. Impozitele Directe Practicate pe Teritoriul Romaniei
CAPITOLUL 1
IMPOZITELE
1.1. CONȚINUTUL ȘI DEFINIȚIA IMPOZITELOR
Rădăcina etimologică a noțiunii de impozit provine din limba latină de le „impositum”, iar cea de taxă din limba greacă de la „taxis” ambele având sensul de obligație publică, impozit.
Considerarea impozitului ca resursă de acoperire a cheltuielilor publice se regăsește în „Traite de la science des finances” a lui Paul Leroy-Beaulieu. În perioada de ascensiune a capitalismului, când gândirea economică era dominată de filozofia liberală, Adam Smith afirma în „Richesse des nations” că „impozitul este contribuția tuturor membrilor societății sau a unei părți din membrii săi la cheltuielile guvernului”.
Stourm afirmă scurt și concis: „impozitul este o prelevare operată asupra capacităților individuale ale contribuabililor pentru finanțarea nevoilor serviciilor pubilice”. La rândul său Gaston Jeze, a emis o definiție devenită celebră: „impozitul este o prestație pecuniară, impusă particularilor de autorități, cu titlu definitiv și fară contraprestatie, în vederea acoperirii obligațiilor publice”.
În aceleași sens dar cu câteva rectificări necesare se exprimă Cătineanu Florian, Dan Victoria, Donath Liliana: „impozitul este considerat o prelevare pecuniară, în virtutea autorității Statului de la particulari, cu titlu definitiv si fară o contraprestație imediată și directă, pentru acoperirea cheltuielilor publice”.
Ultimele abordări pun în evidență câteva caracteristici fundamentale ale impozitului:
caracterul pecuniar, impozitul este în general o prelevare bănească, deși există în practica unor țări posibilitatea ca impozitul pe succesiune să fie plătit prin opere de artă, sau alte impozite prin titluri obligatare emise de stat, iar inițial au existat impozite în natură,
caracterul forțat, este vorba de o prelevare impusă și încasată de Stat prin intermediul puterii sale de constrângere și de o prelevare cu caracter voluntar,
caracterul fară contraprestație imediată și directă, exact sesizată în definiția dată de Cătineanu Florian și colaboratori, dar incompletă la Gaston Jeze și alți autori.
caracterul definitiv, contribuabilul nu va primi niciodata înapoi banii aferenți impozitului, spre deosebire de persoana care subscrie la un împumut public și care ulterior primește înapoi împrumutul acordat statului. Caracterul definitiv rezultat din nerambursabilitatea sa financiară,
caracterul financiar, impozitul servește la acoperirea cheltuielilor publice, în proporții delimitate de obligațiile financiare ale Statului și de existența și nivelul altor resurse de finanțare.
Preocupările pe linia definirii impozitului reflectă, evoluția teoriei și practicii fiscale. Reflectarea și analiza opiniilor exprimate de specialiști constituie cadrul fertil pentru noi abordări conceptuale, de a reflecta ansamblul caracteristicilor impozitului și rolul său în societate .
1.2. ROLUL IMPOZITELOR
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fară contraperstație direct din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul că, plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit. Dreptul de a introduce impozite îl are statul și el se exercită, de cele mai multe ori, prin intermediul puterii legislative (Parlamentul), iar uneori și, în anumite condiții prin organele de stat locale. Parlamentul se pronunță în legatură cu introducerea impozitelor de stat, de importanta natională (generala), iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităților administrative-teritoriale.
În România, conform Constituției, consiliile locale sau judetene stabilesc impozitele și taxele locale, în limitele și în condițiile legii. Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil. In schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată. Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează un venit dintr-o anumită sursă prevazută de lege. Această sursă este, pentru muncitori și funcționari-salariul pentru agenții economici-profitul pentru proprietarii funciari-renta pentru deținătorii de hârtii de valoare (acțiuni, obligațiuni) – venitul produs de acestea (dividende, dobânzi).
Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic și social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferențieri de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Sporirea volumului incasărilor din impozite sa realizat prin cresterea numărului plătitorilor, extinderea bazei de impunere, precum și prin majorarea cotelor de impunere. Această masură din urmă, a vizat în cea mai mare parte, impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice și mai puțin veniturile obținute de societățile de capital. Până prin anii 1970-1980, s-a observat o anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizată în încercările statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de intervenție în activitatea economică.
Pe plan social rolul impozitelor se concretizează, în faptul că, prin intermediul lor statul procedează la redistribuirea unei părți importante din produsul intern brut din grupuri sociale și indivizi, intre persoanele fizice și juridice. Astfel, prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, statul preia la buget între patru și cinci zecimi și chiar mai mult din P.I.B., în țările dezvoltate și între trei și patru zecimi în țările în curs de dezvoltare.
1.3. CLASIFICAREA IMPOZITELOR DE STAT
1. DUPĂ TRĂSĂTURILE DE FOND ȘI DE FORMĂ :
IMPOZITE DIRECTE :
IMPOZITE REALE
IMPOZITUL FUNCIAR
IMPOZITUL PE CLĂDIRI
IMPOZITUL PE ACTIVITĂȚI INDUSTRIALE, COMERCIALE ȘI PROFESII LIBERE
IMPOZITUL PE CAPITAL MOBILIAR SAU BĂNESC
IMPOZITE PERSONALE
IMPOZITE PE VENIT :
– IMPOZITE PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE
– IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR JURDICE
IMPOZITELE PE AVERE :
– IMPOZITELEI MOBILIARRE
– IMPOZITUL PE CAPITAL
– IMPOZITUL PE TRANSFERUL AVERII
– IMPOZITUL PE CREȘTEREA AVERII
IMPOZITE INDIRECTE:
– TAXELE DE CONSUMAȚIE
– VENITURILE CARE PROVIN DE LA MONOPOURILE FISCALE
– TAXELE VAMALE
– TAXELE DE TIMBRU ȘI DE ÎNREGISTRARE
2. DUPĂOBIECT
IMPOZITE PE VENIT
IMPOZITE PE AVERE
IMPOZITE PE CHELTUIELI
3.DUPĂ SCOPUL URMĂRIT
IMPOZITE FINANCIARE
IMPOZITE DE ORDINE
4. DUPĂ FRECVENȚA CU CARE SE REALIZEAZĂ
IMPOZITE PERMANENTE (ORDINARE)
IMPOZITE INCIDENTALE (EXRAORDINARE)
5 . DUPĂ INSITUȚIA CARE LE ADMINISTREAZĂ
ÎN STATELE DE TIP FEDERAL:
IMPOZITE FEDERALE;
IMPOZITE ALE STATELOR, PROVINCIILOR SAU REGIUNILOR MEMBRE ALE UNEI FEDERAȚII;
IMPOZITE LOCALE.
ÎN STATELE DE TIP UNITAR:
IMPOZITE ALE ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT ;
IMPOZITE LOCALE.
CAPITOLUL 2
IMPOZITELE DIRECTE
2.1. CARACTERIZARE GENERALĂ A IMPOZITELOR DIRECTE
Impozitele directe sunt specific capitalismului fiind forma cea mai cuprinzătoare de impunere. Așa cum spune și denumirea, ele se așează nominal în sarcina fiecărui contribuabil în funcție de veniturile și averile pe care le dețin și în funcție de cotele de impunere legale. Se stabilesc anual și sunt individualizate de intenția legiuitorului, subiectul impozitului și suportatorul sunt una și aceeași persoană.
Structura impozitelor directe este următoarea:
1. impozite reale:
impozitul funciar
impozitul pe clădiri
impozitul pe activități economice
impozitul pe capitalul mobiliar
impozite personale :
impozitele pe venit
impozitele pe veniturile persoanelor fizice
impozitele pe veniturile societăților
impozitele pe avere
impozitele imobiliare
impozitele pe capital
impozitele pe transferul averii
impozitele pe creșterea averii
2.2. IMPOZITELE REALE
Sunt cele mai vechi impozite directe, astăzi practicându-se rar.
Se numesc astfel pentru că se stabilesc asupra obiectelor materiale ca: pământ, clădiri, întreprinderi, fabrici, magazine, capital bănesc, fără să se țină cont de situația materială a contribuabilului. Prin urmare, este supusă impunerii proprietatea, pe când proprietarul nu este decât un agent care achită impozitul cu o parte a venitului obținut cu ajutorul ei, din acest motiv aceste impozite mai sunt numite obiective sau pe produs.
Aceste principii însă sunt interpretate de pe pozițiile celor care dețin puterea politică și drept urmare sunt considerate semne sau indici exterioare, ceea ce include un grad de aproximare destul de mare în calculul impozitului. Se mai poate practica o evaluare indirectă a obiectivelor pe baza unor informații pe care le dețin organul fiscal cu privire la obiectul impozabil cum ar fi: suprafața locuită, etc. Se spune că impozitele reale au un caracter regresiv deoarece fiind stabilite în cote fixe sunt suportate mai usor de către cei care dețin venituri peste medie și sunt suportate mai greu de către cei care dețin venituri sub medie.
Au un randament fiscal scăzut deoarece se încasează la intervale mari de timp, reevaluarea obiectivelor impozabile nu se face cu regularitate și există posibilitatea de evaziune fiscală.
Trăsătura impozitelor reale constă în faptul că mărimea impozitului datorat se face pe baza unor indici (criterii, semne) exterioare (evaluarea indirectă a materiei impozabile), care , firesc, nu asigură evaluarea cu exactitate a obiectului impozabil (de pildă, la impozitul funciar criteriile de evaluare puteau fi : numărul plugurilor,întinderea terenului cultivat, numărul animalelor de muncă, pămâtului etc., făcându-se abstracție de recolta obținută, cheltuielile cu aceasta și venitul realizat).
– avantaje :
– sunt simplu de stabilit (nu iau în considerare persoana plătitoare) ;
– exclud posibilitatea sustragerii de la plată și frauda.
– dezavantaje (mai mari decât avantajele) :
nu permit stabilirea corectă a capacitățilorde plată a contribuabililor ;
sunt injuste, fiindcă iau în calcul venitul (produsul) brut, sau mediu prezumat iar nu cel efectiv realizat, cum ar fi normal ;
randament fiscal redus ;
impozitul este regresiv, avantajând pe cei bogați :
cotele de impozit sunt scăzute și relativ constante, dezavantajând în raport cu impozitele pe venit ;
există posibilitatea transferului de impozit.
Neajunsurile impozitelor reale, în timp, a dus la schimbarea sistemului de așezare a impozitelor directe. Dominante au devenit impozitele pe venit și pe avere.
2.3. IMPOZITELE PERSONALE
Au apărut pe măsura formării veniturilor și mai ales apariția salariului.
Impozitele personale au apărut de la mijlocul secolului al – XIX – lea până la primul război mondial în măsura în care s-au format sursele de venituri.
Cu timpul ele au devansat ca pondere și importanță impozitele reale, constatându-se ca sunt mai eficiente și au un randament mult mai mare decât impozitele reale.
O mare importanță o au impozitele pe venituri. Încercări de introducere a impozitelui pe venit au existat încă din secolul al – XVIII –lea, curând fiind însă abandonat, iar impozitul fiind relevat în
secolul al – XIX –lea. Apariția acestui impozit se pune în legătură cu încheierea procesului de stratificare socială în orânduirea capitalistă, adâncirea diviziunii muncii, care a însemnat diversificarea și individualizarea venitului.
Impozitul are ca obiect venitul. Din punct de vedere fiscal venitul înseamnă orice sumă provenită dintr-o sursă permanentă și în mod frecvent, există tot atâtea venituri câte surse de proveniență existăpe baza unor informații pe care le dețin organul fiscal cu privire la obiectul impozabil cum ar fi: suprafața locuită, etc. Se spune că impozitele reale au un caracter regresiv deoarece fiind stabilite în cote fixe sunt suportate mai usor de către cei care dețin venituri peste medie și sunt suportate mai greu de către cei care dețin venituri sub medie.
Au un randament fiscal scăzut deoarece se încasează la intervale mari de timp, reevaluarea obiectivelor impozabile nu se face cu regularitate și există posibilitatea de evaziune fiscală.
Trăsătura impozitelor reale constă în faptul că mărimea impozitului datorat se face pe baza unor indici (criterii, semne) exterioare (evaluarea indirectă a materiei impozabile), care , firesc, nu asigură evaluarea cu exactitate a obiectului impozabil (de pildă, la impozitul funciar criteriile de evaluare puteau fi : numărul plugurilor,întinderea terenului cultivat, numărul animalelor de muncă, pămâtului etc., făcându-se abstracție de recolta obținută, cheltuielile cu aceasta și venitul realizat).
– avantaje :
– sunt simplu de stabilit (nu iau în considerare persoana plătitoare) ;
– exclud posibilitatea sustragerii de la plată și frauda.
– dezavantaje (mai mari decât avantajele) :
nu permit stabilirea corectă a capacitățilorde plată a contribuabililor ;
sunt injuste, fiindcă iau în calcul venitul (produsul) brut, sau mediu prezumat iar nu cel efectiv realizat, cum ar fi normal ;
randament fiscal redus ;
impozitul este regresiv, avantajând pe cei bogați :
cotele de impozit sunt scăzute și relativ constante, dezavantajând în raport cu impozitele pe venit ;
există posibilitatea transferului de impozit.
Neajunsurile impozitelor reale, în timp, a dus la schimbarea sistemului de așezare a impozitelor directe. Dominante au devenit impozitele pe venit și pe avere.
2.3. IMPOZITELE PERSONALE
Au apărut pe măsura formării veniturilor și mai ales apariția salariului.
Impozitele personale au apărut de la mijlocul secolului al – XIX – lea până la primul război mondial în măsura în care s-au format sursele de venituri.
Cu timpul ele au devansat ca pondere și importanță impozitele reale, constatându-se ca sunt mai eficiente și au un randament mult mai mare decât impozitele reale.
O mare importanță o au impozitele pe venituri. Încercări de introducere a impozitelui pe venit au existat încă din secolul al – XVIII –lea, curând fiind însă abandonat, iar impozitul fiind relevat în
secolul al – XIX –lea. Apariția acestui impozit se pune în legătură cu încheierea procesului de stratificare socială în orânduirea capitalistă, adâncirea diviziunii muncii, care a însemnat diversificarea și individualizarea venitului.
Impozitul are ca obiect venitul. Din punct de vedere fiscal venitul înseamnă orice sumă provenită dintr-o sursă permanentă și în mod frecvent, există tot atâtea venituri câte surse de proveniență există.Impozitele personale constituie baza fiscalității directe. Spre deosebire de impozitele reale, impozitele personale se așează asupra veniturilor și averii, ținând seama de situația personală a subiectului. Față de impozitele reale la cele de tip personal procedurile de evaluare asigură o mai corectă dimensionare a materiei impozabile și în consistență o mai echitabilă repartizare a sarcinilor fiscale între cetățeni.
Obiectul impozitului îl constituie venitul sub toate formele sale : salariul pentru angajați, dividendele pentru acționari, beneficiile întreprinderii individuale, veniturile liberprofesioniștilor adică medicii, avocații, contabilii, servitorii, dobânzile încasate, primele, câștigurile, comisioanele și orice altă sursă de venit prevăzută de lege.
2.4. REFORMA FISCALĂ
Tranzacția de la o economie planificată,centralizată,bazată pe planul de stat, la economia de piata, descentralizată, bazată pe acțiunea mecanismelor pieței, impunea demararea unei ansamblul de reforme economice.
Reforma fiscală, ca și componentă a ansamblului de reforme economice, trebuie să contribuie la edificarea economiei de piață în țara noastră. Expresia de reformă fiscală a intrat în uz întrucât în totalul veniturilor publice ponderea covârșitoare o dețin impozitele, taxele și contribuțiile.
Prin reforma fiscală se urmărește o mai echitabilă participare a persoanelor fizice și juridice la constituirea veniturilor publice, o mai bună colectare a impozitelor, a taxelor și a contribuțiilor stabilite de organele abilitate, precum și realizarea unei structuri a veniturilor publice capabile să asigure sporirea prelevărilor pe măsură creșterii PIB. Reforma fiscală țintește, de asemenea, să transforme impozitele într-o veritabilă pârghie economico-financiară, într-un instrument activ la dispoziția statului cu care să influențeze evoluția economiei sau într-unul cu rol neutru, după caz.
În condițiile țării noastre, reforma fiscală trebui să țină seama de câteva repere.
Fondul total de resurse financiare publice ar trebui direcționat luând în considerare, pe de o parte, potențialul financiar al economiei naționale în perioada de tranziție, iar pe de alta, nevoile sociale a căror satisfacere prin glija comunității nu poate fi amânată.
Fondul total de resurse financiare publice – în principal impozite, taxe și contribuții – ar trebui alimentat cu venituri ordinare sigure, fără caracter inflaționist, dimensionate în baza unor criterii judicios stabilite, cu exigibilități precise și care să nu fie supuse modificării la intervale scurte de timp.
Apelul la resurse extraordinare să aibă loc numai în împrejurimi excepționale, să nu antreneze fenomene inflaționiste și nici să nu împovăreze statul, prin contractarea de împrumuturi interne sau externe, cu sarcini greu de suportat ori în condiții care contavin interesului național.
Veniturile publice ar trebui să aibă o evoluție concordantă cu aceea a produsului intern brut, care să facă posibilă sporirea încasărilor în fazele favorabile ale ciclului economic și menținerea acestora în limitele rezonabile în perioada de stagnare sau declin.
Între impozitele directe și cele indirecte ar trebui să existe un anumit echilibru, întrucât primele presupun diferențierea sarcinii fiscale în funcție de puterea economică a plătitorului (venituri/profit sau avere/activ net) și transparente, în timp ce în cazul secundelor, luându-se în considerare cheltuielile contribuabilului, acestea pot deveni insuportabile pentru cei cu venituri mici.
Impozitele indirecte sunt mai ușor de gestionat din punct de vedere tehnic (reclamă cu un volum mai mic de muncă la așezare și percepere) decât cele directe, dar sunt voalate și provoacă majorări de prețuri și tarife, care diminuează cererea solvabilă a populației.
Între impozitele pe venit/profit și cele pe avere/activul net ar trebui să existe, de asemenea, un raport judicios pentru a nu favoriza pe cei care fac investiții în bunuri materiale (clădiri, alte construcții, mijloace de transport etc.) și a sancționat pe cei care preferă să facă economii pe care să le păstreze în stare lichidă în circuitul economic vreme îndelungată, sau invers.
Rolul rezervat impozitelor – proactiv sau neutral – ar trebui reexaminat periodit și adaptat condițiilor concrete din fiecare etapă de dezvoltare, deoarece acesta nu este imuabil. În plus, politica fiscală nu trebuie orientată spre un obiectiv sau altul în funcție de practica altor țări ori la racordarea unor organismeinternaționale, deoarece aceasta nu constituie un fenomen supus modei, iar țara noastră nu trebuie să servească drept cobai nici unei organizații străine, oricât de prestigioasă ar fi aceasta.
Ar trebui să se țină seama de particularitățile sistemului veniturilor publice existent în țara noastră până la Revoluția din 1989, pentru a modifica sau abroga toate reglementările rămase în vigoare care nu corespund cerințelor economiei de piață și nici progreselor înregistrate în practica internațională în materie de impozite.
Ritmul promovării reformei fiscale a infuențat asupra evoluției tranzacției inconsecvența aplicării deciziilor au compromis rezultatele obținute și au generat creșterea costurilor gestionării reformei globale a societății.
Sistemul fiscal care corespundea planificării centralizate era incompatibilă cu funcționarea agenților economici și a piețelor concurențiale.
Principalele impozite, taxe și contribuții caracteristice acestui sistem fiscal au fost : prelevările din beneficii(impozitul pe beneficiu), impozitul pe circulația mărfurilor, impozitul pe fondul total de salarii și contribuția la asigurările sociale de stat. Anul 1990 a fost un an de tatonare, nu a adus modificări structurale ale sistemului fiscal, deciziile luate având un caracter marginal în acest an. După anul 1989 sistemul fiscal a trebuit reconstruit potrivit instituțiilor și mecanismelor pieței, trecerea la economia de piață nu se putea realiza fără luarea unui important set de măsuri referitoare la așezarea și perceperea veniturilor publice (impozite, taxe si contribuții).
2.4.1. IMPOZITUL PE VENIT
Odată cu trecerea la economia de piață a făcut necesară adoptarea unui sistem de impunere mai flexibil și care să țină seama de puterea contributivă a fiecărui plătitor de impozit.
În anul 1991 a fost instituit impozitul pe salarii, la care erau supuse veniturile sub formă de salarii realizate de către persoanele fizice sau străine, pe teritoriul Romaniei. Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat cu cote progresive pe tranșe.
Cota cea mai mică a fost stabilită la 6% (se aplica la venitul impozabil de până la 500 lei), iar cea mai mare la 45% (și se aplica la suma care depășea 25.000 lei).
Pentru ca inflația galopantă să nu exacerbeze fiscalitatea, guvernul a fost abilitat ca, o dată cu indexarea, precum și în cazul acordării de compensării la salarii, să modifice în mod corespunzător tranșele de venit lunar impozabil. Pentru ilustrare, se precizează că, în 1993, cotele impozitului variau între 5% (la venitul lunar impozabil de până la 2.700 lei) și 40% (la venitul ce depășea 157.400 lei, partea din totalul venitului lunar impozabil care depășea 300.000 lei se impunea cu 60%, în semestrul II 1999 cotele respective variau între 21% (la venitul lunar de până la 873.000 lei) și 45% (la venitul ce depășea 4.361.000 lei).
În același interval de timp, minimul neimpozabil a fost majorat de la 7.600 de lei la 436.000lei.
În condițiile în care impozitul pe salarii se calcula asupra fondului total de retribuire a muncii, iar nu asupra câștigului realizat de fiecare salariat, persoanele fără copii, căsătorite și necăsătorite, în vârstă de peste 25 de ani, care lucrau în unitățile de stat, datorau o contribuție fixă lunară stabilită în raport cu retribuția lunară de încadrare.
La finele anului 1997, a fost instituit impozitul pe veniturile persoanelor fizice, care a înlocuit multiplele impozite pe venit adoptate din 1954 și până atunci. Prin noua reglementare s-a realizat nu numai o utilă sistematizare și actualizare legislativă, dar și o primă încercare de apropiere a modului de așezare a impozitelor. În baza acestei reglementări, au fost obligate la plata impozitului pe veniturile persoanelor fizice următoarele categorii de contribuabili:
Persoanele fizice române care realizau venituri de orice fel și din orice activitate, în România, cu excepția celor supuse la plata impozitelor pe salarii și a impozitului pe venitul agricol,
Asociațiile familiale care desfășurau activități economice pe bază de liberă inițiativă,
Persoanele fizice române și/sau străine asociate și societățile civile profesionale, care nu dădeau naștere la persoane juridice,
Persoanele fizice străine care realizau venituri în România printr-o bază fixă sau într-o perioadă ce depășea în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.
Veniturile realizate de contribuabili din diverse surse se impuneau în condițiile următoare: veniturile realizate din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă se impuneau în cote progresive pe tranșe, variind între 15% (pentru un venit anual impozabil de până la 3 milioane lei) și 35% (pentru partea de venit ce depășea 12 milioane lei). Impunerea se făcea pe bază venitului efectiv realizat, determinat ca diferență între totalul veniturilor încasate , în bani și în natură, din activitatea desfășurată, și cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor, inclusiv primele plătite pentru asigurările de bunuri, asigurările de răspundere civilă și pentru asigurările de accidente pentru salariați, legate de activitatea desfășurată.
În vederea stimulării investițiilor, cheltuielile efectuate pentru investiții, dotări și alte utilități necesare desfășurării activității și care concurau direct la realizarea de venituri, precum și cheltuielile cu repartițiile capitale se scădeau din veniturile încasate până la recuperarea acestora, dar nu mai mult de 50% din veniturile încasate în fiecare an.
Meseriașii care prestau servicii sau executau lucrări în mod singular sau asociații familiale în ateliere stabilite se impunea pe bază de norme anuale de venit. La împlinirea anumitor vârste meseriașii beneficiau de reducerea normelor de venit în proporție de 40% sau 50%, după caz. De reduceri ale normelor de venit mai beneficiau persoanele care aveau calitatea de salariat, angajat cu contract de muncă, cu normă întreagă, precum pensionarii de gradul II și persoanele handicapate asimilabile gradului II de invaliditate.
Veniturile realizate din utilizarea sau exploatarea unei opere de creație intelectuală ori a unei prestații artistice se supuneau impozitului pe veniturile realizate din valorificarea, sub orice formă, a dreptului de autor sau a drepturilor conexe dreptului de autor. Impozitul se calcula cu aceleași cote care se aplicau și în cazul impozitului pe venitul realizat din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă și care variau între 15% și 35%. Venitul anual impozabil se detrmina prin scăderea din venitul brut realizat a unei cote forfetare de cheltuieli de 15% – 50% , diferențiate în funcție de natura dreptului de autor.
Veniturile realizate din închirieri, din subînchirieri, din constituirea dreptului de uzufruct, uz sau abitație, precum, și din contractele de mandat și cesiune se impuneau cu o cotă de 15%. Venitul anual impozabil se determina prin scăderea din veniturile încasate în decursul unui an a impozitelor și taxelor datorate pentru bunurile cedate din folosință, care erau în sarcina proprietarului, a uzufructuarului sau a altui deținător legal, cu excepția impozitului la care ne referim, a comisionului reținut de intermediari și a primelor de sigurare plătite pentru bunul cedat în folosință.
În cazul închirierilor și a subînchirierilor de camere mobilate, se mai deducea o cotă forfetară de 20% din venitul rămas după scăderea cheltuielilor menționate mai sus.
Veniturile brute încasate pentru servicii prestate și lucrări executate, ca și pentru orice altă activitate desfășurată în afara unității la care era salariată persoana fizică beneficiară de venit, se impuneau cu cote progresive, care variau între 10% (pentru venitului lunar impozabil de până la 500.000 de lei) și 40% (pentru partea de venit care depășea 3,5 milioane lei).
Făceau excepție de la acest regim veniturile realizate din livrări de mărfuri sau vânzări de mărfuri în consignație (care impuneau cu 15%) și drepturile bănești cuvenite pentru invenții și inovații (care se impuneau cu 20%).
La impunerea veniturilor arătate mai sus, realizate de persoanele fizice, se aplicau soluții diferite, în funcție de natura sau de mărimea venitului impozabil. Astfel, în cazul veniturilor realizate din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă, al veniturilor reprezentând drepturi de autor și asimilate și în cel al veniturilor realizate din închirieri și subînchirieri, impunerea era anuală. În cazul veniturilor din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă, al veniturilor reprezentând drepturi de autor, precum și în cel al veniturilor din servicii prestate și lucrări executate, impunerea era progresivă pe tranșe, în cazul veniturilor din închirieri, impunerea era proporțională.
Nivelul impunerii era, de asemenea, diferit: între 15% și 35% la veniturile din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă și reprezentând drepturi de autor, între 10% și 40% la veniturile pentru servicii prestate și lucrări executate și de 15% la veniturile din închirieri și subînchirieri.
Impozitele pe veniturile realizate din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă, precum și pe cele din închirieri se determinau de organele fiscale teritoriale, pe baza declarațiilor anuale de impunere întocmite de contribuabili. Sumele astfel stabilite se vărsau de contribuabilila termenele legale. În schimb, impozitele pe veniturile reprezentând drepturi de autor, precum și impozitele pe venituri pentru srevicii prestate și lucrări executate se calculau, se rețineau și se vărsau de către unitățile plătitoare.
Pasul următor în trecerea la impunerea venitului global al persoanelor fizice la constituit instituirea, printr-o Ordonanță a Guvernului, a impozitului pe venit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2000.
Practica fiscală internațională evidențiază faptul că lista veniturilor neimpozabile se reexaminează periodic, în vederea excluderii acelora care, în urma îmbunătățirii situației social-economice a beneficiarilor lor, nu se mai justifică. Această măsură constituie, de astfel, o cale de sporire a veniturilor fiscale prin lărgirea bazei de impozitare, la care se apelează mai frecvent decât la instituirea de noi impozite și taxe ori de majorarea a cotelor celor existente.
Introducerea impozitului pe venit începând cu 1 ianuarie 2000, constituie o componentă importantă a reformei fiscale în România.
Guvernul României a realizat acest lucru prin aprobarea Ordonanței Guvernului nr .73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, publicată in Monitorul Oficial nr. 419 din 31 august 1999, această ordonanță fiind ulterior modificată și completată prin Ordonanța de Urgență nr. 87 din 29 iunie 2002, publicată in Monitorul Oficial nr. 302 din 3 iulie 2000.
România se aliniază astfel la practicile statelor din Uniunea Europeană, alături de alte țări au fost – comuniste ca Ungaria, Estonia, Polonia, Bulgaria etc. și reia tradiția politici fiscale din perioada interbelică.
S-a urmărit totdată, revizuirea și armonizarea legislației fiscale care trebuie pusă de acord cu cerințele impuse de trecerea treptată la economia de piață și pentru a se realiza o apropiere de fiscalitatea întâlnită în țările Comunității Europene.
Amortizarea legislației fiscale a fost impusă și de Acordul European de Asociere între România și Comunitățile Europene prin statele membre ale acestora.
Introducerea acestei ordonanțe simplifică astfel impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, care până la 31 decembrie 1999 erau reglementate de mai multe acte normative, cele mai importante fiind Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, Ordonanța Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, acestea fiind abrogate începând cu 1 ianuarie 2000, existând astfel un singur act normativ care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.
Din cele șapte categorii de venituri, doar primele trei, adică veniturile din activități independente, din salarii și din cedarea folosinței bunurilor se supun impozitului pe venitul global și în consecință se globalizează la sfârșitul anului fiscal, celelalta patru categorii de venituri, din pensii, din dividende și dobânzi, din activități agricole și alte venituri impunându-se separat, impozitele fiind finale. De aceea Ordonanța Guvernului nr. 73 se numește privind impozitul pe venit și nu privind impozitul pe venitul global pentru că avem de-a face de fapt cu un impozit parțial global, nu toate veniturile realizate de persoanele fizice globalizându-se.
Impunerea persoanelor fizice române cu domiciliul în România se face după principiul venitului mondial, adică cu luarea în considerare a veniturilor obținute atât în țara noastră, cât și în străinătate.
Impunerea veniturilor persoanelor fizice române cu domiciliul în România, ca și a veniturilor persoanelor fizice străine, obținute, în ambele cazuri, din România, se face conform principiului teritorialității: respectivele venituri se impun în România, adică acolo unde s-au obținut, în măsura în care ele s-au realizat prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul țării noastre sau într-o perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat. Această soluție urmărește să alinieze legislația română la practica internațională, reflectată în convențiile pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor și averii încheiate între state.
De asemenea în țările dezvoltate cu economie de piață pensiile se impozitează toate celelalte venituri realizate de persoane fizice. În condițiile actuale România nu poate adopta această soluție, deoarece timp de aproape jumătate de pensiile la noi au fost dimensionate astfel încât să reprezinte venituri nete, caqre să nu mai fie supuse ulterior impozitării directe.
În condițiile insatabilității monetare din țara noastră, impozitarea sumei dobânzilor încasate de o persoană fizică înseamnă, defapt impozitarea nu numai a renumarării sumei de bani date cu împrumutu (depuse în cont la bancă), dar și a puterii de cumpărare pierdute de aceasta în urma inflației. Fiind vorba de un impozit pe venit, acesta ar trebui calculat numai asupra acelei părți din dobândă care corespunde sumei rezultate din înmulțirea capitalului (împrumutului, depozitului bancar) cu diferența dintre rata dobânzii și rata inflației.
Impozitul se calculează lunar, la locul unde contribuabilul își are funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra sumei reprezentănd diferența dintre venitul net din salarii aferente unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă. În cazul veniturilor din salarii realizate la alte locuri de muncă, impozitul se calculează prin aplicarea baremului lunar asupra sumei reprezentând diferența între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate.
2.4.2. IMPOZITUL PE PROFIT
După anul 1989, odată cu redefinirea drepturilor de proprietate, cu apariția agenților economici, cu capitalul privat și mixt, cu reconversia proprietății publice în proprietate privată, a devenit imperativ necesară eliminarea transferului subiectiv și automat a beneficiilor către buget.
În consecință, în anul 1990 sistemul rezidual al vărsămintelor din beneficiu a fost abrogat, iar în locul lui a fost instituit, cu titlu experimental, impozitul pe beneficiul unităților economice de stat, cu cote progresive, cuprinse între 54% și 58%.
Diferențierea cotelor în funcție de rata rentabilității, la timpul respectiv, era justificată, deoarece își propunea să stabilească contribuția agenților economici la bugetul de stat în funcție de potențialul acestora. Practic, însă, ecartul dintre cota cea mai mare de impunere (de 58%, la o rată a rentabilității cuprinse între 20,1% și 25,0%) și cea mai mică (de 54% la o rată a rentabilității de până la 5%), fiind numai de 4 puncte procentuale, nu se putea atinge obiectivul urmărit.
Impozitul datorat nu mai era dependent de nevoile proprii de finanțare ale unității economice, ca în cazul vărsămintelor de beneficiu. În plus beneficiu rămas după plata impozitului se utiliza de unitatea economică pentru constituirea fondurilor proprii. Deoarece în unele cazuri beneficiile rămase după achitarea impozitului puteau fi inferioare nevoilor proprii de finanțare ale întreprinderilor, au fost prevăzute două măsuri și anume:
a fost autorizat Ministerul Finanțelor să acorde, în cazuri justificate, reduceri ale cotelor de impozit și
pentru stimularea unităților economice șă utilizeze, în cât mai mare măsură, pentru investițiile productive beneficiile rămase la dispoziția acestora după plata impozitului, s-a prevăzut reducerea cotei de impozit. Beneficiile astfel economisite, datorită acestei facilități fiscale, urmau să fie folosite tot pentru finanțarea investițiilor productive.
În scopul întăririi autonomiei financiare a întreprinderilorde stat și al simplificării relațiilor acestora cu organul ierarhic superior și cu bugetul de stat, printr-o altă reglementare adoptată în 1990 a fost anulată obligația întreprinderilor de restituire a fondurilor avansate de societate pentru investiții, precum și obligația de vărsare de către întreprinderi a prisosului de resurse proprii la organul ierarhic superior ori la bugetul de stat. În același timp, în locul multiplelor fonduri de investiții ce se constituiau la dispoziția fiecărei întreprinderi de stat și a centralei din care aceasta făcea parte, s-a prevăzut constituirea unui singur fond de investiții la întreprindere.
Prin scăderea, din veniturile realizate, a cheltuielilor cu pregătirea profesională a personalului și practica în producție, se urmărea cointeresarea unităților economice în acțiunea de formare profesională a salariaților, de ridicarea nivelului de pregătire al acestora, de reciclare a celor disponibilizați și de absorbție a șomerilor.
Tot în acest an odată cu crearea cadrului legal pentru desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, conform Decretului Lege nr. 54 /1990, impunerea beneficiilor obținute de întreprinderile mici în asociațiile cu scop lucrativ, s-a făcut prin aplicarea unor cote progresive cuprinse între 10% si 50%, pe tranșe de beneficiu, tranșe până la 50.000 lei fiind scutită.
Existența unor regimuri diferite de impunere a unităților economice din aceeași ramură a economiei, dar aparținând unor forme de proprietate diferite, nu era de natură să favorizeze concurența loială între agenții economici. Pentru ca întreprinzătorii să aibe sanșe egale de câștig, era necesar ca situația lor financiară să nu fie distorsionată de regimul fiscal diferențiat ce li se aplică în funcție de forma de proprietate sau de alte criterii în acest scop, în locul multiplelor reglementări existente pentru impunerea agenților economici, la începutul anului 1991 prin Legea nr. 12/1991 a fost instituit impozitul pe profit.
Impunerea se efectua prin cote progresive pe tranșe de profit în număr de 67, tranșa până la 25.000 lei era exonerată, iar pentru celelalte 66 de tranșe cotele erau cuprinse între 5% și 77%.
Dar, numărul mare de cote și tranșe nu a asigurat o previzionare optimă a cuantumului monetar al fluxurilor fiscale și a incidenței acestora asupra gestiunii financiare a agenților economici.
Prin stimularea într-o mai mare măsura a agenților economici de a-și diversifica și spori producția și de a realiza, pe aceasta cale, profituri mai mari, precum și pentru înlăturarea unor dificultăți în determinarea impozitului pe profit de la 1 ianuarie 1992 s-a trecut la aplicarea unui sistem mai simplu de impunere a profitului. Astfel, s-a redus numărul tranșelor de profit și respectiv, cel al cotelor de impozit de la 67 la numai 2, și anume 30% pentru profitul impozabil de până la 1 milion de lei si 45% pentru profitul care depășea acest plafon valoric, în baza H.G. nr.804/1991.
În mod normal, modificarea cotelor trebuie să favorizeze întreprinderile mici și mijlocii, care aveau nevoie de un sprijin financiar mai substanțial pentru formarea (majorarea) capitalului social atât de necesar demarării (extinderii) activității lor economice.
Din păcate, aceasta măsură a avut efecte adverse : ea a dus la majorare a efortului fiscal din partea agenților economici care realizau profituri mici și mijlocii și la o ușurare a celor cu profituri mari si foarte mari, comparativ cu impunerea precedentă. De aceea începând cu 1 ianuarie1995 a intrat în vigoare o nouă reglementare privind impozitul pe profit prin O.G. nr.70/1994, urmărindu-se o creștere a neutralității impozitului pe profit, prin stabilirea unei cote proporționale unice de 38%, aceasta mai numindu-se și cota generală de impunere.
Ultima modificare s-a produs prin O.U.G. nr.217/1999 care modifică și completează O.G. nr.70/1994, privind impozitul pe profit, intrată în vigoare începând cu 1 ianuarie 2000 care aduce o nouă reducere a cotei impozitului pe profit de la 38% la 25%.
Relaxarea fiscalității agenților economici a fost determinată de mai mulți factori, dintre care cei mai semnificativi sunt : necesitatea îmbunătățirii performanțelor economiei românești, indispensabila începerii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, hotărâtă la Helsinki în decembrie 1999, incapacitatea a numeroși agenții economici de a-și achita la termen impozitele, taxele și celelalte contribuți datorate statului și admenistrației publice locale și de a-și rambursa creditele bancare ajunse la scadența, reducerea continua a procentului impozitului pe profit în cadrul veniturilor publice la buget.
CAPITOLUL 3
IMPOZITELE PE VENIT
3.1. IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE
La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidența într-un anumit stat, precum și cele nerezidențiate, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele excepții prevăzute de lege.
De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Astfel, în mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomații străini, acreditați in țara respectivă , (cu condiția reciprocității) uneori militarii, instituțiile publice si persoanele fizice care realizează veniturile sub minimul neimpozabil. Obiectul impozabil îl formează veniturile obținute din: industrie,comerț,agricultură,bănci,asigurări,profesii libere etc., de către capitaliști întreprinzători, proprietari, mici mesteșugari,muncitori, funcționari, liber-profesioniști.
Venitul impozabil este cel care rămâne din venitul brut după ce se fac anumite scăzăminte cum sunt : cheltuielile de producție, dobânzile plătite pentru creditele primite, sumele prelevate la fondul de amortizare si la fondul de rezervă, primele de asigurare plătite, cotizațiile la asigurările de boala, de accidente si de somaj, precum si la casele de pensii,pierderile din activitatea anilor precedenți,piederile provocate de calamități naturale.
În majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se așează pe fiecare persoană care a realizat venituri,fiind deci o impunere individuală.
Stabilirea impozitului de plata se poate face fie cu luarea în considerare a unor factori sociali (stare civilă a plătitorului de impozit, vârsta numărul persoanelor aflate in întretinerea sa ) fie fără a se ține cont de aceștia. În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de așezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Este vorba mai întâi de sistemul impunerii separate a fiecărui venit provenit dintr-o anumită sursă și apoi de sistemul impunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa de proveniență.
Sistemul impunerii separate poate fi intâlnită fie sub forma unui impozit unic pe venit care permite totuși o impunere diferențiată pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite care vizează fiecare în parte, venitul obținut dintr-o anumită sursă.
Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică indiferent de sursa de proveniență și de supunerea cumulata unui singur impozit. Din compararea celor două sisteme de impunere rezultă ca impunerea separată permite tratarea diferentiată a veniturilor, în ceea ce privește modul de așezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece practic, aceasta din urmă diferă în funcție de sursa de proveniență a veniturilor (din salarii, din afaceri, din profesii libere).
În România – pentru veniturile din salarii – are loc recalcularea periodică a tranșelor de venit în funcție de evolutția indicelui salariilor medii ale muncitorilor din industrie sau adaptat tarifului de bază la mișcarea indicelui prețurilor cu amănuntul ale bunurilor de consum.
3.1.1. SUBIECTUL IMPUNERII
Subiectul impozitului este persoana fizică obligată prin lege la plata acestuia.
Conform O.G. nr. 73/1999, este subiect al impozitului pe venit, persoana fizică rezidentă, care poartă denumirea de contribuabil, după cum urmează :
persoana fizică română cu domiciliul in România, pentru veniturile obținute atât din România cât și din străinătate intr-un an fiscal;
persoana fizică română fără domiciliul în România, pentru veniturile obținute din România, prin inermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
persoană fizică străină, pentru veniturile obținute din România, prin intermediul unei baze situate pe teritorilu României sau intr-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
sunt, de asemenea, contribuabili, persoanele fizice române fără domiciliul în România, precum și persoanele fizice străine, care realizează venituri din România în alte condiții decât cele menționate anterior, și potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri, după caz.
Legislația care instituie acest impozit precizează și accepțiunea acordată termenului de România. România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale, asupra cărora România își exercită, în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional, drepturi suverane și jurisdicția.
3.1.2. OBIECTUL IMPUNERII
Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii, în cazul nostru venitul.
Veniturile care se supun impozitului pe venit sunt structurate pe următoarele categorii de venituri :
venituri din salarii;
venituri din activității independente;
venituri din cedarea folosinței bunurilor;
venituri din pensii;
venituri din dividende și dobânzii;
venituri din activități agricole;
alte venituri.
În această categorie de venituri se includ atât veniturile în bani, cât și echivalentul în lei al veniturilor în natură.
Este necesar să precizăm că există unele categorii de venituri care sunt considerate venituri impozabile, precum și unele categorii de venituri care sunt scutite de impozitul pe venit.
Nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, următoarele categorii de venituri :
ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la terțe persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, care sunt venituri de natură salarială,
sumele încasate din asigurări de bunuri, de accidente, de risc profesional și de altele similare, primite drept compensație pentru paguba suportată,
sumele primite drept despăgubiri pentru pagubele suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor acțiuni militare, conform legii,
pensiile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadrați în gradul 1 de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor acțiuni militare, conform legii,
contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în materie,
contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protecție și de lucru, alimentație și de protecție, medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, ce se acordă potrivit legislației în vigoare,
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat,
alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, și hrana acordată potrivit dispozițiilor legale,
veniturile obținute ca urmare a transferului de proprietate asupra bunurilor imobile corporale de patrimoniul personal, exclusiv cele obținute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și a părților sociale,
sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, indemnizației sau diurnei acordate pe perioada delegării și detașării în alte localității în țară și în străinătate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, inclusiv sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului,
drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenții și elevii militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile,
bursele primite de persoanele care urmează o formă de școlarizare sau perfecționare profesională în cadru instituționalizat,
sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire sau donație,
veniturile din agricultură și sivicultură.
Sunt venituri scutite de impozit pe venit, următoarele categorii de venituri :
veniturile membrilor misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare, cu condiția reciprocității, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional și a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, precum și veniturile nete în valută acordate personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii,
veniturile persoanelor fizice străine care desfășoară în România activității de consultanță în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită încheiate de Guvernul României cu guverne sau organizații internaționale guvernamentale și neguvernamentale,
veniturile obținute din corespondenții de presă străini cu condiția reciprocității,
premiile și orice alte avantaje în bani și / sau în natură obținute de elevi și studenți la concursuri interne și internaționale,
sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de către persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, acordate potrivit legii,
sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragerea cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condițiile de pensie,
sumele reprezentând diferențe de dobândă subvenționată la creditele acordate, subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri, precum și uniformele obligatorii și drepturile de echipament, potrivit legislației în vigoare,
veniturile reprezentând avantajele în bani și /sau în natură acordate persoanelor cu handicap, veteranilor de război, invalizilor și văduvelor de război, accidentaților de război în afara serviciului de ordonat, persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1954, precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașilor eroilor-martiri, răniților , luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989,
alte venituri prevăzute a fi scutite în Ordonanța.Guvernului. nr. 73 / 1999.
3.1.3. MODALITĂȚI DE IMPUNERE
În practica fiscală se stabilesc două sisteme de așezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice.
Din punct de vedere tehnic, impunerea veniturilor persoanelor fizice, se poate realiza fie pe fiecare sursă de venit în parte înregistrându-se sistemul impunerii separate, fie pe venitul global fără să se țină seama de sursa de proveniență înregistrându-se sistemul impunerii globale.
Atât impunere separată cât și impunerea globală prezintă și avantaje și dezavantaje astfel :
AVANTAJE :
Impunera separată :
Permite impunerea diferențiată a veniturilor, după natura lor,
Oferă posibilitatea aplicării unor metode de evaluare adaptate materieie impozabile, deci precise și simple,
Este o impunere mai lejeră, pentru că nu este afectată de progresivității, dată de creșterea cotei de impozit prin cumularea veniturilor,
este mai comodă pentru plătitor.
Impunerea globală :
permita aplicarea progresivității cotelor, asigurând la venituri egale, impozite egale,
diminuează sustragerea de la plată,
are randament fiscal ridicat.
DEZAVANTAJE :
Impunerea separată :
are un randament fiscal redus,
implică o activitate laborioasă pentru aplicarea sa și este costisitoare,
nu permite cunoașterea situației de ansamblu a plătitorului,
defavorizează persoanele care obțin un singur venit.
Impunerea globală :
nu permite desființarea sarcinii fiscale în funcție de natura venitului,
defavorizează persoanele care realizează venituri din mai multe surse,
implică un volum mare de muncă pentru întocmirea declarațiilor de venit și pentru control, deci un cost ridicat.
În România până la 31 decembrie 1999 s-a practicat impunerea separată a veniturilor persoanelor fizice, adică fiecare persoană fizică plătea atâtea impozite câte venituri realiza, de la 1 ianuarie 2000, prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 73/1999, se practică atât impunerea globală pentru categoriile de venituri care se globalizează cât și impunerea separată pentru categoriile de venituri a căror impozite sunt finale.
3.1.4. IMPUNEREA VENITURILOR
3.1.4.1. IMPUNEREA VENITURILOR DIN SALARII
Contribuabilii, persoane fizice, care obțin venituri din salarii datorea impozit, pentru determinarea acestuia fiind necesară clarificarea următoarelor aspecte :
DEFINIREA VENITURILOR DIN SALARII
Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea veniturilor în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ca urmare a unei relații contrctuale de muncă, precum și orice venituri de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă și care sunt realizate din :
sume primite pentru munca prestată a contractului individual de muncă și a contrctului colectiv de muncă :
salariile de bază,
sporurile și adaosurile de orice fel,
indemnizațiile de orice fel,
recompensele și premiile de orice fel,
sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate potrivit legii presonalului din instituțiile publice, cele repprezentând stimulente din fondul de participare la profit, acordate salariațiilor agențiilor economici după apobarea bilanțului contabil, potrivit legii,
sumele primite pentru concediul de odihnă,
sumele primite din fondul de asigurări sociale în caz de incapacitate temporară de muncă și de maternitate,
sumele prntru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani,
sumele primite pentru concediul privind îngrijire acopilului cu handicap, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani,
sumele primite pentru concedii medicale privind îngrijirea copiilor cu handicap accentua sau grav, până la împlinirea de câtre copii a vârstei de 18 ani,
orice alte câștiguri în bani sau în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor,
indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică stabilite potrivit legii,
drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii,
indemnizația lunară brută, precum și suma din profiul net, cuvenite administratorilor la companii/societății naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome,
sumele primte de membrii fondatori ai sociatăților comerciale constituite prin subscripție publică,
veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări servicii,
sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de adinistrație și în comisia de cenzori,
sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, conform legii,
alte tipuri de indemnizații de natură salarială.
În schimb, sumele primite din partea angajatorului pentru acoperirea cheltuielilor de transport, cazare sau diurnă în timpul unei deplasării în țară sau în străinătate, sumele primite pentru deplasări în interes de serviciu și sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare de serviciu sunt venituri neimpozabile și nu se supun impozitării.
DETERMINAREA VENITURILOR DIN SALARII
Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate din salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli după caz :
contribuția pentru pensia suplimentară, de 5% = 5% x ( salariul de bază lunar + toate sporurile ( veniturile ) cu caracter permanent acordate ).
Se iau în calcul toate veniturile cu caracter permanent, la nivelul efectiv realizat. Nu se iau în calcul ajutoare, sporuri, prime și orice alte sume acordate ocazional.
Acest coeficient s-a modificat începând cu 1 aprilie 2001 devenind 11,67 %, el numindu-se acum contribuția de asigurări sociale.
contribuția pentru protecția socială a șomerilor, de 1% = 1% x salariu de bază lunar, indiferent de salariul efectiv realizat în luna respectivă,
contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, de 7% = 7% x ( salariu de bază lunar + toate veniturile cu caracter permanent acordate + toate veniturile acordate ocazional, precum ajutoare, sporuri, prime și alte sume acordate.
cota de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, odată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.Trebuie precizat că această deducere din venitul brut al salariului nu reprezintă o cheltuială efectivă ca și celelalte contribuții și nici o obligație de plată, ci reprezintă o sumă ( 800.000 x 15% = 120.000 lei ) care se deduce din venitul supus impozitării fără a diminua salariu ( câștigul ) net cuvenit salariatului cu suma respectivă.
VN = VB – CPS(CAS) – CPSȘ – CASS -CHP
VN = VB – CASS
Contribuabilii, persoane fizice, care obțin venituri din salarii au dreptul la deducerea din venitul net obținut, a unor sume sub formă de deduceri personale compuse din deducerea personală de bază (800.000 lei) și deducerile personale suplimentare, după caz, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile, obținându-se baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii.
Recomandarea mea este ca această denumire de bază de calcul să fie înlocuită sau completată cu cea de venit impozabil sau venit net impozabil lunar sau anual după momentul sau modul în care se face calculul.
Această regulă de determinare a venitului net impozabil este valabilă pentru toate cazurile în care angajatul are numai un loc de muncă, acesta fiind locul de muncă de bază, adică unde își are carte de muncă.
Dacă însă angajatul are mai multe locuri de muncă, această regulă se aplică doar la locul de muncă de bază, la locurile de muncă, altele decât locul de muncă de bază, de exemplu unde a încheiat convenții civile de prestări servicii, se scade din venitul din venitul brut doar contribuția pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, obținându-se astfel venitul net impozabil.
Dacă angajatul nu este încadrat cu carte de muncă și își desfășoară activitatea numai pe bază de convenție civilă de prestări servicii, acesta fiind singurul loc de muncă al său, atunci acesta este considerat loc de muncă de bază.
Dacă contribuția pentru pensia suplimentară de 5% (contribuția de asigurări sociale de 11,67%) și contribuția pentru protecția socială a șomerilor de 1% se plătesc, respectiv chetuielile profesionale și deducerile personale se acordă doar o dată pe lună la locul de muncă unde salariatul are funcția de bază, adică unde își are carte de muncă.
Deducerile personale se acordă, după caz astfel :
deducerea personală de bază, care începând cu luna ianuarie 2000 este fixată la suma de 800.000 lei pe lună.
Această sumă se actualizeză semestrial prin hotărâre a Guvernului, în funcție de indicele de inflație realizat de 6 luni, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică.
deducerile personale suplimentare se calculează în funcție de deducerea personală de bază, astfel :
0,60 x deducerea personală de bază pentru soția/soțul aflată/aflat în întreținere,
0,35 x deducerea personală de bază pentru fiecare din primii 2 copii aflați în întreținere,
0,20 x deducerea personală de bază pentru fiecare din următorii copii aflați în întreținere,
0,20 x deducerea personală de bază pentru fiecare alt membru de familie aflat în întreținere,
de asemenea contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere astfel :
1,00 x deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav,
0,50 x deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere acele persoane ale căror venituri(impozabile, neimpozabilt și scutite) depășesc sumele reprezentând deducerile personale suplimentare.
Sunt considerați alți membri de familie rudele soțului/soției până la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv.
Deducerile personale se însumează, adică se adună deducerea personală de bază cu deducerile personale suplimentare de care beneficiază contribuabilul, dar suma deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate depăși 3 x deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.
Adică în cazul în care unui contribuabil îi rezultă din însumarea coeficienților de deducere personală de bază și de deduceri personale suplimentare un coeficient de 3,5 el nu poate beneficia decât de un coeficient de deducere de 3 x deducerea personală de bază ( 3 x 800.000 = 2.400.000 lei).
Totuși conform legii în situația în care se depășește coeficientul de deducere de 3 dacă este vorbe de o familie, de exemplu, soț sși soție, ei au posibilitate să împartă persoanele aflate în întreținere astfel încât nici unul din cei doi să nu depășescă coeficientul de deducere maxim admis de 3 și să beneficieze astfel de maximul de deduceri posibile.
De asemenea recomand ca întotdeauna soțul sau soția cu veniturile cele mai mari să primească deducerile cele mai mari pentru că atunci sarcina fiscală scade pentru acesta.
Tot aici mai trebuie făcută o precizare, am constatat o neconcordanță între textul Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 și Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, astfel potrivit ordonanței nu este considerată persoană aflată în întreținere soția/soțul a cărei/cărui venituri depășesc 0,60 x deducerea personală de bază, pe când potrivit Normelor acest coeficient a devenit brusc 0,80, deci consider că acesta din urmă este rezultatul unei erori și că ar trebui ca acest coeficient să fie corectat și în Norme pentru ca el să rămână 0,60.
IMPOZITAREA VENITURILOR DIN SALARII
Contribuabilii care realizează venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel :
la locul unde se află funcția de bază ( încadrare cu carte de muncă ), prin aplicarea baremului lunar de imupere stabilit de Ministerul Finanțelor pentru anul 2000 respectiv 2001 ( baremul lunar cuprinzând trnșele de venituri impozabile lunare și impozitul lunar, care reprezintă 1/12 din baremul anual de impunere ) asupra venitului net impozabil determinat prin scăderea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii reținute ( contribuția pentru pensia suplimentară de 5% – contribuția de asigurări sociale de 11,67%), contribuția pentru protecția socială a șomerilor de 1% și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, a sumei reprezentând cheltuielile profesoinale și a deducerilor personale suplimentare ) acordate în luna respectivă după caz :
VNI = VB – CPS(CAS) – CPSȘ- CASS –CHP –DPB –DPS
pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, altele decât cele de la funcția de bază întâlnim de asemenea mai multe situații:
pentru contribuabilii care pe lăngă funcția de bază mai obțin venituri din salarii și de la locuri de muncă, unde își desfășoară activitatea de bază de convenții civile de prestării sercicii, impozitul se determină prin aplicarea baremului lunar de impunere, asupra venitului net impozabil determinat ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate de 7%, pe loc de realizare a acestuia.
VNI = VB – CASS
pentru contribuabilii care obțin venituri din salarii numai la locul de muncă unde își desfășoară activitatea pe bază de convenție civilă de prestări servicii, care este considerat loc de muncă unde are funcția de bază, impozitul se determină prin aplicarea baremului lunar de impunere, asupra venitului net impozabil determinat ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii reținute ( contribuția pentru pensia suplimentară de 5% – contribuția de asigurări sociale de 11,67% -, contribuția pentru protecția socială a șomerilor de 1% și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate de 7% ).
VNI = VB – CPS(CAS) – CPSȘ – CASS
În ceea ce privește persoanele care au calitate de pensionari ei pot opta pentru una din cele două situații , adică persoanele pensionate, care obțin pe lângă pensii și venituri din salarii, din desfășurarea de activități pe bază de convenții civile și de perstări servicii, nu sunt obligate să plătească decât contribuția pentru asigurările sociale de sănătate de 7% (a), dar dacă persoanele pensionate doresc ca ulterior, în funcție de perioada de plată și de mărimea contribuțiilor, să li se recalculeze veniturile din pensii, ei au posibilitatea ca să plătească toate cele trei contribuții (b).
Plățile lunare care se calculează, nu sunt plăți definitive, ci se consideră ca plățile anticipante (sau în avans) cu titlu de impozit.
La sfârșitul anului plătitorii de venituri din salarii ( angajatorii ) au obligația să determine venitul annual impozabil din salarii, să calculeze impozitul anual, precum și să efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul actual la nivelul anului și impozitul calculat și reținut
lunar anticipat în cursul anului fiscal, pe baza datelor din fișa fiscală – FF 1, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :
au fost angajații permanenții ai plătitorului în cursul anului fiscal;
nu au alte surse de venit care se globalizează.
De la această regulă fac excepție plătitorii de venituri din salarii ( angajatorii ) care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un număr de angajați permanenți mai mic de 10 persoane inclusiv, care nu au obligația, dar pot efectua regularizarea anuală.
În situația în care contribuabilul, mai are și alte surse de venit care se globalizează ( venituri din activităti independente, venituri din salarii, venituri din cedarea folosinței bunurilor ) el are obligația de a depune, pană la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a veniturilor, o declarație anuală de venit global.În cazul în care veniturile se realizează în mai multe locuri, se completează declarații speciale pentru fiecare categorie de venit și pe fiecare loc de realizare a acestuia și se depun la organul fiscal competent (inspector) care pe baza datelor din declarația de venit global, determină venitul annual global impozabil și implicit impozitul pe venitul global datorat sau de restituit, după caz.
Același lucru este valabil și pentru contribuabilii care obțin numai venituri în baza unor convenții civile de prestări servicii, care sunt considerate venituri la locul de muncă de bază, cu precizarea că ei beneficiază și de deduceri personale, care se acordă însă numai la sfârșitul anului când se determină de către organul fiscal competent venitului annual global impozabil.
Organul fiscal emite o decizie de impunere care stabilește impozitul anual pentru anul respectiv și diferențele de impozit rămase de achitat sau de restituit, după caz.
În concluzie, impunerea definitivă a veniturilor din salarii și a celor asimilate salariilor se efectuează abia la sfârșitul anului fiscal care coincide cu sfârșitul anului calendaristic.
3.1.4.2.IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE
Contribuabilii care dețin venituri din activității independente sunt personele fizice române și străine care realizează astfel de venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere închiriat în vederea realizării de activități producătoare de venit, asociere care se realizează potrivit dispozițiilor legale și care nu dă naștere unei persoane juridice.
Trebuie făcută o precizare și anume, începând cu 1 ianuarie 2000 fiecare asociație fără personalitate juridică constituită potivit legii are obligația să încheie contacte de asociere în formă scrisă la începerea activității, care să cuprindă următoarele date: părțile contractante, obiectul de activitate și sediul asociației, contribuția asociațiilor în bunuri și drepturi, cota procentuală de participare a fiecui asociat la veniturile sau pierderile asociației, desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor asociației față de autoritățile publice și condițiile de încetare a asocierii.
Sunt supuse obligației de închiriere și înregistrare a unui contract de asociere atât asociațiile fără personalitate juridică a căror constituire și funcționare sunt reglementate prin acte normative speciale și anume asociațiile familiale, cabinetele medicale grupate, cabinetele medicale asociate, societatea civilă medicală, cabinetele asociate de avocați, notari publici asociați, societatea civilă profesională de avocați, asociațiile în participațiune constituite potivit legii, precum și orice asociere fără personalitate juridică constituită în baza Codului civil..
DEFINIREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE
Veniturile din activități independente cuprind :
veniturile comerciale,
veniturile din profesii liberale și
veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
Veniturile comerciale sunt veniturile din taxe de comerț ale contribuabililor, din prestări servicii, altele decât cele realizate din profesii liberale, precum și cele obținute din practicarea unei meserii.Veniturile din profesii liberale sunt veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, expert-contabil, contabil autorizat, consultanță de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii asemănătoare, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
Veniturile din drepturile de proprietate intelectuală sunt veniturile realizate din valorificarea drepturilor industriale cum sunt brevete de investiții, know-how, mărci înregistrate, franciză, precum și a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor și altele asemenea.
DETERMINAREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE
Venitul brut din activități independente reprezintă toate veniturile în bani și în natură cum sunt : veniturile din vânzarea de produse și de mărfuri, venituri din prestarea de servicii și executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii și orice alte venituri obținute din exercitarea activității, precum și veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru disponibilități bănești aferente afacerii, din alte activități adiacente și altele asemenea.
Nu sunt considerate venituri brute următoarele : aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor ăn natură făcute la începera unei activități sau în cursul desfășurării acesteia, sumele primite sub formă de credite bancare sau de înprumuturi de la persoane fizice sau juridice, sumele primite ca despăgubiri, sumele sau bunurile primite sub formă de sponsoriyare sau de mecenat.
Venitul net din activității independente deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
să fie efectuate în interesul direct al activității,
să corespundă unor chetuieli efective și să fie justificate cu documente,
să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.
Pentru a fi și mai preciși avem de fapt două categorii de cheltuieli și anume cheltuieli deductibile și cheltuieli nedeductibile care pot fi :
chetuieli deductibile :
cheltuieli cu achiziționarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, mărfuri,
cheltuieli cu lucrări executate și servicii prestate de terți,
cheltuieli efectuate de contribuabil pentru executatea de lucrări șe prestarea de servicii pentru clienți,
chiria aferentă spațiului în care se desfășoară activitatea, cea aferentă utilajelor și altor instalații utilizate în desfășurarea activității, în baza unui contract de închiriere,
dobânzile aferente creditelor,
dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice și juridice, utilizate ăn desfășurarea activității ăn limita dopbânzii de refinanțare a Băncii Naționale a României, ăn baza contractului încheiat între părți,
chetuielile cu comisioanele și alte servicii bancare,
chetuielile cu primele de asigurare care privesc bunurile înscrise în Registrul – inventar sau de asigurare profesională,
cheltuieli cu reclama și publicitatea ,
cheltuielile poștale și taxele de comunicații,
cheltuieli cu energia și apa,
cheltuieli cu transporturi de bunuri și persoane,
cheltuieli de delegare, detașare și deplasare,
cheltuieli de personal,
cheltuieli cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit,
cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurările sociale de stat, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, pentru asigurările sociale de sănătate precum și alte contribuții obligatorii.
Trebuie făcute anumite precizări privind contribuția pentru asigurările sociale de sănătate pe care contribuabilul are obligația să o plătească odată cu impozitul pe venturile din activității independente, care este de 7% din venitul net impozabil și anume dacă este sau nu deductibilă după ce s-a calculat și plătit.
chetuielile reprezentând contribuțiile profesionale obligatorii datorate potrivit legii asociațiilor profesionale din care fac parte contribuabilii,
cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările în vigoare,
valoarea rămasă neamortizată a bunurilor și drepturilor amortizabile înstrăinate, determinată prin deducerea din prețul de cumpărare a amortizării incluse pe costuri în cursul exloatării, în limita venitului realizat din înstrăinare,
chetuielile privind operațiunile de leasing operațional și financiar,
cheltuielile cu sponsorizarea, mecenatul, protocolul, privind perisabilitățile în limitele stabilite prin legislația în vigoare,
alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
cheltuieli nedeductibile :
amenzile, majorările de întârziere și penalitățile, altel decât cele de natură contractuală,
donațiile de orice fel,
cheltuielile de sponsorizare sau mecenat, care depășesc limitele prevăzute de lege,
cheltuielile pentru protocol, care depășesc limita de 0,25% aplicată asupra bazei de calcul.
Baza de calcul de determină prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor aferente deductibile, exclusiv a cheltuielilor de protocol pentru carese face calculul plafonului. La fel se procedează pentru a determina baya de calcul pentru cheltuielile de sponsorizare sau mecenat.
ratele aferente creditelor angajat;
dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziționarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizărilor corporale potrivit prevederilor legale,
cheltuieli de achiziționare sau de fabricare a bunurilor și drepturilor amortizabile din Registrul – inventar,
chetuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau sau degradare și neimpozabile,
sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare,
sumele reprezentând perisabilități care depășesc limite maxime stabilite prin legislația ăn vigoare,
impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit,
alte sume care depășesclimitele cheltuielilor prevăzute prin legislația în vigoare.
Venitul net din activități independente, realizat de persoanele fizice în cadrul unor asociații fără personalitate juridică se calculează la nivelul asociației.
În cazul contribuabililor care realizează venituri din activității independente și își desfășoară activitatea singuri, într-un punct fix sau ambulant, venitul net se poate determina pe bază de norme anuale de venit, aceste norme de venit aplicându-se proporțional, cu perioada lucrată, aceștia nu mai sunt astfel obligați să conducă evedență contabilă în partidă simplă.
Ministerul Finanțelor a stabilit nomenclatorul activităților independente pentru care venitul net se poate determina pa bază de norme de venit.
Pentru contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală există câteva reguli speciale și anume :
Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea ăncasărilor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură realizate din drepturi de proprietate intelectuală.
Venitul net se detrmină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 25% aplicată la venitul brut, iar pentru venitul net din drepturi de autor aferente operelor de artă monumentală se determină prin deducerea de venitul brut a unei cote de cheltuieli de 40%, aplicată la venitul brut.
Trebuie făcută însă precizarea că acești contribuabili care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de venit, precum și cei care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Opțiunea se face pe bază de cerere adresată organului fiscal competent înainte de începerea anului fiscal și este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de cel puțin 2 ani.
Opțiunea se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă de 2 ani, în cazul în care contribuabilul nu depune o cerere de renunțare la opțiune înaintea expirării celui de-al doilea an.
Contribuabilii care obțin numai venituri din activității independente fără să mai aibă astfel și o sursă de venituri, beneficiază și ei la fel ca și contribuabili care obțin venituri din salarii la locul de muncă de bază, de deducerea din venitul net a unor sume sub formă de deduceri personale compuse din deducerea personală de bază ( 800.000 lei ) și deducerile personale suplimentare, după caz, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile, obținându-se venitul net impozabil din activități independente.
Acest lucru se datorează pe de o parte faptului, că pentru acești contrubuabili veniturile din activități independente sunt considerate venituri obținute la locul de muncă de bază și pe de altă parte pentru că potrivit art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 toți contribuabilii prevăzuți în această ordonanță beneficiază de deduceri personale.
Pentru ceilalți contribuabili care obțin venituri din activități independente venitul net este de fapt venitul net impozabil.
Aici mai trebuie făcută o precizare și anume că toți contribuabilii care obțin venituri din activități independente și care beneficiază de deduceri personale, beneficiază de ele doar la sfârșitul anului fiscal.
IMPOZITAREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE
Contribuabilii care realizează venituri din activități independente sunt obligați să efectueze plăți anticipate cu titlu de impozit în baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent, exceptând cazul reținerilor la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc la organul fiscal luând ca bază de calcul venitul annual estimat sau venitul din decizia de impunere pentru anul fiscal precedent.
Contribuabilii vor efectua aceste plăți anticipate trimestrial în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru .
Beneficiarii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează în cursul anului un impozit de 15% din venitul brut încasat, reprezentând plăți anticipate în contul impozitului anual.
Până la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a venitului toți contribuabilii care obțin venituri din activități independente au obligația să depună în mod eșalonat declarația anuală de venit global, precum și declarația specială.
Pentru contribuabili care obțin numai venituri din activități independente , adică dintr-o singură sursă, impozitul pe veniturile din activitățile independente coincid cu impozitul pe venitul global și se determină prin aplicare baremului anual de impunere stabilit de Ministerul Finanțelor pentru anul 2000, asupra venitului net impozabil determinat prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor aferente deductibile, a eventualelor pierderi fiscale reportate și a deducerilor personale (deducerea personală de bază și deducerile personale suplimentare).
VNI = VB – CHAD – PFR – DPB – DPS
În situația în care contribuabilul mai are și alte surse de venit care se globalizează (venituri din salarii, venituri din cedarea folosinței bunurilor), atunci organul fiscal pe baza datelor din declarația anuală de venit global care cuprinde și declarația specială privind veniturile din activități independente determină venitul anual global impozabil și impozitul pe venitul global datorat de contribuabil.
Organul fiscal emite o decizie de impunere care stabilește impozitul anual pentru anul respectiv și diferențele de impozit rămase de achitat sau de restituit.
Tot aici mai trebuie făcută o observație și anume, atunci când s-a alcătuit această ordonanță privind impozitul pe venit nu s-a urmărit corelarea impozitului pe veniturile din activități independente cu impozitul pe profit. De spun acest lucru, pentru că sunt câțiva factori care ne arată
că dacă înainte o persoană fizică avea o alternativă pentru a porni o afacere în niște condiții mai avantajoase, acum a pierdut această alternativă sau se gândește de două ori înainte de a face acest lucru.
Dacă în privința costurilor pentru pornirea unei afaceri putem spune că acestea au rămas mici, pentru obținerea unei autorizații pe o persoană fizică sau asociație familială pentru desfășurarea unei activități comerciale, de exemplu, fiind necesari mult mai puțini bani și mai puțin timp decât pentru înființarea unei societăți cu răspundere limitată, chiar și capitalul necesar pentru pornirea unei afaceri fiind mai mic, ceilalți factori nu mai stimulează o persoană fizică pentru a opta pentru această formă de a porni o afacere și anume :
taxa pe valoare adăugată, până la data 31.12.1999 persoanele fizice autorizate și asociațiile familiale care desfășurau o activitate comercială inclusiv avocații și notarii erau scutite de plata TVA, dar începând cu 1.01. 2000, exceptând avocații și notarii care sunt în continuare scutiți, ceilalți au același statut în ceea ce privește TVA ca și societățile comerciale, adică în momentul în care o persoană fizică autorizată realizează o cifră de afaceri mai mare de 50 milioane lei devine automat plătitoare de TVA, în condițiile în care această limită nu a mai fost actualizată cu indicele inflației din anul 1995.
cotele de impunere, acest factor practic dă peste cap toate calculele unui posibil întreprinzător care ar opta pentru obținerea unei autorizații ca persoană fizică, pentru că dacă până la 31.12.1999 cotele de impunere se situau între 15% și 35% din care 7% reprezenta contribuția pentru asigurările sociale de stat, deci această contribuție era inclusă în impozit, de la 1.01.2000 cotele de impunere sunt între 18 și 40% iar cota de 7% privind contribuția pentru asigurările speciale de stat nu mai este inclusă în impozit ci se adaugă acestuia ea calculându-se aplicând cota de 7% la venitul net impozabil realizat de contribuabil, acesta plătind efectiv cota de 25% minim și 47% maxim, dacă vom cumula impozitul pe venituri din activități independente cu contribuția la asigurările sociale de stat.
Dacă mai ținem cont și de faptul că impozitul pe profit este de la 1.01.2000 de
25% aceasta reducându-se de la 38% avem o imagine mult mai bună în ceea ce privește necorelarea acestor impozite.
Pentru că practic se ajunge la situația ca două persoane care desfășoară aceeași
Activitate comercială, de comerț, de exemplu, să fie impozitate diferit, cea juridică constituită ca societate comercială cu 25% iar cea fizică constituită ca persoană fizică autorizată cu o cotă între 25%, minim și 47%, maxim.
În concluzie, dacă până la 31.12.1999 o persoană fizică avea o posibilitate pentru a porni o afacere mai puțin după 1.01.2000 practic ea nu mai are această posibilitate în noile condiții.
3.1.4.3. IMPUNEREA VENITURILOR DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR
DEFINIREA VENITURILOR DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt venituri în bani și/sau în natură provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile (din închirierea acestora), obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.
Aceste venituri din cedarea folosinței bunurilor se stabilesc obligatoriu pe baza unui contract încheiat între părți în formă scrisă, care este înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Obligația de a înregistra la organul fiscal contractual încheiat în formă scrisă revine proprietarului, uzufructuarului sau altui deținător legal, după caz.
DETERMINAREA VENITURILOR DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR
Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor încasate în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură realizate de proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal și se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale în sarcina acestora (îmbunătățiri, întreținere, etc.), dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă (chiriaș).
Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 30%, aplicată la venitul brut, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
VN = VB – CHDAV
CHDAV =VB x 30%
Contribuabili care dețin venituri numai din cedarea folosinței bunurilor fără a mai avea și alte surse din venitul pe parcursul unui an fiscal beneficiază de deducerea din venitul net a unor sume sub formă de deduceri personale formate din deducerea personală de bază în sumă de 800.000 lei și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile, obținându-se venitul net impozabil din cedarea folosinței bunurilor.
VNI = VB – CHDAV – DPB – DPS
Pentru contribuabilii care obțin și alte venituri decât cele din cedarea folosinței bunurilor care nu se impozitează prin stopaj la sursă cum sunt veniturile din salarii și veniturile din activități independente, venitul net coincide cu venitul net impozabil.
VNI = VN = VB – CHDAV
Trebuie să mai facem o precizare și anume că potrivit art. 56 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 și a normelor de aplicare a acestui articol, contribuabilii care obțin numai venituri din cedarea folosinței bunurilor beneficiază numai la sfârșitul anului, de deducerile personale, adică atât de deducerea personală de bază cât și de eventualele deduceri personale suplimentare.
IMPOZITAREA VENITURILOR DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR
Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor sunt obligați să efectueze plăți anticipate cu titlu de impozit, în baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent, exceptând cazul reținerilor la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal în baza contractului încheiat între părți, în formă scrisă și se efectuează în patru rate egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestrul.La sfârșit anului toți contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor au obligația să depună o declarație specială, de asemenea au obligația să depună până la data de 31 martie a anului următor declarația anuală de venit global.
Pe baza acestor declarații, organul fiscal va determina impozitul pe venitul global datorat de contribuabili și se va emite decizia de impunere din care va rezulta diferențele de impozit de achitat sau de restituit.
Recomandarea mea este ca veniturile din cedarea folosinței bunurilor să fie împărțită între coproprietari dacă este cazul sau să fie declarate de cel cu venitul mai mic, după caz, pentru a rezulta astfel un impozit cât mai mic datorat de contribuabili.
3.1.4.4. IMPUNEREA VENITURILOR DIN PENSII
Într-o primă fază a aplicării impozitului pe venit, veniturile din pensii erau considerate venituri neimpozabile și nu se impozitau, dar începând cu 1 iulie 2000, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 87 din 29 iunie 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 302 din 3 iulie 2000 și aceste venituri se impozitează.
DEFINIREA VENITURILOR DIN PENSII
Veniturile din pensii reprezintă totalitatea veniturilor încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fondurile constituite prin contribuții obligatorii normale la un sistem de asigurare socială, cât și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii.
DETEMINAREA VENITURILOR DIN PENSII
Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat și după caz, pensii plătite prin bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurările sociale de sănătate.
Venitul net din pensie reprezintă diferența dintre venitul brut din pensie și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, de 7% :
contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, de 7% = 7% x venitul brut din pensie.
VN = VB – CASS
Venitul net impozabil lunar din pensii se determină prin deducerea din venitul net din pensie a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.
VNI = VN – 2.000.000 lei = VB – CASS – 2.000.000 lei
IMPOZITAREA VENITURILOR DIN PENSII
Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unitățile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar de impunere stabilit de Ministerul Finanțelor asupra venitului net impozabil din pensii.
Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe baza căreia își au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.
În concluzie veniturile din pensii nu se globalizează și nu se depun nici o declarații speciale pentru aceste venituri.
3.1.4.5. IMUPUNEREA VENITURILOR DIN DIVIDENDE ȘI DOBÂNZII
IMPOZITAREA VENITURILOR DIN DIVIDENDE
Veniturile din dividende sunt orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani și/sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi, precum și sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții.
Veniturile sub formă de dividende distribuite precum și sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții se impun cu o cotă de 5% din suma acestora.
Obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați.
În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil anual, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Impozitul pe dividende reținut este impozit final, deci veniturile din dividende nu se globalizează la sfârșitul anului și în consecință nu se depun nici o declarație speciale pentru aceste venituri.
Trebuie să mai facem o remarcă și anume că începând cu 1.01.2000 s-a produs o reducere a impozitului pe dividende pentru că până la 31.12.1999 acesta a fost de 10%.
Până la 31 decembrie 1999 impunerea veniturilor din dividende era reglementată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 26 din 18 august 1995.
IMPOZITAREA VENITURILOR DIN DOBÂNZI
Veniturile sub formă de dobânzi sunt veniturile obținute din titlu de creanțe de orice natură și orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor împrumutați, precum și titluri de participare la fonduri deschise de investiții pentru care prețul de răscumpărare este mai mare decât prețul de cumpărare. Este asimilată dobânzilor și acea parte a sumelor asigurate obținute din asigurări de viață prin produsele care au la bază principiul economisirii pure .
Următoarele venituri sunt considerate venituri din dobânzii :
dobânzi obținute din obligațiuni;
dobânzi obținute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
componența investițională, în cazul asigurărilor de tipul economisirii pure;
suma primită de deținătorul de titluri de participare la fondurile deschise de investiții, stabilită ca diferență între prețul de răscumpărare și prețul de cumpărare;
suma primită sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate;
alte venituri obținute din titluri de creanță.
Sunt scutite de impozit, dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitele la vedere, precum și obligațiunilor Agenției Naționale pentru Locuințe.
Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 1% din sume acestora.
Obligația calculării și reținerii impozitului pe venituri sub formă de dobânzi revine plătitorilor de astfel de venituri în momentul calculării acestora și virarea lui se face de către plătitori, lunar până la data de 25 a lunii următoare celei în care se face calculul dobânzii.
Impozitul pe dobânzi reținut este impozit final, în consecință aceste venituri din dobânzi nu se globalizează și nu se depun nici declarații speciale pentru aceste venituri.
3.1.4.6. IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚII AGRICOLE
Persoanele fizice care obțin venituri din cultivare și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și în solarii , percum și a arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, din exploatarea pepenierilor viticole și pomicole și altale asemenea datorează un impozit în cotă de 15% asupra venitului net, impozitul fiind final .
Impozitul se determină pe baza normelor de venit.
Normele de venit se aprobă de către direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, cu avizul direcțiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii și Pădurilor, până cel tărziu la data de 31 mai a anului fiscal.
Declarația de impunere se depune la organul fiscal pe raza căruia se află terenul, până la data 30 iunie a anului fiscal,iar impozitul se plătește la organul fiscal de domiciliu al contribuabilului, în proporțiile și la termenele următoare :
50% până la 1 septembrie inclusiv ;
50% până la 15 noembrie inclusiv.
Procedura de declarare, stabilire și plată a impozitului se stabilește prin ordin al ministerului finanțelor publice.
3.1.4.7. IMPUNEREA ALTOR VENITURI
În această categorie de venituri sunt cuprinse :
veniturile obținute din jocuri de noroc, cum sunt : venituri din jocuri tip cazinouri, din jocuri tip bingo și keno în săli de joc, pronosticuri și pariuri sportive, jocuri – concurs cu câștiguri de orice fel, loterii, inclusiv premiile de orice fel, în bani sau în natură;
veniturile sub formă de orice fel, prime în bani și/sau în natură, cum sunt :
premiile pentru sportivi, premiile pentru antrenori și alți tehnicieni, primele de lot, premiile acordate oamenilor de cultură, știință și artă la festivaluri sau la alte concursuri internaționale, orice alte câștiguri de aceeași natură;
venituri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și plăților sociale;
alte diverse venituri.
Sunt scutite veniturile obținute din jocurile de noroc, din premii și prime în bani și/sau în natură, sub valoarea de 3.000.000 lei pentru orice câștig realizat, de la același organizator sau plătit într-o singură zi.
Veniturile obținute din jocurile de noroc, premii și prime în bani și/sau în natură se impun prin reținere la sursă cu o cotă de 10% aplicată la baza de calcul sau astfel spus la venitul net impozabil.
Adică contribuabilii, care realizează venituri din jocuri de noroc, din premii în bani și/sau în natură datorează un impozit calculat prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul (venitul net impozabil) determinat ca diferență între câștigul realizat (venitul brut) și suma reprezentând venitul scutit de impozit(3.000.000 lei).
VNI = VB – 3.000.000 lei
I = VNI x 10%
Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine plătitorilor de venituri, impozitul fiind final. În cazul veniturilor obținute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale, impozitul se calculează prin reținerea la sursă, aplicându-se cota de 1% la valoarea tranzacției.
Pentru tranzacțiile derulate prin intermediari cota de 1% se aplică asupra diferenței dintre valoarea tranzacției și comisionul reținut de intermediari.
Impozitul este calculat, reținut și virat de către plătitorul de venit, impozitul fiind final.
Impozitul pe veniturile din jocurile de noroc, din premii și prime în bani și/sau în natură, precum și pe veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor imobiliare și părților sociale se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Toate celelalte venituri care nu au fost menționate anterior se supun impunerii cu o cotă de 10% aplicată asupra veniturilor brute, impozitul fiind final.
IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR JURIDICE
În categoria impozitului pe venitul persoanelor fizice din punct de vedere fiscal se includ societățile de capital, societățile de persoane și organizațiile cooperatiste. Veniturile sociatăților de capital care au un caracter imdustrial comercial sau artizanal beneficiază de un regim fiscal propriu diferit de cel al persoanelor fizice, în schimb veniturile societăților de personal se aseamănă adesea cu cele ale persoanelor fizice fiind supus aceluiași sistem de impunere.
Societățile de capital se pot constitui ca sociatăți anonime în comandită pe acțiuni și în societate cu răspundere limitată. Se impune forma societății și nu activitatea pe care o desfășoară, obiectul impunerii este profitul societății. Pentru impunerea acestuia se face distincție între profitul brut și profitul impozabil. Profitul brut se determină ca suma profitului rezultat din diversele activități și care pot fi de exploatare, extraordinare sau financiare din care se scad cheltuielile deductibile stabilite prin lege, se aplică chetuielile nedeductibile rezultând profitul impozabil. Deci profitul contabil nu este egal cu profitul impozabil datorită deducerilor stabilite prin lege. Asupra profitului impozabil se aplică cota legală de impunere care au un caracter proporțional obținându-se impozit pe profit. În urma scăderii impozitului pe profit din profitul impozabil se obține profit net care poate fi repartizat sub formă de dividende, acțiuni sau în proporție, sau totalitatea se poate reinvesti.Datorită existenței acestor obțiuni alternative și în funcție de situația concretă a țării leguitorul poată să prevadă mai multe posibilități de impunere.
Procedurile întâlnite sunt:
Se impun mai întâi toate profiturile înainte de repartizare după care se impun separat dividendele repartizate acționarilor.
Impunerea numai a dividendelor, profitul societății fiind scutit de impozit;
Se impun beneficiile nerepartizate adică profitul investit și se scutesc de impozit dividendele. Se dorește repartizarea dividendelor în detrimentul investițiilor și se practică atunci când economia “se înfierbântă” adică crește prea mult și apare riscul supraproducției scăderea prețului, ca urmare scăderea profitului și acțiunilor.
Se impune separat profiturile care rămân la dispariția societății și separat dividendele repartizate. Se aplică în situația de echilibru a economiei considerându-se a fi situația cea mai echitabilă.
Pentru stabilirea impozitului pe profit realizat pe persoanele juridice, (societățile de capital) în unele țări se folosește același sistem de impunere ca în cazul persoanelor fizice, iar în altele se practică un sistem distinct.
3.2.1. IMPOZITUL PE PROFIT
Din punct de vedre legislativ, impozitul pr profit este reglementat prin Ordonanța Guvernului ne.70 din 29 August 1994 cu toate modificările și completările ulterioare care i s-au adus (ultima fiind Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 279 din 30 Decembrie 2000 pentru completarea Legii nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii).
Contribuabilii:
a). persoanele juridice române pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din românia cât și din străinătate;
b). persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent ;
c). persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;
d). asocierile din persoanele fizice române și persoane juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică ;
e). instituțiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate în condițiile legii.
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
a). trezoreria statului, pentru operațiunile din fondirule publice derulate prin contul general al trezoreriei ;
b). instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii numărul 72/1996, privind finanțele publice;
c). instituțiile din învățământ particular acreditate, pecum și cele autoritate potrivit Legii.
Cotele de impunere:
Cota de impozit pe profit este de 25% (cotă procentuală proporțională), cu excepțiile prevăzute de prezenta ordonanță (70) și anume:
Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adiționată de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor;
În cazul BNR, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă potrivit legii;
Orice malorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor precum și a profiturilor, cu excepția revervelor legaleși a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 10%.
Tot aici se includ și prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului numărul 297:
Cota – parte din profitul brut reinvestit de către întreprinderile mici și mijlocii nu se impozitează;
ÎMM vor beneficia de reducerea impozitului pe profit cu 20% în cazul în care crează noi locuri de muncă, dacă se asigură creșterea scriptic cu cel puțin 10% față de anul financiar precedent.
Determinarea profitului impozabil
Profitul impozabil se calculeză ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor presatate și lucrărilor executate din vânzarea bunurilor imobilie, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Pri = Vt – CHt – Vni + CH nd
CHd = CHrv + ACHd – CHnd
CHt = CHrv + ACHd
Pri = Vt – CHrv – ACHd – Vni + CHnd
Pri = Vt – CHd –Vni
Veniturile totale
Reprezintă veniturile înregistrate în contabilitate și ele cuprind:
Veniturile din exploatare cum sunt cele din vănzări de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate și doin alte activități de producție stocată, din producția de imobilizări, subvenții de exloatare, precum și orice alte venituri sau câștiguri de exploatare;
Veniturile financiare care cuprind veniturile din participații, titluri de plasament, actținuni,diferențe de curs valutar, dobânzi, scontări creanțe mobilizate și alte venituri financiare;
Veniturile excepționale încasate din operațiuni de gestiune (despăgubiri și penalități), din operațiuni de capital (subvenții pentru investiții virate la venituri din cedarea activelor) și alte venituri excepționale.
Cheltuieli totale
Reprezintă cheltuielile înregistrate încontabilitate și ele sunt alcătuite din trei categorii de cheltuieli :
Cheltuieli pentru realizarea veniturilor ;
Alte cheltuieli deductibile.
Cheltuielile pentru realizarea veniturilor cuprind :
Cheltuieli de exploatare, cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu servicii executate de terți, cheltuieli de persoanal, cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare, inclusiv cheluieli privind impozitul pe profit ;
Cheltuieli financiare, care cuprind: cheltuieli pentru titluri de plasament cedate, cheltuieli cu diferențe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanțe legate de participanții, alte cheltuieli financiare ;
Cheltuieli excepționale, respectiv cheltuieli privind operațiunile de capital și cele din operațiunile de gestiune.
Alte cheltuieli deductibile :
Legislația în vigoare mai permite următoarele sume :
Sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge 20% din capitalul social.(PC = VT – CH + IP);
Contribuțiile pentru constituirea de fonduri cu destinație specială, reglementate prin legislația în vigoare.
Veniturile neimpozabile sunt :
dividendele primite de o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română sau străină ;
rambursările de cheltuieli nedeductibile precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducerea;
veniturile respectiv cheltuielile rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după cum ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la FPS conform convențiilor.
Cheltuieli nedeductibile
cheltuieli cu impozitul pe profit;
amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile;
cheltuielile de protocol care depășesclimita de 1% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielile aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit ți cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului ;
cheltuielile cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice ;
sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală ;
sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale ;
cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viață ale personalului angajat (acestea sunt deductibile în prezent) ;
cheltuieli de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare.
Profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute din următorii cinci ani.
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția BNR și a societăților bancare efectuează plățile lunar.
Destinația impozitului pe profit este bugetul de stat.
3.2.2. IMPUNEREA MICROÎNTREPRINDERILOR
(IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR)
Din punct de vedere legislativ impunerea micorîntreprinderilor este reglementată prin Ordonanța Guvernului numărul 24 din 26 iulie 2001.
Contribuabilii
Sunt obligate la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă peroanele juridice, denumite în continuare microîntreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent , următoarele condiții:
a). Sunt producătoare de bunuri materiale, presteazp servicii sau/și desfășoară activitate de comerț;
b). Au până la 9 salariați;
c). Au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 Euro inclusiv;
d). Au capital interal privat.
Persoanele juridice înființate în cursul unui an fiscal beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe dăcă îndeplinesc condițiile prevăzute la sfârșitul anului.
Nu intră sub incidența prevederilor prezentei ordonanțe:
băncile;
societățile de asigurare și reasigurare;
societățile de investiții;
societățile de administare a investițiilor și societățile de depozitare;
societățile de intermediere de valori mobiliare;
societățile cu activitate excusivă de comerț exterior.
Persoanele juridice care sunt supuse acestui regim de impunere nu se mai calculează și nu plătesc impozit pe profit conform Ordonanței Guvernului numărul 70/1994.
Cota de impozit și determinare bazei de impozabile
Perioada impozabilă este anul fiscal, care corespunde anului calendaristic.
Impozitul se calculează prin applicarea unei cote de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obținute din orice sursă (cifra de afaceri), înscrise în contul de profit și pierderi.
Itr = Vtr x 1,5/100
Itr = CAtr x 1,5/100
Suplimentar din veniturile trimestriale obținute se deduc:
casa de marcat (obligatorie);
investiții din profit, în active corporale și necorporale amortizabile.
Microîntreprinderile vor beneficia de reducerea impozitului în proporție de 20% în cazul în care crează de noi locuri de muncă, dăcă se asigură creșterea numărului medic scriptic anual cu cel puțin 10% față de anul financiar precedent.
Plata impozitului se face în lei, trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor și se constituie ca venituri la bugetul de stat.
CAPITOLUL 4
IMPOZITELE PE AVERE
4.1. IMPOZITELE IMOBILIARE
Impozitele pe avere derivă din dreptul personal de proprietate. Ele se așează asupra activelor mobile si imobile aparținând persoanelor fizice si juridice. Baza de impunere o reprezintă elementele averii consolidate. Plata impozitului se face din venitul adus de avere, pentru a nu diminua masa activelor deținute.
Principalele tipuri de impozite pe avere cunoscute sunt : impozitele pe proprietatea imobiliară, impozitele pe proprietatea mobiliară, impozitele pe transferul de proprietate, impozitele pe creșterea averii.
Impozitul pe proprietatea imobiliară vizează clădirile si terenurile aflate in proprietatea contribuabililor. Baza de impunere este valoarea declarată de proprietar, sau veniturile capitalizate din proprietatea respectivă. Cotele de impunere practicate sunt de regulă proporționale si nu au un nivel prea ridicat, pentru a proteja proprietatea. Impozitele imobiliare au un randament scăzut ( datorită faptului că ratele de impunere rămân o perioadă lungă de timp constante, iar reevaluările se fac la intervale mari de timp ), sunt neelastice si adesea au un caracter regresiv. După natura elementelor de patrimoniu și a operațiilor la care sunt supuse, sunt întâlnite următoarele impozite :
impozitele pe clădiri de la persoane fizice;
impozitele pe terenuri de la persoane fizice;
taxele asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice.
4.1.1. IMPOZITELE PE CLĂDIRI DE LA PERSOANE FIZICE
Este anual și se datoreză de către contribuabili pentru clădiri aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația lor.
Impozitul pe clădiri de la persoane fizice se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% în mediu urban si de 0,1% în mediu rural asupra valorii clădirii, aceasta valoare determinată pe baza normelor pe bază normelor prevăzute în anexa nr.1 a legii 27/1999.
Anexa nr.1 cuprinde : – valorile impozabile pe m2 de suprafața construită la clădiri și alte construcții aparținând persoane fizice.
Valoarea clădirii se determină de inspectorul fiscal prin înmulțirea suprafeței construite în metru pătrat (S) cu norma valorică/metru pătrat (Ns)
Relația de calcul se prezintă astfel: Vi = S x Ns
Clădirile noi dobândite în cursul anului indiferent sub ce formă se impun au începere de la data de 01.a lunii următoare a lui în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil proporțional cu perioada ramasă până la sfârșitul anului. Impozitul anual pe clădiri se platește trimestrial, în rate egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Pentru întârzieri la plata impozitului se percep majorări de 0,3% pentru fiecare zi scursă de la data când impozitul a devenit exigibil, dar penalitățile nu pot depăși debitul datorat.
Tabelul nr. 1
Dacă plata impozitului datorat pe întregul an se efectuează până la 15.03 contribuabilul beneficiază de o reducere a impozitului de 5%. Impozitul pe clădiri de la persoane fizice constituie venit la bugetul local și se percepe începând de la 1.01.1999 de către Primărie (până la 31.12.1998 acest impozit se percepea de către administrațiile financiare, circumscripții percepții).
Tot aici mai trebuie facuta o observatie si anume, conform Ordonantei Guvernului numarul 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele si taxele, impozitul pe cladiri, in cazul persoanelor fizice, se calculeaza prin aplicarea cotei de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural asupra valorii impozabile a cladirii, determinata potrivit criteriilor si normelor de evaluare.
In cazul contribuabililor menționați, care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuință, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează :
cu 25% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliul
cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliul
cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliul
cu 100% pentru cea de a patra clădire și următoarele, în afara celei de la adresa de domiciliu.
Dacă persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor începând cu anul 1998 până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cota impozitului pe clădiri este de 3% și 5,0%, aplicată la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea acestora.
Conform Ordonanței Guvernului numărul 36/30 ianuarie2002 privind impozitele și taxele locale
(Monitorul Oficial numărul 92, 2 februarie 2002), apar următoarele modificări cu privire la valorile impozabile la clădiri și alte construcții aparținând persoanelor fizice (pe metru pătrat pe suprafața construită desfășurată) :
Tabelul nr.2
4.1.2 IMPOZITELE PE TERENURI DE LA PERSOANE FIZICE
Se stabilește anual în sumă fixă pe 1 metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități iar în localități diferentiat pe zone.
Contribuțiile persoanelor fizice care dețin în proprietate terenuri neocupate de clădiri și alte construcții situate în categoriile de localități 1, 2, zonele A, B, C, datorează impozit pe teren. Pentru terenurile aparținând contribuțiile neocupate de clădiri și alte construcții situate în categoriile de localitate 1, 2, zona D, precum și în categoriile 3, 4, 5, în suprafață de până la 1.000 metru pătrat inclusiv se datorează impozitul pe teren, iar pentru suprafața ce depășește 1.000 metru pătrat se datorează impozitului pe venitul agricol conform prevederilor legale (venitul agricol este scutit de impozit pănâ la 31.12.2000); conform Ordonanței Guvernului nr.7/2001 venitul agricol se modifică.
Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului. Impozitul anual pe terenuri se plătește trimestrial în rate egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Penalitățile care se percep contribuabililor cât și reducerilor de impozit de care pot beneficia sunt aceleași ca la impozitul pe clădiri (0,3%).Impozitul pe terenuri de la persoane fizice constituie venit la bugetul local.
CATEGORIA LOCALITĂȚII
Tabelul nr.3
Conform Ordonanței Guvernului numărul 36/30 ianuarie 2002 privind impozitele și taxele locale (Monitorul Oficial numărul 92, 2 februarie 2002 ) s-au făcut următoarele modificări:
Impozitul pe teren se stabilește annual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în extravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor, pe zone.
În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, acestea se vor supune impozitului pe teren.
Încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință, în intravilan și extravilan, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole ori cadastrale.
4.1.3. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT DEȚINUTE DE PERSOANELE
FIZICE
Taxa asupra mijoacelor de transport cu tracțiune mecanică deținute de persoane fizice se stabilesc in funcție de capacitatea cilindrică a motorului pentru fiecare 50 cm3 sau fracțiune de capacitate sub 500 cm3 după cum urmează :
autoturisme 24.000 lei/an
autobuze, autocare, microbuze și
autocamioane de orice fel 48.000 lei/an,
autotrenuri de orice fel 56.000 lei/an
tractoare înmatriculate în evidenț
organelor de poliție 32.000 lei/an,
motociclete, motorole, scutere 12.000 lei/an
biciclete si triciclete cu motor 9.000 lei/an.
Taxa asupra mijoacelor de transport pe apă care aparțin contribuabililor se stabilește anual pentru fiecare mijloc de transport în parte după cum urmează :
luntre, bărci fără motor folosite pentru uz
și agrement personal 4.000 lei/an
bărci fără motor folosite în alte scopuri 28.000 lei/an
bărci cu motor 80.000 lei/an
poduri plutitoare 60.000 lei/an
șalupe 160.000 lei/an
iahturi 2.000.000 lei/an
șlepuri 800.000 lei/an
vapoare pentru fiecare tdu
sau fractiune tdu 200.000 lei/tdu
Pentru remorci de orce fel,semiremorci si rulote, aparținând contribuabililor, taxe anuale, se stabilesc în funcție de capacitatea acestora astfel :
capacitatea : – până la 1 tona inclusiv 24.000 lei/t
– între 1-3 tone inclusiv 80.000 lei/t
– între 3-5 tone 120.000 lei/t
– peste 5 tone 152.000 lei/t
Pentru atașe taxa anuala se stabilește la nivelul de 50% din taxa datorată pentru motocilete, scutere,motorete. Sunt scutite de taxa autoturismele.
Taxa asupra mijlocului de transport se datorează începând cu data 01 a lunii în care a fost dobândit.
Se plătește trimestrial în rate trimestriale până la data de 15 a fiecărei luni din fiecare trimestru.
Penalizările și reducerile de impozit sunt aceleași ca la impozitul pe clădiri si terenuri. Taxa se consideră ca venit la bugetul local.
Conform Ordonanței Guvernului numărul 36/30 ianuarie 2002 privind impozitele și taxele locale (Monitorul Oficial numărul 92,2 februarie 2002), resursele bănești provenite din taxa asupra mijloacelor de transport se vor utiliza în exclusivitate pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitate și construcție a drumurilor de interes local și județean și constituie venit în proporție de 55% la bugetul local, și respectiv, de 45% la bugetul județean.
Pentru municipiul București taxa constituie venit în proporție de 55% la bugetele sectoarelor și, respectiv, de 45% la bugetul municipiului București.
Impozitul pe terenurile situate în intravilan :
(Lei/metru pătrat) Tabelul nr.4
Impozitul pe terenurile situate în extravilan:
(Lei/metru pătrat) Tabelul nr.5
4.2. IMPOZITELE PE CAPITAL
Impozitele pe capital sunt aproximativ la fel cu impozitele imobiliare cu precizare că sunt plătite de persoane juridice și nu fizice și prezintă anumite particularități. Principalele impozite pe capital sunt : impozitele pe clădiri de la persoane juridice, impozitul pe terenuri de la persoane juridice, taxa asupra mijloacelor de transport obținute de la persoane juridice. Impozitele pe capital sunt reglementate prin Legea nr.27/1994 cu modificările si completările ulterioare.
4.2.1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI DE LA PERSOANE JURIDICE
Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice și a altor contribuabili, alții decât cei prevăzuți de art.5 se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale care poate fi cuprinsă între 0,5% si 1% asupra valorii de inventar a clădirii înregistrată aceasta valoare în contabilitatea acestora conform prevederilor legale în vigoare. Termenele de plată, penalitățile reducerile și destinația, sunt identice cu cele de la impozitul pe clădiri de la persoane fizice.
4.2.2. IMPOZITUL PE TERENURI DE LA PERSOANE JURIDICE
Impozitul pe terenuri de la persoane juridice . Avem două categorii de impozite :
– impozitul pe terenuri de la persoane juridice ocupate de clădiri si alte construcții,
– taxa de terenuri proprietate de stat folosite în alte scopuri decât pentru agricultură sau sivicultură.Taxa anuală în lei/metru pătrat este diferențiată pe localități, iar în cadrul localităților pe zone dar având alte valori față de cele pentru persoanele fizice.
4.2.3. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT OBȚINUTE DE PERSOANELE JURIDICE
Taxa asupra mijloacelor de transport obținute de la persoanele juridice:
– o altă categorie de taxe sunt taxele pentru terenuri ocupate de linii ferate si drumuri (sunt anuale).
Modul de ocupare a trenului :
linii ferate normale 26.000 km(pătrat)
linii ferate înguste 13.600 km(pătrat)
linii pentru drumuri 13.600 km(pătrat)
Aceste taxe se datorează la 1.01 a fiecărui an pe baza de declarație depusă de plătitor, iar vărsămintele sunt trimestriale. Taxele se indexează anual în funcție de evoluția prețurilor și de inflație.
4.3. IMPOZITUL PE TRANSFERUL AVERII
Impozitele pe transferul averii au ca obiect trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri de la o persoana la alta.Transferul poate fi cu titlu gratuit ( intre vii, sau ca urmare a decesului ) si cu titlu oneros ca urmare a unui act de vânzare-cumpărare.
4.3.1. IMPOZITUL PE TRANSFERUL AVERII CU TITLU GRATUIT
În cazul transferului de avere cu titlu gratuit impozitele se instituie asupra succesiunii si donatiilor. Fac parte din aceaată categorie impozitle instituite asupra dreptului de succesiune (moștenitr) și asupra donațiilor (transfer între vii), având regimul fiscal asemănător.
Baza de calcul al impozitului este valoarea succesiunii a averii donate.La noi în țara regimul fiscal al transferului gratuit de avere este reglementat prin legea 146/1997.Plătitorii de taxe sunt persoane fizice care solicită cuantificarea actelor de drepturi succesorale și donații.Impozitul se stabilește pe întreaga materie succesorală din care se scade pasivul succesoral dovedit prin acte sau materia donată în cote progresive astfel :
Tabelul nr.6
4.3.2. IMPOZITUL PE TRANSFERUL AVERII CU TITLU ONEROS
Impozitul pe transferul averii cu titlu oneros se aplică în momentul vânzării-cumpărării de bunuri mobile si imobile. Aceasta vizează vânzarea si cumpărarea caselor, a terenurilor, hârtiilor de valoare, a altor active de capital. Baza de impunere o constituie valoarea bunurilor care fac obiectul tranzacției, iar cotele aplicate sunt proporționale sau progresive, în funcție de pervederile legilor fiscale. Fiscalitatea cea mai lejeră o suportă tranzacțiile bursiere pentru a nu îngrădi circulația capitalului. La noi în tară regimul fiscal al transferului de avere cu titlu oneros este reglementat de asemenea de Legea 146/1997.
Impozitul se stabilește în cote progresive astfel :
Tabelul nr.7
4.4. IMPOZITUL PE CREȘTEREA AVERII
Impozitele pe creșterea averii au caracter excepțional și vizează majorarea valorii unor bunuri într-o perioadă data de timp. Din aceasta categorie fac parte : impozitul asupra plusvalorii imobiliare, impozitul asupra plusvalorii mobiliare, impozitul pe sporul de avere în urma războiului.
Impozitul asupra plusvalorii imobiliare se practica pentru activele de tipul imobilelor și terenurilor a căror valoare a crescut din momentul dobândirii până în momentul instrăinării fără ca proprietarul să fi deprus vreun efort în acest sens. Cauza creșterii valorii se poate datora îmbunătățirii inrastructurii în zona respectivă, extinderii obiectivelor industriale, îmbunătățirii mediului ambiant. Impunerea are loc în momentul transferării dreptului de proprietate, iar baza de impunere o constituie diferența dintre prețul de vânzare și cel de achiziție, cu luarea în considerare a cheltuielilor efectuate de proprietar. Impozitul se calculează cu ajutorul cotelor proporționale și se plătește de către proprietar.
Impozitul asupra plusvalorii imobiliare se instituie asupra sporului de valoare dobândit în urma vânzării titlurilor de valoare pe piața financiară. Plusvaloarea se consideră beneficiu necomercial și se impune după regimul cotelor proporționale.
Impozitul pe sporul de avere dobândit de persoanele fizice în urma războiului se practică atunci când profitul obținut ca urmare a unui război este mai mare decât profitul obținut în condiții obișnuite. Cotele de impunere sunt ridicate, progresiv dar, cu toate acestea, randamentul este scăzut deoarece este impozitul este susceptibil de evaziune, plata se face și într-o monedă depreciată. În condițiile descentralizării autorității publice și a întăririi rolului administrației publice locale, un rol important revine procesului de colectare a veniturilor și de alocare pe destinații a acestora. Procesul descentralizării da posibilitatea unităților administrativ teritoriale să instituie impozite și taxe, pentru a beneficia de resurse pentru acoperirea cheltuielilor.
În categoria impozitelor și taxelor locale se includ :
1. impozitul pe clădiri,
2. impozitul pe terenuri,
3. taxa asupra mijloacelor de transport,
4. taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură sau sivicultură,
5. alte impozite și taxe locale, în categoria cărora se cuprind :
a) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor,
b) taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj și reclama,
c) taxa pentru șederea în stațiuni turistice.
În cele ce urmează, vom realiza prezentarea asietei acestor impozite si taxe locale, ca principale resurse ale bugetelor locale.
Impozitul pe clădiri: principalele elemente tehnice
În România, Legea nr.27/1994 caracterizează impozitul pe clădiri ca fiind un impozit anual de tip proportional, datorat pentru clădirile de orice fel, indiferent de destinatia avută si de modul de folosire și indiferent de locul de unde acestea sunt situate.
Fac excepție de la această regulă următoarele o serie de clădiri cum ar fi : clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri, clădirile considerate, în virtutea legii, monumentele istorice, de arhitectură si arheologie, inclusiv muzeele și casele memoriale, cu excepția spațiilor acestora folosite pentru activități economice sau comerciale, clădiri care, prin destinație, constituie lacașuri de cult aparținând cultelor religioase recunoscute de lege, construcțiile și amenajările funerare din cimitire, construcțiile speciale, cum sunt : platformele de foraj marin, centralele hidroelectrice, termoelectrice, nuclearo-electrice, sondele de țiței, gaze, coșurile de fum, barajele și constructiile accesorii, podurile, viaductele, apeductele, tunelurile, conductele pentru transportul produselor petroliere, a gazelor și a lichidelor industriale, galeriile miniere, altele.
În sensul legii nr.27/1994 în noțiunea de clădiri supusă impozitului se mai includ și dependințele, precum baia, bucătăria, garajul, magazia și alte asemenea, fie că sunt situate în corpul principal de clădire, fie în afara acestuia precum și spațiile construite sub formă de chioșcuri, cabane, barăci, magazine, inclusiv cele demontabile și indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.
Alte impozite :
– impozitul pe venitul agricol
– impozitul pe spectacole
Impozitul pe venitul agricol este un impozit de tip real, fiind un impozit pe avere.
Impozitul pe spectacole se datorează de către instituțiile publice și alte subiecte de drept autorizate să organizeze cu plata spectacole și alte manifestări artistice și sportive asimilate spectacolelor.Categoria debitorilor și plătitorilor impozitului pe spectacole cuprinde :
– instituțiile publice artistice de spectacole,cum sunt teatrele de orice fel,filarmonicile, circurile,
– precum și debitorii permanenți ai acestui impozit cluburile si asociațiile sportive, pentru întrecerile sau concursurile sportive pe care le organizează cu prețuri de intrare pe stadioane, în săli de sport și alte locuri amenajate corespunzător.
Instituțiile de spectacole și ceilalți organizatori de spectacole impozabile sunt obligați să depună în conturile lor bancare încasările bănești din vânzarea biletelor de intrare la spectacolele și, înainte de expirarea termenului de plată a impozitului datorat, în temeiul căreia impozitul respectiv este trecut, prin decontare fără numerar, din contul bancar al unității plătitoare în contul bugetului local.
CAPITOLUL 5
STUDII DE CAZ PRIVIND IMPOZITELE DIRECTE
IMPOZITELE PE VENITURILE ȘI AVEREA PERSOANELOR FIZICE
IMPUNEREA VENITURILOR DIN SALARII
Un angajat cu un copil în întreținere și cu două surse de venit (salarii de la două locuri de muncă).
3.000.000 lei lunar
4.000.000 lei lunar
Se cere: să se determine impozitul pe venitul global și câștigurile nete anuale și lunare ale angajatului.
REZOLVARE :
1 Impozitul pe venitul din prima sursă de venit :
Venitul brut: 3.000.000 lei lunar
Deduceri:
– pensie suplimentară (CAS 11,67%) 350.100
– fond șomaj (1%) 30.000
– fond sănătate (CASS 7%) 210.000
În situația în care la salariul lunar un angajat câștigă și un spor atât pensie suplimentară (CAS) cât și fond de sănătate se aplică la venitul brut determinat (inclusiv sporurile) pentru fondul de șomaj se aplică procentul de 1% numai la salariul lunar fără spor.
– cheltuieli profesionale (15% din deducerea personală
de bază de 800.000 lei) 120.000
Total deduceri : 510.000
Coeficientul deducerilor personale:
– personal de bază 1,00
– pentru un copil în întreținere 0,35
Total coeficient deduceri :
1,35
Deducerea personală : 800.000 x 1,35 = 1.080.000
Trebuie specificat, conform Ordonanței Guvernului nr.7/2001 s-a modificat coeficientul deducerilor personale și suplimentare fiind de 0,5 pentru personalul de bază și de 0,5 pentru un copil în întreținere ; dar calculul coeficintului pentru deducerile personale și suplimentare sunt făcute după Ordonanța Guvernului nr.73/2000.
Venitul net impozabil lunar :
3.000.000 – 510.000 – 1.080.000 = 1.410.000
Venitul net impozabil anual :
1.410..000 x 12(luni) = 16.920.000
Impozit anual :
( 11.000.000 x 18% ) + ( 5.920.000 x 23% ) = 3.341. 600
Impozitul lunar : 3.341.600 : 12 = 278.467
Câștigul net lunar :
= 3.000.000 – 350.000 – 30.000 – 210.000 – 278.467
= 2.131.533
Câștigul net anual : 2.131.533 x 12 = 25.578.396
2 Impozitul pe venitul din a doua sursă de venit :
Venitul brut lunar: 4.000.000 lei lunar
Deduceri :
Un angajat are două surse de venit (două salarii) beneficiază de deducerile personale și suplimentare doar la locul de muncă unde este angajat doar cu carte de muncă.
– fond de sănătate( 7%) 280.000
Total deduceri : 280.000
Venit net impozabil lunar :
4.000.000 – 280.000 = 3.720.000
Venit net impozabil anual :
3.720.000 x 12(luni) = 44.640.000
Impozit anual :
(11.000.000 x 18%) + (16.000.000 x 23%) +
(16.000.000 x 28%) + (1.640.000 x 34%) = 10.697.600
Impozitul lunar : 10.697.600 : 12 = 891.467
Câștigul net lunar : 4.000.000 – 280.000 – 891.467 = 2.828.533
Câștigul net anual : 2.828.533 x 12 (luni) = 33.942.396
3 Impozitul pe venitul global :
Venitul net global impozabil :
venit net Imp1 (VNI1) + venit net Imp2 (VNI2)
Venit global impozabil 16.920.000 + 44.640.000 = 61.560.000
Impozitul pe venitul global :
(11.000.000 x 18%) + (16.000.000 x 23%) +
(16.000.000 x 28%) + (17.000.000 x 34%) +
(1.960.000 x 40%) = 16.544.000
Impozitul achitat în avans :
= I1 + I2 = 3.341.600 + 10.697.600 = 14.039.200
Impozitul rămas de achitat :
= IVG – IAA = 16.544.000 – 14.039.200 = 2.504.800
Câștigul net global anual :
= CN1 + CN2 – IRA =
25.578.396 + 33.942.396 – 2.504.800 = 57.015.992
IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE
Un contribuabil persoană fizică angajat cu carte de muncă la o firmă în cadrul serviciului contabil și-a deschis la domiciliul propriu un cabinet unde își exercite profesia de contabil autorizat în afara programului de la firmă. În cursul unui an fiscal contribuabilul a realizat următoarele venituri și cheltuieli pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă .
Venituri din activitate 60.000.000,
Cheltuieli totale 13.400.000 din care :
– cheltuieli cu materiale, rechizite 5.000.000
– cheltuieli cu telefonul 2.400.000
– cheltuieli cu energia electrică 300.000
– cheltuieli cu energia termică 900.000
– cheltuieli de protocol 1.500.000
– cheltuieli de sponsorizare 3.000.000
– cheltuieli cu impozitul pe spațiu 300.000
Să se calculeze impozitul pe venit datorat de către contribuabil și să se precizeze termenele de plată ale acestora.
REZOLVARE :
Venit brut 60.000.000 lei
Baza de calcul pentru cheltuieli de protocol și sponsorizare :
= VB – CHL materiale- CHL energie –CHL telefon – CHL energie termică – CHL impozit pe spațiu
= 60.000.000 – 5.000.000 – 2.400.000 – 300.000 – 900.000 – 300.000 =
= 51.100.000
Cheltuieli de protocol admise : 51.100.000 x 0,25% = 127.750
Cheltuieli de sponsorizare : 51.100.000 x 5% = 2.555.000
Cheltuieli deductibile :
cheltuieli materiale 5.000.000
cheltuieli telefon 2.400.000
cheltuieli energie electrică 300.000
cheltuieli energie termică 900.000
cheltuieli de protocol 127.750
cheltuieli de sponsorizare 2.555.000
cheltuieli cu impozitul pe spațiu 300.000
Total cheltuieli deductibile :
11.582.750
Venitul net impozabil = venit brut – cheltuieli deductibile
= 60.000.000 – 11.582.750.= 48.417.250 lei
Impozit pe venit :
(11.000.000 x 18%) + (16.000.000 x 23%) + (16.000.000 x 28%) + (5.417.250 x 34%) = 11.981.865
Impozitul se plătește trimestrial în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru : 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie.
Variante asemănătoare :
varianta A – să presupunem că la începutul anului fiscal inspectorul de care aparține contribuabilul a stabilit o impunere provizorie pentru anul fiscal curent astfel : impozitul pe venit = 10.000.000 lei, plătibil în 4 tranșe trimestriale la datele trecute anterior a câte 2.500.000 fiecare. Impozitul plătit în avans fiind de 10.000.000.
varianta B – dacă contribuabilul realizează venitul din salariu la firma unde este angajat, salariu lunar fiind de 3.000.000 lei, care va fi impozitul pe salariu și impozitul pe venitul din activități independente, și care va fi impozitul pe venitul global?
Varianta C – aceleași date dar contribuabilul nu este angajat, singura sursă de venit cabinetul de contabil autorizat.
PB : 800.000 x 12 luni = 9.600.000
Cheltuieli profesionale : 120.000 x 12 luni = 1.440.000
Venitul net impozabil = venit brut – cheltuieli deductibile calculate – deducerea profesională de bază – cheltuieli profesionale
= 60.000.000 – 11.582.750 – 9.600.000 – 1.440.000 = 37.377.250
IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL
Un contribuabil persoană fizică, este angajat cu carte de muncă la o firmă pe postul de contabil. Salariul lunar de încadrare fiind de 2.500.000 lei, beneficiază și de un spor de vechime de 20%. Contribuabilul are în întreținere soția și doi copii pentru un salariu câștigat de la o firmă nu îi este suficient pentru întreținerea familiei și pentru că este un bun contabil el și-a deschis un cabinet la domiciliul propriu unde practică în mod independent profesia de contabil autorizat. În cursul anului fiscal contribuabilul a realizat următoarele venituri și cheltuieli pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă:
– venit din activități în sumă de 45.000.000 lei
– cheltuieli totale în sumă de 6.150.000 lei
din care :
cheltuieli cu materiale 4.500.000 lei
cheltuieli cu energia electrică 420.000 lei
cheltuieli cu energia termică 800.000 lei
cheltuieli salubritate 122.000 lei
cheltuieli de protocol 500.000 lei
cheltuieli electronice cu impozit aferent cabinetului 108.000 lei.
Contribuabilul are în proprietate un apartament de 48 metru cub, teren aferent 20 metru cub, un autoturism cu o capacitate cilindrică de 1.110 metru cub. Apartamentul este realizat din cadre de beton armat, cu instalație de apă, canalizare, electrice, încălzire și este situat în zona A localitatea Timișoara.
Alte informații :
a). baremul anual de impunere a veniturilor realizate de persoane fizice;
b). valorile impozabile pe metru pătrat de suprafață construită la clădiri și alte construcții aparținând persoane fizice;
c). taxele asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică pe unitate de impunere;
Să se calculeze :
impozitul pe fiecare sursă de venit, datorate de contribuabil în cursul anului;
impozitul pe venitul global datorat;
câștigurile nete pe fiecare sursă de venit
câștigul net global;
impozitul pe proprietățile deținute de contribuabil datorate de acesta.
Să se precizeze termenele de plată ale impozitelor și destinația fiecăruia.
REZOLVARE :
1 Impozitul pe venitul din salarii :
Salariu brut de încadrare lunar 2.500.000 lei
Spor de vechime lunar 500.000 lei
Venituri brute lunare 300.000 lei
Deduceri :
– pensia suplimentară (CASS 11,67%) 291.750 lei
– contribuția pentru fond șomaj (1%) 250.000 lei
– fond sănătate (CAS 7%) 210.000 lei
-cheltuieli profesionale 15% din deducerea personală
de bază de 800.000 lei 120.000 lei
Total deduceri : 871.750 lei
Deduceri personale :
coeficient de deducere personală de bază 1,00
coeficient de deducere pentru soție 0,6
coeficient de deducere pentru 1 copil 0,35
coeficient de deducere pentru 2 copii 0,35
Total deduceri personale :
2,3
Total deduceri personale = 800.000 x 2,3 = 1.840.000 lei
Trebuie specificat conform Ordonanței Guvernului nr.7/2001 coeficienții de deducere personale de bază sunt de 0,5 dar calculul este făcut după Ordonanța Guvernului nr,73/1999.
Venitul net impozabil lunar :
VN = VB – D – DP
Unde : VB = venit brut;
D = deduceri;
DP = deduceri personale;
VN = 3.000.000 – 871.750 – 1.840.000 = 288.250
Venit net impozabil anual :
VN = 288.250 x 12 luni = 3.459.000 lei
Impozitul pe venitul anual : 3.459.000 x 18% = 622.620 lei
Impozitul lunar 622.620 : 12(luni) = 51.885
Câștigul net lunar = VB- PS – FS – FS – I
Unde :VB = venit brut;
PS = pensie suplimentară(CASS)
FS = fond șomaj;
FS = fond sănătate;
I = impozit lunar;
Câștigul net lunar : 3.000.000 – 291.750 – 250.000 – 210.000 – 51.885 =
= 2.196.365 lei.
Câștigul net anual : 2.196.365 x 12 (luni) = 26.356.380 lei.
2 Impozitul din activități independente:
Venit net impozabil (notat cu VNI) = VB – cheltuieli deductibile
Venitul brut = 45.000.000 lei
Baza de calcul pentru cheltuieli de protocol = VB – cheltuieli deductibile (mai puțin cele pentru care se face calculul plafonului);
= 45.000.000 – 120.000 – 800.000 – 122.000 – 108.000 = 39.350.000
Cheltuieli de protocol admise = baza de calcul x 0,25 = 39.350.000 x 0,25 = 98.375 lei
Cheltuieli deductibile = 45.000.000 + 120.000 + 800.000 + 122.000 + 98.375 + 108.000 =
= 5.748.375 lei
Venitul net impozabil = 45.000.000 – 5.748.375 = 39.251.625 lei
Impozitul pe venitul anual = (11.000.000 x 18%) + (16.000.000 x 23%) + (12.251.625 x 28%) = 9.090.450
Câștigul net anual = venitul brut – cheltuieli totale – impozitul pe venitul anual
= 45.000.000 – 6.150.000 – 9.090.450 = 29.759.545 lei
3 Impozitul pe venitul global:
Venitul net impozabil global = VNI(s) + VNI(aî)
= 7.860.000 +39.251.625 = 47.111.625
Impozitul pe venitul global :(11.000.000 x 18%) + (16.000.000 x 23%) +(16.000.000 x 28%) + (4.111.625 x 34%) = 11.537.953 lei
Impozitul achitat în avans (notat cu IAA) = impozitul pe venitul din salariu – impozitul pe venitul din activități independente;
= 1.414.800 – 9.090.450 = 10.505.255 lei;
Impozitul rămas de achitat (notat cu IRA) = impozitul pe venitul global – impozitul achitat în avans;
= 11.537.953 –1.505.450 = 1.032.698 lei;
Câștigul net global (notat cu CNG) = CN(s) + CN(ai) – IAA
= 29.965.200 + 29.759.545 – 1.032.698 = 58.692.047 lei;
unde : CN(s) este câștigul net salariu;
CN(ai) este câștigul anual activități independente.
4 Impozitul pe proprietăți :
Impozitul pe clădiri : I = VI(venit impozabil) x 0,2%
VI = S x Ns = 78 metru pătrat x 3.000.000 = 234.000.000 lei
I = 234.000.000 x 0,2% = 468.000 lei
Impozitul pe teren este scutit.
Taxa mijloacelor de transport (notată cu T):
T = P [x] x Pf ;
Unde : P = [x];
P = [x] + 1;
P = [1.410/500] + 1 = 2 + 1 = 3
T = 3 x 24.000 = 72.000 lei.
5 Termenele de plată și destinația acestora:
impozitele pe venitul din salarii : se execută lunar la Bugetul de stat;
impozitul din activități independente : se execută trimestrial la Bugetul de stat;
impozitul pe venitul global : se execută în termen de 60 zile de la data comunicării deciziei la Bugetul de stat;
impozitul pe clădiri : se execută trimestrial, la Bugetele locale;
impozitul pe mijloacele de transport : se execută trimestrial la Bugetele locale.
IMPUNEREA VENITURILOR DIN DIVIDENDE
1.) Un contribuabil, persoană fizică asociat unic al unei societăți comerciale realizează venituri din dividende în sumă de 60.000.000. Să se determine impozitul pe dividende datorat de contribuabil, câștigul net al acestuia și să se specifice termenul de plată al impozitului.
dividende brute 60.000.000 lei
impozitul pe dividende : DB x 5%
: 60.000.000 x 5% = 30.000.000 lei
Câștigul net : 57.000.000
Termenul de plată a impozitului pe venituri din dividende este o dată cu plata dividendelor.
2.) O societate comercială cu 3 acționari: acționarul A care a subscris 50% din capitalul social, acționarul B care a subscris 40% și acționarul C care a subscris 10% înregistrat la sfârșitul anului fiscal dividende în sumă de 80.000.000 lei. Să se determine dividende cuvenite fiecărui acționar, impozitul datorat de aceștia și câștigul net realizat.
REZOLVARE :
Dividende brute : 80.000.000 lei
Calculul pentru acționarul A este
dividende brute : DB x 50%
80.000.000 x 50% = 40.000.000
impozitul pe dividende : 40.000.000 x 5% = 2.000.000
câștigul net al acționarului A : 38.000.000
Calculul pentru acționarul B este
dividende brute : DB x 40%
80.000.000 x 40% = 32.000.000
impozitul pe dividende : 32.000.000 x 5% = 1.600.000
câștigul net al acționarului B : 30.400.000
Calculul pentru acționarul C este
dividende brute : DB x 10%
80.000.000 x 10% = 8.000.000
impozitul pe dividende : 8.000.000 x 5% = 400.000
câștigul net al acționarului C: 7.600.000
Impozitul total pe dividende :
DB x 5% = 80.000.000 = 4.000.000
IMP.DA + IMP.DB + IMP.DC = 2.000.000 + 1.600.000 + 400.000 =
= 4.000.000
IMPOZITUL PE VENITUL AGRICOL
Un contribuabil situat în zona a doua de fertilitate obține în anul în curs un venit din agricultură . Să se dimensioneze impozitul de plată pe venitul agricol și sumele de vărsat la termenele legale, știind că :
suprafața deținută este de 8 ha cultivată astfel : 4 ha grâu, 2 ha floarea soarelui (teren arabil), 0,5 ha grădină de legume și 1,5 ha livezi de pomi;
venitul obținut (normat) de pe un hectar teren arabil este de 141.000 lei, cel din comercializarea legumelor este de 945.000 lei iar din comercializarea fructelor din livezi de 975.000 lei;
contribuabilul are 66 de ani și lucrează pământul singur;
producția de pe două hectare, teren arabil (floarea soarelui) se contractează cu statul;
ca urmare a inundațiilor producția a fost calamitată pe o suprafață de 1,5 ha; obținându-se o recoltă de 18.000 kg/ha. În condițiile normale, producțiile medii de grâu au fost în ultimii trei ani de 3.500 kg/ha; 4.000 kg/ha; 4.500 kg/ha.
SOLUȚII :
calculul venitului anual impozabil (baza de calcul) se aplică relația :
Vai = ( Vn x Nha)
Unde : Vai, este venitul anual impozabil;
Vn, reprezintă norma de venit (venit normat);
Nha, este numărul de hectare;
Vai = 141.000 x 6 ha + 945.000 x 0,5 ha + 975.000 x 1,5 ha = 2.781.000
distorsionarea impozitului :
se folosește relația Iva = Vai x ci = 2.781.000 x 10/100 = 278.100 lei
unde : Iva, este impozitul pe venitul agricol;
Vai, este venitul anual impzabil;
Ci, este cota (tariful) de impozit.
Vărsarea impozitului, în cazul în care nu se aplică reduceri, se face astfel:
la 1 septembrie 139.050 lei
la 15 noiembrie 139.050 lei
Calculul reducerilor :
reducere (R1) datorată vârstei contribuabilului;
reducere (R2) datorată contractării de producție cu statul:
R2 = (141.000 x 2 ha)x 50/100 x 10/100 = 141.000 lei
Impozit : Iva 2 = 139.050 – 141.000 = 124.950 lei
reducere (R3) datorată calamității producției, în prealabil se determină gradul de distrugere a recoltei (Grd.) Relațiile de calcul folosite sunt :
Grd = 100
– p% x Q calamitată și:
Q efectivă
P% x Q calamitată = x 100 ;
Q normală (3 ani)
Unde : p% este ponderea producției calamitate;
Q reprezintă producția.
18 kg/ha : 1,5 ha
Grd = 100 – x 100
3.500 kg/ha + 4.000 kg/ha + 4.500 kg/ha
3
Grd = 100 – 30 = 70%
R 3 = 141.000 lei x 1,5 ha x 70% x 10% = 14.805 lei;
Impozit : Iva 3 = 124.950 – 14.805 =110.145 lei.
Înseamnă că față de suma de 278. 000 lei impozit în sarcina contribuabilului în cazul că nu ar fi beneficiat de reduceri, după aplicarea acestora, varsă la buget 110.145 lei.
Trebuie să fac o precizare referitoare la calculele ce sau făcut mai sus și anume calculele sunt făcute conform Ordonanței Guvernului nr.73/1999.
IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR JURIDICE
IMPOZITUL PE PROFIT
Un agent economic pentru un an fiscal prezintă următoarea situație financiară:
– venituri din exploatare 1.000.500.000
– cheltuieli deductibile exploatare, inclusiv impozitul
pe profitul plătit vărsat în cursul anului 1.100.500.000
– venituri financiare 2.500.000
– cheltuieli financiare 7.000.000
– venituri excepționale 2.000.000
– cheltuieli excepționale 500.000
– sume utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă 5.750.000
– cheltuieli de protocol care depășesc limitele legale 1.000.000
– alte cheltuieli nedeductibile 500.000
– impozitul pe profit plătit în cursul anului 18.000.000
– capital social 100.000.000
– fond de rezervă constituit din profitul anilor precedenți 5.000.000
Să se determine impozitul pe profit.
REZOLVARE :
a).profitul din exploatare :
Prc = venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare
= 1.100.500.000 – 1.000.500.000 = 100.000.000
b). profitul sau pierderea financiară :
Prf = venituri financiare – cheltuieli financiare
= 2.500.000 – 7.000.000 = – 4.500.000 (pierdere)
c). profitul excepțional
Prex = venituri excepționale – cheltuieli excepționale
= 2.000.000 – 500.000 = 1.500.000
anual, 20% din capitalul social.
F.R. maxim = capital social x 20% = 100.000.000 x 20% = 20.000.000
F.R. care se poate constitui din profitul contabil realizat:
F.R. = profit contabil x 5% = 206.000.000 x 5% = 10.300.000
Profitul contabil în cazul nostru este egal cu profitul total deja calculat 206.000.000 lei pentru că în cheltuielile de exploatare nu avem inclus și impozitul plătit în cursul anului.
Pe baza datelor determinate chiar dacă din calcul el ar putea să contribuie un fond de rezervă de 10.300.000 pentru că ar depăși maximul admis de 20.000.000 agentul economic poate constitui în acest an fiscal un fond de rezervă de 10.000.000.
F.R. admis a-se constitui = 10.000.000
cheltuieli de protocol:
Determinăm baza de calcul pentru cheltuielile de protocol care este egală cu diferența dintre venitul total și cheltuielile aferente inclusiv accizele mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului
Baza de calcul = venituri totale – cheltuieli totale + Profitul total :
Prt = profitul din exploatare – profitul financiar + profitul excepțional
= 100.000.000 – 4.500.000 + 1.500.000 = 97.000.000
CHELTUIELI DEDUCTIBILE :
Sume realizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă (5% din profitul contabil anual, maxim 20% din capitalul social).
Profitul contabil = profitul total + impozit pe profit plătit în cursul anului
= 97.000.000 + 18.000.000 = 115.000.000
Fondul de rezervă(de constituit în anul fiscal) = profit contabil x 5%=
= 115.000.000 x 5% = 5.750.000
Fondul de rezervă maxim care se poate constitui = capital social x 20% =
= 100.000.000 x 20% = 20.000.000
În concluzie pentru că fondul constituit în anul fiscal curent (5.750.000) adunat cu fondul de rezervă din anii precedenți (5.000.000) nu depășește fondul de rezervă maxim (20.000.000) întregul fond de rezervă constituit (5.750.000) este cheltuială deductibilă.
CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE:
alte cheltuieli nedeductibile 500.000
cheltuieli de protocol care depășesc limitele legale 1.000.000
impozit pe profit (plătit în cursul anului) 18.000.000
Total cheltuieli nedeductibile:
19.500.000
Profitul impozabil = venit total- cheltuieli deductibile – venit neimpozabil + cheltuieli nedeductibile
Sau:
= venit total – cheltuieli totale – cheltuieli deductibile + cheltuieli nedeductibile.
Profit impozabil = (venituri exploatare + venituri financiare + venituri excepționale) – (cheltuieli exploatare + cheltuieli financiare + cheltuieli excepționale) – fond de rezervă + cheltuieli deductibile .
= (1.100.500.000 + 2.500.000 + 2.000.000) – (1.000.500.000 + 7.000.000 + 500.000) – 5.750.000 + 19.500.000 = 110.750.000
Profitul impozabil = profitul total – cheltuieli deductibile + cheltuieli nedeductibile
= 97.000.000 – 5.750.000 + 19.500.000 = 110.750.000
Impozit pe profit : profit impozabil x 25%
= 110.750.000 x 25% = 27.687.500
Impozit achitat în cursul anului (18.000.000); Impozit de plătit la sfârșitul anului (27.687.500 – 18.000.000) = 9.687.500.
IMPOZITUL PE PROFIT
O societate comercială înregistrează la sfârșitul anului fiscal următoarea situație financiară :
venituri din exploatare 700.000.000
cheltuieli din exploatare, mai puțin impozitul pe profit achitat în cursul anului, 500.000.000
dar inclusiv cheltuieli de protocol și amenzile și penalitățile
venituri financiare 10.000.000
cheltuieli financiare 11.000.000
venituri excepționale 8.000.000
cheltuieli excepționale 1.000.000
amenzi și penalități 2.000.000
cheltuieli de protocol totale 5.000.000
impozitul pe profit achitat în cursul anului 40.000.000
fond de rezervă construit din profitul anilor precedenți 10.000.000
capital social al societății comerciale 100.000.000
Să se determine impozitul pe profit datorat de contribuabil.
REZOLVARE :
1. Calculul impozitului pe profit
profit din exploatare :
PRe = VE – CHE – IP
PRe = 700.000.000 – 500.000.000 – 40.000.000 = 160.000.000
profit financiar (pierdere) :
PRf = VF – CHF
PRf = 10.000.000 – 11.000.000 = – 1.000.000
profit excepțional :
PRex = Vex –Chex
PRex = 8.000.000 – 1.000.000 = 7.000.000
profit total :
PRt = PRe + Prf + Prex
PRt = 160.000.000 – 1.000.000 + 7.000.000 = 166.000.000
Alte cheltuieli deductibile
fond de rezervă : PC x 5%
profit contabil = profit total + impozit pe profit plătit în cursul anului
= 166.000.000 + 40.000.000 = 206.000.000
fondul de rezervă mazim care se poate constitui : CS x 20%
= 100.000.000 x 20% = 20.000.000
fondul de rezervă constituit din profitul anilor precedenți : 10.000.000
Rezultă că în anul fiscal pentru care calculăm impozitul pe profit contribuabilul nu poate constitui decât 10.000.000 fond de rezervă.
fond de rezervă admis a se constitui în acest an fiscal este de 10.000.000
Cheltuieli nedeductibile
Cheltuieli de protocol :
Baza de calcul pentru cheltuieli de protocol = diferența dintre veniturile totale și cheltuili aferente inclusiv accizele, mai puțin cheltuieli pe profit și cheltuieli de protocol înregistrate în cursul anului.
BC = Vt – CHv + Ip + CHpr
Vt = Ve + Vf + Vex = 700.000.000 + 10.000.000 + 8.000.000 = 718.000.000
CHv = Che + CHf + Chex + Ip
CHv = 500.000.000 + 11.000.000 + 1.000.000 + 40.000.000 = 552.000.000
BC = 718.000.000 – 552.000.000 + 40.000.000 + 5.000.000 = 211.000.000
Cheltuieli de protocol admise :
BC x 1% = 211.000.000 x 1% = 2.110.000
Cheltuieli de protocol care depășesc limitele legale :
CHpr = CHprt – Chpra = 5.000.000 – 2.110.000 = 2.890.000
Totalul cheltuielilor nedeductibile :
Cheltuieli de protocol care depășesc limitele legale 2.890.000
Amenzi și penalități 2.000.000
Impozitul pe profit plătit în cursul anului 40.000.000
44.890.000
Profit impozabil :
Pri = Vt – CHt – Vni + CHnd = Vt – CHrv – ACHd – Vni + CHnd
= 718.000.000 – 552.000.000 – 10.000.000 – 0 + 44.890.000 = 200.890.000
Impozit pe profit :
Ipr = Pri x 25% = 200.890.000 x 25% = 50.222.500
Impozitul achitat în cursul anului este de 40.000.000, iar impozitul de virat la sfârșitul anului este 10.222.500.
IMPOZITUL PE VENITUL MICROÎNTREPRINDERILOR
Un contribuabil, societate comercială înregistrează într-un an fiscal următoarea situație financiară pe baza datelor din contabilitate :
venituri totale 1.115.000.000
D.C. TRIM I 220.000.000
TRIM II 250.000.000
TRIM III 300.000.000
TRIM IV 345.000.000
cheltuieli totale 820.000.000
în luna mai a achiziționat o casă fiscală în
valoare de 10.000.000
Cunoscând faptul că societatea comercială întrunește condițiile întreprinderii să se determine impozitele trimestriale și impozitul anual pe veniturile microîntreprinderilor, câștigul anual, și să se precizeze termenele de plată.
Pentru TRIM I
I1 = Vtr1 x 1,5/100 = 220.000.000 x 1,5/100 = 3.300.000
Pentru TRIM II
I2 = (Vtr2 – Vcm) x 1,5/100 = (250.000.000 – 10.000.000) x 1,5/100 =
= 240.000.000 x 1,5/100 = 3.600.000
Pentru TRIM III
I3 = Vtr3 x 1,5/100 = 300.000.000 x 1,5/100 = 4.500.000
Pentru TRIM IV
I4 = Vtr4 x 1,5/100 = 345.000.000 x 1,5/100 = 5.175.000
Impozitul anual
IA = I1 + I2 + I3 + I4 = 16.575.000
Câștigul anual
CA = VT – CHT – IA = 1.115.000.000 – 820.000.000 – 16.5757.000 =
= 278.425.000
BIBLIOGRAFIE
CARMEN CORDUNEANU – „Sistemul fiscal in știința finanțelor”,
Editura Codecs, București, 1999;
IULIAN VĂCĂREL și colaboratorii – „Finanțe publice”, Editia a-3-a,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2001;
IULIAN VĂCĂREL – „Politici fiscale și bugetare în România, 1990 – 2000”, Editura Expert, 2001;
LILIANA DONATH, MOLDOVAN NICOLETA –„ Finanțe publice”, Editura Eubeea, Timișoara, 2001;
*** – Ordonanța Guvrenului Nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele si taxele locale, publicată în M. Of. Nr. 92, 2 februarie 2002;
*** – Ordonanța Guvrenului Nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, publicată în M. Of. Nr. 419 din 31 august 1999;
*** – Ordonanța Guvernului Nr. 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit, publicată în M. Of. Nr. 402 din 20 iulie 2001;
*** – Ordonanța Guvernului Nr. 24 din 2001 privind microîntreprinderile din 26 iulie 2001.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Impozitele Directe Practicate pe Teritoriul Romaniei (ID: 132334)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.