc în țară înainte de stabilirea domiciliului, bunurile pot fie liberate titularului în custodie vamală, cu garantarea dreptului de import.
Prevederile cu privire la introducerea bunurilor în țară fără plata taxelor vamale care sunt în vigoare pentru persoanele care își stabilesc domiciliul în România se aplică și persoanelor fizice trimise în misiune permanentă în străinătate, pe o perioada de cel putin 24 luni, după expirarea acestei perioade.
Persoanele fizice care își stabilesc domiciliul în străinătate pot să scoată din România, fără plata taxelor vamale, iurmatoarele:
-ca bagaj însoțit:efecte personale și alte obiecte necesare pe durata călătoriei;
-ca bagaj neînsotit, însoțit sau colet poștal, o singură dată, pe baza adeverintei emise de Ministerul de Interne: orice bunuri prezentate la vămuire, inclusive două mijloace de transport auto, indiferent de categoria acestora.
Călătorii cu domiciliul în străinătate, precum și cei cu domiciliul în România pot introduce temporar, fără plata taxelor vamale, următoarele bunuri:o cameră video și două casete, două aparate fotografice și 24 casete sau 10 role de film pentru fiecare aparat, un binoclu, un radioreceptor portabil și un televizor portabil, un casetofon portabil, un cărucior de copil, un cort și alte echipamente de cantonament, precum și articole de sport uzuale, inclusive o ambarcațiune, două arme de vânătoare cu câte 100 cartușe de fiecare armă, în condițiile prevăzute de regimul privind armele de foc și munițiile, o biciclete cu sau fără motor, o mașină de scris portabilă.
În cazul în care există suspiciuni cu privire la faptul că bunurile se introduce pentru uzul personal, autoritatea vamală poate să ceară garantarea plătii drepturilor de import și să înmâneze titularilor declarateii vamale de călători care se înscriu în documentele de călătorie. În cazul în care, la ieșirea din țară, persoanele fizice nu mai au asupra lor bunurile specificate în declarațiile vamale de călători, se va datora o taxă vamală pentru acestea.
Persoanele fizice cu domiciliul în România, trimise în străinătate în interes de serviciu sau de studii, pot scoate din țară, fără a fi supuse taxelor vamale, urmatoarele:
-efecte personale, precum și materiale de studii și documentare;
-obiecte de folosință îndelungată, respectând condiția ca acestea să fie înscrise într-un formular de inventar, completat în dublu exemplar, vizat de autoritatea vamală.
Pe toata durata șederii în străinătate, persoanele respective pot primi de la membrii lor de familie, colete, obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie, necesare pe durata șederii, fără plata taxelor vamale.
Mijloacele de transport și remorcile acestora, înmatriculate în străinătate, pot fi introduse temporar în România, fără plata taxelor vamale, dacă aparțin:
-persoanelor cu domiciliul în străinătate sosite în țară ca turiști sau în grupuri organizate sau individual;
– specialiștilor, tehnicienilor, studenților străini sau altor persoane cu domiciliul în străinătate sosite în țară pe bază de acorduri, contracte sau alte înțelegeri cu partea română;
– persoanelor cu domiciliul în România plecate în străinătate în interes de serviciu sau la studii, reîntoarse pentru efectuare concediului de odihnă sau îndeplinirea unor misiuni temporare în țară;
– personalul străin al reprezentanțelor și sucursalelor firmelor comerciale și organizațiilor economice străine care funcționează în România, potrvit normelor legale.
Aceste prevederi se aplică numai pentru un mijloc de transport, cu remorcă sau fără, de persoană.
3.1.2 Regimurile vamale suspensive
Regimurile vamale suspensive sunt operațiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspedarea plăților taxelor vamale.
Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operațiunii comerciale. Autoritatea vamală aprobă cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea și controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operațiunii. Titularul aprobării este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra căror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat.
Prin aprobarea emisă se fixează termenul pentru încheierea regimului vamal suspensiv.
Prelungirea termenului pentu încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresa și justificată a titularului operațiunii, cu aprobarea autoritații vamale.
Autoritatea vamală cere constituirea unei garanții care să asigure încasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate.
Excepții:
– pentru mărfurile străine aflate în porturile libere și plasate în regim vamal suspensiv, cât și pentru operațiunile de transbordare a acestora dintr-un mijloc de transport în altul, autoritatea vamală nu va solicita constituirea de garanții care să asigure încasarea drepurilor de import ce ar putea fi datorate. Operațiunile de transbordare a mărfurilor dintr-un mijloc de transport în altul se efectuează, în porturile libere, fără prezentarea la autoritatea vamală a permisului de transbordare;
– pentru mărfurile străine care se scot dintr-un port liber sau se introduc în acesta și sunt transportate pe teritoriul tării, pe apă sau pe cale ferată, autoritatea vamală acordă regimul de tranzit vamal, fără să solicite constituirea garanției care să asigure încasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate.
Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului mărfurilor și cu acordul autoritătii vamale, drepturile și obligațiile aferente rgimului vamal respectiv.
Mărfurile pot fi plasate în regimuri vamale suspensive indiferent de felul, cantitatea, originea, proveniența sau destinația acestora.
Nu pot fi plasate în regimuri vamale suspensive acele mărfuri care sunt supuse unor interdicții sau restricții din motive de ordine ori morală publică, de protecția sănătății și vieții persoanelor, animalelor sau vegetalelor, de protecție a mediului, de ocrotire a valorilor naționale, artistice, istorice ori arheologice.
Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei autorizații prin care se fixează condițiile de derulare a regimului.
Autorizația se acordă persoanelor juridice române care pot asigura derularea operațiunilor pe baza declarației vamale și a documentelor necesare în vederea identificării măsurilor respective, cu condiția ca autoritatea vamală să fie în măsură să efectueze supravegherea și controlul regimului vamal.
Regimul vamal suspensiv de admitere temporară poate fi acordat și persoanelor fizice străine în cazurile și în condițiile stabilite privind admiterea temporară.
Odată cu declarația vamală pentru mărfurile supuse unui regim vamal suspensiv, titularul operațiunii depune la biroul vamal o garanție care să asigure plata taxelor vamale și a altor drepturi dacă acestea se datorează.
Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate obținute primesc, în mod legal, o altă destinație vamală sau un alt regim vamal.
Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în aceste condiții, taxe vamale și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal. Taxele vamale și alte drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
În cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv, titularul acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în evidența căruia se află operațiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau a unei alte destinații vamale.
Autoritatea vamală și titularii regimurilor vamale suspensive sunt obligați să țină evidența operațiunilor până la încheierea acestora și să păstreze documentele o perioadă de 5 ani de la data acordării regimului vamal suspensiv.
Pentru încheierea regimurilor vamale suspensive, titularul este obligat să prezinte la biroul vamal, direct sau prin reprezentantul sau, declarația vamală pe baza căreia s-a acordat acest regim, împreună cu documentele necesare în vederea identificarii mărfurilor.
În cazul în care regimul vamal suspensiv se încheie prin alt birou vamal, acesta este obligat să transmită o copie de pe declarația vamală biroului vamal care a acordat acest regim, în termen de 15 zile.
Regimurile vamale suspensive sunt urmatoarele:
tranzitul mărfurilor;
antrepozitul mărfurilor;
perfecțioarea activă a mărfurilor;
transformarea sub control vamal a mărfurilor;
admiterea temporară a mărfurilor;
perfectionarea pasivă a mărfurilor.
Tranzitul vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială.
Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație.
Titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor, iar în cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun, titularul de tranzit este principalul obligat.
Antrepozitul vamal, este locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. În aprobarea dată de autoritatea vamală se stabilește și termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal.
În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operațiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală.
Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vamuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusive cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vamă.
Transformarea sub control vamal. Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul României, fără plata drepurilor de import și fără aplicarea de măsuri de politică comercială, de mărfuri străine pentru a fi supuse unor operațiuni care le transformă felul sau starea inițială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata drepurilor de import.
Admiterea temporară. Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu exonerare totală sau partială de drepuri de import și fără aplicarea măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeași stare, cu excepția uzurii lor normale. Regimul de admitere temporară poate fi autorizat atuni când sunt îndeplinite condițiile pentru identificarea naturii mărfurilor străine.
Perfectionarea pasivă. Regimul de perfecționare pasivă permite exportul temporar de mărfuri românești în afara teritoriului țării, în vederea supunerii acestora unor operațiuni de transformare sau de prelucrare și, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parțială a drepturilor de import.
Exportul temporar de mărfuri românești, în vederea perfecționării pasive, este supus acelorași măsuri de politică comercială care se aplică exportului definitiv de mărfuri.
Nu pot fi plasate sub regim de perfecționare pasivă mărfurile care :
prin exportul lor ar da naștere la rambursări sau restituiri de drepturi de import ;
înaintea exportului au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import, pentru a fi utilizate într-un anumit scop.
3.1.3. Zonele libere
În zonele libere, mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepurilor de import și al măsurilor de politică comercială la import, mărfuri care nu sunt situate pe teritoriul României atât timp cât nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt regim vamal și nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condțtii decât cele prevăzute de reglementările vamale.
Administrația zonelor libere este obligată :
să comunice autoritătii vamale mărfurile aflate în zona liberă, care sunt supuse drepturilor de import sau export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială ;
să informeze autoritatea vamală despre activitățile industriale, comerciale și despre orice altă activitate care se desfasoară în zonele libere, în condiții prevăzute de lege.
Pe timpul stationării în zonele libere, mărfurilor străine li se poate acorda unul dintre următoarele regimuri vamale :
a) importul pentru consum sau utilizare în zona liberă ; în acest caz, cheltuielile de depozitare și de manipulare efectuate în zona liberă nu se includ în valoarea în vamă ;
b) perfecționare activă ;
c) transformarea sub control vamal ;
d) admiterea temporară.
Mărfurile străine staționate în zonele libere nu pot fi abandonate sau distruse decât în condițiile legii.
Pentru mărfurile străine care se introduc în porturile libere sau pentru cele aflate în astfel de porturi și care se scot din țară nu se depun declarații vamale.
Pentru mărfurile străine aflate în porturile libere, care urmează să fie introduse în țară, se depun declarații vamale, conform reglementărilor în vigoare.
Pentru mărfurile românești care se introduc în porturile libere și sunt destinate exportului, consumului sau utilizării în astfel de porturi, se întocmesc formalități simplificate de evidență operativă, stabilite de autoritatea vamală. Aceste mărfuri se pot reintroduce în țară după efectuarea unor formalități simplificate de evidență operativă similare.
Pentru mărfurile românești aflate în porturile libere și care sunt destinate exportului se depun la biroul vamal din port declarații vamale de export, după încărcarea acestora pe mijlocul de transport cu excepția mărfurilor românești vămuite pentru export la un birou vamal de interior..
3.2 Instituții și proceduri vamale
3.2.1 Domeniul de aplicare
Codul vamal se aplică unitar și nediscriminatoriu pe întreg teritorul României. Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din țară de către persoanele fizice sau juridice. Introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
. La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse vămuirii de către autoritățile vamale. În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat și pe teritorul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii.
3.2.2 Definiții de bază
În aplicarea prevederilor codului vamal, prin termenii de mai jos se înțeleg:
reglementări vamale- dispozițiile cuprinse în prezentul cod, în regulamentul vamal de aplicare a acestuia, precum și în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal;
persoană-persoana fizică sau juridică;
persoană stabilită în România-o persoană fizică cu domiciliul în România sau o persoană juridică română;
autoritate vamală- autoritatea investită pentru aplicarea reglementărilor vamale;
birou vamal și punct vamal- unităti ale autoritătii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute de reglementările vamale;
statut vamal-încadrarea unei mărfi ca mărfa românească sau străină;
mărfuri românești- mărfurile obținute cu respectarea condițiilor de origine prevăzute în prezentul cod;
mărfuri străine-altele decât cele definite la lit.g);
drepturi de import-taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele și orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri;
drepturi de export- taxele vamale și orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri;
tarif vamal- tabel care cuprinde nomenclatura combinată a mărfurilor, taxelor vamale exprimate în procente, precum și cele rezultate din aplicarea măsurilor preferențiale prevăzute în reglementările legale;
datorie vamală-obligația unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export;
debitor vamal-titularul unei datorii vamale;
supraveghere vamală-orice acțiune a autoritătții vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale în acest domeniu;
contol vamal- îndeplinirea de către autoritatea vamală a operațiunilor de verificare a mărfurilor, a existenței și a autenticității documentelor; examinarea evidențelor financiar contabile și a altor înscrisuri ale titularilor de operațiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor și a altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative și alte acțiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementărilor vamale și a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supravaghere vamală;
elemente de taxare-nivelul cotei procentuale prevăzute în tariful vamal, metode de determinare a valorii în vamă și regulile de origine aplicabile;
destinația vamală a mărfurilor-plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, reexportul acestora în afara teritorului României, distrugerea sau abandonul statului;
declarație vamală- actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat;
declarant-persoana care întocmește și depune declarația vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia este întocmită declarația vamală de către mandatar sau comisionar;
liber de vamă- actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziția titularului declarației vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
vămuire- ansamblul de operațiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vamă;
decizie vamală- orice act al autorităților vamale, privind reglementările vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;
bunuri- mărfuri, vietăți, orice alte produse, precum și mijloace de transport.
Sistemul instituțional al autorității vamale
Structura organizatorică a autoritătii vamale:
Activitatea autoritătii vamale se exercită prin :- Direcția Generală a Vămilor;
– direcțiile regionale vamale;
-birourile vamale.
În cadrul birourilor vamale se pot înființa puncte vamale.
Structura Direcției Generale a Vămilor se aproba de către Ministerul Finanțelor,iar cea a direcțiilor regionale, a birourilor și a punctelor vamale, de către Direcția Generală a Vămilor.
Autoritatea vamală va avea o siglă ale cărei caracteristici se stabilesc de către Direcția Generală a Vămilor.
Atribuțiile autorității vamale
Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuțiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vămuirii bunurilor introduse sau scoase din țară.
Operațiunea de vămuire se efectuează la birourile și punctele vamale de către personalul operativ al autoritătții vamale, sub îndrumarea și controlul direcțiilor regionale vamale și al Direcției Generale a Vămilor.
În cazurile și în condițiile prevăzute de regulamentul vamal, operațiunea de vămuire se poate efectua și în alte locuri.
Autoritatea vamaăa are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport și al mărfurilor, precum și al bunurilor și valorilor aparținând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din țară. În cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal, din proprie inițiativă, fără acordul titularului.
Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, în cazuri exceptionale, atunci când există informații sau prezumții că se încearcă încalcarea reglementărilor vamale. Cazurile, condițiile se stabilesc prin regulamentul vamal.
Autoritatea vamală are dreptul de a opri mijloacele de transport, folosind semnale formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să oprească, pot fi utilizate, pentru imobilizare și alte modalități prevăzute de lege. Agentul vamal are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal ăn conditiile legii, să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum și în rada acestora.
Autoritatea vamală poate controla bunurile supuse vămuirii, în orice loc s-ar afla pe teritorul țării. În acest scop, autoritatea vamală poate:
a) verifica, în condițiile prevăzute de lege, clădiri, depozite, terenuri și orice alte obiective;
b) preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării și expertizării mărfurilor;
c) efectua investigații, supravegheri și verificări în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a reglementărilor vamale;
d) exercita controlul ulterior la sediul agenților economici asupra operațiilor de comerț exterior, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;
e) identifica, pe baza de documente, persoanele care se află în raza de activitate a biroului vamal.
Organele postale sunt obligate să prezinte pentru vămuire, autorității vamale aflate în incinta oficiului poștal, coletele și trimiterile poștale internaționale, cu respectarea normelor poștale. În scopul prevenirii încălcărilor reglementărilor vamale, se instituie o zonă specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale și frontiera de stat, precum și o fâșie de 20 km în interiorul frontierei de stat. Organele de grăniceri și de poliție sunt obligate să acționeze, la cererea și sub indicațiile de specialitate ale autoritații vamale, pentru supravegherea efectuată în zona vamală specială.
3.2.4 Personalul vamal
Personalul vamal cuprinde salariații încadrați in sistemul instituțional al autoritații vamale.
Funcțiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotărârea Guvernului.
Condițiile de încadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de muncă, precum și alte norme specifice în executarea contractului individual se stabilesc în statutul personalului vamal.
Personalul vamal poartă, în timpul serviciului, uniforma, însemne, ecusoane distincte și, după caz, echipament de protecție, care se atribuie gratuit. Modelul și durata de întrebuințare a acestora se vor stabili prin statutul personalului vamal.
Agenții vamali își exercită atribuțiile în cadrul operațiunilor de vămuire și supraveghere vamală numai pe baza legitimațiilor de serviciu, în care sunt înscrise competențele conferite prin normele legale.
Organele de poliție sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin autorităților vamale în exercitarea atribuțiilor care le revin.
Agenții vamali, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofițerii de poliție.
Personalul vamal care are dreptul de a purta și de a face uz de armă va fi stabilit de directorul general al Direcției Generale a Vămilor, cu aprobarea ministrului finanțelor.
Personalul vamal, indiferent de funcția deținută, este obligat să păstreze confidențialitatea datelor și a operațiilor efectuate.
Relații și informații privind reglementările vamale: persoanele interesate au dreptul să solicite, în scris, autorității vamale, relații și informații privind aplicarea reglementărilor vamale, justificând interesul obținerii acestora prin precizarea operațiunii de comerț exterior ce urmează a fi realizată.
3.2.5 Principii de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale
Bunurile se introduc sau se scot din țara numai prin birourile vamale. Aceste mărfuri sunt supuse operațiunii de vămuire si ramân sub supraveghere vamală până la acordarea liberului de vamă.
Bunurile intrate în țară se înscriu , în ordinea sosirii la frontieră, în registrul de evidență, pe baza documentelor de transport și a celor comerciale.
Mărfurile și bunurile înregistrate, după intrarea în țară, sunt îndrumate astfel:
către biroul vamal stabilit de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat de aceasta;
spre o zona liberă, când mărfurile sunt destinate acesteia.
Prevederile de mai sus nu se aplică bunurilor aparținând persoanelor fizice, precum și mărfurile aflate la bordul navelor sau aeronavelor care traversează marea teritorială și apele teritoriale sau spațiul aerian al României, fără a avea ca destinație un port sau un aeroport românesc.
3.2.6 Etape ale operațiunii de vămuire
3.2.6.1 Operațiuni prealabile vămuirii
Mărfurile sosite în vama de destinație sau la locul stabilit de autoritatea vamală, se prezintă autorității vamale de către transportator sau de către titularul operațiunilor comerciale ori de către reprezentantul acestuia.
Mărfurile prezenate biroului sau punctului vamal se află sub supravegherea vamală până la stabilirea regimului vamal și intră în depozit necesar cu caracter temporar.
Autoritatea vamală poate cere depozitarului să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import.
Mărfurile aflate în depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai în scopul conservării lor în stare inițială, fără să se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice și comerciale.
În cazurile în care, conform legii, autoritațile competente hotărăsc distrugerea mărfurilor aflate în depozit necesar cu caracter temporar, această operațiune se va efectua pe cheltuiala titularului operațiunii comerciale, sub supravegherea autorității comerciale vamale.
Mărfurile intră în depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declarații sumare.
Declarația sumară se completează de către depozitar pe formulare-tip și se depune la autoritatea vamală care o înregistrează în registrul de evidență.
Prevederile de mai sus nu se aplica bunurilor aparținând călătorilor, precum și celor expediate prin colete poștale.
Mărfurile care au făcut obiectul declarației sumare pot fi transferate numai în cazurile și în locurile stabilite de autoritatea vamală.
În caz fortuit sau de forța majoră, care impune de îndată transferul, în total sau în parte, al mărfii, operațiunea se poate face cu înștiințarea ulterioară, în aceeași zi, a autoritații vamale.
Autoritatea vamală poate, oricând și în orice împrejurare, să efectueze controlul mărfurilor sau al mijloacelor de transport, cerând descărcarea și dezambalarea mărfurilor.
Titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, în termen de 30 de zile de la depunerea declarației sumare, să solicite autoritații vamale plasarea mărfurilor sub un regim vamal.
3.2.6.2 Stabilirea regimului vamal al mărfurilor
Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.
Regimurile definitive sunt:
a) importul, care constă în introducerea mărfurilor în circuitul economic;
b) exportul, care constă în scoaterea mărfurilor din țară;
c) introducerea și scoaterea din țară de bunuri aparținând călătorilor sau altor persoane fizice, necomercianți.
Regimurile vamale suspensive sunt următoarele:
tranzitul mărfurilor;
antrepozitul mărfurilor;
perfecționarea activă a mărfurilor;
transformarea sub control vamal a mărfurilor;
admiterea temporară a mărfurilor;
perfecționarea pasivă a mărfurilor.
3.2.6.3 Dispoziții comune privind regimurile vamale
Mărfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declarații vamale corespunzatoare acelui regim.
Autoritatea vamală poate aproba titularului operațiunii sau reprezentantului acesteia, la cerere, să efectueze, înainte de depunerea declarației vamale, verificarea felului și a cantitații mărfii și să preleveze probe, în vederea întocmirii și depunerii corecte a declarației vamale.
Declarantul are dreptul să rectifice sau să retragă declarația vamală depusă și acceptată de autoritatea vamală numai până în momentul începerii controlului fizic al mărfurilor.
Transportul mărfurilor la locul controlului fizic și manipularea acestora sunt efectuate de declarant pe riscul și pe cheltuiala sa.
Dacă controlul fizic al mărfurilor se execută parțial, rezultatele acestuia pot fi luate în considerare pentru întreaga partidă de marfa înscrisă în declarația vamală. Declarantul vamal are dreptul să ceară efectuarea controlului total al mărfurilor, când considera că rezultatul controlului parțial nu este concludent.
Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau de sigilare a mărfurilor, precum și a compartimentelor din mijloacele de transport în care se află mărfurile.
Autoritatea acordă liberal de vamă după efectuarea vămuirii, dar poate dispune eliberarea mărfii și după depunerea documentelor de plată.
Autoritatea vamală poate să utilize o procedură simplificată pentru prezentarea și declararea mărfurilor, în cazurile și în condițiile stabilite în regulamentul vamal.
Autoritatea vamală are dreptul ca, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să efectueze controlul vamal ulterior al operațiunilor.
3.2.6.4 Comisionari în vamă
Operațiunile de prezentare a mărfii, depunerea declarației vamale-sumară și în detalui-, precum și pastrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcției Generale a Vămilor, și de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vamă.
3.2.7 Regimurile vamale definitive
3.2.7.1 Importul și exportul
Importul: constă în intrarea în țară a mărfurilor straine și introducerea acestora în circuitul economic.
La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând și măsurile de politică comercială.
Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aprobă prin lege.
Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor.
Taxa vamală este exprimată în procente și se aplică la valoarea în vamă a mărfuriolr, exprimate în lei.
Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaratiei vamale de import.
Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în functie de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se întelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar.
Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri.
Importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declarației vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligate să înșțiinteze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.
În vederea aplicarii corecte a tarifului vamal, autoritatea vamală constată originea mărfurilor importate, pe baza urmatoarelor criterii:
mărfuri produse în întregime într-o țară;
mărfuri obținute printr-o prelucrare sau transformare substanțială într-o țară.
Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevazute în Tariful vamal de import al României.
Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevazută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte.
La valoarea în vamă, în masura în care nu au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preț, se includ:
cheltuieli de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;
cheltuieili de încărcare, descărcare și de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;
costul asigurării pe parcursul extern.
Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb stabilit și comunicat de B.N.R.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documentele concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerate încheiată.
Valoare în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Declarația de valoare în vamă poate fi depusă și prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
produsele de pescuit maritime și oceanic și alte produse extrase din marea teritorială a unei terțe țări de navele înmatriculate în România și care navighează sub pavilion român.
bunurile obținute din produsele de mai sus la bordul unei nave-fabrică ce îndeplinește condițiile de înmatriculare în România și de navigație sub pavilion român.
Exportul: constă în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritorul României.
Sunt admise la export mărfurile produse în țară și cele importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau de restricție în cadrul politicii comerciale.
Regulile de clasificare tarifară prevăzute la import se aplică și la export.
Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din țara este obligat să depună o declarație vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul unde mărfurile sunt ambalate ori încarcate pentru a putea fi exportate. În cazuri temeinic justificate, declarația vamală poate fi depusă și la un birou vamal de frontieră.
La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Mărfurile românești, precum și cele străine care au fost indigenate pot fi exportate temporar, în situația în care urmează a fi reintroduse în țară, fără a fi suferit o modificare, cu excepția uzurii lor normale.
3.2.7.2 Prohibiții și restricții la import și la export
Sunt considerate prohibite toate mărfurile ale caror import sau export este, potrivit reglementărilor legale, interzis cu orice titlu.
Sunt considerate ca restricționate mărfurile ale caror import sau export este supus unor condiții sau îndeplinirii unor formalități speciale.
Licențele de import sau export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitatea lor absolută.
3.2.7.3 Regimul vamal aplicabil călătorilor și altor persoane fizice
Călătorii și alte persoane fizice cu domiciliul în țară sau în străinatate pot introduce și scoate din țară bunurile aflate în bagajele personale ori care îi însoțesc, fără a fi supuși taxelor vamale, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceasta hotărâre va ține seama de acordurile și de convențiile internaționale la care România este parte.
Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice prevăzute în hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxă vamală unică de 20% aplicată la valoare în vamă.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba reduceri sau exceptări de la taxele vamale prevăzute mai sus.
3.2.8 Regimurile vamale suspensive
3.2.8.1 Dispoziții comune
Regimurile vamale suspensive sunt operațiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea plății taxelor vamale.
Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operațiunii comerciale. Autoritatea vamală aprobă cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea și controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentere ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operațiunii.
Autoritatea vamală cere constituirea unei garanții care să asigure încasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate.
Regimul vamal suspensiv se încheie atunci când mărfurile vamale primesc un alt regim.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului mărfurilor și cu acordul autorității vamale, drepturile și obligațiile aferente regimului vamal respectiv.
3.2.8.2 Tranzitul vamal
Tranzitul vamal: constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la altul, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială.
Mărfurile vămuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit până la biroul vamal de frontieră.
Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație.
În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mărfurile primesc o altă decstinație vamală.
Titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare și sigilare aplicate potrivit legii, în termenul stabilit de autoritatea vamală.
În cazul în care există documenele întocmite potrivit convențiilor și înțelegerilor internaționale la care România este parte, autoritatea vamală le acceptă fără să mai emită documente interne.
3.2.8.3 Antrepozitul vamal
Prin antrepozit vamal se înțelege locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. În aprobarea dată de autoritatea vamală se stabilește și termenul în cadrul căreia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal.
Antrepozitul vamal poate fi public sau privat.
Antrepozitul public este destinat depozitării de mărfuri de către orice persoană.
Antrepozitul privat este destinat depozitării mărfurilor de către cel căruia ăi aparține depozitul.
Deținătorul antrepozitului vamal este administratorul și gestionarul mărfurilor depozitate în acesta și are, față de autoritatea vamală, urmatoarele obligații:
să îndeplinească condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal, stabilite în aprobare;
să asigure supravegherea mărfurilor astfel încât să nu fie posibilă sustragerea de sub controlul vamal;
să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate.
Autoritatea vamală poate cere deținatorului de antrepozit să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit.
În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operațiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală.
Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile aflate într-un antrepozit vamal să fie transferate în alt antrepozit vamal.
Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vămuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusive cele de conservare nu se adaugă la valoarea în vamă.
3.2.8.4 Perfecționarea activă
Regimul de perfecționare activă constă în supunerea, pe teritoriul României, la una sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare a:
mărfurilor străine destinate a fi reexportate în afara teritoriului vamal al României, sub forma de produse compensatoare, fără a face obiectul încasării drepturilor de import sau al măsurilor de politică comercială;
mărfurile importate, introduse în circuitul economic, dacă ele sunt exportate în afara teritoriului României sub forma de produse compensatoare.
In regimul de perfecționare activă se pot face următoarele operațiuni:
prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea și adaptarea lor la alte mărfuri;
transformarea mărfurilor;
repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma inițială;
utilizarea unor mărfuri, care, deși nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parțial în timpul folosiri lor.
3.2.8.5 Transformarea sub control vamal
Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul României, fără plata drepturilor de import și fără aplicarea de măsuri de politică comercială, de măsuri străine pentru a fi supuse unor operațiuni care le transformă felul sau starea inițiala. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata drepturilor de import.
Aprobarea de transformare sub control vamal se acordă de autoritațile vamale, la cererea persoanei care efectuează operațiunea.
Pentru mărfurile netransformate sau aflate într-un stadiu intermediar de transformare, care se importă, elementele de taxare sunt cele în vigoare în momentul înregistrării declarației vamale.
Lista mărfurilor care pot fi plasate în regim de transformare sub control vamal este stabilită prin hotărârea Guvernului.
3.2.8.6 Admiterea temporară
Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu exonerare totală sau parțială de drepturi de import și fără aplicarea măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeași stare, cu excepția uzurii lor normale.
În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parțială de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încasează în proporție de 3% din suma care se datora, dacă mărfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculează pentru fiecare lună sau fracțiune de lună a duratei în care mărfurile se afla sub regim de admitere temporară, fără putea depași cuantumul datorat în cazul în care aceleași mărfuri ar fi fost importate.
În cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
3.2.8.7 Perfecționarea pasivă
Regimul de perfecționare pasivă permite exportul temporar de mărfuri românești în afara teritoriului țării, în vederea supunerii acestora unor operațiuni de transformare sau de prelucrare și, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parțială de drepturi de import.
Nu pot fi plasate sub regim de perfecționare pasivă mărfurile care:
prin exportul lor ar da naștere la rambursări sau restituiri de drepturi de import;
înaintea exportului, au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import pentru a fi utilizare într-un anumit scop.
3.2.9 Alte destinații vamale
3.2.9.1 Zone libere
În zonele libere, mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepturilor de import și al măsurilor de politică comercială la import, ca mărfuri care nu sunt situate pe teritoriul României atât timp cât nu sunt importate.
Mărfurile românești pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condițiilor stabilite pentru exportul de mărfuri.
Staționarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.
Administrația zonelor libere este obligată:
să comunice autorității vamale mărfurile aflate în zona liberă, care sunt supuse drepturilor de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială;
să informeze autoritatea vamală despre activitățile industriale, comercială și despre orice altă activitate care se desfășoara în zonele libere, în conditiile prevăzute de lege.
Pe timpul staționării în zonele libere, mărfurilor străine li se poate acorda unul dintre următoarele regimuri vamale:
importul pentru consum sau utilizare în zona liberă;
perfecționarea activă;
transformare sub control vamal;
admitere temporară.
3.2.9.2 Reexportul mărfurilor de pe teritoriul României
Mărfurile străine aflate pe teritoriul României, care nu au fost vămuite, pot fi reexportate. Reexpotul constă în scoaterea din țară, prin depunerea declarației vamale de reexport, în vederea vămuirii, cu excepția cazului în care măsurile de politică comercială interzic operațiunea. În cazurile temeinic justificate, mărfurile străine nevămuite pot fi abandonate, cu acordul autorității vamale. Valoarea mărfurilor abandonate și intrarea lor în circuitul economic se fac potrivit normelor aplicate mărfurior confiscate, virându-se autorității vamale drepturile de import aferente.
3.2.9.3 Mărfurile exportate și returnate în România
Mărfurile românești care, după ce au fost exportate în afara teritoriului României, sunt returnate și importate într-un termen de 3 ani la cererea titularului, sunt exceptate de la plata datoriei vamale, numai dacă la returnare sunt în aceeași stare în care au fost exportate.
3.2.10 Datoria vamală
3.2.10.1 Formarea datoriei vamale
Datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate. Poate fi debitor și persoana care a introdus în țară marfa. Răspund solidar cu acesta și:
persoanele care participă la aceasta, cunoscând sau care trebuiau să cunoască aceste neregularități;
persoanele care dobândesc sau dețin mărfurile în cauză, care cunoșteau sau trebuia să cunoască aceste neregularități în momentul dobândirii sau deținerii.
Datoria vamală ia naștere, în cazul în care marfa a fost sustrasă de la supravegherea vamală, din acel moment. Datoria vamală ia naștere și in următoarele cazuri:
neexecutarea unor obligații care rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit temporar necesar, pentru care se datoreză drepturi de import.
neîndeplinirea uneia dintre condițiile stabilte prin regimul vamal sub care au fost plasate;
utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilte pentru a beneficia de scutiri, exceptări sau scutiri de taxe vamale.
Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă sau sunt utilizate în alte condiții decât cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în acea zonă, datoria vamală ia naștere în acel moment.
3.2.10.2 Garantarea datoriei vamale
Garanția poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanție bancară, emisă de o bancă agreată de autoritatea vamală. Garanția vamală se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare și titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamală.
Cuantumul garanției reprezintă suma exacta a datoriei vamale, în cazul în care aceasta poate fi determinată în momentul în care este dată garanția. În cazul în care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vămuire.
3.2.10.3 Evidența și plata datoriei vamale
Autoritatea vamal evidențiază, în registrele contabile sau în alt suport echivalent, drepturile de import și de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi și metodologiei în vigoare. Direcția Generală a Vămilor poate acorda amânări și eșalonări de plată în termenul legal de prescripție. Pe baza depunerii în avans, de către debitorul vamal, a unui depozit la vedere în contul autorității vamale, aceasta poate, în limita valorică a acestui depozit, să încaseze datoriile vamale.
3.2.10.4 Stingerea datoriei vamale
Datoria vamală se stinge prin:
plata acesteia;
renunțarea la încasare, atunci când se constată că este nedatorată;
anularea ca o consecință a anulării declarației vamale;
împlinirea termenului de prescripție extinctive;
insovabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;
confiscarea definitivă a mărfurilor;
distrugerea mărfurilor din dispoziția autorității vamale sau abandonarea acestora în favoarea statului;
distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forței majore sau cazului fortuit;
scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.
Stingerea datoriei vamale prevăzute mai sus operează numai dacă situațiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă.
3.2.11 Plângeri și contestații vamale
A) Plângeri
În cazul aplicării reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală emite acte care pot leza drepturile și interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice care efectuează operațiuni supuse vămuirii, acestea se pot adresa cu plângeri împotriva acelui act.
B) Contestații
Persoanele fizice sau juridice care sunt nemulțumite de soluționarea plângerii de către autoritatea vamală se pot adresa cu contestații la direcția regională vamală ierarhic superioară, în termen de 15 de la comunicarea soluționării plângerii.
La soluționarea contestației, directorul direcției regionale vamale va ține seama de avizul emis de o comisie de specialiști, formată din:
un consilier juridic al directiei regionale vamale;
un specialist în probleme vamale din direcția regională vamală;
un specialist în operațiuni de comerț exterior, desemnat de președintele camerei județene de comerț și industrie.
Decizia va fi dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.
La soluționarea contestației, directorul general al Direcției Generale a Vămilor va ține seama de avizul emis de o comisie formată din:
un consilier juridic al Direcției Generale a Vămilor;
un specialist în probleme vamale din Direcția Generală a Vămilor;
un reprezentant al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România.
3.2.12 Sancțiuni
Legislația vamală cunoaște și un sistem sancționar specific,reglementând infracțiuni și contravenții vamale.
A) Infracțiuni
Legea nr.171/1997 privind Codul vamal al României,prevede următoarele infracțiuni vamale:
Trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor, materialelor explosive sau radioactive, produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope, precursorilor și substantelor chimice esențiale, produselor și substanțelor toxice constituie infracțiune de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, constituie infractiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Folosirea, la autoritate vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale
falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Faptele prevăzute la lit.a)-d) săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate sau constituite în bandă, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute la lit.a)-e) sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica și interdicția exercitării ocupașiei, potrivit art.64 din Codul penal, republicat.
Tentativa la infracțiunile menționate mai sus se pedepsește.
În cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracțiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepsește în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre.
Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
B) Contravenții
Faptele care constituie contravenții la reglementările vamale, procedura de constatare și de sancționare a acestora sunt stabilite prin Regulamentul vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.626/1997 .Faptele contravenționale sunt grupate în raport de sancțiunile stabilite ce li se aplică, ceea ce facilitează aplicarea reglementării legale respective.
Astfel, constituie contravenții și se sancționează cu amendă următoarele fapte:
nedepunerea la autoritatea vamală de frontieră sau de interior, de către transportator ori reprezentantul acesteia, a documentelor însoțitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internațional și a documentelor privind mărfurile transportate cu acestea;
nedepunerea declarației provizorii de bord în termenele legale;
neîndeplinirea de către organele poștale a obligației de a prezenta lista sacilor poștali;
neîndeplinirea de către persoanele fizice care intră sau ies din țară a obligației de a prezenta bunurile pe care le au asupra lor sau în bagaje în vederea vămuirii;
nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de a face accesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamală;
nedepunerea de către transportator la biroul vamal de plecare a declarației vamale de tranzit ori neprezentarea de către transportator a evidențelor și informațiilor cerute de reglementările vamale privind bunurile aflate în tranzit;
neîndeplinirea de către transportatorul sau gestionarul bunurilor nevămuite a obligației de a asigura integritatea sigiliilor și marcajelor vamale;
prezentarea unor documente conținând date nereale prezentate de declaranții vamali.
Contravenșiile vamale săvârșite în încintele vamale și în locuri unde se desfășoară operațiuni sub supraveghere vamală se constată și se sancționează de către autoritatea vamală.
În cazul în care contravențiile vamale sunt constatate de organele de poliție sau de alte organe cu atribuții de control, în alte locuri decât cele prevăzute în lege, acestea au obligația de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu bunurile care fac obiectul contravenției.
După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplică, dacă este cazul, amendă și dispune reținerea bunurilor în vederea confiscării.
Sancțiunea contravențională a amenzii poate fi aplicată și persoanelor juridice.
3.2.13 Dispoziții finale și tranzitorii
Termenul de prescripție a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani și curge de la data acceptării și înregistrării declarației vamale de import.
Termenele prevăzute în prezentul cod și în alte reglementări vamale se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul de procedură civilă.
Operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor, va aproba, prin hotărâre, Regulamentul de aplicare a Codului vamal, care va intra în vigoare la aceeași dată cu prezentul cod.
În termen de 90 de zile de la publicarea prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, legea privind statutul personalului vamal.
Prezentul cod intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României.
Capitolul 4
STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPACTUL TAXELOR VAMALE ASUPRA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT
4.1 ANALIZA ECONOMETRICĂ A IMPACTUL TAXELOR VAMALE ASUPRA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT
Prelevările fiscale, ca principale forme de atragere a resurselor financiare la dispoziția statului, determină ample mutații la nivelul vieții economico-sociale și se manifestă sub forma unor efecte micro și macroeconomice. Mai precis, efectele fiscalității relevă „repercusiunile și modificările pe care introducerea unei noi prelevări fiscale (sau majorarea cotei de impunere la o prelevare obligatorie deja existentă) le cauzează asupra echilibrului economic a unui singur subiect sau asupra echilibrului economic general”. Efectele fiscalității sunt numeroase și de mare complexitate, caracteristicile cele mai importante ale acestora vizând: natura efectelor, întinderea acțiunii, localizarea și evaluarea amplitudinilor dobândite, precum și folosirea consecințelor în politicile economico – sociale.
Determinate de constrângerea exercitată de impozitele directe si indirecte, efectele fiscalității nu se manifestă numai în sfera economică, ci și în cea juridică, psihologică, precum și în aria socio-ecologică, răsfrângându-se în final asupra tuturor contribuabililor persoane fizice și juridice.
1. Efectele economice se propagă în mod particular, după cum impozitele sunt directe sau indirecte, asupra tuturor categoriilor de contribuabili și vizează, pe de o parte, rezultatele financiare și fluxurile de numerar ale agenților economici, iar pe de altă parte, bugetele de venituri și cheltuieli ale gospodăriilor.
a. Efectele asupra rezultatelor financiare ale agenților economici reprezintă vectorul acțiunii impozitelor directe și se sprijină pe regimul deducerilor fiscale, dar și pe cel al cotelor de impunere, cu impact imediat asupra rezultatelor financiare.
Regimul deducerilor fiscale se referă la diferențele care se creează între rezultatul contabil și cel fiscal ca urmare a existenței veniturilor neimpozabile (diminuează baza de impozitare) și a cheltuielilor nedeductibile (majorează baza de impunere). De asemenea, practicarea deducerilor fiscale în cazul amortismentelor creează premisele unei baze impozabile mai mici și conduce la nivel macroeconomic la o stimulare a cererii de bunuri investiționale.
b. Efectele asupra fluxurilor financiare ale agenților economici rezidă în impactul pe care prelevărilor fiscale indirecte le au asupra lichidităților firmei (asupra fluxurilor de trezorerie) și sunt generate în principal de impozitele generale pe consum. Bunăoară, dacă încasarea facturilor de la clienți se face după exercitarea dreptului de deducere a prelevării fiscale indirecte, atunci valoarea acesteia aferentă mărfurilor vândute dar neîncasate influențează negativ trezoreria societății și invers.
c. Efectele asupra gospodăriilor sunt focalizate asupra bugetelor private de venituri și cheltuieli, putând fi constatate în strânsă legătura cu manifestarea „dualismului” impozite directe – impozite indirecte. Fiscalitatea directă conferă o influență puternică asupra veniturilor disponibile ale gospodăriilor și stimulează economisirea, pe când impactul impozitelor indirecte este mult mai ridicat asupra consumului de bunuri și de servicii prin prețuri.
2. Efectele juridice ale fiscalității sunt preponderent rezultanta acțiunii prelevărilor obligatorii directe, punându-și amprenta asupra raportului juridic „contribuabil-stat”, dar și asupra numărului sau configurației organizaționale a agenților economici, structurii juridice, dispersiei teritoriale și dimensiunii acestora.
a. Efectele asupra raportului juridic fiscal se rezumă la modalitățile concrete prin care se întrerupe raportul juridic existent între contribuabil și stat cu privire la o prelevare fiscală. Dacă acesta nu este stins în mod obișnuit (plată, scădere, compensare, anulare, prescripție sau executare silită), atunci măsurile coercitive ale statului devin foarte aspre, ajungându-se în final la privare de libertate.
b. Efectele asupra numărului agenților economici și dispersiei teritoriale ale acestora sunt rezultatul practicării unor exonerări sau scutiri, totale sau parțiale, a profiturilor impozabile, pe anumite perioade de timp și pentru anumite arii.
c. Efectele asupra structurii juridice a agenților economici ilustrează modul în care potențialii investitori optează pentru o anumită formă juridică de societate, date fiind regimurile fiscale diferite de la o formă juridică de societate comercială la alta.
d. Efectele asupra dimensiunii agenților economici rezidă în faptul că „atunci când în economie există un număr mare de societăți mici, consolidarea poziției și sporirea competitivității pe piață … necesită creșterea puterii financiare a acestora prin concentrarea activităților”.
3. Efectele psihologice se manifestă prin reacțiile comportamentale diferite ale contribuabililor față de constrângerea fiscală, fiind totodată și rezultatul unor factori, precum: educația, cultura, calitatea informației, pregătirea profesională, starea socială sau cea materială. Ca urmare, în funcție de modul în care contribuabilul percepere povara fiscală, prelevarea obligatorie va fi acceptată sau respinsă de la plată, integral sau parțial, principalele efecte psihologice generate fiind: efectul de „îndepărtare” fiscală, eludarea fiscală, evaziunea fiscală, translația fiscală, capitalizarea fiscală și difuziunea fiscală.
a. Efectul de „îndepărtare” fiscală subsumează toate reacțiile unui contribuabil care la știrea că are de plătit un debit fiscal caută fie să diminueze sarcina fiscală prin restrângerea propriei activități (efect de „îndepărtare fiscală” negativă), fie să compenseze pierderea de putere de cumpărare intensificându-și munca (efect de „îndepărtare fiscală” pozitivă).
b. Eludarea fiscală sau evaziunea fiscală legală reprezintă cazurile în care contribuabilul caută să evite plata debitului fiscal folosindu-se de normele fiscale interpretabile sau de cele care prezintă lacune în conținut.
c. Evaziunea fiscală relevă violarea directă și deschisă a legilor fiscale și constă în acțiunea contribuabililor de ascundere totală sau parțială a materiei impozabile, în scopul reducerii sau eliminării obligațiilor fiscale ce le revin.
De asemenea, evaziunea fiscală mai poate fi definită ca reprezentând „ascunderea surselor de impunere față de autoritățile fiscale în vederea reducerii sarcinii fiscale”.
d. Translația fiscală constă în transferul debitului fiscal pe care un subiect (contribuabilul de jure) îl face prin schimburile de pe piață, prin intermediul prețurilor bunurilor și serviciilor, asupra unuia sau mai multor subiecți (contribuabilii de facto).
e. Capitalizarea fiscală reprezintă un caz particular în care cumpărătorul unui bun patrimonial transferă asupra vânzătorului prelevarea fiscală pe care operațiunea o incumbă, prin diminuarea contractuală a prețului de tranzacție.
f. Difuziunea fiscală presupune ansamblul efectelor de natură economică pe care fiscalitatea, prin comportamentul persoanelor fizice și juridice, le determină asupra echilibrului economic general, modificând cererea, oferta și economisirea.
4. Efectele socio-ecologice sunt, în general, rezultatul acțiunii fiscalității indirecte asupra societății în ansamblu și, în mod special, asupra sănătății populației și mediului înconjurător. Efectele socio-ecologice ale fiscalității asupra sănătății și mediului țin de utilizarea prelevărilor obligatorii în scopul înlocuirii costurilor poluării mediului ambiant cu costuri fiscale, prelevările obligatorii uzitate în acest caz purtând denumirea de taxe ecologice.
Din cele prezentate, considerăm că la nivelul persoanelor juridice, în sens strict economico-financiar, impactul fiscalității se manifestă, paradoxal, cu efecte pozitive, dar și cu efecte negative, în ultimul caz atât direct, cât și indirect.
A. Efectele pozitive vizează cazurile în care creșterea de fiscalitate nu afectează sau afectează nesemnificativ sectorul de activitate al întreprinderii, fiind rezultatul unei modificări la nivelul structurii fiscale. Pe de altă parte, este posibil să se înregistreze și un „efect forțat de îndepărtare fiscală pozitivă”, dacă veniturile fiscale astfel mobilizate se vor regăsi în cheltuieli publice cu caracter investițional, sporindu-se astfel cererea reală și astfel oferta.
B. Efectele negative vizează cazurile în care creșterea de fiscalitate afectează puternic sectorul de activitate al întreprinderii, indiferent dacă majorarea este sau nu rezultatul unei modificări a structurii fiscale, efectele fiind nefaste pentru rezultatele financiare și trezoreria firmei. În cazul acestor efecte fiscale negative, considerăm că pot fi identificate două forme de impact fiscal:
– impactul fiscal direct, care se referă la situațiile în care augmentarea de fiscalitate – pe seama impozitului pe profit, impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, impozitului pe dividende, impozitelor pe avere, dar și a T.V.A. – se regăsește în mod nemijlocit în rezultatele financiare ale agenților economici și în fluxurile financiare ale acestora, însă într-o legătură de sens contrar;
– impactul fiscal indirect, care se pliază cu cazurile în care creșterea de fiscalitate, mai ales pe seama impozitelor indirecte, determină o reducere a puterii de cumpărare a gospodăriilor și, pe cale de consecință, a cererii de bunuri și de servicii, cu efect negativ asupra rezultatelor financiare ale agenților economici și fluxurilor de trezorerie.
Pornind de la elementele teoretice prezentate, paragraful de față are menirea de a cuantifica și de a analiza impactul fiscalității indirecte asupra veniturilor bugetuli de stat.. Există însă o serie de limitări în demersul nostru științific, determinate în special de incompletitudinea și carența datelor statistice autohtone oficiale, cu impact negativ asupra rezultatelor și concluziilor studiului.
Analizarea impactului taxelor vamale asupra veniturilor bugetului de stat, vizează intervalul 1997-2004, urmărindu-se efectele degajate de taxele vamale, asupra veniturilor bugetului de stat.
Metoda de analiză utilizată este cea de modelare econometrică, folosindu-se pachetul.software EViews 5.0. Pentru acesta analiza s-au folosit datele din tabelul 4.1
Tabelul 4.1
Veniturile bugetului de stat și taxele vamale anuale în România în perioada 1997_2004, serii lunare
Sursa:date prelucrate din Anuarele B.N.R 1997-2004
În consecință, am construit un model regresiv unifactorial de forma:
Y=+x Xt +t (4.1)
unde
– reprezintă variabila dependentă;
– coeficientul termenului liber;
– coeficienții variabilei independente;
-Xt variabila independentă;
– variabila aleatoare;
– t perioada de timp (intervalul 1997-2004).
Concret, se va urmări cuantificarea legăturii care există între taxele vamale (considerate variabile independente) și veniturile bugetului de stat (considerate variabile dependente).
Modelarea impactului taxelor vamale asupra veniturilor bugetului de stat are la bază un model regresiv unifactorial de forma:
Y=+x Xt +t (4.2)
unde reprezintă variabila dependentă-VB(veniturile bugetului de stat), coeficientul termenului liber, coeficientul variabilei independente, Xt variabila independentă – TV(taxele vamale),anii 1997-2004.
Modelul va fi:
VB=+xTV(-2)+t (4.3)
Rezultatele obținute în urma modelării sunt prezentate in tabelul 4.2:
Tabelul 4.2
Testele statistice aferente modelării impactului taxelor vamale asupra veniturilor bugetului de stat
Analizând datele prezentate în Tabelul nr4.2, se desprind următoarele concluzii:
– valorile erorilor standard a coeficienților funcției de regresie sunt inferioare, în modul, valorilor coeficienților, ceea ce întărește veridicitatea estimării acestora, concluzie susținută și de valorile mici ale probabilității;
– coeficientul de corelație, cu o valoare de 19,5210%, denotă faptul că legătura statistică între variabila dependentă VB si variabila independentă TV este slabă, modificările taxelor vamale regăsindu-se într-o proporție mică în modificările veniturilor bugetului de stat;
-probabilitatea arată procentul în care coeficienții sunt incorect estimați,în cazul nostru fiind foarte mică rezultă că sunt corect estimați;
-adjusted R-squared ne arată că dacă TV cresc cu o unitate VB cresc cu 18,6463%.
Prin urmare, se poate aprecia că modelul construit poate fi considerat reprezentativ pentru a descrie, la nivel macroeconomic, legătura dintre taxele vamale și veniturile bugetului de stat.
Drept urmare, modelul poate fi scris astfel:
VB=C(1)+C(2)xTV(-2) (4.4)
Modelul matematic va fi de forma:
VB=10112.00522+3.243046xTV(-2) (4.5)
Din model se desprinde faptul că, în cazul României, taxele vamale nu au un impact major asupra veniturilor bugetului de stat iar efectele încasării acestora asupra veniturilor bugetului de stst se repercutează la un interval de două luni de la colectare. Mai mult acestea manifestă și un efect de multiplicare a veniturilor bugetare, în ideea în care o unitate monetară colectată sub forma de taxe vamale determină o crestere de 3,243046 unități monetare a veniturilor bugetului de stat.
Reprezentarea grafică a veniturilor bugetului de stat efective și a celor estimate cu modelul de regresie liniară unifactorial sunt reflectate în graficul 4.1 precum și în graficul 4.2.
Graficul 4.1-Evoluția veniturilor bugetului de stat efectivă și a veniturilor bugetului de stat estimate cu ajutorul modelului.
Graficul 4.2-Evoluția veniturilor bugetului de stat efectivă și a veniturilor bugetului de stat estimate cu ajutorul modelului.
4.2 CONCLUZII
Taxele vamale sunt impozite analitice utilizate de stat pentru impunerea selective a mărfurilor ce trec granițele vamale ale statului respectiv , cu scopul de a procura venituri fiscale, dar și de a proteja economia națională de concurență străină.
Subiecții impunerii sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute operațiuni de import și persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni.
Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României și sunt exprimate în procente , diferențiate pe mărfuri sau grupe de mărfuri.
Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între 10-30%. Astfel, spre exemplu: pentru produsele farmaceutice cota este, în general, între 5-10%; pentru carne de bovine, porcine, ovine și caprine proasăta, refrigerate sau congelată se aplică cota de 20%; pentru pestii vii-25%; pentru îngrășaminte-10%; pentru produse fotografice și cinematografice 15-30%; pentru materiale plastice-20%;pentru cauciuc și articole de cauciuc 3-25%; pentru produse din fontă,fier sau otel 10-15%.
Determinarea sumei de plată se face prin aplicarea procentului taxei vamale aspra valorii în vamă a mărfurilor exprimate în lei. În acest sens,Tariful vamal prevede ca “Valoare în vamă” reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în tariful vamal al României.
Plata taxelor vamale se face în contul unității care a efectuat vămuirea, prin folosirea formelor și instrumentelor de decontare care asigură cu anticipație sumele necesare efectuării plăților.
Pentru contribuabil, impozitele, oricare ar fi prelevarea, provoacă diminuarea venitului, cum s-a putut constata. Acesta nu mai poate să-și procure același volum de utilități ca înainte de prelevare. De aceea, prima sa reacție este de a afla dacă poate compensa fiscalitatea printr-o sporire a activității, astfel încât să-și conserve veniturile și nivelul de viață. Uneori, renunță și continuă să depună același efort, acceptând amputerea venitului, dar își reconsideră consumul și economiile încât să cheltuie ca înainte de impozit, alteori își suplimenteaza munca și își compensează pierderea de venit prelevată. În ambele cazuri, avem de a face cu efectul deflaționist al impozitului ce se repartizează mai mult sau mai puțin asupra cererii de bunuri după măsura în care economiile disponibile pot suplini pierderile contribuabilului din fiscalitate. Dar, există și calea sustragerii de la plată, eschivând fiscul. Prin urmare, fiscalitatea exercită efecte, atât asupra activității contribuabilului, cât și asupra folosirii venitului pentru consum și economisire, nu arareori îi alterează comportamentul financiar reducând asieta impozitului prin evaziune.
Cunoașterea efectelor posibile prezintă însă, mare asemanare, nu doar teoretică, cât mai ales practică. În raport cu reacțiile previzibile ale contribuabilului se stabilesc măsuri financiare menite, fie să activeze, fie să frâneze anumite acțiuni sau să modifice structuri în cadrul activităților existente, după caz, să combată tentația fraudei fiscale.
Întreaga politică fiscală de intervenție în viața economică este fundamentată pe cercetarea efectelor prelevărilor.
În cazul țării noastre, taxele vamale nu au un impact major asupra veniturilor bugetului de stat, iar efectele încasării acestora asupra veniturilor bugetului de stat se repercutează la un interval de două luni de la colectare. Mai mult acestea manifestă și un efect de multiplicare a venitului bugetului de stat, în ideea în care o unitate monetară colectată sub formă de taxe vamale determină o creștere de 3,243046 unități monetare a venitului bugetului de stat.
BIBLIOGRAFIE
1. Cătineanu Fl., Șeulean Victoria, Donath Liliana, Finanțele Publice, Editura Mirton Timișoara, 1997
2. Condor I.,Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele juridice, Editura Tribuna Economică
3. Matei Gh.,Finanțe Publice, Reprografia Universitații din Craiova, 1998
4. Matei Gh., Drăcea M., Drăcea Raluca, Finanțe Publice, Editura Sitech, Craiova, 2005
5. Talpoș I.,Finanțele României, Editura Sedona, Timișoara,1997
6. Văcărel I. și colaboratorii, Finanțe Publice, Editura Didactică si Pedagogică, București, 2003
7. XXX Anuarul Băncii Naționale a României, anii 1997-2004
8. XXX Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal, publicată în M.Of. nr. 180 din 1 august 1997
9. XXX Legea nr. 571/2003 publicată în M.Of. al României nr. 927/23.12.2003
10. XXX Ordonanța Guvernului nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României publicată în M.Of. nr. 213 din 31 august 1994.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Impozitele Indirecte. Taxele Vamale (ID: 132337)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.