. Creditarea pe Termen Scurt (s.c. Xyz S.a.)
Capitolul 1
SECTORUL BANCAR ROMÂNĂESC ÎN ECONOMIA DE TRANZIȚIE
Conținutul sectorului bancar
1.2. Organizarea și funcționarea sectorului bancar
1.1. Conținutul sectorului bancar
Apariția băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerțului și acumularea capitalului monetar, expresie a producției manufacturiere și a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comerțului și desfășurând principalele operațiuni prin intermediul efectelor comerciale, în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale.
Economia de piață și perioada de tranziție spre această economie, căile și metodele ce ar urma să se adopte, mecanismele specifice economiei capitaliste preocupă un număr foarte mare de oameni, începând cu conducătorii și politicienii și continuând cu cercetătorii, specialiști din diverse ramuri ale economiei, oameni din toate straturile sociale.
Înainte de a lua ființă, existau în România : Banca Națională cu dublă funcție, proprie unei bănci de emisiune și politică monetară, alături de cea comercială, Banca Română de Comerț Exterior care, așa cum îi spunea numele, era specializată în principal pe operațiunile de comerț exterior, Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară și Banca de Investiții, bănci al căror profil decurge de asemenea din denumirea lor.
Casa de Economii și Consemnațiuni, o instituție veche, cu tradiție, avea menirea să asigure fructificarea economiilor populației, să efectueze operațiuni privind execuția de casă a bugetului de stat și alte operațiuni de încasări și plăți sau operațiuni de creditare a populației pentru situații neprevăzute în reglementările legale.
Odată cu transformarea întregului sistem bancar românesc, băncile de stat au suferit modificări în planul activităților specifice, dar cu avantajul de a-și fi păstrat în linii mari structura și rețeaua proprie.
Sistemul bancar românesc se reorganizează radical în sensul structurării sale pe doua trepte organizatorice, respectiv Banca Națională a României și băncile comerciale.
Banca Națională a României a fost reorganizată, în sensul că a cedat operațiunilor de natură comercială și a căpătat din nou numai sarcinile de Bancă Centrală. Fostele bănci de stat au fost transformate în bănci comerciale. Au fost înființate bănci cu capital privat autohton, precum și sucursale a unor bănci străine.
Sistemul bancar din România este format aproape în exclusivitate din bănci comerciale cu vocație de bănci universale chiar dacă, în titulatura lor, unele din aceste bănci își limitează activitatea la anumite domenii economice sau la o anumită specializare bancară (Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Română de Comerț Exterior, Bankcoop , Banc Post și Banca Internațională a Religiilor).
Ca excepție de la regulă se poate da exemplu Casei de Economii și Consemnațiuni care are statut de bancă specializată în atragerea de economii de la populație și care în general nu are tendințe de diversificare a obiectului de activitate.
Numărul de bănci autorizate să funcționeze în România era, la 31 august 1998 comparativ cu anii 1995 și 1997, după cum urmează :
*) Exceptând unitățile C.E.C.
Rețeaua bancară din România *
* Fără unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni
Așa cum se vede totalul de 1439 unități bancare deschis la 31 august 1998 nu este suficient pentru acoperirea necesarului de bănci în România. Sistemul bancar reprezintă aparatul circulator al economiei naționale.
Prin bănci se redirecționează fluxurile monetare din economie, de la entitățile economice ce au exces de resurse la un moment dat și care plasează aceste resurse în bănci sub forma de depozite la entitățile economice aflate în deficit sub forma creditelor.
Volumul, viteza și prețul sunt caracteristicile definitorii ale acestui proces numit de intermediere financiară, iar aceste caracteristici depind atât de strategiile de politică monetară ale Băncii Naționale a României, cât și de calitatea și performanțele sistemului bancar românesc.
În contextul susținerii aderării la structurile europene, restructurarea sistemului bancar este unul din elementele esențiale ale strategiei naționale de integrare, deoarece : pe o piață financiară europeană deschisă, băncile românești trebuie să fie suficient de puternice pentru a susține interesele capitalului autohton atât în zona de economie românească, cât și în restul Europei; sprijinirea capitalului românesc (aflat în prezent la începuturile procesului de acumulare1) în condițiile în care se dezvoltă aceasta în țările aflate în tranziție presupune legături stabile cu restul Europei, aceasta în contextul în care economia nu va mai putea fi protejată de moneda națională datorită convertirii patrimoniului economic și financiar al țării într-o monedă aflată în circulație si în zonele economice extrem de productive ale Europei.
Restructurarea sistemului bancar la condițiile economiei de piață este un proces deja demarat o dată cu eliminarea, la 1 decembrie 1990, a operațiunilor comerciale efectuate de Banca Națională și acordarea statului de bancă centrală cu atribuțiuni exclusiv monetare și financiare2.
Acest proiect de restructurare a fost motivat apoi prin adoptarea Legii nr.33/1991 privind activitatea bancară și respectiv, a Legii nr.34/1991 privind Statutul Băncii Naționale a României.
Restructurarea în domeniul bancar a presupus încă de la început operarea de
2Conturile agenților economici precum și operațiunile comerciale fiind preluate de
Banca Comercială Română, reînființată prin H.G. nr.1011/1990.
modificări atât în ceea ce privește legislația financiar – bancară, cât și schimbările de structură și operaționale care să determine apariția și funcționarea pe baze noi a unor bănci puternice și competitive care trebuiau nu numai să facă față schimbărilor generale din economie, dar chiar să fie unul din instrumentele strategice de politică economică prin care să se impulsioneze procesul de adaptare a economiei românești la structurile și modalitățile de manifestare a pieței concurențiale.
În conformitate cu cerințele impuse prin reglementările Tratatului de la Maastricht, era necesară asigurarea independenței băncii centrale față de administrația de stat în planul elabolării și aplicării reglementărilor de politică monetară. Odată cu evoluția sistemului bancar și cu cristalizarea reglementărilor în domeniu , unele din prevederile legislative anterioare s-au dovedit a fi depășite, aceasta în condițiile deficiențelor legislative din domeniul comercial.
Independența băncii centrale este asigurată prin delegarea de către organismul legislativ a guvernatorului pe o perioadă diferită de mandatele ministeriale , iar pe de altă parte, prin subordonarea activității către același organism.
Astfel, guvernatorul Băncii Naționale a României este ales pe o perioadă de șase ani de către Parlament, iar din punct de vedere al activității, acesta este responsabil în fața Parlamentului pentru reglementările de politică monetară, pe de o parte, și pentru monitorizarea și supravegherea, pe de altă parte, a implicării băncilor din sistem în aplicarea acestor reglementări.
Creșterea gradului de independență a Băncii Naționale a României este strâns legată în practică de limitele legale de implicare a celorlalte organisme de reglementare și control în domeniul financiar din România (Ministerul Finanțelor și Curtea de Conturi).
1Cf. Mugur Isărescu – Cuvântare la seminarul „ Cultura și civilizația bancară”, rev. Adevărul, 26 nov. 1996.
1.2. Organizarea și funcționarea sectorului bancar
Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și instituțiile financiare cărora, prin lege, li s-a acordat statutul de bănci. Banca Națională a României este banca centrală a țării, instituția de emisiune a statului român. Banca Națională a României coordonează și stabilește reglementările în domeniile : monetar, de credit, valutar și de plăți, asigurând, totodată, supravegherea celorlalte instituții bancare.
Banca Națională a acționat în baza prevederilor legale, emițând reglementări ce au determinat direcții de evoluție în cadrul activității bancare. Aceste reglementări fie vizau activități curente, fie se refereau la domenii distincte ale activității bancare.
O problemă aparte cu care se confruntă sistemul bancar românesc în prezent este cea legată de privatizarea societăților bancare. Aici sunt de menționat anumite aspecte care vor produce în viitor mutații importante asupra sistemului bancar și prin antrenare, asupra întregii economii:
în primul rând, în cea ce privește procedurile de privatizare stabilite prin Legea nr.83/1998, la art.2, litera a, b și c, se poate aprecia că procedura de vânzare a stocului de acțiuni ale statului deținute la bănci va fi cea preferată, deoarece watt determina, pe de o parte, un transfer efectiv al proprietății asupra băncilor în sectorul privat al economiei și, pe de altă parte, un aport la bugetul de stat atât de necesar pentru acoperirea deficitului.
privatizarea societăților bancare are loc într-un moment în care restul economiei se află în declin, aceasta manifestându – se cu mai multă acuitate în cea ce privește activitatea agenților economici cu capital majoritar de stat. Susținerea agenților economici cu pierderi avut loc în perioada anilor 1990 prin mijloace aproape exclusiv financiare și aceasta, prin intermediul băncilor comerciale cu capital de stat. Trecerea la privatizarea băncilor va determina cu siguranță eliminarea acestor surse de finanțare pentru unitățile de stat, cea ce va duce cu siguranță, în multe cazuri, la blocarea activității acestora, chiar și în situația în care, în urma unor analiza și măsuri pozitive, s-ar putea determina o relansare a producției la aceste unități.
băncile sunt în general instituții financiare ale căror active se ridică la valori importante, iar privatizarea lor, prin oricare dintre proceduri, efectuându-se prin licitație, va limita în mod necesar accesul la achiziționarea de acțiuni la entitățile economice sau persoanele fizice cu putere financiară. Având în vedere gradul redus de capitalizare existent în România, beneficiarii acestei modalități de vânzare a acțiunilor societăților bancare vor fi societăți financiar – bancare străine care vor deveni astfel un concurent și mai serios pe piața bancară internă.
privatizarea prin vânzare de acțiuni va determina trecerea activelor și obligațiilor bancare din proprietatea statului în proprietate privată la niveluri sub valoarea acestor active și obligații.
– miliarde lei –
Sursă : Banca Națională a României
În cea ce privește alinierile legislative ce trebuie realizate în continuare este necesară abordarea următoarelor domenii :
perfecționarea și armonizarea cadrului legislativ în ceea ce privește independența reală a Băncii Naționale față de executiv și întărirea supravegherii bancare;
definitivarea privatizării băncilor comerciale cu capital integral de stat numai după realizarea măsurilor de protecție și reabilitare a agenților economici din domeniul nebancar ;
dezvoltarea piețelor de capital prin liberalizarea accesului tuturor categoriilor de potențiali participanți;
îmbunătățirea legislației privind instituțiile financiare nebancare – cooperative de credit în special în domeniul agricol, fonduri mutuale, instituții de investiții financiare.
dezvoltarea piețelor secundare a titlurilor de stat.
dezvoltarea sistemului de asigurări
În contextul în care sistemul bancar românesc a reintrat pe făgașul unei dezvoltări pe principii calitative și de performanță după o lungă perioadă de stagnare, timp în care activitatea bancară se desfășura liniar, într–un sistem monolitic și relativ mobil, Băncii Naționale îi revine sarcina, în calitatea sa de bancă a băncilor, de a crea toate premisele necesare funcționării în condiții bune a sistemului bancar.
În România este cu siguranță necesară intervenția Băncii Naționale a României pentru asigurarea în continuare a drului legislativ în ceea ce privește independența reală a Băncii Naționale față de executiv și întărirea supravegherii bancare;
definitivarea privatizării băncilor comerciale cu capital integral de stat numai după realizarea măsurilor de protecție și reabilitare a agenților economici din domeniul nebancar ;
dezvoltarea piețelor de capital prin liberalizarea accesului tuturor categoriilor de potențiali participanți;
îmbunătățirea legislației privind instituțiile financiare nebancare – cooperative de credit în special în domeniul agricol, fonduri mutuale, instituții de investiții financiare.
dezvoltarea piețelor secundare a titlurilor de stat.
dezvoltarea sistemului de asigurări
În contextul în care sistemul bancar românesc a reintrat pe făgașul unei dezvoltări pe principii calitative și de performanță după o lungă perioadă de stagnare, timp în care activitatea bancară se desfășura liniar, într–un sistem monolitic și relativ mobil, Băncii Naționale îi revine sarcina, în calitatea sa de bancă a băncilor, de a crea toate premisele necesare funcționării în condiții bune a sistemului bancar.
În România este cu siguranță necesară intervenția Băncii Naționale a României pentru asigurarea în continuare a cadrului unitar de desfășurare a activității bancare și de eficientizare a legăturilor dintre bănci.
Acest cadru unitar se referă la:
existența sistemului de reglementări care să urmărească realizarea unitară a funcțiilor bancare și care să asigure supravegherea și controlul activități băncilor pe baze eficiente și în conformitate cu principiile relațiilor de piață concurențiale.
modernizarea sistemului de evidență bancară prin elaborarea noului plan de conturi pentru băncile comerciale3 pe baza principiilor contabile și uzanțelor internaționale care să determine ajustarea
3 Federal Reserve Bulletin, February 1991, New York, p.65
declarațiilor financiare ale băncilor în conformitate cu standardele internaționale, precum și asigurarea transparenței acestor informații necesare analizelor comparative pe care fiecare bancă trebuie sa le efectueze periodic.
4. competiția bancară are loc atât în domeniul resurselor, cât mai ales în domeniul creditelor. În cea ce privește resursele, competiția privește exclusiv oferta băncii referitoare la prețul acestor resurse și la asigurarea protecției acestora datorată unei solvabilități ridicate a băncii.
Banca Națională a României a soluționat parțial problema reglementării contabile a provizioanelor pentru diferitele categorii de riscuri, referindu-se la provizioanele specifice de risc de credit4, însă provizioanele, deși enumerate și în planul contabil bancar, și în cel nonbancar, nu au căpătat încă acoperirea legală în cea ce privește utilizarea lor efectivă.
Prin provizioane se trec pe cheltuieli (deci se reduce masa profitului impozabil) acele elemente de venituri care, deși realizate (recunoscute în contabilitate), nu se încasează și deci micșorează profitul încasat.
Provizionarea are rolul de a proteja entitatea economică față de asemenea pierderi reale datorate neâncasării veniturilor realizate, având rolul de a ajusta profitul impozabil la nivelul profitului real încasat5.
Creditele acordate în economie la nivelul anilor 1995 și 1996, precum și nivelul destul de ridicat al creditelor neperformante justifică interesul băncilor pentru plasarea resurselor atrase în credite acordate unor clienți cu
un bun serviciu al datoriei.
4Vezi Normele nr.3/1994 privind clasificarea creditelor și constituirea provizioanelor specifice de risc.
5George H. Hempel și Donald G. Simonson – Bank Financial Management, New York, 1991, p.281-284.
Sursa : Banca Națională a României
Băncile nu se por informa reciproc asupra situației la un moment dat a unuia dintre clienții cu probleme care, să spunem, solicită un credit și de la o altă bancă decât de la cea care la împrumutat inițial. Un asemenea sistem de informare se realizează, de regulă, de către o entitate susținută e bănci și care funcționează pe baza unor reguli stricte de confidențialitate care să respecte drepturile individului la discreție din partea partenerilor, precum și elementelor ce constituie secret bancar.
O formă rudimentară de informare a băncilor s-a realizat prin emiterea Regulamentului nr.3/1996 privind organizarea și funcționarea Centralei incidentelor de plăți care nu protejează decât parțial băncile din punct de vedere informațional față de clienți cu probleme financiare.
Capitolul 2
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – VERIGĂ PRINCIPALĂ A SECTORULUI BANCAR ROMÂNESC
Constituire
Produse și servicii
Management
Constituire
La 4 septembrie 1990, Guvernul României emite Hotărârea nr.1011 privind reorganizarea Băncii Naționale a României și înființarea Băncii Centrale Române.
Articolul 1 consemnează reorganizarea Băncii Naționale a României, care devine bancă centrală a statului, și în continuare la art.2 se înscriu principalele atribuții ale acesteia.
Articolul 3 – Se aprobă înființarea Băncii Comerciale Române prin preluarea de la Băncii Națională a României a operațiunilor specifice unei bănci comerciale.
Articolul 4 – Conducerea Băncii Naționale a României precum și conducerea Băncii Comerciale Române vor prezenta spre aprobare, până la 31 octombrie 1990, statutele băncilor respective și modul de reglementare a patrimoniului acestor bănci.
Hotărârea Guvernului nr.1010 de la 4 septembrie 1990 privind numirea în funcția de președinte și vicepreședinte are următorul conținut:
„Art.1 – Ion Ghica se numește în funcția de președinte al Băncii Comerciale Române
Art.2 – Valeriu Moșoeanu se numește în funcția de vicepreședinte al Băncii Comerciale Române.”
Hotărârea Guvernului de înființare a Băncii Comerciale Române la 4 septembrie 1990 avea să fie urmată de o alta la peste 2 luni mai târziu, mai precis la 12 noiembrie, când Guvernul emite Hotărârea nr.1195 privind organizarea Băncii Comerciale Române.
Hotărârea nr.1195 a Guvernului României prevede :
Art.7. – Banca Comercială Română își începe activitatea la 1 decembrie 1990.
Activul și pasivul care se preiau de Banca Comercială Română de la Banca Națională a României se stabilesc prin protocol, pe baza bilanțului contabil de la 30 noiembrie 1990.
Ministerul Finanțelor a aprobat funcționarea Băncii Comerciale Române prin certificatul nr.130996/17.IX.1990, prin care se confirma obiectul său de activitate : operațiuni specifice unei bănci comerciale. Certificatul este înscris în registrul de stat sub nr.10 din 17.IX.1990.
Banca Comercială Română este singura bancă efectiv nou creată care avea să preia activitățile comerciale de la Banca Națională a României fără rețea proprie, toate cele 100 de unități funcționând în sediile unităților Băncii Naționale.
Banca Comercială Română urma să se confrunte cu toate greutățile posibile până să ajungă la linia de plutire, în condițiile date ale anilor ’90.
La data de 15 noiembrie 1990, președintele Băncii Comerciale Române transmite o circulară prin care anunță ca Banca Comercială Română va începe să funcționeze cu data de 1 decembrie 1990 și își va desfășura activitatea prin : administrația centrală, sucursalele județene și sucursala municipiului București, filiale și agenții.
Conducerea băncii a aprobat organigramele tip pentru sucursalele și filialele, în care erau prevăzute compartimentele ce se puteau constitui.
Pe baza acestor organigrame, sucursalele județene aveau ordin să întocmească proiectul ștatului de personal pentru unitățile din teritoriu.
Primele organigrame ale sucursalelor județene cuprindeau :
serviciul de coordonare, trezorerie și monetar, serviciul titluri și hârtii de valoare, serviciile de creditare, serviciul de conturi și viramente, serviciul de contabilitate, serviciul de casierie și operațiuni cu metale prețioase, compartimente juridice și serviciul de control, acesta din urmă numai în județele în care existau la data respectivă, prin preluare de la Banca Națională a României.
Produse și servicii
Oferta de produse și servicii a Băncii Comerciale Române este structurată în trei grupe distincte :
tranzacții financiare la care banca participă în nume propriu ca partener direct al clienților săi și în care se cuprind, în principal : primirea de depozite, contractarea de împrumuturi, acordarea de împrumuturi, garanții bancare, operațiuni cu titluri de valoare etc …;
tranzacții financiare în care banca are rolul de intermediar, cum ar fi: transferul electronic de fonduri, alte activități de procesare, servicii de custodie, activități de brokeraj pe piețele de capital etc…;
consultanță legală de produsele și serviciile acordate de bancă clienților proprii (operațiuni de cont, acordarea de împrumuturi).
În cadrul categoriilor de produse și servicii de bază se numără:
Carduri :
Cardul B.C.R. Maestro
Cardul B.C.R. Visa Clasic
Cardul B.C.R. Visa Internațional
Cardul B.C.R. Visa Business
Cardul B.C.R. EUROCARD Business
Depozite :
Certificat de depozit
Contul de depozit la vedere în lei
Contul de depozit la termen în lei
Contul de depozit la vedere în valută
Contul de depozit la termen în valută
Cecuri:
Cecuri de călătorie în valută
Eurocecuri – acceptate la plată
Cecul la ordin în valută – acceptate la plată
Cecul la ordin în valută – vânzare
Cecurile de trezorerie S.U.A. – acceptate la plată
Credite :
Credit pentru finanțarea de activități lucrative
Credit pentru construiri și/sau cumpărări de locuințe
Credit pentru efectuarea de lucrări la locuința aflată în proprietate
Credit pentru cumpărări de autoturisme din producția internă
Creditul global de exploatare
Creditul pentru finanțarea stocurilor
Creditul pentru finanțarea stocurilor sezoniere
Credit pentru export
Credit de scont
Banca va oferii clienților : operațiuni de leasing, operațiuni de factoring, acordarea de credite de consum, deschideri de conturi pentru cerințe speciale (pensii, vacanțe, investiții, plăți, servicii etc …)
Se vor extinde servicii ca : cele de depozitare și păstrare în bancă a obiectelor de valoare sau a altor valori posibil de tezaurizat, servicii de prelucrare informațională a activității clienților.
Alte servicii acordate de Banca Comercială Română sunt :
Acreditivul
Scrisoarea de garanție bancară
Evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor
Colectarea și asigurarea numerarului
Decontarea tranzacțiilor cu valori mobiliare pe piața bursieră și extrabursieră
Transferarea sumelor în valută prin Merchants Bank
Transferarea sumelor în valută prin Money Gram
Banca va intensifica activitatea internațională atât în nume propriu cât și în numele clienților, cunoscând că, în viitor, societățile comerciale, clienți ai băncii vor fi din ce în ce mai implicate în tranzacții externe și valutare.
Oferta de produse și servicii se va organiza în funcție de specificul și caracteristicile celor 3 categorii de clienți.
Astfel, produsele ce privesc activitatea cu amănuntul și întreprinderile mici se vor dezvolta ca produse standard, iar produsele și serviciile pentru întreprinderile mijlocii și mari vor fi oferite în mod adaptat cerințelor fiecărui client în parte.
Vor deveni prioritare serviciile bancare care, prin specificul lor, nu implica existența capitalului și care pot contribui într-o mai mare măsură la realizarea de venituri.
Management
Managementul băncii constituie un obiectiv important al strategiei adoptate, acest subiect fiind abordat foarte mult în ultimii ani prin diverse puncte de vedere exprimate în presa și literatura de specialitate.
Managementul bancar poate fi înțeles ca o formă de manifestare a cerințelor, condițiilor și funcțiilor de ansamblu ale managemetului adaptate condițiilor specifice ale acestor categorii de instituții care sunt băncile.
Punctul central al modului de manifestare al managementului de bancă, ca de astfel al oricărui manager, îl reprezintă modul în care sunt materializate funcțiile managerului care definesc rolul conducătorului în unitatea respectivă.
Managementul este conceput ca un proces complex, motiv pentru care se apreciază că trebuie găsită o definiție a managerului care să redea într-adevăr complexitatea provocărilor sale.
Plecând de la obiectivele sale, managementul poate fi abordat din punct de vedere al teoriei sistemelor, conform cărora organizațiile utilizează patru tipuri de resurse : umane, monetare, fizice și informaționale.
resursele umane cuprind capacitatea managerială și forța de muncă;
resursele monetare include capitalul financiar utilizat de organizațiile pentru a finanța operațiile proprii;
resursele fizice acoperă materiile prime, clădirile, facilitățile de producție și echipamentul;
resursele informaționale redau volumul de date care stau la baza procesului decizional.
Plecând de la aceste patru tipuri de resurse managementul poate fi definit ca un grup de activități care cuprind planificarea și adoptarea deciziilor, organizarea, conducerea și controlul, îndreptate spre resursele umane, financiare, fizice și de informații ale unei organizații, în vederea realizării obiectivelor acesteia cât mai eficient și productiv.
Managementul bancar se supune și el legităților generale ale științei managementului, dar are, în același timp, sisteme, tehnici și metode specifice, precum și modalități de conducere adecvată.
Activitatea bancară comportă un risc, ceea ce conferă o anumită specificitate procesului de management.
În cazul băncilor, adoptarea deciziilor privind relația rezultat – risc constituie un obiectiv central al managementului, care se consideră rezolvat în măsura în care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea și consolidarea băncii.
În sistemul bancar, funcțiile managementului se manifestă într-un cadru specific de manifestare a funcțiilor băncilor.
Funcțiile băncilor au o importanță deosebită, ele fiind structurate astfel :
funcția de intermediar principal în relația economii – investiții, hotărâtoare în creșterea economiei;
funcția de protejare a resurselor financiare disponibile la un moment dat, prin păstrare în depozite bancare;
funcția de transfer al plăților între titularii de cont, funcție prin care băncile determină și controlează fluxurile circulației monetare scripturale.
Economistul român Constantin C. Kirițescu, analizând activitatea băncilor românești, grupează funcțiile lor în cinci categorii:
atragerea mijloacelor bănești temporar disponibile ale clienților în conturile deschise ale acestora;
alocarea de credite pe diferite termene;
efectuarea de viramente între conturile deschise ale altor bănci;
emiterea de instrumente de credit și efectuarea de tranzacții cu asemenea instrumente;
vânzarea – cumpărarea de valută și alte operațiuni valutare.
Managementul bancar, în funcție de specificul fiecărei instituții în parte, se manifestă în condițiile în care banii și creditul devin instrumente de bază pentru stimularea dezvoltării economice, prin intermediul lor încurajându-se orice fenomen pozitiv sau descurajând fenomene care tind să devină neeconomicoase sau speculative.
Modul de manifestare al funcțiilor previziune, organizare, coordonare, antrenare și control – evaluare în cadrul băncilor este următorul :
Funcția de previziune cuprinde ansamblul activităților prin care se determină principalele obiective ale băncii și componentele sale, precum și resursele și mijloacele necesare realizării lor
Rezultatele previziunii se împart, în funcție de orizont, grad de detaliere și obligativitate, în trei categorii principale : prognoze, planurile și programele.
Funcția de organizare a managementului bancar presupune două subdiviziuni principale, și anume :
organizarea de ansamblu a băncii, care se poate concretiza în structura sa organizatorică și în sistemul informatic existent
organizarea principalelor componente
În funcție de organizare o bancă trebuie să obțină o grupare cât mai bună a posturilor, compartimentelor, atribuții ale personalului și apoi o legătură corespunzătoare între compartimentele sale funcționale.
Funcția de coordonare presupune armonizarea deciziilor și acțiunilor personalului.
Acestea presupun existența unei comunicări adecvate la toate nivelurile managementului. Nivelul comunicării manageriale depinde de o serie de factori care indică în mod clar calitatea managementului bancar. Importanța coordonării crește în condițiile dependenței managementului de resurse umane.
Funcția de antrenare se definește ca ansamblu al tuturor activităților ce se desfășoară în bancă, prin care se determină personalul să realizeze obiectivele preconizate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează.
Elementul esențial al funcției de antrenare îl constituie motivarea, care presupune corelarea intereselor salariaților cu realizarea obiectivelor și sarcinilor atribuite. Motivarea, analizată din punct de vedere al satisfacției personalului, precum și al rezultatelor obținute, poate fi pozitivă sau negativă.
Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacțiilor personalului ca urmare a desfășurării activității, respectiv realizând sarcinile atribuite în condițiile în care aceste sarcini de realizat sunt accesibile majorității executanților.
Motivarea negativă se bazează pe amenințarea permanentă a personalului băncii cu reducerea satisfacțiilor în condițiile nerealizării sarcinilor atribuite, care sunt stabilite la un nivel foarte ridicat, inaccesibile unui grup mare de salariați.
Funcția de control – evaluare cuprinde ansamblul proceselor prin care performanțele băncii sun măsurate și comparate cu obiectivele stabilite, pentru a depăși deficiențele și a pune în valoare rezultatele obținute. Această funcție poate parcurge patru etape : comensurarea realizărilor băncii, compararea rezultatelor obținute cu obiectivele planificate, depistarea cauzelor care au dus la neândeplinirea obiectivelor; realizarea corecturilor.
Managementul bancar cuprinde așadar toate aspectele privind modul în care sunt organizate și utilizate resursele băncii, în scopul maximizării profitului pe termen scurt, mediu și lung, cu diminuarea corespunzătoare și permanentă a riscului specific, generând inițiative eficiente, subordonate satisfacerii cerințelor clienților.
Cerințele manageriale se structurează astfel încât să satisfacă în mod diferențiat cele trei niveluri de competențe distincte :
Nivelul 1 – conducerea la nivel superior;
Nivelul 2 – conducerea la nivel mediu;
Nivelul 3 – conducerea la nivelul de bază;
La nivelul superior, managementul grupează un număr mic de oameni care controlează banca (președinte, vicepreședinți) care stabilesc obiectivele instituției, strategia globală și politicile operaționale.
La nivel mediu sunt incluși șefii de departament sau directorii. Ei au răspunderea implementării politicilor și planurilor operaționale elaborate de prima categorie de manageri, dar și a supravegherii modului de manifestare a managementului de cel de-al treilea nivel, cel de bază.
La nivelul de bază se asigură supravegherea și coordonarea activităților operative.
Condiția esențială și de perspectivă a managementului, valabilă și pentru sistemul bancar, este sugestiv definită prin ceea ce P.Drucker1 numește „noile postulate ale managementului” și anume :
managementul este general, afirmându-se în toate domeniile de activitate;
dezvoltarea spiritului de inovare constituie trăsătura esențială a managementului modern;
managementul este orientat spre sporirea continuă a productivității muncii intelectuale și fizice;
managementul se grupează pe tradițiile culturale, sociale și politice ale fiecărei țări, pe condițiile istorice de dezvoltare a acesteia;
managementul constituie principalul factor de sporire a eficienței activității desfășurate;
ca o consecință logică a postulatului precedent managementul constituie principalul „animator” al dezvoltării economice, afirmație susținută cu argumentul existenței unei țări sărace în resurse materiale, dar puternic dezvoltate economic.
Rolurile manageriale pot fi grupate în trei categorii principale :
roluri interpersonale, care la rândul lor cuprind trei categorii : managerul acționând ca o figură proeminentă, managerul cu rol de lider, managerul cu rol de legătură;
roluri decizionale, care decurg și ele din cele informaționale. Informațiile culese de manager au impact asupra deciziilor luate de acestea.
1P.Drucker. The Age of Discontinuity, Harper and Row Publishers, New York, 1970,pag. 149
Calitățile manageriale sunt, fără nici o discuție, cele care condiționează succesul.
În literatura de specialitate se identifică trei tipuri importante de calități manageriale : profesionale, interpersonale și conceptuale.
Calități profesionale ale managerului de bancă sunt cele necesare pentru realizarea activităților specializate, fiind foarte importante pentru managerii din prima linie.
Calitățile interpersonale se referă la capacitatea de comunicare, de înțelegere și de motivare a persoanelor și grupurilor.
Calitățile interpersonale depind de capacitatea managerului de a gândi în mod abstract.
La acestea trei, adăugăm și calitățile de diagnostic și analiză, care permit identificarea naturii și cauzelor unor probleme sau a unor situații favorabile pentru soluționare sau repetare.
Punând în discuție structura managementului bancar, considerăm oportun să ne oprim la cele cinci domenii ale managementului băncii, care redau esența activității bancare.
Primele două domenii, respectiv managementul activelor și pasivelor bancare, redau de fapt întreaga cuprindere a bilanțului băncii.
Managementul riscurilor bancare este foarte important pentru că orice operațiune bancară are o doză de risc și aceasta trebuie să intre obligatoriu în atenția managerilor în activitatea specifică.
Resursele umane reprezintă în bănci resursa cea mai importantă, care produce, prin prestația proprie, valori și profit.
Marketingul este indispensabil în bănci, pentru că pe această cale banca poate cunoaște cerințele pieței, respectiv ale clienților, și poate organiza corespunzător procesul de vânzare a produselor și serviciilor proprii și monitorizează în cunoștință de cauză concurența
Pentru orice bancă, scopul final este obținerea de profit, motiv pentru care managementul performanțelor proprii este foarte important și necesar.
Procesul instituțional sau de valorificare a fondurilor prin plasamente diferite sub formă de active, scopul fiind succesul plasării fondurilor, cuprinde următoarele componente :
lichiditate
profitabilitate
risc
perioadă de timp
rezerve de capital
Procesul de management al activelor trebuie să cuprindă și să rezolve în mod corespunzător toate aceste componente.
Activele lichide sunt activele care pot fi transformate rapid și fără pierderi în numerar sau în alte alternative ale acestuia, respectiv alte produse și servicii bancare.
O alternativă este deținerea unor active financiare purtătoare de dobândă, cum ar fi depozitele la termen constituite la o bancă, denumite „aproape lichide”
Această nevoie de lichiditate, care este urmărită permanent în procesul de management, intră în contradicție cu obiectivul băncii de maximizare a profitului.
Necesitatea de a avea lichiditate și de a asigura în același timp câștiguri sigure obligă băncile să mențină o parte din fondurile lor sub forma unor plasamente care îndeplinesc condițiile referitoare la lichiditate și securitate, chiar dacă rata dobânzii aferentă acestora este mai mică.
Există două principale categorii de risc pe care banca le poate întâlni în plasarea fondurilor:
– risc de credite
– risc de dobândă
Activele bilanțiere se regăsesc în diferite tipuri de plasament. O bancă poate să decidă plasarea fondurilor în diferite tipuri de investiții.
Această decizie o apreciem ca pe o manifestare deosebit de importantă a managementului activelor.
Piața monetară are mai multe segmente, fiecare din acestea fiind specializată în negocierea unor instrumente specifice :
piața scontului
piața interbancară
piața certificatelor de depozit
piața efectelor de comerț
piața eurovalutelor
Piața scontului s-a specializat în cumpărarea și vânzarea cambiilor.
Piața interbancară este piața în cadrul căreia băncile se împrumută reciproc pe termen scurt.
Piața certificatelor de depozit negociază certificate de depozit, care sunt înscrisuri ce confirmă că o anumită sumă de bani a fost depozitată la o bancă, iar acest înscris poate fi răscumpărat de bancă la o anumită dată sau cu o anumită rată a dobânzii.
Efectele de comerț iau forma titlurilor de credit manageriale, cu o scadență ce se poate situa între 7 zile și 3 luni.
În România, principalele operațiuni de plasamente ale băncilor comerciale sunt :
creditarea agenților economici în lei / valută pe termen scurt, mediu și lung. Deși deține ponderea cea mai mare în ansamblu plasamentelor băncii, creditarea agenților economici este segmentul de activitate cu cel mai mare grad de risc.
depozitele interbancare, prin plasarea fondurilor în lei și valută sub formă de depozite la bănci din România sau din străinătate, pe diferite perioade de timp, cu un grad mare de siguranță, riscul fiind minim.
plasamentele pe piața titlurilor de valoare, de regulă în titluri de stat, cum sunt obligațiunile cu o dobândă fixă, emisă de Ministerul Finanțelor, la o dobândă atractivă, cu un risc practic inexistent.
Managementul pasivelor bancare se corelează în mod direct cu cel al activelor bancare, între resursele băncii și plasamentele acestora fiind o legătură indisolubilă.
Pasivele, ca și activele, sunt evaluate cu cea mai mare exactitate posibilă, pentru a conduce la rezolvarea următoarelor probleme :
evaluarea angajamentelor din afara bilanțului.
pasivele fără stipularea termenului
unul din obiectivele cele mai importante ale managementului pasivelor băncii îl reprezintă gestiunea capitalului, scopul central fiind menținerea unui nivel de solvabilitate corespunzător.
Este cunoscut că, într-o bancă, fondurile proprii îndeplinesc următoarele funcții:
să acopere pierderile;
să finanțeze activul imobilizat;
să corecteze discordanțele scadențelor;
să dea încredere creditorilor băncii, mai ales depunătorilor.
Nu există decât două modalități de a crește fondurile proprii – făcând apel la acționari sau pe seama profitului.
Breton C. Leavitt, expert din grupul direct coordonat de Consiliul Guvernatorilor Sistemului Federal de Rezerve (al S.U.A.). a subliniat patru funcții ale capitalului bancar :
protecția deponentului neasigurat în eventualitatea insolvabilității și lichidării;
abordarea pierderilor neanticipate cu o marjă suficientă pentru a inspira în continuare încrederea care să permită băncii să-și continue activitatea, chiar și în stare de urgență, după principiul continuității;
dobândirea echipamentelor și celor strict necesare oferirii serviciilor bancare;
funcționarea cu restricție reglementativă la extinderea nejustificată a activelor
Potrivit opiniei unui reputat bancher american, „ capitalul adecvat este cea mai mică sumă necesară pentru ca alții să aibă încrederea în banca dumneavoastră și în operațiunilor ei „
Autoritățile de reglementare au și ele rolul în implementarea gestionării capitalului bancar. Autoritățile de reglementare forțează băncile de a avea un capital pe care acesta îl consideră adecvat spre a proteja deponenții și sistemul bancar.
Făcând o grupare a pasivelor pe care banca la procură de pe piață, acestea pot fi redate în două categorii principale :
resurse de la titularii de cont;
resurse de pe piața bancară.
Resursele de la titularii de cont sau, mai larg exprimat, de la clienții băncii reprezintă sursa cea mai importantă și ea vine fie de la agenții economici, fie de la populație.
În ceea ce privește agenții economici, în cazul României, băncile sunt interesate să asigure o cât mai mare stabilitate acestor surse, în condițiile specifice economiei românești, în care o mare parte din disponibilitățile agenților economici sunt la vedere.
Populația a devenit în ultimii ani un factor important de alimentare a resurselor băncilor, acestea și ca urmare a instrumentelor tot mai atractive folosite de acestea și a dobânzilor care au cointeresat pe depunători.
Piața financiară suferă influența unui număr apreciabil de factori subiectivi și obiectivi, motiv pentru care ea devine deosebit de volatilă și, în acest cadru, instituțiile bancare sunt conștiente că maximizarea profitului implică o expunere permanentă la risc.
Băncile comerciale își asumă toate riscurile specifice în acest proces de obținere de profit, dar în condiții de prudență, în care trebuie avuți în vedere următorii factori :
respectarea regulilor prudențiale impuse de autoritatea națională de reglementare;
profitul scontat să justifice expunerea la riscul asumat;
eventualele pierderi să nu deterioreze dramatic situația financiară a anului respectiv, ele putând fi acoperite din profit sau prin previzionare;
riscul trebuie să fie astfel dimensionat încât pierderea produsă prin materializarea acestuia să poată fi considerată ca normală pentru activitatea băncii, astfel încât imaginea ei, atât externă cât și internă, să nu fie deteriorată.
Riscul bancar este o componentă importantă atât a managementului, cât și a strategiei unei bănci.
Banca Comercială Română a acordat importanță foarte mare riscului bancar, aceasta constituind un capitol distinct în strategia proprie.
În aceste condiții banca urmărește maximizarea profitului său o dată cu menținerea riscului la un nivel acceptabil.
Banca monitorizează permanent riscul și toate pozițiile din bilanț, în special riscul lichidității, riscul de credite, riscul de credite, riscul ratei dobânzii și riscul valutar.
Pentru produsele derivate, nici un asemenea produs nu poate fi lansat fără aprobarea conducerii băncii, pe baza unei analize profunde a elementelor de risc.
În afara riscurilor enumerate mai sus banca urmărește monitorizarea și a altor categorii de risc, cum ar fi:
riscurile legate de bilanț: riscul de conturi, riscul profitabilității, riscul de partener, riscul de țară, riscul indicelui de solvabilitate, riscul structurii bilanțului;
riscurile unor factori din afara bilanțului : acreditive, garanții, contracte la termen, swapuri etc..;
alte riscuri : riscul concurenței, riscul de tendință, riscul de strategie, riscul de personal, riscul de investiții.
Un alt instrument din ce în ce mai bine utilizat de bancă îl constituie sistemul planurilor financiare.
Planificarea pe termen lung îi poate ajuta pe managerii din bancă să se miște cu succes într-un viitor dinamic, pentru a asigura două obiective de bază :
să se decidă asupra viitoarelor riscuri în activitatea pe care o desfășoară, pentru a putea maximiza performanțele băncii, care decurg, de fapt, din planificarea strategică;
să se decidă sau să se determine cum se vrea să arate banca în viitor, ca o parte a planificării strategice.
În bună măsură managerii băncii se ocupă, pe lângă planificarea pe termen lung, de problemele pe termen scurt, care cuprind atragerea de resurse, măsurarea evoluției sezoniere a depozitelor, estimarea lichidității și plasarea resurselor de care dispun.
Riscul există permanent, el însoțește ca o umbră toate afacerile băncii și se produce sau nu în funcție de condițiile care i se creează.
Efectele unor măsuri bine conduse asupra relației rezultat – risc, cunoașterea și aplicarea acestor măsuri cheie pentru luarea deciziilor viitoare privind relația rezultat – risc constituie, împreună, un obiectiv central al managementului bancar.
Atunci când se abordează probleme fundamentale, de ansamblu, ale băncilor comerciale, trebuie să se ia în calcul necesitatea :
de a dovedi că metodologiile utilizate în analiza rezultatelor obținute de agenții economici sunt utile și pentru analiza rezultatelor băncilor comerciale;
de a găsii căile principale de evaluare a profiturilor rezultate și a riscurilor asumate de o bancă comercială;
de a stăpâni relațiile de interdependență dintre aceste riscuri și profituri.
În activitatea de conducere și supraveghere a riscului bancar, se recomandă folosirea unei metodologii care utilizează o procedură în patru etape, respectiv : identificarea și analiza riscului, controlul sau eliminarea riscului, asumarea riscului și transferul riscului.
Această metodologie pleacă de la ideea că riscul este un fenomen care poate apărea pe întregul parcurs al derulării operațiunilor bancare și care provoacă efecte negative asupra activităților respective, prin deteriorarea calității afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi și afectarea funcționalității băncii.
Managementul riscului trebuie să țină seama că acesta poate fi provocat atât în interiorul băncii, de către clienți, cât și din cauza mediului concurențial extern.
O bancă poate să-și asume conștient riscurile mari, atunci când își propune ca obiectiv pentru anul viitor dublarea profiturilor.
Aceasta va conduce în planul politicilor de aplicare a strategiei, la diverse acțiuni specifice în vederea realizării acestui scop, cum ar fi :
creșterea marjei dobânzii (ajustarea nivelurilor dobânzii active și pasive), prin destinderea politicilor creditelor, în sensul creșterii ponderii lor în totalul plasamentelor;
creșterea depozitelor la vedere în totalul resurselor.
Există și o altă alternativă prin care banca poate să decidă realizarea unei strategii de dezvoltare pornind de la scopul minimizării riscurilor, asigurându-și, în consecință, profiturile mici dar sigure.
Riscul bancar este considerat deopotrivă cauză și efect, el poate determina prin producere consecințe din cele mai neprevăzute și, în același timp, poate fi declanșat ca urmare a apariției unor fenomene fie cunoscute, fie necunoscute.
Un management performant are tocmai menirea de a minimiza apariția și efectele riscurilor bancare cunoscute și specifice.
În cazul băncilor forța de muncă reprezintă cea mai puternică și valoroasă resursă.
Băncile care au o politică de personal consecventă și metode adecvate își utilizează sub capacitatea forța de lucru.
Managementul resurselor umane se bazează pe descoperirile din domeniul psihologiei muncii și utilizează o serie de tehnici și procedee cunoscute sub denumirea de management de personal.
Orice persoană care coordonează oamenii este implicată în managementul resurselor umane și este obligată să îndeplinească aceste funcții.
Managementul resurselor umane presupune asigurarea unor activități cum ar fi : planificarea forței de muncă, administrarea salariilor și a sistemelor de premiere, dezvoltarea instituției ca structură umană, instruirea profesională și educațională etc…
Managerii din sistemul bancar trebuie să aibă mereu în atenție tendințele generale ale resurselor umane din acest sistem.
Tendințele pe plan internațional indică un mediu bancar tot mai complex și concurențial. Ritmul schimbărilor este tot mai accelerat, iar amenințările sunt tot mai multe. În consecință băncile vor depinde de capacitatea lor de a se adapta la acest mediu într-o schimbare rapidă și continuă.
Mediul conjunctural în care operează băncile înregistrează transformări determinate de acțiunea forțelor politice, economice, tehnologice și sociale.
Acestea include : problemele legate de cerințele impuse de guvern, perioadele de recesiune, crizele economice pe plan mondial, concurența din ce în ce mai agresivă, îmbunătățirea productivității, oferta de noi produse și servicii, cerințele sociale, schimbările demografice.
În managementul resurselor umane, banca trebuie să urmărească să se asigure o bună concordanță între cunoștințe și cerințe și să ofere personalului propriu locuri de muncă potrivit pregătirii și randamentului dovedit.
Pentru asigurarea personalului, banca trebuie să analizeze permanent ștatul său de personal și ștatul de funcții, iar structura personalului încadrat urmează să determine :
dezvoltarea în viitor a activității băncii, cu deosebire a serviciilor bancare preconizate a fi extinse mai rapid;
protecția împotriva concurenței altor bănci, care poate fi rezolvată printr-o bună calitate a personalului băncii și o recompensă corespunzătoare a prestației acestuia;
modificările cerute de progresul informatizării și alte măsuri de perfecționare și modernizare a activității bancare, care vor impune, de asemenea, schimbări în structura funcțiilor bancare.
Pentru necesitățile de promovare, banca trebuie să apeleze în primul rând la posibilitățile pe care le oferă personalului propriu și apoi să procedeze la selecționarea de persoane din afară.
Se impune ca orice bancă să aibă un program propriu pentru asigurarea resurselor umane, care să fie urmărit permanent de conducerea instituției și în care să fie înscrise modalitățile combinate de recrutare prin angajare.
Managementul propriu impune și preocupare pentru modernizarea procedurilor de selecție a personalului, pornind de la analiza conținutului posturilor, definirea necesităților reale, evaluarea calităților viitorilor angajați ai băncii, folosirea unor sisteme moderne de încadrare și promovare a unor tehnici și modalități eficiente de integrare în specificul muncii bancare a celor recrutați.
Cerințele pentru viitorii manageri ai băncii se referă la :
profesionalism manifestat într-unul sau mai multe locuri de muncă;
capacitatea de a lucra în colectiv și de a colabora cu alte colective;
aptitudinile conceptuale, care permit să emită judecăți la nivelul unui compartiment sau al unei unități bancare.
Procesul de integrare socio – profesională este, de asemenea, o componentă importantă a managementului resurselor umane, ceea ce presupune asigurarea integrării noilor angajați în mediul profesional bancar, adaptarea acestora la cerințele de muncă și comportament ale colectivelor, de armonizare a personalității lor cu cea a grupului.
Activitatea de pregătire a personalului are ca scop : perfecționarea capacității de îndeplinire a obligațiilor și responsabilităților, asigurarea de însușiri și posibilități pentru asumarea unor noi responsabilități pentru dezvoltarea personală și promovare.
În Banca Comercială Română, de exemplu, procesul de formare și pregătire profesională cuprinde, generic, trei trepte distincte :
cursuri pentru formarea de bază a debutanților în meseriile bancare;
cursuri formative și de transmitere a cunoștințelor profesionale pentru personalul de execuție;
cursuri pentru dobândirea de cunoștințe profesionale specializate și cursuri destinate conducerii operative, în scopul însușirii de abilități manageriale de către șefii de servicii și de birouri sau directori.
Managementul oricărei bănci trebuie să acorde o atenție specială urmăririi eficienței programelor de pregătire a personalului, prin aprecierea modului în care sunt aplicate în practică cunoștințele dobândite în procesul de pregătire, acțiune care se asigură prin :
evaluarea imediată de către cursanți și lectori a progreselor înregistrate după parcurgerea fiecărui curs de pregătire;
analiza permanentă a activității coordonatorilor programelor de pregătire, a lectorilor;
evaluarea ulterioară de către cursanți și de către conducătorii din Centrală și unitățile teritoriale ale băncii a progreselor înregistrate în activitatea profesională de către salariații care au parcurs programele de pregătire.
Managerii din sistem trebuie să aibă în vedere stabilirea obiectivelor esențiale pentru resursele umane, planificarea forței de muncă și a fluxurilor informaționale, relațiile dintre satisfacția muncii, integrarea socio-profesională, salarizarea obținută și posibilitățile de promovare.
Managementul specific trebuie să cuprindă cum se cuvine particularitățile pe care le are activitatea de personal în cadrul unei bănci.
Punctul final al oricărei bănci îl constituie obținerea de performanțe corespunzătoare, respectiv a unui profit care să-i permită o funcționare normală și chiar dezvoltarea.
Managementul performanțelor bancare este legat în primul rând de managementul activelor și pasivelor, care se reflectă în situația exprimată de bilanțul propriu și contul de profit și pierderi.
Situația financiară poate genera mai multe categorii de indicatori care redau:
profitabilitatea;
lichiditatea;
pârghia, redată pentru bănci sub forma adecvării capitalului.
În literatura de specialitate, analiza situației financiare se regăsește și sub denumirea de „modelul du Pont”.
Primul stadiu al analizei leagă rentabilitatea capitalului propriu determinată în contabilitate (ROE) cu randamentul activelor (ROA) și multiplicarea capitalului.
Rentabilitatea capitalului propriu (ROE) măsoară profitabilitatea din perspectiva acționarului.
Calculul ROE nu se confundă cu profitabilitatea investiție, care este măsurată prin dividende și prin aprecierea cotației la bursă.
Modelul ROE conține trei modalități de măsurare a profitabilității:
rentabilitatea capitalului propriu
rentabilitatea activelor
marja profitului
Întrucât indicatorii ROE, ROA și PM au același numărător (venitul net), ceilalți parametrii (capitalul propriu mediu sau total, activele medii sau totale și veniturile totale) oferă posibilități alternative asupra determinării profitabilității.
Capitolul 3
CREDITUL – PRODUS PRINCIPAL AL BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
Conceptul de credit
Tipuri de credit
Structura, nivelul și evoluția creditelor pe termen scurt acordate de Banca Comercială Română (1996-2000)
Conceptul de credit
Transformarea în această perioadă a economiei și începerea parcurgerii de către aceasta a primilor pași spre economia de piață, a determinat mari schimbări în condițiile de desfășurare a activității băncilor comerciale, aceasta fiind nevoite să se adapteze rapid la schimbările apărute în economie.
Adaptarea activității Băncii Comerciale Române la fenomenele și procesele proprii tranziției spre economie de piață, s-a realizat prin implicarea directă a acesteia în procesul de restructurare a economiei naționale, prin intermediul produselor și serviciilor oferite de clienții săi.
Creditul ca și moneda, instrumente de plată și de credit ori modalități de plată, servește la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât și de schimb.
Creditul a apărut după schimbul în natură și ca consecință imediată a acestuia. El este tot un schimb, însă are particularitatea că între momentele de schimb se intercalează factorul timp.
Indiferent de forma generică a desfășurării evolutive în timp a comerțului intern și internațional, creditul este apreciat că are o existență anterioară oricăror instrumente, modalități, tehnici etc…
Creditul în monedă formează principala activitate a organizațiilor financiar – bancare și a altor instituții de credit. În această formă atât obiectul creditului, cât și rambursarea lui împreună cu dobânda se onorează în numerar sau în dispoziții asupra numerarului (cecuri, ordine de plată, etc).
Produsul principal oferit de Banca Comercială Română clienților săi este creditul bancar, activitatea de creditare fiind o componentă fundamentală a strategiei generale a băncii.
Creditul bancar reprezintă „coloana vertebrală” a activității Băncii Comerciale Române în jurul căreia gravitează celelalte categorii de servicii și produse oferite clienților.
Creditul este conceput de strategia Băncii Centrale Române ca un plasament cu risc asumat în vederea obținerii unui profit pentru bancă, iar din punct de vedere al clientului – o sursă de finanțare necesară desfășurării, continuării, dezvoltării sau restructurării acesteia.
Strategia Băncii Centrale Române în domeniul creditării a fost concepută pentru a satisface necesitățile clienților, în condițiile luării în calcul a tuturor componentelor de risc care rezultă din relația băncii cu clientul (riscul tranzacției, riscul operațional, riscul valutar, riscul financiar, riscul de piață, riscul de dobândă).
Strategia creditării are în vedere următoarele principii generale :
prudența bancară și calitatea portofoliului de credite, care în esență urmărește acceptarea unui risc în funcție și corelat cu profitul care se previzionează a se obține, acceptarea unor riscuri care au un termen scadent și care pot fi cuantificabile.
cunoașterea clienților, care presupune analiza atentă a activității și a afacerilor anterioare cu Banca Centrală Română și alte bănci, seriozitatea, moralitatea, reputația și experiența, mentalitatea etc…
garantarea, rambursarea și recuperarea, care implică evaluarea unor garanții viabile, cu posibilități reale de valorificare pe piață, menite să asigure recuperarea creditului și a dobânzii în cazul apariției riscului de neplată în situația insuccesului afacerii creditate.
Tipuri de credit
De-a lungul timpului, creditul s-a manifestat sub numeroase forme și tipuri, în prezent putând fi grupat după mai multe criterii :
în funcție de durata pentru care se acordă, creditul poate fi :
credit pe termen scurt (pentru maxim un an)
credit pe termen mediu (între 1 și 5 ani)
credit pe termen lung (peste 5 ani)
după destinație, creditul poate fi :
credit de consum
credit de producție
credit pentru investiții
după felul monedei în care se exprimă, creditul poate fi :
credit în lei
credit în valută
după calitatea creditelor
credit performant (care se derulează în conformitate cu prevederile contractuale)
credit neperformant (nerambursat la scadență)
din punct de vedere al modului de garantare a creditului :
credit real (garantat sau acoperit) care la rândul lui poate fi credit ipotecar – acoperit cu garanții imobiliare și credit acoperit cu garanții mobiliare, sub formă de gaj.
credit personal (neacoperit), care are drept premisă încrederea în calitățile personale ale debitorului.
. Structura, nivelul și evoluția creditelor pe termen scurt acordate de Banca Comercială Română (1996-2000)
Creditul bancar fiind, așa cum s-a arătat, principalul produs al B.C.R., o importanță deosebită a avut-o segmentele de clienți sau de piață care beneficiază de asemenea credite.
Volumul creditelor acordate de Banca Comercială Română a crescut de la an la an, iar dinamica acestora în sold la sfârșitul fiecărui an, comparativ cu soldul de la începutul anului precedent conform tabelului de mai jos.
În cadrul acestei dinamici a creditului, creditele în valută au avut o creștere superioară creșterii creditelor în monedă națională, creștere însă favorizată și de evoluția mereu ascendentă a cursului de schimb leu/dolar după cum se observă și în tabelul de mai jos.
În structură, după termenele de rambursare, creditele pe termen mediu și lung, iar în cadrul termenelor pe termen scurt, cele acordate în moneda națională au devansat pe cele în devize, așa cum se arată în tabelul de mai jos.
În schimb, la creditele pe termen mediu și lung, care s-au acordat în general pentru modernizări și retehnologizări ale proceselor de producție, ponderea creditelor în valută a devansat, începând cu anul 1996 creditele pe termen mediu și lung în lei, fiind la nivelul anului 2000 de cca. 5 ori mai mare.
Un prim segment pe care Banca Comercială Română l-a monitorizat permanent a fost acela al sectorului de stat comparativ cu cel privat în funcție de care au fost orientate creditele.
În aceste condiții alocarea creditelor după forma de proprietate s-a derulat conform tabelului de mai jos :
Banca Comercială Română a manifestat constant disponibilitatea pentru satisfacerea cererilor de împrumuturi ale clienților proprii de toate categoriile și din sectoarele economiei, cu prioritate a celor destinate producției materiale și valorificării acesteia prin export.
Această acțiune trebuie înțeleasă însă în condițiile aplicării politicilor adoptate de bancă pentru acest domeniu, printre care putem aminti :
respectarea normelor băncii care reglementează procesul de creditare în toate amploarea sa;
încurajarea afacerilor viabile și sigure care pot să demonstreze că sunt profitabile;
acceptarea clienților care au un grad corespunzător de bonitate și garanții sigure pentru rambursare la termenele contractuale a ratelor scadente și a dobânzilor calculate
Din analiza activității de creditare pe care Banca Comercială Română a realizat-o în ultimii ani rezultă cuprinderea în sfera creditării a tuturor ramurilor economiei românești, dar ramură prioritară a fost și rămâne industria.
Același lucru îl putem spune despre activități care au făcut obiectul creditării, care cuprind pe cele de : aprovizionare, producție, desfacere, investiții, construcții-montaj etc…
Evoluția creditelor după volumul înregistrat pe ramuri prezintă o altă înfățișare, după cum este arătat în tabelul de mai jos:
După cum se observă cea mai mare beneficiară de credite a fost industria cu 80 % din total, comerț 13%, agricultură 5%, transporturi și construcții 1%.
În cadrul industriei care a avut permanent o pondere semnificativă în volumul total al creditelor acordate pentru finanțarea economiei reale, sectoarele prioritare au fost metalurgia, industria chimică și a fibrelor sintetice, industria alimentară, a tutunului și a băuturilor, industria mijloacelor de transport și altele.
Capitolul 4
STUDIUL DE CAZ PRIVIND CREDITAREA PE TERMEN SCURT AL FIRMEI S.C. NOVACOM – S.A.
Scurtă prezentare a firmei (constituire, profil, indicatori de performanță)
Autofinanțarea și gradul de îndatorare
Creditarea pe termen scurt la firma S.C. NOVACOM – S.A.
Documentația de creditare pe termen scurt
Analiza bonității clientului
Aprobarea și acordarea creditului pe termen scurt de către Banca Comercială Română
Rambursarea creditului pe termen scurt de către firma S.C. NOVACOM – S.A.
Eficiența economică a utilizării creditului pe termen scurt de către Banca Comercială Română și de către firma S.C. NOVACOM – S.A.
STUDIUL DE CAZ PRIVIND CREDITAREA PE TERMEN SCURT AL FIRMEI S.C. NOVACOM – S.A.
Scurtă prezentare a firmei (constituire, profil, indicatori de performanță)
Societatea comercială S.C. NOVACOM – S.A. este persoană juridică română constituită sub formă juridică de societate pe acțiuni.
Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române, contractul de societate și statutul.
Durata societății este nelimitată.
Capitalul social este de 425.000.000 lei constituit prin aport în natură și în numerar. Capitalul social este împărțit în 17.000 acțiuni nominative, în valoare nominală de 25.000 lei fiecare.
Societatea este administrată de un consiliu de administrație format din 3 membrii aleși de Adunarea Generală pentru o perioadă de 4 ani, reeligibili.
Societatea va avea următorul obiect de activitate :
În domeniul producției :
producție industrială :
prelucrarea brută a lemnului;
fabricarea de produse stratificate din lemn;
fabricarea obiectelor sanitare;
fabricarea materialelor de construcții;
tăierea, fasonarea și finisarea pietrei;
fabricarea de construcții metalice.
În domeniul construcțiilor :
executarea lucrărilor de construcții și instalații aferente în domeniul construcțiilor;
construcții de autostrăzi, drumuri, aerodromuri și construcții hidrotehnice;
prestări de servicii în domeniul construcțiilor de orice fel;
În domeniul serviciilor :
mecanizare – chimizare, îmbunătățiri funciare și irigații;
transport rutier intern și internațional de mărfuri și persoane cu mijloace proprii sau închiriate;
activități de întreținere și curățire a clădirilor.
Indicatorii de performanță ai societății sunt :
Cifra de afaceri la 31-08-2000 – 55.937 milioane lei.
Capitaluri proprii la 31-08-2000 – 7.364 milioane lei
Rezultatul exercițiului la 31-08-2000 – 2.304 milioane lei
Fondul de rulment la 31-08-2000 – 1.648 milioane lei
Necesarul de fond de rulment la 31-08-2000 – 1.224 milioane lei
Trezorerie netă la 31-08-2000 – 404 milioane lei
Lichiditatea la 31-08-2000 (-%-) – 116,41
Solvabilitatea la 31-08-2000 (-%-) – 168,15
Gradul de îndatorarea la 31-08-2000 (-%-) – 146,73
Viteza de rotație active – 5,04
circulante la 31-08-2000 (nr. rotații)
rentabilitatea la 31-08-2000 (-%-) – 5,79
Indicatori de performanță Tabel nr.1
Grafic anexat la tabelul nr.1
Din graficul de mai sus rezultă următoarele : rentabilitatea de exploatare a scăzut în anul 2000 față de anul 1998 cu 15 puncte procentuale asta înseamnă că, capacitatea societății de a obține profit din activitatea propriu-zisă s-a diminuat; rentabilitatea economică a scăzut în anul 2000 față de anul 1998 cu 17 puncte procentuale ceea ce arată că, capacitatea societății de a obține profit din întreaga sa activitate economico – financiară s-a diminuat; rentabilitatea financiară a scăzut în anul 2000 față de anul 1998 cu 76 puncte procentuale ceea ce arată că, capacitatea capitalului investit de a produce profit s-a diminuat, riscul financiar a scăzut în anul 2000 față de anul 1998 cu 40 puncte procentuale ceea ce arată că, societatea trebuie să apeleze la credite pentru ași completa sursele de finanțare ale activității; politica de dividende a scăzut în anul 2000 față de anul 1998 cu 39 puncte procentuale ceea ce arată că, profitul obținut s-a reinvestit într-o proporție mai mare.
Autofinanțarea și gradul de îndatorare
Capacitatea de autofinanțare reprezintă surplusul de resurse de finanțare rezultat din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune.
Mărimea ei arată capacitatea reală a societății de a finanța creșterea sa economică din surse proprii. Capacitatea de autofinanțare se poate calcula în două modalități :
pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adaugă alte venituri de exploatare, veniturile financiare și excepționale (fără provizioane) și se scad alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli financiare și excepționale (mai puțin amortizări și provizioane) și impozitul pe profit.
pornind de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă suma amortizărilor și provizioanelor.
Capacitatea de autofinanțare la 31.12.1998 = 2983 + 711 = 3694 mil. lei
Capacitatea de autofinanțare la 31.12.1999 = 1731 + 371 = 2102 mil. lei
Capacitatea de autofinanțare la 31.08.2000 = 2304 + 643 = 2947 mil. lei
Capacitatea de autofinanțare netă reprezintă surplusul de resurse rezultat din activitatea societății pe parcursul unei perioade, după repartizarea dividendelor.
Capacitatea de autofinanțare netă = Capacitatea de autofinanțare – Dividende
Capacitatea de autofinanțare netă la 31.12.19998 = 3694 – 1267 = 2427 mil. lei
Capacitatea de autofinanțare netă la 31.12.1999 = 2102 – 290 = 1812 mil. lei
Capacitatea de autofinanțare netă la 31.08.2000 = 2947 – 65 = 2882 mil. lei
În perioada 31.12.1998 – 31.08.2000 capacitatea de autofinanțare netă a firmei a crescut de la 2427 mil. lei la 2882 mil. lei aceasta demonstrând că firma este capabilă să – și ramburseze creditul și dobânda aferentă.
Grafic : Capacitatea de autofinanțare
În perioada 31.12.1998 – 31.08.2000 capacitatea de autofinanțare a scăzut de la 3.694 mil. lei la 2.947 mil. lei, în timp ce capacitatea de autofinanțare netă a crescut de la 2.4027 mil. lei la 2.882 mil. lei, aceasta demonstrând că firma este capabilă să-și ramburseze creditul și dobânda aferentă.
Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii și capitaluri proprii și se calculează astfel : Datorii totale
Gradul de îndatorare= * 100
generală Capitaluri proprii nete în sens strict
Datorii financiare totale
Gradul de îndatorare = * 100
financiară Capitaluri proprii nete în sens strict
Datorii financiare = Datorii financiare cu scadență < 1 an + Datorii financiare totale cu scadență > 1 an + Datorii financiare cu scadență > 1 an
Gradul de îndatorare generală la 31.12.1998= = 186,86
Gradul de îndatorare generală la 31.12.1999==189,76
Gradul de îndatorare generală la 31.08.2000==146,73
Gradul de îndatorare financiară la 31.12.1999= = 30,54
Gradul de îndatorare financiară la 31.08.2000==12,17
Gradul de îndatorare financiară fiind de până 30% firma se încadrează la calificativul „Bun”.
Grafic : gradul de îndatorare
Gradul de îndatorare generală fiind peste 100% este necorespunzător, obligând conducerea firmei la redresarea situației economice. Gradul de îndatorare financiară situându-se între 30% și 70% plasează firma pe un loc satisfăcător. În această situație conducerea firmei este obligată să apeleze la un credit pe termen scurt.
Creditarea pe termen scurt la firma S.C. NOVACOM – S.A.
Utilizările din deschiderile de credite permanente (liniile de credite) reprezintă o modalitate de creditare în lei și valută a agenților economici, care funcționează după sistemul revolving, în baza unui contract de credit prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracționat, în funcție de nevoile acesteia.
Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) se pot acorda fie pentru creditarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere, prestări de servicii, fie sub forma unor subactivități, proiecte, contracte etc., care prin natura lor se desfășoară și se evidențiază distinct.
Pot beneficia de utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite) în lei și valută, agenții economici care îndeplinesc următoarele condiții :
înregistrează un standing financiar corespunzător și au un serviciu bun al datoriei;
sunt clienți permanenți ai băncii și efectuează operațiunile de încasări și plăți în lei și valută prin bancă;
dispun de un capital social vărsat de cel puțin 10 milioane lei și prin natura activității desfășurate, plățile și încasările au caracter de permanență;
au o situație financiară corespunzătoare și cu o evoluție favorabilă a indicatorilor de bonitate determinați potrivit prezentelor norme metodologice.
4.3.1. Documentația de creditare pe termen scurt
BANCA COMERCIALA ROMANA S.A.
CERERE DE CREDITE
SC NOVACOM SA cu sediul in Moreni, str. Uzinei, nr. 12, jud. Dimbovita înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J15/694/1995 cod fiscal R6363765 având un capital social subscris de 425 mil lei , va rugam sa ne acordați o linie de credit pe termen de 180 zile in suma de 250.000.000 lei pentru activitatea curenta.
Garanțiile asigurătorii ce urmează a fi constituita in favoarea băncii sunt:
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Tip de garanție Date de identificare Valoare (mii lei)
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Gaj mobiliar Uscător lemn 1.200.000
–––––––––––––––––––––––––––––––––
In prezent S.C. NOVACOM SA înregistrează datorii din credite si dobânzi, către bănci, după cum urmează:
-mii lei-
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Categorie de credit Sold la din care: Societatea
data de curent restant bancară
18.10.2000 peste creditoare
30 zile
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Dobânzi Sold la din care: Societatea
data de curente restante bancara
18.10.2000 peste creditoare
30 zile
–––––––––––––––––––––––––––––––––
La prezenta anexam:
-situația evolutiva a patrimoniului si a principalilor indicatori de rezultate financiare;
-situația stocurilor sau cheltuieli;
-proiecția surselor de finanțare a investițiilor;
-documentația tehnico-economica(STE, proiect de execuție sau memoriu de necesitate) si studiu de fezabilitate;
-bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs;
-proiecția fluxului de lichidități prognozat (cash-flow);
-bilanțul contabil si contul de profit si pierdere încheiat la 31.12.1998, 31.12.1999 si balanța de verificare pe luna august 2000.
Balanța de verificare
– milioane lei –
Bilanț contabil
Graficele 1 și 2 anexate la Bilanț – Activ
Graficele 3 și 4 anexate la Bilanț – Pasiv
Tabel : anexă la bilanț
Diferența dintre pasivele pe termen lung și activele imobilizate reprezintă fondul de rulment care este de 172 mil. lei în 1998 crescând la 1648 mil. lei în anul 2000 ceea ce arată că pasivele pe termen lung finanțează atât activele imobilizate cât si o parte din activele realizabile.
Diferența dintre activele realizabile și datoriile curente cu scadență < 1 an reprezintă necesarul de fond de rulment. Acesta este în anul 1998 negativ, iar în anul 2000 este de 1244, el caracterizându-se mai mari decât fondul de rulment datorită instabilității atât a activelor realizabile cât și a datoriilor curente cu scadență < 1 an.
În anul 1998 necesarul de fond de rulment fiind negativ a însemnat că, activele realizabile au fost mai mici decât datoriile curente cu scadență < 1 an și deci exista un surplus de resurse atrase.
În anul 2000 necesarul de fond de rulment este pozitiv asta însemnând că activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadență < 1 an și deci există o insuficiență de resurse la acest nivel al bilanțului, care trebuie acoperită prin excedentul de fond de rulment (dacă există) sau prin credite bancare pe termen scurt.
Dacă fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment avem o trezorerie netă pozitivă, situație în care nu sunt angajate credite pe termen scurt, în mod conjunctural disponibilitățile depășesc eventualele credite angajate.
Contul de profit și pierderi Milioane lei
Grafic 1 anexat la Contul de profit și pierderi.
Din grafic rezultă următoarele : cifra de afaceri a crescut în anul 2000 față de anul 1998 cu 364,81 puncte procentuale; veniturile totale au crescut în anul 2000 față de anul 1998 cu 290,64 puncte procentuale; cheltuielile totale au crescut în anul 2000 față de anul 1998 cu 324,97 puncte procentuale; rezultatul brut al exercițiului a crescut în anul 2000 față de anul 1998 cu 102,85 puncte procentuale; rezultatul net a crescut în anul 2000 față de anul 1998 cu 77, 24 puncte procentuale. Se observă creșterea cheltuielilor cu 34,33 puncte procentuale față de creșterea veniturilor, acest lucru ducând la obținerea unui rezultat net mai mic în anul 2000 față de anul 1998. Capacitatea de autofinanțare a crescut în anul 2000 față de 1998 cu 118,75 puncte procentuale, de aici rezultă faptul ca societatea a obținut un surplus de resurse.
Grafic 2 și 3 anexat la Contul de profit și pierderi
La 31.08.2000 a fost cu 40.453 mil. lei mai mare decât cea de la 31.12.1998, în timp ce producția scade la – 285 mil. lei iar producția imobilizată ajunge în 1999 la 0, iar în anul 2000 la 74 mil. lei; de aici rezultă că unitatea are o activitate eficientă având tot odată și piață de desfacere.
Graficele 4 și 5 anexate la Contul de profit și pierderi
Veniturile au crescut în anul 2000 cu 36.972 mil. lei față de anul 1998, cheltuielile au crescu în 2000 față de 1998 cu 37043 mil. lei , de aici rezultă o creștere mai mare a cheltuielilor față de venituri cu 71 mil. lei, rezultatul din exploatare fiind mai mic în anul 2000 față de anul 1998 cu această diferență (71 mil. lei).
Graficele 6 și 7 anexate la Contul de profit și pierdere
Veniturile financiare au crescut în anul 2000 cu 38 mil. lei față de 1998, de asemenea cheltuielile financiare au crescut și ele în 2000 cu 92 mil. lei față de 1998, se observă că ponderea cheltuielilor cu dobânzi în cheltuielile financiare este în 1998 de 100% ajungând în anul 2000 la 65,73%.
Graficele 8 și 9 anexate la Contul de profit și pierdere
În anul 2000 veniturile totale au crescut cu 36804 mil. lei față de anul 1998, cheltuielile totale au crescut cu 36719 mil lei, impozitul pe profit cu 764 mil. lei. Rezultatul net al exercițiului a scăzut în 2000 față de anul 1998 cu 679 mil. lei aceasta datorită faptului că în anul 1998 unitatea a fost scutită de plata impozitului pe profit față de anul 2000 când a plătit un impozit pe profit de 764 mil. lei.
BUGETUL ACTIVITATII GENERALE MIL.LEI
=========================================================================================
EXERCITIUL FINANCIAR
S P E C I F I C A T I E NR. ––––––––––––––––––––-
RD. PREC. 2000 * 2001
1999 –––––––––––––––––––––
TOTAL OCT NOV DEC IAN FEB MAR APR
==========================================================================================
I. VENITURI TOTAL, din care : 24256 18000 3000 3000 2000 2000 2000 3000 3000
(rd.02+rd.08+rd.09) 01
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
1.VENITURI DIN EXPLOATARE,
total, din care: 02 23923 17880 2980 2980 1985 1950 1985 2980 2980
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
a) subvenții pe produse si activități 03
b) subvenții pt.acoperire dif.pret si tarif 04
c) transferuri 05
d) prime acordate producătorilor agricoli 06
e) alte venituri (enumerare si baza legala) 07
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2. VENITURI FINANCIARE 08 196 120 20 20 15 10 15 20 20
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
3. VENITURI EXCEPTIONALE 09 137
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
II. CHELTUIELI TOTAL, din care : 10 22307 1690 2800 2800 1900 1900 1900 2800 2800
(rd.11+rd.18+rd.19+rd.20+rd.21+rd.22)
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
1. CHELTUIELI EXPLOATARE, total din care 11 21568 16796 2785 2785 1886 1885 1885 2785 2785
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
a) cheltuieli materiale 12 12425 9676 1604 1604 1086 1087 1087 1604 1604
cheltuieli de personal
din care : 13 2103 1638 272 272 183 183 184 272 272
– salarii brute 14 1485 1157 192 192 129 130 130 192 192
– asigurări sociale 15 618 481 80 80 53 54 54 80 80
cheltuieli privind
amortizări si proviz. 16 443 700 100 100 100 100 100 100 100
cheltuieli de protocol 17 49 40 5 5 6 6 6 6 6
reclamă, publicitate
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2. CHELTUIELI FINANCIARE 18 128 104 15 15 14 15 15 15 15
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
3. CHELTUIELI EXCEPTIONALE 19 611 120 20 20 15 10 15 20 20
4. REZERVE LEGALE 20 85 – – – – – – – –
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
5. ACOPERIRI PIERDERI DIN ANUL PREC. 21 – – – – – –
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
6. IMPOZITUL PE PROFIT 22 218 275 50 50 25 25 25 50 50
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
III. REZULTATUL NET
AL EXERCITIULUI 23 1731 825 150 150 75 75 75 150 150
===============================================================================================
Graficele 1 și 2 anexate la Bugetul activității generale
În anul 1999 rezultatul exercițiului este de 1949 mil. lei, iar în 2000 este de 1100 mil. lei, această diferență de 849 mil. lei rezultă din creșterea cheltuielilor atât cu dobânzile cât și cu impozitul pe profit.
DETERMINAREA
FLUXULUI DE LICHIDITATI(CHAS-FLOW) al agentului NOVACOM SA
Tabel nr.2 – mil. lei-
=================================================================================
AN 1999 * AN 2000
OCT NOV DEC * IAN FEB MAR APR
=================================================================================
I. ACTIVITATEA DE INVESTITII
A. Total intrări de lichidități din:
Capital social vărsat
Datorii financiare pe termen lung
B. Total ieșiri de lichidități prin:
Achiziții active fixe corporale, inclusiv TVA 120
Achiziții de active fixe necorporale
Dotari/Modernizari(invest. in curs)
C. Excedent/Deficit de flux de lichidități (A-B)
(Excedent:A>B; Deficit:A<B) -120
D1. Rambursări de credite pe termen lung 390 40 40 40 40 40 40
D2. Plăți de dobânzi la credite pe termen lung 18 5 5 5 5 5 5
E. Flux de lichidități net (C-D1-D2) -528 -45 -45 -45 -45 -45 -45
===================================================================================
II. ACTIVITATEA COMERCIALA
F. Încasări din activ. de exploatare, inclusiv TVA 3000 3000 2100 2100 2100 3300 3300
F1. Vânzări cu încasarea imediata – – – – – – –
F2. Vânzări pe credit 3000 3000 2100 2100 2100 3300 3300
G. Încasări din activitatea financiara 20 20 15 10 15 20 20
H. Încasări din activitatea excepționala
I. Total încasări (F+G+H) – – – – – – –
J. Plăți pentru activ. de exploatare, inclusiv TVA 3020 3020 2115 2110 2115 3320 3320
K. Flux brut, exclusiv plăți pt. impozite si taxe(I-J) 3224 3300 2300 2400 2400 3600 3600
L. Plăți pentru impozite si taxe -204 -280 -185 -290 -285 -280 -280
M1. Rambursari de credite pe termen scurt 120 110 80 80 80 120 120
M2. Plăți de dobanzi la credite pe termen scurt 22 22 21 – – – –
N. Plăți exceptionale 8 11 17 9 9 9 9
O. Total plăți, exclusiv cele pt. expl. (L+M1+M2+N) 170 163 133 99 104 149 149
P. Flux net (K-O) -374 -443 -318 -389 -389 -429 -429
III. FLUX DE LICHIDITATI (CASH-FLOW)
R. Flux net de lichidități al perioadei (P+/-E) -902 -488 -363 -434 -434 -474 -474
S. Disponibil/Necesar de lichidități al lunii prec. 404 -498 -986 -1349 -1783 -2217 -2691
T. Disponibil/Necesar de lichidități curent (S+R) -498 -986 -1349 -1783 -2217 -2691 -3165
Finanțat prin:
-credite globale de exploatare
-alte credite 250
Grafic anexat la tabelul nr.2
Din graficul de mai sus rezultă că : fluxul net de lichidități a crescut la data de 30 aprilie 2000 față de 31 decembrie 1999 cu 130,58 puncte procentuale, iar necesarul de lichidități a crescut la 30 aprilie 2000 cu 234,62 puncte procentuale.
Rezultă un necesar de disponibil de lichidități de 1.816 mil. lei, societatea având nevoie de un credit bancar.
Situația prognozată a încasărilor si plăților în perioada octombrie 2000 – aprilie 2001
Tabelul nr.3 -mil.lei-
==========================================================
OCT NOV DEC IAN FEB MAR APR ==========================================================
ÎNCASĂRI 3.020 3.020 2.115 2.110 2.115 3.320 3.320
–––––––––––––––––––––––––––––––––
– exploatare 3.000 3.000 2.100 2.100 2.100 3.300 3.300
–––––––––––––––––––––––––––––––––
– financiare 20 20 15 10 15 20 20
–––––––––––––––––––––––––––––––––
– excepționale
–––––––––––––––––––––––––––––––––
PLĂȚI 3.259 3.335 2.329 2.425 2.430 3.635 3.635
–––––––––––––––––––––––––––––––––
– exploatare 3.224 3.300 2.300 2.400 2.400 3.600 3.600
–––––––––––––––––––––––––––––––––
– financiare 15 15 14 15 15 15 15
–––––––––––––––––––––––––––––––––
– excepționale 20 20 15 10 15 20 20
Grafic anexat la tabelul nr. 3
Din graficul de mai sus se observă că în lunile de iarnă încasările scad față de lunile de toamnă și primăvară. Plățile sunt mai mari în lunile de toamnă și primăvară și mai mici în lunile de iarnă. Rezultă că agentul economic are o producție mai mare în lunile de toamnă și primăvară și mai scăzută în lunile de iarnă.
.3.2. Analiza bonității clientului
Pornind de la conținutul bilanțului contabil prelucrat si de la contul de profit si pierdere prelucrat, se va analiza situația bonității clientului pe baza unui sistem de indicatori de structura si performanta.
Indicatorii care stau la baza analizei si evaluării bonității clientului pot fi grupați in :
– gradul de îndatorare generala
– gradul de îndatorare financiara
j) viteza de rotatei
– rotația activelor circulante
– rotația stocurilor de materii prime
– rotația stocurilor de produse in curs de fabricație
– rotația stocurilor de produse finite/mărfuri
– durata medie de încasare a clienților
– durata medie de plata a furnizorilor
Durata medie de plată a furnizorilor Tabelul nr.4
Grafic anexat la tabelul nr.4
Din grafic rezultă că : lichiditatea curentă între anii 1998-2000 este cuprinsă între 102,91 % și 116,41% ceea ce indică că societatea are o lichiditate satisfăcătoare; solvabilitatea curentă a crescut în 2000 față de 1998 cu 10,72 puncte procentuale aceasta însemnând capacitatea unității de ași transforma toate activele sale în cash pentru plata tuturor datoriilor.
Crescând solvabilitatea durata medie de plată a furnizorilor (zile) a scăzut în anul 2000 față de 1999 cu 9 zile.
Ratingul de credit Tabel nr.5
Ratingul de credite reprezintă un calificativ exprimat numeric aferent calității portofoliului de împrumuturi al fiecărei unități bancare teritoriale. Scopul introducerii ratingulului de credite este acela de a diferenția nivelurile de risc în cadrul portofoliului de împrumuturi al băncii.
Nivelul cel mai bun al ratingului este 1, iar cel mai slab 5, practic un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptat fiind 3.
Ratingul de credit se determină pentru agentul economic prin marcarea căsuței corespunzătoare pentru fiecare criteriu ce caracterizează agentul economic și creditul, astfel încât pentru fiecare agent economic să se marcheze 14 căsuțe.
Formula de mai jos determină ratingul agentului economic.
CR =
Unde:
CR = ratingul mediu de credit
NCR = numărul criteriilor de rating I îndeplinite, cu I = 1,2………5
CR = = =2
Banca acordă credit societăți economice deoarece are un rating = 2..
FISA DE ANALIZA A ASPECTELOR
NEFINANCIARE CE CARACTERIZEAZA ACTIVITATEA CLIENTULUI
1.Denumirea clientului: S.C. NOVACOM S.A.
2.Ramura si sectorul din care face parte: Construcții
3.Sediul social (adresa, telefon, fax): Moreni str.Uzinei nr.2 jud. Dimbovita.
4.Forma juridica si data înregistrării la registrul comerțului: societate pe acțiuni, nr. înregistrare la registrul comerțului J15/694/1995, cod fiscal R6363765.
5.Capital social:
Valoare: 638 mil lei
Natura: privat
Structura: privat 100%
6.Conducerea societarii este asigurata de:
a) Administratori : GRIGORE MARIN director general,
b) Persoanele împuternicite sa angajeze societatea :
GRIGORE MARIN – director general
MARASESCU FELICIA – contabil sef
STEFANESCU RAZVAN – director comercial
STALTZKY MIHAI – director tehnic
7.Aspectele privind conducerea unitarii:
– calitatea morala si profesionala : buna
– prestigiu si experiența in ramura/sectorul de activitate : prestigiu bun, experiența 8 ani
– reputația manageriala : buna
– gradul de participare a echipei de conducere la capitalul societarii : 31%
8.Personalul unitarii:
223 salariați (215 cu carte de munca, 8 cu convenție)
9.Imobile aflate in patrimoniul firmei :
– clădire firma (nr.inv.1004)
– magazie (nr.inv.1006)
– atelier confecții metalice (nr.inv.1007)
– hala vopsitorie (nr.inv.1008)
– clădire birouri (nr.inv.1009)
– vestiar (nr.inv.1010)
– garsoniera (nr.inv.1013)
– depozit cherestea (nr.inv.1015)
10.Echipament de producție existente : instalație pentru uscat lemn
11.Tehnologie : medie
12.Capacitati de producție : utilaje pentru prelucrarea lemnului
13.Investitii in curs de execuție: modernizare linie prelucrare lemn
14.Sfera de activitate: Are lucrări in toata tara
15.Caracterul: Permanent
16.Produse si servicii: construcții civile si industriale, proiectare-consultanta, repere din lemn de fag pentru export si elemente de tâmplărie
17.Principalii furnizori:
– PREFABRICATE VEST SA BUCURESTI – SETTPPL SA CIMPINA
– BADUC SA BUCURESTI – BAUMEISTER SRL PLOIESTI
– COMAT ELECTRO SA BUCURESTI – PECO SA
– SUT CARPATI SA BUCURESTI – CONFORT SA TIRGOVISTE
– SOCERAM SA BUCURESTI – COMAT SA
– SUPARCOM SA BUCURESTI – DIRECTIA SILVICA DIMBOVITA
– ROMCIF SA FIENI
18.Cererea:
a)Posibilități de creștere : atragerea de noi clienți prin lucrări de calitate si preturi competitive
b)Principalii clienți :
– HEIN ROMANIA SA BUCURESTI
– ALWO TRADE PTE SINGAPORE
– ALPHA CONSTRUCT SA BUCURESTI
– EUROLEM SRL BUCURESTI
19.Piata actuala:
-poziția pe piata:-locala : locul 3
-județeana : locul 10
-naționala : nesemnificativ
-strategii de dezvoltare : extinderea activității.
20.Concurenti :
– dimbovita construct sa tirgoviste
– CORINT SA TIRGOVISTE
– CONFORT SA TIRGOVISTE
– AXA CONSTRUCT SA TIRGOVISTE
– DIANA SRL TIRGOVISTE
– malco srl moreni
– NECRAL SRL MORENI
21.Politica de preturi: preturi competitive prin participare la licitații deschise sau prin negociere directa
22.Politica promoțională: pe plan local prin mijloace proprii, Radio Minisat Tirgoviste.
23.Impactul factorilor nefinanciari externi asupra activității clientului :
DINAMICA INDICATORILOR
PRIVIND BONITATEA CLIENTULUI S.C. NOVACOM S.A .
Tabel nr.6
==========================================================
Nr. Denumirea indicatorilor Data determinării indicatorilor
crt. de bonitate 31-12-1998 31-12-1999 31-08-2000
==========================================================
1. Cifra de afaceri (mil lei) 15.333 23.106 55.937
–––––––––––––––––––––––––––––––––
2. Capitaluri proprii
– in sens strict (mil lei) 3.193 4.841 7.364
– in sens larg (mil lei) 3.425 5.060 7.364
–––––––––––––––––––––––––––––––––
3. Rezultatul exercițiului (mil.lei) 2.983 1.731 2.304
–––––––––––––––––––––––––––––––––
4. Fondul de rulment (mil lei) 172 1.675 1.648
–––––––––––––––––––––––––––––––––
5. Necesarul de (mil lei) – 1.511 132 1.244
fond de rulment
6. Trezoreria neta (mil.lei) 1.683 1.543 404
–––––––––––––––––––––––––––––––––
7. Lichiditate
– lichiditate imediata (%) 43,63 62,41 72,91
– lichiditate curenta (%) 102,91 125,93 116,41
– lichiditate la o data viitoare (%)
–––––––––––––––––––––––––––––––––
8. Solvabilitate (%) 157,43 155,09 168,15
–––––––––––––––––––––––––––––––––
9. Gradul de îndatorare
– generala (%) 186,86 189,76 146,73
– financiara (%) – 30,54 12,17
–––––––––––––––––––––––––––––––––
10. Viteza de rotație 2,52 3,03 5,04
active circulante(nr.rot.)
–––––––––––––––––––––––––––––––––
11. Rentabilitate
– rentabilitate de exploatare (%) 21,59 10,19 5,79
– rentabilitate economica (%)
– rentabilitate financiara (%) 94,19 35,94 31,40
–––––––––––––––––––––––––––––––––
12. Acoperirea dobânzii (nr.) 59,49 17,24 33,64
–––––––––––––––––––––––––––––––––
13. Rata valorii adăugate (%) 32,49 23,48 22,78
14. Politica de dividende (%) 42,47 16,75 2,82 =========================================================
Grafic 1 anexat la tabelul nr.6
Din grafic rezultă: cifra de afaceri a crescut în anul 2000 cu 40.604 mil. lei față de anul 1998; capitalurile proprii au crescut de la 3.425 mil. lei în 1998 la 7.364 mil. lei în 2000, rezultatul exercițiului a scăzut în anul 2000 cu 679 mil. lei față de anul 1998.
Cu toate că cifra de afaceri a crescut în anul 2000 față de anul 1998 rezultatul exercițiului a scăzut în anul 2000 față de anul 1998, una din cauze fiind creșterea cheltuielilor (creșterea prețurilor la materii prime și materiale, energie electrică ,creșterea salariilor și cheltuielilor aferente salariilor).
Grafic 2 anexat la tabelul nr.6
Din grafic rezultă : gradul de îndatorare financiară fiind în anul 2000 de 12,17% mai mic de 30%, societatea se încadrează la calificativul „Bun”; rentabilitatea financiară a scăzut în anul 2000 față de 1998 cu 62,79 puncte procentuale, aceasta exprimă capacitatea redusă a capitalului investit de a produce profit; politica de dividende a avut o descreștere de la 42,47% în 1998 la 2,28% în 2000 rezultând reinvestirea profitului într-o proporție mai mare.
Determinarea volumului liniei de credite. Tabelul nr.7
1. Cifra de afaceri realizata in perioada anterioara -mil.lei-
==========================================================
MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP
==========================================================
20.595 26.996 38.643 39.730 43.126 55.936 59.098
––––––––––––––––––––––––––––––––
2. Cifra de afaceri prognozat in perioada de creditare
-mil.lei-
=====================================================
OCT NOV DEC IAN FEB MAR APR
==========================================================
62.078 65.058 67.043 1.990 3.975 6.955 9.935
––––––––––––––––––––––––––––––––-
3. Soldul clienților neincasati in perioada anterioara
-mil.lei-
====================================================
MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP
=======================================================
7.955 2.539 13.235 8.719 4.432 4.481 4.256
––––––––––––––––––––––––––––––––
Soldul mediu
lunar al clienților=== 6.277 mil.lei
neâncasați
Cifra de afaceri
în perioada = 59098 – 20595 = 38.503 mil. lei
precedentă
Durata medie
de încasare = = 29 zile
a clienților în zile
Cifra de afaceri pe perioada
creditării în = 3020+2115+2110+2115+3320+3320 = 16.000 mil. lei
funcție de încasările prognozate
Volumul maxim al
liniei de credit Lc== 2.578 mil. lei
Grafic anexat la tabelul nr.7
Din grafic rezultă că în luna septembrie 1999 cifra de afaceri a crescut cu 38.503 milioane lei față de luna martie a aceluiași an, soldul clienților neâncasați în perioada septembrie 1999 a scăzut cu 3.699 mil. lei față de luna martie a aceluiași an.
În perioada martie – septembrie societatea a avut o creștere economică, scăderea soldul clienților neâncasați ducând la creșterea lichidității.
ÎNCASĂRI PRIN CONTUL CURENT 2511.1 – 51.1 / ROL
Tabelul nr.8 = mii lei =
Ianuarie 2000 Februarie 2000 Martie 2000 Aprilie 2000
363.568 1.337.576 349.902 50.441
Mai 2000 Iunie 2000 Iulie 2000 August 2000
42 8666 110455 55178
Grafic anexat la tabelul nr.8
Din tabel rezultă o fluctuație a încasărilor, maximul de încasări fiind în luna februarie, iar cea mai mică încasare fiind în luna mai. Acest lucru nu influențează rambursarea creditului deoarece linia de credit acordată societăți funcționează după sistemul revolving(efectuându-se trageri și rambursări pe toată perioada de valabilitate aprobată).
Aprobarea și acordarea creditului pe termen scurt de către
Banca Comercială Română
REFERAT DE CREDITE
PARTEA I : ELEMENTE DEFINITORII Sucursala Data: Nr.crt.
MORENI 24.10.2000 40
Nume client : SC NOVACOM SA MORENI
Cod fiscal : R6363765
Adresa : Moreni str.Uzinei nr.2, jud. Dimbovita
Client din anul : 1996
Cod ramura : 04 – Construcții
Cod departament : 27 – Construcții
Cod forma de proprietate : Z30
Giranți : SC NOVACOM SA
Debitor unic: SC NOVACOM SA
Scopul referatului : Acordarea unei linii de credit in suma de 250 milioane lei pentru creditarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere.
Descriere client : Societate pe acțiuni înmatriculata la Registrul Comerțului sub nr. J15/694/1995. Capital social privat, asociați fiind salariații societarii. Administratori GRIGORE MARIN, MARASESCU FELICIA, STEFANESCU RAZVAN.
Riscuri si metode de micșorare:
Nu se întrevăd riscuri majore întrucât :
Credibilitate morala buna, cifra de afaceri ridicata ( 55.937 mil.lei la 31.08.2000), societatea este clientul băncii din 1996 pana in prezent a beneficiat de multe credite fără sa înregistreze credite si/sau dobânzi restante deci serviciul datoriei bun.
Indicatorii riscului financiar la 31.08.2000 sunt :
– gradul de îndatorare generala : 146,73 %
– acoperirea dobânzii : 33,64 ori
Propuneri privind limita totala : 250 mil lei din care:
a) angajamente provenite din perioadele anterioare : –
b) angajamente noi propuse : 250 mil lei.
Rating de credite = 2 la 31.08.2000.
Suc. Data Nr. crt.
Moreni 24.08.2000 40
–––––––––––––––––––
Tara Clasificare tara
–––––––––––––––––––-
Rating 2 la 31.12.1998
2 la 31.08.2000 2 la 31.12.1999
–––––––––––––––––––-
Strategie fata de client
Creștere Scădere Constant Încetare
Da
SCOPUL solicitare credit Nou Modif. Analiza an
MODIF LIMITEI Creștere DA Scădere Constant
______________________________________________________________________________
INFORMATII I IIS IIML IVST IVF
RISC
DESPRE LIMITE TOTAL
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
RELATIE DIRECTA-LIMITA PRECEDENTA
RELATIE DIRECTA-LIMITA NOUA 250 250
RELATIE INDIRECTA-LIMITA PRECEDENTA
RELATIE INDIRECTA-LIMITA NOUA
LIMITA GRUP-PRECEDENTA
LIMITA GRUP-NOUA
______________________________________________________________________________
RISC TOTAL= CLASA IIS+IIML+10%IVST+25%IVF = 250 mil.lei
______________________________________________________________________________
STATUTUL JURIDIC: Societate pe acțiuni CODUL FORMEI
capital privat, capital social 638 mil lei DE PROPRIETATE:Z30 ______________________________________________________________________________
COTATA: NU COTARE: AGENTII DE RATING:
PROPRIETARI : salariații societarii
CONDUCERE: Consiliu de administrație condus de ing. GRIGORE MARIN in calitate de președinte
AUDITORI: Cenzori
RELATII CU ALTE BANCI: Nu
DATA INFIINTARII: 1995
PROFITABILITATE CLIENT GRUP
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
An prec.1999 An crt.2000 An prec. An crt.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
DOBANDA INCASATA 120 94
DOBANDA RESTANTA+PENALITATI – –
DOBANDA RESTANTA+PENALITATI-sold – –
CREDITE RESTANTE – –
CREDITE RESTANTE-sold – –
DEPOZITE+DISPONIBILITATI 1.683 2.521
TREZORERIE 1.543 404
COMISIOANE 152 111
PROVIZIOANE CONSTITUITE (sold) – –
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
EXCEPTIE DE LA POLITICA BANCII : Nu
NIVEL FINAL DE COMPETENTA : SUCURSALA MORENI
OFITER DE CREDITE LOCAL : Ghiculescu Georgica
OFITER DE CREDITE -NIVEL FINAL DE COMPETENTA DATA APROBARII : 24.10.2000
Ultima revizuire a calității la data : 31.08.2000
Rezultatul revizuirii daca este corect : DA
Daca rezultatul revizuirii este NU
-detalii in partea a II-a a referatului
DOCUMENTATIE REVIZUITA LA DATA DE :
______________________________________________________________________________
LIMITE LIMITE DESCRIERE PRODUS TERMEN COD
EXISTENTE NOI 250 CREDIT IIS
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
TOTAL 250
PRODUSUL 1: 250 UTILIZARI DIN DESCHIDERI scurt
DE CREDITE PERMANENTE (LINII DE CREDITE)
a) Descrierea tranzacției :
Societatea solicita o linie de credit pentru creditarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere in suma de 250 mil.lei.
b) Sursa de rambursare :
Sursa neidentificabilă: încasările realizate prin contul curent din contravaloarea producției realizate.
c) Garanții :
Gaj fără deposedare, ca forma unica de garantare conform contractului de gaj autentificat sub nr.3825/23.10.2000 si înscris in registrul de gajuri la Judecătoria Moreni sub nr.12/23.10.2000.
d) Termen de rambursare : 180 de zile, respectiv 21.04.2001.
e) Preț: Dobânda = 45% pe an, revizuibilă in funcție de costul resurselor.
CONCLUZII SI PROPUNERI
Din analiza indicatorilor care stau la baza evaluării bonității clientului au rezultat următoarele concluzii:
-indicatorii stabiliți pe baza bilanțului contabil prelucrat (fond rulment pozitiv, necesar de fond de rulment pozitiv si trezoreria neta pozitiva ) reflecta situația structurii patrimoniului agentului economic la data de 31.08.2000.
-indicatorii de bonitate prezintă o situație favorabila : lichiditatea curenta 116,41%, solvabilitatea 168,15%, viteza de rotație a activelor circulante 5,04 ori, rentabilitatea financiara 31,40%, acoperirea dobânzii 33,64 ori.
-societatea înregistrează la data de 31.08.2000 un profit in valoare de 2.304 milioane lei, reflectând o activitate rentabila.
-evaluarea aspectelor nefinanciare din fisa de analiza a acestora (anexa nr. 6 ) reflecta un risc nesemnificativ al activității clientului, care nu influențează negativ asupra credibilității clientului si a adoptării deciziei de creditare.
-rating = 2
-serviciul datoriei către banca este “BUN”.
-creditele angajate sunt clasificate in categoria “ OBSERVATIE”.
-garanția acceptata conform NM1/1997 este gajul fără deposedare ca unica forma de garantare la aceasta categorie de credit, ceea ce clasifica aceasta tranzacție in categoria a II-a cu risc asociat de 100 %.
-pentru gaj s-a încheiat contract de gaj fără deposedare înscris in registrul de gajuri la Judecătoria Moreni sub nr.12/23.10.2000.
AVAND IN VEDERE CA:
1) Aspectele rezultate din activitatea economico-financiara a activității clientului sunt pozitive: lichiditate, solvabilitate, rentabilitate, acoperirea dobânzii, cifra de afaceri, rotația activelor circulante, înregistrează profit, clasificarea creditelor in categoria de performanta “ IN OBSERVATIE”, volumul plaților restante normal.
2) Evaluarea aspectelor nefinanciare nu au relevat un risc semnificativ al activității clientului.
3) In cursul anului 2000 societatea nu a beneficiat de credite de la BCR, in prezent având un credit la BIR Moreni-societate in lichidare.
PROPUN
Fata de cele prezentate propun acordarea liniei de credite in suma de 250 milioane lei.
DETALII SEMNIFICATIVE PRIVIND CREDITUL
AFACERE,RISCUL DE RAMURA SI DE TARA, RAPORT
Societatea are ca principal obiect de activitate construcții civile si industriale si producția de repere din lemn si elemente de tâmplărie pentru intern si export.
Calitatea producției este buna, neânregistrând reclamații.
Principalii beneficiari sunt:
HEIN ROMANIA SA BUCURESTI
ALPHA CONSTRUCT SA BUCURESTI
EUROLEM SRL BUCURESTI
ALWO TRADE PTE SINGAPORE
Principalii furnizori de materii prime sunt:
PREFABRICATE VEST SA BUCURESTI
BADUC SA BUCURESTI
COMAT ELECTRO SA BUCURESTI
CONDUCERE, FORMA DE PROPRIETATE, STRUCTURA ORGANIZATORICA
Este o societate pe acțiuni cu capital integral privat, având ca acționari principali : GRIGORE MARIN, STEFANESCU RAZVAN.
Administratorii societarii sunt : GRIGORE MARIN-director general, STEFANESCU RAZVAN-director comercial, MARASESCU FELICIA-contabil sef .
Societatea are sediul in Moreni str.Uzinei nr.2 jud. Dimbovita.
STRUCTURA CREDITULUI, RISCUL GARANTIEI
Societatea solicita
– o linie de credite pentru activitatea curenta in suma de 250 mil.lei
Riscul garanției este 100%.
Volumul utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) – Lc, in cazul creditării de ansamblu a activității curente, se determina in funcție de cifra de afaceri pe perioada creditării si durata medie de încasare a clienților exprimata in zile, după formula :
Cifra de afaceri pe perioada creditării x Durata medie de încasare a
clienților (in zile)
Lc = –––––––––––––––––––––––––––––-
Perioada de creditare (in zile)
Cifra de afaceri pe perioada creditării se determina având in vedere încasările efective din perioada de prognoza in limita cash-flow-ului agentului economic.
Cifra de afaceri = 16.000 mil.lei
Durata medie de încasare a clienților, exprimata in număr de zile – Nz se calculează utilizând următoarea formula :
Soldul mediu lunar al clienților neincasati pe o
perioada precedenta egala cu perioada de creditare x Perioada de creditare (in
zile)
Nz = –––––––––––––––––––––––––––––––
Cifra de afaceri realizata in perioada precedenta, egala cu perioada
de creditare
Nz = ( 6.277 x 180 ) / 38.503 = 29 de zile
Lc = ( 16.000 x 29 ) / 180 = 2.578 mil.lei
Capacitatea de rambursare a împrumutatului este :
176 70
Cr = ––- x 180 x –– = 256 mil.lei
90 100
RISCUL FINANCIAR
Performanta economico-financiara a agentului economic este “B”, iar serviciul datoriei
este “BUN” , categoria creditului fiind “IN OBSERVATIE”.
Referitor la situația patrimoniala se fac următoarele precizări:
I.ACTIVE IMOBILIZATE: sunt in creștere in cifre absolute 3.253 mil. lei in 1998, 6.461 mil. lei in 1999 si 6.957 mil. lei in 2000 ponderea lor in total activ fiind in descreștere 34,82% in 1998, 45,50% in 1999 si 38,37% in 2000.
1.1. Imobilizări necorporale : sunt relativ constante in cifre absolute 26 mil.lei in 1998, 25 mil.lei in 1999 si 26 mil.lei in 2000 si in descreștere ca pondere in total activ 0,28% in 1998, 0,18% in 1999 si 0,14% in 2000.
. Imobilizări corporale : sunt in creștere in cifre absolute 3.227 mil.lei in 1998, 6.436 mil.lei in 1999 si 6.931 mil.lei in 2000 si in descreștere ca pondere in total activ 34,54% in 1998, 45,33% in 1999 si 38,23% in 2000.
II. ACTIVE REALIZABILE:
sunt in creștere in cifre absolute 4.407 mil.lei in 1998, 5.217 mil.lei in 1999 si 9.877 mil.lei in 2000 ca si ponderea lor in total activ 47,17% in 1998, 36,74% in 1999 si 54,48% in 2000.
2.1. Stocuri : sunt in creștere in cifre absolute 3.508 mil.lei in 1998, 3.851 mil.lei in 1999 si 4.144 mil.lei in 2000 si in descreștere ca pondere in total activ 37,55% in 1998, 27,12% in 1999 si 22,86% in 2000.
2.2. Creanțe comerciale cu scadenta < 1 an sunt in creștere in valoare absoluta 899 mil. lei in 1998, 1.263 mil.lei in 1999 si 5.648 mil.lei in 2000. Din clienții cu pondere amintim: Durata medie de încasare a clienților a crescut de la 8 de zile in 1999 la 11 zile in 2000.
III. TREZORERIA POZITIVA
este de 1.297 mil.lei in 2000 formata din disponibilități la bănci si in casa.
IV. PASIVE PE TERMEN LUNG
sunt in creștere atât in valoare absoluta 3.425 mil.lei in 1998,
8.136 mil.lei in 1999 si 8.605 mil.lei in 2000 si in descreștere ca pondere in total pasiv 36,66% in 1998, 55,38% in 1999 si 47,46% in 2000.
Capitalul social vărsat este de 638 mil.lei.
Capitalurile proprii in valoare de 7.364 mil.lei in 2000 au următoarea componenta:
– capital social vărsat 638 mil.lei
– fonduri 4.337 mil.lei
– rezerve 85 mil.lei
– rezultatul exercițiului 2.304 mil.lei
V. DATORII CURENTE CU SCADENTA < 1AN
au crescut in cifre absolute de la 5.085 mil.lei in 1999 la 8.633 mil.lei in 2000 ca si ponderea lor in total pasiv 34,61% in 1999 la 47,61% in 2000.
Datoriile totale in suma de 10.767 mil.lei reprezintă 59,38% din total pasiv.
VI. TREZORERIA NEGATIVA
este de 893 mil.lei reprezentata de creditul angajate la BIR Moreni in suma de 132 mil.lei si alte datorii financiare in suma de 761 mil.lei.
NUME : NOVACOM S.A.
RELATII CU BCR SI ALTE BANCI
Societatea NOVACOM SA este clientul băncii din anul 1996 , derulează operațiuni de încasări si plăți si prin alte bănci : BRD si BCIT.
Are credit la BIR Moreni – societate in lichidare.
Nu are credite sau dobânzi restante, se încadrează la rating = 2 cu serviciul datoriei bun.
CONTRACT DE CREDITE
Nr. 40 din 24.10.2000
Între BANCA COMERCIALA ROMANA S.A. SUCURSALA MORENI înmatriculata la registrul comerțului sub nr.J/15/642 din 15.06.1991 cu sediul in Moreni str.cpt. Pantea Ion nr.14 jud. Dimbovita denumita in prezentul contract “banca” reprezentata prin ec. BALOIU VASILE in calitate de director si prin ec.CONSTANTIN CORNELIA in calitate de contabil sef, pe de o parte si
S.C. NOVACOM S.A. înmatriculata la registrul comerțului sub nr.J15/694 din 1995 cu sediul in orașul Moreni str.Uzinei nr.2, județul Dimbovita denumita “împrumutat”, reprezentata prin ing.GRIGORE MARIN in calitate de director general si prin MARASESCU FELICIA in calitate de contabil sef, a intervenit următorul contract de împrumut :
1. Banca acorda împrumutatului o linie de credite in suma de 250.000.000 lei (douasutecincizecimilioanelei) pe termen 180 zile cu o dobânda curenta de 45% pe an.
2. Creditul va fi utilizat numai pentru creditarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere.
3.Creditul se acorda prin următoarele conturi :
20214.1-51.11/ROL – utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite).
4. Modalitatea de efectuare a plaților din credite este viramentul ca regula
generala pentru toate plățile, eventualele plăți in numerar vor fi aprobate ulterior,
pe măsura apariției necesitaților.
5. Creditul se utilizează eșalonat, prin decontarea documentelor de plata pana cel mai târziu la data de 21.04.2001.
6. Pentru administrarea creditului, banca va percepe împrumutatului, odată cu acordarea creditului, un comision de 0,5% calculat la valoarea plafonului aprobat, iar pentru neutilizarea acestuia se va percepe un comision de 2% pe an din suma plafonului neutilizat.
7. Pe parcursul utilizării si rambursării creditului, banca poate modifica dobânda in funcție de evoluția inflației si a costului resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.
8. Împrumutatul accepta nivelul actual al dobânzii curente de 45% pe an, precum si eventualele modificări pana la nivelul de 100% pe an, iar in situația in care pe parcursul creditării nivelul dobânzii curente va depăși limitele acceptate inițial, banca se obliga sa aducă la cunoștința împrumutatului noul nivel al dobânzii.
În cazul in care urmare comunicării băncii împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat si dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunostinta, banca are dreptul de a considera ca acceptat noul nivel al dobânzii si următoarele, pana la rambursarea integrala a creditului, fără îndeplinirea altor formalități.
9. Dobânda si comisionul la împrumutul acordat se calculează si se plătește in ultima zi a lunii curente, inclusiv in perioada de gratie când nu se rambursează ratele de credit. Dobânda se încasează de banca direct din contul curent pe baza de nota contabila, eliberând împrumutatului un extras de cont si un exemplar al notei contabile privind plata dobânzii.
10. Termenele si ratele de rambursare a creditului au fost stabilite de comun acord intre părți, astfel :
==========================================================
Nr. crt Data scadentei Rata de rambursat Obs.
==========================================================
1. 21.04.2001 250.000.000 lei
==========================================================
11. Creditul se poate rambursa si înainte de scadenta, integral sau parțial, in care caz banca va recalcula in mod corespunzător dobânda datorata. Banca poate recupera de la împrumutat eventualele daune reparatorii determinate de retragerea de către banca a creditului ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către clienți.
12. Nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate da dreptul băncii de a percepe o dobânda majorata cu 5% pe an peste dobânda curenta, iar începând cu ziua scadentei, acestea se vor trece la “credite restante pana la 30 de zile”.
In cazul in care in termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea unor sume in contul “credite restante pana la 30 de zile” nu se creează disponibil in contul curent pentru rambursarea acestora, începând cu a 31-a zi, creditele respective se vor trece pe baza de note contabile întocmite de ofițerii de credite, din contul “credite restante pana la 30 zile” in contul “credite restante peste 30 de zile”.
La data înregistrării in contul “credite restante peste 30 de zile” a unei rate din credit nerambursat la scadenta, toate sumele viitoare datorate de împrumutat in baza contractului de credit (comisioane, dobânzi, rate) devin scadente. Toate aceste sume viitoare se cumulează in acest moment cu sumele restante, neachitate, ele fiind urmărite la recuperare conform legii.
13. Eventualele dobânzi datorate băncii, care nu au putut fi încasate la sfârșitul lunii, la aceasta data sau in ziua lucrătoare imediat următoare, vor fi înregistrate in contul “Decontări privind dobânzi de încasat pana la 30 de zile” si se va urmări recuperarea lor din încasările agenților economici, potrivit legii.
La sfârșitul lunii, in ultima zi lucrătoare, dobânzile neâncasate se virează in contul “Decontări privind dobânzi de încasat peste 30 de zile”.
14. Ordinea încasării creanțelor cuvenite băncii este următoarea:
-comisioane, taxe si speze bancare;
-dobânzi mai vechi de 30 zile;
-credite restante mai vechi de 30 de zile;
-dobânzi neâncasate pana la 30 de zile;
-credite restante pana la 30 de zile;
-dobânzi curente;
-credite curente;
15. Împrumutatul se obliga sa garanteze creditul in suma de 250.000.000 lei si dobânzile aferente cu următoarele garanții constituite in favoarea băncii, astfel:
– Gaj fără deposedare autentificat sub nr.3825/23.10.2000 înscris in registrul de gajuri la Judecătoria Moreni sub nr.12/23.10.2000.
Total garanții = 720.000.000 lei.
16.Bunurile admise in garanție sunt asigurate astfel :
Polița seria F nr.036889/23.10.2000 OMNIASIG S.A.
Drepturile de despăgubire, ce vor rezulta din contractele de asigurare încheiate pentru bunurile admise in garanție, sunt cesionate in favoarea băncii.
Contractele de asigurare vor fi reânoite astfel încât creditul rămas de rambursat si
dobânzile aferente sa fie permanent acoperite cu garanții asigurătorii.
Originalul contractelor de asigurare se păstrează la banca.
17. Banca are dreptul sa verifice, inclusiv la sediul împrumutatului, respectarea condițiilor in care s-a acordat creditul, existenta permanenta si integritatea garanțiilor asigurătorii pe toata perioada creditării.
18. Înstrăinarea, degradarea, păstrarea sau utilizarea bunurilor admise in garanție in condiții necorespunzătoare, precum si minusurile de garanție constatate, dau dreptul băncii de a retrage creditul negarantat înainte de scadentele stabilite.
19. Împrumutatul se obliga:
a) sa utilizeze creditul aprobat numai in scopul pentru care a fost acordat;
b) sa restituite băncii creditul utilizat si sa achite dobânda si comisioanele bancare la termenele prevăzute in prezentul contract;
c) sa respecte prevederile instrucțiunilor si normelor de lucru ale băncii si sa reflecte corect si la zi in evidentele sale contabile toate operațiunile privind acordarea, utilizarea si rambursarea creditului;
d) sa depună la banca la termenele stabilite de Ministerul Finanțelor bilanțul contabil (situațiile contabile periodice);
e) sa pună la dispoziția băncii toate documentele solicitate (buget de venituri si cheltuieli, contul de profit si pierdere, fluxul de lichidități prognozat (cash-flow), precum si orice alte documente privind garanțiile, bunurile cumpărate sau realizate din credit si cele care privesc activitatea desfășurată);
f) sa menționeze pe documentele de plata poziția din documentării, unde se regăsește cheltuiala, precum si sursa din care se efectuează plata (surse proprii, credit) in cazul creditelor pentru echipament (investiții).
20. Banca va anula creditul aprobat, in cazul furnizării de către împrumutat a unor date nereale, trecând la rambursarea acestuia după expirarea unui termen de preaviz de 5 zile, dat in scris.
Banca va întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea creditului aprobat in cazul in care împrumutatul nu a respectat prevederile prezentului contract.
21. Banca nu preia riscul politic sau cel ce decurge din calamitatule naturale si nu răspunde de autenticitatea documentelor prezentate de împrumutat.
22. Relațiile reciproce dintre părțile contractante, nereglementate prin prezentul contract sunt supuse regulilor generale de creditare precum si celorlalte instrucțiuni si norme de lucru ale băncii in vigoare in prezent.
23. Împrumutatul se obliga sa declare băncii daca are contracte de credite si cu alte societari bancare si care sunt garanțiile acestora. NOVACOM SA are credit la B.I.R. Moreni -societate in lichidare, garantat cu gaj mobiliar.
24. Clauze specifice:
Periodic si cel puțin o data pe trimestru in cadrul utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite), acordate pe perioade mai mari de 90 de zile, ofițerii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora urmărindu-se îndeplinirea condițiilor avute in vedere la aprobarea creditului, in ce privește : performanta financiara, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, situația exporturilor, precum si rulajul încasărilor si plaților derulate pe seama creditului respectiv.
Daca din analiza efectuata rezulta ca nu mai sunt îndeplinite condițiile avute in vedere la acordarea utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) sau rulajul creditor (rambursările din credit) realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel puțin la nivelul plafonului aprobat, banca va sista utilizările din deschideri de credite permanente si va proceda la recuperarea soldului rămas in cel mult 30 de zile de la data analizei, fără a depăși perioada maxima de creditare admisa de lege.
Perioada de tragere (de utilizare) curge de la data semnării contractului si pana cel mai târziu cu 15 zile înainte de scadenta liniei, creându-se astfel posibilitatea rambursării soldului rămas pe seama încasărilor pe ultimele 15 zile.
25. Alte clauze:
Litigiile de orice fel dintre părțile contractante si nerezolvate pe cale amiabila vor fi soluționate de instanțele judecătorești competente.
26. Prezentul contract are valoare de înscris autentic si constituie titlu executoriu.
27. Modificarea prevederilor prezentului contract poate fi făcuta numai prin acordul ambelor părți pe baza unui act adițional.
28. Acest contract a fost încheiat in număr de 3 exemplare din care 2 exemplare rămân la banca si 1 exemplar la împrumutat.
Anexele nr.5, 6, 10, 45, fac parte integranta din contract.
Rambursarea creditului pe termen scurt de către firma
NOVACOM – S.A
Rambursarea liniei de credite de către S.C. NOVACOM – S.A. funcționează după sistemul revolving, efectuându-se trageri și rambursări pe toată perioada de valabilitate aprobată.
Prin modul de funcționare (revolving) aceste tipuri de credite se rambursează zilnic pe seama rulajului creditor (încasări), al conturilor separate de împrumut respective.
Înaintea expirării scadenței se va revizuii modul de utilizare a liniei de credit, urmărindu-se îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea acesteia în ce privește serviciul datoriei, ratingul creditului, indicatorii de bonitate și rulajul încasărilor și plăților derulate pe seama acestui credit.
Pe baza concluziilor revizuirii efectuate se va decide recuperarea soldului rămas de restituit din disponibilitățile și încasările realizate de firma S.C. NOVACOM – S.A. în contul curent sau prelungirea pe bază de act adițional al creditului pe noi perioade de creditare.
Soldul contului de împrumut al linie de credite se rambursează pe bază de ordin de plată întocmit de împrumutat sau notă contabilă întocmită de bancă pe seama disponibilităților și încasărilor din contul curent.
Dacă s – a constat că agentul economic nu mai îndeplinește condițiile prelungirii liniei de credit și nu are nici disponibilități pentru stingerea acesteia creditul se trece la restanță.
Pentru credite restante, banca percepe dobânzi penalizatoare diferențiate în funcție de vechimea creditelor restante (până la 30 zile sau peste 30 zile).
Pentru creditul restant și dobânda restantă banca constituie provizioane specifice de risc.
În situația în care agentul economic înregistrează datorii restante din credite și dobânzi, mai vechi de 30 zile, banca împreună cu debitorul va analiza toate posibilitățile de redresare economico-financiară a împrumutatului, capacitatea acestuia de a genera lichidități pe baza cărora să fie acoperite datoriile, precum și realitatea și viabilitatea eventualelor programe de redresare financiară prezentate băncii.
După epuizarea tuturor posibilităților de recuperarea creanțelor băncii, aceasta va proceda la punerea în întârziere și comunicarea constatării incapacității de plată a clientului în vederea acționării în justiție pentru obținerea titlului executoriu și / sau trecerea la executarea silită potrivit legii ca ultimă măsură de recuperare.
Dacă creditul restant are cel puțin 365 zile sau agentul economic înregistrează pierdere creditul și dobânda restantă se trec în afara bilanțului contabil fiind urmărite în continuare.
Ținând seama de faptul că pentru creditele și dobânzile aferente trecute în afara bilanțului nu se va mai calcula provizioane specifice de risc și nici rezerva generală pentru riscul de credite, întrucât acestea nu mai figurează în expunerea brută și netă a băncii, solicitarea investirii cu formulă executorie a contractelor de credite și garanție se va face cu multă prudență, după o atentă analiză și numai în cazul clienților la care nu mai există șanse reale de recuperare pe cale amiabilă a creanțelor băncii.
Procedura reorganizării și falimentului conform legii numărul 64/1995 se va declanșa numai după ce sau epuizat toate celelalte posibilități de recuperare a creanțelor băncii, inclusiv executarea silită.
Tabel de Rambursare a creditului
Grafic anexat la Rambursare a Creditului
Linia de credit funcționând după sistemul revolving pot avea loc trageri zilnic fără a se depășii plafonul aprobat. În tabelul de mai sus sunt trecute plățile și încasările efectuate de agentul economic în perioada celor 180 de zile durata valabilității creditului aprobat. Se observa ca in zilele in care agentul economic a avut încasări creditul nu a fost angajat în întregime.
Acest lucru îi permite clientului să facă plăți zilnic din contul său pentru cheltuielile curente fără a intra cu creditul la restanta.
Eficiența economică a utilizării creditului pe termen scurt de către Banca Comercială Română și de către firma S.C. NOVACOM – S.A.
Banca a aprobat deschiderea liniei de credit firmei S.C. NOVACOM – S.A. pe termen de 180 zile deoarece aceasta a avut un rating de credit de maxim 2 și un serviciu bun al datoriei.
La acordarea liniei de credit banca a perceput un comision de 0,5% aplicat la valoarea creditului.
Pe perioada acordării liniei de credit la sfârșitul fiecărei luni se calculează un comision de 2% aplicat creditului neutilizat.
Banca preferă să acorde deschiderea unei linii de credite deoarece spre deosebire de celelalte credite pe termen scurt (cu excepția creditului global de exploatare) care pot fi trecute la restanță după prima lună de la acordarea lor, linia de credit se poate trece la restanță după împlinirea termenului de 180 de zile în urma unei revizuiri a modului de utilizare a ei și dacă firma nu are disponibil în contul curent de recuperarea soldului rămas.
Ofițerul de credite periodic, înaintea expirării scadenței, urmărește îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea liniei de credit în ce privește serviciul datoriei, ratingul creditului, indicatorii de bonitate, rulajul încasărilor și plăților derulate pe seama creditului.
Pe baza concluziilor revizuirii efectuate se va decide recuperarea soldului rămas de restituit din disponibilitățile și încasările realizate de firmă 2n contul curent sau prelungirea pe bază de act adițional a creditului pe noi perioade de creditare.
Dacă firma nu mai îndeplinește condițiile avute în vedere la aprobarea liniei de credite și nu are nici disponibil de recuperarea soldului rămas, creditul este trecut la restanță.
Trecerea creditului și dobânzii la restanță implică constituirea de către bancă a provizioanelor de risc acesta presupunând o cheltuială în plus.
În cazul în care firma îndeplinește condițiile avute în vedere la aprobarea liniei de credit, aceasta se prelungește pe bază de act adițional a creditului pe o nouă perioadă de creditare. Prelungirea liniei de credit dă siguranță băncii că își poate recupera în bune condiții creditul și dobânda deci plasamentul a fost bine făcut.
Pentru firma S.C. NOVACOM – S.A. punerea la dispoziție a liniei de credit presupune că poate face trageri în limita plafonului aprobat ori de câte ori are nevoie pentru ași rezolva problemele curente.
Funcționarea liniei de credit pe sistem revolving (acest tip de credit se rambursează zilnic pe seama rulajului creditor) îi permite firmei să nu-și facă probleme în fiecare lună, că la o dată fixă să plătească rata de credit.
Singura grijă în această perioadă de 180 zile este aceea de a avea disponibil în contul curent la începutul fiecărei luni pentru a plăti dobânda.
Neplata dobânzii la termen duca la trecerea ei la restanță. Dacă firma își păstrează condițiile avute în vedere la aprobarea liniei de credit, pe baza concluziilor efectuate de ofițerul de credite se poate prelungii linia de credit pe bază de act adițional la credit pe o nouă perioadă de creditare.
În aceste condiții de această linie de creditare firma se poate folosi pe o perioadă nedeterminată. Această situației îi dă firmei siguranța că are la dispoziție un disponibil în limita plafonului aprobat pe care îl poate folosi pentru rezolvarea problemelor curente.
În cazul în care firma nu-și respectă condițiile avute în vedere la aprobarea liniei de credite și nu are nici disponibil de recuperare a soldului rămas, creditul este trecut la restanță până la 30 zile, peste 30 zile iar după această perioadă banca împreună cu firma va analiza toate posibilitățile de redresare economico – financiară.
Capitolul 5
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Apariția băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerțului și acumularea capitalului monetar, expresie a producției manufacturiere și a expansiunii generale a economiei.
Legate de nevoile comerțului și desfășurând principalele operațiuni prin intermediul efectelor comerciale, în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale
Sistemul bancar românesc se reorganizează radical în sensul structurării sale pe doua trepte organizatorice, respectiv Banca Națională a României și băncile comerciale
Prin bănci se redirecționează fluxurile monetare din economie, de la entitățile economice ce au exces de resurse la un moment și care plasează aceste resurse în bănci sub forma de depozite la entitățile economice aflate în deficit sub forma creditelor.
Restructurarea sistemului bancar la condițiile economiei de piață este un proces deja demarat o dată cu eliminarea, la 1 decembrie 1990, a operațiunilor comerciale efectuate de Banca Națională și acordarea statului de bancă centrală cu atribuțiuni exclusiv monetare și financiare.
Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și instituțiile financiare cărora, prin lege, li s-a acordat statutul de bănci. Banca Națională a României este banca centrală a țării, instituția de emisiune a statului român. Banca Națională a României coordonează și stabilește reglementările în domeniile : monetar, de credit, valutar și de plăți, asigurând, totodată, supravegherea celorlalte instituții bancare.
Banca Comercială Română acordă un credit pe termen scurt (linie de credit) firmei S.C. Novacom S.A..
Din analiza indicatorilor care stau la baza evaluării bonității clientului au rezultat următoarele concluzii:
indicatorii stabiliți pe baza bilanțului contabil prelucrat
fond rulment pozitiv – 1648 mil. lei
necesar de fond de rulment pozitiv – 1244 mil. lei
trezoreria neta pozitivă – 404 mil. lei
reflectă situația structurii patrimoniului agentului economic la data de 31.08.2000.
Fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment rezultând o trezorerie netă pozitivă, situație în care de regulă nu sunt angajate credite pe termen scurt, sau, în mod conjunctural disponibilitățile depășesc eventualele credite angajate.
Indicatorii de bonitate prezintă o situație favorabilă :
lichiditatea curentă 116,41% –
solvabilitatea 168,15%,
viteza de rotație a activelor circulante 5,04 ori,
rentabilitatea financiară 31,40%,
acoperirea dobânzii 33,64 ori.
Lichiditatea curentă este o lichiditate satisfăcătoare pentru bancă reprezintă capacitatea agentului economic de a–și transforma activele sale circulante în cash, pentru a-și achita la timp datoriile pe termen scurt.
Solvabilitatea reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate activele sale în cash pentru plata tuturor datoriilor. Banca urmărește evidențierea ponderii contribuției personale a acționarilor la finanțarea datoriilor, comparată cu participarea terților inclusiv banca.
Viteza de rotație a activelor circulante arată numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade. Cu cât numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade (un an) este mai mare cu atât activele circulante au fost folosite mai eficient.
Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalului investit de a produce profit. Acest indicator reflectă o bună capacitatea a agentului economic de ași achita dobânda.
-societatea înregistrează la data de 31.08.2000 un profit in valoare de 2.304 milioane lei, reflectând o activitate rentabilă.
PROPUNERI :
firma să-și crească gradul de autofinanțare prin creșterea veniturilor din exploatare, veniturilor financiare și excepționale (fără provizioane) și scăderea cheltuielilor din exploatare, financiare și excepționale (mai puțin amortizări și provizioane).
să crească fondul de rulment prin creșterea pasivelor pe termen lung care să finanțează nu numai activele imobilizate dar și o parte din activele realizabile ducând la un excedent al pasivelor pe termen lung față de activele imobilizate, rezultând un fond de rulment pozitiv.
necesarul de fond de rulment să fie negativ, atunci când activele realizabile sunt mai mici decât datoriile curente cu scadență mai mică de un an și deci există un surplus de resurse atrase.
trezoreria netă să fie pozitivă, ea reflectând diferența dintre fondul de rulment, superior, necesarului de fond de rulment.
să nu apară diferențe semnificative între lichiditatea curentă și lichiditatea imediată, aceasta însemnând că viteza de rotație a stocurilor este foarte mare, ceea ce duce la capacitatea clientului de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilități.
gradul de îndatorare generală să fie până la 60%.
gradul de îndatorare financiară să fie până la 30%.
viteza de rotație a activelor circulante să fie cât mai mare într-o perioada de timp (1 an).
rentabilitatea brută de exploatare și rentabilitatea economică să aibă o valoare cât mai mare.
politica de dividende dusă de acționari să fie corectă, adică ponderea dividendelor din totalul profitului obținut să fie cât mai mică pentru ca profitul să fie reinvestit.
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelache Gabriela – Piețe de capital și tranzacții bursiere, Editura Didactică și Pedagocică R.A., București, 1997
Basno Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică și Pedagocică R.A. București, 1997
Basno Cezar, Nicolae Dardac – Operațiuni Bancare – Instrumente și tehnici de plată, Editura Didactică și Pedagocică R.A. București, 1996
Dedu Vasile – Gestiunea bancară, București, 1995
Dedu Vasile – Management Bancar, București, 1997
Filipescu Ion – Drept Civil, Editura Actani, București, 1997
Ionescu Lucian – Băncile și Operațiunile Bancare, Editura Economică, București, 1996
Ianfred Silberstein – Drept bancar, Curs I.B.R., 1998.
Roxin Luminița – Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică și Pedagocică R.A. București, 1997.
Tudorache Dumitru, Tănasie Bian, Constantin Puianu – Elemente de tehnică și strategie bancară, Editura Alas, 1996.
Tudorache Dumitru – Curs de monedă U.R.A., 2001.
Norma Nr.1/2000 a Băncii Comerciale Române S.A.- privind activitatea de creditare.
Norma 3/1994 privind provizioanele
Norma B.N.R. nr.8/1999 privind limitarea riscului băncilor
Legea Bancară nr.58/1998
Regulamentul nr.3/1996 privind organizarea și funcționarea Centralei Incidentelor de Plăți.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Creditarea pe Termen Scurt (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131912)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.