Asigrari de Viata

CUPRINS

I. Prezentare generala a asigurarilor

Scurt istoric

Delimitari si interferente privind asigurarile de persoane

Trasaturi si sfera de cuprindere a asigurarilor de viata

Cadrul de reglementare al asigurărilor în România

II. Piata asigurarilor din Romania

2.1 Tipuri de asigurari de viata

2.2 Comparație între asigurarile la termen și asigurarea de viața viagera

2.3 Tehnicile asigurarilor de viata adecvate la cerintele asiguratorului

2.4 Modernizarea tehnicilor in asigurari

2.2 Rezerve la asigurarile de viata

III. Studiu de caz-asigurari de viata la Allianz-Tiriac

3.1 Prezentare Allianz-Tiriac

3.2 Analiza pietei asigurarilor de viata

3.2 Analiza Aliat-protectie si investitie

3.3 Studiul de caz

Bibiografie

60 pag

=== l ===

CUPRINS

I. Prezentare generala a asigurarilor

Scurt istoric

Delimitari si interferente privind asigurarile de persoane

Trasaturi si sfera de cuprindere a asigurarilor de viata

Cadrul de reglementare al asigurărilor în România

II. Piata asigurarilor din Romania

2.1 Tipuri de asigurari de viata

2.2 Comparație între asigurarile la termen și asigurarea de viața viagera

2.3 Tehnicile asigurarilor de viata adecvate la cerintele asiguratorului

2.4 Modernizarea tehnicilor in asigurari

2.2 Rezerve la asigurarile de viata

III. Studiu de caz-asigurari de viata la Allianz-Tiriac

3.1 Prezentare Allianz-Tiriac

3.2 Analiza pietei asigurarilor de viata

3.2 Analiza Aliat-protectie si investitie

3.3 Studiul de caz

Bibiografie

1 Prezentare generala a asigurarilor

Scurt istoric

Istoria asigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871.

Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, erau asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte restransa.

Dupa terminarea Primului Razboi Mondial , in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine.

Printre societatile romanesti se numarau si GENERALA, DACIA – ROMANIA,ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA.

Societatile romanesti colaborau cu societatile cu capital strain, cu filialele sau reprezentantele pentru Romania ale societatilor straine (din Italia, Anglia, Germania).

In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, ADMINISTRATIA NATIONALA A ASIGURATILOR – ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie.

ADAS si-a desfasurat activitatea sub conducerea generala a Ministerului Finantelor, pe baza unor hotarari emise pentru aceasta.

Ministerul Finantelor aproba regulamentele de functionare si conditiile generale si speciale de asigurare, inclusiv tarifele de prime si sumele asigurate la asigurarile facultative.

Numai riscurile care erau cedate in reasigurare, limitele retinerilor proprii si conditiile reasigurarilor, erau stabilite de ADAS.

Veniturile obtinute de ADAS era folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau accidente, pentru plata sumelor asigurate pentru asigurarile de persoane, pentru acoperirea cheltuielilor in vederea formarii si administrarii fondului de asigurare, pentru constituirea fondurilor de rezerva si a fondurilor speciale si pentru dezvoltarea societatii.

Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din Romania.
Prin Hotararea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, care prevedea ca incepand cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societati de asigurare ca societati comerciale pe actiuni.Totodata ADAS si-a incetat activitatea s-a divizat in societatile ASIGURAREA ROMANEASCA S.A., ASTRA S.A., CAROM S.A.

In anul 1994 ia nastere, la initiativa a treispreze societati Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania – UNSAR.

Dupa anul 1995, in piata romaneasca a asigurarilor, au aparut foarte multe societati de intermediere in asigurari (in anul 2000 activand peste 800 de societati), care jucau rolul de agenti dar si de brokeri de asigurari (in fapt, brokeri de asigurare fiind numai cateva societati).

Termenul "broker de asigurare"( “Persoana juridica româna sau straina, autorizata în conditiile legii, care, pentru clientii sai, negociaza sau încheie contracte de asigurare si acorda alte servicii în legatura cu protectia împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor”) a fost introdus de Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.

Prin aparitia Legii 32 / 2000, se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, organism independent, autonom, finantat de societatile de asigurare, cu rol de reglementare, control si supraveghere a pietei asigurarilor. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este condusa de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, format din cinci persoane (un presedinte, un vicepresedinte si 3 membri).1

1.2 Delimitari si interferente privind asigurarile de persoane

Una dintre preocuparile majore ale oamenilor a fost si este aceea de a preleva o parte din resursele de care dispun pentru a se asigura din punct de vedere material în cazul unor evenimente considerate ca riscuri sociale, cum ar fi:evenimente ale naturii , batranetea, boala, accidentele, somajul.

Daca resursele alocate acestui scop se constituie si se utilizeazã în mod independent, masurile de prevedere respective constituie un fapt personal, nu sunt raporturi între individ si societate si nu au continut juridic.

Daca însa asemenea masuri de prevedere se realizeaza prin structuri organizatorice constituite în cadrul colectivitatii, este vorba de un sistem de protectie sociala, implicând relatii sociale, reglementate juridic.

Conceptul de asigurare este utilizat nu numai ca referire la activitatea societatilor comerciale de asigurare sau a organizatiilor mutuale de asigurare, ci si în legatura cu asigurarile sociale.

Problema distinctiei între asigurarile sociale si asigurarile de persoane practicate de societatile de asigurare (denumite mai jos asigurari de persoane) este reflectata atat în literatura de specialitate straina, cât si în cea autohtona.

Astfel, într-o lucrare de specialitate 2 se aratã cã între aceste douã componente ale protectiei sociale exista atat asemanari, cât si deosebiri.

Pe linia interferentelor, ambele exprimã acelasi tip de raporturi economice de distribuire si redistribuire a valorii adãugate brute.

Scopul lor este acelasi constituirea unor fonduri destinate protectiei persoanelor fizice în ipoteza pierderii capacitatii de munca din cauzele susmentionate.

În plus, ambele sunt legate de viata si longevitatea fiintei umane, operatiunile lor putand fi considerate ca operatiuni viagere.3

Dar între asigurãrile sociale si cele de persoane exista si o serie de deosebiri:

• formarea si distribuirea fondurilor în cele doua subsisteme de protectie au loc pe cai si prin mijloace diferite;

• în asigurarile sociale, fondurile respective se formeazã prin contributia, în proportii diferite de la o tara la alta, a salariatilor, agentilor economici si a statului, fiind utilizate pentru plata pensiilor, indemnizatiilor si ajutoarelor specifice;

• în asigurarile de persoane, fondurile de asigurare se formeazã prin contributia asiguratilor, iar destinatiile lor difera de cele din asigurarile sociale;

• în cadrul asigurarilor sociale, unii dintre participantii la constituirea fondurilor (statul, agentii economici) nu sunt si beneficiarii acestora, în timp ce în asigurarile de persoane cei care participa la formarea fondurilor specifice sunt si beneficiari ai acestora; extinderea protectiei prin asigurarile sociale nu antreneaza obligatoriu si sporirea contributiei salariatilor, în timp ce la asigurãrile de persoane amplificarea riscului asigurat odata cu înaintarea în varsta.

Ca urmare “la asigurarile sociale solidaritatea nationala tinde sa înlocuiascã solidaritatea dintre membrii comunitatii de risc ” de la asigurãrile de persoane. 4

Pe de alta parte, asigurãrile de persoane actioneaza în completarea asigurarilor sociale, atât pentru persoanele cuprinse în acest din urma subsistem, dar care apeleazã la o protectie suplimentara, cat si pentru acele categorii de populatie care nu beneficiaza de sprijinul acordat prin asigurãrile sociale.

Protectia sociala, înglobând asigurarile sociale si asistenta sociala, este definita ca

“ansamblu de actiuni, decizii si masuri întreprinse de societate pentru prevenirea , diminuarea sau înlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra conditiilor de viata ale populatiei. ” 5

Asigurarile sociale sunt definite ca un “sistem de ocrotire, de protectie si ajutorare a

cetatenilor activi, a pensionarilor si membrilor de familie, care consta în acordarea de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, la tratament balnear si alte gratuitati, în perioada în care se gasesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de munca sau în alte cazuri când ajutorarea este necesarã.” 6

Exista si alte definitii care privesc asigurarile sociale ca o veriga a sistemului financiar si de credit 8 ori ca institutie juridicã.

Conform profesorilor Vacarel Iulian și Bercea Florian ,,asigurarea acționează în strânsă legătură cu existența unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naționale și populației,, . 7

Profesorul Bistriceanu Gheorghe consideră că: ,,asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către populație și agenții economici amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile,,. 8

Dicționarul Le Petit Larrousse, ediția 1996, precizează ca: ,,asigurarea este o garanție acordată de un asigurător asiguratului său, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime sau cotizații,,. 9

Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri și îi indemnizeaza pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitaților desfășurate,, 10

1.3 Trasaturi si sfera de cuprindere a asigurarilor de viata

O componenta de baza a asigurarilor de persoane o constituie asigurarile de viata, numite si “asigurãri asupra vietii” 11, denumire ce exprima continutul raporturilor din aceasta subramura a asigurarilor, acoperind si aspectul de deces al riscurilor asigurate.

Încercarea de a studia modul în care este definit conceptul de asigurari de viata în literatura de specialitate întâmpinã dificulati similare cu cele aparute în cazul definirii asigurarilor în ansamblul lor.

Semnalam doar ca exista lucrari, inclusiv consacrate în mod expres asigurarilor de viata, în care nu se emite o definire a acestora 12, desi sunt analizate unele dintre trasaturile lor distinctive.

Într-una din lucrãrile consultate termenul de asigurare asupra vietii este definit drept

“forma de asigurare de persoane prin care asiguratorul îsi asuma obligatia ca în schimbul primei de asigurare platite de asigurat sã-i plateasca acestuia, în eventualitatea producerii evenimentelor asigurate, o anumitã suma asigurata.” 13

Se poate remarca lipsa de precizie a acestei definitii, care poate avea în vedere si alte forme de asigurãri de persoane.

În acelasi lexicon, la termenul de asigurari de viata se arata ca acestea sunt o “forma a asigurarilor facultative de persoane” si ca “au caracteristic faptul ca reprezinta deopotriva atât o masura de prevedere, de protecþie împotriva unor evenimente viitoare, cât si una de economisire sifructificare pe termen lung a sumelor încredintate societãtii de asigurari.” 14

Desi nu ofera suficiente elemente pentru delimitarea asigurãrilor de viata, definitia are meritul de a pune în lumina una dintre cele mai importante caracteristici ale acestora aceea de intermediari financiar.

O alta definire reliefeazã distinctia terminologica care se face, în sistemele de asigurare anglo-saxone, între asigurarile de daune (bunuri si raspundere civila) denumite insurances si cele de persoane, pentru care în mod frecvent este folosit termenul de assurances.

Astfel, se arata ca, 15 spre deosebire de termenul insurance care “semnifica asigurarea unui eveniment care ar putea sau nu sa se produca, assurance reprezinta asigurarea unui eveniment cert, de exemplu decesul, supravietuirea pe o anumitã perioada de timp, sau atingerea unei anumite vârste” mentionându-se cã adesea se atribuie acelasi sens (asigurare) ambilor termeni.

În acelasi dictionar bilingv asigurarea de viata – life assurance(insurance) – apare ca fiind o “asigurare încheiata de societatile de asigurari în vederea acoperirii dificultatilor financiare, cu caracter temporar sau permanent, cu care se confrunta familia persoanei decedate.

Acestea pot fi: necesitati banesti pentru funeralii, asigurarea resurselor financiare mostenitorului legal (sau beneficiarilor politei) dupa decesul persoanei asigurate.” Aceasta definitie se axeaza pe riscul de deces si nu are în vedere aspectul de supravietuire, componenta de bazã a asigurãrilor de viata.

În lucrarea “Tratat de asigurari”elaboratã tot sub auspiciile Societatii de asigurare Nationala, desi nu se dã o definitie a asigurãrilor de viata la capitolul respective 16, se precizeaza cu ocazia clasificãrii asigurãrilor, ca “asigurarea de viata plateste beneficiarului, dupã decesul asiguratului, suma specificatã în polita.

Politele de asigurare de viata cu economii oferã pe langa despagubiri de deces si elemente de economisire.”

Nu rezultã nici de aici, în mod clar, ca asigurarile de viata au în vedere, în principal, acoperirea decesului, respectiv a supravietuirii si ca numai aceasta din urma acoperire vizeaza aspecte de economisire.

Într-o alta definire, desi, ca si mai sus, nu este clar reliefata componenta de supravietuire, se aduc o serie de precizari de ordin tehnic.

Asigurarea de viata – life insurance – reprezinta o “protectie împotriva decesului individului, sub forma platii catre un beneficiar, de obicei un membru al familiei, o firmã sau o institutie.

În schimbul unei serii de plati de prime sau a unei prime unice, se plateste beneficiarului, dupa moartea asiguratului,suma asigurata si eventualul excedent, minus împrumuturile acordate si dobânzile aferente, ramase dupa încetarea politei. 17

Trasaturile asigurarilor de persoane se regasesc – în variante mai mult sau mai putin complete – în multe lucrari de specialitate. 18

Aceste trasaturi, prezentate sintetic, sunt urmatoarele:

• încheierea contractelor are loc pe baza optiunii (la cererea) asiguratilor, pentru sume

exprimate în mii lei;

• printr-un contract poate fi asigurata o singura persoana, cu exceptia contractelor în

care sunt cuprinsi membrii unei familii sau a contractelor colective prin care sunt asigurate grupuri (colectivitati) de persoane;

• încheierea asigurarii este legata de îndeplinirea unor anumite conditii de varsta si de

stare de sanatate ale asiguratului;

• prima de asigurare de achita anticipat, în plati fractionate si uneori în întregime;

• la asigurarile la care primele se platesc anual, asiguratul poate achita primele pe mai

multi ani, beneficiind de o reducere pentru fiecare an de plata anticipata;

• existenþa unor excluderi privind cauzele decesului. Astfel, în general, asiguratorul nu plateste suma asigurata daca decesul asiguratului a fost produs de:

• operatiuni militare în timp de razboi;

• sinucidere în termen de doi ani de la încheierea contractului;

• comiterea sau încercarea de comitere de catre asigurat sau beneficiar a unor fapte

penale deosebit de grave;

• suma asiguratã se plateste independent de sumele cuvenite asiguratului sau

beneficiarului din asigurarile sociale, din eventualele asigurari obligatorii si independent derepararea prejudiciului de cei raspunzatori de producerea lui;

• creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita

beneficiarului;

• beneficiarul asigurarii îsi pierde drepturile, daca a provocat intentionat decesul

asiguratului.

O primã caracteristicã are în vedere obiectul asigurãrilor de viata, si anume ceea ce este asigurabil, respectiv inasigurabil.

În general, poate fi asigurat doar ceea ce are un pret.

De aceea, nu pot fi asigurate viata omului, fericirea si onoarea sa, integritatea ratiunii sale, nici nefericirea provocatã celor din jur de decesul unei persoane.

Asigurarea nu asigura moartea persoanei, ci prejudiciul, evaluabil financiar, adus celor ramasi în viata, familiei sale.

Obiectul asigurarii de deces are trasaturi ce apropie aceasta asigurare de asigurarile de daune (bunuri si raspundere civila).

La acest tip de asigurare, daca asiguratul decedeaza, asiguratorul plateste suma asigurata, lui revenindu-i în schimbul primelor platite, doar protectia oferita pe durata contractului.

În mod asemanator, la asigurarile bunuri sau de raspundere civila, daca riscul asigurat s-a produs în perioada valabilitatii contractului, asiguratul primeste despagubirea cuvenitã.

Dacã riscul asigurat nu s-a produs, la expirarea contractului societatea de asigurare nu mai are nici o obligatie fatã de asigurat, iar primele platite revin integral asiguratorului, în schimbul protectiei oferite pe perioada duratei asigurarii. 19

În schimb, la asigurãrile de viata, marimea indemnizaþiei primite de asigurat este stabilitã pe baza principiului forfetar, ea reprezentând suma asiguratã înscrisã în contract.

Aceasta nu este legatã de mãrimea prejudiciului suferit de asigurat – de altfel neevaluabil, asa cum s-a arãtat – ci este stabilitã la cererea asiguratului, cu încadrarea în limitele prevãzute deasigurãtor.

Ca urmare, marimea indemnizatiei (sumei asigurate) stabilite, respectiv platite este legata mai curând de capacitatea financiara a asiguratului de a plati primele de asigurare corespunzatoare sumei asigurate dorite, decat de marimea prejudiciului suferit.

Consecinta aplicarii principiului forfetar este aceea ca, la asigurãrile de viata, spre deosebire de asigurãrile de bunuri, nu existã posibilitatea supraasigurãrii, cu influenta corespunzatoare asupra marimii despagubirii.

Supraasigurarea apare în cazul în care acelasi bun este asigurat la doua sau mai multe societati de asigurare, pentru sume asigurate care depasesc, în total valoarea bunului.

În cazul producerii riscului, despagubirile datorate conform contractelor de diferitii asiguratori vor fi corectate în asa fel încât totalul despagubirilor plãtite sã nu depaseascã valoarea bunului.

În schimb, la asigurarile de viata,data fiind existenþa principiului forfetar, orice persoana poate subscrie contracte fãrã a exista, în general, o limitare a numarului contractelor sau a cuantumului sumelor asigurate în fiecare contract.

În ce priveste plata primelor practica a consacrat unele abateri de la regula platii anticipate, ori în rate, la termene anuale sau subanuale prevãzute în contract.

În unele tãri (Franta, S.U.A.) existã forme moderne de asigurare de viata cu vãrsãminte libere ale primelor, fãrã un angajament prealabil privind cuantumul sau termenele de platã.

Asemenea contracte pot fi considerate, dupã unele opinii 20 drept asigurãri cu prime unice succesive.

Asa cum este cunoscut, în asigurarile de viata se acoperã riscurile circumscrise duratei vietii umane.

Cu alte cuvinte, evenimentele ale caror consecinte financiare sunt asigurate sunt decesul sau supravietuirea, evenimente care se exclud reciproc si sunt complementare.

Aceasta face ca asigurarile de viata safie grupate în doua mari categorii, asigurãrile de deces – legate de riscul mortii persoanei si asigurarile de supravietuire – legate de ceea ce este numit, oarecum impropriu “riscul” de supravietuire. 21

Astfel, asigurarea de viata permanenta (viagera) se încheie pe întreaga durataa vietii asiguratului, pentru riscul de deces, suma asiguratã plãtindu-se la decesul asiguratului, indiferent când intervine el.

În acest caz, riscul de deces este, prin definitie, sigur si numai momentul când intervine el este supus hazardului, sau altfel spus, în acest tip de asigurare

este asigurata eventualitatea (data decesului) si nu decesul însusi (evenimentul asigurat).

Asigurarea de viatã temporara (numitã si “la termen”) este tot o asigurare de deces, dar încheiata pe o duratã precis determinata, suma asiguratã plãtindu-se daca decesul a intervenit pe parcursul duratei asigurarii.

Decesul apare ca incert, el putând interveni sau nu în perioada cuprinsã în asigurare.

Fata de asigurarile de viata, sistemul public de protectie sociala si mai ales sistemul pensiilor de batrânete – prezinta o serie de deosebiri:

• acest sistem are o componentã de solidaritate sociala, în primul rând datorita alimentarii fondurilor sale din impozite, iar prestatiile oferite în cadrul sãu sunt legate de veniturile celor cuprinsi în el;

• sistemul are caracter obligatoriu, din mai multe puncte de vedere, inclusiv cel al cotizatiilor membrilor, în opoziþie cu asigurãrile de viaþã, care au caracter facultativ;

• redistribuirea ce apare în cadrul sistemului are alte caracteristici decât în cazul asigurarilor de viata.

În sistemul protecþiei sociale, cotizatiile salariaþilor nu sunt determinate în functie de riscuri, ci pe baza veniturilor lor, iar prestaþia oferitã nu este legatã direct de totalul cotizatiilor depuse de membri, ci de marimea veniturilor lor.

De aceea, se apreciaza ca aceste cotizatii apar ca un complement al fiscalitatii directe.22

Asigurãrile de viata se deosebesc si de asigurarile de accidente, a doua componenta de bazã a asigurãrilor de persoane.

Principalele deosebiri dintre cele douã subsisteme ale asigurãrilor de persoane sunt:

• riscurile acoperite sunt diferite.

Daca asigurãrile de viata au în vedere longevitatea umana, respectiv decesul si supravietuirea, asigurarile de accidente acopera riscul de accident, precis definit si care difera de supravietuire sau deces; multe asigurari de accidente iau în considerare si decesul asiguratului, dar numai din cauza de accident; celelalte eventualitãti acoperite prin asigurarile de accidente sunt invaliditatea permanentã totala sau partiala si incapacitatea temporarã de muncã, ambele cauzate de accidente;

• duratele asigurãrii difera.

Dacaasigurãrile de viata sunt asigurari de lungadurata contractele de asigurari de accidente se încheie de regula, pentru un an sau pe perioade subanuale; ca urmare, la asigurãrile de accidente nu este prezent aspectul de economisire, de fructificare a unui capital, prezent la asigurãrile de viata

• deoarece manifestarea riscului de accident nu este direct legatã de înaintarea în vârstã a asiguratului s nu necesitã o selecþie a riscurilor din acest punct de vedere, asigurãrile de accidente nu au în general fixata o limitã superioara de vârstã a asiguratului la încheierea, respectiv la expirarea contractului, asa cum este cazul la asigurãrile de viata.

1.4 Cadrul de reglementare al asigurărilor în România

Noțiunii de asigurare ii corespund o multitudine de definiții.

Astfel, ca activitate economico-socială „asigurarea este o garantare, o punere in siguranță, o incredințare, o promisiune fermă, o măsură de prevedere ce se ia de către cei interesați pentru conservarea bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice in cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de varstă.

De asemenea, asigurările cuprind un sistem de relații economico – sociale și financiare, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale, izvorand din acțiunea legilor economice obiective, care constă in crearea incomun, de către persoanele fizice și cele juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele, se plătesc sumele asigurate pentru și se satisfac alte cerințe economico-financiare probabile, imprevizibile”

In concluzie se poate spune că „Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri,acoperind consecințele financiare ale unor evenimente nedorite”23

După Gh. Bistriceanu „asigurarea este operațiunea financiară ce decurge dintr-o lege sau dintr-un contract prin care societatea de asigurări se obligă ca in schimbul unei sume primate periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intaplări independente de voința lui” 23

Cadrul legislativ este format in principal din: Legea 136/ 29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România;

Legea 32/10.04.2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;

Potrivit legii asigurărilor din 1995, "prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare îndemnizație, în limitele și la termenele convenite".24

Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate, 25

Prin adoptarea acestei legi s-a urmărit armonizarea legislației românești cu cea comunitară și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurătorilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional;

Supravegherea respectării dispozițiilor legii se face de către Comisia de Supravegherea Asigurărilor, autoritate administrativă cu următoarele atribuții principale :elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative și avizarea actelor administrative individuale, care au legătură cu activitatea de asigurări;supravegherea situației financiare a asigurătorilor în vederea protejării intereselor asigurărilor sau a potențialilor asigurați, putând efectua controale asupra activității asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;luarea măsurilor necesare necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice;participarea, ca membru, la asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reprezentarea României la conferințe și întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări; aprobarea acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asigurătorului; aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România; aprobarea transferului de portofoliu; îndeplinirea altor atribuții prevăzute de lege; poate solicita prezentarea de informații și de documente referitoare la activitatea de asigurare, de la orice alta persoană care are legătură cu activitatea acestora; participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și regulamentelor contabile.

C.S.A. este obligată să prezinte Parlamentului României, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exercițiu financiar, un raport asupra pieței asigurărilor din România și o informare privind activitățile desfașurate și sapublice un raport informativ anual asupra pieței asigurarilor, instituțiilor și organismelor acesteia.

II. Piata asigurarilor din Romania

2.1 Tipuri de asigurări de viața

      Conform legii 32/2000 asiguratorul care exercita o activitate de asigurare de viata este obligat: sa tina conturi distincte pentru asigurarile de viata; sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata in conturi separate, care sa constituie si sa apartina unui fond de asigurare distinct, denumit in prezenta lege fondul asigurarilor de viata; sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a activelor si a obligatiilor aferente acestuia. Administrarea asigurarilor de viata si a fondului asigurarilor de viata aferent, inclusiv investirea si evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice se vor efectua potrivit reglementarilor stabilite prin norme.

In conformitate cu prevederile din Legea nr. 32/2000, asiguratorii pot practica, potrivit obiectului de activitate stabilit in autorizatia prealabila de constituire si aprobat prin autorizatia de functionare eliberata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, una sau mai multe clase de asigurari.
Categoriile de asigurari care pot fi practicate de asiguratori, potrivit legii, se grupeaza in: asigurari de viata; asigurari generale.

Clasele aferente asigurarilor de viata sunt urmatoarele:

Asigurari de viata: – asigurarea de supravietuire; – asigurarea de deces; – asigurarea mixta de viata;
Anuitati (asigurari de tip renta);
Asigurari de viata suplimentare, care cuprind: asigurari de vatamari corporale din accidente, asigurari de incapacitate de munca cauzata de un accident, asigurari de deces rezultat dintr-un accident;
Asigurari de casatorie si de nastere;
Asigurari de viata legate de investitii, pentru care expunerea la riscul de investitii este transferata asiguratului;
Asigurari permanente de sanatate, administrate la fel ca asigurarile de viata;
Asigurari de capitalizare, care cuprind: asigurari de viata cu prima unica, asigurari de viata cu prima esalonata. 24

2.2 Comparație între asigurările la termen și asigurarea de viața viagera

Asigurarea de viață viagera acopera întreaga durată de viața a persoanei asigurate.

Asigurarea de viața se plătește în momentul decesului persoanei asigurate despagubirea de deces împreună cu valoarea de răscumpărare acumulată de-a lungul perioadei asigurate.

Asigurarea la termen oferă doar componente de protecție.

La asigurarea de viață universală, în funcție de valoarea de răscumpărare a poliței, asigurarea poate crește sau scade în fiecare an nivelul primelor de asigurare; de asemenea, contractantul poate modifica suma asigurată.

La asigurare permanentă de viață, ratele de primă și valoarea de răscumpărare variază în funcție de cheltuielile și veniturile din investiții ale asigurătorului, precum și în funcție de experiența lui în domeniul mortalității.

La asigurarea de viață variabilă, suma asigurată și valoarea de răscumpărare depind de performanța investițională.

Asigurarea de viață variabilă universală combină flexibilitatea plății primelor dintr-o asigurare universală cu posibilitățile de investire ale unei asigurări variabile de viața. 25

2.3 Tehnicile asigurarilor de viata adecvate la cerintele asiguratorului

În ce priveste modalitatile de abordare a eficientei, în asigurari, ca si în alte sectoare de activitate, aceasta are în vedere compararea eforturilor facute cu efectele obtinute.

În aprecierea eficientei, elementul de efort apartine atât asiguratilor, care cheltuiesc o parte din disponibilitãþile lor pentru a cumpara contracte de asigurare, cât si asigurãtorilor, care organizeazã si gestioneazã activitatea de asigurare. 26

Efectul obtinut ca urmare a practicãrii asigurãrii are atât o componentã economicã (protejarea patrimoniilor etc.) cât si una socialã: protectia oferita asiguratilor si familiilor lor si, în general, mentinerea unui climat de stabilitate sociala.

Prin urmare, eficienta asigurarilor, si cu deosebire a asigurãrilor de viata, trebuie abordatã atât sub aspect economic, cât si social.

Pe de altã parte, eficienta asigurarilor poate fi privitã atât din punct de vedere al asigurãtorului, cât si al asiguratului.

În ambele cazuri, s-au conturat si indicatorii prin care poate fi exprimatã eficienþa asigurãrilor.27

Din punctul de vedere al asigurãtorului, eficienta asigurãrii, inclusiv de viatã, trebuie abordatã ca eficienta a activitãtii de asigurare desfãsuratã de diferite societãti de asigurare.

În cazul eficientei asigurarilor de viata, privita din punctul de vedere al asiguratului, considerãm cã nu ne putem limita la aspectele surprinse de indicatorii prin care se exprimã ea în mod traditional si care nici nu pot fi adaptate în totalitate la specificul acestui sector, ci este necesara o abordare mai larga.

Faptul ca, din ce în ce mai mult, trãim într-o societate a riscului, are drept consecinta aparitia unui stres permanent în fata riscurilor care afecteazã viata si sanatatea umana, riscuri ce cunosc o diversificare si o amplificare în ultimele decenii, atât prin aparitia unora noi, cât si prin agravarea consecinþelor riscurilor existente.

Practicarea asigurãrii de viata, ca urmare a manifestãrii aversiunii fata de risc a individului, reduce stresul indus de riscuri si contribuie la instalarea unei stari de confort psihic.

De pe pozitia asiguratului, încheierea unei polite de asigurare de viata este o decizie

voluntarã, fãcutã în interes personal sau pentru a proteja familia sau alte persoane si având ca finalitate o anumita eficienta.

Decizia de a cumpãra o asigurare de viata este influentata de o serie de factori, unii exteriori fiintei asiguratului, altii interiori.

Factorii interiori sunt de natura economica, demografica sau sociala, cei interiori tin de modelele psihologice sau comportamentale, cum ar fi comportamentul uman în fata riscului: aversiune, indiferenta sau preferinta fata de risc.

Pentru asigurat, eficienta asigurarii de viata constã în faptul cã rãspunde unor nevoi ale sale, de aceea ea exprimã, cu deosebire, utilitatea asigurãrii pentru asigurat

Este de remarcat, în acest context, cã asigurarea de viata nu ofera decât o acoperire financiarã.

Ea nu poate compensa pierderea unui sot sau a unui tatã, durerea fizicã, nici pierderea integritatii corporale, ci permite doar familiei sã-si întregeasca veniturile si astfel sã atenueze considerabil consecintele decesului.

Asigurarea de viata rãspunde, în principiu, nevoilor financiare generate de moartea prematurã.

Pentru asigurat, asigurarile de viata se dovedesc eficiente si pentru cã sunt capabile sã satisfaca trei tipuri de nevoi: permanente, temporare si de economisire.

Nevoile permanente au un caracter de continuitate si sunt prezente indiferent de vârsta asiguratului (ca, de exemplu, plata serviciilor funerare) în cazul decesului.

Nevoile temporare se diminueazã în timp si sfarsesc prin a dispare, ca de exemplu nevoia de a rambursa un împrumut (acoperit printr-o polita de viata) care dispare odatã cu rambursarea sa.

Nevoia de economisire vizeazã în general transferul intra si intergenerationa, fiind

îndreptatã spre a obtine venituri suplimentare la vârsta de pensionare sau spre a oferi familiei sau altor persoane sume de bani.

Pentru asigurat, încheierea unei asigurãri de viaþã este eficientã mai ales dacã membrii

unei familii sunt dependenþi total sau parþial de venitul unuia dintre ei.

Decesul neprevãzut al acestuia înseamnã imposibilitatea, pentru familie, de a realiza obiective care implicã obligatii financiare mari: întretinerea membrilor familiei, educatia copiilor, împrumuturi de rambursat.

Impactul financiar al decesului unei persoane asupra familiei este diferit, în funcþie de componenta familiei respective.

În cazul celibatarilor care, decedând, nu lasã în urma lor persoane de întretinut sau

obligatii financiare neîndeplinite, ar fi necesarã si eficientã o asigurare de viata cu o sumã asiguratã modestã, care sã acopere cheltuielile de înmormântare.

Pentru familiile monoparentale, decesul pãrintelui poate antrena mari probleme

financiare pentru copii, chiar dacã acestia beneficiazã de un sprijin pe linia asigurãrilor

sociale. În acest caz, eficienþa unei asigurãri de viata este foarte mare.

În familiile cu douã surse de venit, decesul neprevãzut al unui dintre soþi genereazã

insecuritate financiarã pentru membrii familiei deoarece nu se mai poate menþine acelasi

standard de viata.

Asigurarea de viata se dovedeste eficienta prin compensarea pierderii de venit si realiza menþinerea nivelului anterior de viata.

Familiile denumite tradiþionale sunt cele în care numai un pãrinte lucreazã, celãlalt

(mama, în general) fiind casnic. Decesul prematur al pãrintelui care lucreazã poate provoca mari dificultãþi financiare familiei.

Pentru acest tip de familie, asigurarea de viata are o eficienta ridicata.

Chiar si pentru sotia care nu lucreazã, eficienta unei polite de asigurari de viata exista, decesul ei antrenând cheltuieli pentru menaj si îngrijirea copiilor, care pot fi acoperite eficient prin asigurare.

Pentru familiile combinate, formate din doi soti cu copii din cãsãtoriile anterioare,

situaþia poate fi similarã cu cea din familia traditionalã sau cea cu douã surse de venit. Nevoi suplimentare de acoperit prin asigurare pot apare datoritã numãrului mare de copii, inclusive cei aparuti din noua casatorie.

În plus, datoritã apartiei noilor copii, costurile de îngrijire, educatie etc. ale acestora cresc si în plus efectuarea lor s-ar putea extinde pe perioade mari de timp.

2.4 Modernizarea tehnicilor în asigurari

În momentul aparitiei formelor clasice ale asigurarilor de viata (de deces, de supravietuire, mixte) proiectarea produselor era influetata de un numar redus de factori, dintre care în prim plan se situeaza nevoia de asigurare, aceasta nevoie avand componente putin sofisticate (protectia familiei sau a altor persoane în caz de deces al asiguratului sau nevoia de economisire).

Acesti factori continua sa existe si în prezent, dar au aparut si o serie de alte influente, a caror manifestare a generat, se poate spune, nu o evolutie, ci o adevarata revolutie în domeniul tehnicilor asigurarilor de viata.

Acest proces se concretizeaza în aparitia unor produse moderne, inovatoare în acest domeniu, în diversificarea modalitatilor de fructificare, trecerea riscului de investitie financiarã de la asigurãtor la asigurat.

În proiectarea unui produs (contract) de asigurare de viata si în celelalte tehnici de realizare a asigurarilor de viata este implicata o multitudine de factori de influenta.

Unii pot fi factori cu actiune directã si de acestia ne vom ocupa în continuare altii cu actiune imediata, indirecta, cum ar fi starea pietii financiare si rata dobânzii din economie

Principalii factori care influenteazs tehnicile de realizare a asigurarilor de viata sunt urmatorii: structura nevoii de asigurare de viata; existenta paralela a sistemului de asigurari publice si a sistemelor private de pensii;efectele inflatiei asupra disponibilitatilor banesti ale persoanelor fizice;cresterea apetitului populatiei de a-si fructifica în mod avantajos disponibilitatile si diversificarea rapida a modalitatilor de investire a acestora;fiscalitatea aplicata politelor de asigurare si indemnizatiilor rezultate din contractele de asigurare;riscurile speciale ale asiguratorilor de viata;capacitatea financiar a potentialilor asigurati;sistemul de reglementari privind asigurarile de viata;factori care influenteaza sistemul de distributie a produselor de asigurare de viata;factori care determina evolutia asigurarilor de viata colective (de grup);

Remarcam ca acesti factori, exercita, pe de o parte, o influenta individuala asupra tehnicilor de asigurare, dar, pe de alta parte, au si un impact combinat, intercorelându-se reciproc.

Necesitatea cumpararii unei asigurari de viata reiese din nevoia de protectie a oamenilor.

Pe langa toate bunurile detinute, viata si sanatatea unui individ, integritatea lui fizica, capacitatea de munca sunt bunurile cele mai de pret si pot fi afectate de diferite evenimente nesigure viitoare, ducand la imposibilitatea desfasurarii unei activitati si deci a obtinerii unui venit.

Necesitatea incheierii unei asigurari de viata provine dintr-o nevoie absoluta a fiecaruia, de a oferi protectia financiara a familiei, a dependentilor sau a celor apropiati in cazul decesului, in paralel cu alte avantaje pe care asiguratorii le pot oferi: economisire, pensie, investitii.

Existenta paralela alaturi de asigurarile de persoane practicate de societatile comerciale a asigurarilor sociale publice si a unor fonduri private de pensii este si ea un factor notabil de influenta asupra asigurarilor de viata.

Scaderea puterii de cumparare a populatei, care duce, pe de o parte, la o scadere a nivelului de trai, dar si la scaderi ale vanzarilor si deci ale profiturilor companiei, precum si la presiuni sociale in sensul maririi salariilor.

Inflatia stimuleaza inclinatia spre consum si o descurajeaza pe cea spre economisire.

Acest fapt are si o cauza psihologica, legata de pierderea increderii in moneda, dar si o cauza strict economica si anume presiunea preturilor in crestere pe disponibilul de lichiditati.

Criza economică a afectat sectorul asigurărilor care, după o perioadă de nouă ani de creștere continuă , a înregistrat în 9 luni ale anului 2009 o diminuare față de aceeași perioadă a anului precedent a volumului de prime subscrise cu 6%.

Pentru a stabili cat mai corect suma asigurata de care ai nevoie, informatiile privind situatia ta financiara sunt esentiale.

Consultantul te poate ajuta sa stabilesti valoarea reala a protectiei de care ai nevoie astfel incat aceasta sa se incadreze in limitele bugetului de care dispui, eliminand riscul subevaluarii sau supraevaluarii necesitatilor de protectie.

Sistemul de reglementari privind asigurarile de viata- Cadrul legislativ este format din: Legea 136/ 29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România;Legea 32/10.04.2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor,aceasta reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea organismului de supraveghere a asigurarilor, care potrivit acestei legi se numeste Comisia de Supraveghere a Asigurarilor precum si constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurare din România.

Un element indispensabil al pieței dezvoltate a asigurărilor este activitatea intermediarilor în asigurări, rolul cărora constă în îmbunătățirea serviciilor de asigurare și facilitarea accesului acestora pentru consumatori. Pînă la intrarea în vigoare a Legii nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 „Cu privire la asigurări”, activitatea brokerilor și agenților de asigurare nu era supusă autorizării și supravegherii.

Ca urmare a modificărilor legislative, a fost introdusă licențierea brokerilor de asigurare și au fost stabilite anumite cerințe față de activitatea brokerilor și agenților de asigurare.

2.5 Rezerve la asigurarile de viata

Analizand situatia rezervelor la asigurarile de viata pentru anul 2008,CSA pe baza datelor înregistrate în situatiile financiare încheiate de asigurători pentru 31.12.2008,prevede că valoarea totală brută a rezervelor tehnice, constituite atât pentru contractele de asigurări generale, cât si de viată, a fost de 9.835.690.535 lei, în crestere reală cu 23,69% fată de anul 2007.

Din aceasta valoare, suma de 6.412.103.943 lei este aferenta rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurarile generale (65,19% din total), iar suma de 3.423.586.592 lei este aferenta rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurări de viata (34,81% din total).

Comparativ cu anul 2007, rezervele tehnice brute constituite pentru asigurarile generale au crescut în termeni reali cu 31,37%, iar cele pentru asigurările de viată au crescut cu 11,46%.

Pentru riscurile cedate în reasigurare, asiguratorii au cedat o parte corespunzatoare din rezervele tehnice, valoarea cumulata cedata pentru cele doua categorii de asigurare fiind de 1.730.446.697 lei, în crestere reala cu 26,63% fata de 2007.

Valoarea totala a rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurările de viata era, la data de 31.12.2008 de 3.423.586.592 lei, în crestere reala cu 11,46% fata de 31.12.2007.

Valoarea neta a rezervelor tehnice aferenta asigurărilor de viata a fost în suma de 3.335.772.346 lei, ceea ce reprezintă 97,43% din valoarea rezervelor tehnice brute.

Cea mai mare componentă a rezervelor tehnice constituite pentru asigurările de viată este reprezentată de rezerva matematică, prin aceasta reflectându-se obligatiile pe termen lung preluate de asigurător.

La data de 31.12.2008, ponderea rezervei matematice brute în totalul rezervelor tehnice brute aferente asigurărilor de viată era de 74,33%.

Valoarea rezervei de daune (avizate si neavizate) brută era de 86.202.510 lei la data de 31.12.2008, reprezentând 2,51% din total rezerve tehnice brute aferente asigurărilor de viată, în crestere reală cu 31,56% fată de 31.12.2007.

Valoarea cumulată a rezervelor tehnice brute constituite pentru clasa I si III, din categoria asigurărilor de viată, în sumă de 3.407.364.562 de lei, au reprezentat 99,52% din totalul rezervelor tehnice brute aferente asigurărilor de viată.

Evoluția rezervelor tehnice și matematice brute pentru asigurările de viața

Sursa: Calcule autor pe baza datelor din Raport CSA pe anul 2008;

Top 10 companii de asigurari generale

Sursa : Calcule autor pe baza datelor din raport CSA,pag 90;

Top 10 companii de asigurari de viata

Sursa : Calcule autor pe baza datelor din raport CSA,pag 90;

Competitia dintre primii jucatori din piata asigurarilor a devenit mai puternica anul trecut, Omniasig, al doilea asigurator, detinut de Vienna Insurance Group, apropiindu-se si mai mult de Allianz-Tiriac, liderul acestei industrii.

Allianz-Tiriac a incheiat anul 2008 cu afaceri totale de aproape 376 mil. euro, cresterea fata de 2007 fiind de circa 1,6% (exprimata in euro). Cota de piata a asiguratorului a scazut usor, cu 1,4 puncte, pana la 15,8%.

In asigurari generale, primele brute subscrise au fost de 347 mil. euro, potrivit datelor preliminare publicate ieri de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA).

A doua companie de pe piata totala si din asigurari generale este Omniasig.

Omniasig si-a majorat anul trecut afacerile cu 24%, pana la 328 mil. euro

Pe acest segment, al treilea jucator este Asirom, care a ajuns la afaceri de 178,4 mil. euro anul trecut, in crestere cu 11%. Pe asigurari de viata insa, primele brute subscrise de Asirom s-au redus cu 10%, pana la 25,3 mil. euro.

Din primele zece companii de asigurari generale, cele mai puternice cresteri au fost inregistrate de Astra si Ardaf. Afacerile Astra, care a ajuns de pe locul 7 pe 4, au crescut cu 60%, pana la 176 mil. euro. In cazul Ardaf, cresterea a fost de 103%, pana la 95,5 mil. euro, compania ocupand locul opt pe piata.

Scaderi pe asigurari generale au raportat companiile BCR Asigurari, Unita si Generali.

Sursa : Calcule autor pe baza datelor din Raportul CSA pe 2008;

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) este autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, care își desfășoară activitatea în scopul apărării

drepturilor asiguraților și promovării stabilității activității de asigurare în România.

Activitatea CSA are ca bază legală Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și toate normele și hotărârile date în aplicarea acestei legi de către Comisie.

III. Allianz-Tiriac Asigurari

3.1 Prezentarea generala- ING

 Istoria ING începe la jumătatea secolului trecut, când asigurările și operațiunile bancare au jucat un rol important în dezvoltarea sectorului financiar din Olanda.

Grupul a fost creat în 1991 prin fuziunea celei mai mari companii de asigurări olandeze, Nationale Nederlanden, cu una dintre cele mai mari bănci comerciale olandeze, NMB Postbank Group, compania care a rezultat fiind numită Internationale Nederlanden Group, pe scurt I-N-G. Formarea ING Group a fost rezultatul primei fuziuni depline din Europa între o bancă și o companie de asigurări. Ulterior, compania și-a schimbat numele, devenind ING Groep N.V.

Din 1991, ING a evoluat de la stadiul de companie olandeză cu câteva activități internaționale la cel de companie multinațională de origine olandeză. Acest lucru a fost realizat nu doar printr-o creștere organică, dar și prin numeroase achiziții importante, prima dintre acestea având loc în 1995, când ING a preluat Barings Bank. Această achiziție a dus la recunoașterea brandului ING în toată lumea și a întărit prezența diviziei de servicii bancare corporative pe piețele emergente.

De-a lungul anilor, ING s-a transformat într-o companie internațională, cu o mare capacitate de adaptare la piețele în care funcționează. ING va continua acest drum, furnizând servicii excelente prin intermediul diviziilor existente dar și concentrându-se asupra unor noi domenii de activitate.

ING Group este o companie orientată către client, având o organizare clară și o strategie bazată pe managementul valorii. ING deține o poziție puternică pe piețele mature, acolo unde se dorește generarea creșterii prin aplicarea corectă a principiilor sale de business (satisfacerea clientului, controlul costurilor și managementul riscului)

ING își desfășoară activitatea în mai multe domenii, în centrul acțiunilor sale aflându-se orientarea către client și principiile solide de business.

Asigurări în Europa, America și regiunea Asia/Pacific

Desfășoară activități operațiuni de asigurări și alte activități importante în mai multe țări din Europa, America de Nord și de Sud și regiunea Asia-Pacific.

Servicii bancare pentru persoane juridice (Wholesale Banking)

Desfășoară la nivel global operațiuni bancare pentru companii. Are 5 divizii: Clienți, Rețea, Produse, Corporate Finance& Equity Markets și Piețe Financiare. Această divizie oferă o gamă completă de produse și servicii pentru corporații și instituții.

Servicii bancare pentru persoane fizice (Retail Banking)

Desfășoara operațiuni bancare pentru persoane fizice în România, Olanda, Belgia, Polonia și India. Această divizie oferă servicii de private banking în piețe selectate: nu doar în România ci și în Olanda, Belgia, Elveția, Luxembourg și mai multe țări din Asia.

ING România face parte din ING Group, unul dintre cele mai puternice grupuri financiare din lume. De-a lungul anilor, ING și-a câștigat și pe piața românească reputația de grup financiar ce oferă cele mai complexe produse și servicii pentru o largă paletă de clienți: corporații, instituții și persoane fizice.

Istoria ING în România a început în 1994. Atunci, ING Bank a fost prima bancă străină care a dechis o sucursală în România, după 1989. În prezent, ING România oferă o gamă completă de servicii financiare destinate tuturor categoriilor de clienți: companii, instituții financiare și clienți persoane fizice.

ING România are peste 1000 de angajați în cele 27 de orașe în care sunt deschise 24 de sucursale pentru companii și 120 unități ING Self’Bank, pentru personae fizice. De asemenea, ING România beneficiază de cea mai mare forță de vanzari de produse de asigurare: aproape 2200 de consultanți in 60 de orașe.

ING deține o poziție foarte solidă pe toate segmentele pe care activează: lider pe piața de brokeraj și pe piața financiară primară si secundară; este cea mai mare bancă custode si este liderul pieței de asigurări de viață. În plus, ING a fost prima institutie bancară care a oferit companiilor și persoanelor fizice o gamă completă de servicii electronice: ING OnLine, Self’Bank și Home’Bank.

ING Bank România este singura bancă de pe piață care beneficiază de ratingul `AA`, acordat de agenția internațională Standard & Poor`s. Acesta conferă ING Bank statutul de instituție financiară care furnizează clienților o securitate financiară excelentă.

În prezent, ING Group desfășoară o gamă variată de operațiuni în România, oferind un pachet complet de servicii:

• Servicii bancare pentru persoane fizice și juridice – ING Bank

• Servicii de leasing – ING Lease

• Servicii de factoring – ING Commercial Finance

• Servicii de real estate- ING Real Estate Investment Management

• Asigurări de viață – ING Asigurări de Viață

• Pensii- ING Fond de Pensii

ING Group este o instituție financiară internațională de origine olandeză care oferă servicii bancare, de asigurări și de management al activelor unui număr de peste 60 de milioane de clienți individuali, companii sau instituții din 50 de țări. Cu un personal de peste 120.000 de angajați, grupul deservește o gamă foarte variată de clienți: indivizi sau familii, mici afaceri sau mari corporații, instituții sau guverne. Luând în considerare capitalizarea de piață, ING se numără printre cele mai puternice 20 de instituții financiare din lume și printre primele 10 din Europa.

În clasamentul celor mai puternice instituții financiare din Europa, difuzat de Bloomberg în luna septembrie 2006, ING Group se situează pe locul 6, cu o valoare de piață de 73,5 miliarde Euro, și pe locul 12 în rândul celor mai puternice instituții financiare din lume.

În 2006 ING a urcat pentru al treilea an consecutiv in clasamentul Best Global Brands al celor mai puternice companii din lume din punct de vedere al valorii brandului, realizat de Business Week și Interbrands. În comparație cu anul trecut ING a urcat încă două locuri, ajungând astfel pe locul 85.

ING Asigurări de Viață este parte integrantă a Grupului ING, cel mai mare grup financiar olandez și una dintre primele zece instituții financiare din lume.

Înființată în ianuarie 1997, sub numele de Nederlanden Asigurări de Viață România, compania și-a început activitatea cu cinci agenții și un număr de 200 de consultanți. Apariția Nederlanden Asigurări de Viață reprezintă consecința firească a unui amplu proces de evaluare a pieței financiare românești, realizat de Grupul ING. La acea dată, primul pas al dezvoltării Grupului ING în România fusese deja realizat, prin lansarea în 1994 a ING Bank, prima bancă străină în România.

În 1999 ING Nederlanden a devenit liderul pieței asigurărilor de viață din România, cu un volum al primelor brute subscrise în 2002 de aproape 79,3 mil Euro și o cotă de piață de 59,4%.

Cu un capital social de 450,4 miliarde lei (echivalentul a 28,8 milioane USD), ING Asigurări de Viață este cea mai puternic capitalizată companie de pe piața asigurărilor, ocupând primul loc și din punctul de vedere al atragerii de noi clienți. La sfârșitul anului 2004, ING Nederlanden a devenit ING Asigurări de Viață.

În prezent, ING Asigurări de Viață deține 41,2% din piața asigurărilor de viață din România. Permanent la dispoziția clienților noștri, 2200 de consultanți de asigurare își desfășoară activitatea în cele 64 de birouri deschise în 59 de orașe din întreaga țară.

ING Asigurări de Viață oferă clienților săi – persoane fizice și companii – produse și servicii de asigurări la cele mai înalte standarde de calitate și profesionalism, în conformitate cu exigențele stabilite la nivelul Grupului ING, pe baza bunei cunoașteri a pieței locale, precum și a tradiției și forței sale financiare internaționale.

3.2 Analiza locului ING pe piata asigurarilor de viata

ING Asigurări de Viață anunță că volumul primelor brute subscrise în 2007 a crescut cu 15% comparativ cu 2006, până la valoarea de 501,1 milioane RON. Valoarea activelor sub administrare a crescut cu 25,9%, ajungând la 1,48 miliarde RON la sfârșitul anului 2007.

ING și-a consolidat și în 2007 poziția de lider pe piața asigurărilor de viață din România, deținând o cotă de piață de 35% și 70% pe segmentul asigurărilor cu componentă de investiții (unit-linked). Totodată, compania a avut un start în forță și pe piața pensiilor private, unde deține 33,2% din piață, depășind cu mult numărul de participanți estimat inițial.

"Anul 2007 a reprezentat pentru noi un efort susținut pentru a deveni compania preferată și pe segmentul pensiilor private. Pentru noi, aceste rezultate pe ambele segmente: de asigurări de viață și pensii sunt pozitive, pentru că presupun o creștere sănătoasă pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt este reflectată printr-o scădere a profitului cu 25,6%, motivată de investițiile considerabile făcute pentru lansarea fondurilor de pensii", spune Bram Boon, director general al ING Asigurări de Viață.

Profitul brut a atins în 2007 valoarea de 31,1 milioane RON, comparativ cu 41,8 milioane RON obținut în 2006.

„Numărul polițelor vândute în 2007 a crescut cu 50% față de 2006 până la 80.058 de polițe, în mod special ca urmare a creșterii volumului de vânzări de produse de protecție. Ne-am axat în principal pe creșterea numărului de clienți cu venituri medii, cărora ne-am adresat cu produsul de protecție SMART”, adaugă Cornelia Coman, director general adjunct ING Asigurări de Viață.

În 2007, valoarea beneficiilor plătite de ING Asigurări de Viață s-a ridicat la 142 milioane lei, în creștere cu 11% față de 2006.

Pe segmentul de asigurări de viață, volumul primelor brute subscrise în primele nouă luni ale lui 2008 a crescut cu 14% față de aceeași perioadă a anului trecut, până la valoarea de 414 milioane RON.

ING Asigurări de Viață și-a menținut la niveluri foarte bune indicatorii financiari de solvabilitate și lichiditate pentru produsele de asigurări de viață.

Marja de solvabilitate, disponibilă la sfârșitul lunii septembrie 2008, de 129,4 milioane RON acoperă de 2,06 ori marja de solvabilitate minimă cerută de legislația românească. Activele lichide în valoare de 975 milioane RON acoperă de 6,23 ori obligațiile pe termen scurt (coeficientul de lichiditate minim cerut este 1). ING Asigurări de Viață are un capital social de 63,042,794 RON.

„Rezultatele bune obținute la sfârștul trimestrului al III-lea, dublate de indicatorii de solvabilitate și lichiditate la cote foarte ridicate, ne asigură o poziție solidă pe piața din România. În continuare, prioritare pentru noi sunt nevoile clienților noștri și siguranța investițiilor lor”, adaugă Cornelia Coman.

ING Asigurări de Viață anunță că volumul primelor brute subscrise în 2008 a crescut cu 24% comparativ cu 2007, până la valoarea de 620,6 milioane RON. Valoarea activelor în administrare a înregistrat o creștere de aproximativ 2%, ajungând la 1,5 miliarde RON la sfârșitul anului 2008.

ING a încheiat 2008 cu o cotă de piață de 34,5% din piața românească a asigurărilor de viață si 38,5% din piața pensiilor obligatorii si facultative cumulat, în funcție de active.

"Anul 2008 a reprezentat pentru noi atât consolidarea poziției de top în asigurări de viață și pensii private, cât și continuarea acțiunilor de conștientizare a nevoii de protecție indiferent de mediul economic. În ciuda numeroaselor provocări de-a lungul lui 2008, am demonstrat că suntem o companie solidă, cu o forță de vânzări și angajați profesioniști, orientată către client și cerințele acestuia. Eforturile noastre privind informarea și educarea publicului au fost răsplătite de încrederea pe care ne-a acordat-o acesta”, spune Cornelia Coman, Director General ING Asigurări de Viață.

ING a obținut în primele trei luni ale anului 2009 un profit brut din activitatea de asigurări de viata de 31,3 milioane RON, în creștere de peste 5 ori față de aceeași perioadă a lui 2008.

„În principal, această evolutie a fost determinata de cresterea ponderii produselor traditionale in total portofoliu, aceasta ajungand la 40%, si de reducerea semnificativa a costurilor operationale in primul trimestru din 2009 fata de primele trei luni din 2008”, a declarat Aurelia Coman, director general ING Asigurări de Viață si Presedinte al Consiliului de Administratie al ING Fond de Pensii.

Pe segmentul de asigurări de viață, volumul primelor brute subscrise în primele trei luni ale lui 2009 a ajuns la valoarea de 130,2 milioane RON, in scadere cu 4,5% față de aceeași perioadă a anului trecut, ca urmare a reducerii volumului de produse cu prima unica.

„Pe segmentul produselor traditionale am inregistrat o evolutie pozitiva, primele brute aferente acestor produse crescand cu 12% fata de valorile din acelasi trimestru al anului trecut, inregistrandu-se in acelasi timp si o crestere a nivelului primei medii in cadrul acestui tip de produse. Pe de alta parte, pe segmentul produselor unit linked, primele brute au scazut cu 7%, aceasta evolutie fiind influentata de scaderea vanzarilor produselor unit linked cu prima unica”, precizeaza Aurelia Coman.

Produsele din portofoliul ING Asigurari de Viata preferate in aceasta perioada sunt asigurarea mixta de viata si produsul traditional de economisire pentru educatia copiilor. Numarul asigurarilor mixte de viata incheiat in primul trimestru al acestui an este mai mare cu 10% decat cel incheiat in aceeasi perioada a anului trecut.

Valoarea activelor totale in administrare a ajuns la nivelul de 1,497 miliarde RON la sfarsitul lui martie, aceasta valoare reprezentand cel mai mare volum de active in administrare de pe piata asigurarilor de viata, cota de piata estimata fiind de 50%.

ING Asigurări de Viață și-a menținut la niveluri ridicate indicatorii financiari de solvabilitate și lichiditate pentru produsele de asigurări de viață. Marja de solvabilitate de 128,6 milioane RON, disponibilă la sfârșitul anului 2008, acoperă de 1,94 ori marja de solvabilitate minimă cerută de legislația românească, in timp ce activele lichide acoperă de 11,05 ori obligațiile pe termen scurt.

Pentru ING Asigurări de Viață si ING Fond de Pensii, primele nouă luni ale anului 2009 s-au încheiat cu rezultate pozitive atât în privința demersurilor de retenție a clienților, precum si a celor de consolidare și eficientizare a activității pe toate liniile de business – asigurări de viață, pensii private și pensii facultative.

Pe segmentul de asigurări de viață valoarea activelor financiare în administrare a ajuns la nivelul de 1,72 miliarde RON la sfârșitul lunii septembrie 2009, în creștere cu aproximativ 11% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Volumul primelor brute totale subscrise de ING în primele nouă luni ale anului a ajuns la valoarea de 387,57 milioane RON, comparativ cu 426,84 milioane RON în aceeași perioadă a anului trecut, în scădere cu 9%, ca urmare a apetitului mai redus al clienților pentru produsele cu componentă investițională.

In 2009, ING si-a consolidat pozitia atat in domeniul asigurarilor de viata cat si in zona pensiilor private, cumuland peste o treime din pietele locale de profil.

Pe segmentul de asigurari de viata valoarea activelor financiare in administrare a ajuns la peste 1,79 miliarde RON la sfarsitul anului 2009, in crestere cu 18,8% fata de anul precedent.

Volumul primelor brute subscrise de ING in 2009 se situeaza la valoarea de 527,1 milioane RON, comparativ cu 557,5 milioane RON in 2008, in scadere cu 5,4% (la cele 557,5 milioane RON s-au adaugat in 2008 110,7 milioane RON provenite din schimbarea metodei contabile de recunoastere a veniturilor din prime traditionale).

"Am continuat si in aceasta perioada sa fim extrem de atenti la nevoile si cerintele clientilor nostri. Masurile adoptate anul trecut pentru a veni in sprijinul acestora s-au concretizat, printre altele, in reducerea ratei de prima pentru produsele de tip traditional si a anumitor categorii de taxe pentru contractele unit-linked. Eforturile constante depuse de intreaga echipa, si increderea cu care ne-au investit consumatorii si partenerii, au facut ca in 2009 ING sa isi pastreze sau chiar sa isi creasca pe anumite segmente de business cotele de piata", a declarat Cornelia Aurelia Coman, director general ING Asigurari de Viata si Presedinte al Consiliului de Administratie al ING Fond de Pensii.

In portofoliul de contracte noi incheiate la ING in 2009, se remarca o accentuare a preferintelor clientilor pentru produsele care ofera protectie si randamente garantate. Astfel, in totalul politelor subscrise de ING anul trecut, asigurarile de tip traditional detin o pondere de 78%, in crestere de la 65% in 2008.

"2009 marcheaza un punct de inflexiune in atitudinea consumatorilor de asigurari de viata, care inteleg intr-o masura tot mai ridicata ca asigurarea este in primul rand un instrument eficient de a le asigura celor dragi protectie financiara pentru riscuri esentiale, si in plan secundar un produs pentru investitii”, a declarat Cornelia Aurelia Coman.

Valoarea beneficiilor platite in 2009 de ING pentru evenimente asigurate si contracte ajunse la maturitate a fost de 52,96 milioane RON, cu peste 7% mai ridicata fata de anul precedent.

Demersurile constante intreprinse de ING pentru a intelege profilul si motivele clientilor inclinati sa intrerupa contractele de asigurare, si modalitatile de a-i ajuta sa depaseasca perioadele dificile, s-au concretizat intr-o reducere continua a ratei de rezilieri. Astfel, numarul total de contracte reziliate si rascumparate in intervalul octombrie-decembrie a scazut cu 26% fata de primele trei luni ale anului, cu 21% fata de trimestrul al doilea si respectiv cu 4% fata de trimestrul al treilea.

Cresterea numarului de persoane care isi repun contracte in vigoare, dupa ce au fost nevoite sa rezilieze polite din cauza dificultatilor financiare este o dovada in plus a increderii cu care consumatorii investesc ING.
"La ING, proportia clientilor care s-au reintors anul trecut in companie, incheind un contract nou, dupa ce in trecut au fost nevoiti sa renunte la asigurare, a reprezentat circa 10% din volumul total de polite noi incheiate in 2009. Ma astept ca si in perioada urmatoare aceasta tendinta sa se pastreze si, odata ce economia va incepe sa isi revina, sa devina tot mai vizibila", a declarat Cornelia Aurelia Coman. 

In acelasi timp, prima medie anuala alocata de clientii care au incheiat in 2009 o polita de viata la ING a fost de 1.251 RON (in crestere cu 3% fata de anul precedent).

Dorinta de a le asigura copiilor un viitor financiar sigur, apetenta in crestere pentru economisire pe termen lung si constientizarea nevoii de protectie financiara au ramas, si in 2009, obiectivele cele mai importante pentru care clientii au ales sa incheie o asigurare de viata. Astfel, in portofoliul de contracte subscrise anul trecut la ING Asigurari de Viata, planurile financiare pentru copii au fost cele mai solicitate produse, si detin o pondere de circa 29% (cu 4% mai mare ca in 2008). Categoria de produse pentru copii este urmata de asigurarile de viata mixte (care combina componenta de protectie cu cea de economisire pe termen lung), cu o cota de 27% din portofoliul de contracte incheiate in 2009 si de planurile de protectie, cu 23%.

"In ceea ce priveste zona produselor unit linked, este interesant de observat ca preferinta clientilor pentru acest gen de produse s-a mentinut in 2009 aproximativ la acelasi nivel ca in 2008, aceasta categorie a produselor de investitie cumuland 12% din portofoliul de asigurari incheiate anul trecut la ING. Randamentele excelente obtinute si flexibilitatea pe care o ofera aceste polite, sunt argumente care ma fac sa cred ca, pe viitor, vom asista la un reviriment mai important al acestei categorii de produse", a declarat Cornelia Aurelia Coman. 

Performantele nete inregistrate in cursul anului 2009 de Programele de investitii Unit Linked in lei ale ING Asigurari de Viata au fost de 10,8% pentru Programul de investitii Bond, de 23,6% pentru Programul Mixt25, 39,2% pentru Mixt50, 47,3% pentru Mixt75 si de 59,2% pentru Programul de investitii Equity.

Marja de solvabilitate disponibila a ING Asigurari de Viata este cu 173% mai mare decat nivelul minim cerut de lege, iar nivelul de lichiditate cu 500% mai mare decat nivelul minim cerut, confirmand soliditatea financiara a companiei.

Pentru ING, primele trei luni din 2010 au fost marcate de dezvoltarea a numeroase proiecte pentru clienti dar si de o consolidare a activitatilor, atat in zona de asigurari de viata cat si in cea de pensii private.

Pe segmentul de asigurari de viata valoarea activelor financiare in administrare a ajuns la peste 1,9 miliarde RON la sfarsitul primului trimestru din 2010, in crestere cu 28,3% fata de aceeasi perioada a anului precedent.

Volumul primelor brute subscrise de ING in primele trei luni ale anului se situeaza la nivelul de 136 milioane RON, comparativ cu 130 milioane RON in intervalul similar din 2009, marcand o crestere de 4,5% in aceasta perioada.

„Primele trei luni din 2010 au evidentiat o atitudine matura a consumatorilor romani, consolidata dupa anul 2009, in care a crescut constientizarea nevoii de protectie si de a pune deoparte bani pentru viitor. Astfel, in randul clientilor ING sesizam o reducere semnificativa a numarului celor care aleg sa renunte la contractele de asigurari dar si o apetenta mai ridicata pentru produse care ofera beneficii multiple”, a declarat Cornelia Aurelia Coman, director general ING Asigurari de Viata. „Asa cum am mai declarat, ne asteptam ca si anul 2010 sa resimta efectele perioadei dificile din anii 2008-2009 la nivel international, astfel ca masurile luate de Guvern ca urmare a acordului cu FMI ne determina sa pastram o atitudine rezervata cu privire la evolutiile imediat urmatoare. Avem insa speranta ca perioada prin care am trecut cu totii sa ne faca mai responsabili pentru viitorul nostru financiar.”

Scaderea continua a numarului de clienti care aleg sa renunte la contractele de asigurari confirma evolutiile pozitive sesizate la sfarsitul anului precedent. Astfel, la ING numarul total de contracte reziliate si rascumparate in intervalul ianuarie-martie 2010 s-a redus cu 13% comparativ cu sfarsitul anului 2009 si cu 21% comparativ cu Q1 2009.

O tendinta interesanta se evidentiaza si in privinta categoriilor de produse situate in topul preferintelor consumatorilor in aceasta perioada. Astfel, daca in cursul anului trecut s-a remarcat o accentuare constanta a apetitului pentru produse ce ofera protectie si randamente garantate, in portofoliul de contracte noi incheiate la ING in Q1 2010 se observa o revenire a interesului pentru asigurarile unit linked, care ofera, pe langa protectie financiara, si oportunitatea unor investitii. Alocarea de prime suplimentare importante in cadrul acestor polite si indreptarea atentiei si catre produse cu prima unica din portofoliul de produse unit-linked in primul trimestru sunt actiuni care vin sa sustina aceasta revenire

Performantele nete inregistrate in perioada ianuarie – martie 2010 de Programele de investitii Unit Linked in lei ale ING Asigurari de Viata au fost de +3,7% pentru Programul de investitii Bond, +10,4% pentru Programul Mixt25, +14,5% pentru Valoarea beneficiilor platite de ING Asigurari de Viata in primul trimestru din 2010 pentru evenimente asigurate si contracte ajunse la maturitate a fost de 12,82 milioane RON. Dintre acestea, pentru portofoliul de contracte incheiate, ING Asigurari de Viata a platit in intervalul ianuarie-martie beneficii pentru evenimente asigurate de 4,13 milioane RON, cu peste 5% mai mult fata de perioada similara a anului precedent.

In privinta motivelor pentru care clientii aleg sa incheie o asigurare de viata, pe primul loc in topul preferintelor manifestate in intervalul ianuarie-martie 2010 se mentine dorinta de a le asigura copiilor un viitor financiar sigur. Astfel, in portofoliul de contracte subscrise in Q1 2010 la ING Asigurari de Viata, ponderea planurilor financiare pentru copii este de 28%, aceasta categorie de produse inregistrand o evolutie aproximativ constanta fata de Q12009.

Segmentul produselor pentru copii este urmat de planurile financiare cu componenta de investitie, reprezentate de doua dintre produsele ING de tip unit-linked (aceste doua planuri detinand o pondere de peste 23% din totalul contractelor noi, comparativ cu 10% in Q12009) si planurile cu componenta de economisire (cu o cota de 21% din totalul portofoliului incheiat in Q12010, fata de 29% in aceeasi perioada a anului precedent).

Un semnal pozitiv se remarca si in privinta resurselor asigurate de clienti pentru situatia in care ei s-ar confrunta cu un eveniment nefericit iar familiile lor ar avea nevoie de sprijin financiar. Mai precis, in portofoliul de asigurari incheiate la ING in primul trimestru din 2010, nivelul mediu al sumei asigurate (care exprima nivelul de protectie si este o suma stabilita inca de la inceput si garantata prin contract) este de peste 45.029 RON, comparativ cu 39.816 RON in aceeasi perioada a anului precedent.  

Marja de solvabilitate disponibila a ING Asigurari de Viata este 2,79, nivelul minim cerut de lege fiind 1, iar nivelul de lichiditate de 5,67 comparativ cu nivelul minim cerut .

Top 10 Companii de Asigurari conform Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pentru anul 2002-2009 în functie de primele brute încasate din asigurãri directe de viata

3.3 Analiza uinui produs de asigurari de viata

Oferta ING cuprinde mai multe produse de asigurari de viata:Prudent,Maraton si Smart.

3.5 Studiu de caz

Etapele contractului de asigurare

Incheierea unei asigurari de viata este un pas important pentru asigurarea unui climat familial si individual favorabil.

Pentru a putea incheia o asemenea polita, posibilul asigurat trebuie sa aiba in vedere anumite etape pe care le va parcurge.
Determinarea sumei asigurate care trebuie acoperite in functie de nivelul veniturilor si al angajamentelor financiare si de obiectivele personale, este unul dintre detaliile foarte importante pe care posibilul asigurat trebuie sa il fixeze cu ajutorul consultantului.
Stabilirea timpului necesar pentru atingerea obiectivelor personale este din nou un detaliu de care trebuie sa se tina cont.
Determinarea tipului de polita care este potrivit clientului reprezinta un element crucial in alegerea ofertei de asigurare.
Analiza cererii de catre specialisti, este importanta deoarece in anumite situatii este nevoie de evaluari medicale suplimentare pentru a se emite polita de asigurare potivita nevoii clientlui.

Completarea cererii de asigurare si a chestionarului medical reprezinta o etapa foarte importanta deoarece se analizeaza in amanunt situatia asiguratului si se incearca satisfacerea cat mai completa a nevoilor acestuia.

Acest ultim pas care trebuie urmat in vederea incheierii unei asigurari de viata, cuprinde intrebari care familiarizeaza asiguratorul cu informatii generale despre client (nume, prenume, adresa, CNP–ul, ocupatia, locul de munca, venit anual, inaltimea, greutatea si varsta), urmate de informatii cu caracter personal (daca asiguratul este sau nu consumator de tutun sau bauturi alcoolice si in ce cantitate, daca sufera de boli cronice, malformatii sau a suferit un accident si daca da ce tip de accident a fost acesta) urmate de intrebari referitoare la SIDA (daca asiguratul sufera de aceasta boala, daca a fost vreodata testat de aceasta boala, daca a fost informat de modalitatea de transmitere al acestei boli), daca a fost vreodata testat de dependenta de alcool, droguri sau alte substante, daca practica vreun sport in mod constant si daca da care este acela.

Dupa completarea acestui chestionar amanuntit, asiguratul este rugat sa completeze o declaratie pe propria raspundere ca informatiile date in acest contract sunt adevarate si complete. Contractarea unei asigurari de viata este relativ simpla, insa pentru a beneficia pe deplin de polita, acesta trebuie ales in functie de necesitati si dupa o analiza amanuntita a conditiilor si a riscurilor acoperite.

Motivația incheierii asigurarilor de persoane sunt: stresul; motivații personale; concepția despre moarte.

Riscul este definit de majoritatea economiștilor ca o pierdere propriu-zisă, sau ca o pierdere produsa de o neglijența ce poate avea urmari asupra individului sau asupra unei proprietăți.

Suma asigurată se stabilește în mod forfetar de către asigurat, în funcție de nevoile și posibilitățile sale financiare.

Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiași eveniment și pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru.

La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurarii, poate încasa drepturile de asigurare de la toți asiguratorii deoarece aici nu mai este vorba de dauna ca la asigurarile de bunuri.

Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă (prin completarea unei declarații de asigurare). După analiza răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în formă scrisă și înmânarea unui exemplar asiguratului.

Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata primei de asigurare și emiterea poliței.

Încetarea contractului de asigurare se realizează în următoarele moduri: modul obișnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; contractul încetează și prin producerea evenimentului asigurat.

Dar, există și moduri mai puțin uzuale cum ar fi: denunțarea, rezilierea și anularea contractului.

Denunțarea se face de către asigurător, dacă asiguratul nu a comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătura cu datele luate în considerare la încheierea contractului.

Rezilierea înseamnă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită neexecutării obligației uneia din părți din cauze care i se pot imputa. Efectele produse de contract până la reziliere rămân valabile.Evaluarea se face prin intermediul chestionarului.

Profil personal

Rezultatul in urma chestionarului

In urma raspunsurilor dumneavoastra sunteti o persoana care prefera lucrurile/situatiile sigure pe de o parte, iar pe de alta parte va place sa incercati lucruri noi, dar care pot fi controlabile sau despre care ati auzit cate ceva inainte.

Va recomandam sa investiti in instrumente financiare cu un castig mediu si cu riscuri controlabile, cum sunt de exemplu obligatiunile. Pentru a avea un castig mai mare trebuie sa investiti in actiuni, insa doar o mica parte din resurse deoarece riscurile sunt mari. Solutia financiara pe care v-o recomandam include urmatoarele programe de investitii:

Sursa :

Sinteza autor pe baza informatiilor: http://www.allianztiriac.ro/fizice/viata/aliat/index.html;

Rezumat

Lucrarea de disertatie intitulată „Asigurarea de viata” cuprinde 50 de pagini, fiind structurată pe 3 capitole, care la rândul lor cuprind mai multe secțiuni .

Succesul societatilor de asigurare-reasigurare depinde in primul rand de capacitatea acestora de a se adapta conditiilor economice, sociale, politice si tehnice ce caracterizeaza mediul in care actioneaza.

Capitolul I –„ Prezentarea generala a asigurarilor ’’ este impartit in patru sectiuni „ Scurt istoric ’’ , „Delimitarii interferente privind asigurarile de persoane “, ,,Trasaturile si sfera de cuprindere a asigurarilor de viata ’’,,Cadrul de reglemetare a asigurarilor in Romania “.

Istoria asigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871, prin manifestari ale protectiei pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania inca din secolul al XIV-lea.

Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, erau asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte restransa.

Dupa terminarea razboiului, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine.

Printre societatile romanesti se numarau si GENERALA, DACIA – ROMANIA,ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA.

Una dintre preocuparile majore ale oamenilor a fost si este aceea de a preleva o parte din resursele de care dispun pentru a se asigura din punct de vedere material în cazul unor evenimente considerate ca riscuri sociale, cum ar fi: batranetea, boala, accidentele, somajul.

Asigurarile sociale sunt definite ca un “sistem de ocrotire, de protectie si ajutorare a

cetatenilor activi, a pensionarilor si membrilor de familie, care consta în acordarea de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, la tratament balnear si alte gratuitati, în perioada în care se gasesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de munca sau în alte cazuri când ajutorarea este necesarã.”

Dar între asigurarile sociale si cele de persoane exista si o serie de deosebiri:

• formarea si distribuirea fondurilor în cele doua subsisteme de protectie au loc pe cai si prin mijloace diferite;

• în asigurarile sociale, fondurile respective se formeazã prin contributia, în proportii diferite de la o tara la alta, a salariatilor, agentilor economici si a statului, fiind utilizate pentru plata pensiilor, indemnizatiilor si ajutoarelor specifice;

• în asigurarile de persoane, fondurile de asigurare se formeazã prin contributia asiguratilor, iar destinatiile lor difera de cele din asigurarile sociale;

• în cadrul asigurarilor sociale, unii dintre participantii la constituirea fondurilor (statul, agentii economici) nu sunt si beneficiarii acestora, în timp ce în asigurarile de persoane cei care participa la formarea fondurilor specifice sunt si beneficiari ai acestora; extinderea protectiei prin asigurarile sociale nu antreneaza obligatoriu si sporirea contributiei salariatilor, în timp ce la asigurãrile de persoane amplificarea riscului asigurat odata cu înaintarea în varsta.

Profesorul Bistriceanu Gheorghe consideră că: ,, asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către populație și agenții economici amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile,,.

Dicționarul Le Petit Larrousse, ediția 1996, precizează ca .: ,,asigurarea este o garanție acordată de un asigurător asiguratului său, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime sau cotizații,,.

Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri și îi indemnizeaza pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitaților desfășurate,,

Sectiune a treia trateaza “Conceptul de asigurare de viata “,.

În lucrarea “Tratat de asigurari”elaboratã tot sub auspiciile Societatii de asigurare Nationala, desi nu se dã o definitie a asigurãrilor de viata la capitolul respectiv, se precizeaza cu ocazia clasificãrii asigurãrilor, ca “asigurarea de viata plateste beneficiarului, dupã decesul asiguratului, suma specificatã în polita.

Politele de asigurare de viata cu economii oferã pe langa despagubiri de deces si elemente de economisire.”

In sectiune a patraeste prezentat ,, Cadrul de reglementari din Romania “.

Schimbările profunde petrecute in economia romanească după 1989 au fost prezente si in domeniul asigurărilor, domeniu care a cunoscut o relansare importanta si care incearcă să apropie asigurările romanesti de cele practicate pe plan international.

Potrivit legii asigurărilor din 1995, "prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să

plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în

continuare îndemnizație, în limitele și la termenele convenite".

Legislatia din domeniul asigurărilor cuprinde legistatia primara si legislatia secundară.

Cea primară este formată din legi, cea secundară din norme emise de CSA. Guvernul Romaniei a emis in ultimii ani un important corp de legi, OUG si HG care au modelat sectorul asigurarilor de persoane: Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania si Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare si supravegherea asigurărilor.

Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate.”

Prin adoptarea acestei legi s-a urmărit armonizarea legislației românești cu cea comunitară și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurătorilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional.

Capitolul II este denumit “Piata asigurarilor din Romania “ si cuprinde cinci sectiuni.

In acest capitol se analizeaza piata asigurărilor de persoane din Romania,tipurile de asigurari de viata,comparatie intre asigurarea de viata la termen si asigurarea de viata viagera, tehnicile asigurarilor de viata adecvate la cerintele asiguratorului,

modernizarea tehnicilor in asigurari, rezerve la asigurarile de viata.

Prin urmare, in sectiunea “ Tipuri de asigurari de viata” sunt prezentate principalele tipuri de asigurari de viata.     

Conform legii 32/2000 asiguratorul care exercita o activitate de asigurare de viata este obligat: sa tina conturi distincte pentru asigurarile de viata; sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata in conturi separate, care sa constituie si sa apartina unui fond de asigurare distinct, denumit in prezenta lege fondul asigurarilor de viata; sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a activelor si a obligatiilor aferente acestuia. Administrarea asigurarilor de viata si a fondului asigurarilor de viata aferent, inclusiv investirea si evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice se vor efectua potrivit reglementarilor stabilite prin norme.

Clasele aferente asigurarilor de viata sunt urmatoarele:

Asigurari de viata: – asigurarea de supravietuire; – asigurarea de deces; – asigurarea mixta de viata;
Anuitati (asigurari de tip renta);
Asigurari de viata suplimentare, care cuprind: asigurari de vatamari corporale din accidente, asigurari de incapacitate de munca cauzata de un accident, asigurari de deces rezultat dintr-un accident;
Asigurari de casatorie si de nastere;
Asigurari de viata legate de investitii, pentru care expunerea la riscul de investitii este transferata asiguratului;
Asigurari permanente de sanatate, administrate la fel ca asigurarile de viata;
Asigurari de capitalizare, care cuprind: asigurari de viata cu prima unica, asigurari de viata cu prima esalonata.

In sectiunea a doua “ Comparatie intre asigurarile la termen si asigurarea de viata viagera” asigurarea de viața se plătește în momentul decesului persoanei asigurate despagubirea de deces împreună cu valoarea de răscumpărare acumulată de-a lungul perioadei asigurate iar

asigurarea la termen oferă doar componente de protecție.

Cea de-a treia sectiune a capitolul doi “Tehnicile asigurarilor de viata adecvate la cerintele asiguratorului “ se refera la decizia de a cumpãra o asigurare de viata,ea este influentata de o serie de factori, unii exteriori fiintei asiguratului, altii interiori.

Factorii interiori sunt de naturaeconomica, demografica sau sociala, cei interiori tin de modelele psihologice sau comportamentale, cum ar fi comportamentul uman în fata riscului: aversiune, indiferenta sau preferinta fata de risc.

Pentru asigurat, eficienta asigurarii de viata constã în faptul ca raspunde unor nevoi ale sale, de aceea ea exprimã, cu deosebire, utilitatea asigurãrii pentru asigurat

Este de remarcat, în acest context, cã asigurarea de viata nu ofera decât o acoperire financiara.

Ea nu poate compensa pierderea unui sot sau a unui tatã, durerea fizicã, nici pierderea integritatii corporale, ci permite doar familiei sã-si întregeasca veniturile si astfel sã atenueze considerabil consecintele decesului.

“Modernizarea tehnicilor in asigurari “ este cea dea patra sectiune a capitolului doi.

Acesti factori continua sa existe si în prezent, dar au aparut si o serie de alte influente, a caror manifestare a generat, se poate spune, nu o evolutie, ci o adevarata revolutie în domeniul tehnicilor asigurarilor de viata

În momentul aparitiei formelor clasice ale asigurarilor de viata (de deces, de supravietuire, mixte) proiectarea produselor era influetata de un numar redus de factori, dintre care în prim plan se situeaza nevoia de asigurare, aceasta nevoie avand componente putin sofisticate (protectia familiei sau a altor persoane în caz de deces al asiguratului sau nevoia de economisire).

Principalii factori care influenteazs tehnicile de realizare a asigurarilor de viata sunt urmatorii: structura nevoii de asigurare de viata; existenta paralela a sistemului de asigurari publice si a sistemelor private de pensii;efectele inflatiei asupra disponibilitatilor banesti ale persoanelor fizice;cresterea apetitului populatiei de a-si fructifica în mod avantajos disponibilitatile si diversificarea rapida a modalitatilor de investire a acestora;fiscalitatea aplicata politelor de asigurare si indemnizatiilor rezultate din contractele de asigurare;riscurile speciale ale asiguratorilor de viata;capacitatea financiar a potentialilor asigurati;sistemul de reglementari privind asigurarile de viata;factori care influenteaza sistemul de distributie a produselor de asigurare de viata;factori care determina evolutia asigurarilor de viata colective (de grup).

Cea de-a cincea sectiunne “ Reserve la asigurarile de viata “ concluzia la care am ajuns din centralizarea datelor înregistrate în situatiile financiare încheiate de asigurători pentru 31.12.2008 ,rezultă că valoarea totală brută a rezervelor tehnice, constituite atât pentru contractele de asigurări generale, cât si de viată, a fost de 9.835.690.535 lei, în crestere reală cu 23,69% fată de anul 2007.

In capitolul III „ Studiu de caz-asiguraea de viata la Allianz-Titiac „ este divizat in patru sectiuni.

In prima sectiune este facuta o scurta prezentare a societati Allianz-Tiriac , fondat in 1890 la Berlin, Allianz este lider mondial in domeniul asigurarilor si, totodata, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare din lume.

Marca Allianz este reprezentata in peste 70 de tari ale lumii, reteaua de entitati economice care formeaza Allianz Group ridicandu-se la circa 700 de companii-membre.

In cea de-a doua sectiune a capitolului III este facuta o analiza a pietei asigurarilor.

Allianz-Tiriac se mentine în topul celor mai profitabili asigurători din România, rămânând, totodată, compania de asigurări numărul 1 după volumul veniturilor realizate.

Situatiile financiare auditate evidentiaza realizarea unui profit brut de 35,23 milioane de lei în exerctiul financiar încheiat la 31 decembrie 2008.

Comparativ cu anul 2007, acest indicator evidentiaza o scădere cu 16%, ca urmare a unei abordări mult mai prudente în ceea ce priveste gradul de încasare a unor debite. .

In sectiunea a treia a capitolului este definit contractul si sunt prezentate elementele contractului.

In lucrare sunt prezentate distinct elementele contractului de asigurare care sunt esentiale pentru intelegerea regulilor care guvernează incheierea, validitatea si executarea contractului deasigurare.

Sectiunea a treia a capitoluilui III, cuprinde caracteristicile si programele de investiti a produdului de asigurare de viata ALIAT-protectie si investitie.

Si ultima sectiune a acestui capitol se realizeaza unstudiu de caz pe baza unui chestionar .

CONCLUZI SI PROPUNERI

Lucrarea se incheie cu prezentarea de concluzii si propuneri surse bibliografice.

Luad in considerare contributiile personale din cadrul fiecărui capitol, analiza pietei si legislatiei pot fi trase cateva concluzii si facute cateva sugestii:

-Atentie deosebita trebuie acordată omogenizării cererii, deoarece se remarcă o distributie neuniformă intre Bucuresti si provincie, grupe de varste si sexe;

-Dimensiunea investitiilor va determina direct proportional dezvoltarea industriei locale a asigurărilor;

– Caracteristicile asigurărilor moderne si factorii care le influentează au determinat

companiile de asigurări să adopte noi tehnologii care au rolul de a reduce costurile si de a creste eficienta.

Cele trei noi tehnologii care detin un rol major atat in vazarea deasigurări, cat si in activitatea de gestionare a daunelor sunt: Sistemele Video, Internetul si Telefonul.

-Trebuie mentionat că suntem o tară in curs de dezvoltare, dezvoltarea si diversificarea produselor sunt motive care vor aduce multe oportunităti atat pentru clienti, cat si pentru asiguratori.

Bibiografie

Bistriceanu, Gh. D . – Sistemul asigurãrilor sociale din România, Ed. Academiei Române, Bucuresti, 1968

Bistriceanu, Gh. D. – Lexicon de protectie sociala, asigurãri si reasigurari ,Editura Karat, Bucuresti, 1997

Bistriceanu, Gh. D. – op. cit., 1997

Bistriceanu, Gh. D. -1997

Bistriceanu Gh. – Sistemul asigurărilor din Romania – Editura Economică, 2002;

Bistriceanu Gh. -Asigurări și reasigurări in Romania, Ed. Universitară, 2006;

Constantinescu D. – Dictionar de asigurari, S. C. Nationala, SA, Bucuresti, 1999;

Eliashberg, C. – Les grands principes de l’assurance, A.A. Editeurs, Paris, 1992,

Ghimpu, S. – Dreptul muncii, vol. 3, Ed. Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti, 1982;

Henriet, D., Rochet, J-Ch.- Microéconomie de l’assurance, Economica, Paris, 1991

Petauton, P. – Théorie et pratique de l’assurance vie, Dunod, Paris, 1991

Petauton, P. – L’operation d’assurance: definitions et principes în Encyclopédie de l’assurance,

– Economica, Paris, 1998, care are drept obiect teoria si practica asigurarilor de viata;

Petauton, P -Théorie et pratique de l’assurance vie, Dunod, Paris, 1991 ;

Paul Tanasescu;

Sorin Lazarescu

Mihaela Dragota;

Cosmin Serbanescu -Asigurari moderne de bunuri si persoane

]

Rubin, H.W. – Dictionary of terms, Barron’s New York, 1999

Roux, C. – Assurance vie, în “Risques”, nr 17, 1994

Vacarel și F. Bercea -Asigurări și reasigurări, Ediția a II-a, Ed. Expert, 2003

Vacarel, I., Bercea, F. -Asigurãri si reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 2007

Winter, J. – L’assurance vie, articol în Encyclopédie de l’assurance, Economica, Paris, 1998

*** -Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegerea asigurarilor

*** – Legea 136/ 29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 501 din 24 august 2001- Norma nr.3 din 14 august 2000

http://www.1asig.ro/CSA-2,4.htm (Raport anual CSA pe anul 2008 )

http://www.unsar.ro/istoria-asigurarilor.php

http://www.unsar.ro/legislatie/legea32.htm