. Eficienta pe Piata de Capital din Romania. Piata Futures Si Options

CAPITOLUL 1.

Tipuri contracte bursiere

Pe piața financiară se realizează tranzacții cu valori mobiliare (acțiuni și obligațiuni) însa pe lângă aceste valori mobiliare primare, pe marile piețe financiare ale lumii se tranzacționează și valori mobiliare derivate (contracte futures, opțiuni, etc – tranzacții la termen), numite în acest sens întrucât acestea reprezintă contrate ce au ca suport titlurile de valoare clasice. De regulă, valorile mobiliare derivate se tranzacționează la bursele de valori (în cazul contractelor având ca suport indici bursieri sau valori mobiliare) sau la burse de mărfuri sau burse specializate (în cazul contractelor având ca activ suport mărfuri sau active financiar-bancare).

Bursele de mărfuri s-au bucurat de un interes deosebit, încă de la apariția lor, din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranță de îmbogățire rapidă iar pentru alții soluția în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat.

Procesul de dematerializare a mărfii a constituit primul mare pas spre tranzacțiile futures și options.

Fluctuațiile ample și neanticipate ale prețurilor pe piețele spot, împreună cu puterea limitată a participanților la aceste piețe, au fost factori favorabili în apariția tranzacțiilor forward și futures.

Există o serie de tipuri de contracte bursiere:

Contractul spot

Contractul forward

Contractul futures

Contractul options

1.1. Contractul spot este un contract de vânzare cumpărare a cărui execuție are loc, teoretic, după încheierea lui. Practic, este executat în termen cuprins între 24 ore și 10 zile bancare și presupune livrarea obligatorie a mărfii. Marfa ce stă la baza contractului spot este:

la vedere (adică există)

disponibilă, nu este grevată de vreo obligație (de exemplu, gajul)

prezentă, se află într-un depozit agreat de bursă

Prețul de execuție al contractului este cel stabilit în momentul încheierii tranzacției.

1.2. Contractul forward reprezintă o negociere privată în care vânzătorul și cumpărătorul convin asupra unui preț pentru o marfă care urmează să fie livrată în viitor. Un exemplu de contract forward îl constitue cumpărarea unui automobil nou. Există posibilitatea ca dealerul să nu aibă mașina pe care o doriți, caz în care el poate comanda mașina la fabrică. Dar, înainte de a comanda mașina la fabrică, dealerul va dori să încheie un contract forward cu dumneavoastră, pentru a cumpăra mașina la o dată în viitor și la un preț specificat în contract. Este un exemplu cum printr-un contract forward se poate bloca un preț, pentru că, deși prețul mașinii va crește față de prețul din contract, la livrare nu se va plăti decât prețul stabilit anterior.

1.3. Contractul futures

Apărute cu peste o sută de ani în urmă, contractele futures au cunoscut o expansiune fulminantă în lumea financiară a sfârșitului de secol XX, volumul de tranzacționare al acestora depășind în prezent pe plan mondial orice alte produse bursiere. Explicația acestei stări de fapt este în esență foarte simplă: prin natura lor, aceste contracte futures, oferă celui care le tranzacționează posibilitatea unor câștiguri substanțiale prin imobilizarea unei sume de bani relativ reduse. Desigur, riscul asumat într-o asemenea tranzacție există și nu poate fi ignorat. Cu cât el este mai mare, cu atât sporesc șansele de câștig, pe de o parte, dar și cele de pierdere, pe de alta. Însă marea diversitate a acestor produse derivate (se numesc astfel deoarece au întotdeauna la bază un activ suport – devize, rate ale dobânzii, indici bursieri etc) și mai ales flexibilitatea lor permit investitorilor nu doar reducerea substanțială a riscului pe care îl presupune tranzacționarea unui astfel de produs, ci în unele cazuri, chiar evitarea lui, bineînțeles în cadrul unor strategii bine puse la punct teoretic și corect aplicate în practică.

Odată cu lansarea spre tranzacționare a primului astfel de contract futures la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, în 1997, investitorii de pe piața financiară românească și toți oamenii de afaceri români au posibilitatea de a profita de avantajele oferite de aceste produse, indiferent dacă scopul lor este realizarea unor profituri imediate sau doar protejarea împotriva riscurilor care planează asupra propriilor afaceri.

Într-o definiție accesibilă chiar și celor care nu au avut încă de-a face cu acest domeniu, contractul futures este un angajament standardizat între doi parteneri – un vânzător și un cumpărător – de a vinde, respectiv de a cumpăra un anumit activ (devize, acțiuni, alte titluri financiare sau mărfuri), la un preț stabilit în momentul încheierii tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare numită scadență. Cu alte cuvinte, printr-un astfel de contract, vânzătorul se obligă să vândă, iar cumpărătorul să cumpere activul de la baza contractului la o dată viitoare (scadență), dar la un preț stabilit în momentul încheierii contractului.

1.4. Contractul options

Un contract options reprezintă un drept (dar nu și o obligație) de a cumpăra (opțiune de tip CALL) sau de a vinde (opțiune de tip PUT) un activ financiar (o acțiune, un contract futures, etc) la un moment viitor și la un preț prestabilit în prezent (numit preț de exercitare). Cumpărătorul contractului options poate decide dacă își va exercita sau nu opțiunea de cumpărare sau vânzare a activului, în funcție de propriile interese și previziuni. Pentru acest drept de opțiune cumpărătorul trebuie să plătească vânzătorului în momentul încheierii tranzacției o sumă de bani numită primă. Valoarea primei este cea care se negociază la bursă și face obiectul cererii și a ofertei.

Astfel, pierderea cumpărătorului este limitată la prima pe care o plătește vânzătorului contractului. Dacă previziunile sale nu se confirmă, cumpărătorul nu este obligat să-și exercite opțiunea, pierzând numai prima. Dacă previziunile sale se confirmă, cumpărătorul va exercita opțiunea. În ceea ce privește vânzătorul, câștigul său este prima încasată de la cumpărător; vânzătorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea opțiunii, el așteptând decizia cumpărătorului în acest sens.

CAPITOLUL 2.

Contractele futures

2.1. Avantajele oferite de contractele futures

Aceste tipuri de contracte prezintă o serie de avantaje cât și dezavantaje. Astfel evenimentele externe pot influența prețul, volatilitatea prețului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilitatea marilor fluctuații de preț, fluctuații determinate de alternanța surplusurilor de ofertă, cu momentele de criză. Totuși, în ciuda acțiunilor de stabilizare a prețurilor mărfurilor mai există o serie de alți factori ce pot destabiliza cotațiile.

Acestea sunt seceta, inundațiile, insectele ce puteau, toate influența oferta de produse agricole. La fel și războaiele ar putea face ca valutele altor țări să fie mai riscante și cu o valoare mai mică pe piețele monetare ale lumii. Teama de o inflație galopantă sau o posibilă recesiune, poate “da peste cap” piața de capital.

În cazul României ne situăm într-un caz aparte, determinat de deschiderea internațională după 1989 ce a pus economia românească centralizată și ineficientă în competiție cu economiile dezvoltate din celelalte țări ale lumii. Competiție care din start punea România într-o situație de inegalitate, a dus la importuri masive de produse mai ieftine și mai bune decât cele autohtone, ele fiind susținute într-o măsură mai mică de exporturi și de investiții străine. Balanța comercială deficitară astfel creata a dus, după cum era și firesc, la devalorizarea monedei naționale.

Această devalorizare a avut diferite valori de la un an la altul, în funcție de diversele politici monetare și economice promovate de guvernele postrevoluționare. Degradarea continuă a condițiilor economice, favorizată de haosul legislativ și de inconsecvența cu care s-a aplicat reforma, a condus la alternanțe de calm relativ, în care leul era susținut administrativ, cu devalorizări bruște și importante, așa cum s-a întâmplat la începutul anului 1997, sau în luna decembrie a lui 1998, când devalorizarea a fost de 8,3%.

Piețele futures ajută la controlarea riscului. Atunci când o firmă, industrie sau sector comercial folosesc efectiv piețele futures, ele nu fac altceva decât să-și controleze riscul, care este un element al fiecărei afaceri. Astfel, firmele care fac afaceri cu clienți sau furnizori din străinătate, sunt interesați de modul cum compania face față ratelor de schimb.

Piețele futures sunt o parte a scenei afacerilor internaționale. Folosite cu pricepere, piețele futures pot constitui un rol important în fiecare afacere.

2.2 Piața futures

În operațiunile executate pe piața futures se utilizează o serie de termeni specifici iar participarea pe această piață presupune cunoașterea acestora.

2.2.1. Terminologia folosită în futures

Bull market sau piața sub semnul taurului reprezintă piața în care prețurile sunt în creștere. Atunci când se spune că o piață este bullish, există o perspectivă ca prețurile vor crește.

Bear market sau piața sub semnul ursului reprezintă piața în care prețurile scad. Deci, o piață bearis oferă o perspectivă pesimistă și operatorii consideră că prețurile scad.

Poziție long : dacă se cumpără un contract futures, cumpărătorul deține o poziție long. Speculatorul inițiază poziții long atunci când se așteaptă la o creștere viitoare a prețului futures. Hedgerul inițiază poziții long atunci când este expus creșterii prețului activului respectiv.

Poziție short : cineva care vinde contracte futures pe care nu le deținea anterior este short sau are poziții deschise short. A nu se confunda acest concept cu cel în care cineva care a avut inițial o poziție long prin cumpărarea unor contracte futures și apoi le vinde pentru a-și compensa poziția în piață. Speculatorul inițiază poziții short atunci când anticipează scăderea prețului futures. Hedgerul inițiază poziții short atunci când este expus scăderii prețului mărfii sau al activului respectiv.

Marcarea la piață a contractelor futures face ca în fiecare zi contul să fie creditat sau debitat, în funcție de evoluția prețului pozițiilor deschise. Pierderea sau profitul, rezultat din marcarea la piață face ca suma existentă în cont să oscileze, însă aceasta nu poate să scadă sub nivelul marjei de menținere.

Apelul în marjă: situația în care suma din contul de marjă scade sub nivelul existent în cont, titularul contului primește apel în marjă pentru diferența dintre nivelul marjei inițiale și suma existentă în cont. Titularul trebuie să răspundă cu suplimentare de fonduri până cel târziu începerea următoarei ședințe de tranzacționare, altfel i se lichidează forțat toate pozițiile descoperite până când suma de cont ajunge la nivelul marjei inițiale.

Livrarea mărfurilor sau a valutelor la bursele din întreaga lume este opțională. În SUA, 98% din contractele futures sunt lichidate în piață și numai 2% au ca rezultat livrarea fizică sau lichidarea cash a mărfii. Pentru că unele contracte futures, cum ar fi cele pe produse sintetice – indici bursieri, valutari – nu există posibilitatea livrării fizice. Pozițiile sunt închise prin lichidarea cash și plata diferențelor.

2.2.2. Simboluri și specificații

Contractele futures se pot realiza pe mai multe unități de tranzacționare și deaceea practica bursieră a impus simplificarea denumirii prin simboluri. Astfel s-au adoptat următoarele simboluri:

Contractul futures pe dolarul american, simbolul ROL/USD.

Contractul futures pe moneda europeana, simbolul ROL/EURO

Contractul futures pe indice bursier, cel al BVB numit BET, simbolul BET(ROL).

În mod similar se pot adopta simboluri și pentru celelalte unități de tranzacționare (mărfuri).

Unitatea de tranzacționare reprezintă activul de la baza contractului astfel:

ROL/USD = 1.000 USD

ROL/EURO = 1.000 EURO

BET(ROL) = 10.000 lei înmulțit cu indicele BET în puncte.

Valoarea contractului futures: se obține multiplicând prețul futures la care s-a încheiat tranzacția re următoarele simboluri:

Contractul futures pe dolarul american, simbolul ROL/USD.

Contractul futures pe moneda europeana, simbolul ROL/EURO

Contractul futures pe indice bursier, cel al BVB numit BET, simbolul BET(ROL).

În mod similar se pot adopta simboluri și pentru celelalte unități de tranzacționare (mărfuri).

Unitatea de tranzacționare reprezintă activul de la baza contractului astfel:

ROL/USD = 1.000 USD

ROL/EURO = 1.000 EURO

BET(ROL) = 10.000 lei înmulțit cu indicele BET în puncte.

Valoarea contractului futures: se obține multiplicând prețul futures la care s-a încheiat tranzacția respectivă cu unitatea de tranzacționare.

Pasul contractului futures îl reprezintă fluctuația minimă cu care se poate modifica cotația și se referă la o mișcare în sus sau în jos a prețului activului suport. Pasul este de 1 leu pentru contractele futures ROL/USD,ROL/EURO și de 0,1 puncte pentru contractul pe indicele bursier BET și opțiunile având ca suport contractul futures pe indicele BET.

Limita de oscilație zilnică a prețului este determinată de către bursă și reprezintă oscilația față de ziua precedentă ce se poate admite.

Marja inițială este valoarea pe care un titular de cont trebuie să o dețină în contul de marjă la inițierea fiecărui contract. Valoarea marjei este stabilită de către bursă, după consultarea casei de compensații și orice situație de destabilizare a pieței, este aplicată imediat.

Marja de menținere este elementul care asigură integritatea casei de compensații și a agenției de brokeraj. Marja de menținere reprezintă suma minimă pe care un titular de cont poate să o dețină în contul de marjă pentru a menține poziții deschise la contractele futures și reprezintă ¾ din marja inițială.

2.3. Mecanismul de tranzacționare în piețele futures

Mecanismul de tranzacționare în piețele futures se realizează în spații special amenajate pentru această activitate, locuri numite ringuri („pit-uri”). La noi în țară la BMFM Sibiu tranzacționarea se ținea la început tot în ringuri în funcție de activul tranzacționat. Însă din 2000 BMFMS a introdus sistemul electronic de tranzacționare al contractelor futures și options. Noul sistem reprezintă o premiera naționala și este disponibil și de la distanta, din orice colt al tarii. Noul soft – SAGGITARIUS conceput integral de departamentul de informatică și tranzacții al Bursei și Casei Române de Compensație, aduce mai multe premiere. Cea mai importantă noutate o reprezintă înlocuirea sistemului de marje cu un sistem de evaluare a riscului care ia în considerare toate pozițiile deschise pe un contract, atât pe futures cât și pe opțiuni. În funcție de acestea, se evaluează riscul pe un tip de contract, care poate ajunge la zero.

Regula de bază în piețele futures este să cumperi la preț scăzut și să vinzi la preț ridicat, indiferent în ce ordine.

Schematic această regulă ar apărea sub forma desenată mai jos:

2.4. Ordinele de tranzacționare

Toate tranzacțiile din această piață se realizează pe baza unor ordine prealabile ale clienților societăților de valori mobiliare. Există trei tipuri de ordine fundamentale: ordin de vânzare, de cumpărare și ordine spread. Însă aceste ordine se diversifică în mai multe categorii. În funcție de valabilitatea unui ordin: sunt ordine la zi și ordine cu valabilitate stabilită de investitor; in funcție de prețul tranzacției se întâlnesc două tipuri de ordine: la prețul pieței și ordine la un preț stabilit.

Ordinul la piață – market order – dat agentului pentru a realiza imediat o tranzacție la prețul pieței care va fi în momentul execuției acesta fiind cel mai bun preț.

Ordinul limită – limit order – se împart în două categorii „la limită” și „stop limită” și fiecare dintre acestea pot fi de cumpărare sau de vânzare.

Ordinul Spread reprezintă ordinul de a cumpăra un contract futures și de a vinde simultan alt contract futures pe aceeași marfă sau pe o marfă similară, la o anumită diferență de preț.

Aceste tipuri de ordine spread au dat naștere și unor anumite tipuri de tranzacționări speciale numite tranzacții spread. Tranzacția spread se face prin cumpărarea și vânzarea simultană a două contracte futures înrudite. Se inițiază o astfel de tranzacție în speranța că diferența de preț dintre cele două contracte se va schimba în beneficiul lui, înainte de compensarea tranzacției.

Diferența dintre contracte se numește spread. Să presupunem că, urmărind spread-ul dintre contracte, așteptăm ca prețurile contractelor futures pe dolari și euro să crească, dar nu în aceeași măsură. Astfel spus credem că spread-ul dintre cele două contracte se va modifica. Am putea cumpăra contractul a cărui creștere estimăm că va fi mai mare (euro) și să-l vindem pe celălalt (dolari). Aceasta însemnă să folosim o tranzacție spread. Să presupunem că prețul euro crește mai mult. Când încheiem tranzacția spread, vom obține mai mulți bani din vânzarea contractelor pe euro decât pierderea din răscumpărarea contractelor pe dolari. Profitul obținut din tranzacție este egal cu schimbarea spreadului dintre cele două contracte, marcat în de senul de mai jos prin zona de culoare gri.

Exemplificarea cifrică presupune o tranzacție spread long pe euro cu livrare în decembrie și short la dolari cu livrare în decembrie, asta înseamnă cumpărare de euro și vânzare de dolari.

Să presupunem că prețurile la contractele pe luna decembrie la dolar și euro sunt în urcare. Considerăm că prețul din prezent al contractului pe dolar este prea mare în comparație cu prețul contractului futures pe euro și se inițiază o tranzacție spread long pe euro pentru decembrie/short pe dolari pentru decembrie adică, vom cumpăra euro și vom vinde dolari. Introducem tranzacția spread când dolarul este cotat la 32447lei, iar euro la 28245lei (mărimea unui contract este de câte 1000 unități). Spreadul dintre cele două contracte este de 4202 lei (32447-28245) iar piața se va mișca conform previziunilor astfel prețul pe marcă crește mai mult. La momentul potrivit încheiem acest spread. Acum dolarul este32497 lei iar euro la 28320 lei, existând un spread de 4177 lei (32497 – 28320). Se observă că spreadul s-a modificat cu 25 lei.

Se câștigă 75000 lei la contractul pe euro al spreadului în momentul în care vindem acest contract (75lei/euro x 1000 euro). Când răscumpărăm contractul pe dolar, se pierde 50000 lei (50 lei/dolar x 1000). Profitul realizat este egal cu schimbarea spreadului (25 x 1000 = 25000 lei). Profitul din tranzacție este egal cu schimbarea spreadului.

Tranzacția spread nu se folosește numai în piețele care o tendință crescătoare. Se poate estima și o scădere a prețurilor la dolari și euro, care însă nu va fi de aceeași proporție. În acest caz se va cumpăra contractul care se consideră că scădea mai puțin (dolari) și îl vom vinde pe cel care va scădea mai mult (euro). Dacă evoluția se adeverește vom obține mai mulți bani răscumpărând euro, decât dacă am fi vândut din nou dolarii. Ca și mai sus profitul rezultă din schimbarea spreadului.

Mai jos este reprezentată o tranzacție long dolari cu livrarea în iunie/short euro cu livrarea în iunie la prețul de 33.097 lei pentru un dolar și 28.347 lei pentru euro deci la un spread de 4.750 lei. Am estimat că prețurile vor scădea, dar prețul în dolari va scădea mai puțin. Mai târziu se compensează tranzacția la prețul de 32.997 lei pentru un dolar și la 28.147 lei pentru euro cu un spread de 4.850 lei. Vom pierde 100.000 lei la contractul pe dolari și vom câștiga 200.000 lei de la contractul pe euro. Profitul este de 100.000 lei, egal cu câștigul din spread.

Aceste tipuri de tranzacții sunt mai puțin riscante decât luarea unei poziții directe în piață dar este posibil să se și piardă la ambele contracte ale tranzacției. La încheierea unei tranzacții spread trebuie alese cu mare atenție atât cele două contracte futures cât și momentul în care se realizează tranzacția. Trebuie avută în vedere și sincronizarea ce presupune ca relația de preț să se schimbe și să fie lichidată după ce schimbarea s-a produs.

Variații ale modelului de spread.

Spread inter-livrare reprezintă o tranzacție spread ce include contracte pe luni diferite ale aceluiași produs sau instrument financiar. Acest spread presupune relația de preț între un contract pe o lună mai apropiată (un contract ce se apropie de termenul de expirare) și un contract pe o lună mai îndepărtată (mai îndepărtat de termenul de expirare) pe aceeași marfă. Când apare o deviere între cele două contracte este momentul oportun pentru lansarea unui ordin spread. Dacă se estimează că un contract pe luna mai apropiată va avea avantaj față de contractul pe luna mai îndepărtată, ar trebui să-l cumpărăm pe primul și să-l vindem pe cel de-al doilea. Tranzacția se poate realiza și invers.

Spread de tip bull. Există o regulă generală pentru unele mărfuri stocabile cum ar fi porumbul și slănina. Într-o piață de tip bull, contractul cu termenul de livrare mai apropiat va câștiga teren față de cel cu o lună de livrare mai îndepărtată. Brokerul va iniția un spread bull astfel: long la contractul pe luna apropiată/short la contractul pe luna îndepărtată.

Spread de tip bear. În acest caz regula mărfurilor stocabile se inversează. Atunci când prețurile scad, contractul cu termenul de livrare mai apropiat va pierde teren comparativ cu cel cu livrarea îndepărtată. Brokerul va iniția un spread bear: short la contractul pe luna apropiată/long la contractul pe luna îndepărtată.

Spread inter-mărfuri îl reprezintă cumpărarea unui contract futures simultan cu vânzarea unui contract la aceeași lună, pe marfă diferită, dar înrudită.

Spread inter-piețe presupune cumpărarea sau vânzarea aceluiași contract pe aceeași marfă și pentru aceeași lună, dar la două burse diferite, în țări diferite.

2.5. Acoperirea riscului. Concepte de bază. Hedging și speculații.

O activitate economică implică apariția diverselor riscuri, rezultate din:

Conservarea patrimoniului

Asigurarea procesului de producție

Conservarea pieței de desfacere

Aprovizionarea cu materie primă

Determinarea veniturilor viitoare, influențate de prețurile de desfacere

Planificarea cheltuielilor viitoare, influențate de prețurile de achiziție

Evenimente majore neprevăzute

În prezent acoperirea acestor riscuri se face la un nivel nesemnificativ, folosind instrumente bancare sau contracte de asigurare, cea mai mare parte a riscurilor fiind lăsate să producă efecte cu urmări dintre cele mai grave. Costurile și/sau pierderile rezultate din negestionarea riscurilor pot fi considerabile, putând duce chiar la anularea profitului.

Instrumentele financiare derivate (contractele de bursă prin tranzacții futures și cu opțiuni) au apărut ca o necesitate a gestionării riscurilor prezentate la punctele 3,4,5 și 6, iar pentru unele produse și servicii aceste instrumente sunt singurele disponibile pentru acoperirea riscurilor.

Executarea obligațiilor prin regularizare valorica asigura gestionarea riscului rezultat din oscilația prețului, iar executarea prin livrare fizica mai asigura și gestionarea riscului aferent conservării pieței de desfacere sau aprovizionării cu produse.

Posibilitatea planificării cheltuielilor și a veniturilor viitoare, însoțită de încheierea unei relații comerciale anticipate, în condiții de garantare, elimină riscurile care pot să apară în perioada de valabilitate a contractului futures. Chiar și fără executarea contractelor futures prin livrare fizica la scadenta, riscul din evoluția defavorabilă a prețului este practic eliminat.

Participanții la piața futures, care au obiectivul de a gestiona riscul, sunt denumiți hedgeri. Riscul acestora nu dispare, ci este preluat de speculatori cu intenția de a obține profit, într-o perioadă de timp relativ scurtă, din diferențele de preț la care sunt executate tranzacțiile lor.

Orice activitate economică implică apariția mai multor riscuri, printre care și cele rezultate din modificarea prețurilor produselor achiziționate sau vândute și din oscilația cursului valutar. Aceste modificări de preț și oscilații de curs valutar pot avea efecte negative asupra desfășurării afacerii în sine, sau pot, din contră, face investiția profitabilă. Derularea unei activități economice cu profitul ușor de anticipat impune protejarea împotriva acestor riscuri generate de evoluții nefavorabile ale preturilor, respectiv ale cursului valutar.

Cea mai eficientă și facilă metodă de gestionare a acestor riscuri este oferită de piața futures prin operațiunea numita hedge. Prin hedge se înțelege o operațiune pe piața futures prin care se urmărește acoperirea riscului unei eventuale evoluții nefavorabile a prețului unui activ de bază.

Operațiunea de hedging reprezintă un substitut temporar pentru o vânzare sau o cumpărare a unei mărfi pe piața la disponibil și constă în vânzarea de contracte futures în anticiparea unei vânzări viitoare pe piața la disponibil, ca o protecție împotriva scăderii posibile a prețului, sau cumpărarea de contracte futures în anticiparea unei cumpărări pe piața la disponibil, realizând o protecție împotriva creșterii posibile a prețului.

Hedging-ul este astfel o operațiune în două etape. Într-o primă etapă, depinzând de poziția de pe piața la disponibil, hedger-ul va cumpăra pe piața futures dacă trebuie să cumpere pe piața la disponibil și va vinde la termen dacă trebuie să vândă pe piața la disponibil. Etapa următoare este închiderea propriei poziții Înainte de scadență. Procedeul de închidere se realizează prin efectuarea unei tranzacții opuse primei, având ca obiect același contract. Acest procedeu se numește “offset”. O poziție de hedge trebuie deținută, de regula, cel puțin o treime din durata de tranzacționare a unui contract futures.

Deci, prin hedge se urmărește asigurarea prin mecanismul pieței futures a echilibrului contractual al unei operațiuni realizate în afara bursei.

Prin intermediul pieței futures cei care urmăresc reducerea riscurilor asumate (hedgerii) pot bloca un preț la un nivel acceptabil pentru ei, determinând astfel o modificare personală și previzibilă a prețului.

Cu ajutorul tranzacțiilor futures, hedgerii transferă riscul, acesta fiind preluat de operatori specializați în managementul riscului prin intermediul pieței futures și care acționează în scopul obținerii de profit (aceștia sunt numiți speculatori).

Hedgerii, pentru a-și acoperi riscul unei evoluții nefavorabile de preț sau curs valutar, sunt conștienți de faptul că un câștig din futures acoperă o pierdere din activitatea curentă sau că pierderea din futures este acoperită de un câștig din activitatea curentă.

2.5.1. Tipuri de hedge

Operațiunea de hedge este executată pentru a proteja prețul spot, prețul curent ce este plătit sau primit pentru o marfă pe piața la disponibil.

Având în vedere cele două poziții (de cumpărare, respectiv de vânzare) ce pot fi adoptate de către operatori pe o piață, se poate defini hedging-ul ca fiind operațiunea bursieră ce constă în deschiderea unei poziții futures egale, dar de sens contrar poziției deținute pe piața la disponibil. Astfel, în funcție tot de aceste poziții, putem vorbi de două tipuri de hedge.

Un hedging realizat printr-o poziție de cumpărare pe piața futures poartă numele de long hedge. De exemplu: o firma trebuie sa cumpere valuta (de exemplu dolari), la o dată viitoare cunoscută. Riscul apare atunci când valoarea dolarului crește în raport cu moneda națională. De aceea, firma intră pe piața la termen ca hedger, și cumpără contracte futures. Dacă valoarea dolarului crește, și prețul futures înregistrează aceeași evoluție și deci prin vânzarea contractelor futures (pentru lichidarea prin offset a poziției deschise), tranzacțiile futures vor genera profit care va acoperi, cel puțin parțial, cel mai înalt nivel al dolarului la care se va efectua cumpărarea pe piața la disponibil.

Un hedging realizat printr-o poziție de vânzare pe piața futures poartă numele de short hedge. De exemplu: un producător știe ca la o dată viitoare (cunoscută), va avea gata de vânzare o anumită cantitate de marfă. Riscul apare atunci când prețul respectivei mărfi scade. De aceea, producătorul va iniția o vânzare de contracte pe piața de futures. Dacă prețul mărfii scade, atunci și pe piața futures prețul va scădea și deci prin cumpărarea de contracte futures (pentru închiderea poziției deschise), tranzacțiile futures vor genera profit care va acoperi cel puțin parțial cel mai scăzut nivel al prețului.

2.5.2. Basis-ul. Evoluția prețurilor

Unul dintre cele mai importante concepte de pe piața futures este cel de “baza a prețurilor” (basis), care are un rol important în înțelegerea procesului de hedging. În funcție de basis se iau deciziile de efectuare a tranzacțiilor.

Basis-ul reprezintă diferența dintre prețurile futures curente și prețurile spot curente. Considerând:

b = basis

f = prețul futures curent

S = prețul spot curent, atunci:

b = f – S

Această diferență depinde de mai mulți factori specifici fiecărui produs, printre care și cheltuielile de depozitare, cheltuielile de manipulare a mărfii, marja de profit a vânzătorilor, inflație. Basis-ul, ca și prețul spot de care este legat, are o mulțime de localizări pe hartă, față de prețul futures care apare pe diferitele piețe bursiere.

Dacă prețul spot crește mai mult decât prețul futures, aceasta va duce la scăderea basis-ului; invers, basis-ul crește. Tendința normală a basis-ului este să scadă, datorită reducerii cheltuielilor de stocare. Pe măsură ce se apropie luna de livrare, basis-ul devine mai mic, astfel încât în momentul și locul livrării prețul spot și cel futures sunt în mod normal identice. Deci la scadență basis-ul este nul.

Un operator pe piața futures care are o poziție de cumpărare (a cumpărat un contract futures) și o poziție de vânzare la marfă va câștiga dacă baza se mărește și va pierde dacă baza se micșorează. Invers, cel care are o poziție de vânzare pe piața futures (a vândut un contract) și o poziție de cumpărare la marfă va câștiga dacă basis-ul se micșorează și va pierde dacă el crește. Prin urmare, un hedger transformă riscul de preț într-un risc privind basis-ul.

Conform studiilor efectuate, prețurile la marfa fizică oscilează mai mult decât oscilează basis-ul. De aceea o poziție protejată prin hedge este mai puțin riscantă decât o poziție neacoperită.

Există două situații generate de evoluția basis-ului:

când basis-ul este pozitiv, deci prețul futures este superior prețului spot, vorbim de contango/report;

când basis-ul este negativ, deci prețul futures este inferior prețului spot, vorbim de backwardation/deport.

Din punct de vedere economic, o piață de tip backwardation apare atunci când prețurile spot cresc rapid, atingând niveluri foarte înalte, situație ce ilustrează un nivel al ofertei mult scăzut sub nivelul cererii, deci o criză pe piața la disponibil a mărfii ce constituie activul de bază al contractului futures.

.

Această ultimă situație este anormală pentru că prețul pentru o scadență îndepărtată devine mai mic decât cel pentru o scadență apropiată.

Există însa și situații (în special la mărfurile cu caracter sezonier și indici bursieri) în care basis-ul negativ este normal.

Luând în considerare și componenta timp, se poate afirma ca o piață contango este caracteristică situației în care prețurile futures cresc progresiv odată cu creșterea timpului rămas până la expirarea contractului futures, iar o piață backwardation reprezintă situația în care prețurile futures scad progresiv, odată cu creșterea timpului rămas până la expirarea contractului futures.

2.5.3. Expunerea la risc. Riscul valutar

Oscilația și evoluția imprevizibilă a cursului valutar creează firmelor care lucrează în comerțul exterior (import și export) sau firmelor ale căror produse comercializate pe piața internă au prețurile exprimate în valute dar plata se face în lei, expuneri la riscul valutar, cu influențe în rezultatul financiar.

Expunerea are trei componente majore:

1. Valoare – suma în valută care creează riscul valutar;

Timp – perioada de timp în care este prezentă această expunere;

Sens – la creșterea sau la scăderea cursului valutar.

Expunerile la risc datorate evoluției cursului valutar sunt denumite “expuneri valutare” și se manifestă în următoarele moduri:

Expunerea contractuală. Aceasta apare în momentul încheierii unei relații contractuale care conține plată sau încasare valutară, sau plata se face în lei dar prețul produsului este exprimat în valută. Importatorul, care pe baza unui contract, s-a angajat să facă o plată valutară externă, este interesat ca cheltuielile aferente acestei plăți (cursul valutar) să nu fie mai mari decât veniturile rezultate din valorificarea produsului. Orice creștere a cursului valutar face ca cheltuielile acestuia să crească, diminuând sau anulând profitul. Exportatorul, care pe baza unui contract va încasa valuta, în viitor, este interesat ca suma în lei obținută din vânzarea valutei să acopere cheltuielile aferente producerii mărfii. Orice scădere a cursului valutar face ca veniturile să scadă, diminuând sau anulând profitul. Acest tip de expunere are componentele valoare și timp cele mai mari.

Expunerea de transfer. Este dată de apariția riscului valutar la firmele care efectuează operațiuni de import și/sau export utilizând diferite valute. Această situație face ca, pe de o parte gestionarea creanțelor și/sau a datoriilor să impună utilizarea unei valute de referință în care se raportează și se gestionează aceste operațiuni, iar pe de altă parte efectuarea încasărilor și plăților în și din disponibil să ducă la scăderea veniturilor sau la creșterea cheltuielilor.

Modificările cursului de schimb între valutele operaționale poate produce următoarele efecte:

cresc cheltuielile firmei care efectuează operațiuni de import în valutele care se apreciază față de valuta de referință.

cresc cheltuielile firmei care efectuează operațiuni de import în valutele care se apreciază față de valutele disponibile.

scad veniturile firmei care efectuează operațiuni de export în valutele care se depreciază față de valuta de referință.

scad veniturile firmei care efectuează operațiuni de export în valutele care se depreciază față de valutele necesare.

Situația se complică în cazul în care aceste operațiuni sunt completate cu surse de finanțare sau plasamente care trebuiesc optimizate în vederea eficientizării trezoreriei de firmă.

Expunerea contabilă. Este dată de influența operațiunilor valutare în conturile contabile ale firmei sau de plățile sau încasările în valută eșalonate pe o perioadă de timp. Orice firmă care deține, pe o perioadă de timp, valută în cont este afectată de modificarea valorii acesteia. Importatorul care efectuează o plată în avans sau o plată amânată față de data la care a efectuat importul, înregistrează în situația financiară venituri sau pierderi din diferența dintre valoarea de înregistrare contabilă a valorii produsului și valoarea contabilă a costurilor, în lei, pentru valuta plătită. Exportatorul care primește plata produsului în avans sau după livrare înregistrează venituri sau pierderi din diferența dintre valoarea de înregistrare contabilă a valorii produsului și valoarea contabilă a veniturilor, în lei, pentru produsul exportat.

Aceste expuneri se reflecta în contabilitate prin influența în situația financiară a valorilor din conturile:

Diferențe favorabile din curs valutar;

665- Diferențe nefavorabile din cursul valutar.

Tranzacțiile bursiere care permit transferul riscului rezultat din expunerile valutare sunt cele cu contracte futures.

Riscul valutar are în principal două sensuri:

Riscul din creșterea cursului de schimb;

Riscul din scăderea cursului de schimb.

Tranzacțiile cu contracte futures pe valute, pe lângă transferul riscului valutar, dau participanților și informații privind valoarea cursului valutar la o anumită dată în viitor. Negocierile pentru aceste contracte se poartă pe valoarea cursului unei valute pe care piața o anticipează pentru o dată în viitor (data scadenței contractului futures) și, dacă piața este formată dintr-un număr mai mare de participanți, este cel mai probabil ca acest curs al valutei la acea dată să fie cel anticipat de piața futures.

Importatorii și exportatorii pot să ia în considerare cursul viitor al valutei ca fiind cel stabilit de tranzacțiile la bursă. Strategiile de acoperire a riscului valutar prin intermediul contractelor futures pornesc de la valoarea astfel negociată pentru valuta respectivă, considerată anticiparea cu un potențial real de atingere a cursului unei valute. Ignorarea acestei valori viitoare este un risc suplimentar pe care și-l asumă cei ce decid să ocolească piața futures. Dacă 1.000 de participanți la piața futures se angajează să cumpere sau să vândă, în cantități de milioane de dolari, la acest preț este mai mult decât probabil ca un alt preț negociat între două părți sau anticipat de un grup restrâns de cunoștințe sa fie infirmat.

În continuare o să fie prezentate tranzacțiile cu contracte futures care realizează transferul riscului contractual, departajate pe două categorii de expuneri valutare, în funcție de sensul acestora. Prima categorie este formată din expunerile la riscul de creștere a cursului valutar, față de cel anticipat de piața futures, iar cea de-a doua categorie este formată din expunerile la riscul scăderii cursului de schimb valutar față de cel anticipat în piața futures.

2.6. Exemple de contracte futures pe valute

Hedging pe creștere (importatorul)

Creșterea cursului valutar în futures, față de nivelul actual care este considerat nivel de referință, ca o prognoză reală arată că evoluția pieței valutare interbancare are o tendință de creștere accentuată. Acest fapt provoacă majorarea costurilor firmelor, în special a celor importatoare. Studiul de caz se referă la un importator care are relații contractuale prin care trebuie să facă o plată externă în dolari S.U.A.

Date inițiale:

– Suntem în data de 15 ianuarie;

– Plata externă se face la data livrării, respectiv 20 martie;

– Suma aferentă plății externe este de 55.000 USD;

– Cursul futures pentru scadența contractelor dolar B.R.M. cu scadența în luna martie este de 28.500 lei;

– Valoarea unui contract futures dolar BRM este de 1.000 USD;

– Garanția (marja), în lei, cerută pentru un contract futures este de 4% din valoarea acestuia;

– Comisionul negociat de importator cu agenția bursieră este de 6.000 lei pentru un contract.

Operațiuni: Creșterea cursului valutei în futures presupune ca pe piața SPOT cursul USD în data scadenței va fi mai mare decât cel actual și s-ar situa la valoarea anticipată din futures.

Creșterea cursului futures se înregistrează în situația în care evenimentele petrecute sau ce se vor petrece în perioada 15 ianuarie – 20 martie vor influența cursul USD ceea ce face ca importatorul să suporte o creștere a costului pentru un dolar.

Importatorul trebuie să elimine creșterea cheltuielilor printr-o operațiune de cumpărare în futures de 55 contracte ( 55.000 $ / 1.000 $ = 55 contracte) la cursul de 28.500 lei/USD. Pentru această operațiune importatorul trebuie să depună la agenția bursieră o garanție de 1.140.000 lei/contract, deci un total de 62.700.000 lei și să plătească un comision de 330.000 lei.

În acest moment importatorul poate fixa un preț de cost, în lei, pentru marfa importată. Dacă unitatea de produs costă 1 $ la care se adaugă 4.000 lei costuri de distribuție, eventual procesare, taxe și profit, poate anunța prețul de distribuție de 32.500 lei/buc (28.500 lei pentru 1 $ și 4.000 lei adaosul comercial).

Pentru data scadentei o să expun 4 variante ale prețului SPOT (cursul oficial comunicat de B.N.R. în data de 20 martie), în funcție de care se raportează cheltuielile importatorului.

După cum se observa, acest importator plătește pentru un dolar 28.500 lei indiferent de valoarea cursului SPOT comunicat de B.N.R. In ziua de 20 martie. Acest curs a fost fixat încă din data de 15 ianuarie când a efectuat cumpărarea de contracte futures la prețul de 28.500.

In perioada 15 ianuarie – 20 martie acest importator nu mai este expus la riscul valutar și activitatea lui se poate axa pe găsirea pieței de desfacere pentru produsul respectiv, angajându-se ca îl va vinde la prețul de 32.500 lei, păstrându-și adaosul comercial de 4.000 lei. Din aceste operațiuni importatorul își are asigurat acel profit inclus In adaosul comercial (14%).

Pentru a determina costurile pe care le suporta importatorul ca să aplice procedura de mai sus, luam în considerare ca fiind cost direct comisionul plătit și cost indirect venitul de care este privat acesta prin imobilizarea marjelor.

La un nivel al comisionului de 6.000 lei/contract pentru 55 contracte importatorul trebuie să plătească agenției bursiere un comision la cumpărare de 330.000 lei și la vânzare tot de 330.000 lei, deci un total de 660.000 lei .

Marja pentru un contract este de 4% x 28.500.000 lei = 1.140.000 lei. Pentru 55 contracte importatorul trebuie să depună la agenție o sumă totală de 62.700.000 lei. La această sumă, dacă ar fi depusă la vedere (20% dobânda anuală), în contul importatorului, ar beneficia pe perioada de 2 luni de o dobândă de 62.700.000 x 20% / 6 = 2.090.000 lei. In total acest importator pentru a bloca cursul de schimb pentru 55.000 dolari S.U.A. efectuează un efort financiar 2.750.000 lei. Această sumă elimină un risc de pierdere potențiala de 27.500.000 lei, care, dacă ar fi apărut, s-ar fi reflectat în bilanț la capitolul cheltuieli. Aceste cifre sunt suficient de elocvente și concluzia este următoarea: Pentru a planifica cheltuielile viitoare cu schimbul valutar există un procedeu sigur, facil și eficient numit “Hedging pe creștere” .

Cheltuielile în lei aferente plății valutare externe determina în cea mai mare parte profitul unei afaceri în care se comercializează produse din import. Stabilirea unui buget de venituri și cheltuieli în condiții de fluctuație a costurilor este foarte dificilă, dar o strategie de hedging înlătură variația costurilor unui import conform schemei de mai jos:

In primul grafic este prezentata ponderea și cuantumul profitului Intr-o afacere ce constă din comercializarea sau achiziționarea unor produse de import. În condițiile în care prețul de distribuție (32.500 lei) limitează veniturile la 1.787,5 mil. lei, ponderea și cuantumul profitului scad odată cu creșterea cursului de schimb. Cursul de schimb este singura variabilă și, din păcate, are influentele cele mai mari în nivelul cheltuielilor. Considerând cheltuielile cu taxele, accizele și alte cheltuieli aferente – ca fiind fixe, am avut în vedere faptul cî particularitățile afacerii se referă la :

cheltuieli fixe – 150 mil. lei;

cheltuieli cu schimbul valutar;- variabile în funcție de cursul valutar;

profitul – variabil în funcție de cheltuielile cu schimbul valutar.

Se poate observa că la un curs de 29.000 lei/$ profitul este de doar 42,5 mil. lei, iar la un curs de 28.000 lei/$ profitul este de 97,5 mil. lei.

În cel de-al doilea grafic este reprezentată evoluția și cuantumul profitului în urma aplicării strategiei de hedging la cursul de 28.500 lei/USD. Trebuie remarcat faptul că profitul rămâne constant și este de 70 mil. lei la un buget de venituri de 1.787,5 mil. lei. Creșterea cheltuielilor cu schimbul valutar este compensată cu profit din contractele futures (la cursuri de 28.700 lei/USD și 29.000 lei/USD) sau scăderea cheltuielilor cu schimbul valutar este compensată cu pierdere din contractele futures (la cursuri de 28.000 lei

Hedging pe scădere (exportatorul)

Scăderea cursului valutar în piața futures, față de nivelul actual dat de nivelul cotației considerat nivel de referință ca o prognoză reală, provoacă micșorarea veniturilor firmelor, în special a celor exportatoare. Studiul de caz se referă la un exportator care are relații contractuale din care urmează să înregistreze o încasare externă în Euro (EUR), și care urmează să fie schimbate în lei pentru efectuarea unor plăți interne.

Date initiale:

Suntem în data de 15 ianuarie;

-Încasarea externă se face la data livrării, respectiv 20 martie;

-Suma aferentă încasării externe este de 50.000 EUR;

-Cursul futures pentru scadența contractelor Euro/USD cu scadența în luna martie este de 0,9500 USD/EUR;-Valoarea unui contract futures Euro/USD BRM este de 1.000 EUR înmulțită cu multiplicatorul de 26.000 ROL/USD, adică la cotația futures de 0,95 rezulta o valoare a contractului de 24.700.000 lei;

-Garanția (marja), in lei, ceruta pentru un contract futures este de 4% din valoarea acestuia;

-Comisionul negociat de exportator cu agenția bursieră este de 6.000 lei pentru un contract.

Operațiuni: Scăderea cursului valutei în futures presupune că pe piața SPOT cursul EUR/USD în data scadenței va fi mai mic decât cel anticipat inițial în futures.

Scăderea cursului futures se înregistrează în situația în care evenimentele petrecute pe piețele internaționale în perioada 15 ianuarie – 20 martie vor influența cursul EUR/USD, ceea ce face ca venitul viitor al exportatorului să scadă. Exportatorul trebuie să elimine scăderea veniturilor rezultate din deprecierea Euro printr-o operațiune de vânzare în piața futures de 55* contracte Euro/USD BRM (Q x 50.000 EUR / 1.000EUR = 54,8 contracte) cu scadenta în luna martie la cursul de 0,950 EUR/USD. Așadar, pentru această operațiune, importatorul trebuie să depună la agenția bursiera o garanție de 988.000 lei/contract, deci un total de 54.340.000 lei și să plătească un comision de 330.000lei.

Numărul de contracte tranzacționate calculat prin împărțirea valorii expunerii la unitatea contractuală nu produce o acoperire completă a riscului și pentru o mai bună determinare se recomandă înmulțirea cu un coeficient de corecție Q care se determina prin împărțirea cotației contractului futures Dolar BRM scadent în luna martie la multiplicatorul de 26.000(Q= 28.500/26.000 = 1,096).

În acest moment importatorul poate fixa un venit, în lei, pentru valuta încasată. Dacă plata internă este legată de încasarea valutei, exportatorul poate planifica, cu exactitate, repartizarea sumei de 1.353,75 mil. lei rezultate în urma schimbului valutar la cursurile de 0,9500 USD/EUR și 28.500 ROL/USD.

Pentru data scadenței (20 martie) o să expunem 4 variante ale prețului SPOT (cursul oficial comunicat de B.N.R.), în funcție de care se raportează veniturile exportatorului.

După cum se observă, acest exportator primește pentru un Euro 27.075 lei indiferent de valoarea cursului SPOT comunicat de B.N.R. în ziua de 20 martie. Acest curs a fost fixat încă din data de 15 ianuarie când a efectuat vânzarea de 55 contracte futures la prețul de 0,95 USD/EUR.

In perioada 15 ianuarie – 20 martie acest exportator nu mai este expus la riscul valutar și activitatea lui se poate axa pe angajarea de cheltuieli, cu plata acestora in 20 martie știind ca la acea data va obține suma de 1.353,75 mil. lei.

Pentru a determina costurile pe care le suporta exportatorul ca sa aplice procedura de mai sus, luam în considerare ca cost direct comisionul plătit și cost indirect venitul de care este privat acesta prin imobilizarea marjelor.

La un nivel al comisionului de 6.000 lei/contract pentru 55 contracte importatorul trebuie sa plătească agenției bursiere un comision la cumpărare de 330.000 lei și la vânzare tot de 330.000 lei, deci un total de 660.000 lei .

Marja pentru un contract este de 4% x 24.700.000 lei = 988.000 lei. Pentru 55 contracte exportatorul trebuie sa depună la agenție o suma totala de 54.340.000 lei. Pentru aceasta suma, daca ar fi depusa la vedere (20% dobânda anuala), in contul importatorului, ar beneficia pe perioada de 2 luni de o dobânda de 54.340.000 x 20% / 6 = 1.811.333 lei. In total acest importator pentru a bloca cursul de schimb la 50.000 Euro suporta un efort financiar de 2.471.333 lei. Aceasta suma plătita elimina un risc de pierdere potențiala de 28.500.000 lei, pierdere care, daca ar fi apărut, ar fi diminuat considerabil veniturile exportatorului. Aceste cifre sunt suficient de elocvente și concluzia este următoarea: Pentru a planifica veniturile viitoare cu schimbul valutar exista un procedeu sigur, facil și eficient numit “Hedging pe scadere”.

Veniturile, în lei, aferente unei încasări valutare determina in cea mai mare parte profitul unei afaceri în care se comercializează produse pentru export. Stabilirea unui buget de venituri și cheltuieli în condiții de fluctuație a veniturilor este foarte dificila, dar o strategie de hedging înlătură variația veniturilor dintr-un export, conform schemei de mai jos.

In primul grafic este prezentată ponderea și cuantumul profitului într-o afacere ce consta din export. In condițiile în care prețurile de achiziție limitează cheltuielile la 1.300 mil.lei, iar veniturile sunt oscilante, ponderea și cuantumul profitului scade odată cu scăderea cursului de schimb. Cursul de schimb este caracteristica definitorie a încasării valutare (veniturilor).

Se poate observa ca la un curs de 0,9300 USD/EUR exportul se efectuează în condiții de profit minim, acesta având un nivel de 25,25 mil.lei, iar la un curs de 0,9700 lei profitul este maxim la un nivel de 82,25 mil.lei.

In cel de-al doilea grafic este reprezentata evoluția și cuantumul profitului în urma aplicarii strategiei de hedging la cursul de 0,9500 USD/EUR. Trebuie remarcat faptul ca profitul ramane constant și este de 53,75 mil.lei la un buget de cheltuieli de 1.300 mil.lei. Scăderea veniturilor din schimbul valutar este compensata cu profit din contractele futures (la cursuri de 0,9300 și 0,9400 USD/EUR) sau creșterea veniturilor din schimbul valutar este compensata cu pierdere din contractele futures (la cursuri de 0,9600 și 0,9700 USD/EUR). Pe lângă acestea, mai apare poziția de cheltuieli cu comisioane (2,5 mil.lei), dar care raportate la evoluția profitului din schema precedenta sunt foarte mici. Daca strategia de hedging este considerata ca fiind o polița de asigurare, aceste comisioane pot fi luate și ele ca fiind costuri de asigurare. Profitul rămâne constant indiferent de evoluția cursului valutar. Ceea ce se modifica este profitul sau pierderea din futures care sa compenseze creșterea sau scăderea veniturilor cu schimbul valutar. In grafic, linia zero corespunde nivelului de venituri aferente unui curs de 0,9500 USD/EUR.

CAPITOLUL 3.

Contractele options.

Bursa Monetar-Financiara și de Marfuri Sibiu a implementat mecanismul de tranzactionare a opțiunilor pentru prima oara în România pentru a răspunde nevoilor tot mai diversificate ale clienților săi. Piața optiunilor a devenit accesibilă tuturor celor interesati din 1 noiembrie 1998.

3.1. Avantajele opțiunilor

Opțiunile sunt instrumente financiare folosite cu succes de operatorii de pe pietțele bursiere dezvoltate deoarece ele oferă oportunități multiple. Cel mai important avantaj al optiunilor este acela că, asumându-și un risc limitat – cel al pierderii primei plătite initial – cumpărătorii pot obține câștiguri nelimitate. Cu alte cuvinte, suma maximă pe care o poate pierde un cumpărător este egală cu prima plătită vânzătorului la incheierea contractului. Din acest motiv, opțiunile sunt utilizate cu mare succes în scop de hedging, limitând considerabil costurile agenților care doresc să se protejeze in plus, Casa Română de Compensație a stabilit pentru opțiuni un sistem de marje deosebit de avantajos.

Astfel, cumpărătorilor de opțiuni nu li se solicită marje până în momentul exercitării opțiunii, moment din care ea devine un contract al pieței suport cu toate drepturile și obligațiile aferente. Vânzătorii de marje sunt și ei avantajați în ceea ce privește sistemul de marje. Astfel, vânzătorului unei opțiuni i se solicită o marjă inițială cu 150.000 lei mai mică decât marja inițială necesară pentru deschiderea unei poziții pe piața futures a indicelui BET(ROL). Opțiunile pot asigura astfel un efect de levier mai ridicat decât celelalte instrumente financiare. Opțiunile reprezintă o alternativă avantajoasă la vânzarea short a acțiunilor nepermisă încă pe piața de capital de la noi.

3.2. Modalități de ieșire dintr-o opțiune

Există trei posibilități de ieșire de pe piața opțiunilor:

exercitarea opțiunii înainte de scadență. Când o opțiune call sau put este exercitată înainte de scadență, investitorul devine long sau short pe activul suport și primește imediat ccontravaloarea în numerar a valorii intrinseci a opțiunii dacă inițiază simultan o tranzacție inversă pe piața activului suport. Spre deosebire de optiunile de tip european care pot fi exercitate numai la scadenta, optiunile de tip american pot fi exercitate in orice moment pana la scadenta. Cand o optiune call sau put este exercitata inainte de scadenta, investitorul devine long sau short pe un contract futures pe indicele BET(ROL) și primeste imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca initiaza simultan pe piata futures a indicelui o tranzactie inversa celei rezultate din exercitare. De exemplu, daca o optiune call 350 este exercitata cand pretul futures este de 356 cumparatorul incaseaza o suma de 60.000 lei = (356 – 350) x 10.000 lei, iar daca o optiune put 350 este exercitata cand pretul futures este 342 cumparatorul incaseaza o suma de 80.000 lei = (350 – 342) x 10.000 lei. Prin urmare, investitorul poate iesi din aceasta pozitie printr-o tranzactie futures de compensatie sau poate continua sa detina pozitia futures. Daca pozitia futures nu este inchisa ea va trebui marcata la piata in ziua urmatoare ca oricare alta pozitie futures. Daca optiunea este exercitata la scadenta, cel ce o exercita primeste o suma in numerar egala cu diferenta dintre pretul de cotare futures din ziua de scadenta și pretul de exercitare. Pretul de cotare futures din ziua de scadenta a optiunilor coincide cu valoarea indicelui BET(ROL) comunicata de Bursa de Valori din Bucuresti in acea zi.

Compensarea opțiunii. Dacă opțiunea a crescut în valoare se poate realiza profit prin simpla vânzare pe piață. Cumpărătorul și/sau vânzătorul opțiunii își lichidează poziția prin inițierea unei tranzacții opuse, eliminănd sau transferând unei alte persoane toate drepturile sau obligațiile viitoare.

Așteptarea datei scadente. Dacă opțiunea este în afra banilor, ea rămâne neexercitată; cumpărătorul va pierde prima plătită inițial. În această situație, obligația vânzătorului este anunlată și acesta rămâne cu prima încasată. Dacă deții o opțiune în bani ea va fi automat exercitată la scadență de către Casa Română de Compensație.

3.3. Strategii ale tranzactiilor cu optiuni

Optiunile asupra contractelor futures, denumite generic optiuni pe futures, sunt tranzactionate numai pe pietele futures organizate de catre bursele de marfuri. Aceste optiuni acorda detinatorilor dreptul de a cumpara sau de a vinde un anumit contract futures. Astfel, un cumparator de optiune call are dreptul de a lua o pozitie de cumparare in contractul futures respectiv, la pretul de exercitare specificat in optiune, iar un cumparator de optiune put are dreptul de a lua o pozitie de vanzare in contractul futures respectiv, la pretul de exercitare specificat in optiune.

Vanzatorul unei optiuni pe futures iși asuma obligatia de a lua o pozitie in contractul futures de baza, opusa pozitiei la care are dreptul cumparatorul optiunii. in momentul exercitarii, un vanzator al optiunii respective este ales la intamplare de catre casa de compensatie și desemnat sa ia pozitia futures respectiva. La fel ca și pe piata futures, cumparatorii și vanzatorii de contracte cu optiuni Iși pot inchide pozitiile prin operatiuni de offset.

Opțiunile pot fi utilizate pentru elaborarea unor strategii de hedging deoarece oferă agenților economici posibilități multiple in gestionarea riscului. Astfel, contractele cu opțiuni reprezintă o protecție substanțiala împotriva fluctuațiilor nefavorabile ale prețului activului de baza, oferind, in același timp, oportunități de obținere a unor profituri (de data aceasta in urma unor modificări avantajoase ale preturilor). Aceste facilități sunt obținute, însă, prin plata unui preț, denumit prima.

Comercianții care încheie tranzacții futures utilizând strategii de hedging urmăresc fixarea prețului la un anumit nivel, pentru o data ulterioara. Spre deosebire de aceștia, cei care tranzacționează opțiuni in scop de hedging urmăresc stabilirea unui prag (inferior sau superior) in evoluția viitoare a prețului. Astfel, un hedger care acționează pe piață cu opțiuni poate stabili un prag inferior in evoluția prețului (adoptând o poziție de cumpărare cu opțiuni put) sau un prag superior (adoptând o poziție de cumpărare în opțiuni call), concomitent având și posibilitatea înregistrării unui profit, ca urmare a evoluției favorabile a prețului.

Protecție prin cumpărare de contracte cu opțiuni put

Managerul unui fond de investiții administrează 1000 de titluri ale unei societari petroliere, iar prețul pieței este de 5000 u.m. / titlu in acest moment. Portofoliul din care fac acestea parte a înregistrat in trecut rezultate pozitive. Managerul se teme de o răsturnare a evoluției curente de pe piața de capital în următoarele trei săptămâni; totuși ezita sa modifice semnificativ raportul dintre componentele portofoliului. In scopul protejării valorii portofoliului actual, managerul pătrunde pe piața opțiunilor pe futures și achiziționează un contract cu opțiune de tip put cu prima de 300 u.m./titlu asupra unui contract futures care conține 1000 de titluri ale societății petroliere respective. Prețul de exercitare este de 4995 u.m.

Daca prețul va cobori continuu și la scadenta înregistrează un nivel inferior(4995 u.m./titlu) așteptărilor managerului, atunci el își va exercita opțiunea. In acest fel, managerul va deține pe piața futures o poziție de vânzare la prețul de 4995 u.m./titlu. Scăderea prețului sub acest nivel ii va aduce avantaje managerului de portofoliu. Presupunând ca la scadenta contractului futures, prețul de regularizare va fi de 4820 u.m./titlu, prin închiderea pozițiilor de către casa de compensație poziția deținută de manager va înregistra un câștig de 175 u.m./titlu, respectiv va recupera aceasta suma din prima plătită inițial.

In cazul in care prețul titlurilor scade sub 4695 u.m./titlu, managerul nostru își va exercita opțiunea și astfel își va recupera integral prima, existând posibilitatea obținerii unui caști.

Concluzia este ca, pentru managerul fondului de investiții care deține în portofoliu cele 1000 de titluri ale societății petroliere, varianta cea mai nefavorabila este reprezentata de pierderea primei, iar situația favorabila apare atunci când obține profit.

Cumpărare de contracte cu opțiuni call – hedge anticipat

Presupunem existenta, intr-un anumit moment, a unei volatilități reduse pe piața futures a contractului Dolar B.R.M. Un administrator de fonduri de la o societate de import – export, analizând evoluția comerciala din ultimul trimestru al anului, ajunge la concluzia ca evoluția raportului ROL/USD va fi defavorabila monedei romanești. In acest sens, administratorul ordona brokerului sau de pe piața cu opțiuni a B.R.M. cumpărarea de contracte cu opțiuni de tip call în valoare de 100.000 USD, plătind o prima de 1000 lei/dolar la un preț de exercitare de 26.500 lei/dolar.

Previziunea sa s-a dovedit realista astfel ca, in momentul în care prețul futures a atins 28.000 lei/dolar, administratorul a ordonat brokerului sau sa exercite opțiunea, intrând astfel pe piața futures pe o poziție de cumpărare la 26.500 lei/dolar. Fiind pe deplin încrezător în previziunea sa, administratorul așteaptă scadenta contractului futures Dolar B.R.M. din decembrie.

In momentul scadentei contractului futures Dolar B.R.M. din decembrie, prețul de regularizare este 28.350 lei/dolar. Aceasta semnifica un câștig de 1850 lei/dolar, din care se scade prima, rezultând astfel în final un profit de 850 lei/dolar, valoare care acoperă o parte din devalorizarea suportata de leul romanesc.

O alta posibilitate ar fi fost ca, la scadenta, administratorul sa opteze pentru executarea contractului prin livrare fizica și astfel sa intre in posesia a 100.000 dolari la prețul de 27.500 lei/dolar, in momentul in care pe piața la disponibil cursul a atins nivelul de 28.350 lei/dolar.

3.3.4. Strategii simple.

Aceste strategii sunt adoptate în situația în care participantul pe piața opțiunilor are convingeri clare in ceea ce privește evoluția pieței sau a volatilității prețului activului suport. Strategiile simple se împart în doua categorii mari: strategii long (cumpărări) care pot fi call sau put și strategii short ce pot fi tot call sau put.

3.3.4.1. Cumpărarea unei opțiuni CALL (long call)

Tranzacții: Se cumpără o opțiune CALL

Exemplu: Un client considera că prețul futures pentru contractul Dolar BRM sept.1999 va creste și pentru ca nu are suficienta marja pentru un contract futures decide sa cumpere o opțiune CALL – Dolar BRM sept.1999 cu prețul de exercitare de 16.000. Prin aceasta tranzacție își limitează pierderea potențiala doar la prima, negociata la 21.700 lei, pe care trebuie sa o plătească. Daca evoluția prețului futures confirma estimările, prețul ajungând la 16.100 și dobândește fondurile necesare pentru marja aferenta contractului futures, clientul își exercita opțiunea. Exercitarea opțiunii CALL face astfel încât să i se deschidă o poziție de cumpărare la prețul de 16.000 in contractul futures dolar BRM, câștigând din marcarea la piața 100.000 lei (prețul de regularizare futures este 16.100). Câștigul net este de 78.300 (diferența dintre marcarea la piață și prima plătită). In ziua imediat următoare exercitării poate să-și închidă poziția futures prin vânzarea unui contract Dolar BRM.

Obiective: Clientul urmărește să obțină profit din creșterea prețului futures, fără a imobiliza marja necesara. Daca prețul futures scade, opțiunea nu se exercită (pentru că ar aduce pierdere din marcarea la piață) și pierderea este limitata la prima pe care a plătit-o la inițierea tranzacției de cumpărare a opțiunii.

Profit: Profitul cumpărătorului de opțiune CALL este nelimitat și apare în situația în care prețul futures creste. Valoarea profitului este data de diferența dintre valoarea contractului futures la prețul de regularizare și valoarea contractului futures la prețul de exercitare, din care se scade prima plătită. In exemplul dat la prețul futures de 16.100 se câștigă 78.300 lei, la un preț futures de 16.250 se câștiga 228.300 lei, iar la un preț de 16.500 se câștiga 478.300.

Pierdere: Pierderea cumpărătorului este limitată și apare în situația în care prețul futures scade. Valoarea pierderii este data de prima plătită. In exemplul dat pierderea maxima este de 21.700 lei.

Prețul de la care se obține profit: Pentru a se obține profit trebuie ca marcarea la piață în urma exercitării opțiunii să aducă un câștig mai mare decât prima plătita. In exemplul dat prețul minim de la care se obține profit este 16.021,7.

3.3.4.2. Vânzarea unei opțiuni CALL (short call)

Tranzacții: Se vinde o opțiune CALL

Exemplu: Un client considera ca prețul futures nu va mai creste și primele oferite pentru opțiunile CALL o sa scadă. Se decide sa vândă o opțiune CALL –Dolar BRM dec. cu prețul de exercitare de 17.000. In urma vânzării acestei opțiuni încasează o prima negociata in valoare de 55.000 lei și așteaptă ca evoluția pieței futures să confirme estimările făcute. Riscul pe care și-l asuma este foarte mare, dar prețul acestui risc, dat de prima încasata, poate sa fie sigur daca prețul futures nu va depăși pragul de 17.000. Orice creștere a cursului peste aceasta valoare provoacă o pierdere de 1.000 lei, iar daca cursul ajunge la valoarea de 17.055 prima încasata se anulează. Cursurile peste 17.055 provoacă pierderi care pot fi nelimitate.

Obiective: Conservarea primei încasate in situația in care preturile futures se situează sub valoarea de 17.000. Preturile peste aceasta valoare atrag după ele exercitarea opțiunilor din partea cumpărătorilor și provoacă pierderea din marcarea la piața a poziției futures luata de acest client care a vândut opțiunea și căruia i se va iniția o poziție futures la un preț sub prețul de regularizare.

Profit: Profitul este limitat la valoarea primei încasate. In exemplul dat profitul maxim este de 55.000 lei.

Pierdere: Pierderea este nelimitata și apare la preturi futures peste 17.000. In exemplul dat la un preț de regularizare futures de 17.100 pierderea din marcarea la piață este de 100.000 lei rezultând o pierdere neta de 45.000 lei (pierderea din marcare minus prima încasata),la un preț de regularizare futures de 17.250 pierderea neta este de 205.000 lei, iar la un preț de regularizare futures de 17.500 pierderea neta este de 445.000 lei.

Prețul de la care se obține profit: Prețul maxim la care se obține profit este de 17.054. Chiar daca prețul futures este cuprins intre 17.000 și 17.054 pierderea din marcarea la iată (maxim 54.000 lei) este suportata din prima. La un preț de 17.055 pierderea de 55.000 lei din marcarea la piață este suportata integral din prima încasata.

3.3.4.3. Cumpărarea unei opțiuni PUT (long put)

Tranzacții: Se cumpăra o opțiune PUT

Exemplu: Un client, in urma analizării tendinței prețului in piața futures la contractul EURO-BRM, estimează o scădere a prețului. Pentru ca nu este ferm convins de certitudinea acestei tendințe decide sa nu intre cu poziție in futures și se hotărăște sa cumpere o opțiune PUT-EURO BRM sep. la prețul de exercitare 17.100. In cazul in care prețul futures curent creste prima plătită pentru aceasta opțiune este mică, reușind sa prindă un preț de 27.800 lei. Pentru cei ce se situează pe o poziție asemănătoare in privința rezultatelor analizei pieței, se recomanda cumpărarea de opțiuni “la bani” sau chiar “in afara banilor” deoarece pot fi mai ieftine. In momentul in care prețul de regularizare futures scade sub prețul de exercitare aceste opțiuni încep sa capete valoare intrinseca și, deci sa crească prima. Din acest moment clientul poate trece la obținerea de fonduri pentru acoperirea marjei futures și sa aștepte momentul exercitării opțiunii. La exercitare, clientului i se va anula poziția in opțiunea PUT și i se va iniția o poziție de vânzare futures.

Obiective: Cumpărarea unei opțiuni PUT este mai puțin riscanta decât vânzarea unui contract futures deoarece o creștere a cotației futures nu provoacă pierderi din marcarea la piață și pierderea maxima este data de prima plătita. Obținerea profitului este valabila in cazul in care prețul de regularizare futures se situează sub prețul de exercitare.

Profit: Profitul este nelimitat și apare in situația in care prețul de regularizare futures scade sub 17.100, când exercitarea opțiunii face ca acestui client sa i se inițieze o poziție de vânzare futures la prețul de 17.100. Daca prețul de regularizare este 17.050 clientul câștiga 50.000 lei din marcarea la piața iar dacă prețul de regularizare este 17.090, câstigă 10.000 lei. Pe măsura ce preturile de regularizare futures scad profitul este tot mai mare

Pierdere: Pierderea este limitata la prima plătită in momentul înregistrării tranzacției. In situata in care preturile de regularizare futures se situează peste valoarea de 17.100 cumpărătorul nu-și exercita opțiunea ramanand cu pierderea de 27.800 lei.

Prețul de la care se botine profit: Se observa faptul ca prima plătită de 27.800 lei trebuie recuperata pentru a înregistra un profit net pozitiv. Câștigul din marcarea la piața, rezultat in urma exercitării opțiunii trebuie sa fie mai mare și se înregistrează la preturi de regularizare futures sub 17.072,2.

3.3.4.4. Vânzarea unei opțiuni PUT (short put)

Tranzacții: Se vinde o opțiune PUT

Exemplu: Un client considera ca prețul de regularizare de 15.500 din piața futures Dolar BRM iun., deși a avut o evoluție in scădere, o sa rămână la acest nivel sau poate chiar vor creste puțin. Aceasta convingere poate sa aducă profit cumpărând un contract futures Dolar BRM la 15.500 sau vânzând o opțiune PUT-Dolar BRM iun. adânc in bani, cu prețul de exercitare de

15.550. Prima încasata de vânzător este de 60.500 lei. Vânzarea unei opțiuni PUT este mult mai profitabila deoarece daca preturile rămân la aceste nivel prima încasata poate acoperi un profit echivalent unei oscilații de 60,5 lei a prețului de regularizare futures. Riscul asumat este identic cu cel aferent poziției de cumpărare futures iar marja este aceeași.

Obiective: Vânzătorul unei opțiuni PUT ia aceasta poziție pentru a conserva prima încasata de 60.500 lei in sperata ca prețul de regularizare futures se va situa undeva peste prețul de exercitare al opțiunii. Vânzătorul unei opțiuni este obligat sa urmărească evoluția pieței pentru a reacționa prompt in situația in care cotația futures scade.

Profit: Profitul este limitat și este reprezentat de prima încasata. Profitul net este maxim la preturi de regularizare futures peste prețul de exercitare (ex.15.550) și începe sa scadă la preturi de regularizare cuprinse intre 15.490 și 15.549. Daca prețul de regularizare este de 15.530 cumpărătorul opțiunii PUT de la care a primit prima își exercita opțiunea obligându-l pe vânzător sa ia poziție de cumpărare futures la prețul de exercitare de 15.550 și din marcarea la piață a acestei poziții sa piardă sa piardă 20.000 lei, ceea ce face ca din prima de 60.500 lei sa-i mai rămână doar 40.500 lei. Daca prețul de regularizare futures este de 15.490 aceeași procedura face ca pierderea din marcarea la piață sa fie de 60.000 lei, vânzătorului rămânându-i din prima primita un profit net doar 500 lei.

Pierdere: Pierderea este nelimitata și apare la preturi de regularizare futures sub valoarea de 15.489. La un preț de regularizare de 15450 pierderea din marcarea la piața este de 100.000 lei ceea ce duce la o pierdere neta de 39.500 lei, iar daca prețul de regularizare este de 15.300 lei pierderea neta este de 189.500 lei.

Prețul de la care se obține profit: Prețul de regularizare futures de la care se obține profit net este de minim 15.490 lei.

3.3.5. Strategii cu opțiuni acoperite.

Acestea se aplica in cazul in care un participant nu dorește un profit mare și se limitează la un profit sigur daca preturile rămân constante. Ele constau din inițierea a doua poziții care creează obligații opuse, una futures și una cu opțiuni. Se întâlnesc doua astfel de opțiuni.

3.3.5.1. Vânzare call acoperita

Aceasta se realizează prin vânzarea unei opțiuni call și cumpărarea unui contract futures (ling futures) la un preț mai mic decât prețul de exercitare al opțiunii cal. Daca preturile vor creste, profitul maxim este dat de prima încasata plus prețul de cumpărare al contractului futures. Daca, insa, preturile scad pierderea este nelimitata și egala cu pierderea aferenta poziției long futures minus prima încasata. Pragul de rentabilitate se atinge la un nivel al prețului futures egal cu diferența dintre prețul contractului futures și prima opțiunii call.

3.3.5.2. Vânzare put acoperit

Aceasta strategie se realizează prin vânzarea unei opțiuni put (sort put) și vânzarea unui contract futures (short futures) la un pret mai mare decât prețul de exercitare al opțiunii put. In situația in care preturile scad, profitul maxim este dat de prima încasata plus diferența dintre valoarea contractului la prețul de vânzare al contractului futures și valoarea contractului la prețul de exercitare al opțiunii. Daca cresc preturile, pierderea este nelimitata și egala cu pierderea aferentă poziției short futures minus prima încasata. Pragul de rentabilitate se atinge atunci când prețul futures devine egal cu prețul la care s-a vândut contractul futures plus prima opțiunii put.

3.3.6. Strategii de continuare.

Se apelează la astfel de strategii in situația in care un participant are deja poziții pe piața futures sau options fiind astfel expus la pierderi mari in cazul unei relații profit-pierdere nesatisfăcătoare, sau dorește conservarea unui profit existent. Aceste strategii presupun luarea unor poziții clasice cu opțiuni sau cu futures fără a se folosi tranzacțiile directe. Exista doua mari tipuri de strategii de acest fel:

strategii cu opțiuni sintetice ce presupun luarea unor poziții long call sau long put plecând de la alte poziții deținute anterior.

strategii futures sintetice care folosesc tranzacții cu opțiuni care duc la luarea unor poziții long futures și short futures.

3.3.6.1. Opțiuni sintetice se inițiază când un participant are o poziție in futures și evoluția prețului este de natura sa aducă pierdere pe termen scurt. Pentru a ieșii din aceste tranzacții se poate ori lichida poziția futures, ori se ia o poziție cu opțiuni favorabile, fără a lichida poziția futures.

Long futures. Lichidarea poziției long futures in condiții nefavorabile ( scăderea prețului) se poate face cu plata comisionului corespunzător urmata de deschiderea unei poziții long call (cumpărarea unei opțiuni call), cu incă un comision, după regula: ling futures (inițială) + sort futures + ling cal = ling cal. Pentru a se evita plata a doua comisioane ca sa se ajuna la o poziție ling call sintetica se poate iniția o poziție long put, după regula: long futures (inițială) + long put = long call.

Short futures. Lichidarea pozitiei sort futures in condiții nefavorabile ( scăderea prețului) se poate face cu plata comisionului corespunzător urmata de deschiderea unei poziții ling put (cumpărarea unei opțiuni put), cu inc un comision, după regula: short futures (inițială) + long futures + long call = long put. Pentru a se evita plata a doua comisioane ca sa se ajungă la o poziție long call sintetica se poate iniția o pozitie long put, după regula: short futures (inițială) + long call = long put.

3.3.6.2. Contractele futures sintetice se inițiază atunci când se deține o pozitie short cu opțiuni și piața evoluează favorabil. Participantul poate decide ca prima încasata nu este suficienta și dorește un profit mai mare. El are la dispoziție atunci doua variante:

ling futures presupune deținerea unei poziții short put iar prețul futures creste peste prețul de exercitare al opțiunii, atunci deținătorul poate fi sigur ca ar rămâne cu prima încasată pentru a câștiga din aceasta creștere cumpără o opțiune call cu un preț de exercitare mai mare plătind o primă egală sau chiar mai mică decât cea încasată. Se câștigă diferența dintre prima plătită și cea încasată. Regula este: short put (inițială) + long call = long futures.

Short futures presupune deținerea unei poziții short call iar prețul futures scade sub prețul de exercitare al opțiunii, atunci detonatorul poate fi sigur ca amâne cu prima încasata. Pentru a câștigă din aceasta scădere cumpără o opțiune put cu un preț de exercitare mai mic plătind o prima egala sau chiar mai mica decât cea încasata. Se câștiga diferența dintre prima plătită și cea încasată. Regula este: short call (inițială) + long call = short futures.

3.3.7. Strategii spread cu opțiuni.

Sunt operații cu opțiuni care constau in vânzarea și cumpărarea concomitenta a două opțiuni, cu intenția de a se obține profit din evoluția prețului. Ele se clasifica in doua mari grupe:

spread orizontal ce folosește același tip de opțiune (call sau put),cu același preț de exercitare numai scadenta diferă.

Spread vertical ce folosește același tip de opțiune (call sau put), cu o singura scadenta numai preturile de exercitare diferă.

3.3.8. Strategiile straddle și strangle

Operațiunile cu opțiuni care au același preț de exercitare și aceeași scadență vizând câștig din modificările accentuate ale preturilor se numesc strategii straddle.

Operațiunile cu opțiuni care au preț de exercitare diferit și aceeași scadență vizând câștig din modificările accentuate ale preturilor se numesc strategii strangle.

Riscul tranzacțiilor cu instrumente derivate este foarte mare, datorită faptului că se lucrează în marjă (nu se platește valoarea integrală a contractului, ci numai o fracțiune a acesteia). Lucrul în marjă nu este însă un dezavantaj pentru acest tip de operațiuni, întrucât câștigurile obținute pot fi de asemenea foarte mari.

Operațiunile cu contracte futures pot aduce câștiguri spectaculoase, cu condiția ca aceste operațiuni să se deruleze în urma unui studiu atent și unei analize riguroase. Trebuie retinuț că gradul de risc este foarte mare – se pot pierde toți banii investiți în numai câteva zile, existând cazuri în care pierderea poate depăși suma investită. Operațiunile cu contracte options pot limita aceste riscuri, însă, lichiditatea acestui tip de contract este foarte mică în prezent. Diversificarea în viitor a acestor operațiuni (prin introducerea opțiunilor pe acțiuni, spre exemplu) va crește gradul de atractivitate a acestora.

BIBLIOGRAFIE:

Ziarul Financiar

Bursa

Piata Financiara

Burnstein, Jacob Piața contractelor futures

Hull, John Options, futures and other derivates

Teodor, Ancuța Totul despre futures și opțiuni

Mărculescu, Serghei Riscul în afaceri li hedgingul bursier