. Diagnosticul Intreprinderii. Analiza Situatiilor Financiare Estimate

CUPRINS

CAPITOLUL I.

Prezentarea societății comerciale

Elemente de identificare

Denumirea: SC “UZINELE TEXTILE” Timișoara;

Sediul social: Str. C. Aradului, Nr. 48, Timișoara;

Telefon/Fax: 0256/220565; 220307;

Nr. Înregistrare ORC: J35/1866/1991

Cod fiscal: R1834500;

Forma juridică: – persoană juridică română

– societate pe acțiuni

-capital integral privat

Durată de funcționare: nelimitată

Obiectul de activitate

Societatea comercială U.T.T. S.A. este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni. Capitalul social este împărțit în acțiuni nominative.

Obiectul de activitate al societății este foarte vast, principalele activități desfășurate fiind:

producerea și comercializarea de fire, țesături și confecții textile pentru piața internă și extenă;

cercetare pentru realizarea de coloranți auxiliari

activități și operațiuni de iport – export;

realizarea de piese de schimb pentru utilaje textile atât pentru consum propriu cât și pentru terți;

închirierea de spații și utilaje la terți;

comercializarea de produse alimentare, băuturi nealcoolice, țigări;

analize de laborator pentru terți la produse alimentare, băuturi alcoolice și nealcoolice și diverse produse chimice;

transport de marfă în trafic intern și internațional;

organizarea de servicii de agrement prin complexul sportiv propriu;

comercializarea produselor proprii prin magazine și depozite proprii, comerț volant comisionări.

Scurt istoric

S.C. U.T.T. S.A. își desfășoară activitatea în ramura activității textile. Conform statutului activitatea preponderentă o constitue producerea și comercializarea firelor, a țesăturilor din bumbac și tip bumbac și a confecțiilor textile.

Societatea a fost înființată în anul 1928 ca societate anonimă pe acțiuni cu capital mixt româno – italian sub denumirea de “Societatea Anonimă Pentru Industrie Textilă Romitex” cu sediul în București și fabrică în Timișoara (în același loc cu cel actual). La început a funcționat osingeră secție de producție: Țesătoria, producând și comercializând țesături crude.

În perioada 1934 – 1941 societatea se dezvoltă, construindu–se secțiile Filatură și Finisaj, Țesătoria fiind reutilată măridu–și capacitatea.

În anul 1948 societatea a fost naționalizată devenind întreprindere industrială de stat sub denumirea de “Romitex – Filatura și Țesătoria de Bumbac”.

Începând cu anul 1950 întreprinderea se numește succesiv “Uzinele Textile Timișoara” și “Întreprinderea Textilă Timișoara”.

În 1971 are loc comasarea cu unitatea II, care a fost înființată în anul 1923 sub numele de “Filatura Selfakter S.A.”, filatură de lână aparținând “Băncii din Timișoara S.A.”.

Până în anul 1937 prin achiziționarea unor pachete importante de acțiuni devin coproprietari și diferite persoane fizice. Denumirea se schimbă în “Uzinele Române Textile Timișoara ” și apoi “Teba – Uzinele Române Textile S.A.”, producând în principal fire de vigonie.

Între anii 1940 – 1941 capitalul devine german, fabrica reutilându–se și dezvoltându–se. În perioada 1945 – 1953 societatea este gestionată de “Textila S.A.” în contul repartițiilor de război.

În anul 1953 după trecerea în proprietatea statului român își păstreză denumirea de “Teba Timișoara”, funcționând cu două secții: Filatura de bumbac și Filatura de vigonie.

În anul 1973 la unitatea I se pune în funcțiune Filatura de vigonie, vândută ulterior ca activ în anul 1992.

În anul 1980 la unitatea I se se reutilează Țesătoria și se pune în funcțiune o nouă secție de Finisaj, iar în 1986 se pune în funcțiune secția de sortare și preindustrializare a peticelor de tricot. Tot în 1986 la unitatea II se modernizează Filatura de vigonie prin introducerea tehnologiei de filare cu capăt liber a firelor din destrămătură de petice de tricot.

În anul 1988 la unitatea I se modernizează stația pilot pentru coloranți și auxiliari chimici, care și–a încetat activitatea în 1997.

În anul 1990 prin H.G.nr. 132/21.12 întreprinderea a fost reorganizată ca societate pe acțiuni cu capital de stat. În urma privatizării din data de 26.04.2001 societatea are 100 % capital privat.

În prezent societatea are în componența sa două unități, una care este și sediul societății situată pe Calea Aradului nr. 48 și cea de a doua situată pe strada Simion Bărnuțiu nr.28 numită Teba.

Structura celor două unități este următoarea:

Unitatea I: Filatură de bumbac, Țesătorie, Finisaj, Atelier de microproducție și cercetare, Atelier mecano – energetic.

Unitatea II : Filatură de bumbac, Filatură de v igonie, Atelier mecano – energetic.

Societatea comercială are organizată contabilitatea în conformitatate cu Legea 82/1991, deținând și întocmind toate registrele cerute de lege. Înregistrările se fac cronologic și sistematic în documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea analitică și sintetică. La finele fiecărei luni societatea întocmește balanța de verificare a conturilor, iar semestrial raportările cerute de lege, și la sfârșit de an Bilanțul contabil, Contul de profit și pierdere, Situația fluxurilor de trezorerie, Situația modificării capitalului propriu precum și Notele explicative și politicile contabile.

De asemenea societatea deține titlu de proprietate pentru terenurile pe care sunt amplasate cele două unități de producție, precum și alte terenuri extravilane .

Societatea lucrează în special pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii, cât și prin desfacerea produselor prin magazinele și depozitele proprii.

CAPITOLUL II.

Diagnosticul comercial

2.1. Evoluția vânzărilor

Evoluția vânzărilor ne arată dacă întreptinderea este în dezvoltare sau în declin, în funcție de tendința cifrei de afaceri. Cifra de afaceri este un indicator al activității de comercializare care exprimă nivelul vânzărilor de bunuri, lucrări și servicii care formează obiectul de activitate al întreprinderii.

Evoluția cifrei de afaceri se urmărește cu ajutorul indicelui cifrei de afaceri .

Tabel1

-un nivel peste 100 al indicatorului înseamnă o activitate în dezvoltare, un nivel = cu 100 înseamnă că activitatea se menține, iar un nivel sub 100 activitatea este în regres. În cazul de față în anul 2003 indicatorul are o valoare sub 100 indicând o activitate în regres, iar în 2004 peste 100 indicând o activitate în dezvoltare.

-tendința indicelui cifrei de afaceri este una crescătoare

-acest lucru constitue un punct forte pentru întreprindere

2.2. Produsele și serviciile comercializate

Produsele comercializate de către SC UTT SA sunt:

– fire cardate din bumbac și bumbac în amestec cu poliester celofibră;

– fire de vigonie;

– țesături din bumbac și tip bumbac cu lățimi de 80 și 150 cm albite sau vopsite având ca destinație:

– echipament de producție și lucru,

– lenjerie de pat,

– suporturi textile (prosoape, fețe de masă),

– uz medicinal (tifon).

-auxiliari chimici textili și pentru pielărie.

Este de menționat faptul că este singura întreprindere din țară producătoare de țesături din bumbac și tip bumbac dublulat adică cu lățimea de 150 cm, acest lucru constituind un avantaj pentru întreprindere.

2.3. Poziția ocupată pe piață

Piața de desfacere a societății SC UTT SA cuprinde majoritatea zonelor țării.

2.4. Relațiile cu clienții și furnizorii

Produsele finite obținute de întreprindere sunt vandute catre centrele comerciale Selgros și Metro pentru recomercializare, dar de asemenea dintre clienții întreprinderii fac parte hoteluri, restaurante și stațiuni de pe tot cuprinsul țării.

De asemenea întreprinderea are magazine de prezentare și vânzare cu amănuntul în Timișoara pe Calea Aradului, Nr. 48 unde își are și sediul și pe Str. Simion Bărnuțiu.

Principalii furnizori de coloranți și chimicale utilizați în procesul de producție al întreprinderii sunt Colorom Codlea, Kemapon București și Bezema. Bumbacul este adus din import respectiv din Grecia, Turcia și Rusia.

Aprovizionarea cu bumbac se face o dată la trei patru luni când sunt aduse câteva tone de bumbac, pe când aprovizionarea cu, coloranți și chimicale se face o dată la două săptămâni.

2.5. Concurenții societății

Concurenții întreprinderii sunt reprezentați de întreprinderi de acelaș profil din țară mai ales din zona moldovei: Iași și Vrancea. Pe plan local întreprinderea nu are concurenți, singurul concurent de profil din zona de vest fiind UTA care a fost lichidată între timp, astfel încât SC UTT SA este singura întreprindere de acest profil din zonă.

2.6. Promovarea produselor

Întrerpinderea a participat la diferite târguri și expoziții organizate în țară atât la București cât și în Iași unde se reunesc de obicei întreprinderile de profil din țară.

În urma participării la o astfel de expoziție la București întreprinderea a reușit să în cheie un contract cu crucea roșie pentru a livra mateial dublu lat pe o perioadă de trei ani, fiind în prezent singura întreprindere care produce astfel de material în România.

De asemea întrerpinderea își promovează produsele prin intermediul publicitatății în presa scrisă (ziare în principal), dar și prin radio(în principal radio Timisoara) unde sponsorizează o parte a transmisiunilor sportive.

2.7. Concluzii privind diagnosticul comercial

Puncte tari:

-cifra de afaceri în creștere a întreprinderii sugerează faptul că aceasta nu are probleme în desfacerea prosuselor sale.

-este singura întreprindere de profil din țară care produce țesături dublulate (cu lățimea de 150 cm).

Puncte slabe:

-probleme în aprovizionarea cu materie prima în special bumbac care este adus în majoritate din Turcia pe cale maritimă, iar dacă comanda nu este facută luându-se în calcul un interval de siguranță , datorită condițiilor meteo pot apărea întârzieri care să ducă la oprirea temporară a producției și acumularea de penalizări la contracte.

CAPITOLUL III.

Diagnosticul soldurilor intermediare de gestiune

Cifra deafaceri reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele întreprinderii în mediul concurențial în care aceasta activează. Cifra de afaceri reflectă rezultatul global al unei perioade de gestiune.

Producția exercițilui reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse de întreprindere pe o perioadă de un an. Este o expresie a activității globale a întreprinderii. Principalele lelmente componente ale sale sunt: producția vândută, producția stocată, producția imobilizată.

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de muncă și capital, peste valoarea materialelor, mărfurilor, apei, energiei și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești care asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii: personalul (prin salarii, indemnizații și alte cheltuieli), statul (prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate), creditorii (prin dobânzile, comisioanele și alte cheltuieli financiare plătite), acționarii (prin dividendele plătite), întreprinderea (prin autofinanțarea potențială).

Excedentul brut din exploatare măsoară acumularea brută din activitatea de exploatare, admițând că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, și nu plătite. Excedentul brut din exploatare măsoară capacitatea de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare.

Rezultatul din exploatare măsoară, în mărimi absolute, rentabilitatea procesului de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor exploatării (plătibile și executabile) din veniturile exploatării (încasabile și calculate).

Tabel2

-cifra de afaceri prezintă o tendință de scădere ușoară în anul 2003 față de anul 2002, după care urmează o ameliorare în 2004, aceași tendință fiind urmată si de valoarea adăugată, dar întro proporție mai mică decât modificarea cifrei de afaceri.

-tendința crescătoare a cifrei de afaceri din ultimul an poate fi considerati societății

Concurenții întreprinderii sunt reprezentați de întreprinderi de acelaș profil din țară mai ales din zona moldovei: Iași și Vrancea. Pe plan local întreprinderea nu are concurenți, singurul concurent de profil din zona de vest fiind UTA care a fost lichidată între timp, astfel încât SC UTT SA este singura întreprindere de acest profil din zonă.

2.6. Promovarea produselor

Întrerpinderea a participat la diferite târguri și expoziții organizate în țară atât la București cât și în Iași unde se reunesc de obicei întreprinderile de profil din țară.

În urma participării la o astfel de expoziție la București întreprinderea a reușit să în cheie un contract cu crucea roșie pentru a livra mateial dublu lat pe o perioadă de trei ani, fiind în prezent singura întreprindere care produce astfel de material în România.

De asemea întrerpinderea își promovează produsele prin intermediul publicitatății în presa scrisă (ziare în principal), dar și prin radio(în principal radio Timisoara) unde sponsorizează o parte a transmisiunilor sportive.

2.7. Concluzii privind diagnosticul comercial

Puncte tari:

-cifra de afaceri în creștere a întreprinderii sugerează faptul că aceasta nu are probleme în desfacerea prosuselor sale.

-este singura întreprindere de profil din țară care produce țesături dublulate (cu lățimea de 150 cm).

Puncte slabe:

-probleme în aprovizionarea cu materie prima în special bumbac care este adus în majoritate din Turcia pe cale maritimă, iar dacă comanda nu este facută luându-se în calcul un interval de siguranță , datorită condițiilor meteo pot apărea întârzieri care să ducă la oprirea temporară a producției și acumularea de penalizări la contracte.

CAPITOLUL III.

Diagnosticul soldurilor intermediare de gestiune

Cifra deafaceri reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele întreprinderii în mediul concurențial în care aceasta activează. Cifra de afaceri reflectă rezultatul global al unei perioade de gestiune.

Producția exercițilui reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse de întreprindere pe o perioadă de un an. Este o expresie a activității globale a întreprinderii. Principalele lelmente componente ale sale sunt: producția vândută, producția stocată, producția imobilizată.

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de muncă și capital, peste valoarea materialelor, mărfurilor, apei, energiei și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești care asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii: personalul (prin salarii, indemnizații și alte cheltuieli), statul (prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate), creditorii (prin dobânzile, comisioanele și alte cheltuieli financiare plătite), acționarii (prin dividendele plătite), întreprinderea (prin autofinanțarea potențială).

Excedentul brut din exploatare măsoară acumularea brută din activitatea de exploatare, admițând că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, și nu plătite. Excedentul brut din exploatare măsoară capacitatea de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare.

Rezultatul din exploatare măsoară, în mărimi absolute, rentabilitatea procesului de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor exploatării (plătibile și executabile) din veniturile exploatării (încasabile și calculate).

Tabel2

-cifra de afaceri prezintă o tendință de scădere ușoară în anul 2003 față de anul 2002, după care urmează o ameliorare în 2004, aceași tendință fiind urmată si de valoarea adăugată, dar întro proporție mai mică decât modificarea cifrei de afaceri.

-tendința crescătoare a cifrei de afaceri din ultimul an poate fi considerată un punct forte pentru întreprindere.

-valoarea adăugată datorită faptului ca nu crește în acelaș ritm cu cifra de afaceri poate fi considerată un punct slab pentru întreprindere.

-atât rezultatul expoltării cât și cel net prezintă o tendință de creștere pe întreaga perioadă luată în considerare

– astfel atât rezultatul expoatării cât și cel net reprezintă un punct forte pentru întreprindere.

Aprecierea globală a performanțelor

Punte forte:

-tendința crescătoare a cifrei de afaceri din ultimul an poate fi considerată un punct forte pentru întreprindere.

– atât rezultatul expoatării cât și cel net reprezintă un punct forte pentru întreprindere, având în vedere că au tendință crescătoare.

Puncte slabe:

-valoarea adăugată datorită faptului ca nu crește în acelaș ritm cu cifra de afaceri poate fi considerată un punct slab pentru întreprindere.

CAPITOLUL IV.

Diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar are ca scop să aprecieze starea financiară a întreprinderii, evidențiind totodată și punctele forte, respectiv slabe din perspectiva situației financiare a firmei rezultă pe baza punctelor de detaliu al studiului.

4.1. Randamentul resurselor utilizate

4.1.1. Ratele de profitabilitate

Profitabilitatea este o caracteristică a stării de performanță a întreprinderii, performanță aferentă activității de exploatare. Ratele de profitabilitate mai sunt cunoscute și ca rate de marjă și se calculează ca raport între un indicator de rezultate care exprimă profitabilitatea și un indicator de rezultat care exprima volumul de activitate.

Cele mai importante rate de profitabilitae sunt: rata profitabilității globale, rata de profitabilitate a exploatării, rata de profitabilitae comercială.

Tabel 3

-tendința ratei profitabilității globale este de creșere evidentă pe întreaga perioadă luată în considerare

– datorită acestei tendințe crescătoare rata profitabilității globale poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere.

Tabel 4

-tendința ratei de profitabilitate a exlpoatării este una de creștere pe întreaga perioadă

-datorită acestei tendințe crescătoare a ratei profitabilității din exploatare aceasta fi considerată un punct forte pentru întreprindere.

Tabel 5

-evoluția ratei de profitabilitate comercială este una crescătoare pe întreaga perioadă

-această evoluție pozitivă a ratei de profitabilitate comercială poate fi considerată un punct forte pentru societate.

4.1.2. Ratele de rentabilitate

Aprecierea randamentului resurselor utilizate se face cu ajutorul indicatorilor de rentabilitate, care oferă informații asupra situației trecute și prezente dau posibilitatea estimării perspectivei afacerii.

Cel care dorește să investească într-o întreprindere, urmărește, nu numai recuperarea sumei avansate, ci să și obțină un profit superior unui plasament fără risc.. Cu cât o întreprindere este mai rentabilă cu atât valoarea și implicit prețul ce se va negocia va fi mai mare.

În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele economice sau financiare obținute și eforturiledepuse pentru obținerea lor(activ total, capital investit, capital propriu , capital permanent).

Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obținute în raport cu activitatea întreprinderii(rentabilitatea comercială), cu resursele economice utilizate (rentabilitatea economică) și financiare (rentabilitatea financiară).

Rata rentabilității comerciale apreciază eficiența politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare și vânzare) și mai ales a politicii de prețuri practicată de întreprindere, determinându-se ca raport între un indicator de ezultate(rezultatul exploatării, rezultatul exercițiului, etc.) și cifra de afaceri.

Principalele rate ale rentabilității comerciale sunt:

-rata marjei brute de exploatare care indică aptitudinea proprie, a activității de exploatare, de a degaja profit, indiferent de politica de amortizare, de politică financiară și fiscală și de incidența elementelor excepționale.

Tabel 6

-valoarea relativă a indicatorul este una crescătoare pe întreaga perioadă ea pornind de la un procent de 0,093% în 2002 și sjungând la un procent de 10,92% în 2004.

-rata marjei nete de exploatare reflectă eficiența activității de exploatare, fiind influențată de amortismente și provizioane, comparativ cu rata marjei brute.

Tabel 7

-rata marjei nete de exploatare are o tendință crescătoare pe întreaga perioadă

-datorită acestei evoluții pozitive rata marjei nete din exploatare poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere.

-rata marjei nete a exercițiului exprimă eficiența globală a întreprinderii, respectiv capacitatea de a genera profit.

Tabel 8

-pe perioada de referință evoluția acestui indicator este una ascendentă

-tendința de creștere continuă a ratei marjei nete a exercițiului reflectă că acesta este un punct forte pentru întreprindere.

Rata rentabilității economice reflectă eficiența activității desfășurate, din perspectiva capitalului permanent sau a elementelor materiale angajate în activitatea întreprinderii.

Tabel 9

-acest indicator are o tendință de scădere în anul 2003 față de 2002, el înregistrând o ușoară ameliorare în anul 2004

-având în vedere însă faptul că nivelul optim pentru rata rentabilității economice este de 25%, iar valoarea indicatorului calculat pentru întreprindere este in cel mai bun caz de 5 % acesta poate fi considerat un punct slab al întreprinderii.

Rata rentabilității financiare măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci a plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut pentru cumpărarea acțiunilor întreprinderii.

Tabel 10

-tendința acestui indicator este oscilantă indicatorul înregistrând o tendință de scădere în anul 2003 față de 2002, iar în 2004 revine aproape de nivelul din 2002

-având în vedere faptul că cea mai mică rată a dobânzii în această perioadă a fost de 17,4% se poate trage concluzia că indicatorul este un puct slab pentru întreprindere fiind mai rentabil pentru proprietari să iși plaseze banii în bancă și să încaseze dobânda decât să investească în acțiunile întreprinderii

4.2. Echilibrul financiar

4.2.1. Echilibrul pe termen lung

Echilibrul financiar pe termen lung se studiază cu ajutorul fondului de rulment care reprezintă nivelul resurselor permanente utilizate pentru finanțarea nevoilor procesului de exploatare ( active circulante) sau partea din sursele stabile utilizate pentru finanțarea nevoilor ciclice.

Noțiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulări:

-fondul de rulment net care reprezintă partea din capitalul permanent degajată pentu finanțarea activelor circulante (excedentul de capital permanent față de activele imobilizate) sau surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare.

Tabel 11

-în anul 2002 indicatorul are o valoare pozitivă ceea ce înseamnă că societatea este într-o situație de echilibru financiar, capitalurile permanente finanțând o parte din activele circulante. În următorii doi ani indicatorul manifestă o trendință descrescătoare înregistrând valori negative, firma găsindu-se în dezechilibru financiar resursele temporare finanțând nevoi permanente.

– datorită nivelului negativ din ultimii doi ani luați în considerare a fondului de rulment net acest indicator poate fi considerat un puct slab pentru întreprindere.

-fondul de rulment propriu pune în evidență gradul în care echilibrul pe termen lung se asigură prin capitalurile proprii și reprezintă excedentul capitalurilor proprii în raport cu activele imobilizate nete.

Tabel 12

-indicatorul are valoare negativă pe întreaga perioadă luată în considerare ceea ce înseamnă că nu este asigurat echilibrul pe termen lung prin capitalurile proprii, adică capitalul propriu nu acoperă finanțarea nevoilor de exploatare.

-datorită valorii negative întregistrate pe întreaga perioadă luată în considerare a fondului de rulment peopriu acest indicator poate fi considerat un punct slab al întreprinderii.

-fondul de rulment împrumutat reflectă măsura îndatorării pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.

Tabel 13

-fondul de rulment împrumutat înregistrează o tendință permanentă de scădere ceea ce înseamnă un lucru pozitiv pentru întreprindere datorită reducerii gradului de utilizare a capitalului împrumutat pentru finanțarea temporară a nevoilor de exploatare.

-dacă fondul de rulment împrumutat își păstrează tendința de scădere este un punct forte pentru întreprindere.

4.2.2. Echilibrul pe termen curent

Echilibrul pe termen curent este reflectat cu ajutorul necesarului de fond de rulment care reprezintă partea din activele curente care trebuie finanțată din resursele permanente.

Tabel 14

-tendința indicatorului este una de scădere continuă pe toată perioada luată în considerare,însă nivelul pozitiv al acestuia din primii doi ani reflectă un dezechilibru financiar curent defavorabil, iar valoarea negativă din ultimul an reflectă un dezechilibru financiar curent favorabil întreprinderii

-datorită scăderii continue pe perioada analizată necesarul de fond de rulment poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere, mai ales că în anul 2004 valoarea acestuia este negativă.

4.2.3. Echilibrul pe termen scurt

Echilibrul pe termen scurt este reflectat cu ajutorul trezoreriei nete care reprezintă surplusul sau deficitul de lichidități generat de activitatea întreprinderii.

Tabel 15

-valoarea înregistrată de indicator este una negativă și în scădere continuă evidențiind un deficit monetar.

-datorită faptului că trezoreria netă este negativă pe intreaga periodă luată în considerare poate fi considerată un punct slab al întreprinderii.

4.3. Lichiditatea și solvabilitatea

4.3.1. Lichiditatea

Lichiditatea în sens general, este definită ca fiind caracteristica elementelor patrimoniale de a fi transformate în bani, la un moment dat.

În termeni de echilibru financiar, prin lichiditate, înțelegem, capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt cu ajutorul activelor circulante.

Pentu a caracteriza lichiditatea se folosesc următoarele rate:

-rata lichidității curente care reflectă capacitatea întreprinderii de a-și satisface obligațiile pe termen scurt prin transformarea tuturor elementelor patrimoniale de natura activelor circulante în lichidități.

Tabel 16

-în comparație cu nivelul optim indicatorul are o valoare optimă doar în rimul an, în următorii ani fiin sub valoarea optimă

-tendința este una de scădere continuă pe întreaga perioadă luată în considerare

-având în vedere că nivelul optim este atins doar în primul an, iar tendința este una de scădere rata lichidității curente poate fi considerată un punct slab pentru întreprindere.

-rata lichidității rapide reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate rapid în lichidități.

Tabel 17

-în comparație cu nivelul optim indicatorul are o valoare optimă doar în rimul an, în următorii ani fiin sub valoarea optimă

-tendința este una oscilantă având loc o scădere a acestuia în 2003 față de 2002, după care are loc o creștere nesemnificativă în 2004

-având în vedere cele de mai sus acest indicator poate fi considerat un punct slab pentru întreprindere.

-rata lichidității foarte rapide reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din disponibilități și plasamente.

Tabel 18

-raportat la nivelul optim indicatorul se află sub aceasta valoare în toți cei trei ani

-tendința este una de scădere pe întreaga perioadă luată în considerare

-având în verede că valoarea ratei lichidității foarte rapide este este sub nivelul optim pe întreaga perioadă avută în vedere poate fi considerat un punct slab pentru întreprindere.

4.3.2. Solvabilitatea

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen mediu și lung. În funcție de nivelul la care de consideră obligațiile pe termen mediu și lung se pot contrui trei rate de solvabilitate:

-solvabilitatea patrimonială care exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea obligațiilor de plată pe termen lung.

Tabel 19

-raportat la nivelul minim valoarea indicatorului este în toți cei trei ani peste acesta

-tendința este una de creștere pe întreaga perioadă luată în considerare

-având în vedere că în toți cei trei ani valoarea solvabilității patrimoniale este peste nivelul minim , iar tendința este una de creștere acest indicator poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere.

-solvabilitatea generală care exprimă gradul de acoperire a datoriilor totale către terți, în cazul falimentului, din care activele totale.

Tabel 20

-raportat la nivelul optim valoarea indicatorului este doar în primul an sub nivelul optim în ceilalți doi fiind chiar mai mare decât acesta

-tendința este una de creștere pe întreaga perioadă luată în considerare

-având în vedere faptul că în ultimii doi ani valoarea solvabilității generale este peste nivelul optim, iar tendința este una crescătoare, acest indicator poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere.

4.4. Ratele de gestiune

Exprimarea modului de gestiune a resurselor se realizează prin viteza de rotație a lor, cu ajutorul căreia se măsoară durata în timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare și comercializare.

Viteza de rotație a resurselor, pe lângă completarea informațiilor privind lichiditatea întreprinderii, furnizează cele mai importante informații calitative asupra activității financiare, reflectând în ultimă instanță modul în care managementul se implică în folosirea resurselor disponibile.

4.4.1. Rata de gestiune a clienților

Rata de gestiune a clienților este reflectată de viteza de rotație a acestora și se poate calcula ca număr de rotații sau durata în zile a unei rotații și ne arată eficiența cu care sunt gestionate creanțele clienți în procesul de exploatare. Tabel 21

Tabel 22

-numărul de rotații al clienților este în creștere pe perioada analizată, iar durata în zile a unei rotațiieste în scădere ceea ce indică o îmbunătățire a gestiunii clientilor. Cu toate acestea durata în zile este de peste 30 de zile cea ce înseamnă că întreprinderea în ciuda aceatei îmbunătățiri se confruntă cu probleme în ceea ce privește încasarea facturilor.

-datorită faptului că durata în zile este de peste 30 de zile cea ce înseamnă că întreprinderea în ciuda aceatei îmbunătățiri se confruntă cu probleme în ceea ce privește încasarea facturilor ,viteza de rotație a clienților poate fi considerat un punct slab pentru întreprindere.

4.4.2. Rata de gestiune a stocurilor

Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activității până se întorc în forma bănească inițială.

Tabel 23

Tabel 24

-numărul de rotații a stocurilor este în creștere,iar durata în zile a unei rotații scade ceea ce indică o îmbunătățire a situației, adică durata în care stocurile ajung în forma inițială de bani.

-datorită duratei totuși mari (56 de zile) în care stocurile trec prin întregul proces al activității până revin în formă bănească poate fi considerat un punct slab al întreprinderii.

4.4.3. Rata de gestiune a furnizorilor

Rata de gestiune a furnizorilor ne arată în câte zile întreprinderea își achită obligațiile sale față de furnizori. Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul-furnizorprimit de întreprindere, adică durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziționate de la furnizori.

Creditul-furnizori asigură o parte importantă din finanțarea procesului de exploatare. Din acest punct de vedere pe întreprindere o avantajează un nivel ridicat al creditului-furnizori dar fără ca acest lucru să afecteze raporturile cu aceștia sau altfel spus duratele medii de achitare să fie comparabile cu cele contractuale.

Tabel 25

Tabel 26

-deși numărul de rotații scade, iar durata în zile a unei rotații crește, totuși nu depășeste intervalul de 30 de zile ceea ce nu poate duce cel puțin momentan la înrăutățirea relației cu aceștia pentru ne plata la timp a facturilor

-având în vedere că viteza de rotație a creditului furnizor este mai mare decât viteza de rotație a creditului client acest lucru este un punct slab pentru întreprindere care își plătește furnizorii cu 24 de zile înainte de a-și încasa creanțele de la clienți.

4.5. Ratele de structură

4.5.1. Ratele de structură ale activului

Ratele de structură ale actuvului permit aprecierea modului de alocare și utilizare a resurselor financiare ale întreprinderii.

Rata activelor imobilizate exprimă gradul de imobilizare al capitalului. Această rată măsoară gradul de investire a capitalului. Rata activelor imobilizate reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectând și gradul de investire a capitalului în firmă. De asmenea reflectă gradul de imobilizare al activului.

Rata imobilizărilor necorporale arată raportul între imobilizările necorporale și cele totale ale firmei.

Rata imobilizărilor corporale ne arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări. Indicatorul reflectă și ponderea investițiilor materiale în total investiții. Reflectă greutatea specifică a activelor imobilizate și depinde de specificul activității desfășurate. De asemenea indică și flexibilitatea firmei la schimbările cerințelor pieței și a tehnologiilor.

Rata imobilizărilor financiare reflectă politica de investiții financiare a întreprinderii.

Rata activelor circulante arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu. Măsoară indirect și gradul de lichiditate al patrimoniului.

Rata stocurilor reflectă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante.

Rata creanțelor arată ponderea creanțelor pe care le are firma în total active circulante.

Rata disponibilităților bănești arată ponderea activelor celor mai lichide în total active circulante, adică gradul de lichiditate imediată a activelor curente.

Tabel 27

-rata activelor imobilizate în total activ este mare ajungând până la aproape 90% din total activ

-acest lucru poate fi considerat normal la o întreprindere industrială unde halele de producție și utilajele au o proporție covârșitoare.

– rata imobilizărilor corporale în total active imobilizte este de aproape 100%

-având în vedere că este o întreprindere cu activitate de producție acest lucru este normal

4.5.2. Ratele de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a întreprinderii.

Rata stabilității financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse. Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității conferind grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Rata autonomiei financiare globale arată gradul de independență financiară a societății.

Rata autonomiei financiare la termen arată gradul de independență financiară al unității pe termen lung.

Rata de îndatorare globală reflectă ponderea datoriilor pe care le are întreprinderea în pasivul total al acesteia.

Rata de îndatorare la termen reflectă gradul de îndatorare prin împrumuturi pe termen lung și mediu. Se utilizează în fundamentarea deciziei de atragere a surselor împrumutate pe termen lung și a urmăririi modului în care s-a utilizat efectul de levier.

Tabel 28

-tendința ratei stabilității financiare este una oscilantă ea crescând în 2003 față de 2002 și scăzând apoi în 2004

-având însă în vedere faptul că pe întreaga perioadă avută în vedere indicatorul are o valoare mai mare decât minimul de 50% acceptabil pentru o firmă industrială se poate considera că acest indicator este un punct forte pentru întreprindere.

-rata datoriilor curente este în scădere pe întreaga perioadă luată în considerare lucru care poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere.

-autonomia financiară este în creștere pe întreaga perioadă luată în considerare ajungând în anul 2004 la un nivel de 83,35%, în acelaș timp rata de îndatorare globală înregistrează o scădere

-acesta poate fi considerat un punct forte al îtreprinderii.

4.6. Concluzii privind diagnosticul financiar

Puncte forte:

tendința crescătoare a ratei profitabilității globale

– tendința crescătoare a ratei profitabilității din exploatare

– evoluția pozitivă a ratei de profitabilitate comercială

-evoluția pozitivă a ratei marjei nete din exploatare

-tendința de creștere continuă a ratei marjei nete a exercițiului

-dacă fondul de rulment împrumutat își păstrează tendința de scădere este un punct forte pentru întreprindere.

– scăderea continuă pe perioada analizată necesarul de fond de rulment, mai ales că în anul 2004 valoarea acestuia devine negativă.

– valoarea solvabilității patrimoniale peste nivelul minim în toți cei trei ani avuți în vedere și tendința acesteia de creștere.

– valoarea solvabilității generale peste nivelul optim în ultimii doi ani , și tendința acestuia crescătoare.

-rata datoriilor curente care este în scădere pe întreaga perioadă luată în considerare.

-autonomia financiară care este în creștere pe întreaga perioadă luată în considerare ajungând în anul 2004 la un nivel de 83,35%, în acelaș timp rata de îndatorare globală înregistând o scădere.

Puncte slabe:

– faptul că nivelul optim pentru rata rentabilității economice este de 25%, iar valoarea indicatorului calculat pentru întreprindere este in cel mai bun caz de 5 % , deci mult sub nivelul optim.

– faptul că cea mai mică rată a dobânzii în această perioadă a fost de 17,4% ,iar nivelul ratei rentabilității financiare atinge în cel mai bun caz 0,99% se poate trage concluzia că indicatorul este un puct slab pentru întreprindere fiind mai rentabil pentru proprietari să iși plaseze banii în bancă și să încaseze dobânda decât să investească în acțiunile întreprinderii.

– nivelul negativ din ultimii doi ani luați în considerare a fondului de rulment net .

– valoarea negativă întregistrată pe întreaga perioadă luată în considerare a fondului de rulment propriu .

– trezoreria netă este negativă pe intreaga periodă luată în considerare

– nivelul optim al ratei lichidității curente este atins doar în primul an, iar tendința este una de scădere.

-valoarea ratei lichidității foarte rapide este este sub nivelul optim pe întreaga perioadă avută în vedere.

– durata în zile a unei rotații clienți este de peste 30 de zile cea ce înseamnă că întreprinderea în ciuda aceatei îmbunătățiri se confruntă cu probleme în ceea ce privește încasarea facturilor.

– viteza de rotație a creditului furnizor este mai mare decât viteza de rotație a creditului client ceea ce înseamnă că întreprinderea își plătește datoriile față de furnizori cu 24 de zile înainte de a-și încasa creanțele de la clienți.

– durata totuși mare (56 de zile) în care stocurile trec prin întregul proces al activității până revin în formă bănească.

Tabel 29

Tabel 30

Tabel 31

Tabel 32

CAPITOLUL V

. Estimarea situațiilor financiare

5.1. Situația patrimoniului (cont profit și pierdere, bilanț)

5.2. Estimare contului de profit și pierdere

5.2.1. Estimări legate de activitatea de exploatare

Estimarea veniturilor din producția vândută s-a făcut sintetic cu ajutorul indicelui mediu de creștere al cifrei de afaceri având în vedere că veniturile din producția vândută au o evoluție proporțională cu cifra de afaceri ele formând practic alături de veniturile din vânzarea mărfurilor cifra de afaceri.

Estimarea veniturilor din vânzarea mărfurilor s-a făcut astfel:

– pentru primul an de prognoză s-a luat în considerare nivelul mediu al lor, raportat la nivelul mediu al producției vândute, di ultimii doi ani;

– pentru restul anilor de prognoză s-a luat în considerare nivelul mediu al indicelui de creștere al cifrei de afaceri.

Estimarea cifrei de afaceri s-a făcut prin însumarea verniturilor din producția vândută și a veniturilor din vânzarea mărfurilor, mai puțin veniturile din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri de oarece se estimează că întreprinderea nu va beneficia nici în viitor de astfel de subventii.

Previziunea celorlalte venituri din exploatare:

– previziunea producției stocate s-a facut sintetic, pe baza datelor din anii precedenți, în medie reprezentând cam același procent din producția exercițiului;

– în prezent producția de imobilizări a întreprinderii este zero și se estimează că nici în viitor întreprinderea nu va produce imobilizări;

– pentru estimarea altor venituri din exploatare s-a utilizat nivelul mediu al ultimilor ani corelat cu nivelul mediu al indicelui de creștere al cifrei de afaceri.

Estimarea cheltuielilor materiale s-a făcut astfel:

– pentru primul an de prognoză, în funcție de tendința anilor precedenți și de nivelul mediu al indicelui de creștere al cifrei de afaceri;

– pentru restul anilor de prognoză în funcție de volumul de activitate.

Estimarea cheltuielilor cu apa și energia s-a făcu tastfel:

– pentru primul an de prognoză s-a ținut cont de tendința acestora din anii precedenți;

– pentru restul anilor de prognoză în corelație cu creșterea volumului de activitate.

Estimarea cheltuielilor privind mărfurile s-a făcut ținând cont de faptul că acestea vor varia în rapor cu volumul de vânzări de mărfuri, impunându-se însă și un nivel minim de eficiență, astfel încât să nu se ajungă la renunțarea la aceasta actiitate.

Estimarea cheltuielilor cu personalul s-a făcut astfel:

– pentru primul an de prognoză, în funcție de tendința anilor precedenți și tendința cifrei de afaceri;

– pentru restul anilor de prognoză s-a estimat sintetic în corelație cu creșterea volumului de activitate.

La estimarea ajustării valorii imobilizărilor corporale și necorporale s-a ținut cont de faptul că inflația în România se estimează că va avea o tendință escrescătoare în anii următori față de nivelul actual astfel încât nu vor mai avea loc reevaluări ale acestora, motiv pentru care nivelul estimat al acestora pentru anii de prognoză este 0.

La estimarea ajustării valorii activelor circulante s-a luat în calcul nivelul acestora în anii precedenți.

Estimarea altor cheltuieli din expoatare s-a făcut sintetic pe înreaga perioadă ținând cont de nivelul volumului de activitate.

Cheltuieli de exploatare total s-au obținut prin însumarea tuturor cheltuielilor enumerate mai sus.

Rezultatul din expolatare s-a estimat scăzând din veniturile din expoatare total cheltuielile din exploatare total.

5.2.2. Estimări legate de activitatea financiară

Veniturile financiare din dobânzi s-au estimat sintetic aplicând dobânda la contul curent pe soldul de disponibilități, avându-se în vedere o dobândă standard.

Alte venituri financiare s-au estimat astfel: având în vedere că această categorie este substanțială în anii precedenți, nu s-a neglijat, însă din motive de prudență s-a luat valoarea minimă a acestora pe cei trei ani anteriori pentru primul an de prognoză, iar pentru restul anilor s-a păstrat aceeași evoluție cu principalii indicatori.

Întreprinderea nu beneficiază de venituridin interese de participare sau de venituri din investiții financiare și nici nu se estimează că va beneficia în anii de prognoză.

Veniturile financiare totale se obțin prin însumarea veniturilor financiare enumerate anterior.

Estimarea altor cheltuieli financiare: in acestă categorie sunt incluse discounturile acordate clienților și sunt calculate sintetic pentru anii de prognoză prin păstrarea unui procent constant față de cifra de afaceri.

Cheltuielile financiare total se obțin prin însumarea tuturor cheltuielilor financiare.

Rezultatul financiar se obține scăzând din veniturile financiare total cheltuielile financiare total.

Rezultatul curent se obține prin însumare rezultatului exercițiului cu reyultatul financiar.

5.2.3. Estimarea activităților excepționale

În treprinderea nu a avut actiivtăți excepționale și nici nu se prognozează că va avea în anii de prognoză.

Veniturile și cheltuielile totale se obțin prin însumarea tuturor veniturilor respectiv a tuturor cheltuielilor enumerate anterior.

Rezultatul brut se obține prin însumarea rezultatului din exploatere, rezultatului financiar și rezultatului excepțional.

Rezultatul net al exercițilui se calculează scăzând din rezultatul brut impozitul pe profit. În cazul de față la calcularea impozitului pe profit s-a considerat ca nu există cheltuieli nedeductibile fiscal sau deduceri fiscale care să corecteze profitul brut astfel încât acesta este egal cu baza impozabilă la care se aplica cota de impozit de 16%.

5.3. Estimarea Bilanțului contabil

Estimarea elementelor de activ se face într-o primă fază prin raportarea elementelor patrimoniale din bilanț la cifra de afaceri, apoi se identifică elementele care variază odată cu cifra de afaceri.

La estimarea elementelor de pasiv se are în vedere faptul că creșterea elementelor de activ trebuie să genereze, pe baza egalității fundamentale între activ și pasiv, a surselor de finanțare. În cadrul sporului acestor surse trebuie însă să avem în vedere următoarele principii fundamentale:

elementele de active imobilizate trebuie în principiu finanțate din resurse permanente;

trebuie păstrat un nivel normal de îndatorare fără a periclita considerabil riscul financiar și de faliment;

trebuie să existe un echilibru financiar între utilozări și resurse;

costul capitalului trebuie să se încadreze în limite normale.

5.4. Analiza situațiilor financiare estimate

Pe baza stuațiilor pro- formă se procedează la validarea estimărilor. Validarea estimărilor semnifică procesul ed verificare a acestora dacă sunt realiste și dacă vor aduce îmbunătățirea situației financiare viitoare a întreprinderii.

Se acceptă uneori o deteriorare ușoară a situației financiare pe termen scurt, mai ales în cazul în care se estimează investiții masive, dar pe termen mediu situația trebuie în mod obligatoriu să se îmbunătățească .

Modalitatea prin care se validează estimările o reprezintă analiza financiară previzională.

Dacă în viitor indicatorii se îmbunătățesc cel puțin pe termen mediu, atunci prognozele sunt validate din punct de vedere al eficienței economice estimative, în caz contrar trebuie refăcute. Dacă indicatorii financiari se abat substanțial atunci ele nu sunt realiste trebuind să se găsească o modalitate de îmbinare armonioasă a trecutului cu viitorul prin prezent.

Din punct de vedere al ratelor de structură ale pasivului, care reflectă formarea, sursele și termenele de exigibilitate ale resurselor financiare putem trage concluzia că în ipotezele de prognoză, întreprinderea se va afla într-o situație favorabilă, caracterizată printr-un grad corespunzător și o îmbunătățire a autonomiei financiare, grad redus de îndatorare și o siguranță ridicată atât la global cât și la termen.

În ceea ce privește ratele de structură ale activului care reflectă utilizarea resurselor, termenele se poate observă că și pe viitor activele imobilizate vor reprezenta majoritatea covârșitoare a activelor datorită specificului activității.

De asemenea se poate observa că rata creanțelor este descrescătoare ceea ce înseamnă că întreprinderea își recuperează într-un termen mai scurt aceste creanțe, lucru reflectat și de durata în zile de încasare a creanțelor care se estimează că va scădea de la 34 de zile în primul an de prognoză la 11 zile în ultimul an de prognoză. Acest luicru va avea efecte pozitive asupra trezoreriei.

CAPITOLUL VI

. Evaluarea societății comerciale

6.1. Metode patrimoniale de evaluare

Valoarea activului net contabil (denumit și valoarea patrimonială netă sau valoarea contabilă netă), reprezintă aprecierea în bani a „bogăției nete” date de cifrele contabile. Activul net contabil se obține prin deducerea datoriilor totale ale întreprinderii din valoarea activelor (bunurilor materiale și financiare) de care ea dispune.

Premisele acestei metode constau în:

– bunurile societății sunt ușor van dabile;

– valoarea economică a bunurilor coincide cu cea contabilă;

– inventarul scriptic corespunde cu cel faptic.

Caracteristicile acestei metode sunt:

– operează cu valori contabile, fără a se face corecturi asupra posturilor de bilanț;

– admite exigibilitatea creanțelor și obligațiilor la scadență;

– valoarea firmei este dată de valoarea patrimoniului net contabil.

Așa cum se poate observa activul net contabil la finele anului 2004 a fost de 90272312 mii lei, ceea ce înseamnă că dacă firma și-ar fi oprit activitatea, și ar fi vândut toate activele, iar pe seama lor ar fi achitat datoriile, proprietarilor le-ar fi rămas această sumă. Valoarea matematic contabilă a unei acțiuni a fost de 6018 mii lei/acț, valoare mai mare decât valoarea nominală a unei acțiuni.

6.2. Metode financiare de evaluare

Premisele de bază în aplicarea acestor metode sunt:

activul este privit ca o afacere unitară cu caracter de continuitate;

capacitatea afacerii de a genera profit în perioada de prognoză;

posibilitatea distribuirii parțiale sau integrale a profitului.

Concluzie:

Valoarea de profitabilitate continuă este de 87.773.232 mii lei, iar valoarea de profitabilitate limitată este de 111.875.472 mii lei.

BIBLIOGRAFIE

Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu – “Management”, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu – “Managementul pe baza centrelor de profit”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1999;

Ovidiu Nicolescu – “Curs de Management”, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, coord. E. Burdus, T. Zorleutan, I. Verboncu, 1993;

Maria Niculescu – “Diagnostic Global Strategic”, Editura Economica, Bucuresti, 1997;

Dumitru Margulescu – “Analiza economico-financiara a intreprinderii”, supliment la “Tribuna Economica”, Bucuresti, 1994;

Dumitru Margulescu – “Diagnostic economico-financiar”, Editura Romcard, Bucuresti, 1994;

Gheorghita Caprarescu – “Metode si tehnici moderne pentru managementul firmei”, Editura Economica, supliment la “Buletin Economic – Legislativ”, Bucuresti, aprilie 1999;

T. Zorlentan, C. Burdus – “Managementul Organizatiei”, Editura Economica, Bucuresti, 1998;

C. Mereuta, coordonator – “Analiza diagnostic a Societatilor Comerciale in economia de tranzitie”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1994;

I. Romanu, I. Vasilescu – “Eficienta Economica a investitiilor”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.