. Contabilitatea Relatiilor cu Furnizorii Si Clientii (s.c. Xyz S.a.)

Cap.I. PREZENTAREA SOCIETĂȚII

Prezentarea generală a societății.

S.C. ROANVIL S.A. Timișoara a fost înființată în anul 1991 ca o întreprindere de sine stătătoare numindu-se efectiv ROANVIL.

Sediul firmei este pe Calea Aradului ,str. Carei nr.4 Timișoara, România.

Sigla companiei garantează indestructibilitatea legăturilor stabilite între ROANVIL și partenerii săi.

O dovadă în acest sens o constituie colaborarea de peste 8 ani cu parteneri din Suedia și de pe piața nordică a Europei, în domeniul articolelor din spume poliuretanice pentru mobilier de grădină și agrement.

Roanvil și-a impus în permanență să-și satisfacă și să-și păstreze clienții tradiționali, noi, dar și pe cei ocazionali sau mai mici.

S.C. Roanvil S.A. produce și comercializează toate tipurile de spume poliuretanice, respectiv: flexibile, semirigide, rigide, elastomeri, etc., ponderea cea mai mare fiind a spumelor poliuretanice flexibile.

Etapele dezvoltării firmei

De la înființare și până în prezent, activitatea firmei a cunoscut următoarele etape de dezvoltare:

1991: – producerea primei spume poliuretanice în două sortimente tip eter și tip ester;

– valorificarea deșeurilor de spumă poliuretanică sub forma unor produse destinate fondului pieței, ca: bureți de baie, saltele pentru sălile de sport(realizate din fulgi încleiați).

-asimilarea reperelor auto pentru autoturismul DACIA 1310;

1994: – instalarea unei noi capacități de producție pentru turnarea reperelor auto la rece;

1997: -instalarea unor noi capacități de producție pentru turnarea tălpilor din elastomeri microcelulari;

1998: – modernizarea atelierului de prelucrări mecanice;

1999: – modernizarea capacității de spume și repere turnate din poliuretan;

-începerea colaborării cu firma franceză SALOMON;

2000:- diversificarea gamei de produse prin achiziționarea unei instalații de cașerare a spumei poliuretanice.

1 .2. Obiectul de activitate.

Societatea Comercială ROANVIL S.A. deține o poziție privilegiată pe piață în domeniul producerii și comercializării spumelor poliuretanice, fiind producătorul intern cu cea mai mare experiență în domeniu. În cadrul domeniului de activitate, ROANVIL oferă următoarele grupe de produse:

1. spume poliuretanice flexibile, prelucrate din bloc prin tăiere și utilizate în principal în:

– industria mobilei:

• spumă poliuretanică tip eter;

• repere din spumă poliuretanică tăiate după contur;

– industria auto, textilă și încălțăminte:

• spumă poliuretanică tip ester sub formă de folie pentru cașerări, matlasări, etc.;

2. repere din spumă poliuretanică flexibilă, turnate în forme (matrițate), utilizate în special în industria auto: set scaune pentru autoturisme;

3. tălpi din elastomeri microcelulari, utilizate în industria încălțămintei;

4. spume poliuretanice rigide pentru izolații termice, sub formă de:

– module pentru izolarea conductelor termice;

– plăci din poliuretan rigid, simple sau placate, destinate izolării termice a camerelor frigorifice, congelatoarelor, camerelor de climatizare sau uscare, rezervoarelor, etc.;

– spumă poliuretanică rigidă pentru termo – hidro – izolații, aplicată prin șprițare;

5. articole sport – camping și pentru mobilier de grădină și agrement:

– perne scaun și saltele pentru șezlong cu placă din poliuretan sau cu fulgi, îmbrăcate în material textil;

saltele de plajă;

– saltele pentru sălile de sport;

6. articole pentru uz casnic:

– bureți de menaj, baie și pentru spălat auto;

– garnituri adezivate pentru etanșarea ușilor și ferestrelor;

7. spumă poliuretanică cașerată, utilizată în industria auto, textilă, încălțămintei;

8. spumă poliuretanică adezivată.

1.3. Relațiile societății cu partenerii interni șl externi.

Produsele realizate de S.C. ROANVIL S.A. se adresează următoarelor segmente de piață:

1. industriei mobilei:

– spumă poliuretanică pentru realizarea mobilei tapițate,

– spumă poliuretanică cașerată;

2. industria auto:

– repere din spumă poliuretanică turnată în forme, spumă poliuretanică cașerată;

3. industria confecțiilor:

– spumă poliuretanică pentru realizarea umerașilor pentru confecții,

– folie din spumă poliuretanică;

4. industria încălțămintei:

– tălpi din poliuretan,

– spumă poliuretanică cașerată, folie din spumă poliuretanică;

5. sport-turism:

– saltele din fulgi încleiați pentru sălile de sport,

– articole camping și pentru mobilier de grădină și agrement;

6. spitale, azile de bătrâni și cămine de copii:

– perne și saltele medicale profilate din spumă poliuretanlcă sau îmbrăcate în huse din material textil sau PVC,

– echipament terapeutic din spumă poliuretanică pentru persoane cu handicap locomotor;

7. fondul pieței:

– bureți de baie, menaj și pentru spălat auto,

garnituri adezivate pentru etanșarea ușilor și ferestrelor, etc.

Principalii clienți ai S.C. ROANVIL S.A. sunt următorii:

– spumă poliuretanică pentru industria mobilei: ELVILA BUCUREȘTI, IMAR ARAD, ALFA ORADEA, MOBEX TG. MUREȘ, ALPROM PITEȘTI, SILVAROM BUCUREȘTI, STAER INTERNAȚIONAL GALAȚI;

– tălpi din poliuretan: CLUJANA CLUJ, IGHENAR VICOV, PADEM RM. VÂLCEA, CONAC SEINI, PLANETINO NEGREȘTI OAȘ;

– articole camping: HANDELS – SUEDIA (COLABORARE DE 20 DE ANI), DAILLY AIR CARGO – OLANDA, SPORT – THIEME GmbH -GERMANIA, HEFA CJG, IKEA – SUEDIA, HOLSAG -GERMANIA.

Un alt partener cu care în 1999 s-a început o colaborare și care în prezent cunoaște o intensă dezvoltare este firma franceză SALOMON cu care se realizează în cooperare elemente de încălțăminte sport, respectiv ciorapul interior din spumă poliuretanică injectată și feșe cusute pentru încălțăminte

Furnizorii societății comerciale ROANVIL de la care aceasta se aprovizionează cu materii prime și materiale sunt:

Furnizori interni:

– Oltchim Rm. Vâlcea;

– Maratex Baia Mare;

– S.C. Dacia S.A. București

– S.C. U.T.T. S.A. Timișoara;

– I.M.P. România Industrial S.R.L. Timișoara;

– S.C. Guban Timișoara.
Furnizori externi:

– Rhone Poulenc;

– BASF Elastogram GmbH;

– Bayer AG;

– Arco chemie;

– Dow Europe;

– ICI Poliurethanes;

Witco Chemical.

1.4. Structura organizatorică. atribuțiile compartimentelor care evidențiază relațiile cu clienții șl furnizorii.

Structura organizatorică a societății este de tip ierarhic funcțional, fiind proiectată pe baza individualizării conducerii operative pe funcțiile de bază existente în specificul său, urmărindu-se gruparea și subordonarea activităților astfel ca să rezulte legături ierarhice și funcționale cât mai scurte, economie de personal și grad de ocupare a cestuia.

Structura organizatorică este alcătuită din cinci nivele ierarhice de competență decizională:

a.) nivelul organelor de conducere: A.G.A., Consiliu de Administrație, Comisia de Cenzori, Directorul General;

b.)nivelul conducerii subdirectorial: director adjunct, director economic, administrator întreținere, administrator calitate și cel economic;

c.)Nivelul de conducere al departamentelor funcționale;

d.)Nivelul de conducere al departamentelor de producție și întreținere;

e.)Nivelul de conducere al formațiilor de lucru.

Adunarea generală a acționarilor este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia și asupra politicii ei economice și sociale, având următoarele atribuții principale:

a.)aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi;

b.)desemnează administratorii și cenzorii, le stabilește remunerarea și îi revocă;

c.) stabilește competențele și răspunderile administratorilor și cenzorilor;

d.)aprobă și modifică programul de activitate și bugetul societății;

e.)decide cu privire la contractarea de împrumuturi bancare și la acordarea de garanții;

f.) examinează, aprobă sau modifică bilanțul contabil și contul de profit și pierderi;

g.)decide cu privire la reducerea sau mărirea capitalului social, modifică numărul de acțiuni;

h.)decide cu privire la prelungirea duratei de funcționare a societății stabilită prin contract;

i.)decide în orice alte probleme privind societatea, inclusiv asupra angajării patrimoniale a societății peste valoarea stabilită prin contract.

Atribuțiile și răspunderile Departamentului relații financiare, bancar – valutare.

Acest departament se subordonează Administratorului economic. Are următoarele atribuții, competențe și responsabilități:

– asigură prin planul financiar fondurile necesare societății comerciale;

– efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici corelați cu indicatorii financiari privind producția marfă vândută și încasată, veniturile, mijloacele circulante și alți indicatori economici și financiari;

– asigură plata la termen a sumelor care constituie obligații a societății comerciale față de bugetul statului și alte obligații față de terți;

– urmărește și încasează toate facturile pentru produsele livrate;

– asigură și răspunde de efectuarea corectă și la timp a calculului privind drepturile salariale ale personalului societății;

– întocmește proiectul planului de finanțare – creditare a investițiilor și se ocupă de celelalte operațiuni financiare în derularea investițiilor;

– asigură finanțarea valutară pentru operațiuni import – export;

– urmărește primirea în termen a facturilor pentru mărfurile importate și exportate;

– efectuează decontarea în termen a operațiunilor rezultate din activitatea de comerț;

– raportează Directorului General al S.C. ROANVIL S.A.

Atribuțiile și răspunderile Departamentului Contabilitate.

Acest departament se subordonează Directorului Economic. Are următoarele atribuții:

– răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale;

asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe, calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile de producție și calculul costurilor;

– organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale, urmărirea definitivării potrivit legii a rezultatelor Inventarierii;

– întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice și urmărește concordanța dintre acestea;

– exercită potrivit legii controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea oportunitatea și economicitatea operațiunilor;

– răspunde de organizarea sistemului de evidență și operare;

– îndeplinește orice altă atribuție dată prin delegare de autoritate de către Directorul General al societății comerciale, în legătură cu domeniul de activitate al Departamentului Contabilitate;

raportează Directorului Economic al S.C. ROANVIL S.A.

Atribuțiile și răspunderile Departamentului de import- export.

Departamentul de Import – export este subordonat directorului general .

Acest departament este alcătuit dintr-un număr de 12 angajați dintre care un șef de birou.

Atribuțiile acestui compartiment sunt:

– asigurarea portofoliului de comenzi la export, în vederea folosirii integrale a capacității de producție și realizare a vânzărilor;

– participă la prospectarea pieței externe împreună cu unitățile specializate în vederea cunoașterii necesităților de consum;

– prezintă oferte pentru vânzarea produselor la export;

– studiază politica vamală;

– studiază produsele concurenței, stabilind tendințele;

– participă la stabilirea strategiei prețului la export pe fiecare produs în parte;

– ține evidența obligațiilor contractuale pentru export;

– determină necesarul de fonduri valutare folosirea lor pe surse și destinații;

– pe baza fondurilor disponibile procedează la încheierea contractelor de comision cu societățile importatoare;

– raportează Directorului General al S.C. ROANVIL S.A.

1.6. Activitatea desfășurată șl rezultatele obținute în ultimii ani.

Principalii indicatori economici.

Principalii indicatori economici realizați de S.C. ROANVIL S.A. Timișoara în anul 2001 sunt:

– capital social: 7,8 miliarde lei;

asupra angajării patrimoniale a societății peste valoarea stabilită prin contract.

Atribuțiile și răspunderile Departamentului relații financiare, bancar – valutare.

Acest departament se subordonează Administratorului economic. Are următoarele atribuții, competențe și responsabilități:

– asigură prin planul financiar fondurile necesare societății comerciale;

– efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici corelați cu indicatorii financiari privind producția marfă vândută și încasată, veniturile, mijloacele circulante și alți indicatori economici și financiari;

– asigură plata la termen a sumelor care constituie obligații a societății comerciale față de bugetul statului și alte obligații față de terți;

– urmărește și încasează toate facturile pentru produsele livrate;

– asigură și răspunde de efectuarea corectă și la timp a calculului privind drepturile salariale ale personalului societății;

– întocmește proiectul planului de finanțare – creditare a investițiilor și se ocupă de celelalte operațiuni financiare în derularea investițiilor;

– asigură finanțarea valutară pentru operațiuni import – export;

– urmărește primirea în termen a facturilor pentru mărfurile importate și exportate;

– efectuează decontarea în termen a operațiunilor rezultate din activitatea de comerț;

– raportează Directorului General al S.C. ROANVIL S.A.

Atribuțiile și răspunderile Departamentului Contabilitate.

Acest departament se subordonează Directorului Economic. Are următoarele atribuții:

– răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale;

asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe, calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile de producție și calculul costurilor;

– organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale, urmărirea definitivării potrivit legii a rezultatelor Inventarierii;

– întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice și urmărește concordanța dintre acestea;

– exercită potrivit legii controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea oportunitatea și economicitatea operațiunilor;

– răspunde de organizarea sistemului de evidență și operare;

– îndeplinește orice altă atribuție dată prin delegare de autoritate de către Directorul General al societății comerciale, în legătură cu domeniul de activitate al Departamentului Contabilitate;

raportează Directorului Economic al S.C. ROANVIL S.A.

Atribuțiile și răspunderile Departamentului de import- export.

Departamentul de Import – export este subordonat directorului general .

Acest departament este alcătuit dintr-un număr de 12 angajați dintre care un șef de birou.

Atribuțiile acestui compartiment sunt:

– asigurarea portofoliului de comenzi la export, în vederea folosirii integrale a capacității de producție și realizare a vânzărilor;

– participă la prospectarea pieței externe împreună cu unitățile specializate în vederea cunoașterii necesităților de consum;

– prezintă oferte pentru vânzarea produselor la export;

– studiază politica vamală;

– studiază produsele concurenței, stabilind tendințele;

– participă la stabilirea strategiei prețului la export pe fiecare produs în parte;

– ține evidența obligațiilor contractuale pentru export;

– determină necesarul de fonduri valutare folosirea lor pe surse și destinații;

– pe baza fondurilor disponibile procedează la încheierea contractelor de comision cu societățile importatoare;

– raportează Directorului General al S.C. ROANVIL S.A.

1.6. Activitatea desfășurată șl rezultatele obținute în ultimii ani.

Principalii indicatori economici.

Principalii indicatori economici realizați de S.C. ROANVIL S.A. Timișoara în anul 2001 sunt:

– capital social: 7,8 miliarde lei;

– cifra de afaceri: 73,6 miliarde lei;

– profit: 5,1 miliarde lei;

– export: 1,8 milioane USD;

investiții: 0,8 miliarde lei; –

număr angajați: 770;

Faptul că în TOPUL JUDEȚEAN AL FIRMELOR, la categoria întreprinderilor mari S.C. ROANVIL S.A ocupă în ultimii ani o prezență constantă și la vârf, reprezintă recunoașterea S.C. ROANVIL S.A. ca fiind printre primele pe piața poliuretanului românesc. Aceasta se datorează experienței de peste 11 ani în domeniul poliuretanului, calității produselor, personalului calificat și nu în ultimul rând, unei foarte bune echipe manageriale.

Realizarea principalilor indicatori pe anul 2001 comparativ cu anul 2000

NOTĂ: Ponderea producției de export în total VPM a fost în 2001 de 20,9% față de 18,9% în 2000

1.7. Tendințe și planuri viitoare ale S.C. ROANVIL S.A.

• Colaborarea cu principalul beneficiar de repere auto RENAULT – DACIA, pentru asimilarea de noi produse: propunerea de către RENAULT – DACIA de noi proiecte pe care să le deruleze în comun;

• Dotări noi în vederea creșterii gradului de competitivitate și menținerii în rețeaua concurențială de furnizori DACIA:

• Instalație performantă de turnare a reperelor auto în matrițe încălzite tip Puromat;

• Instalație de cașerare – adezivare prin tehnologia HOT MELT, pentru obținerea materialelor cașerate pentru huse auto și capitonaje interioare;

• Realizarea scaunului integral împreună cu potențialii producători de schelete metalice;

• Colaborarea tripartită ROANVIL – Gumotex – Renault-Dacia, în vederea realizării la ROANVIL a parasolarului auto.

• Realizarea de către ROANVIL a articolelor speciale pentru autoturisme, din elastomeri microcelulari (garnituri, fitinguri).

Cap.II. ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

2.1. Abordări conceptuale privind datoriile și creanțele

În vederea realizării obiectului lor de activitate, agenții economici intră in relații economice diverse in cadrul proceselor de aprovizionare și desfacere, relații în care se nasc drepturi, adică creanțe și obligații, adică datorii.

În marea lor diversitate, aceste relații se întrepătrund într-un circuit în care fiecare agent economic se află în dublă ipostază: de vânzător și de cumpărător.

În funcție de poziția pe care agentul economic o are de o parte sau de cealaltă ,,tejghelei comerciale " se creează raporturi juridice de drepturi sau de obligații.

2.1.1. Definirea și clasificarea datoriilor

Datoriile față de furnizori sunt obligații din exploatare ce apar ca urmare a derulării operațiilor de aprovizionare a unităților patrimoniale cu cele necesare în vederea desfășurării în bune condiții a activităților lor.

Derularea operațiilor de cumpărări de bunuri și servicii pentru activitatea curentă a întreprinderilor presupune selecția furnizorilor în funcție de o serie de parametrii cum sunt: prețurile și tarifele practicate de furnizori, termene de livrare, mod de livrare, condiții de plată, capacitatea de producție pentru a face față cererii, calitatea, etc.

Cumpărările de bunuri și servicii destinate consumului pentru obținerea de alte bunuri și servicii sunt desemnate prin noțiunea economică de consum intermediar.

Acestea se pot delimita în:

– Cumpărări de bunuri stocabile: mărfuri, materii prime, materiale, ambalaje, etc.

– Cumpărări de bunuri nestocabile și servicii: consumul de energie electrică și apă, lucrările

și serviciile executate de terți.

Obligațiile unităților față de furnizorii lor, se ridică la nivelul valorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor primite inclusiv cota de TVA aferentă. În situația în care furnizorul acordă reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a obligației este la nivelul netului comercial, plus cota de TVA aferentă.

Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.

În contabilitate se înregistrează doar datoriile certe față de furnizori. Datoria devine certă în momentul transferului de proprietate a bunurilor, respectiv în momentul realizării lor, pentru lucrări si servicii.

Clasificarea datoriilor

Datoriile reprezintă obligații pe termen scurt ale unității, ce derivă din:

– Relații comerciale cu furnizorii săi;

– Operații financiare cu bugetul statului, organisme de asigurare și protecție socială, etc.

– Alte operațiuni cu creditori diverși.

Datoriile se pot clasifica după mai multe criterii:

1. în funcție de procesul de exploatare:

– datorii față de furnizori;

– datorii față de personal;

– datorii față de bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de stat;

– datorii față de clienți;

2. în funcție de termenul de plată:

-datorii pe termen lung – peste 5 ani;

– datorii pe termen mijlociu – intre 1 an și cinci ani;

– datorii pe termen scurt – sub 1 an.

3. în funcție de moneda în care se formează:

– datorii în lei – furnizori interni;

– datorii în devize – furnizori externi.

4. în funcție de raporturile avute cu societățile:

– datorii față de unitățile din cadrul grupului;

– datorii față de cele din afara grupului.

5. în documentele de sinteză, situația datoriilor este prezentată astfel:

– datorii financiare și asimilate;

– alte datorii;.

– venituri înregistrate în avans.

2.1.2. Definirea și clasificarea creanțelor.

Creanțele agenților economici sunt drepturi rezultate din procesul de exploatare, adică acel domeniu care face obiectul principal al funcționării lor. Creanțele față de clienți rezultă ca urmare a vânzării producției; respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor și au în contrapartidă venituri de exploatare.

Creanțele întreprinderii față de clienții săi își au izvorul în schimbul de consimțământ concretizat într-o comandă fermă din partea clientului și acceptată de producător sau având ca bază contractele.

Creanțele devin certe în momentul transferului de proprietate pentru vânzări și în momentul realizării lor, pentru lucrări și servicii.

Transferul de proprietate se produce deci în momentul livrărilor, respectiv al realizării lucrărilor sau prestațiilor de servicii, moment care, în practică, corespunde cu facturarea.

Obținerea profitului de către orice firmă nu este posibilă fără degajarea unor venituri, care să fie superioare cheltuielilor angajate.

Potrivit art.1294 din Codul Civil, ,,vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între ele, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui".

Deci sub raport juridic, vânzarea este un contract care presupune transferul de proprietate asupra unui bun în schimbul plății prețului.

Veniturile realizate din vânzarea mărfurilor trebuie să îndeplinească trei condiții pentru a fi contabilizate.

– firma trebuie să fi transferat cumpărătorului principalele riscuri și avantaje inerente

proprietății bunurilor cedate;

– întreprinderea nu trebuie să conserve controlul efectiv asupra acestor bunuri și nici să

participe la gestionarea lor;

– costurile operațiilor trebuie să fie măsurabile de o manieră fiabilă.

Clasificarea creanțelor.

Creanțele reprezintă drepturile pe termen scurt ale unității, născute din:

– relații comerciale cu clienții;

– operațiuni cu diverși debitori (parteneri ocazionali)

Creanțele se pot clasifica după mai multe criterii:

1. în funcție de procesul de exploatare:

– creanțe față de clienți;

– creanțe față de personal;

– creanțe față de bugetul statului;

– creanțe față de furnizori.

2. în funcție de termenul de încasare:

– creanțe pe termen lung – peste 5 ani;

– creanțe pe termen mijlociu – între 1 an și 5 ani;

– creanțe pe termen scurt – sub 1 an.

3. în funcție de moneda în care se formează:

– creanțe în lei – clienți interni;

– creanțe în devize – clienți externi.

4. în funcție de raporturile avute cu societățile:

– creanțe asupra societăților din cadrul grupului;

– creanțe în afara grupului.

5. în documentele de sinteză, situația creanțelor este prezentată astfel:

– creanțe din active imobilizate;

– creanțe din active circulante;

– cheltuieli înregistrate în avans.

2.1.3. Definirea datoriilor și creanțelor rezultate din tranzacțiile

comerciale cu străinătatea

O parte din firmele românești își procură materiile prime, mărfurile și alte cumpărări din străinătate (import) și își realizează cifra de afaceri și prin operații de vânzări în străinătate (export).

Din aceste vânzări și cumpărări rezultă datorii și creanțe care presupun plăți sau încasări pentru sume exprimate în lei, dar și în devize.

Documentele contabile de sinteză întocmite de agenții economici sunt prezentate în moneda națională.

În derularea tranzacțiilor internaționale, părțile pot alege liber moneda care va fi utilizată la facturarea și decontarea tranzacției, ținând seama de faptul că partenerii comerciali urmăresc să evite riscurile monetare cum ar fi fluctuația diferitelor monede sau deprecierea lor.

2.2. Obiectivele și factorii organizării contabilității și relațiilor cu terți

2.2.1. Obiective în organizarea contabilității și relațiilor cu terți.

Principiul continuității activității întreprinderii poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului financiar

dintre venituri și cheltuieli, dintre încasări și plăți.

Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlarea permanentă a capacității de plată a unității, a ratei autonomiei financiare, etc. Pentru a se putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terților are ca obiective:

a). cunoașterea în orice moment a nivelului creanțelor și datoriilor agentului economic ce derivă din relațiile comerciale cu alte unități, precum și din relațiile financiare cu bugetul

statului, asigurările sociale, etc.;

b). urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienți și debitori, precum și achitarea

la termen a datoriilor față de furnizori, creditori, personalul unității, bugetul statului, etc.;

c). cunoașterea creanțelor și datoriilor față de asociați sau acționari și urmărirea decontării

în termen a acestora;

d). cunoașterea creanțelor și datoriilor față de unitățile din cadrul grupului și care derivă din operațiile cu aceștia;

e). soluționarea corectă și în termen legal a decontărilor din operații în curs de clarificare;

f). soluționarea corectă a deprecierilor constante asupra creanțelor sau datoriilor, precum și

a creșterilor de valoare a acestora.

Pe parcursul realizării acestor obiective se urmărește în permanență respectarea principiului noncompensării. Așa cum nu este admisă nici compensarea între creanțe și datorii.

Deci, în principiu, nu se poate opera compensarea între datoriile și creanțele referitor la același terț, cu excepția cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de compensare.

2.2.2. Factorii care determină organizarea contabilității relațiilor cu terții.

Organizarea contabilității relațiilor cu terții este condiționată de mai mulți factori, dintre care menționăm:

– natura relațiilor de decontare;

– formele de decontare;

– instrumentele de decontare;.

– sistemul de creditare;

– regimul reducerilor și momentul acordării lor.

În organizarea contabilității terților trebuie să se țină seama de factorii amintiți anterior și în funcție de aceștia, se va stabili fluxul informațional (documentele și circulația lor), precum și conturile în care se vor reflecta operațiile respective.

Despre primii factori se fac referiri detaliate la contabilitatea trezoreriei. În ceea ce privește regimul reducerilor, acestea sunt probleme specifice ale relațiilor dintre furnizori și clienții lor. Astfel, în practică se întâlnesc situații în care furnizorul acordă la valoarea rezultată din aplicarea prețului sau tarifului negociat o serie de reduceri.

Reducerile afectează atât vânzările cât și cumpărăturile, în funcție de poziția pe care agentul economic o are de o parte sau de cealaltă parte a ,,tejghelei comerciale".

2.3. Evaluarea creanțelor și datoriilor. metode de evaluare

2.3.1. Evaluarea creanțelor

,, Creanțele sunt evaluate la intrarea în patrimoniu, conform principiului costului istoric, la valoarea lor nominală" – potrivit art.7 alin.2 din Legea Contabilității nr.82/1991.

2.3.1.1. Evaluarea creanțelor în lei

Pentru evaluarea creanțelor se folosesc trei metode sau reguli în funcție de factorul timp la care se referă.

– evaluarea curentă;

– evaluarea la inventar;

– evaluarea de bilanț.

Evaluarea curentă , prin aplicarea principiului nominalismului, după care creanțele sunt înscrise în contabilitate la valoarea lor nominală de rambursare (cost istoric).

Eventualele diferențe care apar în momentul încasării creanțelor vor fi evidențiate în contabilitate în conturile de cheltuieli pentru diferențele nefavorabile, respectiv în conturile de venituri, pentru diferențele favorabile.

Evaluarea de inventar presupune evaluarea creanțelor la valoarea care se stabilește după valoarea de utilitate, în funcție de loc și prețurile actualizate.

La această inventariere se poate constata că recuperarea anumitor creanțe este compromisă din cauze diferite: insolvabilitatea debitorului, dezacordul clienților în ce privește existența și mărimea creanțelor, etc., care antrenează o diminuare a rezultatului exercițiului cât și a trezoreriei viitoare. În asemenea situații, valoarea reținută la inventar este valoarea actuală a creanței, o valoare estimată, apreciată conform normelor contabile ,,în funcție de valoarea lor probabilă de încasat".

Din compararea valorii de inventar cu valoarea contabilă, pot rezulta:

– valori egale;

– valoarea de inventar este mai mare;

– valoarea de inventar este mai mică.

În cazul în care valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, această diferență, potrivit principiului prudenței, nu se înregistrează.

În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, pierderea reversibilă de valoare este ,,acoperită" prin constituirea unui provizion privind creșterea riscului de neplată, egal ca sumă cu această pierdere de valoare, ca o consecință a aplicării principiului prudenței.

Trebuie făcută distincție între creanțele financiare ( creanțe legate de participații, împrumuturi acordate pe termen lung, depozite și garanții plătite, etc.), care sunt active imobilizate și creanțele din exploatare al, întreprinderii (cum sunt creanțele – clienți, efectele comerciale de primit și alte creanțe asimilate), care sunt un element structural al activelor circulante.

La inventar, creanțele din exploatare (în cadrul cărora, de regulă, ponderea cea mai importantă revine creanțelor clienți) pot fi categorisite ca fiind:

– creanțe ordinare – creanțele care nu reprezintă riscuri privind încasarea;

– creanțe incerte (denumite și creanțe dubioase) – creanțele a căror recuperare este incertă deoarece situația financiară a debitorului este compromisă ( situație de faliment incapacitate temporară de plată, etc.);

– creanțe litigioase – creanțele contestate ca valoare de către debitori;

– creanțe irecuperabile – creanțe definitiv pierdute de întreprindere(din cauza dispariției, procedurile de recuperare au eșuat, renunțarea la o creanță datorită modicității sumei, etc.).

Numai creanțele incerte și litigioase pot genera constituirea unor provizioane pentru depreciere.

Evaluarea bilanțieră se face cu respectarea principiului fidelității.

Creanțele sunt înregistrate în contabilitate la valoarea lor nominală și din prudență se constituie un provizion pentru depreciere, atunci când apare o pierdere probabilă.

Creanțele constatate la inventar ca dubioase sau litigioase sunt transferate de la ,,Clienți" sau ,,Debitori diverși" în ,,Clienți incerți", la valoarea devenită incertă, la recuperare sau aflată în litigiu, inclusiv TVA.

Provizioanele pentru deprecierea creanțelor sunt calculate asupra creanțelor fără TVA, partea corespunzătoare de TVA urmând să fie imputată asupra TVA datorată ulterior sau rambursată.

Normele contabile românești precizează constituirea următoarelor tipuri de provizioane pentru deprecierea creanțelor:

– provizioane pentru deprecierea creanțelor – clienți;

– provizioane pentru deprecierea creanțelor – decontări în cadrul grupului unității și cu asociații;

– provizioane pentru deprecierea creanțelor – debitori diverși.

Potrivit reglementărilor contabile românești* constituirea unui provizion pentru deprecierea creanțelor se face pe seama cheltuielilor de exploatare privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli cu valoarea creanței neîncasabile, exclusiv TVA. La finele exercițiului, provizioanele pentru deprecierea creanțelor pot fi suplimentate, atunci când deprecierea constatată este superioară provizioanelor existente sau reluate ( virate ) la venituri, în situația inversă.

Reluarea unui provizion pentru deprecierea creanțelor la venituri se poate face pentru o sumă parțială, dacă provizionul deja constituit depășește mărimea deprecierii constatate sau o reluare totală (anulare ), dacă provizionul a devenit fără obiect, prin recuperarea unei sume definitive în contul creanței ( o plată definitivă din partea clientului, indiferent dacă aceasta acoperă integral sau parțial datoria sa ) sau creanța dubioasă sau litigioasă devine irecuperabilă.

________________________________________________________________________________________

*Ordinul ministrului finanțelor nr.1459/7 august 1995 privind aprobarea Precizărilor Ministerului Finanțelor referitoare la reflectarea în contabilitate a prevederilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării și deductibilității fiscale a provizioanelor agenților economici și societăților bancare, precum și a altor operațiuni, publicate în M. Of. Nr. 208/8 septembrie 1995.

Reluarea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor se realizează prin trecerea la venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli.

Soluția oferită de normele contabile românești impune câteva remarci:

– provizioanele pentru deprecierea creanțelor sunt asimilate cu provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, deși ele se referă la creanțe, care sunt active circulante. Drept urmare , constituirea unui provizion pentru deprecierea creanțelor trebuie să genereze cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante, iar reluarea (virarea) lui la venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante

nu se face nici o distincție între provizioanele pentru deprecierea creanțelor aferente exploatării și care afectează rezultatul curent și cele cu caracter excepțional. În doctrina contabilă franceză* criteriul ales pentru înregistrarea constituirii unui provizion ca o cheltuială de exploatare sau o cheltuială excepțională este mărimea valorică a provizionului.

Dacă provizionul se constituie pentru o sumă importantă, care depășește sumele obișnuite, operațiunea este considerată ca fiind excepțională. Însă întreprinderile sunt afectate în mod diferit de riscul de nerecuperare a creanțelor, în funcție de sectorul lor de activitate și natura operațiilor efectuate. Astfel, în anumite sectoare de activitate este uzual admis ca un anumit procent din cifra de afaceri să nu fie încasată. Pentru aceste întreprinderi constituirea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor este o operație de exploatare. Deci, criteriile de delimitare a constituirii provizioanelor pentru deprecierea creanțelor drept cheltuieli de exploatare sau cheltuieli excepționale variază de la o întreprindere la alta.

Atunci când o creanță este considerată irecuperabilă, aceasta se transferă de la ,,Clienți"

sau ,,Clienți incerți", la ,,Pierderi din creanțe" și ,,TVA colectată" conform structurii creanței. Dacă pierderea unei creanțe irecuperabile este considerată o operațiune excepțională ( fie datorită naturii operațiunii care a generat creanța sau fie mărimii excepționale a sumei), considerăm că această pierdere trebuie afectată unui cont de cheltuieli excepționale(6714 ,,Pierderi din debitori diverși").

Pentru creanțele irecuperabile caracterul definitiv al pierderii poate rezulta din: dispariția clientului(debitorul a dispărut fără să poată fi identificat la o adresă sau când a utilizat, pentru plata datoriei, un cec furat); existența unui rezultat negativ al demersurilor angajate pentru recuperarea creanței; renunțarea voluntară a întreprinderii la orice urmărire a creanței, având în vedere modicitatea sumelor de recuperat; starea avansată de insolvabilitate a debitorului; prescrierea creanței; insuficiența activului net și limitarea responsabilității debitorului declarat în stare de faliment și alte cauze.

Dacă creanțelor irecuperabile le corespund provizioane pentru depreciere, odată cu lichidarea acestora (înregistrarea creanțelor irecuperabile la cheltuieli ), provizioanele aferente sunt virate la venituri.

În ce privește creanțele litigioase, apariția litigiului în cursul exercițiului nu presupune nici o înregistrare contabilă. Dacă la închiderea exercițiului, litigiul nu este soluționat, creanța în cauză este transferată din ,,Clienți" sau ,,Debitori diverși" în ,, Clienți incerți" ( acest cont servește pentru evidența clienților incerți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu) și se poate constitui un provizion, la nivelul pierderii previzibile.

Regimul deductibilității fiscale a provizioanelor pentru deprecierea creanțelor diferă de la o țară la alta. Astfel, în Germania și Japonia există posibilitatea unei determinări forfetare a acestor provizioane, ca procente din masa creanțelor, în limita plafoanelor variabile stabilite pe sectoare economice; în alte țări ca Statele Unite și Franța obiectul provizioanelor trebuie să fie distinct precizat, individualizat pentru fiecare creanță. În țara noastră sunt considerate ca fiind deductibile fiscal numai provizioanele constituite de agenții economici ,,pentru clienții neîncasați în cazul declarării falimentului acestora, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atestă această situație, în limita creanței neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile deținute de agentul economic asupra clienților respectivi, și orice alte elemente asiguratorii

2.3.1.2. Evaluarea creanțelor în devize

Întreprinderea, în relațiile sale cu partenerii externi își creează datorii și creanțe negociate, plătibile sau încasabile, în devize. Aceste creanțe se exprimă și în moneda națională și în funcție de evoluția cursului valutar.

În regulamentul privind aplicarea Legii Contabilității nr.82/1991 se precizează că: ,,Creanțele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor".

Ele se reduc sau se micșorează.

În aceste condiții, creanțele în devize aflate în diferite conturi specifice decontărilor, sunt supuse operației de conversie, adică de reevaluare în funcție de noul curs în două momente:

1. pe parcursul exercițiului, în momentul când are loc decontarea – încasarea lor,diferențele constatate fiind translocate direct asupra cheltuielilor și veniturilor, în funcție de sensul lor, adică:

– creșterea cursului valutar va determina o diferență favorabilă semnificând o creștere a valorii în lei a creanțelor de încasat, diferența respectivă înregistrându-se ca venituri;

– scăderea cursului valutar va determina o diferență nefavorabil , respectiv scăderea valorii în lei a creanțelor de încasat în valută, diferența respectivă înregistrându-se pe cheltuieli.

la finele fiecărui exercițiu anual, cu ocazia închiderii lui, astfel încât să fie aduse la cursul zilei, iar diferențele favorabile sau nefavorabile din conversia devizelor să afecteze exercițiul anului ce se încheie și când a avut loc procesul economic de angajare a decontărilor. Prin aceasta, activele și pasivele sunt aduse la valoarea lor reală și sunt cuprinse ca atare în bilanț.

La începutul exercițiului următor, creanțele se reduc la starea inițială, astfel ca eventualele diferențe finale să se regularizeze la data când va avea loc decontarea efectivă, pe seama cheltuielilor și veniturilor.

Pentru evidența diferențelor de conversie stabilite la sfârșitul exercițiului se folosesc conturile 476 ,,Diferențe de conversie – activ" și 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv", funcție de natura diferențelor, nefavorabile sau favorabile.

Evaluarea datoriilor.

Potrivit art.7 alin.2 din lege ,,datoriile și creanțele unității patrimoniale se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală".

Evaluarea datoriilor în lei

Pentru evaluarea datoriilor în lei se pot utiliza trei metode:

– evaluarea curentă;

– evaluarea de inventar;

– evaluarea bilanțieră.

Evaluarea curentă – conform principiului nominalismului datoriile sunt înscrise în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la valoarea ei nominală din rambursare.

Diferențele care apar între momentul înregistrării datoriilor și cel al plății lor vor fi evidențiate în contabilitate în conturile de cheltuieli pentru diferențele nefavorabile, respectiv în conturile de venituri pentru diferențele favorabile.

Evaluarea de inventar presupune evaluarea datoriilor la valoarea care se stabilește după valoarea de utilitate, în funcție de loc și prețurile actualizate.

________________________________________________________________________________

* Vezi, în acest sens, Bernard Esnault și Christian Hoarau, Comptabilitė financière, PUF, 1994, pag.306.

Din compararea valorii de inventar cu valoarea contabilă, pot rezulta:

valori egale;

valoarea de inventar este mai mare. În acest caz diferența nu se înregistrează.

valoarea de inventar este mai mică. În acest caz se constituie un provizion pentru depreciere.

Evaluarea bilanțieră, are la bază principiul fidelității.

În situația creșterii de valoare a unui element de pasiv extern care este considerată ireversibilă este un complement de datorie care se contabilizează ca atare în contrapartidă cu o cheltuială de repartizat asupra mai multor exerciții, iar atunci când nu este definitivă, ea se înregistrează sub forma unui provizion.

Diminuarea valorii unui element de pasiv extern devenită ireversibilă este o reducere a datoriei contabilizată ca atare, contrapartida fiind un venit al exercițiului sau a unui venit constatat în avans, iar atunci când diminuarea nu este definitivă, ea nu afectează evaluarea respectivului element, care este menținut în contabilitate la valoarea sa inițială.

2.3.2.2. Evaluarea datoriilor în devize.

Din relațiile pe care o firmă le are cu partenerii străini rezultă datorii plătibile în devize.

Datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei la cursul de schimb în vigoare la data efectuării tranzacției.

Aceste datorii sunt supuse operației de reevaluare, în funcție de noul curs, în două momente :

pe parcursul exercițiului, în momentul în care are lor plata, diferențele constatate fiind translocate direct asupra cheltuielilor sau veniturilor, în funcție de sensul lor, adică:

– creșterea cursului valutar determină o diferență nefavorabilă semnificând o creștere a valorii în lei a datoriilor de achitat, diferența respectivă înregistrându-se pe cheltuieli.

– scăderea cursului valutar determină o diferență favorabilă reprezentând scăderea valorii în lei a datoriei de achitat, diferența respectivă înregistrându-se ca venit.

2. la finele fiecărui exercițiu anual, cu ocazia închiderii lui, astfel încât datoriile nedecontate până la această dată, să fie aduse la cursul zilei, iar diferențele favorabile sau nefavorabile din conversia devizelor să afecteze exercițiul anului ce se încheie și când a avut loc procesul economic de angajare a decontărilor.

La această dată, a închiderii conturilor, datoriile în devize vor fi regularizate în funcție de cursul valutar al ultimei zile din decembrie, utilizând conturile 476 ,,Diferențe conversie – activ" pentru diferențele nefavorabile sau 477 ,,Diferențe conversie – pasiv" pentru diferențele favorabile.

La începutul exercițiului următor datoriile se readuc la starea inițială, se reiau

Înregistrările de regularizare printr-o formulă contabilă inversă, anulându-se.

Regimul reducerilor și momentul acordării lor.

Derularea tranzacțiilor de vânzări – cumpărări presupune, într-un mediu de piață

concurențial, operarea cu reduceri de preț, destinate să ,,plătească" fidelitatea unui client, nerespectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și nu în ultimul rând să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creșterea cifrei de afaceri.

2.4.1. Reducerile de natură comercială.

Acest tip de reduceri au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi.

Aici se include: rabatul, remiza, risturnul.

Rabatul reprezintă reducerea practicată, în mod excepțional, asupra prețului de vânzare convenit anterior între furnizor și client, ținându-se cont de unele defecte sau de neconformitate a bunurilor comercializate, față de clauzele stabilite prin contract.

Remiza, reprezintă o reducere practicată în mod obișnuit asupra prețului curent de vânzare, luându-se în considerare volumul vânzărilor sau calitatea clientului. Aceasta se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra prețului curent de vânzare.

Risturnul reprezintă o reducere de preț calculată asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț, în timpul unei perioade determinate.

Reducerile comerciale nu se înregistrează în contabilitate, dacă sunt acordate în momentul facturării.

Astfel, se va înregistra în contabilitate la creanțe din vânzări, respectiv datorii din cumpărări doar valoarea netă comercială rezultată ca urmare a aplicării reducerilor.

În situația în care reducerile comerciale se acordă ulterior, după ce a avut loc livrarea și expedierea facturii, acestea sunt înscrise în facturi de reducere sau note de credit. În aceste cazuri, reducerile trebuie contabilizate, deoarece modifică nivelul facturii inițiale.

Reducerile cu caracter financiar.

Acestea se prezintă sub forma sconturilor de decontare și constau în reducerile acordate

clienților care își achită cumpărăturile înaintea termenului normal de exigibilitate. Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la prețul curent asupra valorii nete comerciale în cazul în care s-au acordat și reduceri comerciale.

Sconturile de decontare se înregistrează în contabilitate astfel:

sub formă de cheltuială financiară în contabilitatea furnizorului și

sub formă de venituri financiare în contabilitatea clientului.

Justificarea este următoarea:

– furnizorul care a acordat această reducere înregistrează o cheltuială, dar își încasează creanța față de clienți cu una sau mai multe luni mai devreme. Scontul de decontare acordat de furnizor reprezintă, deci, costul financiar al procurării acestor fonduri mai devreme;

– clientul care beneficiază de această reducere, pentru că plătește înainte ca angajamentul

său financiar să fi devenit scadent, înregistrează un venit. Scontul de decontare este pentru client randamentul financiar al plasării fondurilor sale.

Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare trebuie reținute următoarele reguli:

– toate reducerile de preț sunt înscrise în factură;

– reducerile comerciale premerg reducerile financiare;

– reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau sumele

absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra ,,netului" anterior;

– în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile și apoi remizele și

risturnurile;

– scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la netul

comercial;

– taxa pe valoare adăugată se calculează la ultimul ,,net" determinat (fie la netul comercial,

dacă nu există reduceri financiare, fie la netul financiar în caz contrar ) și se adună cu

acestea pentru a obține ,,totalul facturii";

– reducerile comerciale, acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii, deși înscrise

în factură, nu se contabilizează nici la client, nici la furnizor;

– reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o cheltuială

financiară la cel care îl acordă și ca un venit la cel care îl primește.

Documentarea – baza înregistrării în contabilitate a relațiilor cu furnizorii și clienții

Potrivit articolului 6 – (2) din Legea Contabilității nr.82 / 1991 publicată în Monitorul

Oficial nr.265 / 27.12.1991:

,, Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Reglementările de natură juridică, fiscală și contabilă impun ca pentru orice tranzacție de vânzare – cumpărare să se întocmească factura (sau factura fiscală).

Factura.

Este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacțiile de vânzare – cumpărare efectuate între doi agenți economici: unul numit furnizor, pentru care operația reprezintă o vânzare, iar celălalt numit client, pentru care aceeași operație reprezintă o cumpărare.

Factura se întocmește de furnizor în trei exemplare, de către compartimentul desfacere

sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare , a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, se semnează de către compartimentul emitent și servește ca:

– document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și

mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;

– document de încărcare în gestiunea primitorului;

– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.

Factura este un formular tipizat și cu regim special de înscriere și numerotare, care

cuprinde informații privind:

– data și numărul de ordine al facturii;

– denumirea furnizorului și adresa sa ( forma juridică, codul fiscal, sediul social, contul

bancar;

– denumirea precisă, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar fără TVA, valoarea TVA și

valoarea TVA pentru fiecare din bunurile livrate sau serviciile prestate;

– totalul facturii exclusiv TVA, totalul TVA și totalul de plată;

– reducerile comerciale ( sub formă de rabat, remiză și risturn ) și financiare ( scontul de

decontare ) cât și eventualele majorări ( cheltuieli de transport adăugate la prețul

bunurilor cumpărate și suportate de client);

– alte mențiuni.

Derularea tranzacțiilor de vânzări – cumpărări presupune, într-un mediu de piață

concurențial, operarea cu reduceri de preț, destinate să ,,plătească" fidelitatea unui client, achitarea înainte de termen a unei datorii, etc.

Reducerile pe care furnizorul le acordă clientului său sunt înscrise:

fie în factură, b.) fie după facturare.

a.) Reduceri acordate în momentul facturării.

Principalele categorii de reduceri sunt:

– Reduceri de natură comercială, care au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi.

– Reduceri de natură financiară, care sunt reflectate de asemenea în factură.

Facturile de vânzare – cumpărare comportă de asemenea și majorări datorate cheltuielilor de transport adăugate la prețul bunurilor cumpărate.

b.) Reducerile de preț efectuate după facturare, deci după derularea tranzacției de vânzare – cumpărare fac obiectul unor facturi de reducere.

Aceste facturi apar destul de rar, în cazul remizelor, mai puțin rar, în cel al sconturilor generate de plata anticipată, destul de frecvent, pentru rabaturi aceste facturi apar frecvent ca urmare a reclamațiilor clienților, și apar foarte frecvent, pentru risturnuri datorită naturii acestora.

Atunci când reducerile fac obiectul facturilor de reducere, ele trebuie să fie contabilizate deoarece modifică efectele facturii inițiale.

Mai pot exista și facturi de reducere, când un client returnează mărfurile la furnizor (mărfuri cu defecte sau neconforme comenzii), returnări care diminuează parțial sau total dreptul inițial al furnizorului față de client și sunt reflectate prin aceste facturi de reducere.

Uneori în locul emiterii unei facturi de reducere, furnizorul preferă menționarea reducerii într-o factură ordinară ulterioară. În acest caz, reducerile sau returnările menționate în factura de vânzare ulterioară trebuie să fie contabilizate ca și când ar fi înscrise într-o factură distinctă de reducere.

Factura se întocmește în trei exemplare:

– Exemplarul 1 – de culoare albastră, se înmânează clientului de către furnizor.

– Exemplarul 2 – de culoare roșie, se păstrează la furnizor.

– Exemplarul 3 – de culoare verde, rămâne la cotor

Factura se arhivează:

– Exemplarul 1 la cumpărător, la compartimentul financiar – contabil;

– Exemplarul 2 la furnizor, la compartimentul de desfacere;

– Exemplarul 3 la furnizor, la compartimentul financiar – contabil.

Dispoziția de livrare.

Servește ca:

– document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate vânzării;

– document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare;

– document de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii după caz.

Acest document se întocmește în două exemplare de către serviciul desfacere.

Documentul circulă:

– la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau altor valori materiale și pentru

înregistrarea în evidența magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru

cantitățile livrate (ambele exemplare);

– la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele

acestuia și pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau facturii, după caz

(exemplarul 2).

Se arhivează:

– la magazie (exemplarul 1);

– la compartimentul desfacere (exemplarul 2).

Avizul de însoțire a mărfii.

Acest document este un document justificativ care este folosit pentru:

– însoțirea mărfii pe timpul transportului;.

– primirea în gestiunea clientului a mărfurilor cumpărate, când acestea sosesc fără factură.

Avizul de însoțire a mărfii se întocmește de către furnizor în două exemplare.

Se arhivează:

– la furnizor la compartimentul financiar – contabil, fiind atașat la exemplarul 3 al facturii;

– la cumpărător la compartimentul financiar – contabil, fiind atașat la exemplarul 1 al

facturii.

Nota de recepție și constatare de diferențe.

Servește ca:

– document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

– document justificativ pentru încărcare de gestiune;

– act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se folosește ca document distinct de recepție în cazul:

bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte

din gestiuni diferite

b.) bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

c.) bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

d.) bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

e.) bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;

f.) mărfurilor intrate în gestiune la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul

sau en gros.

În cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează direct pe cheltuieli, recepția și încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii).

Acest document se întocmește în doua exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În cazul în care la recepție se constată diferențe, acest document se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.

Datele de pe verso formularului nu se completează decât atunci când se constată diferențe la recepție.

Documentul circulă:

– la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate;

– la compartimentul financiar – contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea

diferențelor constatate, precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și

analitică, atașată la documentele de livrare ( factura sau avizul de însoțire a mărfii);

– la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3) pentru

comunicarea lipsurilor stabilite.

Documentul se arhivează la compartimentul financiar – contabil.

Stingerea datoriilor și creanțelor din relațiile cu terții

2.6.1. Stingerea datoriilor și creanțelor cu numerar și fără numerar.

Datoriile și creanțele ce se nasc în urma desfășurării relațiilor comerciale dintre parteneri și consemnate în documente (facturi) trebuie stinse. Aceasta se poate face prin două modalități:

– prin numerar;

– fără numerar.

2.6.1.1. Efectuarea plăților și încasărilor cu numerar.

Operațiunile de încasări și plăți în numerar se caracterizează printr-o mare diversitate și

frecvență.

Evidența acestor încasări și plăți se ține în lei și în devize.

Documentul cel mai des utilizat pentru efectuarea încasărilor și plăților în numerar este

pentru încasări și pentru plăți chitanța.

Chitanța este un document care are un regim special de întocmire și circulație. Chitanța poate fi utilizată atât pentru încasări, când un client își achită datoria față de unitatea furnizoare, unitatea care va întocmi chitanța sau poate fi utilizat pentru plăți.

2.6.1.2. Efectuarea plăților și încasărilor fără numerar.

Unitățile patrimoniale, pentru o bună circulație a banilor sunt interesate să-și păstreze la diferite bănci disponibilitățile lor bănești și să efectueze operațiile de încasări și plăți prin sistemul decontărilor fără numerar.

Decontările fără numerar sunt acele operații bancare prin care plăților și încasările se fac prin trecerea, virarea unei sume de bani datorată de debitor din contul său de la bancă în contul de la bancă al cărui titular este creditorul.

Formele și instrumentele de decontare sunt:

A Acceptarea

B Compensarea datoriilor

C Acreditivul

Acceptarea este forma de decontare prin care plățile între unitățile patrimoniale se

efectuează din inițiativa debitorului.

Decontarea prin acceptare din inițiativa debitorului se poate face folosind Ordinul de plată.

Clientul, după recepția mărfurilor completează în trei exemplare ordinul de plată, le semnează și le depune la banca sa. Banca clientului restituie un exemplar clientului, după verificarea legalității operației, un exemplar la banca furnizorului și un exemplar rămâne la bancă.

– Prin plăți scadente.

– Acestea se utilizează pentru livrarea mărfurilor care au o frecvență mai mare.

În acest scop între furnizor și client se încheie o convenție cu ajutorul băncii furnizorului, prin care se stipulează suma ce urmează a se vira periodic, termenele de livrare, etc.

Pentru efectuarea decontărilor, clientul va depune la bancă câte un ordin de plată pentru suma stabilită a se vira periodic.

– Cu cereri de decontare.

Acestea se utilizează pentru decontări cu caracter de frecvență.

Cecurile pot f i cu sau fără limită de sumă. Cecurile cu limită de sumă se eliberează de bancă firmelor pe baza unei dispoziții de plată, prin care din contul curent, în limita disponibilităților bănești, suma este trecută în contul cecurilor eliberate. În schimbul mărfurilor clientul eliberează furnizorului o sumă de bani echivalentă din carnetul de cecuri cu limită de sumă.

Furnizorul depune cecurile la banca la care are contul în urma căreia banca îi va credita contul curent.

Compensarea datoriilor între doi sau mai mulți parteneri are avantajul că, pe lângă

operativitate, determină și reducerea volumului banilor de cont necesari derulării

operațiilor și numărul acestor operații.

Compensarea constă în compensarea reciprocă între doi sau mai mulți parteneri a drepturilor de creanță cu obligațiile acestora, fie prin primirea în schimb de către furnizor de la cumpărător a unor mărfuri.

Pentru efectuarea unei compensări se întocmește un proces verbal de compensare, pe baza facturilor tuturor partenerilor implicați în compensare, după care procesul verbal de compensare se semnează de toți partenerii.

Acreditivul reprezintă forma de decontare prin care plățile se efectuează pe măsura

Livrării mărfurilor, dintr-o sumă rezervată din disponibilitățile bănești ale plătitorului, care este pusă la dispoziția terților, persoane fizice sau juridice, la unitatea bancară unde acestea își au contul.

Acreditivul se folosește pentru clienții care în mod repetat întârzie să plătească produsele livrate, creând greutăți financiare furnizorului. El se închide la folosirea integrală a sumei, la expirarea termenului de valabilitate sau la cererea plătitorului cu avizul prealabil al terților.

Acreditivul este cea mai utilizată formă de decontare în cazul tranzacțiilor internaționale. Acesta este avantajos atât pentru exportator cât și pentru importator: exportatorul este asigurat în acest fel că își va primi contravaloarea mărfurilor exportate, iar importatorul este asigurat că va primi mărfurile.

Stingerea datoriilor și creanțelor prin efecte comerciale.

Decontarea drepturilor de creanță și a datoriilor din relațiile cu terții poate fi făcută și cu ajutorul efectelor comerciale: cambia, biletul la ordin, cecul și alte titluri.

Aceste înscrisuri solemne, care, bazate pe conținutul textului, sunt operante fără a mai fi necesară completarea lor cu alte date sau documente.

Cambia: este înscrisul solemn prin care o persoană (trăgătorul) dă ordin altei persoane (trasul) să plătească la scadență unei a treia persoane (beneficiarul) o sumă determinată de bani.

Cambia cuprinde următoarele elemente

– denumire de cambie,

– ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată,

– numele trasului,

– data scadenței,

– locul de plată,

– numele beneficiarului,

– data și locul emiterii,

– semnătura trăgătorului.

Pentru a fi valabilă, cambia trebuie să fie acceptată de către tras prin cuvântul ,,acceptat"

și semnată sau numai prin simplă semnătură, prin care se obligă a plăti cambia la scadență.

Cambia este transmisibilă prin gir necondiționat, prin care se transmit toate drepturile izvorâte din cambie.

Cambia îndeplinește trei funcții:

– funcția de instrument de încasare la inițiativa trăgătorului: trăgătorul remite cambia

băncii sale care, după ce îi va achita sumele cuvenite (scontarea), va prezenta cambia

trasului, la scadență, în vederea încasării.

– Funcția de instrument de credit. În acest caz trăgătorul sau beneficiarul scontează

cambia, ceea ce presupune ca, o dată cu prezentarea efectului la bancă, să-i fie creditată

suma înscrisă în cambie.

Scontarea este operația de credit prin care banca pune la dispoziția posesorului unuiefect comercial neajuns la scadență suma corespunzătoare înscrisului, percepându-i taxa scontului.

Funcția de instrument de plată, atunci când posesorul cambiei prezintă cambia ca mijloc de plată unui creditor al său.

Biletul la ordin este un înscris solemn ce se deosebește de cambie prin aceea că la acesta nu participă trasul și nu este nevoie de acceptare. În biletul la ordin, trăgătorul și trasul se contopesc în persoana emitentului și ca urmare nu este nevoie de acceptare.

Elementele biletului la ordin sunt:

– denumirea de bilet la ordin,

– ordinul de a plăti o sumă determinată,

– data scadenței,

– locul de plată,

– numele beneficiarului,

– data și locul emiteri

– numele emitentului,

– semnătura emitentului.

Biletul la ordin este emis de debitor (client) și constituie un angajament de plată al acestuia față de creditor.

Cecul este o modalitate de decontare (plată / încasare) fără numerar, dar este și un înscris solemn prin care o persoană, fizică sau juridică, numită trăgător, dă ordin unei a doua persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia persoane numită beneficiar, care poate fi chiar trăgătorul.

În România, cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci și nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune un cec.

Deosebirile principale între cec și cambie constau în aceea că cecul poate fi purtător, ceea ce la cambie îi atrage nulitatea; cecul nu trebuie acceptat; scadența cecului este la vedere.

În gestiunea unităților patrimoniale, efectele comerciale intervin:

– fie în relațiile cu furnizorii, pentru stingerea obligațiilor față de aceștia, generate de

bunurile primite, prin emiterea sau acceptarea în calitate de tras a unor efecte

comerciale;

– fie în relațiile cu clienții, la livrările de mărfuri, produse, servicii unde în schimbul

drepturilor de creanță se pot primi în calitate de beneficiar diferite efecte comerciale.

Pe traseul parcurs de efectele comerciale în gestiunea unităților patrimoniale se delimitează două segmente funcționale:

– segmentul descris de funcția de credit comercial al efectelor comerciale, pe intervalul

de la acceptarea lor până la decontare;

– segmentul descris în funcția de instrument al trezoreriei, pe intervalul de la depunerea

spre încasare sau scontare până la încasare.

Organizarea contabilității furnizorilor și clienților.

Pentru reflectarea în contabilitate a relațiilor cu terții se utilizează clasa a 4-a ,, Conturi cu terții" a planului general de conturi.

Plecând de la faptul că o unitate patrimonială în primul rând își asumă obligații și apoi drepturi, în planul de conturi general apar înscrise în clasa a 4-a întâi conturile de evidenta a furnizorilor, prin grupa 40 ,,Furnizori și conturile asimilate" și apoi conturile ce evidențiază relațiile cu clienții, prin grupa 41 ,,Clienți și conturi asimilate".

Structura clasei a 4-a este în așa mod concepută, încât reflectă în succesiunea sa fazele circuitului economic și modalitatea în care unitățile patrimoniale își reglementează decontările, astfel:

– în cadrul procesului de aprovizionare, față de furnizori;

– în cadrul procesului de desfacere, față de clienți;

– în cadrul procesului de producție și repartiție față de personal, organisme sociale și

protecție socială și față de bugetul statului.

2.7.1. Contabilitatea sintetică a furnizorilor.

Contabilitatea furnizorilor are sarcina de a ține evidența datoriilor față de furnizori, respectiv a datoriilor rezultate din procesul de exploatare în urma operațiilor de aprovizionare, a unităților patrimoniale cu cele necesare în vederea desfășurării în bune condiții a activităților lor.

În regulamentul privind aplicarea Legii Contabilității ( emis în baza prevederilor art.42 din Legea contabilității nr.82 din 24 decembrie 1991, publicată în Monitorul Oficial nr.265 partea I din 27 decembrie 1991 ), la Capitolul II, art.74 se precizează că:

,,În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiile patrimoniale privind livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și serviciile prestate, precum și alte operații efectuate, de regulă, în baza contractelor încheiate între aceștia."

Pentru reflectarea datoriilor față de furnizori conturile din clasa a 4-a ,,Conturi de terți", respectiv grupa 40 ,,Furnizori și conturi asimilate", sunt următoarele:

401 – ,,Furnizori"

403 – ,,Efecte de plătit"

404 – ,,Furnizori de imobilizări"

405 – ,,Efecte de plătit pentru imobilizări"

408 – ,,Furnizori – facturi nesosite"

409 – ,,Furnizori – debitori"

Contul 401 ,,Furnizori"

Reflectă datoria unității patrimoniale ca urmare a primirii, aprovizionării cu materii prime și materiale, obiecte de inventar, animale și păsări, mărfuri sau ca urmare a lucrărilor și serviciilor executate pentru activitatea de exploatare de diferiți terți.

Contul ține evidența decontărilor atât cu furnizorii interni cât și cu cei externi.

Este un cont de pasiv.

Se creditează cu:

– valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, a animalelor, a baracamentelor, a mărfurilor și a ambalajelor intrate în patrimoniu la preț de achiziție, prin debitul conturilor care arată natura bilanțului primit: 300 ,,Materii prime"; 301 ,,Materiale consumabile"; 321 ,,Obiecte de inventar"; 323 ,,Baracamente"; 361 ,,Animale și păsări"; 371 ,,Mărfuri"; 381 ,,Ambalaje"; precum și cu diferențele de preț aferente acestor bunuri, dacă evidența acestora se ține la prețuri prestabilite, prin debitul conturilor: 308 ,,Diferențe de preț la materii prime și materiale"; 328 ,,Diferențe de preț la obiecte de inventar"; 368 ,,Diferențe de preț la animale și păsări"; 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri"; ,,Diferențe de preț la ambalaje";

– valoarea materialelor nestocate primite, incluse direct pe cheltuieli, precum și cu

consumul de energie și apă, prin debitul conturilor: 604 ,,Cheltuieli privind materialele nestocate"; 605 ,,Cheltuieli privind energia și apa";

– valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate cu terți (inclusiv de colaboratori), prin debitul conturilor: 611 ,,Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile"; 612 ,,Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile"; 613 ,,Cheltuieli cu primele de asigurare"; 614 ,,Cheltuieli cu studiile și cercetările"; 621 ,,Cheltuieli cu colaboratorii"; 622 ,,Cheltuieli privind comisioanele și onorariile"; 623 ,, Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate"; 624 ,,Cheltuieli cu transportul de bunuri și de personal"; 625 ,,Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări"; 626 ,,Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații"; 628 ,,Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți";

– valoarea facturilor primite ulterior, bunurile fiind sosite anterior, fără factură, prin debitul contului 408 ,,Furnizori – facturi nesosite";

– TVA înscrisă în factură de furnizori prin debitul contului 4426 ,,TVA deductibilă" sau 4428 ,,TVA neexigibilă", dacă furnizorii se vor plăti în rate;

– valoarea timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și călătorie și a altor valori achiziționate, prin debitul contului 532 ,,Alte valori";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la furnizori, prin debitul contului 409 ,,Furnizori – debitori";

– diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor exprimate în devize ca urmare a creșterii cursului valutar (de la data înregistrării datoriei și data închiderii exercițiului), prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– reluarea la începutul anului, a sumelor înregistrate ca diferențe favorabile de curs valutar

la închiderea exercițiului precedent, prin debitul cotului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv";

Se debitează cu:

– sumele achitate furnizorilor, prin creditul conturilor care arată modalitatea de plată:162 ,,Credite bancare pe termen lung și mijlociu"; 512 ,,Conturi curente la bănci"; 531,,Casa"; ,,Acreditive"; 542 ,, Avansuri de trezorerie";

– valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei față de furnizori și care urmează a se achita la scadență, prin creditul contului 403 ,,Efecte de plată";

– diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia lichidării datoriilor față de furnizori, exprimate în devize, prin creditul contului 765 ,,Venituri din diferențele de curs valutar";

– valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia, prin creditul contului 409 ,,Furnizori – debitori";

– cu sumele nete achitate colaboratorilor prin creditul conturilor 512 ,,Conturi curente la bănci" și 531 ,,Casa", precum și cu impozitul reținut acestora, prin creditul contului 444 ,, Impozit pe salarii";

– cu valoarea sconturilor obținute de la furnizori, prin creditul contului 767 ,,Venituri din sconturi obținute";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului, prin creditul contului 409 ,,Furnizori – debitori";

– diferențele de curs valutar favorabile, rezultate în urma scăderii cursului valutar, pentru datoriile la 31.XII exprimate în devize prin creditul contului 477 ,, Diferențe de conversie – pasiv";

– reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe nefavorabile de curs valutar, la închiderea anului precedent, prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";.

Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităților patrimoniale față de furnizori rămase neachitate.

Contul 403 ,,Efecte de plată"

Acest cont ține evidența efectelor de plată, respectiv a efectelor comerciale deținute în urma relațiilor cu furnizorii. Este un cont de pasiv.

Se creditează cu :

– cu valoarea efectului comercial acceptat sau emis în contul obligației față de furnizori prin debitul contului 401 ,,Furnizori".

Dacă efectul comercial este în devize, la lichidarea efectelor se mai creditează cu următoarele conturi: debitul contului 665 ,,Cheltuieli din diferențe de curs valutar", cu diferențele nefavorabile de curs;

– cu diferența nefavorabilă corespunzătoare cursului din 31.XII a valutei în cazul evaluării efectului comercial cu ocazia bilanțului la sfârșitul exercițiului prin debitul contului 478 ,,Diferențe din conversie – active".

Se debitează cu:

– în momentul când se înregistrează plata efectului comercial la termenul scadent, prin creditul contului 5121 ,,Conturi la bănci în lei" sau 5124 ,,Conturi la bănci în devize";

– cu diferențele de curs valutar favorabile la lichidarea efectelor comerciale de plătit în devize, prin creditul contului 765 ,,Venituri din diferențe de curs valutar";

– cu diferențele favorabile înregistrate la sfârșitul exercițiului și aferente efectelor comerciale în devize, în momentul evaluării bilanțiere, prin creditul contului 477 ,,Diferențe din conversie – pasiv".

Soldul creditor al contului reflectă sumele datorate terților pentru creditul comercial primit pe baza efectelor comerciale.

Contul 404 ,,Furnizor de imobilizări"

Este un cont de pasiv.

Se creditează cu:

– valoarea imobilizărilor facturate, prin debitul conturilor ce arată natura imobilizărilor: 201 ,,Cheltuieli de constituire"; 205 ,,Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori asimilate"; 207 ,,Fond comercial"; 208 ,, Alte imobilizări necorporale"; 211 Terenuri"; 212 ,,Mijloace fixe";

– valoarea lucrărilor și serviciilor prestate de furnizori pentru realizarea imobilizărilor sus- amintite;

– TVA înscrisă în factura prin debitul conturilor: 446 ,,TVA deductibilă" sau 4428 ,,TVA neexigibilă", dacă se vor plăti furnizorii de imobilizări în rate;

– diferențele de curs valutar nefavorabile stabilite la închiderea exercițiului, prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate la sfârșitul anului anterior ca diferențe favorabile de curs, prin debitul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv";

Se debitează cu:

– sumele achitate furnizorilor de imobilizări, prin creditul conturilor care arată modalitatea de plată:162,,Credite bancare pe termen lung și mijlociu"; 512 ,,Conturi curente la bănci"; 531 ,,Casa"; 514 ,,Acreditive"; 542 Avansuri de trezorerie";

– valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei față de furnizorii de imobilizări și care urmează a se achita la scadență, prin creditul contului 405 ,,Efecte de plată pentru imobilizări";

– diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia lichidării datoriilor în devize față de furnizorii de imobilizări, prin creditul contului 765 ,,Venituri din diferențele de curs valutar";

– valoarea sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări, prin creditul contului 767 ,,Venituri din sconturi obținute";

– reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate la sfârșitul anului precedent ca diferențe nefavorabile de curs valutar, prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– diferențe favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului financiar, aferente datoriilor neachitate în devize, prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv".

Soldul creditor al contului reflectă datoriile neachitate ale unității patrimoniale față de furnizorii de imobilizări.

Contul 405 ,,Efecte de plătit pentru imobilizări"

Acest cont ține evidența efectelor de plată deținute în urma relațiilor cu furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale.

Este un cont de pasiv și funcționează identic cu contul 403 ,,Efecte de plătit".

Datorită decalajului care există uneori între livrările făcute de furnizori și facturare, apare ca necesară regularizarea datoriilor și înregistrarea intrării în patrimoniu a bunurilor. Astfel bunurile recepționate de la furnizori și pentru care nu a sosit încă factura, se evidențiază în contul 408 ,,Furnizori – facturi nesosite", reflectându-se astfel datoria reală față de terți.

Contul 408 ,,Furnizori – facturi nesosite"

Este un cont de pasiv, care ține evidența bunurilor sosite fără factură, inclusiv TVA aferentă și a căror valoare este suficient de bine cunoscută. Acest cont ține și evidența lucrărilor terminate și a serviciilor prestate de furnizori și nefacturate încă.

Se creditează cu:

– valoarea bunurilor constatate ca fiind sosite fără factură, prin debitul conturilor:300 ,,Materii prime"; 301 ,,Materiale consumabile"; 321 ,,Obiecte de inventar"; 323 ,,Baracamente"; 361 ,,Animale și păsări"; 371 ,,Mărfuri"; 381 ,,Ambalaje";

– valoarea lucrărilor terminate și a serviciilor pentru care nu s-a primit încă factura de la furnizori prin debitul conturilor: 604 ,,Cheltuieli privind materialele nestocate"; 605 ,,Cheltuieli privind energia și apa"; 611 ,,Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile"; 612 ,,Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile"; 613 ,, Cheltuieli cu primele de asigurare"; 614 ,, Cheltuieli cu studiile și cercetările"; 621 ,,Cheltuieli cu colaboratorii"; 622 ,,Cheltuieli privind comisioanele și onorariile"; 623 ,,Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate"; 624 ,,Cheltuieli cu transportul de bunuri și de personal"; 626 ,,Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații"; 628 ,,Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți;

– TVA aferentă bunurilor, lucrărilor și serviciilor intrate fără factură, prin debitul contului 4428 ,,TVA neexigibilă";

– diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizorii externi și pentru care nu au sosit facturile, prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– reluarea la începutul anului, a sumelor înregistrate ca diferențe favorabile de curs valutar la închiderea exercițiului precedent, prin debitul contului 477,,Diferențe de conversie – pasiv

Contul se debitează atunci când sosește factura de la furnizor, prin creditul contului 401 ,,Furnizori":

– cu diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului financiar, aferente datoriilor către furnizorii externi și pentru care nu s-au primit încă facturile prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie-pasiv".

– reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe nefavorabile de curs valutar la închiderea anului precedent, prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie- activ";

Soldul creditor reflectă valoarea estimată a facturilor nesosite încă.

După părerea noastră cât și a altor specialiști exprimate în literatura de specialitate considerăm că nu este necesară utilizarea a două conturi pentru furnizori, unul pentru cumpărări de bunuri, lucrări și servicii destinate activității de exploatare și altul pentru cumpărări de imobilizări.

Doar faptul că achiziționarea de imobilizări nu se referă direct și nemijlocit la activitatea de exploatare nu ar justifica suficient ideea reflectării distincte a obligațiilor provenite din aceste operațiuni, problemă ce ar putea fi rezolvată prin folosirea conturilor sintetice de gradul II:401.1 Furnizori, 401.2 Furnizori de imobilizări sau prin conturi analitice.

Același lucru poate fi valabil și pentru efectele comerciale de plătit. În planul general de conturi, urmărirea datoriilor încorporate în efecte comerciale se face distinct cu ajutorul a două conturi: 403 Efecte de plată și 405 Erecte de plată pentru imobilizări.

Utilizarea a două conturi distincte nu ni se pare a fi o soluție corectă, deoarece efectele comerciale au un regim financiar și juridic unic, indiferent de ce natură a fost obligația inițială și deci normal ar fi să se utilizeze doar un singur cont pentru efectele de plată.

Dacă privim modul în care informațiile furnizate de conturile 401, 404, 403, 405 apar în bilanț și în anexa 3, ,,Situația creanțelor și a datoriilor, se constată că aceste elemente sunt grupate împreună la datorii, poziția furnizori și conturi asimilate (gr.40) incluzând și contul 408 ,,Furnizori – facturi nesosite".

Contul 409 ,,Furnizori – debitori"

Spre deosebire de celelalte conturi din această grupă și care reflectă datorii ale unității, contul 409 ,,Furnizori – debitori", dimpotrivă, evidențiază creanțele întreprinderii față de terți pentru avansurile sau aconturile acordate.

Avansurile reprezintă sumele achitate cu anticipație furnizorilor de către unitățile patrimoniale, înaintea începerii execuției unei comenzi, deci pentru bunuri, lucrări sau servicii ce urmează a se primi ulterior.

Aconturile reprezintă sumele achitate cu anticipație furnizorilor de către unitățile patrimoniale ca urmare a executării parțiale de către furnizor a comenzilor, deci pentru lucrări sau serie de livrări deja începute.

Contul 409 este cont de pasiv.

Se debitează cu:

– valoarea avansurilor sau aconturilor acordate furnizorilor, prin creditul conturilor care arată modalitatea de plată: 512 ,,Conturi curente la bănci"; 531 ,,Casa";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la furnizori prin creditul contului 401 ,,Furnizori";

– diferențe de curs valutar favorabile înregistrate la sfârșitul exercițiului aferente avansurilor acordate în devize și nedecontate încă, prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie- pasiv";

– reluarea la începutul anului următor a sumelor înregistrate ca diferențe nefavorabile de curs valutar la sfârșitul anului precedent aferente avansurilor acordate în devize prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie-activ";

Se creditează cu:

– valoarea avansurilor sau aconturilor regularizate cu furnizorii, la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor pentru care au fost acordate, prin debitul contului 401,,Furnizori";

valoarea sumelor restituite de furnizori din avansuri sau aconturi ca urmare a regularizării făcute cu aceștia prin debitul conturilor: 512 ,,Conturi curente la bănci"; 531 ,,Casa";

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor, prin debitul contului 401 ,,Furnizori", precum ș i cu degradările suferite de acestea prin contul 608 ,,Cheltuieli privind ambalajele";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc, prin debitul contului 381 ,,Ambalaje";

– diferențele nefavorabile de curs valutar constatate la închiderea exercițiului aferente avansurilor acordate în devize prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie-activ";

– reluarea în anul următor a sumelor înregistrate la sfârșitul anului precedent ca diferențe favorabile de curs, aferente avansurilor acordate în devize prin debitul contului 477 ,,Diferențe de conversie-pasiv".

Soldul debitor al contului reflectă creanțele unității față de furnizori, constând în avansuri și aconturi acordate acestora și nedecontate încă.

Contabilitatea sintetică a clienților.

Această contabilitate ține evidența creanțelor întreprinderii față de clienții săi, creanțe care își au izvorul în schimbul de consimțământ concretizat într-o comandă fermă din partea clientului și acceptată de producător, adică aceste creanțe se nasc în cadrul procesului de exploatare, în urma vânzării producției, realizării lucrărilor sau serviciilor și au în contrapartida venituri de exploatare.

În Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității (emis în baza prevederilor art.42 din Legea contabilității nr.82 din 24 decembrie 1991 publicată în Monitorul Oficial nr.265 partea I din 27 decembrie 1991), la Capitolul II, art.74 se precizează la fel ca în contabilitatea furnizorilor și cea a clienților înregistrează operațiile patrimoniale privind livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și serviciile prestate, precum și alte operații efectuate, de regulă în baza contractelor încheiate între aceștia.

Pentru evidența creanțelor față de clienți conturile din clasa a 4-a de conturi ,,Conturi de terți", respectiv grupa 41 ,,Clienți și conturi asimilate" sunt următoarele:

411 ,,Clienți"

413 ,,Efecte de primit'

416 ,,Clienți incerți"

418 ,,Clienți – facturi de întocmit"

419 ,,Clienți – creditori"

Contul 411 ,,Clienți"

Contul ține evidența decontărilor cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri, etc. vândute, lucrări executate și servicii prestate pe bază de facturi. Este un cont de activ.

Se debitează cu:

– prețul de vânzare al mărfurilor, produselor, semifabricatelor, etc. livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, la care se adaugă TVA colectată aferentă, prin creditul conturilor:

701 ,,Venituri din vânzarea produselor finite"

702 ,,Venituri din vânzarea semifabricatelor"

703 ,,Venituri din vânzarea produselor reziduale"

704 ,,Venituri din lucrări executate și servicii prestate"

705 ,,Venituri din studii și cercetări"

707 ,,Venituri din activități vânzări de mărfuri"

708 ,,Venituri din activități diverse"

4427 ,,TVA colectată" sau

4428 ,,TVA neexigibilă" pentru livrări cu plata în rate:

– valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate anterior și care abia acum se facturează prin creditul contului 418 ,,Clienți – facturi de întocmit";

– contravaloarea creanțelor reactivate prin creditul contului 754 ,,Venituri din creanțe reactivate";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților, prin creditul contului 419 ,,Clienți – creditori";

– la deschiderea exercițiului cu reluarea sumelor înregistrate la sfârșitul exercițiului precedent ca diferențe nefavorabile de curs valutar, prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– la sfârșitul exercițiului, cu diferențe favorabile de curs valutar, rezultate în urma creșterii cursului valutar, aferent creanțelor exprimate în devize, prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv".

Se creditează cu:

– sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare sau în numerar prin creditul conturilor 512 ,,Conturi curente la bănci" sau 531 ,,Casa";

– contravaloarea efectelor comerciale acceptate și preluate în contul livrărilor sau prestațiilor făcute prin debitul contului 413 ,,Efecte de primit";

– sumele datorate de clienții rău platnici, dubioși sau cu care unitatea se află în litigiu, prin debitul contului 416 ,,Clienți incerți";

– contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor efectuate și a serviciilor prestate, decontate pe seama avansurilor primite de la clienți, prin debitul contului 419 ,,Clienți-creditori";

– diferențele nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia încasării creanțelor exprimate în devize, prin debitul contului 665 ,,Cheltuieli din diferențe de curs valutar";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți, prin debitul contului 419 ,,Clienți – creditori";

– valoarea sconturilor acordate clienților prin debitul contului 667 ,,Cheltuieli privind sconturile acordate";

– diferențe de curs valutar nefavorabile, stabilite la închiderea exercițiului aferente creanțelor exprimate în devize prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie-activ";

– reluarea la începutul exercițiului a sumelor înregistrate în exercițiul precedent ca diferențe favorabile de curs valutar, prin debitul contului 477 Diferențe de conversie – pasiv".

Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de clienți, deci creanțele față de aceștia neîncasate încă.

Contul 413 ,,Efecte de primit"

Acest cont ține evidența drepturilor de creanță stabilită pe bază de efecte comerciale. Este cont de activ.

Se debitează cu:

– valoarea efectului comercial acceptat de beneficiar și preluat în portofoliul său de valori în contul dreptului de creanță față de terți prin creditul contului 411 ,,Clienți" pentru contravaloarea facturilor și prin creditul contului 766 ,,Venituri din dobânzi" cu dobânda aferentă perioadei de creditare;

– cu diferențele favorabile de curs valutar pentru efectele comerciale în devize înregistrate la lichidarea lor prin creditul contului 765 ,,Venituri din diferențe de curs valutar";

– cu diferențele de curs valutar aferente efectelor comerciale în devize existente în portofoliu la sfârșitul exercițiului prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie- pasiv".

Se creditează cu:

– valoarea efectelor comerciale depuse spre încasare la termenul scadenței la bancă, prin debitul contului 5113 ,,Efecte de încasat" sau prin debitul contului 5114 ,,Efecte remise spre scontare" atunci când efectele comerciale se scontează înainte de termen;

– cu diferențele nefavorabile de curs valutar a efectelor comerciale în devize în momentul lichidării lor prin debitul contului 685 ,,Cheltuieli din diferențe nefavorabile aferente efectelor comerciale în devize aflate în portofoliu la sfârșitul exercițiului prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ".

Soldul debitor reflectă contravaloarea efectelor comerciale deținute în portofoliu de valori și neajuns la scadență(neîncasate).

Dacă se constată la sfârșitul exercițiului că anumite creanțe față de anumiți clienți devin incerte sau dubioase, adică încasarea lor în parte sau în totalitate este îndoielnică, ținând cont de situația financiară nesatisfăcătoare a debitorului, acestea se vor transfera din contul 411 ,,Clienți" în contul 416 ,,Clienți incerți" inclusiv cota de TVA.

Contul 416 ,,Clienți incerți"

Este un cont de activ.

Se debitează cu:

– contravaloarea creanțelor față de clienții care se dovedesc rău platnici, dubioși sau incerți, preluate în acest cont, prin creditul contului 411 ,,Clienți";

– reluarea sumelor înregistrate ca diferențe nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului anterior pentru creanțele incerte în valută prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– diferențele favorabile de curs valutar între valoarea de intrare și cea de la sfârșitul exercițiului, aferentă creanțelor incerte în valută prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv".

Se creditează cu:

– sumele recuperate încasate în conturile de disponibilități sau în numerar de la clienții incerți sau în litigiu prin debitul conturilor 5121 ,,Conturi la bănci în lei", 5124 ,,Conturi la bănci în devize", 531 ,,Casa";

– creanțele ce se constată a fi definitiv nerecuperabile scoase din activ prin debitul conturilor 654 ,,Pierderi din creanțe" și 4427 ,,TVA colectată";

– diferențele de curs valutar nefavorabile rezultate ca urmare a încasării unor creanțe în devize ce figurau ca incerte sau litigioase prin debitul contului 665 ,,Cheltuieli de diferențe decurs valutar";

– diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate la închiderea exercițiului aferente creanțelor incerte sau în litigiu exprimate în devize prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe favorabile de curs valutar la închiderea exercițiului anterior prin debitul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv".

Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienți dubioși, incerți sau cu care unitatea

patrimonială se află în litigiu.

Concomitent cu constatarea caracterului incert al creanței și transferarea ei în contul 416, aplicând principiul prudenței, se va proceda la constituirea unui provizion pentru deprecierea creanțelor cu suma probabilă a pierderii. Nivelul acestui provizion se va stabili fără a lua TVA și se va aprecia pentru fiecare creanță în parte ținând cont de circumstanțe. Provizionul constituit se va reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 491 ,,Provizioane pentru deprecierea creanțelor – clienți".

Contul 418 ,,Clienți – facturi de întocmit"

În mod obișnuit livrarea este însoțită de factură, dar nu întotdeauna este așa. Livrările efectuate sau lucrările executate și serviciile prestate, inclusiv TVA aferentă, pentru care nu s-au întocmit facturi, dar a căror valoare este bine determinată, reprezintă venituri ale perioadei în care s-au făcut livrări și trebuie înregistrate la creanțe într-un cont distinct: 418 ,,Clienți – facturi de întocmit".

Contul 418 este un cont de activ.

Se debitează cu:

– contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți, aferente exercițiului în curs pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv TVA aferentă, prin creditul conturilor 701 – 708 și 4428 ,,TVA neexigibilă";

– diferențele favorabile de curs valutar constatate la închiderea exercițiului, aferente creanțelor în devize pentru care nu s-au întocmit facturi, prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv";

– reluarea la începutul anului a diferențelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului precedent, prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

Se creditează cu:

– în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a lucrărilor executate și serviciilor prestate anterior prin debitul contului 411 ,,Clienți";

– cu diferențele nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia facturării prin debitul contului 665 ,,Cheltuieli de diferențe de curs valutar";

– cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize nefacturate până la închiderea exercițiului financiar prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– reluarea la începutul anului a diferențelor favorabile de curs valutar înregistrate la finele anului precedent prin debitul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv".

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit încă facturi.

Contul 419 ,,Clienți – creditori"

Dacă conturile din grupa 41 tratate până acum au fost de activ, reflectând creanțe din exploatare, contul 419 redă sumele primite sub formă de avansuri, deci datorii ale unității.

Este un cont de pasiv care exprimă obligațiile unităților față de clienții lor pentru avansurile sau aconturile încasate de la aceștia. Acestea se vor lichida apoi prin decontarea lor pe seama facturării livrărilor sau prestațiilor ulterioare urmând a se încasa doar diferența între nivelul total al facturii și avansul sau acontul deja primit.

Se creditează cu:

– sumele încasate de la clienți, sub formă de avansuri sau de aconturi pentru livrări, executări sau prestări viitoare prin debitul conturilor care arată modalitatea de încasare 512 ,,Conturi curente la bănci" și 531 ,,Casa";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților prin debitul contului 411 ,,Clienți";

– diferențele nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului aferente avansurilor primite în devize și nedecontate încă prin debitul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ";

– la începutul anului următor cu reluarea sumelor reprezentând diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la sfârșitul anului precedent prin debitul contului 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv".

Se debitează cu:

– valoarea avansurilor sau aconturilor primite, decontate clienților pe seama livrărilor de bunuri, a prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări, facturate acestora prin creditul contului 411 ,,Clienți";

– diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia decontării avansurilor în devize prin creditul contului 765 ,,Venituri din diferențe de curs valutar";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți prin creditul contului 411 ,,Clienți";

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de la clienți prin creditul contului 708 ,,Venituri din activități diverse";

– diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor primite în devize și nedecontate până la sfârșitul anului prin creditul contului 477 ,,Diferențe de conversie -pasiv";

– reluarea la începutul anului a sumelor reprezentând diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la sfârșitul exercițiului precedent prin creditul contului 476 ,,Diferențe de conversie – activ".

Soldul creditor al contului reprezintă datoriile față de clienți pentru avansurile sau aconturile primite și nedecontate încă.

Contul 491 ,,Provizioane pentru deprecierea creanțelor – clienți"

Este un cont de pasiv.

Se creditează cu:

– provizioanele constituite pentru clienții dubioși, incerți sau aflați în litigiu prin debitul contului 6814 ,,Cheltuieli din exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante".

Se debitează cu:

– provizioane diminuate sau anulate prin trecerea acestora la venituri prin creditul contului 7814 ,,Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante".

Soldul creditor al contului reprezintă provizioanele constituite, aferente deprecierii creanțelor din conturile de clienți.

Contabilitatea analitică a furnizorilor și clienților

Potrivit art. 77 din Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității ( emis în baza prevederilor art.42 din Legea contabilității nr.82 din 24 decembrie 1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 265 partea I din 27 decembrie 1991) se precizează că:

Potrivit art.15 din Lege, contabilitatea furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În acest sens în contabilitatea analitică furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv încasare (termen lung – peste cinci ani, mediu – de la unu la cinci ani și scurt – sub un an).

În cadrul conturilor de furnizori și clienți se grupează distinct datoriile și creanțele izvorâte din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienții și furnizorii la care unitatea deține titluri de participare.

Aceasta presupune dezvoltarea conturilor sintetice de furnizori și clienți pe structuri analitice de gradul I și de gradul II și III, funcție de necesitățile societății comerciale.

Cap.III. CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU TERȚII

LA S.C. ROANVIL S.A.

3.1. Organizarea contabilității furnizorilor și clienților

Contabilitatea furnizorilor și clienților este organizată în cadrul Compartimentului contabilitate, relații financiar – bancar valutare.

Acest compartiment se află în subordinea directorului economic(contabilului șef) sau a unei alte persoane împuternicită să îndeplinească această funcție.

În conformitate cu reglementările în vigoare se precizează că:

,,Contabilitatea furnizorilor și clienților se ține pe categorii precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică".

Astfel în contabilitatea analitică furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe vechimea datoriei / creanței:

– termen lung: peste 5 ani;

– termen mediu: de la 1 la 5 ani;

– termen scurt: sub 1 an.

Furnizorii societății sunt grupați astfel:

401 1 ,,Furnizori interni".

401 2 ,,Furnizori externi".

În ceea ce privește termenul de plată furnizorii S.C. ROANVIL S.A. se încadrează în categoria cu decontare sub 1 an, adică pe termen scurt.

Relațiile cu furnizorii interni și externi se desfășoară pe baza contractelor încheiate cu aceștia.

Clienții societății sunt grupați astfel:

411 1 ,,Clienți interni".

411 2 ,,Clienți externi".

În funcție de termenul de plată, clienții societății se încadrează în categoria celor pe termen scurt – sub 1 an.

După un an creanțele aferente clienților neîncasați se transferă în contul 416 ,,Clienți incerți", cont deschis de asemenea pe analitice:

416 1 ,,Clienți incerți interni.

416 2 ,,Clienți incerți externi".

Relațiile cu clienții interni se desfășoară pe baza contractelor de vânzare – cumpărare, pentru clienții tradiționali și pe bază de comandă cu rol de contract, pentru clienții mici(SRL, SNC).

Totalitatea contractelor încheiate cu partenerii, clienții externi sunt contracte de lohn.

În cadrul structurilor analitice ale conturilor de ,,Clienți" și ,,Furnizori" prezentate se ține evidența pe termene și respectiv pe fiecare client / furnizor în parte.

Evaluarea creanțelor și datoriilor

Datoriile și creanțele curente se evaluează la valoarea nominală, valoare la care acestea se înregistrează în contabilitate.

Periodic, cu ocazia inventarierii, datoriile și creanțele legate de furnizori și clienți (cel puțin o dată pe an) se compară nivelul acestora cu cel existent la furnizori și clienți, prin transmiterea la aceștia a extraselor de cont, confirmare de solduri.

Clientul sau furnizorul transmite înapoi o confirmare din partea sa.

Evidența furnizorilor și clienților se ține cu ajutorul calculatorului, pe fiecare furnizor și client în parte.

Astfel lunar se face analiza plăților făcute furnizorilor și a încasărilor de la clienți.

Aceste două liste, cu analiza furnizorilor și clienților sunt prezentate în cadrul unei ședințe la care participă și directorul general și șeful de desfaceri.

Aceste liste cuprind fișe a fiecărui client și furnizor care împreună formează lista totală a clienților, respectiv lista totală a furnizorilor. Legat de clienți, lista acestora cuprinde facturile neâncasate care trebuiesc să fie egale ca valoare cu soldul contului respectiv din balanța de verificare. Aceste fișe se formează pe baza documentelor de plată și încasare și pe baza extrasului de cont primit de la bancă.

În cazul în care se constată clienți de la care nu a fost încasată creanța în mai puțin de un an, aceștia se trec din contul 411 ,,Clienți" în contul 416 ,,Clienți incerți".

Se poate ataca în instanță un astfel de client, iar sentința judecătorească definitivă favorabilă societății dă dreptul acesteia să dispună de contul clientului prin încasarea sumei egale cu datoria clientului. Dacă sentința judecătorească definitivă nu dă acest drept, Consiliul de Administrație al societății aprobă suportarea pe cheltuieli a clienților neâncasați.

Evaluarea creanțelor și datoriilor în valută se face la cursul de schimb din ziua respectivă, curs comunicat de B.N.R.

Diferențele de curs valutar între data înregistrării în contabilitate a creanțelor și datoriilor și data încasării, respectiv a plății lor se înregistrează în contul de cheltuieli 665 ,,Cheltuieli din diferențe de curs valutar", după caz.

La închiderea exercițiului financiar cu ocazia evaluării bilanțiere, diferențele de curs valutar stabilite față de data înregistrării în contabilitate a creanțelor și datoriilor se înregistrează în conturile 476 ,,Diferențe de conversie – activ" sau 477 ,,Diferențe de conversie – pasiv", după caz.

La deschiderea exercițiului financiar următor acestea se reiau, neadmițându-se compensări între acestea.

Pentru diferențele de conversie nefavorabile se pot constitui provizioane pentru deprecierea creanțelor.

În cazul facturilor externe neachitate către furnizor și la care se constată diferențe nefavorabile, legislația româna dă dreptul constituirii de provizioane care reprezintă actualizarea la 31.XII a acestor facturi neachitate. Conform legislației, S.C. ROANVIL S.A constituie astfel de provizioane aferente diferențelor din facturile externe. Pe măsura achitării lor, aceste provizioane se diminuează transformându-se în venituri și se include în baza de impunere, respectiv în profit impozabil.

Regimul reducerilor

Reducerile de preț se referă atât la cele primite de S.C.ROANVIL S.A. de la furnizor, cât și la cele acordate clienților.

Reducerile acordate de S.C. ROANVIL S.A. sunt: scontul de decontare în valoare de 5%, acordat pentru achitarea cumpărăturilor înaintea termenului normal de exigibilitate și remizele și risturnurile acordate clienților fideli, în valoare de 1% și respectiv 3%.

Aceste reduceri se acordă în momentul facturării.

Reducerile primite de S.C. ROANVIL S.A. de la furnizori sunt doar pentru plata anticipată sau la timp a facturilor. Valoarea acestei reduceri este de până la 20% aplicată la valoarea totală a facturii.

Această reducere este primită la facturare.

3.4. Modalități de plată a datoriilor și de încasare a creanțelor

3.4.1. Modalități de plată și de încasare cu numerar și fără numerar

Documentele pe care societatea le utilizează pentru efectuarea plăților și încasărilor în

numerar sunt:

– dispoziția de încasare către casieria;

– dispoziția de plată către casieria;

– chitanța.

Dispoziția de încasare către casierie este întocmită de către Compartimentul contabilitate, relații financiar – bancar valutare pentru încasarea unei creanțe de la client în numerar. Această dispoziție de încasare se trimite casieriei care încasează apoi suma înscrisă în act de la client.

Dispoziția de plată către casierie este întocmită de către același compartiment și este utilizată pentru ridicarea numerarului din casierie necesar pentru plata furnizorului sau pentru efectuarea unor achiziții de mică valoare.

Chitanța este un document care face dovada încasării unei sume de bani de către casieria unității beneficiare, respectiv a plății unei sume furnizorului, fiind în acest caz emisă de acesta.

Plățile și încasările fără numerar.

Stingerea datoriilor între S.C. ROANVIL S.A. și terți se face prin intermediul conturilor la bănci. Pentru aceasta se utilizează ordinul de plată, atât pentru achitarea furnizorilor cât și pentru încasarea creanțelor de la clienți, caz în care este întocmit de client.

Pentru achitarea furnizorilor, societatea completează ordinul de plată și îl depune la banca care o reprezintă, iar aceasta ia legătura cu banca la care furnizorul are deschis cont, pentru transferarea sumei de bani din contul S.C. ROANVIL S.A. în contul furnizorului.

În cazul încasării creanțelor de la clienți, aceștia sunt cei care dau ordin băncii care îi reprezintă de a transfera suma de bani în contul S.C. ROANVIL S.A. .

Ordinul de plată este utilizat de S.C. ROANVIL S.A. atât pentru achitarea datoriilor față de diverși furnizori, cât și pentru achitarea datoriilor față de stat:

– impozit pe salarii;

– impozit pe profit, etc.

3.4.2. Modalități de plată și încasare prin efecte comerciale

Efectele comerciale sunt înscrisuri solemne care intervin în relațiile comerciale cu

furnizorii și clienții, având ca funcție principală acordarea sau primirea unui credit comercial, dar în același timp și funcția de instrument și mijloc de trezorerie.

Efectele comerciale utilizate de S.C. ROANVIL S.A. în decontarea drepturilor și obligațiilor sunt:

– cecul;

– biletul la ordin.

Pentru a-și achita datoriile față de furnizor, S.C. ROANVIL S.A. emite un CEC pe numele

furnizorului său, CEC prin care aceasta dă ordin băncii sale de a achita suma de bani înscrisă în CEC beneficiarului (furnizorului).

Pentru încasarea creanțelor de la clienți, aceștia completează un CEC pe numele S.C. ROANVIL S.A., dând ordin băncii lor de a achita datoria din contul lor la bancă.

3.4.3. Plata și încasarea prin acreditiv

Acreditivul este utilizat de S.C ROANVIL S.A. pentru achitarea datoriilor față de furnizorii Externi, dar și pentru încasarea creanțelor de la clienții externi.

De exemplu, în relațiile firmei cu clientul CJG Handels – Suedia decontarea se face prin acreditiv.

Cu acest client firma a încheiat un contract de lohn, contract în care a fost stabilit ca plata să se facă prin acreditiv. Pentru ca S.C. ROANVIL să poată încasa contravaloarea bunurilor vândute, ea trebuie să depună la banca sa, unde se află deschis contul de acreditiv următoarele documente:

– factura fiscală;

– aviz de însoțire a mărfii;

– invoice (factura externă);

– declarația vamală;

– declarația de încasare valutară.

Aceste documente fac dovada că S.C. ROANVIL a expediat produsele și astfel se dispune plata.

În cazul în care S.C. ROANVIL importă bunuri din străinătate, ea solicită ca plata să fie făcută prin acreditiv, acreditiv ce este deschis la banca furnizorului și se află la dispoziția acesteia.

În acest caz S.C. ROANVIL va transmite băncii sale documentele și conținutul acestora pe care furnizorul trebuie să le prezinte la banca sa, ca dovadă a expedierii mărfurilor. După ce aceste documente sunt verificate pe rând de banca exportatorului, banca care deservește S.C. ROANVIL o va informa de sosirea documentelor și va transmite apoi suma de plată băncii exportatorului, care o va achita acestuia.

Decontarea prin compensare

Compensarea este o formă de decontare a drepturilor de creanță cu obligațiile, prin care doi sau mai mulți parteneri acceptă să-și stingă reciproc datoriile și creanțele.

Exemplu:

S.C. Munplast S.A. are o datorie față de S.C. ROANVIL, iar S.C. ROANVIL are o datorie față de S.C. Munplast S.A.

În acest caz aceste două societăți acceptă să-și compenseze reciproc datoriile cu creanțele.

Pe baza facturilor care reflectă datoriile și creanțele celor două societăți se întocmește un Protocol de compensare, încheiat pentru o anumită sumă, care se semnează apoi de ambele părți.

Compensarea se poate face de asemenea între mai mulți parteneri.

Exemplu:

S.C. Munplast S.A. are o datorie față de S.C. ROANVIL SA, aceasta are o datorie față de S.C. Oltchim S.A., iar aceasta din urmă față de S.C. Munplast S.A.

Pentru efectuarea compensării se va întocmi Protocolul de compensare care va fi semnat pe rând de cele trei societăți pentru acceptare și va consemna valoarea de compensat între semnatarii Protocolului.

Cap. IV. REFLECTAREA OPERAȚIILOR SPECIFICE LEGATE DE CONTABILITATEA FURNIZORILOR ȘI CLIENTILOR

4.1. Contabilitatea furnizorilor

Pentru a reflecta cât mai bine operațiile specifice din contabilitatea furnizorilor am grupat

înregistrările contabile pe cele două tipuri de furnizori: interni și externi.

4.1.1. Contabilitatea furnizorilor interni.

Pentru exemplificarea relațiilor cu furnizorii interni am luat în considerare o perioadă de 3 luni, respectiv 1 octombrie – 31 decembrie 2001, operațiile fiind următoarele:

La data de 01.10.2001 se achiziționează de la furnizorul S.C . OLTCHIM S.A. materii prime în valoare de 8.000.000 lei, TVA 19% și materiale în valoare de 6.000.000 lei, TVA 19% cu factura nr. 62.

La data de 02.10.2001 se acorda un avans furnizorului, S.C. Electrometal S.A conform ordinului de plata nr. 78, in valoare de 10,000,000 lei,

La data de 04.10.2001 se achiziționează un utilaj de la furnizor S.C Electrometal S.A. in valoare de 20.000.000 lei TVA19% conform facturii nr. 68.

La data de 05.10.2001 se decontează avansul acordat, iar diferența se achita din contul de la bancă, conform ordinului de plata nr.72.

La data 08.10.2001 se achita furnizorul de materii prime si materiale S.C Oltchim S.A. din contul de la banca , cu ordinul de plata nr.74 , in valoare de 16.660.000 lei.

La data de 10.10.2001 se aprovizionează cu materii prime de la furnizorul S.C Guban S.A. in valoare de 10.000.000 lei pe baza facturii nr.28 in care sunt consemnate și reducerile primite de la furnizor in valoare de 494.000 lei, TVA19% care sunt calculate astfel:

Pe baza facturii de reducere primită de la furnizor, a extrasului de cont și a ordinului de plată nr. 29 se înregistrează scontul primit de la furnizor de 4% și se achită obligațiile față de aceasta

La data de 16.10.2001 se recepționează mărfuri de la furnizor sosite fără factură ,pe baza avizului de însoțire a mărfii nr.27 . Cantitatea mărfurilor recepționate este de 2.000 kg, prețul negociat fiind de 2000 lei / kg, TVA 19% , valoarea estimată a obligațiilor fiind de 4.760.000 lei .

La data de 18.10.2001 se primește factura de la furnizorul de mărfuri cu următoarea situație: valoarea mărfurilor, ca urmare a încadrării lor la o calitate superioară, este de 2000 kg x2200 lei / kg,4.400.000lei,TVA 19%.

La data de 29.10.2001 se achită datoria față de furnizorul de mărfuri, pe baza ordinului de plată nr.62,in valoare 5.230.000 lei.

Se achiziționează obiecte de inventar in valoare de 1.000.000 lei, TVA 19% ,conform facturii care cuprinde și cheltuielile de transport de 100.000 lei.

Deoarece achitarea furnizorului de obiecte de inventar S.C. ROANVIL S.A. este obligată la plata unei penalizări de 3% care se plătește la achitarea datoriei față de furnizor, pe baza ordinului de plată nr. 76, la data de 04.12.2002.

La data de 05.12.2001 se înregistrează factura pentru curentul electric consumat in valoare de 5.000.000 lei TVA 19% și factura pentru reparațiile efectuate de terți la utilajele de producție in valoare de 1.000.000 lei, TVA 19% .

La data de 06.12.2001 se achită factura pentru curentul electric in valoare de 5.000.000 lei, TVA 19%, pe baza ordinului de plata nr.137.

La data de 07.12.2001 se achită factura cu reparații in valoare de 1.000.000 lei, TVA 19%, din casă, pe baza chitanței nr.27.

S.C. ROANVIL Registru jurnal

4.1.2. Contabilitatea furnizorilor externi

Înregistrările contabile cu privire la contabilitatea furnizorilor externi se referă la perioada 06-31 decembrie 2001, deoarece doar în această perioadă s-au înregistrat operații de aprovizionare cu materii prime din străinătate. Pe lunile octombrie și noiembrie firma a dispus de o cantitate suficientă de materii prime necesare producției, iar în unele situații a folosit și materii prime din țară.

la data de 16.12.2001 se achiziționează din import materie primă în valoare de 1.000 $, conform facturii externe nr. 176.

se întocmește declarația vamală de import în care se înscrie taxa vamală de 10% și apoi se înregistrează TVA-19%. Plata taxei vamale și a TVA se face din contul curent la bancă pe baza ordinului de plată nr. 67.

pentru plata furnizorului extern se cumpără valută: 1.000 $ la cursul de 28.700 lei / $, la data de 20.12.2001, comision bancar 1%.

la data de 20.12.2001 se plătește furnizorul extern pe baza ordinului de plată extern în valoare de 1.000 $.

Cursurile de schimb ale dolarului american sunt:

– la 06.12.2001: 28.400 lei

la 20.12.2001: 28.700 lei

la data de 21.12.2001, pe baza cererii de deschidere de acreditiv de 60.000.000 lei, virat din contul de la bancă.

la data de 25.12.2001 se achiziționează și se recepționează materii prime de la furnizorul extern în valoare 50.000.000 lei.

după ce furnizorul depune la bancă documentația ce atestă livrarea mărfurilor, are loc plata furnizorului extern prin acreditiv.

soldul acreditivului rămas neutilizat, în valoare de 10.000.000 lei se virează în contul de la bancă, pe baza ordinului de plată nr. 82, la data de 30.12.2001.

la data de 31.12.2001 se constată o datorie față de furnizorul Bayer AG în valoare de 1.000 DM la cursul zilei de 14.000 lei / DM. În momentul contractării datoriei cursul de schimb a fost de 13.300 lei / DM, constatându-se astfel o diferență nefavorabilă. Concomitent cu înregistrarea acestei diferențe nefavorabile se va constitui și un provizion.

S.C. ROANVIL Registru jurnal

4.2. Contabilitatea clienților

Pentru a reflecta cât mai bine operațiile specifice din contabilitatea clienților, am grupat înregistrările contabile în funcție de:

relațiile cu clienții interni,

relațiile cu clienții externi,

vânzarea cu amănuntul,

utilizarea efectelor comerciale.

4.2.1. Contabilitatea clienților interni

Pentru exemplificarea relațiilor cu clienții interni, am luat în considerare o perioadă de trei luni, respectiv 01 octombrie – 31 decembrie 2001, deoarece firma efectuează în paralel operații de aprovizionare și operații de vânzare.

La data de 06.10.2001 se înregistrează obținerea de produse finite în valoare de 50.000.000 lei, pe baza bonului de predare nr. 67.

La data de 10.10.2001 se livrează mărfuri în valoare de 3.000.000 lei, TVA 19%, conform facturii nr. 139.

Se scad din gestiune mărfurile vândute, conform fișei de magazie nr. 27, valoarea de cumpărare a mărfurilor fiind de 2.500.000 lei.

La data de 15.10.2001 se livrează clientului S.C. Dacia S.A. produse finite în valoare de 2.800.000 lei, valoare negociată, rabat acordat pentru defecte 30.000 lei, remize acordate 120.000 lei, TVA – 19%. Scadența este la 25.10.2001.

La aceeași dată se scad din gestiune produsele finite livrate, la preț de înregistrare de 2.000.000 lei.

S.C. ROANVIL SA acordă clientului S.C. Dacia S.A. un scont de 2%, deoarece acesta achită datoria mai devreme, respectiv la 20.10.2001, pentru care întocmește o factură de reducere în valoare de 63.070 lei.

Se încasează, la data de 20.10.2001, contravaloarea produselor finite vândute în valoare de 3.153.500 lei, conform ordinului de plată nr. 67.

La data de 25.10.2001 se încasează creanța de la client pentru mărfurile vândute, în valoare de 3.570.000 lei, conform ordinului de plată nr. 728.

La data de 28.10.2001 se livrează mărfuri în valoare de 2.500.000, TVA – 19%, conform avizului de însoțire a mărfii nr.26.

La data de 10.11.2001 se trimite factura pentru mărfurile livrate în valoare de 2.975.000, TVA – 19%.

Clientul își achită datoria, la data de 15.11.2001, pe baza ordinului de plată nr. 79.

La data de 19.11.2001 se primește un avans de la clientul S.C. Dacia S.A. în valoare de 10.000.000 lei, conform ordinului de plată nr. 678.

La data de 23.11.2001 se livrează produse finite clientului S.C. Dacia S.A., în valoare de 15.000.000 lei, TVA – 19%, conform facturii nr. 823 și se acordă un scont de 3% din valoarea facturii.

La data de 28.11.2001 se decontează avansul acordat, iar diferența se achită din contul din bancă, conform ordinului de plată nr. 285.

La data de 28.11.2001 se descarcă gestiunea pentru produsele finite livrate, în valoare de 12.000.000 lei.

La data de 28.11.2001 se deschide acțiune judecătorească asupra clientului S.C. Sarmex S.R.L. pentru o creanță de 23.800.000 lei din care TVA 3.800.000 lei, conform somației de plată.

La data de 10.12.2001 se înregistrează obținerea de produse finite în valoare de 15.000.000 lei, pe baza bonului de predare nr. 83.

La data de 15.12.2001 se facturează societății Alfa S.R.L. următoarele:

– Produse finite: 3.000.000 lei;

– Transport : 300.000 lei;

– TVA – 19% : 627.000 lei.

La data de 28.12.2001 clientul își achită datoria în valoare de 3.927.000 lei pe baza ordinului de plată nr.626.

La data de 28.12.2001 se scad din gestiune produsele finite vândute.

La data de 31.12.2001 se constituie provizion pentru deprecierea creanței fată de S.C. Sarmex S.R.L. în valoare de 23.800.000 lei.

S.C. ROANVIL S.A. Registru jurnal

4.2.2. Contabilitatea clienților externi

Relațiile S.C. ROANVIL S.A cu partenerii externi se desfășoară doar pe baza contractelor de lohn.

Astfel evidența materiilor prime, materialelor și a utilajelor aduse de client pentru realizarea produselor se ține cu ajutorul conturilor din afara bilanțului din clasa 8 „Conturi speciale”, respectiv cu conturile:

8032 „Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare”:

8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie”.

Evidența cu ajutorul acestor conturi se ține doar cantitativ, nu și valoric.

Exemplu:

se primesc materii prime spre prelucrare în cantitate de 2.000 m, pe bază de contract (textil).

„Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare” = 2.000 m

se primesc utilaje de la clientul extern, utilaje necesare realizării produselor finite, în cantitate de 20 bucăți, pe baza actului de predare-primire în custodie.

„Valori materiale primite în păstrare sau custodie” = 20 bucăți

La predarea acestor materiale, mijloace fixe ale clientului, înregistrările vor fi:

se înregistrează predarea materialelor prelucrate clientului, în cantitate de 2.000 m (textil).

= 8032 „Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare” 2.000 m

se returnează clientului utilajele primite, în cantitate de 10 bucăți, pe baza „Bonului de predare, transfer, restituire”.

= 8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie” 20 bucăți

Evidența acestor materiale și utilaje se ține într-o gestiune separată. Acestea se inventariază cel puțin de 2 ori pe an și se confirmă cu evidența clientului extern.

Pentru unele produse care se realizează în sistem lohn pentru clientul extern, S.C. ROANVIL S.A. adaugă o parte din materia primă a produsului.

Exemplu:

1. se primește de la client materie primă – textil, necesară pentru realizarea produsului pernă camping, în cantitate de 1.000 m

8032 = 1.000 m

pentru realizarea produsului, S.C. ROANVIL S.A. adaugă materie primă – spumă poliuretanică pe care o produce. Astfel secția prelucrare a firmei în urma obținerii spumei poliuretanice o va preda la magazie pe bază de „Notă de predare”, considerând-o semifabricat, deoarece intră în alcătuirea produsului final.

341 = 711 1.000.000

secția valorificare va prelua semifabricatul și îl va da în consum, pentru realizarea produsului finit, pe bază de bon de consum.

600 = 341 1.000.000

Produsele finite obținute se predau la magazie de unde sunt preluate de către client.

În cazul în care se obține profit din realizarea acestor produse înregistrarea va fi:

348 = 711 X

Dacă se obține pierdere, înregistrarea va fi:

711 = 348

cu valoarea calculată.

4.2.3. Comercializarea mărfurilor cu amănuntul.

S.C.ROANVIL S.A. își valorifică producția obținută in urma fabricației prin magazinele de prezentare din Centrul Comercial Terra si cel din sediul societății, comercializarea făcându-se la prețul cu amănuntul.

1. La data de 16.10.2001 se înregistrează transferul de produse finite în gestiunea magazinului de prezentare in valoare de 3.000.000 lei, conform notei de transfer nr.66.

2. La aceiași dată se înregistrează adaosul comercial de 20% si TVA19%, incluse in prețul de vânzare cu amănuntul.

Adaos comercial =3.000.000×20%=600.000 lei.

TVA =(3.000.000+600.000)x19%=684.000 lei.

Se înregistrează vânzarea mărfurilor cu plata în numerar depus la casieria societății, în valoare de 4.284.000 lei.

Se scad din gestiune mărfurile vândute pe baza raportului de gestiune nr.78.

S.C.ROANVIL S.A. Registru jurnal

4.3.Contabilitatea efectelor comerciale

Am tratat separat contabilitatea efectelor comerciale deoarece am considerat că, înregistrările contabile pot fi astfel mai bine evidențiate .

La data de 20.11.2001 S.C. ROANVIL S.A. achiziționează mărfuri de la S.C. Alfa S.R.L. in valoare de 50.000.000 lei, TVA 19% conform facturii nr.78, cu termen de plată până la data de 20.12.2001.

La aceiași dată S.C. ROANVIL S.A. vinde societății Maratex S.R.L. mărfuri în valoare de 70.000.000 lei , TVA 19% , termen de plată până la data de 20.12.2001.

Pentru efectuarea decontărilor între cele două societăți S.C. ROANVIL S.A. trage o cambie asupra societății Maratex S.R.L. în beneficiul societății Alfa S.R.L. dobânda aferenta cambiei acceptate este de 10%.

La data de 10.12.2001 societatea Alfa S.R.L. depune cambia la bancă pentru scontare ,scontul acordat fiind de 3% din valoarea cambiei.

La data de 20.11.2001 se scad din gestiune mărfurile vândute la preț de achiziție de 50.000.000 lei.

Deoarece în acest exemplu S.C. ROANVIL S.A. are calitatea de trăgător al cambiei și în contabilitatea sa nu utilizează conturile specifice de efecte comerciale , datoria stingându-se prin compensare cu creanța ,am considerat că este necesară reflectarea modului de funcționare a conturilor de efecte comerciale în contabilitatea celorlalte două societăți.

S.C.Alfa S.R.L. Registru jurnal

S.C. Maratex S.R.L. Registru jurnal

S.C. Alfa S.R.L.

D (+) Clienți analitic ROANVIL C(-) D(-)707 Venituri din vânzarea mărfurilor C(+)

(1) 59.500.000 (2) 59.500.000 (1) 50.000.000

Ts= 59.500.000 Ts= 59.500.000 Ts=50.000.000

D(+) Efecte de primit C(-) D (-) 4427 TVA colectată C (+)

(2 ) 65.450.000 (3) 65.450.000 (1) 9.500.000

Ts= 65.450.000 Ts= 65.450.000 Ts= 9.500.000

Sf= 9.500.000

D(+) 5114 Efecte remise spre scontare C(-) D(-) venituri din dobânzi C(+)

(3) 63.486.500 (4) 63.486.500 (2)5.950.000

Ts= 63.486.500 Ts= 63.486.500 Ts= 5.950.000

D(+) 667 Ch. Privind sconturile

Acordate D(+) 5121 Conturi la bănci în lei C(-)

(3) 1.963.500 (4)63.486.500

Ts= 1.963.500 Ts= 63.486.500

Sf= 63.486.50

S.C.Maratex S.R.L.

D(+) 371 Mărfuri D(-) 401 furnizori an. Roanvil C(+)

(1) 70.000.000 (2) 59.500.000 (1) 83.300.000

(3) 24.400.000

Ts= 70.000.000 Ts= 83.300.000 Ts= 83.300.000

D(+)4426 TVA deductibilă C(-) D(-)403 Efecte de plătit C(+)

(1) 13.300.000 (4) 65.450.000 (2) 65.450.000

Ts= 13.300.000 Ts= 65.450.000 Ts= 65.450.000

D(+)666 Ch. Privind dobânzile C-) D(-)766 Venituri din dobânzi C(+)

(2) 5.950.000 (3)23.800.000

(4)65.450.000

Ts= 5.950.000 Ts= 89.250.000

Operații de închidere a exercițiului financiar.

1a) La data de 30.12.2001 se închid conturile de venituri, pe baza situației de calcul.

1b) La data de 30.12.2001 se închid conturile de cheltuieli, pe baza situației de calcul.

2) La aceiași dată se închid conturile de TVA, pe baza situației de

calcul.

Sold final 4426 = 10.451.140 lei.

Sold final 4427 = 5.709.500 lei.

Sf 4426 > Sf 4427 => TVA de recuperat

Sold final 4427 = 4.741.640 lei.

Soldurile inițiale ale conturilor la 01.10.2001 sunt corespunzătoare cu cele din balanța de verificare din 30.09.2001.

D(+)6711 Despăgubiri, amenzi, penalități C(-) D(+)5311 Despăgubiri, amenzi, penalități C(-)

(12) 39.270 (1) 39.270 Si=56.300.000 (15) 1.190.000

Rjd =39.270 Rjc=39.270 Rjd=56.300.000 Rjc=1.190.000

Tsd=39.270 Tsc=39.270 Tsd=56.300.000 Tsc=1.190.000

Sfd=55.110.000

D(-) 401 Furnizori C(+) D(-) 4011 Furnizori interni C(+)

(5) 16.660.000 Si= 83.046.354 (5) 16.660.000 Si= 54.180.000

(6) 11.312.140 (1) 16.660.000 (6) 11.312.140 (1) 16.660.000

(10) 5.230.000 (6) 11.312.140 (10) 5.230.000 (6) 11.312.140

(12) 1.309.000 (9) 5.230.000 (12) 1.309.000 (9) 5.230.000

(14) 5.950.000 (11) 1.309.000 (14) 5.950.000 (11) 1.309.000

(15) 1.190.000 (13a) 5.950.000 (15) 1.190.000 (13a) 5.950.000

(3) 59.500.000 (13b) 1.190.000 (3) 59.500.000 (13b) 1.190.000

(19) 28.400.000 (1)59.500.000 (1) 59.500.000

(22) 50.000.000 (6) 28.400.000

50.000.000

24a 700.000

Rjd= 179.551.140 Rjc= 180.251.140 Rjd= 101.151.140 Rjc= 101.151.140

Tsd= 179.551.140 Tsc= 263.297.494 Tsd= 101.151.140 Tsc= 155.331.140

Sfc= 83.746.354 Sfc= 41.651.140

D(-)4012 Furnizori externi C(+) D(+)605 Cheltuieli privind energia și apa C(-)

(19) 28.400.000 Si= 28.866.354 (13a) 5.000.000 (1b) 5.000.000

(22) 50.000.000 (16) 28.400.000

(21) 50.000.000

(24a) 700.000

Rjd= 78.400.000 Rjc= 79.100.000 Rjd= 50.000.000 Rjc= 50.000.000

Tsd=78.400.000 Tsc= 107.966.345 Tsd= 50.000.000 Tsc= 50.000.000

Sfc=29.566.345

D(+)611 Ch. cu întreținerea și reparați C(-) D(+)409 furnizori debitori C(+)

(13b) 1.000.000 (1b) 1.000.000 (2) 10.000.000 (4a) 10.000.000

Rjd= 1.000.000 Rjc= 1.000.000 Rjd= 10.000.000 Rjc= 10.000.000

Tsd= 1.000.000 Tsd= 1.000.000 Tsd= 10.000.000 Tsc= 10.000.000

D(+) 404 Furnizori de imobilizări C(-) D(+) 408 Furnizori-facturi nesosite C(-)

(4a) 10.000.000 Si= 22.888.346 (9) 4.760.000 (8) 4.760.000

(4b) 13.800.000 (3) 23.800.000

Rjd= 23.800.000 Rjc= 23.800.000 Rjd= 4.760.000 Rjc= 4.760.000

Tsd=23.800.000 Tsc= 46.688.346 Tsd= 4.760.000 Tsc= 4.760.000

Sfc= 22.888.346

D(+) 371 Mărfuri C(-) D(+) 4428 TVA neexigibilă C(-)

(8) 4.000.000 (3) 2.500.000 (8) 760.000 (9) 760.000

(9) 400.000 (4) 4..284.000 (4) 684.000 (2) 684.000

(1) 3.000.000 (5) 50.000.000 (10b) 475.000 (9) 475.000

1.284.000

(1) 50.000.000

Rjd= 58.684.000 Rjc= 56.784.000 Rjd= 1.919.000 Rjc= 1.919.000

Tsd= 58.684.000 Tsc= 56.784.000 Tsd= 1.919.000 Tsc= 1.919.000

Sfd= 1.900.000

D(+) 321 Obiecte de inventar C(-) D(+) 378 Diferențe de preț la mărfuri C(-)

Si= 1.390.000 (4) 597.600 (2) 600.000

(11) 1.000.000

Rjd= 1.000.000 Rjd= 597.600 Rjc= 600.000

Tsd= 2.390.000 Tsd= 597.600 Tsc= 600.000

Sfd= 2.390.000 Sfc= 2.400

D(+)6863 CH. fin. piv. prov. pt. deprecieri C(-) D(+)607 CH. privind mărfurile C(-)

(24) 700.000 (1b) 700.000 (2) 2.500.000 (2) 55.500.000

(4) 3.002.400

(5) 50.000.000

Rjd= 700.000 Rjc= 700.000 Rjd= 55.500.000 Rjc= 55.500.000

Tsd= 700.000 Tsc= 700.000 Tsd= 55.500.000 Tsc= 55.500.000

D(+) 624 CH. cu transportul de C(-) D(+) 627 CH. cu serviciile bancare C(-)

Bunuri și personal și asimilate

(11) 100.000 (1b) 100.000 (18) 287.000 (1b) 287.000

Rjd= 100.000 Rjc= 100.000 Rjd=287.000 Rjc= 287.000

Tsd= 100.000 Tsc= 100.000 Tsd= 287.000 Tsc= 287.000

D(+) 411 Clienți interni C(-) D(+) 5121 Cont la bănci în lei C(-)

Si= 51.980.000 (6) 63.070 Si =84.024.000 (2) 10.000.000

(2) 3.570.000 (7) 3.153.500 (23) 10.000.000 (5) 16.660.000

(4) 3.153.500 (8) 3.570.000 (7) 3.153.500 (6) 10.859.655

(10a) 2.975.000 (11) 2.975.000 (8) 3.570.000 (10) 5.230.000

(13a) 17.850.000 (13b) 535.000 (11) 2.975.000 (12) 1.348.270

(18) 3.927.000 (14a) 10.000.000 (12) 10.000.000 (14) 5.950.000

(2) 83.300.000 (14b) 7.315.000 (14b) 7.315.000 (17) 8.775.600

(16) 23.800.000 (19) 3.927.000 (18) 28.987.000

(19) 3.927.000 (4) 23.800.000 (20) 60.000.000

(3) 59.500.000

(4) 23.800.000

Rjd= 114.775.500 Rjc= 138.638.570 Rjd= 64.74.500 Rjc= 147.810.525

Tsd=166.755.500 Tsc= 138.638.570 Tsd= 148.764.500 Tsc= 147.810.525

Sfd=28.116.930 Sfd= 953.975

D(+)4111 Clienți interni analitic Maratex C(-) D(-)4011 Furnizori interni analitic Alfa C(+)

(2) 83.300.000 (4) 23.800.000 (3) 59.500.000 (1) 59.500.000

(3) 59.500.000

Rjd= 83.300.000 Rjc= 83.300.000 Rjd= 59.500.000 Rjc= 59.500.000

Tsd=83.300.000 Tsc= 83.300.000 Tsd= 59.500.000 Tsc= 59.500.000

D(+) 300 Materii prime C(-) D(+) 4426 TVA deductibilă C(-)

Si= 2.000.000 (1) 2.660.000 (3) 25.886.740

(1) 5.000.000 (3) 3.800.000

(6) 9.506.000 (6) 1.806.140

(16) 28.400.000 (9) 76.000

(17) 2.840.000 (2) 760.000

(21) 50.000.000 (11) 209.000

(13a) 950.000

(13b) 190.000

(17) 5.935.600

Rjd= 98.764.000 (1) 9.500.000

Tsd= 100.746.000 Rjd= 25.886.740 Rjc= 25.886.740

Sfd=100.746.000 Tsd= 25.886.740 Tsc= 25.886.740

D(+) 301 Materiale consumabile C(-) D 121 Profit și pierdere C

Si= 5.600.000 (1b) 83.024.340 Si = 19.890.000

(1) 6.000.000 (1a) 103.502.485

Rjd = 6.000.000 Rjd= 83.024.340 Rjc= 103.502.485

Tsd = 11.600.000 Tsd= 83.024.340 Tsc = 123.392.485

Sfd = 11.600.000 Sfc = 40.368.145

D(+)6814 CH. din exploatare privind C(-) D(-)491 Provizioane pt deprecierea C(+)

Provizioane pt. deprecierea creanțelor creanțelor

(21) 23.800.000 (1b) 23.800.000 (21) 23.800.000

Rjd= 23.800.000 Rjc= 23.800.000 Rjc= 23.800.000

Tsd= 23.800.000 Tsc= 23.800.000 Tsc= 23.800.000

Sfc= 23.800.000

D(+)4424 TVA de recuperat C(-) D(-)476 diferențe de conversie-activ C(+)

(2) 19.493.000 (24a) 700.000

Rjd= 19.493.000 Rjd= 700.000

Tsd= 19.493.000 Tsd= 700.000

Sfd= 19.493.000 Sfd= 700.000

D(+)5124 Conturi la bănci în devize C(-) D(+)767 venituri din sconturi obținute C(-)

(18) 28.700.000 (19) 28.700.000 (1a) 452.485 (7) 452.485

Rjd= 28.700.000 Rjc= 28.700.000 Rjd= 452.485 Rjc= 452.485

Tsd= 28.700.000 Tsc= 28.700.000 Tsd= 452.485 Tsc= 452.485

D(+)665 CH. din diferențe de curs C(-) D(-)1514 Provizioane pt. pierderi din C(+)

Valutar schimbul valutar

(19) 300.000 (1b) 300.000 (24b) 700.000

Rjd= 300.000 Rjc= 300.000 Rjc= 700.000

Tsd= 300.000 Tsc= 300.000 Tsc= 700.000

Sfc= 700.000

D(+)2122 Echipamente tehnologice C(-) D(-)5411 acreditiv în lei C(+)

Si= 2.530.700 (20) 60.000.000 (22) 50.000.000

(3) 20.000.000 (23) 10.000.000

Rjd= 20.000.700 Rjd= 60.000.000 Rjc= 60.000.000

Tsd= 22.530.700 Tsd= 60.000.000 Tsc= 60.000.000

Sfd= 22.530.700

D(-)707 Venituri din vânz. mărfurilor C(+) D(-)711 Venit din producția stocată C(+)

(1a) 79.100.000 (2) 3.000.000 (5) 2.000.000 (1) 5.000.000

(9) 2.500.000 (15) 12.000.000 (17) 15.000.000

(2) 70.000.000 (20) 3.000.000

(3) 3.600.000 (1a) 3.000.000

Rjd= 79.100.000 Rjc= 79.100.000 Rjd= 20.000.000 Rjc= 20.000.000

Tsd= 79.100.000 Tsc= 79.100.000 Tsd= 20.000.000 Tsc= 20.000.000

D(+)345 produse finite C(-) D(-)4427 TVA colectată C(+)

(1) 5.000.000 (1) 3.000.000 (3) 6.393.000 (2) 570.000

(17) 15.000.000 (5) 2.000.000 (3) 684.000

(15) 12.000.000 (4) 503.500

(20) 3.000.000 (10b) 475.000

(13a) 2.850.000

627.000

(3) 684.000

Rjd= 20.000.000 Rjc= 20.000.000 Rjd= 6.393.000 Rjc= 6.393.500

Tsd= 20.000.000 Tsc= 20.000.000 Tsd= 6.393.000 Tsc= 6.393.500

Situație de calcul privind închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

Total venituri = 121 103.502.485

121 = TOTAL cheltuieli 87.217.340

Situație de calcul privind închiderea conturilor de TVA.

SOLD DEBITOR 4426 = 25.886.740

SOLD CREDITOR 4427=6.393.000

SOLDD4426 >SOLDC 4427 => 4424” TVA de recuperat „

% = 4426 25.886.740

4427 6.393.000

4424 19.493.000

Cap. V. CONCLUZII Șl PROPUNERI

În cunoașterea, gestiunea și controlul patrimoniului, a execuției bugetului de venituri și cheltuieli, de către fiecare agent economic, a patrimoniului național și a execuției bugetului public național un rol important revine contabilității.

În condițiile economiei de piață, o parte din informațiile contabile devin transparente. Ele privesc situația patrimonială, rezultatele și situația financiară, relațiile unității cu terții și sunt produsul contabilității financiare.

Cealaltă parte a informațiilor contabile sunt confidențiale, privesc numai conducerea unității și sunt produsul contabilității de gestiune.

Separarea celor două categorii de informații contabile generează dualismul în contabilitate.

Contabilitatea financiară tratează întreaga problematică teoretică și metodologică a celei mai importante structuri contabile a întreprinderii. Prin circuitul acestei structuri contabilitatea asigură evidența și controlul patrimoniului, stabilirea și determinarea situației și rezultatelor financiare ale fiecărui exercițiu și elaborarea bilanțului potrivit standardelor și normelor internaționale în condițiile cerute de economia de piață.

Dată fiind importanța contabilității atât pentru conducerea activității unităților patrimoniale cât și pentru îndeplinirea datoriilor către bugetul de stat și a altor obligații, ea trebuie să fie organizată și condusă după principii unitare pe întreaga economie națională.

Astfel, în România, prin Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991, publicată în Monitorul oficial nr. 265 / 27.12.1991, prin regulamentul de aplicare a acestei legi și alte acte normative elaborate de Ministerul Finanțelor, sunt stabilite normele generale și unitare de organizare și conducere a contabilității, obligatorii pentru toți agenții economici, persoane fizice sau juridice care au calitatea de comerciant.

Concluzii cu privire la structura lucrării

Lucrarea prezentată a încercat să sintetizeze noțiuni teoretice de bază din literatura de specialitate cu privire la contabilitatea relațiilor cu furnizorii și clienții, principiile și procedeele de organizare a acestei contabilități și pe baza acestora a încercat să reflecte modul concret de organizare și funcționare a contabilității relațiilor cu furnizorii și clienții la S.C. ROANVIL S.A. Timișoara.

5.2. Politica de prețuri utilizată de S.C. ROANVIL S.A. în vederea rămânerii în bune condiții pe piața concurențială.

Obiectivul oricărei firme este profitul, ori concurența erodează permanent profitul. lată de ce firma trebuie să se adapteze pieței, pentru a exploata toate căile posibile ale profitului.

Deci, pentru a hotărî prețul și cantitatea de marfă pe care dorește să o vândă, vânzătorul respectiv producătorul va trebui să ia în calcul costurile proprii, concurența și cererea.

Pe baza analizei datelor de fundamentare primite de la departamentele tehnic, normare, aprovizionare, import și producție se întocmesc calculațiile de preț pentru produsele și semifabricatele din nomenclatorul 'S.C. ROANVIL S.A. De câte ori intervin modificări esențiale în elementele de cost se recalculează calculațiile de preț.

Orientarea societății nu constă în a introduce rate mari de profit în ~ calculațiile de prețuri pe produse, ci în sporirea cifrei de afaceri prin penetrarea largă a produsului respectiv pe piață și în consumul social.

Creșterea sistematică a cifrei de afaceri se poate realiza prin dezvoltarea și diversificarea producției sau serviciilor, utilizând la maxim capacitățile de producție existente.

Spre a cunoaște limitele de renegociere a prețurilor, cât se poate ceda partenerului de afaceri, trebuie să se cunoască nivelul costului de produs, nivel ce include amortizarea capitalului fix.

Rata profitului ce se include în calculația de preț, are în vedere penetrarea produsului în cauză pe piață, aderența lui la consumatori și implicit valorificarea sa.

5.3. Analiza solvabilității, a echilibrului financiar pe termen scurt și a echilibrului curent.

Mii lei

Analiza solvabilității.

Din punct de vedere al solvabilității societatea este într-o situație favorabilă.

FR permanent > 0 și a crescut de la o perioadă la alta, de la 95.359.300 la 95.837.445, adică cu 478.145 lei, deci o parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent.

Analiza echilibrului financiar pe termen scurt (necesarul de fond de rulment)

NFR reprezintă partea din active circulante care trebuie finanțate din surse stabile

NFR = active ciclice – pasive ciclice

NFRo= 117.270.000 – 105.934.700

NFRo= 11.335.300 mii lei

NFR1=192.076.260 – 106.634.700

NFR1= 85.441.560 mii lei

NFR > 0 datorită creșterii duratei ciclului de fabricație, datorită complexității producției

ceea ce reprezintă o situație favorabilă pentru societate

NFR > 0 și datorită faptului că politica de investiții determină creșterea nevoii de

finanțare a exploatării

Analiza echilibrului curent

(Trezoreria netă)

TN = FR – NFR

TNo = 84.024.000 mii lei

TN1= 10.395.770 mii lei

TN > 0 reprezintă o situație favorabilă pentru societate deoarece aceasta are o autonomie financiară pe termen scurt și este în echilibru financiar

TN = disponibilități – credit de trezorerie

TNo = 84.024.000 mii lei

TN1= 10.395.770 mii lei

Excedentul de finanțare se regăsește sub forma disponibilităților.

Dacă excedentul este prea mare, situația întreprinderii este nefavorabilă, adică are disponibilități prea mari pe care nu le folosește sau le folosește insuficient

5.4. PROPUNERI

Pentru îmbunătățirea modului de desfășurare a activității precum și pentru creșterea profitului firmei propun ca firma să-și realizeze un sistem propriu de distribuție pentru produsele sale prin angrosiști proprii.

Propun de asemenea ca firma să-și deschidă magazine de prezentare în marile orașe ale țării ceea ce ar duce la o mai bună cunoaștere din partea potențialilor clienți a produselor S.C. ROANVIL S.A. Timișoara.

Propun ca firma să efectueze operațiuni de export pe cont propriu și nu doar în lohn, ceea ce ar duce la cucerirea de noi piețe, cunoașterea preferințelor consumatorilor, reducerea costurilor de producție prin specializarea pe un anumit tip de produse pentru export, și nu în ultimul rând la creșterea beneficiului firmei și a imaginii sale în străinătate.

O atenție deosebită în cadrul firmei va fi promovarea și încadrarea tinerilor absolvenți cu studii medii și superioare preluând ideile noi și performante, precum și preluarea din rândul șomerilor prin angajare a celor pregătiți în domeniu sau recalificați.

Propun ca firma să-și implementeze un sistem de management al calității conform noilor standarde ISO 9000 – 2000, ceea ce ar duce la o mai bună imagine a firmei atât pe plan intern cât și internațional, precum și o competitivitate din punct de vedere al cerințelor impuse produselor care pătrund pe piața Uniunii Europene, iar după aceea certificarea cu un organism de certificare recunoscut pe plan mondial.

BIBLIOGRAFIE