Analiza Secventiala Vizand Impozite Si Taxe Bugetar Statale
CAPITOLUL I
PREZENTARE GENERALĂ A IMPOZITELOR ȘI TAXELOR STATAL- GUVERNAMENTALE. ELEMENTE DEFINITORII, CLASIFICĂRI
Conceptul de impozit
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face în mod oblogatoriu, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Astfel, cel mai important rol al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice , in plan economic rolul impozitelor se concretizeaza in incercarile statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de interventie in activitatea economica.Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.
Printre elementele impozitului se numara:
subiectul (platitorul),
suportatorul,
obiectul impunerii,
sursa impozitului,
unitatea de impunere,
cota impozitului,
asieta,
termenele de plata, etc.
Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia, denumit si contribuabil.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. In mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul real al acestuia.
Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii, acesta poate fi dupa caz venitul (profitul) sau averea (patrimoniul net sau capitalul). Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere. Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).
Prin asieta (mod de asezare a impozitului) se intelege totalitatea masurilor premise de lege pe care le iau organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.
1.2.Conceptul de taxă
In vederea procurarii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se instituie, pe langa impozitele directe si impozite indirecte. De regula aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decat al impozitelor directe. In general impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si a prestarilor de servicii. Impozitele indirecte cunosc urmatoarele forme de manifestare: taxe de consumatie (accize), venituri din monopoluri fiscale, taxe vamale si diferite alte taxe. Taxele speciale de consumatie sau accizele sunt aplicate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele. Accizele pe produs se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura, fie in baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare. Taxele generale pe vanzari se intalnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Din punct de vedere al verigii la care se incaseaza, impozitul pe cifra de afaceri poate imbraca forma impozitului cumulativ si forma impozitului unic sau monofazic. In cazul impozitului cumulativ, marfurile sunt supuse impozitarii la toate verigile pe la care trec din momentul iesirii lor din productie si pana cand ajung la consumatori. Impozitul pe cifra de afaceri unic se incaseaza o singura data, indiferent de numarul verigilor prin care trece o marfa de la producator la consumator.
Impozitul unic se poate incasa fie in momentul vanzarii marfii catre producator, cand se numeste taxa de productie, fie in stadiul comertului cu ridicata ori cu amanuntul, cand se numeste impozit de circulatie sau impozit pe vânzare.
Din punct de vedere al bazei de calcul, impozitul pe cifra de afaceri cunoaste forma impozitului pe cifra de afaceri bruta si a impozitului pe cifra de afaceri neta.
Avându-se in vedere avantajele pe care le ofera impozitul pe cifra de afaceri netă, cât și preocuparile țărilor membre UE pe linia armonizarii legislatiei fiscale, acestea au inlocuit treptat impozitul pe cifra de afaceri bruta cu impozitul pe cifra de afaceri neta, cunoscut sub denumirea de taxa pe valoarea adaugata.
1.3.Clasificarea impozitelor si taxelor
Impozitele si taxele reglementate prin Codul fiscal sunt urmatoarele:
Fig.nr.1
Principalele categorii de impozite și taxe reglementate de Codul Fiscal
CAPITOLUL 2
IMPOZITUL PE PROFIT ȘI CALCULUL ACESTUIA.
ASPECTE DEFINITORII, DEFINIȚII, CLASIFICĂRI
2.1. Elemente definitorii ale impozitului pe profit
Potrivit prevederilor Codului fiscal, sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite contribuabili:
Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:
Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.
Anul fiscal este anul calendaristic. Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepțiile prevăzute de lege. De un impozit minim beneficiaza:
Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate;
Contribuabilii, cu excepția celor prevăzuți de lege, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranșa de venituri totale corespunzătoare, sunt obligați la plata impozitului la nivelul acestei sume;
Pentru aplicarea prevederilor legale sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcție de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:
Pentru încadrarea în tranșa de venituri totale prevăzută de lege se iau în calcul veniturile totale, obținute din orice sursă, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
a) veniturile din variația stocurilor;
b) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor;
d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementărilor legale;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;
f) veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare;
g) alte venituri prevăzute de lege.
Contribuabilii prevăzuți de lege efectuează pentru trimestrele I—III comparația impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim, recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărțirea impozitului minim anual la 12 și înmulțirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În situația în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim se recalculează corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparația impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut de lege.
În situația în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul anului, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparația impozitului pe profit aferent perioadei respective cu impozitul minim anual prevăzut, recalculat în mod corespunzător pentru aceeași perioadă.
Nu sunt obligați la plata impozitului minim potrivit prevederilor legale contribuabilii care se află în următoarele situații:
a) se află în procedura insolvenței, de la data dschiderii acestei proceduri, potrivit legii;
b) se află în dizolvare, de la data înregistrării acestei mențiuni în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.
Pentru contribuabilii care se dizolvă de plin drept ca urmare a expirării duratei de existență prevăzute în actul constitutiv sau, după caz, în actul modificator, scutirea de la plata impozitului minim operează de la data dizolvării prevăzute în aceste acte. Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii care se află în dizolvare fără lichidare.
2.2. Calculul impozitului pe profit
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.
Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.
În cazul contribuabililor care desfășoară activități de servicii internaționale, în baza convențiilor la care România este parte, veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenții.
Tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia tranzacțiile între persoanele afiliate se efectuează în condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind prețurile de transfer.
La calculul profitului impozabil, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare se acordă următoarele stimulente fiscale:
a) deducerea suplimentară la cascale:
a) deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil în proporție de 20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozițiilor legale;
b) aplicarea metodei de amortizare accelerată și în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare-dezvoltare.
Scutirea de impozit a profitului reinvestit se aplica astfel:
Profitul investit în producția și/sau achiziția de echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obținerii de venituri impozabile, este scutit de impozit.
Profitul investit reprezintă soldul contului de profit și pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiției. Scutirea de impozit pe profit aferentă investițiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.
Pentru perioada 1 octombrie—31 decembrie 2009, în aplicarea facilității se ia în considerare profitul contabil înregistrat începând cu data de 1 octombrie 2009 și investit în activele menționate de lege la produse și/sau achiziționate după aceeași dată.Pentru contribuabilii care au obligația de a plăti impozit pe profit trimestrial, în situația în care se efectuează investiții în trimestrele anterioare, din profitul contabil cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea.. Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit va fi repartizată cu prioritate pentru constituirea rezervelor până la concurența profitului contabil înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar.
În cazul în care la sfârșitul exercițiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează regularizarea profitului investit, iar contribuabilul nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.
Contribuabilii care beneficiază de prevederile menționate în lege au obligația de a păstra în patrimoniu activele respective cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcționare, stabilită potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
În cazul nerespectării acestei condiții, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc majorări de întârziere, de la data aplicării facilității, potrivit legii.
Nu intră sub incidența acestor prevederi activele transferate în cadrul operațiunilor de reorganizare în cazul în care societatea beneficiară preia rezerva aferentă profitului scutit, asumându-și astfel drepturile și obligațiile societății cedente, precum și activele înstrăinate în cadrul procedurii de lichidare/faliment, potrivit legii.
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile și:
Prevederile lit. a) și b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:
Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor și provizioanelor, astfel:
Contribuabilii autorizați să desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați să înregistreze în evidența contabilă și să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenței dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea și vânzarea zăcămintelor naturale și cheltuielile efectuate cu extracția, prelucrarea și livrarea acestora, pe toată durata de funcționare a exploatării zăcămintelor naturale. Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependințelor și anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra diferenței dintre veniturile și cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării petroliere.
În cazul în care nu sunt respectate aceste prevederi, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere, de la data aplicării facilității respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influențe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăți comerciale bancare – persoane juridice române și sucursalele băncilor străine, care își desfășoară activitatea în România.
Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.În condițiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit legii, deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitei prevăzute legal. Cheltuielile din diferențele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
Dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, menționate în norme, și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, instituțiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată nu intră sub incidența prevederilor prezentului articol. În cazul unei persoane juridice străine care își desfășoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.
IMPOZIT PE PROFIT = PROFIT IMPOZABIL X COTA DE IMPOZITARE
PROFIT IMPOZABIL = VENITURI TOTALE – CHELTUIELI TOTALE
PROFIT NET = PROFIT IMPOZABIL – IMPOZITUL PE PROFIT
Dacă din rezultatul brut al exercițiului (rezultatul înainte de impozitare) se scade impozitul pe profit, se obtine rezultatul net al exercitiului (profit sau pierdere). Acest rezultat net al exercitiului se regaseste în soldul final al contului 121 “Profit si pierdere “, este înscris în pasivul bilantului contabil si explicat în contul de profit si pierdere. Deciziile privind modalitatile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire (în cazul pierderilor) a rezultatului net al exercitiului sunt luate de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, dupa caz. Profitul impozabil se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculeaza lunar extracontabil, astfel încât la finele anului fiscal sa se încadreze în prevederile dispozitiilor legale în vigoare.
2.3. Contabilizarea impozitului pe profit
Cu ajutorul contului 441 se tine evidenta decontarilor cu bugetul statului/bugetele locale privind impozitul pe profit/venit.
Contul 441 "Impozitul pe profit" este un cont bifunctional.
În creditul contului 441 "Impozitul pe profit" se inregistreaza:
In debitul contului 441 "Impozitul pe profit" se inregistreaza:
2.4. Declarația de impozit pe profit
Plata impozitului se face astfel:
a) contribuabilii, societăți comerciale bancare, persoane juridice române, și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația de a plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflație (decembrie față de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit, prevăzut de lege;
b) contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la lit. a), au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu se prevede altfel. Începând cu anul 2012, acești contribuabili urmează să aplice sistemul plăților anticipate prevăzut pentru contribuabilii menționați la lit. a).
Contribuabilii prevăzuți la art. 13 lit. d) din Codul fiscal au obligația de a declara și plăti impozit pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului. Organizațiile nonprofit au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. În cazul contribuabililor care în anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se calculează și se efectuează plățile anticipate nu mai beneficiază de facilitățile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul și impozitul pe profit scutit. Persoanele juridice care încetează să existe în cursul anului fiscal au obligația să depună, prin excepție de la prevederile art. 35 alin. (1), din Codul fiscal, declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la data depunerii situațiilor financiare la Registrul Comerțului.
Depunerea declarațiilor de impozit pe profit
Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 aprilie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor prevăzuți de Codul fiscal care depun declarația anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în lege. Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.
CAPITOLUL 3
PREZENTAREA TVA-ULUI CONFORM CADRULUI ECONOMICO-LEGISLATIV, COD FISCAL, LEGEA CONTABILITĂȚII, PLANUL GENERAL DE CONTURI
3.1. Conceptul de TVA si sfera de aplicare (operatiuni scutite, operațiuni care se supun TVA)
Obiectivul taxei pe valoarea adaugata il reprezinta livrarile de marfuri catre terti si pentru consumul propriu, achizitiile de bunuri, prestatiile de servicii, bunurile importate. Taxa pe valoarea adaugata se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit fie asupra valorii adaugate in fiecare stadiu pe care il parcurge marfa de la producator la comparator, fie asupra pretului de vanzare din stadiul respective, obtinandu-se astfel taxa asupra pretului de vanzare, din care se deduce taxa aferenta pretului de vanzare din stadiul anterior.
Baza de calcul a taxei pe valoarea adaugata o reprezinta pretul de vanzare al diferitelor marfuri sau valoarea serviciilor prestate. In vederea calcularii taxei, se stabileste volumul total al vanzarilor sau prestarilor de servicii (cifra de afaceri), pe perioada de impunere (luna, trimestru) la care se aplica cota de impozit.
Conditiile care trebuie indeplinite pentru ca o operatiune sa intre sub incidenta TVA sunt:
Persoana impozabila este orice persoana, indiferent de statutul sau juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati economice, oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati. Institutiile publice nu sunt considerate personae impozabile pentru activitatile lor administrative, sociale, educative, culturale, sportive, de ordine publica, de aparare si siguranta statului , pe care le desfasoara in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati percept axe, redevente, cotizatii sau onorarii.
Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
Este, de asemenea, operațiune impozabilă și importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România.
Sunt, de asemenea, operațiuni impozabile și următoarele operațiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit:
Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a din Codul fiscal, nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiții:
Nu sunt considerate operațiuni impozabile în România:
Operațiunile impozabile pot fi:
Persoană impozabilă este orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
Activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora.
De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.Nu acționează de o manieră independentă angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.
Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile.
Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru următoarele activități:
Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata sunt:
Taxa pe valoarea adãugatã este un impozit indirect, apãrut relativ de curând în peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de rãspândire destul de largã la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la apariția acestuia în Franța în anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sistemul fiscal propriu.
La baza apariției taxei pe valoarea adãugatã stã impozitul pe circulația mãrfurilor. Trecerea la taxa pe valoarea adãugatã a fãcut posibilã evitarea impozitãrii în cascadã a circulației mãrfurilor. Prin impozitarea în cascadã, care era caracteristicã impozitului pe circulația mãrfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care conținea impozitul pe circulația mãrfurilor datorat anterior, ajungându-se astfel la a calcula impozitul afrent unui venit impozabil în cadrul cãruia era cuprins impozitul datorat anterior. Dupã cum am menționat anterior, taxa pe valoarea adãugatã a apãrut pentru prima datã în Franța în anul 1954, în sfera de acțiune a acesteia fiind incluse serviciile și comerțul cu ridicata. Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã a fost extinsã și asupra altor activitãți, în special asupra comerțului cu amãnuntul (generalizarea taxei pe valoarea adãugatã având loc în Franța în ianuarie 1968). Concomitent cu Franța și alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adãugatã, iar în Uniunea Europeanã organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state, mergând ulterior pe linia armonizãrii legislației țãrilor comunitare.
O cotã prelevatã din taxa pe valoarea adãugatã colectatã de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.
Taxa pe valoarea adãugatã este un impozit indirect deoarece se aplicã pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adãugate realizatã de producãtori, inclusiv asupra distribuției cãtre consumatorul final.
La baza taxei pe valoarea adãugatã stau o serie de principii sau caracteristici:
universalitatea (sfera de aplicare) impozitului;
teritorialitatea impozitului;
deductibilitatea impozitului
transparența impozitului
unicitatea impozitului
fracționalitatea plãtii impozitului.
Taxa pe valoarea adãugatã respectã principiul universalitãții impunerii deoarece, cu excepțiile prevãzute de lege, se aplicã asupra tuturor operațiunilor cu platã și asimilate acestora, efectuate, în mod independent, de cãtre persoanele fizice și juridice. Teritorialitatea impozitului se referã la locul unde are loc impunerea circulației bunurilor și serviciilor. La stabilirea teritorialitãții taxei pe valoarea adãugatã stau la bazã principiile originii și destinației. În cazul aplicãrii principiului originii se ține cont de valoarea adãugatã tuturor bunurilor indigene. Principiul originii în stabilirea taxei pe valoarea adãugatã determinã sã fie supuse impozitãrii atât bunurile care vor fi produse și consumate în țarã, cât și bunurile care vor fi produse și exportate. Deci, se impoziteazã valoarea adãugatã obținutã pe teritoriul național, indiferent de destinația bunurilor. În acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxei pe valoarea adãugatã deoarece la momentul importului acestea nu au creat plus de valoare pe teritoriul național. Sistemul aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã având la bazã principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe valoarea adãugatã pe venit, altfel spus, cota taxei pe valoarea adãugatã se aplicã asupra diferenței dintre volumul vânzãrilor și volumul achiziților de la alte firme. În cazul aplicãrii principiului destinației la impozitarea cu taxa pe valoarea adãugatã are loc impunerea valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul național, indiferent dacã aceastã valoare adãugatã este realizatã în țarã sau în strãinãtate. Ca urmare a aplicãrii acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent dacã provine din producție proprie sau din import. Acest sistem de calcul al taxei pe valoarea adãugatã, plecând de la principiul destinației, este folosit în marea majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect. Prin aplicarea taxei pe valoarea adãugatã se oferã posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adãugatã plãtitã anterior din taxa pe valoarea adãugatã colectatã ca urmare a vânzãrii bunurilor și prestãrii serviciilor, taxa pe valoarea adãugatã care este datoratã statului reprezentând diferența dintre taxa colectatã și taxa achitatã ca urmare a cumpãrãrilor sau beneficierii de prestarea unor servicii.
Transparența impozitului intervine datoritã faptului cã TVA datoratã statului de cãtre un agent economic este aferentã valorii adãugate de el la bunul respectiv. Datoritã fracționalitãții plãții taxei pe valoarea adãugatã, statul poate sã procure resursele necesare desfãșurãrii activitãții sale treptat, pe mãsura realizãrii bunului, nefiind nevoie sã astepte pânã la vânzarea finalã. În țara noastrã, în condițiile trecerii la economia de piațã și ca urmare a urmãririi alinierii fiscalitãții la practica țãrilor dezvoltate, impozitul pe circulația mãrfurilor, care funcționa ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adãugatã. Pentru introducerea taxei pe valoarea adãugatã au fost luate o serie de mãsuri referitoare la impozitul pe circulația mãrfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul. Astfel, în 1991, s-a redus la cinci numãrul cotelor de impozit pe circulația mãrfurilor aferente bunurilor și serviciilor și s-a instituit un nou impozit indirect (acciza) pentru unele produse și articole considerate de lux.
Cu toate acestea, se impunea reducerea numãrului cotelor impozitului pe circulația mãrfurilor la una sau douã, precum și includerea în sfera de impozitare a acestuia a majoritãții bunurilor și serviciilor. Prin aplicarea impozitului pe circulația mãrfurilor nu era impozitat comerțul cu amãnuntul. Înainte de implementarea taxei pe valoarea adãugatã s-a cãutat sã se extindã câmpul de aplicare a impozitului pe circulația mãrfurilor la unele produse și prestãri de servicii, cum ar fi, de exemplu, produse agricole, activitatea poștalã și de telecomunicații, transportul de cãlãtori și de mãrfuri etc.
Taxa pe valoarea adãugatã a fost introdusã în România prin Ordonanța de Guvern nr. 3/1992, aprobatã prin Legea nr.130 din decembrie 1992, legea nr. 354/2002 publicatã în Monitorul Oficial nr. 371 din 1 iunie 2002 , toate acestea fiind abrogate de Legea nr. 571 privind Codul Fiscal, publicatã în Monitorul Oficial nr. 927, Partea I, din 23/12/2003 și fiind un impozit plãtit atât de persoanele fizice cât și juridice a cãpãtat o importanțã foarte mare. De aceea cunoașterea caracteristicilor acestui impozit este necesarã, plãtitorul trebuind sã cunoascã atât cota acestui impozit dar și operațiunile pentru care se plãtește TVA și pe cele exonerate de la platã. Așa cum a fost stabilitã, aceasta taxã reprezintã un impozit indirect care, spre deosebire de impozitul pe circulația mãrfurilor, se aplicã pe întreg circuitul economic, pânã la utilizatorul final al produselor sau serviciilor, însã numai la valoarea adãugatã în fiecare fazã a acestui circuit. Valoarea adãugatã este egalã cu diferența dintre vânzãrile și cumparãrile aceluiași stadiu al circuitului economic sau diferența rezultatã scãzând din valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate valoarea bunurilor achiziționate și a serviciilor recepționate, într-o perioada de timp, de regulã lunar.
Perceperea taxei pe valoarea adãugatã s-a facut sub forma unor cote procentuale diferențiate în funcție de anumite criterii, însã pentru același produs se percepe același impozit, indiferent de întinderea circuitului economic pe care acesta îl parcurge. Se observã cã și la noi în țarã se respectã principiul unicitãții impozitului. Ca urmare a acestui fapt, taxa perceputã în final fiind egalã cu cea rezultatã prin aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori finale pe care o capãtã produsul în faza transmiterii sale în proprietatea consumatorului final. De asemenea se respectã și fracționalitatea plãții impozitului, taxa pe valoarea adãugatã fiind perceputã fracționat la trecerea de la un stadiu la altul, în funcție de valoarea adãugatã la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs.Cuantumul taxei pe valoarea adãugatã se stabilește în ultima fazã prin care produsul circulã de la apariția sa pânã în momentul trecerii la consumatorul final. Perceperea taxei are loc fragmentat, în fiecare fazã a circuitului economic, corespunzãtor cu valoarea care i se adaugã în fiecare fazã a circuitului. Un alt principiu al taxei pe valoarea adãugatã se referã la aria ei de aplicare. Pentru țara noastrã, în ceea ce priveste teritorialitatea taxei pe valoarea adãugatã, se aplicã principiul destinației, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a bunurilor sau serviciilor care se comercializeazã sau sunt prestate în România, indiferent dacã provin de la producãtori interni sau din import. Prestãrile de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului. Conceperea și funcționalitatea TVA a avut în vedere și posibilitatea limitãrii evaziunii fiscale în sensul cã neplata ei în fazele anterioare duce la sporirea taxei în fazele ulterioare ale circuitului economic. Ca urmare a acestui fapt, agenții economici care cumpãrã produse sau bunuri sunt interesați sã verifice dacã furnizorul acestora a calculat corect partea de taxã care îi revenea. Conform art. 125 din Codul Fiscal publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003 – Taxa pe valoarea adãugatã este un impozit indirect care se datoreazã bugetului de stat. Taxa pe valoarea adãugatã se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietãții bunurilor, precum și asupra celor privind prestãrile de servicii și se aplicã în fiecare stadiu al circuitului economic (producție, desfacere angro, desfacere en detail). Taxa pe valoare adãugatã este consideratã un procedeu modern de impunere indirectã, care înlocuiește impozitul pe circulația mãrfurilor, înlãturând inconveniențele impunerii multiple în cascadã a mãrfurilor și produselor, impunere care presupunea impozitarea repetatã (adicã impozit la impozit) și diferitã a aceluiași produs în raport de modul de producție sau de destinația acestuia.
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiții:
a) constituie o livrare de bunuri, sau o prestare de servicii, efectuatã cu platã;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este în România;
c) livrarea bunurilor/serviciilor sunt efectuate de persoane impozabile;
d) livrarea bunurilor/prestarea serviciilor rezultã dîntr-o activitate economicã.
Este, de asemenea, operațiune impozabilã și importul de bunuri efectuat în România de orice persoanã, dacã locul importului este in Romania.
Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã – denumite operațiuni impozabile – pot fi și:
operațiunile taxabile;
operațiunile scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, dar este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã datorate sau plãtite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;
operațiuni scutite fãrã drept de deducere, pentru care nu se datoreazã taxã pe valoarea adãugatã și nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã datorate sau plãtite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;
importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxã.
Se considerã a fi locul livrãrii de bunuri :
locul unde se gãsesc bunurile în momentul când are loc livrarea sau în momentul când începe expedierea sau transportul ;
locul unde se efectueazã instalarea sau montajul ;
locul unde se gasesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpãrãtorului;
locul de plecare al transportului de pasageri.
Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul își are stabilit sediul activitãții economice sau un sediu permanent de la care sunt efecuate serviciile.
Pentru urmatoarele prestãri de servicii, locul prestãrii este considerat a fi:
locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate în legãturã directã cu un bun imobil;
locul unde se efectueazã transportul;
sediul activitãții economice pentru care sunt prestate serviciile în cazul urmatoarelor servicii:
închirierea de bunuri mobile corporale ;
operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale ;
serviciile de publicitate și marketing ;
telecomunicațiile, serviciile de radiodifuziune și de televiziune.
Locul achiziției intracomunitare de bunuri se considerã a fi locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul. Locul importului de bunuri se considerã a fi pe teritoriul statului membru în care se aflã bunurile când intrã pe teritoriul comunitar. Prin excepție, atunci când bunurile nu se afla în liberã circulație, locul importului pentru aceste bunuri se considerã a fi pe teritoriul statului membru în care bunurile înceteazã sã mai fie plasate în astfel de regimuri.
Faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã reprezintã operațiunea care, prin realizarea ei, duce la includerea sub incidența taxei pe valoarea adãugatã a unor operațiuni.
Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plãtitorului de taxã pe valoarea adãugatã, la o anumitã datã, plata taxei datorate bugetului de stat.
Faptul generator pentru livrãri de bunuri și prestãri de servicii intervine la data livrãrii bunurilor sau la data prestãrii serviciilor cu urmãtoarele excepții:
în cazul livrãrilor de bunuri în baza unui contract de consignație, faptul generator intervine în momentul în care consignatorul devine proprietarul bunurilor;
– pentru bunurile imobile, faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitãțile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor;
– pentru prestãrile de servicii decontate pe bazã de situație de lucrãri, faptul generator ia naștere la data emiterii situațiilor de lucrãri sau, dupã caz, la data la care aceste situații sunt acceptate de beneficiar.
Exigibilitatea pentru livrãri de bunuri și prestãri de servicii intervine la data la care are loc faptul generator. Prin derogare de la aceste prevederi, exigibilitatea taxei intervine:
– la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
– la data la care se încaseazã avansul, pentru plãțile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac excepție de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor și a taxei pe valoarea adãugatã aferente importului;
– la data extragerii numerarului, pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii realizate prin mașini automate de vanzare.
Exigibilitatea pentru livrarile intracomunitare de bunuri, scutite de taxã, intervine in cea de-a 15-a zi a lunii urmãtoare cele în care a intervenit faptul generator. În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine de asemenea în cea de-a 15-a zi a lunii urmãtoare celei în care a intervenit faptul generator.Faptul generator în cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrãri de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziția. În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau alor taxe similare, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoare adãugatã intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe. În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, faptul generator și exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea înceteaza a mai fi plasate într-un astfel de regim.
3.2 Baza de impozitare
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã din:
– tot ceea ce constituie contrapartidã obținutã sau care urmeazã sã fie obținutã de furnizor sau prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
– prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost determinat la momentul livrãrii pentru preluarea de cãtre persoane impozabile a unor bunuri achiziționate sau fabricate de cãtre acestea, pentru a fi utilizate în scopuri ce nu au legãturã cu activitatea economicã desfãșuratã, sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice, în mod gratuit, la bunurile constatate lipsã din gestiune;
– suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii. În baza de impozitare se încadreazã impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
– cheltuielile accesorii de natura comisioanelor, cheltuielilor de ambalare, transport și asigurare decontate cumpãrãtorului sau clientului;
Pentru achizițiile intracomunitare de bunuri, baza de impozitare se stabilește pe baza acelorași elemente utilizate pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrãrii acelorași bunuri în interiorul țãrii. Baza de impozitare cuprinde și accizele plãtite sau datorate în alt stat membru decât România de persoana care efectueazã achiziția intracomunitarã. Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamã a bunurilor, la care se adaugã orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României, precum și cele datorate ca urmare a importului în România, cu excepția taxei pe valoarea adãugatã care urmeazã a fi perceputã.
În baza de impozitare nu se cuprind:
– rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților;
– penalizãrile, daunele – interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, solicitate pentru neîndeplinirea totalã sau parțialã a obligațiilor contractuale, dacã sunt percepute peste prețurile sau tarifele negociate;
– dobânzile percepute dupã data livrãrii sau prestãrii, pentru plãți cu întârziere;
– sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se deconteazã acestuia;
– valoarea ambalajelor care circulã între furnizori și clienți, prin schimb, fãrã facturare;
Baza de impozitare se ajusteazã corespunzãtor, în urmãtoarele situații:
– dacã au fost emise facturi fiscale și ulterior operațiunea este anulatã total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
– în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea, prețurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
– în situația în care reducerile de preț sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sau în cazul majorãrii prețului ulterior livrãrii sau prestãrii;
– contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data la care se declarã falimentul;
– în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulã prin facturare.
La bunurile importate, baza de impozitare este formatã din valoarea în vamã, la care se adaugã taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã.
3.3 Cote de impozitare
Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã în România este de 19% și se aplicã asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxã sau care nu sunt supuse cotelor reduse. Cota aplicabilã este cea în vigoare la data la care ia naștere faptul generator, cu anumite excepții.
Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% și se aplicã asupra bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii și/sau livrãri de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã și arheologie, grãdini zoologice și botanice, târguri, expoziții;
b) livrarea de manuale școlare, cãrți, ziare, reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicitãții;
c) livrãrile de proteze de orice fel și accesoriile acestora cu excepția protezelor dentare;
d) livrãrile de produse ortopedice;
e) livrarile de medicamente de uz uman și veterinar;
f) cazarea în sectorul hotelier.
Cota redusã de 5% se aplicã asupra bazei de impozitare pentru livrare locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul țãrii pentru livrarea aceluiași produs.
Cota aplicabilã pentru achiziții intracomunitare de bunuri este cota aplicabilã pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã urmatoarele operațiuni de interes general:
spitalizarea, îngrijiri medicale inclusiv veterinare și operațiuni strâns legate de acestea ;
prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de cãtre tehnicienii dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuate de cãtre stomatologi și de cãtre tehnicienii dentari ;
prestãrile de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical;
transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate;
livrãrile de organe, de sânge și de lapte, de proveniențã umanã;
activitatea de învãțãmânt;
prestãrile de servicii și/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistența și/sau protecția socialã;
prestãrile de servicii și/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor;
prestãrile de servicii strans legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice;
alte operațiuni prevãzute de legislația în vigoare.
importul și achiziția intracomunitarã de bunuri a cãror livrare în România este în orice situație scutitã de taxã în interiorul țãrii;
achiziția intracomunitarã de bunuri pentru care persoana care cumparã bunurile în orice situație ar avea dreptul la rambursarea integralã a taxei care s-ar datora, dacã respectiva achiziție nu ar fi scutitã;
importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice și birourile consulare;
livrarile de bunuri expediate sau transportate în afara Comunitãții de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;
livrãrile intracomunitare de bunuri cãtre o persoanã care îi comunicã furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA;
livrãrile intracomunitare de mijloace de transport noi cãtre un cumpãrãtor care nu îi comunicã furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA.
Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilitãții taxei. Orice persoanã impozabilã are dreptul sã deducã taxa aferentã achizițiilor, dacã acestea sunt destinate utilizãrii în operațiuni taxabile, operațiuni rezultate din activitãți economice pentru care locul livrãrii se considerã ca fiind în strainatate, operațiuni scutite de taxã conform prevederilor legale.
În cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, nu se deduce taxa pe valoarea adãugatã aferentã achizițiilor acestor vehicule și nici taxa aferentã achizițiilor de combustibil destinat uilizãrii pentru vehiculele care au aceleași caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, cu urmãtoarele excepții: vehiculele utilizate pentru intervenții, reparații, pazã și protecție, curierat, transport de personal, transport de persoane cu platã, vehicule utilizate în scop comercial.
3.4 Obligațiile fiscale ale plătitorilor de TVA (decont de TVA, declarația 390,394)
Îndelung așteptata aderare a României la Uniunea Europeanã (UE) a reprezentat eliminarea granițelor vamale dintre țara noastrã și celelalte state membre ale UE, ceea ce s-a concretizat în libera circulație a bunurilor. Astfel au fost eliminate formalitãțile vamale între state membre și un nou sistem de taxã pe valoarea adãugatã a început a fi aplicat în relația României cu statele membre UE. Noul sistem a avut deja efecte la nivelul deciziilor de afaceri, cum ar fi cele legate de alegerea furnizorilor sau circulația produselor, în special datoritã avantajului aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã prin mecanismul taxãrii inverse. Taxarea inversã presupune transferul obligatiei de platã a taxei pe valoarea adãugatã de la furnizor la client. Acesta din urmã înregistreazã taxã pe valoarea adãugatã în decont atât ca taxã deductibilã cât și ca taxã colectatã, neinfluentând în mod negativ fluxurile de numerar. În contabilitate, aceastã situație se ilustreazã prin efectuarea urmãtoarei înregistrãri: 4426 „TVA deductibilã” = 4427 „TVA colectatã”. Mecanismul taxãrii inverse a fost introdus în legislația noastrã de TVA încã din 2003, pentru serviciile impozabile în Romãnia, prestate de nerezidenți, pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei (de exemplu: servicii de consultanțã, leasing și închiriere de bunuri mobile corporale, servicii de punere la dispoziție de personal, servicii financiare).Astfel, beneficiarul român nu plãtea taxa pe valoarea adãugatã efectiv la bugetul de stat, ci înregistra taxa pe valoarea adãugatã în decont atât ca taxã deductibilã cât și ca taxã colectatã. Mai apoi, în 2005, din dorința de a evita fraudele fiscale, legiuitorii au extins acest mecanism de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã și în cazul tranzacțiilor cu clãdiri și terenuri, material lemnos, deșeuri, ceea ce a îmbunãtãțit fluxurile de numerar și a condus la evitarea poziției de rambursare a cumpãrãtorului.
Bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cãrora se aplicã mãsurile de simplificare conform Codului Fiscal, cu modificãrile ulterioare sunt:
– deșeurile și materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora;
– bunurile și/sau serviciile livrate ori prestate de sau cãtre persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolvențã, cu excepția bunurilor livrate în cadrul comerțului cu amãnuntul;
– materialul lemnos.
Astfel, din motive legate de planificarea sau optimizarea afacerii, societãțile care acționeazã pe piața românescã aleg în prezent sã achiziționeze materiile prime sau mãrfurile din strãinãtate, fie din state membre ale Uniunii Europene, fie din țãri terțe.
Nu puține sunt situațiile în care dat fiind prețul unor bunuri și posibilitatea obținerii unor avantaje la nivelul fluxurilor de numerar ca urmare a aplicãrii taxãrii inverse, companiile de pe piața naționala se orienteazã cãtre furnizori externi. Astfel, achiziția intracomunitarã este mai avantajoasã pentru companiile înregistrate în scopuri de TVA în România decât achizițiile efectuate de la furnizori interni, întrucât taxa pe valoarea adãugatã nu se mai prefinanțeazã.
Decontul de taxă
Persoanele înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.
Decontul de taxă întocmit de persoanele înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal va cuprinde suma taxei deductibile pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei pentru care se exercită dreptul de deducere, în condițiile prevăzute la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal, suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naștere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei, precum și alte informații prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.
Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizări.
Decontul special de taxă și alte declarații
Declarația recapitulativă
Plata taxei la buget
Responsabilitatea plătitorilor și a organelor fiscale
Orice persoană obligată la plata taxei poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a taxei către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a decontului și declarațiilor prevăzute la art. 1562 – 1564 din Codul fiscal, la organul fiscal competent, conform prezentului titlu și legislației vamale în vigoare.
Taxa se administrează de către organele fiscale și de autoritățile vamale, pe baza competențelor lor, așa cum sunt prevăzute în prezentul titlu, în norme și în legislația vamală în vigoare.
Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA
Ministerul Finanțelor Publice creează o bază de date electronice care să conțină informații privind operațiunile desfășurate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, în vederea realizării schimbului de informații în domeniul taxei pe valoarea adăugată cu statele membre ale Uniunii Europene.
3.5. Contabilizarea TVA-ului
Contul 442”Taxa pe valoarea adaugata” tine evidenta decontarilor cu bugetul statului privind TVA.
Conceperea și funcționarea taxei pe valoarea adãugatã a avut în vedere și posibilitatea limitãrii evaziunii fiscale în sensul cã neplata ei în fazele anterioare duce la sporirea taxei în fazele ulterioare ale circuitului economic. Ca urmare a acestui fapt, agenții economici care cumparã produse sau bunuri sunt interesați sã verifice dacã furnizorul acestora a calculat corect partea de taxã care îi revenea.
În contabilitate, normalizatorii români au creat cinci conturi sintetice de gradul II”:
4426 “TVA deductibilã” pentru intrãrile de bunuri achiziționate ;
4427 “TVA colectatã” pentru livrãri de bunuri, servicii prestate, intermedieri;
4423 “TVA de platã” la sfarșitul fiecãrei luni când contul 4427 “TVA colectatã” este mai mare decât 4426 “TVA deductibilã”, diferența între cele doua conturi este viratã în creditul contului 4423 “TVA de platã”, ca obligație la bugetul de stat ;
4424 “TVA de recuperat”. Atunci când “TVAdeductibilã” la sfarșitul fiecãrei luni este mai mare decât “TVA colectatã” pe livrãri, diferența reprezintã o creanța a agentului economic înregistratã în debitul contului 4424 “TVA de recuperat” ;
4428 “TVA neexigibilã”, evidențiazã taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã, rezultatã din: vânzãrile și cumpãrãrile de bunuri, servicii, lucrãri, efectuate cu plata în rate; aprovizionãrile sau livrãrile pentru care nu s-au întocmit facturi precum și cea inclusã în prețul de vânzare cu amãnuntul la unitãțile comerciale ce țin evidența la acest preț.
Contul 4423 Taxa pe valoarea adãugatã (TVA) de platã.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adãugatã de plãtit la bugetul statului. Dupã conținutul economic este un cont de datorii curente iar dupã funcția contabilã este un cont de pasiv.
Se crediteazã cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului statului, calculatã ca diferența între taxa pe valoarea adãugatã colecata mai mare și taxa pe valoarea adãugatã deductibilã, mai micã, în corespondențã cu debitul contului 4427 “TVA colectatã”
4427 “TVA colectatã” = 4423 “TVA de platã”
Se debiteazã cu :
taxa pe valoarea adãugatã decontatã asupra bugetului statului:
4423 “TVA de platã” = 5121 “Conturi la bãnci în lei”
taxa pe valoarea adãugatã compensatã cu bugetul statului:
4423 “TVA de platã” = 4424 “TVA de recuperat”
taxa pe valoarea adãugatã anulatã:
4423 “TVA de platã” = 758 “Alte venituri din exploatare”
Soldul contului este creditor și reprezintã taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului consolidat al statului.
Contul 4424 Taxa pe valoarea adãugatã (TVA) de recuperat.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adãugatã de recuperat de la bugetul statului.
Dupã conținutul economic este un cont de creanțe iar dupã funcția contabilã este cont de activ.
Se debiteazã la finele lunii, cu diferența între taxa pe valoarea adãugatã colectatã mai micã și taxa pe valoarea adãugatã deductibilã mai mare, în corespondențã cu creditul contului 4426 “TVA deductibilã”:
4424 “TVA de recuperat” = 4426 “TVA deductibilã”
Se crediteazã cu:
taxa pe valoarea adãugatã încasatã de la bugetul statului:
5121 “Conturi la bãnci în lei” = 4424 “TVA de recuperat”
– taxa pe valoarea adãugatã de recuperat, compensatã în perioadele urmãoare cu taxa pe valoarea adãugatã de platã:
4423 “TVA de platã” = 4424 “TVA de recuperat”
Soldul contului este debitor și reprezintã taxa pe valoarea adãugatã de recuperat de la bugetul consolidat al statului.
Contul 4426 Taxa pe valoarea adãugatã (TVA) deductibilã
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adãugatã deductibilã, potrivit legii. Dupã conținutul economic este un cont de creanțe asupra bugetului statului iar dupã funcția contabilã este un cont de activ.
Se debiteazã cu taxa pe valoarea adãugatã calculatã în cotã procentualã aferentã bunurilor, lucrãrilor sau serviciilor achiziționate de la terți, în corespondențã cu:
creditul conturilor 401 “Furnizori”, 404 “Furnizori de imobilizãri”:
4426 “TVA deductibilã” = 401 “Furnizori”; 404 “Furnizori imobilizãri”
taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor plãtite furnizorilor:
4426 “TVA deductibilã” = 409 “Furnizori-debitori”
taxa pe valoarea adãugatã deductibilã, evidențiatã anterior ca taxã pe valoarea adãugatã neexigibilã:
4426 “TVA deductibilã” = 4428 “TVA neexigibilã”
Se crediteazã la finele lunii cu:
taxa pe valoarea adãugatã deductibilã, decontatã asupra taxei pe valoarea adãugatã colectatã, în corespondențã cu debitul contului 4427 “TVA colectatã”:
4427 “TVA colectatã” = 4426 “TVA deductibilã”
-taxa pe valoarea adãugatã de recuperat (în situația în care TVA deductibilã este mai mare decât TVA colectatã), în corespondențã cu debitul contului 4424 “TVA de recuperat”:
4424 “TVA de recuperat” = 4426 “TVA deductibilã”
La finele lunii, contul nu prezintã sold.
Contul 4427 Taxa pe valoarea adãugatã (TVA) colectatã.
Cu ajutorul acestui cont se evidențiazã sumele datorate de cãtre entitatea economicã bugetului statului, provenite din taxa pe valoarea adãugatã aferentã vânzãrilor de bunuri, executãrilor de lucrãri sau prestãrilor de servicii cãtre terți. Dupã conținutul economic, este cont de datorii curente iar dupã funcția contabilã este cont de pasiv.
Se crediteazã cu:
taxa pe valoarea adãugatã colectatã calculatã procentual asupra vânzãrilor de bunuri, executãrilor de lucrãri sau prestãrilor de servicii cãtre terți:
% = 4427 “TVA colectatã”
4111 “Clienți”
5311 “Casa în lei”
taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã lipsurilor în gestiune, imputate salariaților sau terților:
% = 4427 “TVA colectatã”
4282 “Alte creanțe în legaturãcu personalul”
461 “Debitori diverși”
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã devenitã TVA colectatã:
4428 “TVA neexigibilã” = 4427 “TVA colectatã”
– taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã bunurilor și serviciilor utilizate pentru consumul propriu; predate cu titlu gratuit; aferentã lipsurilor neimputabile; aferentã bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natura:
635 “Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 “TVA colectatã”
taxe, vãrsãminte asimilate”
taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate:
419 “Clienți- creditori” = 4427 “TVA colectatã”
Se debiteazã la finele lunii, în corespondențã cu creditul urmãtoarelor conturi:
4426 “TVA deductibilã”, cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã intrarilor de bunuri, lucrãri sau servicii de la furnizori:
4427 “TVA colectatã” = 4426 “TVA deductibilã”
4423 “TVA de platã”, cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului statului (diferența între TVA colectatã mai mare și TVA deductibilã mai micã):
4427 “TVA colectatã” = 4423 “TVA de platã”
4118 “Clienți incerți sau în litigiu”, cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã
clienților insolvabili, scoși din evidențã:
4427 “TVA colectatã” = 4118 “Clienți incerți sau în litigiu”
4428 “TVA neexigibilã”, cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã garanțiilor pentru buna execuție a lucrãrilor, reținutã de cãtre beneficiari:
4427 “TVA colectatã” = 4428 “TVA neexigibilã”
colectatã” = 4428 “TVA neexigibilã”
La finele lunii, nu prezintã sold.
Contul 4428 Taxa pe valoarea adãugatã (TVA) neexigibilã.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adãugatã neexigibilã, rezultatã din: vânzãrile și cumpãrãturile de bunuri, servicii, lucrãri, efectuate cu plata în rate; aprovizionãrile sau livrãrile de bunuri pentru care nu s-au întocmit facturi precum și cea inclusã în prețul de vânzare cu amãnuntul la unitãțile comerciale ce țin evidența la acest preț. Dupã conținutul economic, este un cont de datorii sau creanțe iar dupã funcția contabilã, este cont bifuncțional.
Se crediteazã cu:
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã aferentã livrãrilor de bunuri, executãrilor de lucrãri sau prestãrilor de servicii cu plata în rate:
4111 “Clienți” = 4428 “TVA neexigibilã”
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã aferentã livrãrilor de bunuri, executãrilor de lucrãri sau prestãrilor de servicii, pentru care nu s-au întocmit facturi:
418 “ Clienți – facturi de întocmit” = 4428 “TVA neexigibilã”
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã, aferentã mãrfurilor din unitãțile comerciale cu amãnuntul:
371 “Mãrfuri” = 4428 “TVA neexigibilã”
taxa pe valoarea adãugatã aferentã cumpãrãturilor cu plata în rate, precum și cea aferentã facturilor sosite, devenitã deductibilã:
4426 “TVA deductibilã” = 4428 “TVA neexigibilã”
taxa pe valoarea adãugatã aferentã garanțiilor pentru buna execuție a lucrãrilor, reținutã de cãtre beneficiari:
4427 “TVA colectatã” = 4428 “TVA neexigibilã”
Se debiteazã cu:
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã, aferentã cumpãrãturilor efectuate cu plata în rate:
4428 “TVA neexigibilã” = 401 “Furnizori”
(404 “Furnizori de imobilizãri”)
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã, aferentã facturilor nesosite de la furnizori:
4428 “TVA neexigibilã” = 408 “Furnizori – facturi nesosite”
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã, aferentã scãderii din gestiune a mãrfurilor vândute, constatate lipsã la inventariere, distruse de calamitãți sau depreciate (când evidența se ține la preț de vânzare cu amãnuntul), în corespondențã cu creditul contului 371 “Mãrfuri”:
4428 “TVA neexigibilã” = 371 “Mãrfuri”
taxa pe valoarea adãugatã, aferentã vânzãrilor de bunuri, lucrãri sau servicii, devenitã exigibilã în cursul exercițiului, în corespondențã cu crediul contului 4427 “TVA colectatã”:
4428 “TVA neexigibilã” = 4427 “ TVA colectatã”
taxa pe valoarea adãugatã neexigibilã, amânatã la platã:
4428 “TVA neexigibilã” = 446 “Alte impozite, taxe și varsaminte asimilate”
Soldul contului poate fi:
creditor și reprezintã TVA neexigibilã aferentã mãrfurilor aflate în stoc evaluate la preț de vânzare cu amãnuntul; livrãrilor cu plata în rate; livrãrilor pentru care nu s-au întocmit facturi;
debitor și reprezintã TVA neexigibilã aferentã cumpãrãturilor cu plata în rate și a cumpãrãturilor pentru care nu s-au primit facturi.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ. DINAMICĂ ȘI STATICĂ FINANCIAR-FISCALĂ
VIZÂND SC TRANSMETAL SRL AGNITA
4.1 Prezentarea SC TRANSMETAL SRL Agnita
4.1.1 Mod de constituire și obiect de activitate
Sub numele generic TRANSMETAL, societatea a luat ființã în anul 2004, în urma hotãrârii judecãtorești din data de 03.05.2004, fiind înregistratã la Registrul Comerțului cu numãrul J32/664/03.05.2004. Societatea se constituie în baza Legii nr. 31/1990 (republicatã cu modificãrile și completările ulterioare) sub formã de societate cu rãspundere limitatã, și a hotãrârii asociatului unic Ion Marian Manolescu, cetãțean român domiciliat în Sibiu, asociat ce subscrie capitalul social al societãții nou înființate în valoare de 35.000 lei. Capitalul social subscris se împarte într-un numar de 3.500 pãrți sociale, fiecare având valoare nominalã de 10 lei, aparținând în totalitate asociatului unic. Pãrțile sociale nu sunt negociabile și se cesioneazã conform legii. Sediul societãții este în localitatea Agnita, str. Gãrii, nr. FN, județul Sibiu, în imobilul identificat în C.F. nr.9820 – Agnita, nr. TOP 760/5/1/1/2.
În anul 2005 societatea deschide douã puncte de lucru localizate astfel:
-Municipiul Sibiu, str. Varului, nr. 28, jud. Sibiu,
-Municipiul Sibiu, str. Dorobanților, nr. 106, jud. Sibiu.
Durata de funcționare a societãții este nelimitatã, domeniul principal de activitate fiind recuperarea materialelor. Activitatea principalã este recuperarea materialelor reciclabile sortate (cod CAEN 3832), societatea având prevãzute în statut și alte activitãți.
Societatea este administratã și reprezentatã de William Ianis Manolescu, cetãțean român, cu un mandat de administrare pe perioadã nedeterminatã. Mandatul administratorului este valabil pânã la revocarea acestuia de asociatul unic. Administratorul are în activitatea de reprezentare a societãții puteri nelimitate, el poate acționa în numele societãții dar nu poate realiza decât acte ce intrã în obiectul de activitate al societații definit mai sus.
4.1.2 Structura organizatorică și organizarea activitãții societãții
Activitatea productivã în societate se bazeazã pe asigurarea resurselor de producție reprezentate de potențialul uman, natural, material și financiar posibil de valorificat în vederea obținerii de bunuri materiale și servicii.
Munca este factor primar al producției, activ și determinant, care asigurã antrenarea celorlalți factori de producție, rezultând combinarea și utilizarea lor eficientã. Factorul muncã este supus în continuare unor mutații importante: reducerea relativã a timpului de muncã prin substituirea acceleratã a muncii cu capitalul; creșterea rolului efortului intelectual în procesul de producție, având ca rezultat înlocuirea muncii vii cu procesele de automatizare și robotizare.
Din punct de vedere cantitativ, factorul muncã exprimã și dimensiunea personalului întreprinderii. Societatea are un efectiv de 59 de salariați, angajați cu contract individual de muncã pe perioadã nedeterminatã, cu respectarea legii. Întregul personal dispune de echipament de lucru și protecție și se supune prevederilor regulamentului de ordine interioarã. Conducerea societãții TRANSMETAL SRL este asiguratã de administrator, care are în subordinea sa directã doi directori (economic și tehnic), precum și patru compartimente (aprovizionare-desfacere; protecția muncii; personal-resurse umane, financiar-contabilitate)
Organigrama societãții este prezentatã în figura de mai jos.
Fig.nr.1 Oranigrama SC TRANSMETAL SRL Agnita
Pentru desfãșurarea activitãții de valorificare și colectare, societatea trebuie sã obținã o autorizație de la Ministerul Industriei și Resurselor (actual MECMA) conform prevederilor Ordinul nr. 265/503/2001 cu modificãrile ulterioare, autorizație ce trebuie vizatã anual. În baza acestei autorizații societatea trebuie sã dispunã de o bazã tehnico-materialã minimã. În momentul actual societatea dispune de urmãtoarele dotãri cerute de lege:
-platformã betonatã
-hale
-birouri
-cântar pod-basculã
-cântar 2 tone
-presã balotat fier
-containere pentru depozitare
-aparate de debitat
-moarã mãcinat plastic
-autoutilitarã IVECO
-microbuz marfã RENAULT
-încãrcãtor frontal tip Wola.
Cadrul legislativ al societãții SC TRANSMETAL SRL este format dintr-un sistem de legi și ordonanțe de guvern care reglementeazã și legifereazã constituirea, existența și activitatea firmei. Sistemul legislativ de bazã este format din:
-Legea nr. 31/1990 privind societãțile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial nr. 1066/2004;
-Legea contabilitãții nr. 82/1991, republicatã în Monitorul Oficial nr. 454 din 18.06.2008;
-OMFP 1752/2005 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile conforme cu directivele europene, modificatã și completatã prin OMFP 2374/2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 25 bis, Partea I, din 14.01.2008;
-Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificãrile și completãrile ulterioare.
4.1.3 Particularități privind activitatea financiar – contabilă
Activitatea financiară și contabilă a societății se derulează prin compartimentul financiar-contabil, care se ocupă cu înregistrarea și evidența contabilă tuturor operațiunilor patrimoniale, fiscale, plata furnizorilor, a salariilor, încasarea creanțelor, inventarierea patrimoniului,ș.a activități stabilite prin ROF. În contabilitate datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate în ordine cronologicã și grupate în registrele contabile. Acestea se prezintã sub forma unor registre legate, fișe și situații ale cãror conținut și formã corespund scopului pentru care se țin. Principalele registre ce se folosesc, obligatoriu, în contabilitate sunt:
Registrul-jurnal,
Cartea-mare și
Registrul-inventar.
Registrul-jurnal este documentul obligatoriu în care se înregistreaza, prin articole contabile, în mod cronologic, operațiile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor, dupã data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. În cadrul societãții TRANSMETAL SRL, societate la care s-a realizat sudiul de caz in prezenta lucrare, acest jurnal este emis de programul de contabilitate utilizat de societate, ACCON SOFT, pe baza înregistrãrilor efectuate zilnic. Se listeazã la sfârșitul lunii, iar totalurile (rulajul) se înscriu în registrul jurnal (formularul tipizat) șnuruit și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sibiu.
Registrul “Cartea-mare” este un document contabil obliagtoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrãrile efectuate în registrul-jurnal, stabilindu-se situația fiecãrui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldurile finale. Formularele folosite drept registru “Cartea-mare” pot îmbrãca diverse forme, cum ar fi: fișe de cont pentru operațiuni diverse, fișe de cont șah sau pe conturi corespondente.
Forma folositã drept registru “Cartea-mare” de cãtre societatea SC TRANSMETAL SRL Agnita, este cea de fișe de cont pentru operațiuni diverse. Aceastã fișã (cartea mare) este emisã din programul de contabilitate și se listeazã doar o datã pe an.
Registrul-inventar este documentul contabil în care se înregistreazã toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în Registrul-inventar au la bazã listele de inventariere sau alte documente care justificã conținutul fiecãrui post din bilanțul contabil. Registrul-inventar cuprinde douã pãrți: listele de inventariere și recapitulația inventarului. Acest registru în cadrul societãții SC TRANSMETAL SRL se completeazã o datã pe an având la bazã inventarele întocmite în fiecare gestiune (materii prime, mãrfuri și produse) și în fiecare departament (mijloace fixe și obiecte de inventar).
Evidența operativã a imobilizãrilor corporale intrate și ieșite din unitatea patrimonialã în funcție de categoria din care fac parte și locul unde se aflã, se ține cu ajutorul registrului numerelor de inventar. Fiecãrui mijloc fix i se acordã un numãr de inventar, în ordine cronologicã, pe baza documentelor primite.
Este întocmit de seviciul Financiar-Contabil, pe grupe de mijloace fixe, prin înregistrarea cronologicã a mijloacelor fixe intrate în unitate. Sistemul de documente privind organizarea contabilitãții materialelor cuprinde:
N.I.R.-ul. Servește ca: document pentru recepția bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încãrcare în gestiune, act de probã în litigiile cu cãrãușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție, document justificativ de înregistrare în contabilitate. In cadrul societatii analizate, nota de receptie se realizeaza in format electronic.
Aviz de însoțire a mãrfii. Este formular cu regim intern de tipărire și numerotare.Servește ca:
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
– document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;
– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități;
– document de primire în gestiune, după caz.
Se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale societății.
În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități, dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea "Fără factură". Pe avizul de însoțire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți se face mențiunea "Pentru prelucrare la terți".
Adeverința de primire și de platã este un document specific societãțiilor colectoare de deșeuri de la persoane fizice. Adeverința conține date despre persoana ce aduce deșeuri unitãții (nume și prenume, cod numeric personal, adresa), cantitatea și proveniența deșeurilor, in conformitate cu prevederile legale. Adeverința ține loc de chitanțã, momentul semnãrii ei fiind precedat de încasarea contravalorii deșeurilor. Sistemul de documente privind organizarea contabilitãții cheltuielilor și veniturilor și a contabilitãții generale cuprinde:
Jurnal de vânzãri.
Formulat tipizat fãrã regim special. Servește ca :
-jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzãrilor de valori materiale sau a prestãrilor de servicii;
-document de stabilire lunarã a taxei pe valoarea adãugatã colectatã;
-document de control a unor operații de înregistrare în contabilitate.
Se întocmește într-un singur exemplar, în care se înregistreazã zilnic elementele necesare pentru determinarea taxei pe valoarea adaugatã colectatã datoratã. Acest document se emite de progarmul de contabilitate și are la bazã facturile emise și borderoul de vânzare zilnic, de la casele de marcat.Circulã la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectãrii dispozițiilor legale referitoate la taxa pe valoarea adãugatã . Se arhiveazã la compartimentul financiar-contabil și stã la baza întocmirii Decontului de TVA.
Jurnal de cumpãrãri.
Formular tipizat fãrã regim special. Servește ca :
-jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpãrãrilor de valori materiale sau a prestãrilor de servicii;
-document de stabilire lunarã a taxei pe valoarea adãugatã deductibilã;
-document de control a unor operații de înregistrare în contabilitate.
Se întocmește într-un singur exemplar, în care se înregistreazã zilnic elementele necesare pentru determinarea taxei pe valoarea adãugatã deductibilã. Acest document se emite de programul de contabilitate și are la bazã facturile de la furnizori (facturi cu care s-au achiziționat valori materiale sau prestãri de servicii).
Circulã la compartumentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectãrii dispozițiilor legale referitoate la taxa pe valoarea adãugatã. Se arhiveazã la compartimentul financiar-contabil și stã la bazã întocmirii Decontului de TVA.
Factura fiscala.
Este un formular cu regim intern de tipărire și numerotare.Servește ca:
– document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate;
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
– document de încărcare în gestiunea cumpărătorului;
– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului;
– alte situații prevăzute expres de lege
Se întocmește, în două sau mai multe exemplare pentru livrări de bunuri și/sau prestări de servicii.În situația în care factura nu se întocmește în momentul livrării, bunurile livrate sunt însoțite pe timpul transportului de avizul de însoțire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Balanța de verificare
Este un document de verificare, utilizat pentru verificarea exactitãții înregistrãrilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sinteticã și cea analiticã, precum și principalul instrument pe baza cãruia se întocmesc situațiile financiare.
Balanța de verificare a conturilor sintetice, precum și balanța de verificare a conturilor analitice se întocmesc lunar, la încheierea exercitiului financiar sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice.
Nu circulã, fiind document de sintezã, și se arhiveazã la compartimentul financiar-contabil. Existã mai multe tipuri de balanțã: cu patru egalitãți, cu cinci egalitãți, cu șase egalitãți, balanța analiticã a stocurilor. Balanta sintetica a societatii este generata de programul de contabilitate folosit.
Piața și concurența.
În baza autorizației de mediu societatea colecteazã deșeuri reciclabile de la persoane fizice, aceștia reprezentând ponderea cea mai mare în totalul furnizorilor, dar s-a reușit și încheierea de contracte cu persoane juridice, dintre care aminitim:
SC Mecanica SA, Mârșa, Sibiu;
SC Sastry&Yonix SRL, Sebeș, Alba;
SC Narcisa Impex SRL, Sibiu;
SC El Preco Grup SRL Iași.
La baza încheierii acestor contracte au stat mai mulți factori dintre care cel mai important este valabilitatea autorizației de mediu în baza cãreia furnizorul își desfãșoarã activitatea în conformitate cu legile în vigoare. Distribuția produselor este reprezentatã de traseul pe care acestea îl parcurg de la producãtor la consumator (pe piața) în vederea satisfacerii unor nevoi de consum de o importanțã majorã atãt pentru funcționarea mecanismului economic al societãții (în general), cât și pentru fiecare unitate în parte. Ca parte integrantã a mixului de marketing, distribuția se referã la urmatoarele fenomene:
– stabilirea și asigurarea funcționalitãtii canalelor de distribuție, a formelor de distribuție, de circulație a mãrfurilor specifice fiecãrui canal;
– distribuția fizicã a mãrfurilor, procesele operative prin care produsele trec succesiv pentru a ajunge la consumator.
Alegerea canalelor de distribuție, stabilirea formelor de distribuție adecvate fiecãrei categorii de produs constituie decizii de management de maximã importanțã cu efecte pe termen lung asupra orientãrii și finalitãții activitãții societãții. Indiferent de numãrul agenților economici implicați în distribuirea unui produs, sediul deciziilor strategice privind orientarea distribuției este la unitatea producãtoare. Clienții buni reprezintã un element-cheie: atunci când sunt bine serviți și tratați, ei devin o sursã de profit pe termen lung pentru firmã. În condițiile unei concurențe din ce în ce mai acerbe, primul obiectiv al unei firme trebuie sã fie acela de a câștiga fidelitatea clientului și de a-i satisface acestuia cerințele la un nivel superior. lienții societãții sunt în numãr mic, însã cu livrãri valorice mari, sãptamãnale sau lunare, în baza contractelor încheiate. Dintre cei mai importanți amintim:
SC Energrom SA, București;
SC Silnef Recycling SRL, Sibiu;
SC Deny Util Com SRL, Sibiu.
4.1.4 Analiza statică și dinamică a situației economico-financiare înregistrate de SC TRANSMETAL SRL Agnita pe perioada 2006 – 2008
Elaborarea bilanțului
Ministerul Finanțelor emite norme de întocmire și centralizare a bilanțului contabil în fiecare an, dar legea de bazã care reglementeazã întocmirea, verificarea și certificarea bilanțului este Legea Contabilitãții 82/1991, republicatã în Monitorul Oficial nr. 454 din 18.06.2008. Aceasta lege este completatã cu prevederile Legii 31/1990 privind societãțile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial nr. 1066/2004.Legea Contabilitãții 82/1991 reglementeazã regimul legal al bilanțului contabil în cadrul capitolului IV, care prevede la art.27 cã “Bilanțul contabil se întocmește obligatoriu anual, precum și în situația fuziunii sau încetãrii activitãții.” Bilanțul mai poate fi întocmit la cererea Adunãrii Generale a Acționarilor sau a Consiliului de Administrație. Întreprinderile cu capital de stat îl întocmesc și trimestrial.Agenții economici prevãzuți la art.1 din Legea Contabilitãții nr.82/1991, au obligația sã întocmeascã și sã depunã bilanțul contabil la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și controlului financiar de stat județene, respectiv, a municipiului București sau la administrațiile financiare ale sectoarelor, potrivit prevederilor hotãrârilor guvernului. La întocmirea bilanțului contabil se au în vedere regulile cu caracter general prevãzute în capitolul IV din Legea Contabilitãții nr.82/1991, precum și precizãrile privind mãsurile referitoare la închiderea exercițiului financiar aprobate expres prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1752/2005.Regiile autonome și societãțile comerciale care au în subordine subunitãți sau filiale în țarã, vor verifica și centraliza balanțele de verificare a conturilor sintetice, întocmind bilanțul contabil centralizat al regiei sau societãții.În vederea alinierii la nomenclatorul activitãților Uniunii Europene, în formularul de bilanț, agenții economici vor înscrie, pe lângã codul de ramurã din nomenclatorul prevãzut de Ministerul Finanțelor și codul privind clasificarea activitãților din economia naționalã. Bilanțul contabil anual precum și raportul de gestiune, se semneazã de administratorul unitãții și de conducãtorul compartimentului financiar-contabil, iar în lipsa acestora de cãtre înlocuitorii lor de drept. Administratorul unitãții și conducãtorul compartimentului financiar-contabil poartã rãspunderea (potrivit legii), asupra realitãții și exactitãții datelor cu privire la situația patrimoniului și realizãrii indicatorilor economico-financiari raportați prin bilanțul contabil. Conducãtorul compartimentului financiar-contabil are obligația sã verifice respectarea prevederilor din Normele Metodologice privind întocmirea, verificarea și centralizarea bilanțurilor contabile, asigurarea respectãrii corelațiilor dintre indicatorii din formulare, urmãrind realitatea datelor ce se raporteazã prin bilanțul contabil.Bilanțul este documentul oficial de sintezã al tuturor unitãțior patrimoniale. Bilanțul contabil contribuie sã dea o imagine fidelã, clarã și completã a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonialã, care presupune:
respectarea cu bunã credințã a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
respectarea principiilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitatea activitãții bilanțului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensãrii;
posturile înscrise în bilanț trebuie sã corespundã cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilitãții și baza informaționalã fundamentalã, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formã sinteticã și în expresie valoricã mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la un moment dat. Bilanțul este documentul contabil de sintezã, prin care se prezintã activul și pasivul unitãții patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevãzute de Legea Contabilitãții. Importanța bilanțului contabil derivã din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:
– funcția de generalizare a datelor contabilitãții;
– funcția de cunoaștere a mersului activitãții economico-financiare;
– funcția previzionalã.
Bilanțul contabil are în componența sa documente și situații de sintezã economicã sau de control fiscal, cuprinzând urmãtoarele elemente:
Bilanțul propriu-zis;
Contul de “Profit și pierdere”( respectiv contul de exercițiu în cazul instituțiilor publice );
Anexa la bilanț;
Raportul de gestiune.
Formatul simplificat al bilanțului contabil pentru societatea SC TRANSMETAL SRL, bilanț aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 este urmãtorul:
Tabelul nr.1
(mii lei)
(Sursa: Bilanțurile societãții pentru anii 2006,2007,2008.)
Tot pe baza bilanțurilor societãții este întocmit tabelul numãrul 2, care prezintã în formã simplificatã cifra de afaceri a societãții precum și veniturile și cheltuielile care au dus la realizarea ei.
Tabelul nr.2
(mii lei)
( Sursa: Formularul 20 din bilanțurile societãții pentru anii 2006-2008)
Analiza structurii financiare a întreprinderii.
Analiza structurii financiare își propune comparația între resursele financiare și modul de utilizare a acestora, în scopul depistãrii eventualelor mutații ce s-au produs în structura financiarã a întreprinderii de la o perioadã la alta.Pe baza informațiilor furnizate de bilanțul contabil ( tabelul nr. 1) se pot calcula principalele rate de structurã ale activelor, datoriilor și capitalului propriu pe cei trei ani luați în analizã astfel:
Tabelul nr.3
1. În ceea ce privește structura activelor, în perioada analizatã se constatã o creștere a gradului de imobilizare a activelor. Astfel, ponderea activelor imobilizate în totalul activelor a crescut de la 19,78% în 2006 la 34,22% în 2008, încadrându-se în nivelul maxim acceptat pe seama diminuãrii ponderii activelor circulante. Din analiza structurii activelor circulante se constatã o pondere scãzutã, însã crescãtoare, a stocurilor (7,41% în 2006, 12,23% în 2007 și 12,99% în 2008), pe seama unei ponderi mai ridicate, însã în scãdere, a disponibilitãților bãnești, ceea ce înseamnã cã societatea nu deține stocuri ce nu au fost eliberate în consum sau valorificate.
2.Nivelul înregistrat de datorii și capitalul propriu în perioada analizatã apreciem cã se situeazã la un nivel mediu. Societatea are o stabilitate financiarã relativ ridicatã în anul 2007, an în care capitalul angajat finanța utilizãrile în proportie de 74,25%. Nivelul indicatorului înregistreazã însã o scãdere mare în anul 2008, urmare în principal a lipsei de lichiditãți cu care se confruntã societatea, ceea ce a condus la dublarea ponderii datoriilor curente în totalul resurselor de finanțare (de la 25,74% în 2007 la 57,46% în 2008). Aceastã situație se reflectã în mod nefavorabil asupra majorãrii gradului de îndatorare și a ponderii datoriilor în capitalul propriu.
Analiza situației financiare.
Investitorii prezenți și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții și alți utilizatori ai informațiilor furnizate de situațiile financiare anuale iau decizii în urma evaluãrii credibilitãții întreprinderii, respectiv a capacitãții acesteia de a genera numerar sau echivalente ale numerarului necesar achitãrii angajaților și furnizorilor, rambursãrii creditelor și plãții dobânzilor precum și remunerãrii proprietarilor acesteia.Indicatorii utilizați în analiza situației financiare a întreprinderii și preluați din situațiile financiare anuale, pot fi clasificați pe urmãtoarele categorii: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate, activitate, gradul de îndatorare și rezultatul pe acțiune. Lichiditatea comensureazã posibilitãțile întreprinderii de a-și transforma activele în numerar, necesar acoperirii datoriilor, și se exprimã prin indicatorul rata lichiditãții. Se recomandã ca valoarea indicatorului sã se situeze în jurul cifrei 2.
Solvabilitatea reflectã capacitatea întreprinderii de a face fațã obligațiilor de platã îndeosebi din resurse proprii. Rentabilitatea reflectã eficiența activitãții desfãșurate de întreprindere în sensul capacitãții acesteia de a obține profit din resursele disponibile și se exprimã prin indicatorul rata rentabilitãții.Gradul de îndatorare evidențiazã politica de finanțare a întreprinderii, respectiv modul în care aceasta atrage resurse pentru a-și acoperi necesitãțile. Se exprimã prin indicatorul gradul de îndatorare care cu cât este mai redus (sub 30%) cu atât este mai redus și gradul de îndatorare al întreprinderii.
Indicatorii privind analiza situației financiare a societãții pe anii 2006, 2007, 2008, sunt calculați în tabelul nr.4.
Tabelul nr. 4
Analiza echilibrului financiar.
În cadrul analizei echilibrului financiar al întreprinderii, una dintre corelațiile importante o constituie cea dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netã. Fondul de rulment reprezintã un concept des utilizat de cãtre analiștii financiari întrucât permite aprecierea condițiilor de echilibru financiar.
Echilibrul financiar rezultã din comparația între lichiditãți (perioada necesarã transformãrii activelor în bani) și exigibilitatea resurselor, respectiv, respectarea regulilor tradiționale a echilibrului financiar potrivit cãreia utilizãrile trebuie sã fie finanțate din resursele rãmase la dispoziția întreprinderii o perioadã de timp egalã cu durata de viațã a acestor utilizãri.Necesarul de fond de rulment reprezintã partea din necesarul de exploatare care nu este asiguratã din resursele de exploatare.Trezoreria netã permite determinarea echilibrului financiar între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.Indicatorii prezentați mai sus sunt calculați în tabelul nr. 5:
Tabelul nr. 5 (mii lei)
Organizarea evidenței contabile a impozitului pe profit
4.2.1 Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli
Potrivit datelor din bilanțul contabil, în perioada 2006-2008 societatea SC TRANSMETAL SRL Agnita a înregistrat un impozit pe profit de 26,08 mii lei în 2006, de 15,55 mii lei în anul 2008 iar în anul 2009 unul în valoare de 119,28 mii lei.
Pentru contabilizarea acestuia s-a utilizat monografia contabilă specifică:
(anul 2008)
% = 119,28
691 – 441
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozit pe profit
(anul 2007)
% = 15,55
691 – 441
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozit pe profit
(anul 2006)
% = 26,08
691 – 441
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozit pe profit
Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli s-a făcut cu respectarea monografiei contabile aferente, cheltuielile înregistrându-se în debitul contului 121 –profit și pierdere – iar veniturile în creditul acestuia.
Soldul contului dacă este creditor (venituri > cheltuieli rezultă profit, invers rezultă pierdere)
4.2.2 Calculul si contabilizarea impozitului pe profit
În ceea ce privește contabilitatea la nivelul SC Transmetal SRL Agnita, aceasta se efectuează cu respectarea prevederilor legale în materie contabilă și fiscală și nu au existat deficiențe care să conducă la sancțiuni sau amenzi. Pentru impozitarea profitului trebuie pornit de la realitatea ca nu în toate cazurile principiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente în totalitate cu principiile impunerii fiscale. De aceea trebuie facuta distinctie între rezultatul contabil si rezultatul fiscal. Rezultatul contabil reprezinta suma globala a profitului sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si în functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile. Relatia dintre cele doua marimi poate fi definita principal astfel:
REZULTATUL = REZULTATUL +/- DIFERENTELE +/- DIFERENTELE
FISCAL CONTABIL PERMANENTE TEMPORALE
Diferentele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal:
cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este definitiva;
venituri pe care fiscul renunta definitiv sa le impoziteze, datorita faptului ca ele provin din ezultate deja impozitate;
degrevarile fiscale acordate în scopul încurajarii anumitor actiuni economice promovate de stat.
Diferentele temporale sunt elemente reintegrabile în rezultatul fiscal al exercitiului dar care vor fi deduse ulterior sau elemente care sunt deduse din rezultatul exercitiului dar care vor fi impozitate ulterior. Aceste diferente se explica prin decalajul între exercitiul în care se includ anumite elemente de cheltuieli si venituri în calculul rezultatului fiscal si exercitiul în care se includ în rezultatul contabil. Ele se investesc într-un exercitiu si se absorb ca urmare a unuia sau mai multor exercitii viitoare. Diferentele temporale genereaza impozite amânate. De asemenea, provizioanele reglementate se înscriu în sfera impozitelor amânate. Prezenta diferentelor temporale impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului:
metoda impozitului exigibil;
metoda impozitului amânat.
Metoda impozitului exigibil – cheltuiala contabila a exercitiului este egala cu suma impozitelor exigibile.
Metoda impozitului amânat se regaseste la rândul sau în urmatoarele structuri contabile:
· Diferente temporare sau impozitul reportat, potrivit careia cheltuiala fiscala a firmei cuprinde:
-volumul impozitelor exigibile;
– incidenta diferentelor temporare provenite din anterioare sau reportate asupra exercitiilor viitoare;
– ajustarea soldurilor de impozit reportate. Impozitele amânate pot fi active sau pasive.
Provizioanele reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale de favoare, la care se cunoaste data reintegrarii în rezultat de o maniera precisa. Impozitele amânate sunt pasive.În sistemul de contabilitate din România, se utilizeaza numai metoda impozitelor exigibile, cu recunoasterea numai a diferentelor permanente.
4.2.3 Elaborarea declaratiei de impozit pe profit
Desi sunt prezente subventiile pentru investitii, nu se contabilizeaza implicatia lor fiscala. Potrivit Ordinului ANAF, declaratia privind impozitul pe profit se completeaza si se depune anual de catre platitorii de impozit pe profit pana la data de 25 aprilie inclusiv a anului urmator. Contribuabilii prevazuti la art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, care definitiveaza pana la data de 25 februarie inchiderea exercitiului financiar anterior, organizatiile nonprofit, precum si contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si a plantelor tehnice, din pomicultura si viticultura au obligatia sa completeze si sa depuna declaratia privind impozitul pe profit pana la data de 25 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul. Contribuabilii prevazuti la art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/200 si care au definitivat inchiderea exercitiului financiar anterior pana la data de 25 februarie inclusiv a anului urmator celui de raportare depun declaratia anuala de impozit pe profit fara a depune formularul 100 pentru impozitul pe profit pentru trimestrul IV al anului de raportare.In cazul asocierilor fara personalitate juridica, pentru impozitul pe profit datorat de catre contribuabilii prevazuti la art. 13 lit. c) si e) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si retinut de persoana juridica responsabila nu se completeaza si nu se depune declaratia anuala de impozit pe profit.Contribuabilii care inceteaza sa existe in cursul anului fiscal au obligatia sa completeze si sa depuna declaratia privind impozitul pe profit pana la data depunerii situatiilor financiare la registrul comertului.
La completarea formularului se au in vedere prevederile Legii nr. 571/2003, ale Hotararii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si deciziile Comisiei fiscale centrale constituite la nivelul Ministerului Finantelor Publice si cele ale Comisiei de procedure fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor referitoare la impozitul minim, se vor avea in vedere prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar fiscale, aprobata prin Legea nr. 227/2009 si a Hotararii Guvernului nr. 488/2009 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004.
In cazul in care platitorul corecteaza declaratia depusa, declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular, inscriind „X” in spatiul special prevazut in acest scop.
Declaratia privind impozitul pe profit se completeaza cu ajutorul programului de asistenta. Formularul se depune in format hartie, semnat si stampilat conform legii, cu codificarea informatiei prin cod de bare sau prin mijloace electronice de transmitere la distanta, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.Modul în care se calculează impozitul pe profit se poate observa din continutul formularului 101( anexa nr.1) intitulat Declarație privind impozitul pe profit. Agenții economici au obligația legală să plătească impozit pe profit care se calculează, în baza reglementărilor în vigoare asupra profitului obținut în România și în străinătate de persoanele juridice române și asemenea persoane asociate cu persoane fizice române, precum și asupra profitului realizat prin sediu permanent în România de persoanele juridice străine asemenea persoane asociate cu persoane fizice străine fără să ia naștere o altă persoană juridică.
Pentru profitul impozabil ce se realizează de contribuabili se calculează obligația de plată pe baza cotei de 16%, începând din acest an, reținându-se, totodată, unele excepții. Pentru determinarea profitului impozabil se calculează, pe de o parte, veniturile realizate din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, din servicii prestate și lucrări executate, inclusiv din câștiguri de orice natură, iar pe de altă parte cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Diferența între venituri (mai mari) și cheltuieli astfel determinate, majorată cu cheltuielile nedeductibile fiscal și diminuată cu cele deductibile, reprezintă profitul impozabil.
Cheltuielile nedeductibile fiscal se referă la anumite consumuri, de regulă de resurse financiare, pentru care nu este permisă deducerea, dintre care se amintesc:
– cheltuielile cu impozitul pe profit;
– amenzile sau penalitățile datorate și confiscările;
– cheltuielile aferente stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate și neimputabile, inclusiv perisabilitățile;
– cheltuielile pentru protocol care depășesc limita legală;
– cheltuielile cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice etc.
Aceste categorii de cheltuieli nu influențează baza de impozitare. Prin închiderea conturilor de cheltuieli în care se înregistrează, așa cum prevede metodologia contabilă, ele diminuează profitul impozabil, iar operația de adăugare a lor la acest profit reprezintă o corectare a bazei de impozitare, în sensul anulării influenței operației inițiale. Totodată se reține faptul că în cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract. La rândul lor, cheltuielile aferente acestor categorii de operații sunt deductibile fiscal la data efectuării lor, care este reprezentată de data vânzării bunurilor la care se referă.
Contribuabilii au obligația să efectueze plăți trimestriale pentru impozitul pe profit, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor. Acest impozit face obiectul raportării trimestriale, până la 25 a lunii următoare trimestrului la care se referă, prin Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, sub forma a doi indicatori: impozit cumulat datorat la sfârșitul perioadei precedente și impozit cumulat, la sfârșitul perioadei de raportare, precum și anual, până la data de 15 aprilie a anului curent pentru anul expirat, prin Declarația privind impozitul pe profit, care se întocmește cu elemente de detaliu pe baza datelor din bilanțul contabil.
Impozitul pe profit datorat se calculează și se înregistrează trimestrial, parcurgându-se
în acest scop etapele următoare:
1) determinarea rezultatului contabil, cumulat de la începutul anului (RCC):
RCC = venituri cumulate – cheltuieli cumulate
2) determinarea rezultatului impozabil, cumulat de la începutul anului (RIC):
RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozabile – pierderea fiscală din anii precedenți
3) calcularea impozitului pe profit datorat, cumulat de la începutul anului până la sfârșitul trimestrului pentru care se face calculul (IPC):
IPC = RIC x cota de impozit
4) determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se face calculul (IPT):
IPT = IPC – impozit pe profit datorat cumulat la sfârșitul trimestrului precedent
In ceea ce privește deducerile fiscale ele se referă la câteva elemente precizate în mod expres de reglementările în domeniu, care nu se înregistrează în conturile din clasa a 6-a „Conturi de cheltuieli" deoarece nu reprezintă, cheltuieli propriu-zise, ci diminuări legale ale bazei de impozitare, dintre care se amintesc: sumele utilizate din profitul brut pentru constituirea sau majorarea rezervelor legale, în limita a 5% din profitul contabil anual, până la 20% din capitalul social; veniturile din provizioane pentru care nu s-a admis deducerea; recuperarea pierderii anuale recunoscută fiscal din exercițiile anterioare, consemnată în declarația de impozit pe profit, la nivelul profitului realizat ș.a. Pentru trimestrul IV se plătește în contul impozitului pe profit, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat și înregistrat pe lunile octombrie și noiembrie, iar pentru luna decembrie se adaugă o sumă echivalentă cu impozitul stabilit pentru luna noiembrie, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil, termen stabilit totodată pentru depunerea declarației de impozitare pentru întregul an fiscal expirat. În cazul în care în cursul sau la sfârșitul exercițiului se determină un impozit pe profit mai mic decât cel stabilit anterior se efectuează operația de stornare a diferenței în minus, care se compensează cu sumele datorate pentru perioada sau perioadele următoare de gestiune, după caz.
CONCLUZII
Odată cu integrarea Romaniei în Uniunea Europeană, reglementările privind TVA au fost modificate. Aceste noi prevederi asupra TVA, cu rol de simplificare, au vizat reglementări necesare pentru tranzacțiile comunitare. Astfel, au fost introduse două noi operațiuni incluse în sfera de aplicare a taxei – livrarea intracomunitară de bunuri, respectiv achiziția intracomunitară de bunuri. De asemenea intervin aspecte noi legate de contabilizarea TVA în funcție de aprecierea locului prestării de servicii.În țara noastră, în condițiile trecerii la economia de piata și ca urmare a interesului pentru alinierea fiscalității la practica țărilor dezvoltate, impozitul pe circulația mărfurilor, care funcționa ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu TVA. Această înlocuire a impozitului pe circulația mărfurilor cu TVA-ul a constituit o condiție pentru aderarea la Uniunea Europeană. România mai are încă de făcut eforturi substanțiale pentru a atinge un nivel satisfăcător de aliniere, în special în ce privește TVA și accizele, unde nivelul ratelor minime pentru toate produsele este încă destul de scăzut.
Prin intrarea României în Piața Unică Europeană, taxele vamale au fost eliminate. Din punct de vedere practic, datorită desființării barierelor vamale între țările membre, au disparut noțiunile de „import“ și „export“ în relația cu țările membre, acestea urmând a fi înlocuite cu noile concepte de „livrări“ și „achiziții intracomunitare de bunuri“. Pe de altă parte, au apărut noțiuni noi precum „transferul“ și „non-transferul“ pentru bunurile care sunt plasate în alt stat membru în vederea prelucrării, transformării, reparării sau în vederea revânzării pe teritoriul altui stat.
In ceea ce priveste evolutia activitatii societatii analizate, putem spune ca este nesatisfacatoare, societatea confruntandu-se cu o lipsa acuta de lichiditati, chiar daca mecanismul taxarii inverse a oferit avantaje in ceea ce priveste fluxul de numerar. De asemenea, capacitatea societatii de a face fata obligatiilor de plata este necorespunzatoare, fapt pus pe seama unor resurse proprii scazute. Se inregistreaza si un grad mare de indatorare, peste 30%, ceea ce denota ponderea mare detinuta de datoriile pe termen lung in resursele proprii. Ca si propuneri in ceea ce priveste o mai buna utilizare a capitalurilor in vederea maximizarii profitului sugerez:
– reducerea marimii capitalului imprumutat;
– reducerea datoriilor curente;
– un control mai ridicat al costurilor de productie sau obtinerea unui pret mai bun de vanzare a stocurilor.
BIBLIOGRAFIE:
Anexa nr.1
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Secventiala Vizand Impozite Si Taxe Bugetar Statale (ID: 132252)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.