. Creditarea Bancara a Agentilor Economici

Introducere

Creditul este o activitate de baza într-o banca, ea putand genera profituri importante pentru investitie.

Creditul reprezinta o anticipare a unor castiguri viitoare si comporta, prin valoarea sa, existenta unor riscuri: unul de insolvabilitate a clientului, care poate duce la pierderea din partea bancii a sumei date cu împrumut si altul de imobilizare, situatie în care clientul, din diferite motive, nu ramburseaza la scadenta sumele primite.

Din punct de vedere al obiectului creditarii, acest tip de credite pentru investitii si pentru cunoasterea lor trebuie sa se porneasca de la activul bilantului contabil al agentului economic ce solicita creditul. Aici fiind cuprinse masini, utilaje, aparate si instalatii, mijloace de transport, unelte si obiecte de inventar gospodaresc.

Scopul societatii comerciale MONDEX SA solicitanta de credite pentru investitii este punerea în functiune a acestor active.

Pentru a acorda credite pentru investitii în activul bilantier al agentului economic, banca va avea în vedere situatia financiara a firmei deci echilibre importante ale bilantului. În cazul creditelor pentru investitii, banca acorda mult mai mare atentie situatiei economice, studiul pietei si situatiei financiare a firmei. În primul rand, banca trebuie sa puna un diagnostic general privind starea financiara a agentului economic bazat pe un studiu de fezabilitate.

Creditele pentru investitii finanteaza partea superioara a bilantului adica imobilizarile, instrumentele de munca. De aceea, între banca si agentul economic care împrumuta se încheie un contract pe termen mediu de la 2 la 5 ani. Cu cat durata creditului este mai lunga cu atat asocierea bancii cu agentul economic va fi mai lunga si mai stransa.

Obiectul creditului pentru investitii consta în finantarea imobilizarilor a caror perioada de amortizare nu depaseste cu mult 5 ani. Asemenea credite pot fi acordate si pentru consolidari, modernizari, reutilitari ale unor capacitati deja existente. Alte aspecte tratate în aceasta lucrare se refera la:

Capitolul I. Banca si sistemul bancar romanesc in economia de piata

1.1. Evolutia sistemului bancar si al bancilor.

1.2. Organizarea sectorului bancar romanesc.

1.3. Evolutia sectorului bancar romanesc în perioada 2000-2002.

1.4. B.C.R. – prezentare generala.

Capitolul II Creditarea, activitatea de baza in economia de piata

2.1. Conceptul de credit.

2.2. Importanta creditului in economie.

2.3. Clasificarea creditelor bancare.

2.4. Principii de creditare.

2.5 Resursele de creditare.

2.6. Costul creditului.

Capitolul III. Creditarea si riscurile creditarii

3.1 Continutul activitatii de creditare

3.2 Conditii de acordare a creditelor

3.3 Determinarea riscului de creditare

3.4 Aprobarea, acordarea si rambursarea creditelor pe termen mediu

Capitolul IV. Studiu de caz privind creditarea la SC MONDEX SA Sibiu

4.1. Prezentarea societatii SC Mondex SA.

4.2. Situatia financiara a activitatii curente.

4.3. Prezentarea investitiei.

4.4. Dosarul de creditare.

Consider ca prin lucrarea de fata îmi aduc o modesta contributie la elucidarea unor aspecte practice legate de creditarea de catre banci a agentilor economici.

Capitolul I

Banca si sistemul bancar romanesc in economia de piata

Evolutia sistemului bancar si al bancilor

Exista diferite pareri cu privire la originea bancilor. Unii cercetatori apreciaza ca primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul cu bani, moment asociat aparitiei si circulatiei monedei metalice. Notiunea de banca a aparut in momentul in care un grup de persoane a avut ideea sa primeasca disponibilitati banesti sub forma de depuneri de la cei ce doreau sa faca economii si, in baza acestor depozite, sa ofere imprumuturi celor ce aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc in Orientul Apropiat (Babilon si Egiptul Antic). Detalii referitoare la depozite, imprumuturi, dobanda perceputa si rambursarea creditelor se gasesc deja in codul lui Hammurabi.[1]

In timp, activitatea bancara [2] a continuat sa se dezvolte, atit in diversificarea si imbunatatirea serviciilor oferite, cat si prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor noi domenii de activitate.

Pe masura ce comerutul intre orasele tarii, precum si cel international, au continuat sa se dezvolte, bancile au inceput sa raspunda noilor cerinte ale comerciantilor. Au fost stabilite relatii intre banci, prin care sa se asigure finantarea

– * inca pe timpul regatului Babilon cu 20 de secole I.C. existau “inscrisuri” pe tablite de lut care dovedeau asemenea operatiuni

– ** prima banca “Banco di Venezia” in 1171 infiintata de dogele Michele al XI – lea

dezvoltarii afacerilor si a comertului.

Dupa revolutia industriala din Anglia, sistemele de transport s-au imbunatatit substantial, asigurand, astfel, servicii eficiente. Acesta a fost unul dintre factorii care

au impulsionat activitatea bancara, atat pe plan national cat si pe plan international, schimbari ce au determinat necesitatea supravegherii si reglementarii guvernamentale. Drept urmare, in aceasta perioada au aparut si bancile care indeplineau functii care astazi pot fi echivalate cu acelea ale bancilor centrale. in SUA, in 1771, Congresul a autorizat crearea si functionarea ‘Primei banci a SUA’ (The First Bank of United States) care a imbinat rolul unei banci centrale cu operatii specifice bancilor comerciale. in Franta, 1776, dupa o incercare de creare a bancii centrale, a aparut prima casa de scont. in 1800 a fost creata Banca Frantei. Pana in secolul al XIX – lea, sistemul bancar s-a structurat pe trei domenii specifice:

bancile de emisiune – detineau monopolul emiterii de bancnote nationale;

bancile comerciale – activau ca institutii de intermediere financiara;

institutiile financiare specifice – ca, de exemplu, casele de economii si Cooperativele de credit.

In Romania, in perioada moderna, primele incercari de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului al XIX –lea. in 1856 a fost creata Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, care a fost astfel prima institutie bancara ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei. Dupa Unirea Tarii Romanesti cu Moldova, in 1859, au inceput sa functioneze si alte banci. Ca urmare a legii adoptate la 24.11.1864 a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni.

In Tara Romaneasca, exista in Bucuresti, inca din anul 1855 o sucursala cu capital englez a Bancii Otomane, sucursala care s-a organizat ulterior sub numele de “The Bank of Romania”.

Dupa Unirea Principatelor si venirea la tron a principelui Carol I s-au vehiculat o serie de proiecte de infiintare a unei banci nationale, astfel ca la 17 aprilie 1880 ia nastere Banca Nationala a Romaniei. Odata cu infiintarea unei banci nationale au aparut Casa de Economii, Casa de Depuneri si Consemnatiuni, Creditul Funciar Rural, cat si un sistem, monetar national.

Cele mai multe din aceste institutii financiar-monetar-bancare au fost constituite pentru a fi un sprijin in modernizarea economiei romanesti. Astfel, bancile si alte institutii de credit au capatat cea mai mare dezvoltare in sectorul agricol, acesta ramura fiind predominanta in economia romaneasca, dar odata cu dezvoltarea industriei si comertului au fost infiintate banci si pentru aceste sectoare.

In procesul de aparitie, organizare si consolidare a sistemului bancar al tarii noastre s-a constatat o oarecare competitie intre bancile cu capital romanesc si cele nou infiintate care aveau si capital de provenienta straina (englez, francez, german si italian).

Organizarea sectorului bancar romanesc

In economia de piata, sectorul bancar are un rol major, el actionand in promovarea reformei si manifestarea concreta a mecansimului autoreglarii economice. In manifestarea lui permanenta, sectorul bancar este o parte componenta de baza a sistemului economico-financiar.

Si in perioada de tranzitie, bancile sunt de mai multe tipuri si organizate pe mai multe niveluri. In primul rand, sectorul bancar este organizat pe doua niveluri si anume, bancile comerciale si Banca Nationala. In cazul bancilor s-au dezvoltat foarte mult produsele si serviciile bancare. Insasi esenta activitatii bancare s-a imbunatatit, prin organizarea lor ca societati pe actiuni si prin demararea procesului de privatizare. S-a dezvoltat foarte mult numarul bancilor comerciale, mare parte din acestea avand capital privat sau mixt. Au fost elaborate politici si strategii ale bancilor care sa contribuie la dezvoltarea produselor si serviciilor bancare noi si diminuarea riscului, in special a riscului de creditare.

In esenta, se poate afirma ca activitatea bancara este constituita din operatiunile bancare, evidenta bancara si controlul bancar propriu. Pe langa aceste componente de baza se poate aprecia ca activitatea este puternic influentata de strategiile si politicile bancilor si de politica si normele Bancii Nationale a Romaniei de asemenea, analiza fenomenului bancar influenteaza foarte mult tehniciile bancare, produsele bancare.

La randul lui, fenomenul bancar influenteaza strategiile, produsele si serviciile bancare si ofera noi date managementului bancar si analizei bancare. Deci, banca inseamna si organizare si desfasurarea operatiunilor bancare, a evidentei bancare si controlului bancar in concordanta strategiile si managementul bancilor.

Activitatea bancara este extrem de complexa. Ea cuprinde concepte, principii, reguli, decizii dar mai ales o intensa activitate practica. In mare masura, practica bancara este o activitate concreta, inclusiv cu partenerii de afaceri.

Trecerea la economia de piata face ca nici sectorul financiar-bancar sa nu mai poata functiona ca inainte. Marile schimbari intervenite in sistemul de produse si servicii bancare, in structura partenerilor de afaceri, in legislatia si reglemetarile cu privire la intreaga activitate din economie, impun ca bancile sa-si adapteze strategiile la “provocarile” noului mediu.

Sistemul bancar sta in centrul oricarei economii de piata, pentru ca el trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizarii tuturor fondurilor banesti din economie si dirijarii lor in scopul desfasurarii normale a activitatii social-economice. Banii, circulatia baneasca, creditul, procesele valutare in general incep sa devina si la noi instrumente active in stimularea activitatii economice. Pargiile sistemului financiar-bancar stimuleaza orice fenomen economic pozitiv si descurajeaza activitatiile ineficiente.

Actualmente, in Romania a avut loc o schimbare importanta a conceptiei privind activitatea si organizarea bancara. In actuala perioada de tranzitie la economia de piata, se profileaza urmatoarea structura a sistemului bancar roman:

Banca Nationala (centrala si de emisiune);

Celelalte banci (de depozite, credit, import-export, ipotecare, garantare, cooperativele mutuale);

In viitor vor fi infiintate alte banci.

“Societatiile bancare sunt persoane juridice al caror obiect principal de activitate il constituie atragerea de fonduri juridice si fizice sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibile la vedere sau la termen, precum si acordarea de credite.”

Bancile se pot constitui in Romania numai cu respectarea prevederii Legii nr. 31/1990 privind societatiile comerciale si pe baza autorizatiei Bancii Nationale. Bancile au, in general, un rol operativ. Ele nu au dreptul sa incheie contracte, intelegeri, conventii care sa le asigure o pozitie dominanta pe piata monetara sau in politica financiar-bancara. Bancile nu pot obtine avantaje pe baza concurentei neloiale.

Bancile sunt obligate sa deschida conturi curente la Banca Nationala si sa mentina la acestea rezerve minime obligatorii. De asemenea, bancile pot deschide si alte conturi la banca centrala.

Bancile comerciale efectueaza o mare gama de operatiuni printre care: depozite la vedere si la termen, operatiuni in cont, operatiuni cu numerar, fara numerar si cu titluri. Una din activitatite banci.

“Societatiile bancare sunt persoane juridice al caror obiect principal de activitate il constituie atragerea de fonduri juridice si fizice sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibile la vedere sau la termen, precum si acordarea de credite.”

Bancile se pot constitui in Romania numai cu respectarea prevederii Legii nr. 31/1990 privind societatiile comerciale si pe baza autorizatiei Bancii Nationale. Bancile au, in general, un rol operativ. Ele nu au dreptul sa incheie contracte, intelegeri, conventii care sa le asigure o pozitie dominanta pe piata monetara sau in politica financiar-bancara. Bancile nu pot obtine avantaje pe baza concurentei neloiale.

Bancile sunt obligate sa deschida conturi curente la Banca Nationala si sa mentina la acestea rezerve minime obligatorii. De asemenea, bancile pot deschide si alte conturi la banca centrala.

Bancile comerciale efectueaza o mare gama de operatiuni printre care: depozite la vedere si la termen, operatiuni in cont, operatiuni cu numerar, fara numerar si cu titluri. Una din activitatile principale ale bancilor comerciale este creditarea. La acordarea creditelor, bancile comerciale urmaresc ca agentii economici sa prezinte credibilitate, in vederea rambursarii la scadenta a imprumuturilor. De aceea, bancile comerciale solicita agentilor economici ce vor sa imprumute, garantii cu bunuri mobile si imobile. Operatiunile de creditare si de garantii se concretizeaza si in contracte de credite.

Bancile comerciale pot cumpara, vinde, tine in custodie si administra active monetare, pot executa transferuri, operatiuni de virament, clearing. De asemenea, ele pot primi titluri de gaj si in pastrare. Alte operatiuni cu pondere destul de mare in activitatea bancilor se refera la: operatiuni valutare, operatiuni cu metale pretioase, cu alte valori care au un grad mare de lichiditate, plasamente, gestionare, pastrare si comert cu titluri de valoare, consulting bancar, garantii. Mandatari, alte operatiuni proprii sau in contul clientilor.

Bancile au larga autonomie in utilizarea profitului. Ele isi constituie provizioane pentru risc, fond de dezvoltare, pot dispune de o mare parte a profitului net, chiar daca sunt societati comerciale cu capital majoritar de stat.

In perioada de tranzitie catre economia de piata atragera depozitelor si desfasurarea activitatii de creditare constituie functii de interes public de aceea, bancile comerciale cad sub incidenta regimului institutiilor publice (evident ca doar intr-o anumita masura).

Cu toate ca activitatea bancilor a devenit foarte complexa, totusi esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii economici sau/si persoane fizice.

Prin Legea bancara din 1934 se arata ca “prin intreprinderea bancara se intelege, orice intreprindere comerciala, al carei obiect principal este acela de a savarsi operatiuni asupra sumelor de bani in numerar, asupra creditelor, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu acestea.” Sunt si banci care au o activitate mai limitata si anume, de a acorda credit sau de a garanta comertul cu bani sub orice forma, cu mijlocirea creditului si cu efectuarea tuturor serviciilor ce se refera la moneda, titluri, creante, deci la orice fel de bunuri imobiliare in afara de marfuri.

Bancile ca orice alte societati comerciale, au ca scop al activitatii lor, obtinerea de profit, deci castigul sau rentabilitatea capitalului.

In aceste cazuri exista o colaborare, atat in privinta atragerii si utilizarii capitalului, cat si in privinta conducerii, a mijloacelor si intereselor particulare si cele ale statului. Privita din acest unghi de vedere, banca comerciala poate fi considerata ca o asociatie de capitaluri.

Incepand din 1998, actioneaza Legea bancara nr. 58/1998, care stipuleaza noi criterii si conditii de desfasurare a activitatii bancare in tara noastra.

Se poate deja constata ca nu i se mai acorda o atentie speciala creditului, ci el este pus pe acelasi plan cu depozitele. Cu alte cuvinte nu se mai poate afirma ca bancile romanesti sunt numai banci de credit, ci banci care realizeaza o diversitate de produse si servicii.

Evolutia sectorului bancar romanesc in perioada 2000-2002

Anul 2001 a marcat un progres important in procesul de asanare si intarire a sistemului bancar romanesc, performantele acestuia inregistrand o tendinta de apropiere de standardele internationale. Procesul a fost initiat de Banca Nationala a Romaniei prin elaborarea unui program de consolidare a sistemului bancar corelat cu activitatea guvernului si conceput pe coordonate convenite cu organismele internationale.

Intrarea in functiune a unei entitati bancare noi in luna februarie (Banca di Roma SpA), finalizarea privatizarii Bancii Agricole si achizitionarea pachetului majoritar de actiuni al West Bank de catre actionarul Cardine Banking Group au reprezentat principalele modificari structurale in perioada ianuarie-decembrie 2001 si au avut un impact major atat asupra cotei de piata detinute de sectorul privat al bancilor cu capital majoritar strain care a ajuns la 55,2% (o crestere cu 4,3 puncte procentuale in decembrie 2000), cat si asupra ponderii in capitalul total care a crescut la 62,5%. Prin cumpararea Bancii Agricole de catre un consortiu condus de Raiffeisen Zentralbank, numarul bancilor aflate sub controlul statului s-a redus la 3, iar cota de piata a acestora s-a restrans la 41,8%.

Nivelul superior de capitalizare a sistemului bancar, inregistrat la finele anului 2001 (crestere de aproape 50% in termeni reali fata de decembrie 2000), a fost atins in urma finalizarii primei etape de majorare a capitalului social minim pentru societatiile bancare (150 miliarde lei incepand cu 31 mai 2001), recapitalizarii Bancii Agricole si majorarii capitalului social al Eurom Bank. In tabelul 1 cat si in tabelul 2 este prezenta componenta sistemului bancar in anul 2001 si a capitalului social al bancilor in anul 2001.

Tabelul 1.1 Componenta sistemului bancar

Numar de banci

Tabelul 1.2 Capital social al bancilor

Valoarea activului net agregat pe total sistem bancar a fost, la sfarsitul anului 2001, de 344 821,9 miliarde lei in crestere cu 10,2% in termeni reali fata de finele primului semestru si cu 13,5% fata de sfarsitul anului 2000. Cresterea activului net s-a produs, in principal pe fondul majorarii surselor atrase de la clienti sub forma depozitelor si a fost concentrata la nivelul a patru banci mari din sistem (Banca Comerciala Romana, Banca Romana pentru Dezvoltare, ABN Amro Bank si CEC).

In ceea ce priveste evolutia activului net pe grupe de banci constituite dupa natura capitalului, se remarca saltul inregistrat de bancile cu capital majoritar strain (24,5% in termeni reali fata de decembrie 2000), determinat in principal de cele doua transferuri de proprietate care au marcat schimbarea de structura in anul 2001, si incetinirea de ritm a grupei bancilor cu capital autohton (3,4%). In aceste conditii s-a produs o modificare in stuctura in sensul cresterii ponderii grupei bancilor cu capital amjoritar strain 9de la 43,1% in decembrie la 47,3% la sfarsitul anului 2001) in detrimentul grupei bancilor cu capital majoritar autohton, a caror pondere a scazut (de la 49,15 la 44,8%).

Analiza la nivelul intregului sistem bancar a structurii plasamentelor releva, pentru intreaga perioada a anului 2001, preferinta bancilor prntu operatiunile pe piata interbancara (43%) urmate de cele cu clientii 934% in crestere cu 1,6 puncte procentuale fata de decembrie 2000). Revigorarea activitatii de intermediere financiara ca urmare a unei atitudini pozitive a bancilor fata de creditarea economiei reale a fsot refelctata si de dinamica accentuata a productiei din servicii de intermediere financiara, care a crescut in termeni reali in anul 2001 cu 46,3% fata de anul 2000.

Operatiunile cu titluri de stat s-au aflat pe un trend descrescator pe parcursul intregului an, ponderea acestora in portofoliul de active diminuindu-se de la 17,5 la 15,2%, evolutia fiind sustinuta de atenuarea presiunii exercitate pe piata interna de nevoia de finantare a deficitului bugetar. Sursele externe au oferit Ministerului Finantelor Publice spatiu de manevra in implementarea strategiei de crestere a datoriei si au permis rascumpararea unui volum semnificativ de emisiuni scadente.

Cresterea volumului creditului si angajamentelor fata de sectorul real este pusa in, evidenta si de informatiile oferite de centrala riscului bancar, conform carora in luna decembrie 2001 sumele injectate in economie au crescut 16,7% in termeni reali, fata de decembrie 2000. Interesul sistemului bancar pentru investitiile in sectorul bancar s-a manifestat mai pregnant in cea de-a doua parte a anului cand s-a produs o diminuare a randamentelor oferite de celelalte alternative de plasament, precum si reducerea graduala a ratei rezervelor minime obligatorii (de la 30% la 25%) care a oferit bancilor resurse suplimentare de finantare.

In ceea ce priveste alocarea sumelor pe sectoare de activitate, se remarca in continuare sprijinul acordat industriei, care a reprezentat principala destinatie pentru creditele bancare pe tot parcursul anului 2001 (ponderea resurselor canalizate catre acest sector s-a mentinut pe tot parcursul anului la peste 50% din portofoliul de credite si angajamente al bancilor). Creditele si angajamentele acordate industriei au crescut in termeni reali cu 12,8% in decembrie 2001 fata de luna decembrie anului 2000. In medie, la nivelul intregului an fata de anul anterior, cresterea a fost de 6,1%, ceea ce a sustinut doar partial dinamica productiei industriale (8,2%); procesul de modernizare si retehnologizare relevat de structura importului, dominat pe tot parcursul anului de grupa masinilor, aparatelor si echipamantelor industriale, a fost sustinut, in buna masura de resurse externe.

Structura pe destinatii a creditelor si angajamentelor asumate de sistemul bancar releva in continuare asocierea la nivel ridicat de risc creditarii pe termene mai lungi, contributia surselor interne la finantarea procesului investitional mentinandu-se astfel la parametrii redusi. La sfarsitul anului 2001 s-a remarcat o accentuare a evolutiei divergente a creditelor si angajamentelor acordate pentru achizitionarea de echipamente (in scadere cu 8% in termeni reali, in medie la nivelul intregului an) si a celor de trezorerie (in crestere cu 13,1%). In graficele 1 si 2 sunt prezentate operatiunile reverse repo si depozitele atrase de BNR in anul 2001.

Graficul 1.1

Sursa: Buletin lunar al BNR colectia 2002

Graficul 1.2

Sursa: Buletin lunar al BNR colectia 2002

Ritmul de extindere a activitatii in servicii a impulsonat o mai mare implicare din partea sistemului bancar in procesul de finantare a acestui sector. Cresterile cu 12,5% in medie fata de anul 2000 si cu 22,2% in decembrie 2001 fata de decembrie 2000 au determinat cresterea ponderii creditelor catre sectorul serviciilor in totalul portofoliului de credite al sistemului bancar la 37,2% in decembrie 2001 fata de 35,6% in decembrie 2000. Desi au inregistrat o scadere a ponderii in totalul creditelor acordate de sistemul bancar (5,1% in decembrie 2001 fata de 5,3% in decembrie 2000), creditele pentru activitatea de constructii si cele imobiliare au crescut, in medie, cu 9,4% fata de anul anterior. Perpetuare problemelor referitoare la constituirea garantiilor de catre micii producatori, precum si incertitudinea legata de volumul si calitatea productiei agricole au determinat restrangerea finantarii agriculturii, concretizata in scadere cu 8,3% comparativ cu anul 2000, a creditului bancar catre acest sector (valoare reala medie).

In concordanta cu criteriile stabilite de banca centrala in cadrul sistemului de rating bancar, la sfarsitul lunii decembrie 2001, majoritatea bancilor din sistem (51,5%) erau cotate cu rating 2, acoperind 70% din totalul activelor bancare si 68,8% din totalul surselor atrase si imprumutate. Fata de sfarsitul anului anterior ponderea bancilor cu rating si 2 au crescut cu 12,1 puncte procentuale.

Tendinta de consolidare a sistemului bancare pe parcursul anului 2001 a fost refelctata si de evolutia principalilor indicatori de prudenta bancara. In tabelul 1.3 sunt prezentati principalii indicatori de prudenta bancara in anul 2001.

Tabelul 1.3 Principalii indicatori de prudenta bancara

Astfel, plasarea indicatorilor de lichiditate peste pragurile considerate de metodologia BNR pentru nivelul de rating 1 ilustreaza un control adecvat al riscului de lichiditate si cresterea capacitatii bancilor de a-si onora obligatiile financiare asumate.

Factorii care au asigurat in cursul anului 2001 imbunatatirea capitalizarii sistemului bancar au avut un impact semnificativ si asupra indicatorilor de solvabilitate. Nivelul de adecvare a capitalului, exprimat prin cei doi indicatori, s-a situat, la nivelul intregului an, peste dublul cotei minime reglementate (12 si respectiv 8%) si peste limita considerata de regelemntarile BNR pentru bancile bine capitalizate (15 si respectiv 10%). Aceasta situatie reflecta atitudinea inca prudenta a unor banci in asumarea riscului de creditare a sectorului real, schimbarea perspectivei depinzand esential de progresele inregistrate in economie pe linia reformelor structurale.

In ceea ce priveste calitatea portofoliului de credite, se distinge restrangerea la 0,7% in decembrie 2001 a ponderii creditelor restante si indoielnice in total credite, 24 de banci (73% din numarul total al bancilor romanesti) inregistrand, la sfarsitul anului 2001, niveluri subunitare. O evolutie pozitiva inregistreaza si valoarea creantelor restante si indoielnice, a caror pondere in capitalul propriu agregat s-a restrans la 2,8% comparativ cu 3,3% in decembrie 2000. In acest context rata riscului de credit a scazut corespunzator ajungand la 2,5% in decembrie 2001 comparativ cu 3,8 in decembrie 2000. In graficul 1.3 este prezentata structura masei monetare in anul 2001.

Graficul 1.3

Sursa: BNR

Performante superioare s-au consemnat si la nivelul indicatorilor de profitabilitate, ROA si ROE situandu-se cu 1,7 si respectiv 8,8 puncte procentuale peste valorile anului 2000. Cu toate acestea ROA ramane sub nivelul optim (3,2%, cu 1,8 puncte procentuale sub cotatia de rating 1), indiciu al unor dezechilibre in structura activului, in sensul insuficientei dezvoltari a activelor generatoare de venituri.

B.C.R. – prezentare generala.

Banca Comerciala Romana a luat fiinta in decembrie 1990, prin preluarea de la Banca Nationala a activitatilor comerciale. Momentul a reprezentat, putem spune, chiar inceputul reformei sistemului bancar romanesc.

An de an, banca s-a consolidat sub toate aspectele, intreaga activitate a BCR avand in spate proceduri si norme prudentiale specifice. Ca rezultanta, Banca Comerciala Romana este azi cotata de specialisti ca lider al pietei financiare romanesti, fiind cautata de marile banci straine si de oamenii de afaceri din intreaga lume.

In ce priveste eficienta, BCR este una din cele mai profitabile institutii bancare romanesti – reper al unor politici performante, flexibile, dinamice si in acelasi timp, prudente si echilibrate.

Indicatorii de performanta calculati in functie de profitul net, se mentin la un nivel bine apreciat pe plan international, astfel: rentabilitatea capitalurilor proprii = 1,73% (recomandat intre 0,5 – 1,6), iar indicele de adecvare a capitalului la active = 17,78% (recomandat min. 12%).

In clasamentul European BCR este cotata cu urmatorii indici: [3]

Puterea bancii (capital de rang 1) = 485 mil. USD in crestere cu 90,4% fata

de anul precedent, valoare care situeaza BCR pe primul loc in Romania.

Marimea activelor = 2.849 mil USD, in crestere cu 84,1% fata de 1998, valoare cu care BCR ocupa locul 365 in Europa, ca marime.

Soliditatea bancii (raportul capital/active) = 17,02%.

Performanta, valorile indicelui de adecvare a capitalului = 22,18% si a ratei profit/active = 5,88% pozitioneaza BCR in top 500 mondial.

Eficienta activitatii bancare mentionam, de asemenea, ca BCR este cotata cu un raport costuri/venituri = 37,5%, mai bun decat cel obtinut de multe dintre cele mai puternice banci din lume.

Strategia bancii prevede deschiderea cat mai larga spre exterior, domeniu in care Banca Comerciala Romana are deja o carte de vizita prestigioasa, semn al fortei si credibilitatii sale:

Are relatii de corespondent, cu documente de control schimbate, cu peste 750 de banci straine, majoritatea acestora clasate in primele 1.000 din lume;

Beneficiaza de 60 de linii de creditare acordate de mari institutii bancare si garantate de institutiile guvernamentale specializate din principalele tari industrializate;

Este singura banca comerciala romanesca ce a “iesit” pe piata internationala de capital, fara garantii guvernamentale, cu o emisiune de obligatiuni de 75 milioane dolari;

– *** in conformitate cu raportul anual ’99 al bancii auditat PriceWaterHouse Coopers

Administreaza, singura sau in coparticipare, mari proiecte de finantare acordate Romaniei de Banca Mondiala, B.E.R.D., B.E.I. si PHARE;

Administreaza, singura sau in coparticipare, mari proiecte de finantare acordate Romaniei de Banca Mondiala, B.E.R.D., B.E.I. si PHARE;

In octombrie 1998 a devenit operationala Banca Comerciala Romana – Sucursala Chisinau, prima unitate deschisa de BCR in afara granitelor;

In urma absortiei BANCOREX, BCR are reprezentante la New York, Moscova, participatii externe la banci din Londra, Paris, Milano, Cairo si sucursala la Nicosia.

Recunoasterea interna si internationala a pozitiei bancii, din partea specialistilor si a presei, a venit firesc, Banca Comerciala Romana fiind cea mai “galonata” institutie bancara din Romania. Este singura banca romaneasca inclusa, in ultimii trei ani consecutivi, de prestigioasa revista britanica “The Banker” intre primele 1000 cele mai puternice banci din lume (locul 922 in 1997, 647 in 1998 si 558 in 1999), a fost desemnata”Banca Anului” in 1996, 1997 si 1998 , de mai multe publicatii romanesti de specialitate. In 1998, BCR a primit Premiul pentru excelenta de CEA MAI BUNA BANCA DIN ROMANIA, din partea revistei Euromoney, iar in 1999 Premiul pentru “Cea mai buna banca din Romania”, din partea revistei Global Finance.

Banca Comerciala Romana este o banca universala care ofera clientilor o foarte bogata gama de produse si servicii bancare, in lei si in valuta, de la operatiuni de cont curent si creditare pana la consultanta.

Pivot al pietei cardurilor din Romania, BCR ofera 6 tipuri de carti de debit, in lei si valuta, utilizate astazi de peste 900.000, clienti persoane fizice si juridice, de curand BCR emite si un card de credit (EurocardMastercard).

BCR este prima banca din Romania care asigura transfer rapid de valuta pentru persoane fizice prin reteaua mondiala Money Gram. Acest serviciu bancar a fost foarte bine primit de public, volumul operaiunilor depasind lunar 4.000.000 USD.

Un alt serviciu bancar modern, foarte solicitat de clientii persoane juridice, este aplicatia de electronic-banking denumita MultiCash-BCR. Programul permite efectuarea decontarilor direct de la sediul clientului, prin calculator, consultarea extrasului de cont si pune la dispozitie o serie de alte informatii bancare.

Banca Comerciala Romana isi propune sa continue dezvoltarea, pe baza unei strategii cu orizont de timp anul 2005, avand ca scop consolidarea pozitei sale in sistemul bancar romanesc si satisfacerea cerintelor clientilor din toate punctele de vedere.

Ca un rezultat al celor prezentate, am putea spune ca BCR incearca si reuseste sa fie un partener echilibrat, puternic si dinamic pentru economia reala in ansamblul ei, transformand numele in renume.

BCR ofera servicii si produse specifice unei banci universale clientilor sai care pot fi clienti strategici (regii autonome, companii internationale importante), societati comerciale de orice fel cu capital de stat sau privat sau persoane fizice.

Principalele produse si servicii oferite de BCR:

CARDURI

Cardul BCR Maestro;

Cardul BCR VISA Clasic;

Cardul BCR VISA Business;

Cardul BCR VISA Electron;

Cardul BCR Eurocard Business.

DEPOZITE

Certificat de depozit cu parola, negarantat de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistem Bancar;

Contul de depozit la vedere in lei;

Contul de depozit la vedere in valuta;

Contul de depozit la termen in lei;

Contul de depozit la termen in valuta;

Depozite pentru pensii;

Certificate de depozit cu discount cu valoare nominala de 10 mil. lei, 1000 USD, 1000 EURO garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistem bancar.

CECURI

Cecurile de calatorie in valuta;

Eurocecurile – acceptate la plata;

Cecurile la ordin in valuta – acceptare la plata;

Cecurile la ordin in valuta – vanzare;

Cecurile de trezorerie SUA – acceptare la plata.

CREDITE pentru persoane juridice

Credit global de exploatare;

Credit pentru finantarea stocurilor;

Credit pentru finantarea stocurilor sezoniere;

Credit pentru export;

Credit de scont;

Credit de cecuri remise spre incasare;

Credit de factoring;

Credit pentru facilitati de cont;

Credit pentru trezorerie pentru valuta vanduta;

Credit pentru echipament pe termen mediu si lung;

Linii de credit;

Credit in valuta pe termen mediu si lung;

Credit pentru activitatea de leasing

Credit de forfetare.

CREDITE pentru persoane fizice

Credit pentru finantarea de activitati lucrative;

Credit pentru constructia si/sau cumparari de locuinte;

Credit pentru efectuarea de lucrari la locuinta aflata in propietate;

Credit pentru cumparari de autoturisme din productia interna;

Credit pentru nevoi personale. [4]

SERVICII

Acreditivul;

Scrisoarea de garantie bancara;

Evaluarea bunurilor admise in garantarea creditelor;

Tranzactii pe piata valutara;

Servicii de depozitare pentru fonduri de investitii si societati de investitii;

Decontarea tranzactiilor cu valori mobiliare pe piata bursiera si extrabursiera;

Transferul sumelor in valuta prin merchants Bank;

Transferul sumelor in valuta prin Money Gram.

– **** termen 1 an, valoare = max. 6 salarii sau 6 pensii nete, cu o rata in banca care sa nu depaseasca ½ din veniturile nete ale impr.+sotia(sotul) sau sa nu fie mai mic decat 1/5 din veniturile nete

Banca Comerciala Romana este organizata in conformitate cu HG nr. 1190 din noiembrie 1990, cu aplicare de la 1 decembrie 1990.

La 31 iunie 2002 numarul unitatilor BCR era de 277 dintre care 41 sucursale judetene. in municipiul Bucuresti exista 17 sucursale si 18 agentii.

Schema de organizare a BCR este urmatoarea:

BCR este organizata in societate pe actiuni si functioneaza in baza statutului BCR. Sediul Central al bancii se afla in Bucuresti, bulevardul Republicii, nr. 14, sector 3, Romania. Durata de activitate a bancii este de 99 de ani de la data emiterii autorizatiei de functionare de catre BNR, cu posibilitatea extinderii acestei perioade.

Obiectul de activitate al bancii se concretizeaza in:

Atragerea si formarea de depozite banesti in lei si valuta de la persoane fizice si juridice, romane sau straine;

Acordarea de credite pe termen scurt, mediu si lung;

Efectuarea de servicii bancare, operatiuni pentru activitatea de comert exterior si alte operatiuni bancare potrivit legii.

Reteaua de unitati a

Bancii Comerciale Romane Graficul 1.4

Capitolul II

Creditarea, activitatea de baza

in economia de piata

2.1 Conceptul de credit

Creditul a aparut dupa schimbul in natura si ca o consecinta imediata a acestuia. Creditul este tot un schimb, insa are particularitatea ca intre momentele de schimb se intercaleaza factorul timp. Cu alte cuvinte, creditul este un schimb care incepe in prezent si se termina in viitor. Indiferent de forma genetica si desfasurarii evolutive in timp a comertului intern si international, creditul este apreciat ca are o existenta anterioara oricaror instrumente, modalitati ori sisteme de plata.

La creditul in marfuri, obiectul il constituie marfurile vandute, desi atat rambursarea lui cat si a dobanzii aferente se efectueaza in bani.

Creditul in moneda formeaza principala activitate a organizatiilor financiar-bancare si altor institutii de credit. In aceasta forma, atat obiectul creditului, cat si rambursarea lui impreuna cu dobanda se onoreaza in numerar sau in dispozitii asupra numerarului (viramente, cecuri, ordine de plata).

In mod curent se discuta despre credit si despre imprumut, uneori aceste notiuni fiind considerate identice. Cu toate acestea, ele sunt diferite, avind asemanari si deosebiri.

Creditul constituie un contract prin care o banca, o firma sau o persoana transmite unei firme sau unei persoane fizice o suma de bani pentru a o folosi o anumita perioada de timp pentru realizarea unui scop personal (afacere, investitie), cu obligatia de a restitui suma si dobanda aferenta, conform prevederilor stipulate in contractul de creditare.

In timp ce creditul se refera la bani sau alte valori in relatiile bancilor cu clientela lor, imprumutul cuprinde o sfera mai larga, incluzind si obiecte sau alte bunuri.

Relevant este si aspectul ca, referindu-se la o perioada viitoare, mai scurta sau mai lunga de timp, atat creditul cat si imprumutul in bani presupun restituirea (rambursarea) unei valori mai mari, diferenta in plus reprezentand dobanda.

Creditul este activitatea de baza intr-o banca, ea putind genera profituri importante pentru investitie, daca este practicata corect, dar care poate duce si la pierderi majore. Activitatea de creditare trebuie abordata intr-o maniera structurata si logica.

Creditul reprezinta o anticipare a unor castiguri viitoare si comporta, prin valoarea sa, existenta unor riscuri: unul de insolvabilitate a clientului, care poate duce la pierderea din partea bancii a sumei date cu imprumut; altul de imobilizare, situatie in care clientul din diferite motive, nu ramburseaza la scadenta sumele primite. Luarea in calcul a acestor riscuri reprezinta pentru orice banca un element esential in aprecierea oportunitatii plasarii resurselor sub forme de credite. Drept urmare, acordarea efectiva a creditelor este precedata de estimarea posibilitatii recuperarii acestora la scadenta si a capacitatii lor de a genera venituri pentru banca finantatoare. in luarea deciziei de finantare prin credite a firmelor, capacitatea potentialului credit de a aduce castiguri bancii are o importanta mai mare decat furnizarea de garantii, masura in care executarea silita este o solutie extrema la care apeleaza banca pentru recuperarea sumelor datorate de catre firma.

Aceasta capacitate se verifica prin diferite metode de observare si evaluare care se imbina cu respectarea anumitor cerinte, restrictii si principii de prudenta bancara.

Desi operatiunile de creditare efectuate de banci au la baza prudenta bancara

precum si urmatoarele principii generale:

– credibilitatea, suportul moral, elementul psihologic esential fara de care creditul nu poate exista. Dobandirea increderii presupune cunoasterea clientului, iar aceasta se realizeaza printr-o permanenta activitate de informare si documentare pentru formarea convingerilor privind: calitatile morale si profesionale ale echipei manageriale a societatii creditate si reputatia firmei privita prin prisma calitatii produselor si serviciilor oferite si a relatiilor cu partenerii de afaceri;

– forma contractuala. Toate operatiunile de creditare ale bancii trebuie consemnate in documentele contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii;

– destinatia creditului obliga firma de a utiliza creditul potrivit cu scopul pentru care a fost acordat oferind bancii posibilitatea de a urmari respectarea modului de utilizare;

– rambursarea la termen a creditului. Ofera echilibru intregului proces de creditare si asigura conditiile pentru reluarea continua a acesteia. Determinarea capacitatii reale a imprumutului de a realiza venituri, alegerea si convenirea garantiilor asiguratorii, precum si supravegherea modului de utilizare a creditului sunt principalele masuri care asigura infaptuirea acestor principii;

– dobanda. Reprezinta interesul care sta la baza deciziei de finantare a firmelor de catre banci si cresterea pretului pentru creditul utilizat . Se negociaza de banci cu

potentialii clienti avand in vedere dobanda pietei si raportul intre cererea si oferta de

capital;

– garantarea creditului. Orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile si imobile sau cu titluri de valoare existente in patrimoniul firmei. Garantiile asiguratorii reprezinta principalul mijloc de diminuare a riscului de insolvabilitate.

2.2 Importanta creditului in economie

Locul si importanta creditului in economie sunt date de rolul acestuia, prin functiile pe care le indeplineste.

In primul rind, creditul indeplineste o functie distributiva prin faptul ca mobilizeaza resursele banesti disponibile la un moment dat in economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finantare.

Disponibilitatile banesti se refera la surplusurile de capital circulant aflate temporar sub forma inactiva in conturile intreprinderilor cu conturi deschise la banci, la rezervele de casa ale firmelor pastrate in conturi bancare, dar si la sumele economisite de populatie pentru diferite scopuri si depuse la casele de economii sau la bancile comerciale, care si-au largit si diversificat operatiunile.

Creditul este un important factor al cresterii economice

Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului, punind astfel in miscare fortele economice latente si contribuind in felul acesta la cresterea avutiei reale a societatii. Deci bancile, prin creditarea agentilor economici, transforma economiile sterile in capitaluri productive.

In plus, operativitatea asigurata procurarii de noi capitaluri da posibilitatea unei elasticitati mai mari in economie, pe ansamblul ei, favorizind orientare cat mai rapida a investitiilor spre ramurile sau activitatile mai rentabile, asigurind o mai mare posibilitate de adaptare la cerintele pietei interne si externe si contribuind pe aceasta baza la cresterea eficientei marginale a capitalului. Tot prin functia sa distributiva, creditul participa la cresterea gradului de centralizare si concentrare a capitalului.

O importanta deosebita o are creditul in procesul transformarii economiilor in investitii. Asa cum arata J.M.Keynes, intr-o economie de piata dezvoltata ecuatia fundamentala in realizarea echilibrului macroeconomic este S=I unde S-economiile; I investitiile.

Orice individ poate economisi o anumita suma de bani, mai mare sau mai mica, in functie de venitul si comportamentul lui economic.

Economisirea necontinua de investire constituie insa o tezaurizare si reprezinta un factor dezechilibrant, deprimant pentru economie, ducind la o recesiune cu toate consecintele sale. Nu orice individ poate fi intreprinzator, nu isi poate asuma riscurile investitorului, nu are calitatile necesare, iar daca le are este posibil sa nu le poate valorifica din cauza lipsei de capital. Creditul este cel care pune la dispozitia intreprinzatorului capitalul necesar, asigurind astfel transformarea economiilor neproductive in investitii.

Prin faptul ca la acordarea creditului prin banci este verificat modul cum urmeaza a fi utilizata suma primita de catre intreprinzator, creditul joaca un rol de diminuare a initiativelor nerentabile.

Oferind posibilitatea accesului la credit a oricarui intreprinzator, care prin intentiile sale, fundamentate riguros, prezinta garantia sumelor primite (garantii reale) creditul contribuie la dezvoltarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovatiei ceea ce favorizeaza concurenta, cu efectele sale pozitive asupra mediului economic, reglind dimensiunile cererii si ofertei de marfuri prin creditarea consumului pe de o parte si a stocurilor pe de alta parte, creditul contribuie pe langa alti factori la asigurarea stabilitatii preturilor.

De exemplu, daca anumite marfuri a caror producere are un caracter sezonier (cereale de pilda), ar fi aduse pe piata toate in momentul obtinerii lor, oferta ar deveni disproportionat de mare in raport cu cererea si am asista la o cadere spectaculoasa a preturilor, care ar fi urmata apoi (dupa o perioada in care s-ar ajunge la raritatea marfurilor respective), de o situatie inversa (o cerere neacoperita de oferta si o urcare exagerata a preturilor). Pentru evitarea unor astfel de fluctuatii genertoare de risipa si perturbatoare ale echilibrului economic se foloseste instrumentul pentru creditare – warant – care ofera proprietarului marfurilor respective posibilitatea obtinerii cu anticipatie, cel putin partial, a contravalorii acestora.

De asemenea, creditul, prin insasi natura lui, contribuie la cresterea vitezei de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanenta a fondurilor.

Creditul are un rol deosebit si in promovarea relatiilor economice internationale, prin diferitele sale forme, mai ales in comertul exterior, cu predilectie pentru stimularea exportului si pentru derularea normala a operatiunilor de import/export.

Acestea au fost, pe scurt, avantajele care decurg din existenta si utilizarea creditului.

Trebuie insa subliniat, pe cat de util si de avantajos este creditul ca veriga indinspensabila in mecanismul de functionare al economiei nationale, pe atat de periculos si dezavantajos devine atunci cind nu este utilizat in conformitate cu cerintele sale si ale echilibrului economic general.

Cel mai mare pericol il constituie folosirea lui abuziva determinata de iluzia ca prin sine insusi creditul reprezinta avutie.

Creditarea excesiva duce la grave dezechilibre economice si monetare generind, atunci cand ia proportii, inflatia.

De asemenea, utilizarea creditului pentru finantarea unor activitati economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural in economie, la disproportii intre ramurile si sectoarele ei de activitate.

O folosire abuziva a creditului poate stimula o exacerbare a operatiunilor speculative, o crestere a capitalului fictiv, care poate ajunge la crack-uri financiare. Nu trebuie omise nici problemele riscului presupuse de utilizarea creditului, in special pentru banci, care, neluate in calcul, pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar, cu consecinte foarte grave pe plan economic, social si politic.

2.3 Clasificarea creditelor bancare

Creditele bancare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

1.Dupa perioada de acordare;

2.Dupa debitorul bancii;

3.Dupa destinatia pentru care au fost acordate;

4.Dupa calitatea lor.

1) in functie de perioada pe care au fost acordate creditele bancare pot fi clasificate astfel:

A. Credite pe termen scurt;

B. Credite pe termen mediu;

C. Credite pe termen lung.

Credite pe termen scurt

Prin credite pe termen scurt se intelege orice operatiune de imprumut de sume de bani, pe o perioada ce nu depaseste 12 luni.

Dobinda pentru creditele pe termen scurt variaza si in functie de destinatia creditului si se plateste de catre beneficiarul creditului, conform conventiei de credite, fie trimestrial, fie la scadenta.

Creditul pe termen scurt este forma cea mai intilnita a creditului bancar deoarece convine in cea mai mare masura exigentelor de lichiditati cerute bancilor de catre autoritatile monetare (rezerva minimala B.N.R. trebuie sa fie minim 30% din media soldurilor conturilor de disponibilitati ale clientilor, calculate de-a lungul zilelor lucratoare ale unei luni).

Credite pe termen mediu

Creditele pe termen mediu sunt imprumuturi a caror durata de rambursare se situeaza intre 1-5 ani.

Se acorda, mai ales, pentru activitatea de import-export, pe baza de contracte ferme in acest sens, cat si pentru activitatea de investitii.

Rambursarea acestui tip de credite se face de obicei in transe lunare (sau trimestriale), la aceste transe adunanandu-se dobanda la suma ramasa de platit, cat si dobanda pentru rata platita.

Credite pe termen lung

Creditele pe termen lung sunt imprumuturi a caror durata de rambursare depaseste 5 ani.

Se acorda pentru investitii pe termen lung, cu durata indelungata de folosire (de exemplu creditele pentru constructiile de locuinte).

Creditele pe termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata fapt ce inseamna ca pe parcurs, la termenele stabilite (lunare, trimestriale etc.), odata cu platile cuvenite pentru dobanzi, se ramburseaza si o parte din credit.

De-a lungul timpului s-a observat ca bancile evita pe cat posibil sa-si plaseze resursele pe termen lung si foarte lung, in primul rind datorita originii fondurilor pe care banca le intrebuinteaza, iar in al doilea rind deoarece siguranta rambursarii unui credit este invers proportionala cu perioada pentru care a fost acordat.

2) in functie de debitorul bancii, creditele pot fi:

Creditele acordate persoanelor fizice

Sunt mai ales credite de consum ce se acorda pe perioade foarte variate de timp (de la foarte scurte la perioade lungi). Acest tip de credite presupune existenta unor garantii certe, iar nivelul dobinzii percepute este variabil de-a lungul perioadei de creditare (stabilita in functie de obiectul creditarii).

Calitatea debitorului (garantia sa morala in primul rind) influenteaza mai putin nivelul ratei dobinzii si mai mult procesul de acordare sau de neacordare a creditului.

Creditul acordat persoanelor fizice poate lua urmatoarele forme:

a) credit pentru construttii de locuinte pe termen lung, cu garantii ipotecare;

Ipoteca este un contract imobiliar, ce ia nastere prin conventia partilor, potrivit formelor prevazute de lege si care nu produce obligatii decat in sarcina celui ce o constituie.

Aceasta forma de credite aduce bancii venituri din dobinzile percepute si din comisioane initial platite de debitor la acordarea acestui credit. Dobinda perceputa este, de obicei, dobinda pietei si se achita lunar sau la scadenta.

In cazul in care debitorul doreste (si are posibilitatea) sa ramburseze creditul intr-un interval de timp mai scurt, trebuie sa suporte unele penalitati (o dobanda majorata).

b) creditele pentru cumparari de automobile

Se acorda de obicei in sistem de leasing. Garantia pentru aceste credite o reprezinta, pe linga automobilul care face obiectul creditului si ipoteca asupra altui/altor bunuri. Termenul de rambursare al creditului pentru acest tip de operatiune este, in general, de 2/5 ani.

De obicei aceste credite sunt cumparate de catre banca de la vinzatorul de automobile in pachete de valori mari.

In tarile cu economie de piata puternic dezvoltata, bancile comerciale sunt concurate puternic de companii financiare aflate in proprietatea marilor companii constructoare de automobile. Pentru a stimula vinzarea unei marci de automobile, acestea percep dobinzi derizorii si au ajuns sa acapareze o mare parte a acestei piete.

c) creditul pentru studii

Acest tip de credite nu aduce un profit imediat bancii, de aceea are o pondere foarte mica in portofoliul de creditare. Se acorda pentru intretinerea studentilor pe perioada studentiei si acopera, partial sau total, taxele de scolarizare.

In viitorul apropiat, pentru a avea un personal bine pregatit, bancile vor fi nevoite, sa mareasca ponderea acestor credite.

d) liniile de credit pentru cartile de credit

In functie de bonitatea fiecarui client, banca stabileste un nou plafon debitor, pina la care se onoreaza platile facute prin cartea de credit, chiar daca nu exista disponibil in cont. Aceasta forma de creditare s-a dezvoltat mai mult datorita usurintei folosirii instrumentelor de plata si deoarece pentru soldul debitor, chiar in cadrul plafonului, se percep dobinzi foarte mari.

Majoritatea clientilor alimenteaza in mod regulat conturile in asa fel incat debitele nu apar decat rareori. Cum dobinda perceputa la aceste debite reprezinta venitul bancii la linii de credit, a fost necesara introducerea unei tarifari explicite a serviciilor efectuate de banca pentru clientii sai.

Credite pentru persoane juridice

Plasamentele BCR sub forma creditelor acordate

SC cu capital de stat si privat Graficul 2.1

In raporturile cu clientii sai, banca are un rol activ in sprijinirea acestora pentru desfasurarea unei activitati rentabile prin pastrarea si fructificarea economiilor banesti in conturile de la banca cat si pentru creditarea activitatilor de productie, comercializare, prestari servicii, comert exterior, realizarea unor investitii.

In general, creditul acordat de banca trebuie sa satisfaca nevoile temporare ale afacerilor, sa suplineasca insuficienta temporara a capitalului lichid, deoarece in caz contrar ar degenera intr-o varsare inutila de fonduri.

Capitalul unui agent economic se imparte normal in doua parti:

– pe de o parte, fondurile care au servit la constituirea intreprinderii si care sunt imobilizate in timpul exploatarii;

pe de alta parte, fondurile de rulment care sunt neincetat absorbite si reinoite prin succesiunea vinzarilor si cumpararilor.

Dar banca acorda creditele tocmai pentru finantarea acestor fonduri de rulment, pentru a le reinoi si a le aduce la nivelul necesar atunci cind acesta este insuficient pentru a face fata cheltuielilor de productie.

avansurile in continue curent (credite de casa / trezorerie)

Reprezinta raporturile de credit intemeiate pe o deplina cunoastere a activitatii intreprinderii fara a fi consemnate prin inscrisuri relative la fiecare angajament. De fapt, aceste credite sunt garantate cu obiecte care reprezinta o garantie veridica, deoarece sunt menite sa satisfaca necesitatile curente privind acoperirea cheltuielilor de productie cu caracter imprevizibil.

Aceste credite nu au termen de rambursare.

De regula, acordarea acestor credite este intemeiata pe depozite compensatorii. Utilitatea acestor depozite este data in primul rind de faptul ca intreprinderile isi pastreaza toate disponibilitatile in conturile de la banca, ceea ce permite bancii sa acopere necesitatile unor intreprinderi prin insasi redistribuirea depozitelor lor in cont curent constituit de alte intreprinderi. Pe de alta parte, existenta permanenta a depozitelor compensatorii inseamna pentru banca o reducere a resurselor utilizate, iar pentru intreprindere un mijloc de pastrare a solvabilitatii.

O alta caracteristica a acestor credite este si faptul ca neavind la baza inscrisuri, nu exista posibilitatea de recreditare (refinantare).

linia de credit (de preferinta confirmata) – este o modalitate generala de acordare a creditelor.

Acesta modalitate de acordare a creditelor presupune fie efectuarea creditarii prin cont curent sau deschiderea unui cont separat de imprumut. Ea permite accesul clientului debitor la sume a caror valoare sa se inscrie intr-un anumit plafon maxim aprobat de banca.

Creditul acordat in contul curent se face in urma unei cereri aprobate de catre banca in limitele unui plafon stabilit de catre acesta .

Marirea acestui plafon depinde de mai multi factori:

– pozitia intreprinderii pe piata.

natura activitatii desfasurate de acesta.

rezultatul analizelor efectuate de catre inspectorii bancii la unitatile economice respective.

c) creditele speciale servesc pentru finantarea subscrierii de titluri de credit si pentru finantarea agentilor la bursa.

In Romania, aceasta categorie de credite se afla intr-o faza incipienta, dar in viitor se preconizeaza dezvoltarea acestor categorii de credite.

creditele pe stoc se acorda pe baza unei garantii explicite, respectiv stocul de marfa din depozit.

Modalitatea efectiva de creditare o reprezinta creditele de risc, creditele pe documente warant.

Warantul este documentul care atesta existenta marfii intr-un depozit general. Acest document permite transferarea proprietatii prin mentiuni facute pe o parte a documentului respectiv, pe recipisa warrant.

Warantul in sine este documentul utilizat pentru obtinerea si garantarea creditului si poate fi utlizat ca un efect de comert.

Deci, prin mentiunea facuta pe warant, se transmite creanta constituita prin gajarea marfii si dreptul extrem de a dispune asupra marfurilor gajate.

Warantul asigura creditorului garantia asupra marfurilor si posibilitatea recuperarii creditului acordat. Avind in vedere posibilitatea scaderii preturilor, nivelul creditului este diminuat in raport cu valoarea garantiei, asigurandu-se o marja in favoarea bancii.

3) in functie de destinatie:

Structura creditelor BCR pe ramuri ale economiei nationale

2002 Grafic 2.2

A. Creditele pentru productie detin ponderea cea mai mare in perioada actuala. Creditele pentru activitatea curenta sunt in general credite pe termen scurt (pina la 12 luni) si se acorda agentilor economici pentru desfasurarea activitatii curente.

Cuprind toata gama de credite (pe gaj de marfuri, efect de comert, ipoteca) si sunt acordate pentru sprijinirea efortului agentilor economici. Creditul se acopera pe o perioada stabilita iar rambursarea se face integral la scadenta, dobanda calculata achitandu-se lunar.

Creditele pentru investitii – se acorda pe termen mediu si lung, sunt destinate constructiilor de locuinte, de obiective industriale etc.

In cazul acestor credite, mai mult ca oricind, banca joaca rolul de consultant financiar al intreprinzatorului.

Acest tip de credite are un coeficient mai mare de risc si presupune calcule de actualizare, precum si de eficienta investitiilor. Rambursarea acestui credit se face conform contractului de credit. Din punctul de vedere al bancii este de preferat ca plata sa se faca in transe (de preferat regresive) cu plata lunara a dobanzii aferente.

Controlul bancar se va face in toate fazele: in faza proiectarii, in faza constructiei si in faza exploatarii.

Garantia materiala a acestui credit este insasi investitia plus alte active apartinind agentului economic.

B. Creditele pentru consum sunt credite pe termen scurt (cel mult mediu) acordate persoanelor individuale si sunt destinate sa acopere costurile bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de comercializare sau prin recreditarea creantelor in acest scop.

4) In functie de calitatea lor :

Creditele performante – reprezinta pentru banca acea categorie de credite in curs de executie, a caror durata de acordare nu este expirata iar debitorii si-au achitat in momentul respectiv toate datoriile fata de banca.

Derularea lor se face in conformitate cu prevederile inscrise in contractul de credit din punct de vedere al garantiilor, iar in cazul creditelor explicite, agentul economic utilizeaza creditul in scopul solicitat.

Dobinda pentru acest tip de credit este cea inscrisa in contract, iar banca, prin prevederile acesteia, o poate modifica in raport cu dobinda pietei si rata inflatiei. Pentru creditele pe termen lung si mediu, conditia necesara pe care trebuie sa o indeplineasca pentru a fi considerate credite performante este ca toate transele de rambursare (inclusive dobanda) sa fie achitate la zi.

B. Creditele nerambursate la scadenta – reprezinta creditele neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit.

In cazul in care debitorul nu isi achita la timp obligatiile, creditul ramas se trece intr-un cont separat, de credite restante, dobinda corespunzatoare acestora fiind majorata.

Pentru lichidarea acestui tip de credite, banca fie ca urmareste debitorul in instanta pentru valorificarea garantiilor materiale (gaj,ipoteca,etc.) fie, in urma unui contract cu debitorul, prelungeste contractul de credit (in schimbul unor noi garantii: contracte de export, scrisoare de garantie)

2.4 Principii de creditare

In general creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Creditului in calitate de mijloc de plata poate contribui esential la cresterea economica prin stimularea dezvoltarii unor activitati noi, a intreperinderilor private mici si mijlocii aflate la inceput de activitate, precum si la relansarea unor domenii vitale ale economiei.

Creditul permite:

-finantarea peste resursele proprii;

-clientilor sa cheltuiasca mai mult decat veniturile obtinute;

-guvernelor sa cheltuiasca peste limitele veniturilor fiscale.

Elementele creditului sunt urmatoarele:

– subiectii raportului de credit: debitor si creditor;

– schimbul moneda – moneda in timp;

– promisiunea de rambursare;

– momentul rambursarii creditului-scadenta;

– pretul creditului-dobinda.

In procesul creditarii, banca insasi poate deveni imprumutat, in cazul atragerii de resurse de pe piata, respectiv prin depozitele populatiei sau prin imprumuturi de la alte institutii financiare si de credit.

In fapt, raporturile de credit se desfasoara pe doua planuri:

– procesul de mobilizare a resurselor disponibile pe piata prin intermediul bancii;

– procesul de distribuire a resurselor disponibile utilizatorilo, in calitate de debitori, banca avind rolul de creditor.

Primul proces il precede in mod necesar pe cel de-al doilea.

Creditul bancar

Conceptul de credit bancar descrie operatiunea prin care banca acorda un imprumut unui agent economic (imprumutat), in schimbul unui angajament de rambursare viitoare, insotit de plata unei dobinzi.

Creditul bancar se deosebeste de celelalte forme de credit, prin urmatoarele:

– banca este prezentata in calitate de creditor;

– agentul economic (societatea comerciala), este partenerul partenerul bancii in calitate de debitor;

– obiectul creditului il constituie banii;

– acordarea de credite reprezinta o operatiune specifica bancii.

In cadrul operatiunilor de creditare sunt certe doua aspecte:

dreptul bancii de a solicita sumele angajate

– obligatia ferma a debitorului privind rambursarea creditului si plata dobinzii.

Reguli generale de creditare

Evidenta contabila si gestionarea conturilor:

Intreaga activitate de creditare, inclusiv gestionarea riscurilor se evidentiaza in contabilitate. in acest sens, banca isi structureaza si organizeaza evidenta contabila si gestiunea conturilor (pe tipuri de credite, pe termene de acordare, credite curente si restante, in lei si valuta, pe agenti economici – tinind seama de structura capitalului,etc.) astfel incat sa se asigure si analiza si controlul rapid al operatiunilor pe care se bazeaza deciziile bancii

Prudenta bancara:

Asumarea angajamentelor ce revin bancii, se face in strinsa corelatie cu:

– incadrarea in strategia generali a bancii;

– respectarea reglementarilor in materie de creditare ale B.N.R., precum si respectarea normelor proprii de creditare;

– alocarea de sume pentru constituirea de provizioane specifice de risc;

– obtinerea unei marje de profit, suficient de mare pentru a motiva asumarea

riscurilor inerente unei astfel de operatiuni.

Confidentialitatea operatiunilor de creditare:

In contextul general al secretului profesional in activitatea bancara confidentialitatea operatiunilor de creditare reprezinta o cerinta majora cu implicatii asupra consolidarii increderii in sistemul bancar, a prestigiului de care trebuie sa se bucure in rindurile celor pe care ii deserveste.

Aceste reguli vor fi urmarite si aplicate pe tot parcursul activitatii de creditare.

Principii generale de creditare

Evaluarea intentiei, cat si a posibilitatii unui agent economic de a rambursa un credit, implica examinarea atenta a urmatoarelor elemente:

– identificarea si evaluarea riscurilor care pot sa apara in activitatea clientului si in relatia dintre client si banca, inclusiv a sumelor si a scopului pentru care au fost solicitate acestea de catre client;

– identificarea si evaluarea masurilor luate de catre client in vederea diminuarii acestor riscuri, inclusiv specificarea resurselor primare de rambursare a creditului, cat si a graficului de rambursare a acestuia;

– identificarea si evaluarea metodelor utilizate de catre client, pentru administrarea riscurilor pe care si le-a asumat in momentul solicitarii creditului, precum si a garantiilor oferite de catre acesta.

Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc in mod clar principiile de creditare – ce pot fi sintetizate prin intermediul celor “5C ai creditarii”:

– Caracter – se refera la cinstea, integritatea si credibilitatea imprumutului. Aceasta caracteristica se refera cel mai adesea la posibilitatea si bunavointa clientului de a rambursa creditul.

– Capital – indica prezenta (sau absenta) resurselor financiare pe termen scurt sau lung, care pot fi utilizate de catre client pentru a-si atinge obligatiile fata de banca.

– Capacitatea – se refera la posibilitatea agentului economic de a rambursa creditul la scadenta.

– Colateral (garantii) – se refera la prezenta si valoarea activelor (sau a altor garantii) care pot fi utilizate pentru stingerea obligatiilor, in cazul in care platile nu se fac conform graficului de rambursare sau clientul se afla in incapacitate de plata.

– Conditii – reprezinta mediul economic general si conditiile (atit ale imprumutului cat si ale imprumutatorului), care pot afecta posibilitatea imprumutatului de a rambursa creditul.

Cea mai importanta problema in activitatea de evaluare a riscului de creditare este aceea a determinarii capacitatii de a rambursa creditul.

Atit caracterul cat si hotarirea clientului sunt evidente, de obicei, prin cinstea, integritatea si profesionalismului sau chiar daca situatiile financiar-contabile si prognoza aferente activitatii clientului par acceptabile, o banca nu trebuie sa aiba relatii cu clienti care par necinstiti sau care nu prezinta credibilitate.

Cele mai bune surse de informatii referitoare la caracterul unui client sunt:

– relatiile prezente si trecute cu alte institutii financiare, cu furnizorii, clientii

– rapoartele firmelor de audit;

– referintele personale.

2.5 Resursele de creditare

Bancile comerciale se sprijina in activitate nu atat pe capitalul propriu, care are o pondere mica, cat mai ales pe capitalurile de pe piata financiar-monetara. Sub acest raport se poate afirma ca banca este o institutie care lucreaza cu banii altora.

Cererile de credite sunt asa de mari, incat capitalul propriu si fondurile de rezerva nu pot face fata. Capitalul si fondurile proprii sunt numai “punctul de plecare” al complexelor operatiuni bancare, dar cel mai importanat rol al lor este acela de garantare a riscurilor ce le implica plasamentele fiecarei banci. Pentru a putea sa desfasoare activitatea de creditare, orice banca, trebuie in primul rind, sa-si asigure resursele de alimentare cu fonduri care, ulterior sa fie utilizate in procesul de creditare. Preocuparea pentru constituirea resurselor este tot atat de important ca si aceea de plasare a lor.

Fata de banca, clientii se pot afla in urmatoarele ipostaze:

– au capital disponibil, pentru care cauta plasament;

– au nevoie de capital pentru activitatea curenta sau pentru investitii.

Dupa modul de constituire a resurselor in economia de piaaa, bancile pot fi de depozit, de rescont, banci de emisiune, de inscrisuri funciare, obligatiuni, inscrisuri ipotecare. Actualmente bancile comerciale din tara noastra au caracter universal, iar resursele de creditare pe care le detin, sunt constituite din:

– disponibilitatile si depozitele in lei ale clientilor bancilor;

– sume aflate in tranzit intre unitatile bancilor;

– depozitele publice guvernamentale, cat si cele asimilate acestora (depozitele si disponibilitatile personale juridice care sunt unitati bugetare);

– pasivele interbancare care cuprind disponibilitatile (finantarea interbancara) si creditele interbancare (refinantarea B.N.R);

– fondurile proprii ale bancii;

– imprumuturi de la banci externe;

– depozite ale bancilor externe;

disponibilitati (inclusiv lei), ale nerezidentilor.

Resursele de finantare BCR, in structura Grafic 2.3

2.6 Costul creditului

Creditul si dobanda sunt prezente in activitatea bancilor si agentilor economici ca urmare a insuficientei autofinantarii si deci a aparitiei fenomenului econmic de indatorare.

Pentru determinarea costului capitalului imprumutat sunt luati in considerare mai multi factori, printre care:

– creditele acordate;

– costul resurselor pentru banca ce acorda creditele;

– serviciile de efectuare a platilor catre banci;

– taxa scontului;

– dobanzile practicate pe piata financiara;

– comisioanele;

– spezele reale (salariile personalului bancar, salariul custodelui gajului de marfuri sau comisionul acestuia, onorarii, expertize, deplasari);

– costul altor produse bancare.

Daca unii din acesti factori au un rol concret si pot fi cuantificati, altii sunt de politica economica generala.

In general, costul capitalului concretizat in creditele acordate agentilor economici se stabileste in functie de dobanda la aceste credite,care , la randul ei, are la baza costul resurselor si dobanda interbancara : costul capitalului, deci, in primul rand, costul finantarii.

In modul cel mai simplu, costul capitalului imprumutat de catre agenii economici se calculeaza dupa urmatoarea relatie:

C i = C rb + C pl + P p

unde

Ci = costul imprumutului

C rb = costul resurselor bancii care imprumuta

C pl = costul platii creditului (transferul resurselor, sumelor incasate, ratelor scadente, incasarea dobanzilor)

Pb = profitul bancii

Desigur ca, atunci cand opteaza pentru un credit, agentul economic are in vedere nu numai costul imprumutului, ci totalul costurilor de capital (deci ale intregului sau capital) inclusiv costurile de functionare si de investitii. Scaderea ratei dobanzii si a costului capitalului este o cale de incurajare a productiei si investigatiilor si contribuie la sporirea productiei de bunuri si servicii, la cresterea vitezei de circulatie a banilor.

Dobanda trebuie prezentata neaparat alaturi de conceptele “capital”, ”credit”, ”risc”. Ea apare in procesul creditarii. Creditul, fiind actualmente cel mai important produs al bancilor comerciale din tara noastra, determina dobanda ca fiind o parte a costului sau. Costul creditului apare – alaturi de risc – ca o componenta de baza a pretului produsului bancar numit credit.

Uneori la dobanda practicata de banca se adauga o marja in functie de coeficientul de risc. Marja se adauga la dobanda de baza care se formeaza in functie de dobanzile de pe piata interbancara, iar cate o data in functie de dobanzile practicate chiar pe piata monetara.

Dobanzile pot fi calculate si platite lunar, trimestrial, semestrial si anual. Clientii vor sa stie cat ii costa imprumutul, motiv pentru care acorda o mare atentie calculului dobanzii si vor sa fie specificata in contractul de imprumut.

Calculul dobanzii are in vedere in primul rand costul fondurilor si dobanda interbancara. De asemenea avem in vedere varietatea foarte mare a dobanzii (la credite la depozite, la diponibilitatile la vedere, pentru bonuri de tezaur, pentru obligatiuni, pe obiecte de creditare, la certificate de depozit, la carnete de economii).

Calculul dobanzii cuprinde:

1. Dobanda simpla se calculeaza dupa formula:

D = (c*t*r)/36000

unde:

D = masa dobanzii (dobanda);

c =capitalul imprumutat sau investit (creditul);

t = timpul in zile;

r = rata dobanzii.

De aici putem determina rata dobanzii:

r = (D*36000)/(c*t)

Acest calcul este utilizat de catre bancile comerciale in cazul creditelor pe termen scurt sau in cazul depozitelor. Suma dobanzii este proportionala cu marimea creditului, cu durata creditului si cu rata dobanzii.

2. Dobanda compusa.

Se utilizeaza tot mai mult de catre bancile comerciale. Actualmente, ea se calculeaza nu numai la creditele mai mari de 12 luni, ci si pentru unele credite pe termen scurt pentru dobanzile la termen. in esenta, dobanda compusa cuprinde si capitalizarea (fructificarea) dobanzii simple.

Dobanda compusa presupune ca la sfarsitul fiecarei perioade de timp (de exemplu, luna), la suma ce reprezinta depozitul sau creditul sa se adauge o alta suma (dobanda) care intra in calculul pentru luna urmatoare. Deci la sfarsitul perioadei, unitatea baneasca devine 1+d = f (factor de multiplicare)

Capitalul initial (creditul, depozitul) devine capital final (dupa ce se inmultesc cu factorul de multiplicare).

Deci capitalul final (C1) va fi:

n

C1 = C0 (1+r/100)

in care

n = numar de luni sau ani (perioade).

Rata dobanzii compuse se calculeaza:

n

r1 = 100 ((1+r)/(100*n) – 1

unde :

r = rata anuala a dobanzii simple

n =numar de perioade de capitalizare dintr-un an (numar de luni,de exempu)

Deci in cazul dobanzii compuse, difera in mod periodic marimea capitalului

imprumutat, adica a sumei plasate.

In bancile comerciale calculul dobanzilor se face in conformitate cu o modalitate elaborata de departamentul contabilitatii. Calculul se face lunar, in prima zi lucratoare a lunii pentru toti clientii. Incasarea dobanzilor de catre banci se face lunar, cu prioritate fata de alte datorii, din diponibilitatile existente in conturile curente ale beneficiarilor.

In economia de piata, marimea dobanzii poate fi privita si ca un rezultat al negocierii intre banca si agentul economic.

Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele “timp”si “risc”. Aceste concepte si elemente se regasesc in cele mai succinte formulari ale dobanzii.

Astfel, intr-un sens, dobanda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobanda originara a capitalului) sau pentru capitalul incredintat spre utilizare altor persoane (dobanda imprumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare.

Intr-un sens restrans dobanda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei imprumutate sau pretul folosirii capitalului.

Ca element al contractului de credit nivelul dobanzii este acceptat, in fiecare caz in parte de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.

Fiecare dintre parti doreste sa aiba in contextul acceptarii solutiei anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata.

Deci se pune problema de a discerne si considera factorii ca audienta si acceptabilitate maxima.

Un prim factor este productivitatea capitalului, adica o anumita rata a profitului, aflata intr-o dinamica determinata de evolutii si conjuncturi.

Intreprinzatorul, atunci cand isi propune sa mobilizeze un capital suplimentar trebuie sa evalueze realist posibilitatile de rentabilitate, respectiv dimensiunile profitului intrucat el va trebui sa renumereze corespunzator pe detinatorul de capital.

Contractul de credit care include ca un element semnificativ nivelul dobanzii, este, de fapt, un acord intre cele doua parti interesate, cu privire la nivelul dobanzii sau altfel exprimat un compromis intre cele doua parti. Angajandu-se in a plati o anumita dobanda, debitorul admite o anumita diminuare a profitului sau net.

Compromisul sau maniera de a ajunge la o intelegere trebuie sa persiste in relatiile dintre debitor si creditor asigurand permanenta conditiilor de creditare.

Un al doilea factor general ce determina nivelul dobanzii este lichiditatea.

Independent de orice alte conditii, creditorii vor prefera acea forma de imprumut care sa le asigure lichiditatea. Deci se prefera termene scurte.

Orice angajare mai indelungata a resurselor creditului, orice diminuare a lichiditatii sale este insotita de o sporire a sumelor platite ca dobanzi si implica o crestere a nivelului dobanzii.

Deci stabilirea nivelului dat al dobanzii in cadrul contractului de credit este si o expresie a compromisului intre creditorii care doresc o cat mai ridicata lichiditate si debitorii interesati in a plati cat mai putin pentru aceasta.

Riscul nerambursarii este un alt factor general al nivelului dobanzii.

Rambursarea la termen este o conditie a perpetuarii raporturilor de credit si a

sistemului de credit. Rambursarea este o cerinta generala care poate fi asigurata daca in cazurile particulare se iau masurile necesare de evitare si acoperire a acestui risc.

Aceste cerinte, in genral acceptate, conduc la separarea elementelor de structura a dobanzii in:

dobanda pura care este costul utilizarii capitalului

si

– plata necesara pentru recuperarea riscului nerambursarii, respectiv pentru acoperirea pagubelor suferite pe aceasta cale.

O asemenea considerare a riscului si a solutiilor de acoperire motiveaza o politica personala a bancilor in domeniul dobanzilor, orientata dupa gradul de risc pe care il presupune fiecare credit acordat, in functie de condiitile reale pe care le are fiecare debitor.

De asemenea, la randul lor, deponentii care asigura partea preponderenta a resurselor bancilor sunt, in mai toate tarile, asigurati prin institutii speciale cu privire la redobandirea integrala a sumelor depuse. Evident, platile pentru asigurarea depozitelor prezinta un cost pentru banci, un element de cost al creditului.

Raportul dintre oferta si crerea de credite este evident un factor esential in determinarea nivelului dobanzii.

Oferta de credite este determinata primordial de nivelul economisirii in tara respectiva, de optiunile traditionale ale populatiei pentru economii. Evolutia nivelului de economisire poate fi stimulata de nivelul dobanzii, dar oricare ar fi nivelul dobanzii exista un nivel dat al economisirii.

Determinat de preferintele familiilor de a economisi este nivelul individual al venitului si implicit nivelul si preferintele de consum.

Stabilitatea economica si politica au si ele rol un important in a incuraja formarea capitalului. Orice fenomen de instabilitate politica si de dezechilibru economic, in special inflatia, diminueaza nivelul economisirii si influenteaza negativ dimensiunile resurselor de creditare.

Cererea de credite este interconditionata de trei mari debitori: guvernul, agenti economici si familiile, deopotriva influentati de evolutia activitatii economice si tendinta de dezvoltare a investitiilor.

Asa cum am precizat anterior, nivelul dobazii astfel determinat este “dobanda de baza” la care se aditioneaza in mod firesc factorul de risc, care majoreaza astel diferentiat, nivelul dobanzii pentru fiecare din solicitantii de credit.

Capitolul III

Creditarea si riscurile creditarii

3.1 Continutul activitatii de creditare

Banca Comerciala Romana S.A. este organizata potrivit Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale si a Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancara, fiind inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J40/90 din 23 Ianuarie 1991.

In intreaga activitate de creditare, banca respecta intocmai prevederile Legii nr.33/1991 privind activitatea bancara, Legii nr.34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, a normelor, instructiunilor si regulamentelor emise de Banca Nationala a Romaniei in calitate sa de banca centrala cu atributii de reglementare in domeniile monetar, de credit, valutar si de plati, precum si propriile norme si instructiuni de lucru.

Operatiunile de aprobare si acordare a creditelor au la baza prudenta bancara ca principiu fundamental ce caracterizeaza intreaga activitate a bancii.

Conform prevederilor Legii nr.33/1991 privind activitatea bancara, “la acordarea creditelor, societatile bancare urmaresc ca solicitantii sa prezinte credibilitate” si “toate operatiunile de credit si de garantie ale societatilor bancare trebuie consemnate in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii”.

Activitatea de creditare se bazeaza, in primul rand, pe analiza viabilitatii si realismului afacerilor in vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a clientilor, respectiv de a genera venituri si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzii. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor, atat din perioadele expirate cat si din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca, deoarece prin extinderea si diversificarea portofoliului de credite, poate obtine profit suplimentar, cat si pentru clienti, care pe seama creditelor pot sa-si dezvolte afacerile, sa obtina profit si, pe aceasta baza, sa ramburseze imprumuturile si sa-si achite dobanzile.

Analiza si acordarea creditelor trebuie sa aiba in vedere influenta factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienti, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevazute asupra desfasurarii afacerilor si rambursarii creditelor.

Banca are obligatia sa analizeze si sa verifice, iar imprumutatul sa puna la dispozitie toate documentele si actele din care sa rezulte natura activitatilor desfasurate, credibilitatea, situatia patrimoniala, rezultatele economico-financiare, capacitatea manageriala si orice alte documente si date care sa permita evaluarea potentialului economic, organizatoric si financiar al clientului.

Creditele trebuie sa fie garantate, iar volumul minim al garantiilor constituite trebuie sa acopere datoria maxima a imprumutatului catre banca, formata din credite si dobanzi.

Pe toata durata creditarii, agentii economici beneficiari de credite au obligatia sa puna la dispozitia bancii un exemplar din bilantul contabil, situatiile contabile periodice si orice alte documente solicitate de banca. Aceasta obligatie este prevazuta ca o clauza distincta in contractul de creditare.

Creditele se acorda la cererea agentilor economici care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii :

sunt constituiti conform legii;

poseda capital social varsat conform statutului;

desfasoara activitati legale si eficiente potrivit actului de infiintare si statutului de functionare. Pot beneficia de credite si agentii economici ale caror activitati sunt subventionate, cu conditia ca rezultatele financiare sa se incadreze in subventia cuvenita;

indeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;

din analiza fluxurilor de lichiditati rezulta ca exista posibilitati reale de rambursare la scadenta a ratelor din credit si plata dobanzilor aferente;

prezinta garantii materiale si morale pentru utilizarea cu eficienta a imprumutului, rambursarea integrala la scadenta a creditului si achitarea dobanzilor aferente;

valoarea garantiilor materiale acceptate este mai mare sau cel putin la nivelul creditelor solicitate si a dobanzilor aferente, calculate pe intreaga perioada de creditare. Valoarea garantiilor va trebui sa acopere, la acordare, nivelul imprumutului si dobanzilor aferente, calculate pentru o perioada de cel putin 12 luni. In astfel de situatii, se va stabili prin acte aditionale la contractul de imprumut ca nivelul garantiilor sa acopere valoarea imprumutului acordat si a dobanzilor calculate pentru urmatoarele 12 luni;

au deschise conturi la una din unitatile teritorile ale bancii;

prezinta situatia angajamentelor din conturile deschise la alte societati bancare si a garantiilor aferente;

accepta clauzele din contractul de credite.

Dupa aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decat in cazuri justificate, determinate de constatarea furnizarii de catre client a unor date nereale si numai dupa expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile calendaristice, care va fi comunicat in scris acestuia.

Banca poate intrerupe imediat, fara preaviz, utilizarea de catre client a unui credit aprobat, in cazul in care acesta a incalcat conditiile contractului de credit privind destinatia, utilizarea garantiilor, termenele sau in cazul in care situatia economica si financiara a acestuia nu mai asigura conditii de garantie si rambursare.

Intre incasarea ratelor din credite la scadenta si a dobanzilor la termenele stabilite, prioritate are incasarea dobanzilor, daca prin acte bilaterale incheiate intre banca si imprumutat nu s-a convenit altfel.

Rambursarea anticipata a oricaror sume datorate in cadrul creditului, se poate efectua numai cu acordul prealabil al bancii, si se va face incepand cu ultima scadenta, pentru a nu influenta calculul de dobanda, daca prin contractul de imprumut sau actele aditionale la acesta nu s-a stabilit altfel.

Evolutia creditelor in valuta Graficul 3.1

Banca acorda credite in lei si valuta, pe seama resurselor proprii si a celor atrase, in conformitate cu prevederile din planul de credite si resursele de acoperire ale acestora, aprobat de organele competente.

3.2 Conditii de acordare a creditelor

In conformitate cu prevederile Legii privind activitatea bancara nr.33/1991, “la acordarea creditelor, banca va urmari ca solicitantii sa prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadenta. In acest scop, aceasta poate cere solicitantilor garantarea imprumutului cu bunuri mobile si imobile”. Activitatea de creditare se bazeaza pe viabilitatea planului de afaceri prezentat bancii si pe capacitatea imprumutatului de a genera venituri si, respectiv, lichiditati, care constituie principala garantie si sursa de rambursare a creditelor si de plata a dobanzilor.

In raporturile sale cu debitorul, creditorul este expus unor riscuri care impun luarea unor masuri pentru garantarea creantei. In cazul in care in ziua scadentei debitorul nu isi poate achita datoriile si nu mai poate sa-si execute obligatia asumata, creditorul, daca are garantii constituite in conditiile legii, pe baze contractuale, le poate executa indestulandu-si creanta.

Dupa natura lor, garantiile pot fi:

Garantii reale;

Garantiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin afectarea unui bun al debitorului in vederea asigurarii executarii obligatiei asumate.

Bunul constituit drept garantie este protejat de la urmarirea celorlalti creditori a caror creanta nu este insotita de nici o forma de garantie reala sau personala – fiind, deci, destinat urmaririi si satisfacerii cu prioritate a creantei garantate.

Garantiile reale confera creditorului garantat:

dreptul de preferinta in temeiul caruia, in cadrul executarii silite, din valoarea bunului respectiv se va asigura mai intai satisfacerea integrala a creditorului garantat si numai ceea ce prisoseste va servi satisfacerii pretentiilor celorlalti creditori;

drept de urmarire, in temeiul caruia va putea urmari bunul in mainile oricui s-ar afla, in masura necesara satisfacerii creantei garantate.

Garantiile reale sunt:

gajul propriu-zis – ce va fi la randul sau cu deposedarea debitorului de bunul afectat drept garantie sau fara deposedarea acestuia de bunul adus in garantie;

ipoteca si privilegiile.

Garantii personale

Garantiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin care una sau mai multe persoane se angajeaza printr-un contract accesoriu incheiat cu creditorul, sa plateasca acestuia datoria debitorului in cazul in care acesta nu o va plati el insusi. Formele de garantii personale aplicabile conform reglementarilor in legislatia romaneasca sunt:

garantiile prezentate sub forma de scrisori de garantie emise de banci, institutii financiare si autoritati administrative (ministere) ce au aceasta competenta;

fidejusiune (cautiune);[1]

garantiile personale reglementate de legi speciale, dar care se intemeiaza pe ideea de fidejusiune.[2]

– * reglementata de art. 1652 din Codul Civil

– ** garantia constituita de o terta persoana pentru acoperirea eventualelor pagube ce ar fi cauzate unui agent economic de catre un gestionar, conform Legii nr. 22/1969, cu completarile ulterioare

Cesiunea de creanta – desi nu face parte din categoria garantiilor reale sau personale – intrucat este un mijloc specific de transmitere a obligatiilor, se constituie pentru garantarea propriu-zisa a creditelor acordate de banca. Prin rezultatatul sau, cesiunea de creanta asigura, ca orice garantie, recuperarea creantelor bancii.

Pentru aplicarea permanenta a prudentei bancare, ca principiu fundamental ce caracterizeaza activitatea bancii, unitatile bancare teritoriale vor accepta, in functie de situatia concreta a fiecarui solicitant de credite, constituirea uneia sau a mai multor garantii dintre cele prezentate:

garantii de la Guvernul Romaniei;

garantia bancara;

depozitul bancar (cash-ul colateral);

ipoteca;

gajul cu deposedare;

gajul fara deposedare;

cesiune de creanta;

fidejusiunea (cautiunea);

alte garantii.

Pentru creditele in lei pe termen scurt, mediu si lung, banca va solicita suplimentar, pe langa tipurile de garantii prezentate mai sus, si gajul general.

Pe langa garantiile asiguratorii (reale sau personale), la creditele in lei si valuta acordate clientilor sai, banca va solicita suplimentar cesionarea incasarilor din contractele existente.

In cazul clientilor care se confrunta cu greutati in achitarea la scadenta a obligatiilor de plata, prezentand un risc semnificativ in ce priveste rambursarea la scadenta a creditelor si achitarea dobanzilor aferente, banca va solicita ca imprumutatii sa semneze bilete la ordin, care, potrivit Legii nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr.83/1994, constituie titlu executoriu si, dupa investire cu formula executorie de catre judecatorie, pot fi puse in executare silita fara alte formalitati prealabile.

In cazul in care un credit are mai multe scadente intermediare, se va solicita clientilor cate un bilet la ordin sau cambie pentru fiecare scadenta.

Ofiterii de credite [3] vor solicita emitentilor sa inscrie pe biletul la ordin sau cambie ori pe o alonja la acestea mentiunile obligatorii:

“suma este purtatoare de dobanda”;

“nivelul dobanzii este de _ % pe an”;

“dobanda curge de la data de ____”.

Nivelul dobanzii va fi cel in vigoare la data emiterii biletului la ordin sau cambiei. O exprimare de felul “negociabil in functie de evolutia dobanzilor pe piata” nu este acceptata de Legea cambiei si biletului la ordin.

In cazul in care garantiile asiguratorii acceptate de banca in momentul aprobarii creditului se transforma, schimbandu-si forma materiala in procesul de

productie, prin prelucrare, introducere in consum, vanzare, banca va solicita imprumutatului, iar acesta este obligat sa constituie noi garantii, de tipul celor prezentate, a caror valoare sa acopere integral creditul si dobanda aferenta.

Pentru a fi acceptate de banca, garantiile trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

sa poata fi transformate rapid in lichiditati;

sa fie materializate sub forma unui titlu, inscris autentic;

bunurile sa fie in circuitul civil, sa se afle in proprietatea solicitantului sau a girantului si sa nu fie afectate de alte creante;

– in temeiul art.5 din Legea 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin modificata prin Legea nr. 83/1994

proprietarul bunurilor sa aiba capacitatea de a le gaja sau ipoteca;

bunurile care sunt achizitionate si puse in functiune anterior solicitarii creditului trebuie sa fie in stare corespunzatoare de exploatare;

bunurile achizitionate si nepuse in functiune, precum si bunurile care urmeaza a fi procurate si achitate partial din credite sa fie noi si insotite de certificate de calitate si garantie;

bunurile propuse a fi luate in garantie sa fie in stare buna de functionare si sa se incadreze in uzura fizica maxim admisa pentru fiecare categorie si tip de active prevazuta in Normele Tehnice ale Bancii Comerciale Romane nr.2/1996 privind evaluarea activelor fixe.

Neindeplinirea acestor criterii si neidentificarea altor garantii conduce la imposibilitatea acordarii creditului solicitat.

Cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului ca bunurile oferite drept garantie de solicitanti pot fi valorificate, daca din analiza financiara rezulta ca rambursarea imprumutului si plata dobanzilor aferente nu este asigurata in primul rand din lichiditatile generate de activitatea economica desfasurata, aceasta constituind sursa principala de rambursare, valorificarea garantiilor fiind o sursa secundara, de protectie in cazul unor imprejurari neprevazute.

Valoarea bunurilor corporale si necorporale care costituie obiectul garantiei creditelor acordate de banca, se va stabili pornind de la valoarea din evidenta contabila, actualizata in functie de valoarea reala, de piata a acestora, pe baza expertizelor efectuate de organele specializate sau de personalul bancii.

Creditele acordate de banca si dobanzile aferente trebuie sa fie acoperite integral cu garantii asiguratorii. Valoarea luata in calcul a bunurilor corporale si necorporale acceptate de banca in garantia creditelor acordate se va determina prin aplicarea unei marje variabile (coeficient), in functie de marimea riscului in valorificarea acestora, astfel:

Tabelul 3.1

Constituirea garantiilor se efectueaza avand in vedere functiile pe care acestea le indeplinesc:

stimuleaza si asigura respectarea disciplinei contractuale prin executarea in mod corespunzator si la termen a obligatiilor asumate de catre imprumutat;

asigura securitatea creditului prin faptul ca garantia poate fi valorificata de banca in vederea acoperirii creditului nerestituit si a dobanzilor neachitate de catre debitori;

asigura economisirea de lichiditati, in sensul ca imprumutatul dovedeste ca dispune de lichiditati potentiale.

Scadenta unei obligatii este momentul in care aceasta devine exigibila prin implinirea termenului stabilit in actul constatator al raportului juridic obligational (contract, conventie, angajament), respectiv momentul in care creditorul are dreptul de a cere executarea ei, iar debitorul are obligatia de a plati.

Scadentele creditelor pot fi:

intermediare;

finale.

Scadenta intermediara reprezinta termenul la care o parte (rata) din imprumut devine exigibila si trebuie rambursata.

Scadenta finala este termenul la care ultima parte (rata) din imprumut sau intreg imprumutul in cazul ratei unice, devine exigibil si trebuie rambursat.

Scadentele intermediare si finale ale tuturor categoriilor de imprumuturi acordate de banca vor fi consemnate, in mod obligatoriu, in contractele de credit incheiate de banca cu imprumutatii.

Un credit poate fi prevazut la rambursare in mai multe rate intermediare sau intr-o singura rata finala.

Scadentele de rambursare a creditelor se stabilesc in functie de miscarea stocurilor, cheltuielilor si a celorlalte active care constituie obiectul creditelor, respectiv de trecerea acestora dintr-un stadiu in altul in cadrul procesului de aprovizionare-productie-desfacere-incasare, in corelare cu capacitatea de rambursare a imprumutatilor.

Creditele pentru echipament (investitii) se scadenteaza la rambursare in functie de existenta lichiditatilor in conturile imprumutatilor, precum si de resursele proprii ce se vor constitui conform proiectiei cash-flow-ului general si a surselor pentru investitii.

Perioada de rambursare a creditelor pentru echipament, scadentele, precum si cuantumul ratelor de rambursare a acestora vor fi stabilite in functie de lichiditatile existente si cele ce urmeaza a fi realizate, conform proiectiei fluxului de lichiditati general, a surselor pentru investitii si a utilizarii acestora, care se intocmesc de catre imprumutat pentru intreaga perioada de creditare.

Scadentele creditelor in valua pentru creante comerciale (pe documente remise spre incasare de la extern) se efectueaza in rate succesive, la un numar egal de zile de la data fiecarei utilizari din credit. Suma ratei de rambursat va fi egala cu suma utilizata din credit. Datele de rambursare a creditului trebuie sa corespunda cu termenele de incasare ale documentelor prezentate de agentul economic.

Creditele in valuta pentru echipament (investitii) se scadenteaza la rambursare in functie de lichiditatile existente si cele ce urmeaza a fi realizate, conform situtiei proiectiei surselor pentru investitii si a utilizarii acestora si cash-flow-lui general al imprumutatului.

Scadentarea creditelor acordate populatiei se efectueaza in rate lunare antecalculate, esalonate in functie de datele de realizare a veniturilor, corelate cu prevederile din bugetul de venituri si cheltuieli al familiei.

Creditele pentru activitatea de leasing se scadenteaza la rambursare in rate lunare, trimestriale, semestriale sau anuale in corelatie cu termenele de plata a chiriilor catre societatea de leasing, fara a depasi 5 ani de la acordare.

Creditele de forfetare a unor titluri exprimate in valuta se scadenteaza la rambursare in functie de scadenta titlurilor respective plus o marja de cel mult 15 zile calendaristice care sa acopere durata circuitelor bancare externe.

La scadentele stabilite in contractele de credit incheiate de banca cu imprumutatii, creditele devin exigibile si trebuie rambursate astfel:

Creditele acordate prin conturi separate de imprumut se ramburseaza la termen si in sumele prevazute in contractul de imprumut din disponibilitatile existente in contul curent, prin debitarea acestuia in corespondenta cu contul separat de imprumut pe baza de ordine de plata emise de clienti sau de note contabile intocmite de ofiterii de credite.

In situatia in care in contul curent se acumuleaza incasari de sume rezonabile, banca de comun acord cu clientul, va putea utiliza aceste disponibilitati pentru rambursarea cu anticipatie a creditelor din conturile separate de imprumut, pe baza de ordin de plata emis de client sau nota contabila intocmita de ofiterii de credite.

Rambursarea anticipata a oricaror sume datorate din creditele in valuta se poate realiza numai cu acordul prealabil al bancii si se va face incepand cu ultima scadenta, pentru a nu influenta calculul de dobanda, daca prin contractul de credite nu s-a prevazut altfel.

Rambursarea creditelor in valuta sa va efectua la scadentele stabilite in contractele de credit incheiate de banca cu beneficiarii, de regula pe seama incasarilor in valuta obtinute din desfasurarea activitatii de export, executarii de lucrari si prestarii de servicii in strainatate, si in mod exceptional pe baza valutei obtinute prin participarea la piata valutara interbancara.

In cazul in care disponibilitatile inregistrate de beneficiarul de imprumut sunt insuficiente pentru rambursarea partiala sau integrala a unor rate ajunse la scadenta din creditele acordate prin conturile separate de imprumut, diferenta nerambursata se trece in ziua scadentei in contul “credite restante pana la 30 de zile” pe baza de nota contabila intocmita de ofiterii de credite.

In cazul in care in cel mult 30 de zile de la inregistrarea unor sume in contul “credite restante pana la 30 de zile” nu se creeaza disponibil in contul curent pentru rambursarea acestora, incepand cu a 31-a zi, creditele respective se vor trece pe baza de note contabile intocmite de ofiterii de credite, din contul “credite restante pana la 30 de zile” in contul “credite restante peste 30 de zile”.

Pentru creditele restante banca percepe dobanzi penalizatoare diferentiate de vechimea restantelor (pana la 30 zile sau peste 30 zile) care se comunica prin instructiuni de lucru separate.

Intre incasarea ratelor din credite la scadenta si a dobanzilor datorate la termenele stabilite, prioritate are incasarea dobanzilor datorate, ratele din credite putand fi in conditii justificate economic, rescadentate sau reesalonate la plata, fara a depasi termenele maxime de creditare prevazute de lege.

In aceste conditii, ordinea incasarii creantelor cuvenite bancii este urmatoarea:

comisioane, taxe si speze bancare;

dobanzi mai vechi de 30 zile;

credite restante mai vechi de 30 zile;

dobanzi neincasate pana la 30 zile;

credite restante pana la 30 zile;

dobanzi curente;

credite curente;

penalitati.

In situatiile in care agentii economici imprumutati inregistreaza datorii restante din credite si dobanzi, mai vechi de 30 zile, banca impreuna cu debitorul va analiza toate posibilitatile de redresare economico-financiara a imprumutatului, capacitatea acestuia de a genera lichiditati pe baza carora sa fie acoperite datoriile, precum si realitatea si viabilitatea eventualelor programe de redresare financiara prezentate bancii. Dupa epuizarea tuturor posibilitatilor de recuperare a creantelor bancii, aceasta va proceda la punerea in intarziere si comunicarea constatarii incapacitatii de plata a clientului in vederea actionarii in justitie pentru obtinerea titlului executoriu si/sau trecerea la executarea silita potrivit legii.

La data inregistrarii in contul “credite restante peste 30 de zile” a unei rate din credit nerambursata la scadenta, toate sumele viitoare datorate de imprumutat in baza contractului de credit (comisioane, dobanzi, rate) devin scadente daca din analiza efectuata rezulta ca nu mai sunt posibilitati reale de redresare a situatiei financiare si imbunatatire a serviciului datoriei respectivului client.

Procedura reorganizarii si lichidarii judiciare conform legii nr.64/1995 se va declansa numai dupa ce s-au epuizat toate celelalte posibilitati de recuperare a creantelor bancii, inclusiv executarea silita.

La creditele angajate de debitori aflati in stare de insolvabilitate, comitetele directoare ale unitatilor bancare teritoriale pot face propuneri Centralei bancii pentru sistarea calculului dobanzilor curente sau penalizatoare, aferente acestor credite in urmatoarele situatii:

debitorii, persoane juridice, au intrat in lichidare judiciara si pentru acestia s-au efectuat notificarile de catre organele judecatoresti;

cand sunt indeplinite pentru debitori, persoane juridice, cumulativ urmatoarele conditii:

debitorul a inregistrat pierderi, potrivit bilantului contabil in ultimii 3 ani consecutivi;

societatea bancara a clasificat in categoria “Pierdere” sau “Indoielnic” soldul creditelor si al dobanzilor aferente acestui debitor in ultimii 2 ani consecutivi;

in cazul debitorilor persoane fizice, cand au fost epuizate toate masurile legale de recuperare a creantelor neincasate reprezentand credite acordate si dobanzile aferente acestora.

3.3. Determinarea riscului de creditare

Riscurile bancare sunt abordate din doua perspective:

din perspectiva functionala, in sensul atasarii riscurilor la functia clasica a bancilor, de intermediere, evidentiindu-se riscul de piata, de credit, de lichiditate etc.

din perspectiva evenimentiala, in sensul considerarii riscurilor ca fiind generate de evenimente neprevazute, necontrolabile, precum frauda, recesiuni economice etc.

In practica, riscurile sunt abordate sub aspectul tehnicilor de gestiune, insa uneori sunt analizate si mecanismele de transmitere, de amplificare a riscului suportat de agentul economic.

Riscul are un impact deosebit asupra valorii institutie bancare, atat sub forma pierderilor directe suportate, cat si prin efectele induse asupra clientilor, personalului, partenerilor etc. Sintetic, riscul poate fi definit ca fiind posibilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru banca si, in acest sens, expunerea la risc reprezinta valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau pe care le-ar putea suporta institutia bancara, aceasta putand fi expunere efectiva sau expunere potentiala.

In domeniul bancar riscul trebuie privit ca un conglomerat ca un complex de riscuri, adesea interdependente, avamd cauze comune sau producerea unui tip de risc generand un lant de alte riscuri.

Gestiunea riscurilor bancare este abordata, de regula, pe tipuri de riscuri, datorita complexitatii si diversitatii riscurilor. Trebuie insa avut in vedere ca expunerea bancii se realizeaza pentru ansamblul riscurilor si, mai mult, riscurile sunt interdependente. Aceasta realitate impune abordarea globala a gestiunii riscurilor, care trebuie sa asigure bancii capacitatea de a identifica si evalua riscurile, de a le controla, de a le evita si elimina si de a le finanta.

Riscul de creditare exprima posibilitatea ca imprumutatii sau emitentii de titluri sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta, datorita degradarii situatiei financiare a acestora.

Pierderile, in cazul instrumentelor de piata, depind de valoarea acestora si de gradul lor de lichiditate pe piata.

Masurarea riscului de creditare este relativ simpla pentru instrumentele cotate, pentru ca acestea sunt lichide si negociabile.

Pentru instrumentele de piata se disting doua tipuri de riscuri:

riscul curent, aferent valorii de piata (lichidativa) curente, adica aceea calculata pe baza valorii prezente a parametrilor pietei;

riscul potential, legat de valorile viitoare posibile pe care le poate lua instrumentul pe parcursul existentei sale.

Gestiunea riscului are ca obiect limitarea pierderilor in cazul degradarii situatiei debitorilor si evitarea ca slabiciunile unor debitori sa genereze dificultati semnificative pentru imprumutati.

Gestiunea implica doua etape interdependente:

Prima etapa presupune o gestionare anterioara momentului luarii deciziei de angajament, bazata pe criterii calitative si cantitative ce conduc la stabilirea deciziei privind acordarea creditului, care depinde de soliditatea financiara a solicitantilor.

A doua etapa, gestionarea a posteriori, realizeaza urmarirea si estimarea riscurilor portofoliului de active. Gestionarea este cantitativa, pe baza statisticii situatiei debitorilor se estimeaza expunerile la risc si pierderile in cazul inrautatirii situatiei clientilor si portofoliilor acestora. Aceste pierderi depind in mod real de expunerile la risc si de eventuale garantii.

Expunerile se concretizeaza in profile temporale ale expunerilor la risc, pentru fiecare din perioadele viitoare ale acestor profile pierderile depinzand de: expunere, profitabilitate, inrautatirea situatiei debitorului, rata de recuperare a obligatiilor financiare etc.

Acoperirea expunerii la risc presupune determinarea prealabila a ratei medii si ratei maxime de depreciere in functie de volatilitatea portofoliului.

Expunerea totala la risc se acopera secvential prin garantii (derivandu-se expunerea neta), prin provizioane, pentru rata medie de depreciere, si prin fonduri proprii ale bancii, pentru rata maxima.

Profilele temporale ale expunerilor depind de natura angajamentelor, constituind, deci, baza de calcul a piederilor medii sau maximale.

Pentru un portofoliu de angajamente, calculul expunerilor este efectuat in cateva etape:

Determinarea profilurilor temporale ale expunerilor pe operatie si in functie de caracteristicile produselor;

Consolidarea angajamentelor pentru portofoliul de operatiuni al unui credit (contrapartida);

Luarea in considerare a garantiilor si cauzelor contractuale si a ratelor de recuperare a riscului net;

Consolidarea angajamentelor pe toate contrapartidele portofoliului de implicat: pe functionar bancar; pe centru de profit; global.

Garantiile sunt de multiple tipuri, fiind grupate in doua mari categorii: reale si personale, avand ca scop reducerea pierderilor in cazul riscului de creditare.

Clauzele contractuale asigura o protectie suplimentara a imprumutantului, prin fixarea unor praguri ale unor indicatori sau prin limitarea tuturor operatiunilor contrapartidei (debitorului) care deterioreaza situatia sa finaciara.

Pentru garantarea portofoliului instrumentelor de piata, o modalitate adecvata este aceea a sistemului de “colaterale” (sub forme de lichiditati sau titluri)

Determinarea pierderii totale a unui portofoliu, ca suma a pierderilor pe fiecare portofoliu specializat, se poate face utilizand metoda corelatiilor.

In acest sens, corelatiile intre deprecierile situatiilor firmelor individuale pot fi masurate prin corelatii intre datele privind deprecierile sectoarelor carora le apartin, stabilite pe baza unor serii temporale.

Expunerile la risc depind de rata de depreciere aleatoare in timp, de speranta realizarii deprecierii si de volatilitatea variabilelor aleatoare.

Variatiile expunerilor si pierderilor pe sectoare se considera corelate cu cele ale firmelor individuale.

Principalul factor al perturbarilor in activitatea unei banci sunt creditele neperformante, adica dificultati in achitarea creditului de catre debitor, ceea ce va genera pierderi bancii, care va trebui sa le suporte din profit.

Pentru a se proteja, banca, sistemul bancar in ansamblu promoveaza norme prudentiale prin care sa se evidentieze credibilitatea clientilor bancii, norme sintetizate in urmatoarele reguli:

Limitarea creditarii unui singur debitor, stabilindu-se o norma de expunere a bancii fata de un singur client (normele romanesti prevad 20% din fondurile proprii bancii);

Limitarea imprumuturilor mari acordate, expunerea maxima acordata pentru imprumuturile mari fiind, in cazul sistemului bancar romanesc, de cel mult 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii;

Constituirea provizioanelor, nivelul acestora depinzand de clasa creditului, clasa stabilita conform unor criterii de clasificare, si incadrarea creditelor intr-o categorie anume.

In urma evaluarii financiare a clientilor, creditele vor fi plasate intr-una din cele cinci categorii delimitate (standard, in observatie, substandard, indoielnic, pierderi), serviciul datoriei (bun, slab, necorespunzator) al clientului depinzand de categoria de credit.

La determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micsorata doar cu valoarea angajamentelor aparute: depozite gajate, colaterale, credite acceptate de banca etc.

Analiza si clasificarea portofoliului de credite se va face tinand cont de evaluarea performantelor financiare ale imprumutatilor si de serviciul datoriei acestora, care reprezinta capacitatea de a-si onora datoriile la scadenta.

Stabilirea performantei financiare a imprumutatilor are la baza un sistem de analiza si clasificare a agentilor economici in cinci categorii (A,B,C,D,E), dupa cum urmeaza:

categoria “A” – performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata, se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat;

categoria “B” – performantele financiare sunt satisfacatoare, dar nu pot mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata;

categoria “C” – performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire;

categoria “D” – performantele financiare sunt scazute cu o evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp;

categoria “E” – performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

Incadrarea agentilor economici intr-o categorie sau alta din cele 5 prezentate mai sus, se face pe baza analizei performantelor economico-financiare ale acestora, in functie de punctajul obtinut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.

Rezultatul obtinut prin adunarea algebrica a punctelor acordate fiecarui criteriu cuantificabil determina clasificarea preliminara, care poate fi mentinuta sau modificata in functie de concluziile analizei efectuate.

3.4. Analiza diferitelor categorii de riscuri si a masurilor de evitare a lor

Creditele reprezinta un element vital al afacerilor, fluxurile financiare constituie un adevarat sistem sanguin al activitatii economice, atat productive cat si comerciale. Dar, creditorul are de infruntat numeroase riscuri derivand din: nesiguranta ca debitorul va putea obtine rezultatele scontate din activitatea pe care o desfasoara si pentru finantarea careia s-a imprumutat, interzicerea prin acte guvernamentale a transferurilor valutare sau procedura greoaie adoptata, devalorizari si revalorizari monetare etc.

Activitatea economica se desfasoara in conditii si intr-un mediu variabil care comporta numeroase riscuri, unele proprii agentilor economici, altele generate de contextul intern si international in care acestea evolueaza. Asa cum am mai aratat, aceste pot fi grupate in trei categorii: riscurile legate de organizarea si conducerea intreprinderilor, riscuri legate de activitatea economica, financiara si comerciala a firmei si riscuri politice.

O parte din aceste riscuri pot fi acoperite prin garantii prestabilite, cu caracter juridic, cum ar fi: garantiile reale (gajul si ipoteca) si garantiile personale.

In cazul creditelor pentru investitii, intrucat riscurile pe termen lung sunt foarte mari, mai ales datorita imposibilitatii de a prevedea pe perioade mai lungi de timp evolutia viitoare a agentului economic, in afara investitiei care urmeaza sa se realizeze trebuie sa se obtina si alte garantii suplimentare de genul celor amintite mai sus. In plus, agentul economic trebuie sa-si realizeze astfel activitatea incat sa acopere orice fel de riscuri care pot sa apara pe parcurs si care pot sa aiba un efect negativ asupra rambursarii creditelor.

Garantiile reale

Ipoteca

Ipoteca este o garantie reala care se constituie in baza art. 1746-1815 din Codul Civil, care nu implica deposedarea de bunul adus in garantie a celui ce o incheie.

Ipoteca confera creditorului ipotecar neplatit la scadenta, dreptul de urmarire a imobilului in mainile oricui s-ar afla, dreptul de a cere scoaterea imobilului la executarea silita si de a fi platit cu preferinta din pretul astfel realizat. Dreptul real de a ipoteca nu confera creditorului posesia, folosinta sau dispozitia asupra bunului ipotecat.

Caracteristicile generale ale ipotecii:

a. Este un drept real ce insoteste obligatia pe care o are debitorul fata de creditor. Existenta ipotecii presupune, deci, existenta obligatiei principale pe care o garanteaza.

Este o garantie imobiliara putand fi deci ipotecata:

bunuri imobile aflate in circuitul civil;

accesoriile acestora care sunt imobile prin destinatie;

uzul fructul asupra unor imobile.

Nu pot fi ipotecate bunurile imobile viitoare si bunurile mobile.

Ipoteca este indivizibila in sensul ca va continua sa existe asupra intregului imobil, chiar daca a fost platita o parte din datorie. Toate bunurile ipotecate si fiecare dintre ele, in intregime, garanteaza intreaga creanta si fiecare fractiune acesteia.

Ipoteca este supusa principiului specializarii. Subsanctiunea nulitatii, ipoteca trebuie sa fie determinata atat asupra imobilului cat si asupra valorii creantei garantate.

Ipoteca nu se poate constitui dacat in cazurile si cu formele prevazute de lege. Aceasta se refera atat la obligativitatea incheierii contractului de ipoteca cat si la transcrierea acesteia la judecatoria in circumscriptia careia se afla imobilul ipotecat.

Banca practica ipoteca conventionala, care ia nastere din acordul de vointa al parintilor, prin incheierea unui contract de ipoteca.

Rangul ipotecii este determinat de data inscrierii unei ipoteci la judecatoria competenta, fata de alte ipoteci care se constituie asupra aceluiasi imobil. O ipoteca inscriptionata asupra unui imobil ce nu mai este grevat de vreo alta sarcina anterioara, este de rangul I, ipoteca constituita si inscrptionata ulterior acesteia, este de rangul II si asa mai departe. Ipotecile inscrise in aceeasi zi au acelasi rang.

Importanta rangului ipotecii consta in faptul ca intre doi creditori de rang diferit, cel de rang prioritar, deci cel care a inregistrat-o mai intai, va avea dreptul sa se despagubeasca integarl din pretul imobilului ipotecat. Numai apoi, din ceea ce ramane, urmeaza a fi chemat sa se despagubeasca creditorul ipotecar de rang urmator.

Acceptarea de catre banca a ipotecii impune indeplinirea urmatorelor conditii, intrunite cumulativ:

ipoteca sa fie de rangul I, intrucat in caz de faliment cel ce

detine o astfel de ipoteca se indestuleaza primul la masa credala in raport cu ceilalti creditori. Ipoteca de rangul II se poate accepta numai in urmatoarele conditii:

beneficiarul ipotecii de rangul I este tot o unitate a BCR si a fost constuita pentru acordare de credit sau eliberare scrisoare de garantie.

valoare bunului asupra caruia se constituie ipoteca de rangul II este suficienta pentru a acoperi ambele obligatii fata de banca.

debitorul nu mai are alte bunuri asupra carora sa se poata constitui garantii reale.

valoare imobilului ipotecat sa fie actualizata in functie de valoare de piata si marja de risc aferenta acestui tip de garantie si sa-si conserve valoarea in timp.

durata existentei in timp a imobului ipotecat sa fie certa pana in momentul stingerii integrale a obligatiei ce a generat ipotecata.

imobilul ipotecat sa fie asigurat impotriva tuturor riscurilor, iar polita de asigurare sa fie cesionata an favoare bancii.

sa existe o piata sigura pentru bunurile ipotecate.

cladirile sa permita amenajeri si adaptari pentru utilizari multiple.

bunurile ipotecate sa nu fie afectate de sarcini, in acest sens la conractul de ipoteca se va anexa certificatul de sarcini al imobilului.

2. Gajul

Gajul poate fi imobilizat drept garantie la acordarea creditelor, sub forma gajului civil sau comercial, cu sau fara deposedare. Caracterul gajului nu este determinat de natura bunurilor gajate ci de natura obligatiei principale pe care acesta o garanteaza. Gajurile constituie de banca pentru garantarea creditelor acordate sunt gajuri comerciale intrucat operatiunile de banca si schimb sunt considerate acte de comert potrivit art. 3 cod comercial.

Gajul cu deposedare (amanetul) este un contract accesoriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil, corporal sau necorporal, in vederea garantarii datoriei sale. Se constituie an situatii mai deosebite asupra unor bunuri mobile cu valoare mare si volum fizic mic (metale pretioase, tablouri, alte obiecte de arta, hartii de valoare etc.)

Gajul fara deposedare reprezinta un contract consensual in baza caruia, bunul ce constituie obiectul ramane in continuare in posesia debitorului. Bunurile asupra carora se poate constitui gaj fara deposedare sunt urmatoarele:

bunuri mobile existente in patrimoniul imprumutatului de natura materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produselor finite si altor marfuri, daca pe toata perioada creditarii se vor putea regasi in aceeasi forma, vor putea fi numerate sau masurate, aflate in unitatiile de productie sau depozite.

bunuri mobile de natura mijloacelor fixe existente in patrimoniul imprumutatului si care vor putea fi admise in garantie numai daca sunt in stare de functionare si gradul de uzura nu depaseste 50%.

Conditiile necesare pentru existenta unui gaj valabil sunt:

capacitatea partilor – constitutorul gajului trebuie sa fie proprietarul bunului gajat si sa aiba capacitate de exercitiu deplina.

predarea bunului (remiterea) in cazul gajului cu deposedare

existenta unui act scris incheiat intre parti

opozabilitatea contractului de gaj fata de terti care se asigura prin existenta contractului de gaj.

asigurarea bunurilor pe toata perioada de creditare, iar drepturile rezultate din despagubiri sa fie cesionate bancii.

Garantiile personale

Garantiile personale, cunoscute si sub denumirea de fidejusiune

sau cautiune, sunt reglementate printr-un contract prin care o persoana fizica sau juridica numita fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care se garanteaza.

Sub aspectul reglementarii, fidejusiunea poate fi conventionala (deci nereglementata prin lege) dar sunt si cazuri cand prin lege debitorul este obligat sa aduca un fidejusor pentru garantarea obligatiilor ce-i revin sau cand, potrivit legii, instanta judecatoreasca poate obliga pe debitor, in anumite cazuri, sa aduca un fidejusor care sa garanteze, alaturi de le, acoperirea eventualelor pagube ce ar putea rezulta din executarea vremelnica a unei hotarari privitoare la bunuri.

Raporturile dintre creditor si fidejusor isi au izvorul in contractul de fidejusiune ce se incheie intre ei. Principiul care este dominant in cadrul acestor raporturi si care, de fapt, constituie esenta fidejusiunii, este ca in caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate sa urmareasca direct pe fidejusor, pentru executarea creantei, fara ca aceasta urmarire sa fie conditionata de o prealabila urmarire a debitorului principal.

Printre garantiile personale cel mai des utilizate putem enumera: scrisoarea de garntie bancara, titlurile de credit (cambii si bilete la ordin) etc.

Capitolul IV

Studiu de caz privind creditarea la

SC MONDEX SA Sibiu

4.1 Prezentarea societatii S.C. MONDEX S.A.

Firma S.C. MONDEX S.A. are domeniul producerii si comercializarii ciorapilor si dresurilor, o tradite de peste 50 de ani.

Dezvoltarea sa s-a intensificat dupa 1989 cand incepe colaborarea cu firme straine concomitent cu efectuarea unor investitii pentru construirea unor hale noi si dotarea cu utilaje moderne, care au dus la o crestere calitativa si o diversificare a gamei sortimentale de produse (13 mil. perechi ciorapi per an).

S.C MONDEX S.A. s-a constituit prin HG 1365/1990 prin

preluarea patrimonului de la fosta Intreprindere de ciorapi Sibiu.

Ulterior in baza legii 58/1991 si a legii 77/1994, 70% din capitalul social a fost preluat de salariati si conducerea societatii devenind societate comerciala pe actiuni cu capital majoritar privat.

Capital social: 25.967.500.000 spatiu lei.

Participare la capitalul social:

70% salariatii si conducerea;

30% APAPS.

Numar actiuni nominative: 399.500

Valoare nominala: 65.000 lei/actiune

Incepand cu 1998 compania duce o politica de expansiune spre Europa Centrala si de Est (Polonia, Unguria, Bulgaria, Republica Moldova si Ucraina).

Obiectul principal de activitate consta in fabricarea unei game variate de ciorapi, sosete si ciorapi pantalon.

S.C. MONDEX S.A. se numara printre principalii producatori de ciorapi din romania, productia fiind destinata atat pietei interne cat si celei externe.

Concomitent societatea desfasoara si o serie de activitati auxiliare a caror pondere este nesemnificativa si se refera la:

Prestari servicii diverse, reparatii transport;

Comercializarea bunurilor de larg consum prin magazinele si standurile proprii.

Principalii furnizori ai S.C. MONDEX S.A. sunt:

Tabelul 4.1

Clienti

Piata de ciorapi este o piata distincta prin faptul ca nu exista inlocuitor al acestui produs care sa satisfaca aceleasi necesitati.

Consumatorii de ciorapi fac parte din toate categoriile sociale, din toate grupele de varsta cu toate etapele de viata, din toate zonele tarii, se incadreaza in toate criteriile fata de cultura, stil de viata, psihologie.

Piata disponibila ca suma consumatorilor care manifesta interes, dispun de venituri suficiente si au acces la produs este de asemenea egala cu piata potentiala.

Principalii clienti interni cu pondere mai mare in vanzari sunt prezentati in tabelul urmator:

Tabelul 4.2

Graficul 4.1

Pietele de export cucerite de societate sunt:

– Piata Italiei

cu segmentul

barbati cu venituri medii si mari

ciorapi pentru vara si toamna-iarna.

– Piata Germaniei

cu segmentele

femei cu venituri medii

ciorapi pentru toamna-iarna si vara

barbati cu venituri medii si peste medie

ciorapi pentru tomna-iarna

– Piata Cehiei

cu segmentele

femei, copii, barbati din familiile cu venituri mici si medii

ciorapi si ciorapi pantalon

– Piata Austriei

cu segmentul

copii din familiile cu venituri medii, varsta 1-14 ani

ciorapi pantalon toamna-iarna

Concurenta

Piata disponibila neocupata de S.C. MONDEX S.A. in Romania este acoperita de producatori romani si importuri.

Principalii concurenti ai societatii pentru produsele ciorapi si ciporapi pantaloni grosi sunt:

producatori traditionali: Ciser S.A. Sebes, Cifa S.A. Timisoara, Apollo S.A. Bucuresti, Agnitex S.A. Agnita;

producatori noi: Overall Co. Bucuresti, Pinochio Bucuresti, Ro Galu Bucuresti, Camelia Campina, Attrico Targu Mures;

importuri: Italia, China, Turcia.

4.2. Situatia financiara a activitatii curente

Evolutia anterioara si curenta a rezultatelor obtinute de societate este prezentata pe baza situatiei patrimoniului si a contului de profit si pierderi aferente anilor 1999, 2000, 2001 si trimestrul I 2002.

Evolutia contului de profit si pierderi, sintetizat se prezinta astfel:

Tabel 4.3

Privind in evolutie situatia financiara a societatii, se constata ca singurul an in care activitatea economica si financiara s-a incheiat cu pierdere este anul 2001. Cauzele care au condus la aceasta pierdere au fost determinate atat de factori obiectivi macroeconomici cat si de factori interni legati de activitatea societatii.

Factori macroeconomici:

Adancirea blocajului financiar si implicit scaderea capacitatii de plata a agentilor economici.

Depasirea nivelului prognozat a ratei inflatiei care a influentat rata dobanzilor bancare, reducerea puterii de cumparare atat a agentilor economici cat si a populatiei.

Cresterea concureantei pe piata a produselor societatii ac urmare a favorizarii importurilor de ciorapi de proasta calitate si preturi foarte scazute.

Cresterea accentuata a cursului de schimb al tuturor valutelor, cu influente asupra cheltuielilor finaciare si a importurilor de materii prime, materiale, utilaje etc.

Factori interni:

Lipsa de lichiditati accentuata de scadentele le creditele in lei si in valuta precum si de datoriile acumulate la furnizorii de materii prime si materiale.

Vanzarile de stoc (mai ales pentru acele produse la care exista riscul deteriorarii in timp), precum si vanzarile de produse in perioade de extrasezon, au condus la decizia de acordare a unor reduceri de preturi, care au diminuat sanatatea finaciara a societatii, dar au raspuns unor necesitati pe termen scurt (plati furnizori, rambursare credite, etc.).

Existenta de stocuri de produse finite fara miscare, cu o vechime de 2-3 ani pentru care au fost create provizioane in valoare de 1540 mil. lei.

Pierderea din activitatea financiara, a provenit atat din diferentele de curs valutar la datoriile in valuta ale societatii, cat si din dobanzile platite la creditele angajate.

Analizand insa situatia pe trimestrul I al anului 2002, trimestru ce cuprinde numai o luna (martie) de functionare a societatii in noua sa forma de societate mixta, se constata majorarea disponibilitatilor societatii prin aportul la capitalul social adus de partenerul strain si obtinerea de profit.

De asemenea, din informatiile oferite de conducerea societatii, rezultatele financiare de la sfarsitul lunii aprilie inregistreaza un profit important si ilustreaza achitarea integrala a creditelor aflate in sold la sfarsitul anului.

Toate acestea sunt premise care indreptatesc considerarea rezultatelor anului 2001 ca fiind accidentale, o buna parte a cauzelor interne care le-au provocat fiind conjuncturale.

Pe baza situatiei patrimoniale, aferente perioadei 1999-2001 si a trimestrului I 2002, s-a realizat o situatie a patrimoniului sintetizat care se prezinta astfel

Tabel 4.4

Pentru structura patrimoniala a anului 2001 pot fi facute urmatoarele mentiuni:

Imobilizarile corporale au crescut in valoare absoluta fata de anul 2000 ca urmare a reevaluarii efectuate de societate in baza HG 983/1999.

Diferentele din reevaluare se regasesc in pasivul bilantului la cap. “fonduri si rezerve”.

Situatia creditelor existente in sold la 31.12.2001 se prezinta astfel:

Tabel 4.5

Aceste credite au fost lichidate in primele patru luni ale anului 2002, asa cum rezulta din balanta de verificare la 04.2002, iar plata lor a fost inclusa in calculul fluxului de numerar al anului 2002.

Din totalul de 12851 mil. lei inregistrat la pozitia “alte datorii” suma de 9899 mil. lei o reprezinta datoriile neplatite la termen catre bugetul statului (5454 mil. lei) si catre bugetul asigurarilor sociale (4446 mil. lei). Pentru plata acestor sume societatea a obtinut o esalonare la plata dupa cum urmeaza:

Tabel 4.6

TOTAL 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Aceste plati vor fi efectuate suplimetar obligatiilor cuvenite de plata ale societatii fata de cele doua bugete.

Din totalul furnizorilor de 14179 mil. lei suma de 8628 mil. lei o reprezinta ratele si dobanzile pentru contractul de leasing (utilaje) incheiat cu firma L-Italia, contract ce va expira in anul 2005.

Legat de primul trimestru al anului 2002 se poate mentiona faptul ca societatea a operat numai o parte din modificarile legate de majorarea capitalului social, restul urmand a se incheia in luna aprilie 2002.

Pe baza situatiei contului de profit si pierderi si situatiei patrimoniului s-au calculat indicatorii de bonitate atat pentru anii 1999-2001 cat si pentru cele 3 luni ale anului 2002, care se prezinta astfel:

Tabel 4.7 (Graficul 4.3)

Evolutia indicatorilor de bonitate intaresc concluzia potrivit careia anul 2001 a fost in mod accidental un an cu pierderi, trimestrul I al anului 2002 fiind punctul de cotitura catre o evolutie ascendenta a societatii.

Singurii indicatori care nu ating nivelele optime indicate de normele bancii din trimestrul I 2002 sunt “rentabilitatea in functie de cifra de afaceri” si “gradul de acoperire a cheltuielilor din vanzari”.

Avand in vedere faptul ca societatea a inceput sa obtina profit, este de asteptat ca pana la sfarsitul anului, nivelul acestor indicatori sa se amelioreze substantial.

4.3. Prezentarea investitiei

Strategia de dezvoltare a activitatii societatii are la baza urmatoarele principii:

Pastrarea activitatii de baza, adica producerea si comercializarea pe piata interna si externa a ciorapilor si dresurilor pentru copii si adulti, structura preconizata a productiei fiind:

3% – produse de lux, superioare calitativ, cu o ambalare deosebita, la preturi mari.

20% – articole foarte bune calitativ, cu o ambalare normala, la preturi medii.

77% – produse de masa, de calitate buna, cu ambalare normala, la preturi accesibile consumatorilor.

Modernizarea tehnologiei existente.

Perfectionarea si dezvoltarea activitatilor de creatie si marketing.

Reducerea treptata, pe cale naturala, a personalului excedentar si/sau redistribuirea sa prin policalificare sau reorientare profesionala.

Imbunatatirea conditiilor sociale si de munca si asigurarea cerintelor legate de protectia mediului.

Analiza dotarii tehnice evidentiaza un grad ridicat de uzura fizica si morala a unor utilaje si cladiri, ceea ce influenteaza negativ calitatea si productivitatea muncii, precum si un grad redus de flexibilitate si adaptabilitate la cerintele pietei.

Din aceste considerente a rezultat necesitatea achizitionarii de noi utilaje,

consolidarea, modernizarea si amenajarea corespunzatoare a halelor de productie.

Investitia ce urmeaza a fi realizata consta in:

Consolidare hala veche „C” (parter + etaj I si II)

Lucrari premergatoare reamplasarii utilajelor in hala „A+B”

Achizitie utilaje

Devizele estimative pentru lucrarile aferente halelor sunt:

Cheltuieli consolidare hala „C”:

Tabel 4.8

Cheltuieli pentru lucrari premergatoare reamplasarii utilajelor in hala „A+B”:

Tabel 4.9

Utilaje noi ce urmeaza sa fie achizitionate de la firma L – Iatlia in anul 2002 sunt prezentate in tabelul urmator:

Tabel 4.10

Utilajele noi ce urmeaza a fi achizitionate in anul 2003 sunt:

Tabel 4.11

4.4. Dosarul de creditare

Documentatia pe care clientii bancii o prezinta unitatilor bancare teritoriale in vederea obtinerii de credite, trebuie sa cuprinda:

cererea de credite semnata de persoanele autorizate sa reprezinte agentul economic solicitant

bilantul contabil, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, incheiate pentru ultimul an, ultimele situatii privind: „Rezultatele financiare”, balanta de verificare incheiata pentru ultima luna.

bugetul de venituri si cheltuieli intocmit conform precizarilor Ministerului Finantelor

situatia prognozata a platilor si incasarilor aferente perioadei pentru care agentul economic solicita imprumutul

situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditul, care sa cuprinda cantitatile, valorile, cauzele formarii si termenele de valorificare

situatia contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului

proiectul graficului de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor

lista garantiilor propuse bancii pentru garantarea creditului solicitat

planul de afaceri

Documentatia prevazuta mai sus este comuna pentru toate categoriile de credite, la aceasta agentii economici vor anexa dupa caz si alte documente specifice categoriei de credit solicitate.

Documentele prezentate de catre clienti in vederea obtinerii creditelor, cat si cele elaborate ulterior de banca in cursul procesului de acordare, verificare, rambursare, reprezinta continutul dosarului de credite al fiecarui client.

BANCA COMERCIALA ROMANA SA.

CERERE DE CREDITE

pentru persoane juridice

SC MONDEX SA cu sediul in Sibiu inmatriculata la registrul comertului sub numarul J51/67/28.02.1991, cod fiscal R 516816 avand capital social subscris de 27.967.500.000 lei si varsat de 27.967.500.000 lei va rugam sa ne acordati un credit pe termen de 5 ani in suma de 1.297.000 USD pentru modernizarea halelor de productie si achizitionarea de utilaje moderne.

Garantiile asiguratorii ce urmeaza a fi construita in favoarea bancii sunt:

depozit colateral 165 000 USD 5.181.000.000 lei

ipoteca asupra halei de productie 2.075.000 USD 65.155.000.000 lei

In prezent SC MONDEX SA inregistreaza datorii din credite si dobanzi catre alte banci dupa cum urmeaza:

SITUATIA ANGAJAMENTELOR LA ALTE BANCI

Tabel: 4.12

Mii lei/mii valuta

Conditii de creditare si esalonarea creditului de investitii

Creditul solicitat pentru realizarea investitiei:

valoare 1.297.000 USD

perioada de acordare 5 ani

perioada de gratie 1 an

dobanda 12%

data acordarii 1 iulie 2002

Graficul anual de rambursare se prezinta astfel: Graficul 4.2

Graficul 4.3

INDICATORI FINANCIARI

CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICATORII DE PERFORMANTA

Tabelul 4.13

Analiza financiara a fost facuta avand la baza:

bilanturile si anexele la bilant pe ultimii trei ani (1999-2001) precum si bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2002

informatiile furnizate de specialisti cu privire la evolutia ulterioara a firmei, luandu-se in considerare si rezultatele obtinute pana la momentul analizei.

Prognozele au fost facute pe o perioada de 7 ani (2002-2008), ce acopera intervalul de rambursare al creditului solicitat in valoare de 1.297.000 USD.

Analiza a fost realizata in preturi constante la nivelul lunii martie 2002 si exprimata in mii USD.

PROIECTIA BILANTURILOR CONTABILE

Tabel 4.14

PROIECTIA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

Tabel 4.15

Evolutia contului de profit si pierdere la SC MONDEX SA

pe perioada 2002-2008

Graficul 4.4

PROIECTIA FLUXULUI DE NUMERAR

Tabel 4.16

MII USD

Evolutia indicatorilor de bonitate la SC MONDEX SA

pe perioada 2002-2008

Graficul 4.5

PROIECTIA INDICATORILOR FINANCIARI

Tabel 4.17

MII USD

Contract de garantie imobiliara

Intre partile contractante:

SC MONDEX SA cu sediul in Sibiu, reprezentata prin manager in calitate de debitor si

BCR Sucursala Sibiu, cu sediul in Sibiu, reprezentata prin director si contabil sef in calitate de creditor, care mandateaza pe consilierul juridic sa reprezinte interesele bancii, a intervenit contract de garantie imobiliara, in urmatoarele conditii:

Obiectul contractului

Obiectul prezentului contract il constituie garantarea obligatiei de rambursare a creditului in suma de 1.297.000 USD plus dobanzile aferente acordat de BCR in baza contractului de credit prin ipoteca de rang 1 asupra halei de productie si a terenului aferent.

Dreptul de ipoteca asupra imobilului sus mentionat se acorda BCR cu valoarea totala de 2.075 mii USD.

Imobilul se afla in proprietatea debitorului SC MONDEX sa in baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate inscris in registrul de transcriptiuni de la judecatoria Sibiu si aste eliberat de orice sarcini.

Constituitorul garantiei declara ca imobilul pentru care se ia inscriptie ipotecara nu este scos din circuitul civil si a fost stapanit incontinuu de la data dobandirii si pana in prezent in baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Obligatii

SC MONDEX SA se obliga prin prezentul contract sa nu instraineze imobilul adus in garantie prin acest act fara aprobare scrisa de la BCR Sucursala Sibiu.

In caz de neachitare a creditului garantat, BCR Sucursala Sibiu se va indestula cu sumele obtinute prin executare silita a bunului ipotecat prin prezentul act.

BCR Sucursala Sibiu accepta aceasta garantie imobiliara constituita prin prezentul contract cu indeplinirea formelor de inscriptie ipotecara prevazute in art 1782 Cod Civil.

Redactat si dactilografiat in 5 exemplare la Biroul Notarial Public din Sibiu.

Contract de creditare

Nr.1/2002 din 20-05-2002

I.Preambul

In vederea modernizarii si retehnologizarii SC MONDEX SA Sibiu. Solicita un credit de 1.297.000 USD.

Avand in vedere aprobarea Comitetului de Directie al BCR din data 5.04.2002, intre :

– BCR SA sucursala Sibiu cu sediul in Sibiu , reprezentata prin director si contabil sef, denumita in continuare “BANCA”

si

– SC MONDEX SA, cu sediul in Sibiu, reprezentata prin director economic si director general, denumita in continuare “IMPRUMUTAT”

a intervenit urmatorul contract de credit.

1.1 BCR acorda imprumutatului un credit in suma de 1.297.000 USD pe o perioada de 5 ani cu o perioada de gratie de 12 luni.

1.2 Creditul e utilizat pentru retehnologizare

II. Utilizarea creditului

2.1 Creditul va fi utilizat de catre imprumutat prin ordine de plata efectuate firmelor furnizoare sau prin acreditive.

2.2 in vederea utilizarii creditului, imprumutatul va da BCR un preaviz de 5 zile lucratoare inainte de fiecare utilizare

2.3 Creditul va putea fi utilizat pana la data de 30-V-2002

III. Rambursarea creditului

3.1 Creditul va fi rambursat in rate egale, prima devenind scadenta la 30-V-2003, termenele si ratele de rambursare sunt stabilite conform graficului din anexa.

3.2 Creditul va putea fi rambursat anticipat de catre imprumutat in urmatoarele conditii : imprumutatul va notifica bancii, cu 30 zile inainte decizia sa de a efectua rambursari anticipate totale sau partiale; rambursarile anticipate partiale se vor efectua de preferinta in sume intregi sau multipli ai acestora. In cazul acestor rambursari, achitarea se face in ordine inversa a scadentelor incepand cu ultima scadenta.

IV. Dobanda

4.1 Pentru creditul pus la dispozitia sa, imprumutatul va plati BCR urmatoarele dobanzi: LIBOR de 6 luni plus 2,375% plus 2 puncte dobanda BCR, platibila odata cu nota de credit, iar in perioada de gratie platibila lunar urmand sa fie modificata doar in conditiile unor schimbari majore pe piata valutara internationala.

4.2 Dobanda se va calcula de la data inceperii utilizarii creditului pana la data rambursarii integrale. Calculul se va face utilizand soldul nerambursat al creditului.

4.3 Calculul dobanzii se va efectua la numarul exact de zile de folosire a creditului raportat la un an calendaristic de 360 zile.

4.4 Pentru plata cu intarziere a oricaror sume in cadrul prezentului contract (rate, dobanzi, comisioane) imprumutatul va plati BCR o dobanda majorata ce se va capitaliza lunar si care se stabileste la 3 puncte peste dobinda mentionata la art 4.1.

V. Comisioane

5.1 Pentru creditul pus la dispozitie imprumutatul va plati BCR un comision de gestiune de 1% calculat asupra valorii intregi a creditului.

5.2 Pe perioada de la data semnarii si pana la utilizarea creditului, imprumutatul va plati un comision de neutilizare de 0,75% pe an aplicat asupra soldului neutilizat din credit, pentru numarul exact de zile de neutilizare raportat la un an calendaristic de 360 zile.

VI. Garantarea creditului

6.1 Rambursarea creditului ca si plata dobanzii si a comisioanelor sunt garantate bancii de catre imprumutat prin:

a) Ipoteca de gradul 1 asupra unor cladiri si constructii speciale aflate in patrimoniul societatii in suma de 2.075.000 USD, imobile situate la sediul societatii.

b) gaj asupra depozitului colateral in valoare de 165.000 USD.

VII. Platile

7.1 Toate platile din cadrul contractului de creditare vor fi efectuate in liber convertibile prin debitarea contului imprumutatului din evidentele BCR. Ordinea efectuarii platilor fiind urmatoarea: comisioane, dobanda penalizatoare, dobanda curenta, rate scadente.

7.2 Plata oricarei sume din contract daca cade intr-o zi nelucratoare se va efectua in urmatoarea zi lucratoare bancara cu exceptia cazurilor cand aceasta ar cadea luna urmatoare, in acest caz data de plata va fi ziua lucratore precedenta datei de plata.

VIII. Cazuri de culpa

8.1 Culpa si cazurile de culpa se stabilesc potrivit legii romane in vigoare. La aparitia unui caz de culpa, BCR poate sa declare prezentul credit scadent si platibil cu toate dobanzile aferente si toate celelalte sume datorate in cadrulprezentului contract de credit. Intr-un asemenea caz, imprumutatul ramane direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului platind BCR toate cheltuielile si costurile antrenate de executarea rambursarii imediate.

8.2 Neexecutarea acestui drept sau a oricarui alt drept prevazut in contract sau lege, de catre BCR, sau executarea lui cu intarziere nu poate fi considerat ca o neanuntare din partea BCR la acest drept.

IX. Declaratii si obligatii ale imprumutatului

Imprumutatul declara ca:

-se supune si se angajeaza sa se conformeze legilor si reglementarilor in vigoare sau celor ce pot intra in vigoare in cursul derularii prezentului contract si a caror nerespectare pot afecta buna executare a acestuia;

-operatiunea pentru care se acorda credit si platile care vor fi efectuate din acest credit sunt aprobate de autoritatile romane si vor fi derulate conform legilorsi reglementarilor in vigoare.

9.2 In baza declaratiilor prealabile, imprumutatul se angajeaza sa avizeze BCR de toate modificarile directe sau indirecte ale statului, formei de organizare si functionare, a schimbarilor in Consiliul de Administratie si/sau in conditiile ociale si modalitatile de cooperare in cadrul angajamentului comercial.

9.3 Imprumutatul se obliga sa prezinte la banca dispozitiile de plata necesare pentru plata ratei de credit, a dobanzilor si comisioanelor aferente, ingrijandu-se de alimentarea BCR si sa prezinte documentele necesare incheierii contractelor de garantare a restituirii creditului.

9.4 Imprumutatul se obliga sa utilizeze prezentul credit conform articolelor prezentului contract.

9.5 Imprumutatul se angajeaza sa puna la dispozitie bancii orice document, nota contabila, situatie din evidenta sa financiar-contabila pentru ca banca sa poata evalua situatia financiara si pentru a verifica veridicitatea celor declarate.

9.6 Pe perioada derularii creditului, imprumutatul se obliga sa aiba conturi deschise la BCR (lei+valuta), iar contul curent in valuta sa deruleze un volum de operatiuni de minim 50% din tranzactiile sale externe.

9.7 Imprumutatul se obliga sa deruleze numai prin BCR incasarile obtinute din exportul realizat in baza investitiilor facute din creditul acordat. In acest sens SC MONDEX SA se obliga ca cel putin 50% din tranzactiile sale valutare sa le deruleze prin BCR.

9.8 Toate decontarile privind derularea contractului de creditare se vor efectua numai prin contul in valuta liber convertibila deschis la BCR.

9.9 Prezentul contact are valoare de inscris autentic si constituie titlu executoriu.

X. Dreptul aplicabil

10.1 Prezentul contract este intocmit, executat si interpretat potrivit legii romane si guvernat de aceasta.

10.2 Litigiile nascute din executarea acestui contract se rezolva pe cale amiabila intre parti, iar in caz contrar se solutioneaza de catre instantele judecatoresti competente.

XI. Alte prevederi

11.1 Nesolicitarea de catre BCR a oricarui document prevazut in prezentul contract, nu constituie renuntarea la acest drept, BCR putand solicita prezentarea documentelor si/sau declaratiilor prevazute in prezentul contract oricand pana la plata integrala a tuturor sumelor datorate de imprumutat.

XII. Intrare in vigoare

12.1 Prezentul contract de creditare intra in vigoare dupa prezentarea la BCR a documentelor de garantare a creditului prevazut la capitolul VI, a declaratiilor si a altor documente la capitolul X.

Capitolul V

Concluzii si propuneri

Investitiile reprezinta o categorie de cheltuieli care influenteaza cel mai mult viitorul, in sensul ca de ele depind: cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei intreprinderi, aparitia de noi capacitati de productie intr-o ramura sau alta a economiei.

Motivatia investitiei in active este data de capacitatea acestora de a genera in viitor venituri. Mai mult, cu cat este mai indepartat in viitor momentul obtinerii veniturilor cu atat acestea sunt mai putin valoroase in prezent. Justificarea acestui fapt rezulta din dimensionarea temporala a valorii banilor.

Valoarea economica a unui activ este reprezentata tocmai de capacitatea acestuia de a genera venituri viitoare.

Activitatea de investitii necesita resurse financiare, a caror formare este stimulata de mecanismele economiei de piata si de parghiile financiare si fiscale utilizate de stat.

Sursele din care pot fi finantate investitiile sunt: surse din interiorul tarii, reprezentate de fondurile proprii ale intreprinderilor, emisiune de acituni, creditele bancare, alocatii de la bugetul statului si surse din exterior sub forma imprumuturilor bancare, a investitiilor de capital etc.

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resursele, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotita de plata unei dobanzi cuvenite imprumutatorului.

Raporturile de credit ale intreprinderilor cu bancile sunt de regula reciproce. Pe de o parte, intreprinderile avand conturile deschise la banci formeaza depozite ce pot fi folosite de catre acestea ca resurse. Pe de alta parte, bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie curenta sau pentru investitii.

In etapa actuala, bancile comerciale romanesti s-au inscris intr-o noua etapa evolutiva in tranzitia la economia de piata prin contributia pe care o au la solutionarea problemelor complexe legate de asigurarea si dirijarea resurselor necesare desfasurarii activitatii gentilor economici, indiferent de forma de proprietate. Acordarea creditelor constituie un proces pozitiv, cu atat mai mult cu cat aceste imprumuturi conditioneaza dezvoltarea bazei tehnice din toate ramurile economiei.

Prin realizarea investitiei propuse de S.C. MONDEX SA se urmareste dezvoltarea activitatii S.C.MONDEX SA prin achizitionarea de instalatii si de utilaje performante necesare cresterii productiei de la 13 mil. perechi ciorapi/an la 20 mil. perechi/an. Concomitent, se urmareste modernizarea tehnologica implicit schimbarea designului ambalajelor actuale care va duec la imbunatatirea imaginii firmei si castigarea pozitiei de lider pe piata.

Pentru acordarea creditului solicitat banca a efectuat analiza financiara pe baza:

cheluielilor legate de achizitionarea mijloacelor fixe necesare realizarii obiectivului de investitii;

altor cheltuieli de realizare a proiectului;

duratei de functionare a mijloacelor fixe;

vanzarilor anuale;

profitului brut;

profitului net;

ratelor, dobanzilor si a creditului de rambursare;

cat si a:

situatiei veniturilor si cheltuililor previzionate;

fluxului de numerar previzionat.

A fost efectuata o analiza a bilantului avand ca punct de referinta activul total si pasivul total, precum si o analiza a elementelor componente a celor patru mari pozitii bilantiere: active imobilizate, active circulante, capitaluri proprii si datorii.

De asemenea s-a efectuau o analiza a contului de profit si pierderi pe anii 2002–2008 (previzionat) si pe anii 1999–2002, din care au fost trase concluzii cu privire la: veniturile totale, veniturile financiare, veniturile exceptionale; structura cheltuielilor pentru exploatare, profitul brut in venituri totale si venituri nete.

Stabilirea situatei financiare s-a realizat in urma evaluarii indicatorilor cheie: de profitabilitate, de rentabilitate, de creditare, indicatori calculati si analizati in intervalul 2002–2008.

Concluziile care s-au desprins au fost acelea ca:

lichidatea este buna si urmeaza sa creasca pe toata perioada astfel:

rata curenta a lichiditatii pana la 749,9

rata rapida a lichiditatii pana la 683,2

rentabilitatea urmeaza sa creasca ajungandu-se la sfarsittul perioadei la o valoare foarte buna (11,3).

in aceeasi masura ca si reantabilitatea, profitabilitatea va ajunge pana la sfarsitul periodei la o valoare ridicata.

Din analiza veniturilor si a costurilor pentru toate produsele care urmeaza sa fie comercializate de catre aceasta societate rezulta ca pe toata perioada luata in calcul aceste venituri vor fi mai mari decat cheltuielile care urmeaza sa se efectueze.

In realizarea activitatii agentului economic sunt posibile anumite riscuri. Astfel vanzarea eficienta a marfurilor depinde de capacitatea de absortie a pietei, de oferta totala de marfuri de acelasi gen aflate in concurenta, de marimea costurilor proprii de productie in raport cu alti producatori. La randul ei, cererea solvabila depinde de marimea veniturilor cumparatorilor.

In cazul de fata, neatingerea nivelului de rentabilitate se paote datora realizarii parametrilor tehnici prevazuti in proiect, modificarii preturilor, tarifelor, salariilor, resurselor. Pentru evitarea acestei situatii, agentul economic va trebui sa efectueze periodic studii de marketing si calcule de eficienta economica pentru a putea prevedea si inlpatura la timp efectele negative ale factorilor mentionati.

Pentru ca banca sa poata diminua riscul de creditare pe care acest agent economic il poate reprezenta, ea trebuie sa combine solutiile date de legislatia in vigoare, cu normele proprii, stabilite prin politicile de creditare care fixeaza proceduri de aplicare prin normele de creditare.

Din punct de vedere al reglementarilor bancare, pe langa fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate, conform legislatiei privind impozitul de profit specifice de risc, dupa cum s-a prezentat in capitolele anterioare. In plus fata de limitari ale expunerii la riscul de creditare, exista posibilitatea stabilirii unor principii periculoase de limitare a expunerii bancii in cadrul anumitor sectoare de activitate din economie, cu preformante mai slabe si un mare grad de risc.

De asemenea, monitorizarea crediteor dupa momentul acordarii este necesara pentru a aprecia suprapunerea proiectilor preliminare momentului de creditare cu realizarile ulterioare si adoptarea masurilor necesare, imediat ce apar neconcordante intre proiectii si realizari. Adoptarea unor decizii din partea bancii, dupa ce clientul este insolvabil, poate fi tardiva. De aceea, evenimentele nedorite trebuiesc prevazute si preintampinate la momentul oportun.

Nu in ultimul rand, pregatirea personalului implicat in activitatea de creditare trebuie sa constituie baza acestui proces si punctul de plecare in contracararea riscurilor. Calitatea analizei de creditare trebuie sa fie primordiala si nu calitatea si cantitatea garantiilor ce sustin creditele.