. Contabilitatea Materialelor

Introducere

În prezent în Republica Moldova are loc trecerea de la economia centralizată planificată la cea de piață, fapt ce a determinat necesitatea creării unui nou mecanism de dirijare a economiei. Un rol primordial în aceasta îi revine contabilității, care în actualele condiții trebuie să asigure cu informație obiectivă și veridică proprietarii și angajații întreprinderilor, investitorii și creditorii, acționarii, bursele de valori, autoritățile fiscale și alte autorități de stat, structurile de prognozare a dezvoltării economiei și alte categorii de utilizatori ai informației prezentate în rapoartele (situațiile) financiare ale întreprinderilor. Contabiliatea financiară reprezintă un sistem de colectare, prelucrare și înregistrare a informațiilor care se conțin în rapoartele financiare.

Actualitatea temei: în cadrul unei unități economice se desfășoară o multitudine de operațiuni care trebuie dirijate de contabilitate. Contabilitatea materialelor duce evidența intrărilor și ieșirilor materialelor în cadrul unității economice.

Structura: În baza temei “Contabilitatea materialelor” în cadrul unei unități economice am structurat teza în următoarele capitole:

Capitolul I “Conținutul economic și noțiuni generale privind contabilitatea materialelor”. În capitolul dat conține noțiuni generale, regulile și metodele de evaluare a materialelor, și simultan am menționat și caracterizat documentele aferente contabilizării materialelor.

Capitolul II “Organizarea contabilității materialelor” Acest capitol constă din prezentarea materialelor în rapoartele financiare și evidente materialelor în contabilitate și la depozit.

Pentru studiul acestei teme am analizat contabilitatea materialelor ale întreprinderii SRL “Ivlevi”. Această societate cu răspundere limitată activează în orașul Chișinău, bd. Moscova 29/10. a fost înregistrată pe 22 ianuarie 2004, pentru a iniția activitatea de prestare a serviciilor de construcție. Nr. De înregistrare 1004600004193 și cod fiscal 5678766. “Ivlevi” SRL oferă un asortiment larg de servicii în sfera construcțiilor. Baza metodologică și informativă constă în folosirea metodelor, regulelor de evaluare și contabilizarea materialelor.

Capitolul I “Conținutul economic și noțiuni generale privind contabilitatea materialelor”

Conținutul și structura materialelor

Orice întreprindere, pentru a-și atinge obiectivul propus, trebuie să dispună de mijloace industriale și comerciale, respective de un aparat de producție format din mașini, utilaje, clădiri și alte instrumente. Totodată, pentru a face să funcționeze acest aparat, întreprinderea va trebui să aibă în vedere:

cumpărarea de materii prime;

asigurarea stocurilor pe diferite stadii ale proceslui de producție, în vederea evitării întreruperilor și salturilor în activitate;

să vîndă produse obținute pentru a-și recupera resursele cheltuite.

Stocurile de mărfuri și materiale se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție, participînd la un singur ciclu de exploatare care, în general, nu poate fi mai mare de un an. Ciclul de exploatare în care apar stocurile și mărfurile se refră la fazele circuitului economic al unității productive; aprovizionare, producție – desfacere. Pe parcursul acestor faze, stocurile își modifică atît forma , cît și conținutul lor material. Astfel, în cazul întreprinderilor productive:

în faza de aprovizionare: activele circulanate sub forma disponibilităților bănești se transformă în active circulante sub forma stocurilor de materii prime și materiale consumabile;

în faza de producție: stocurile de materii prime și materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate și produse finite;

în faza de desfacere stocurile de semifabricate și produse finite sunt vîndute clienților, iar în urma decontărilor cu clienții se transformă în active circulante sub forma disponibilităților bănești.

În cazul unei întreprinderi de comerț- ciclul de exploatare este realizat numai prin două faze ale circuitului economic: aprovizionare și desfacere.

În faza de aprovizionare întreprinderea cumpără bunuri, activele circulante bănești se transformă în active circulante sub forma stocurilor de mărfuri și în faza de desfacere are loc revînzarea lor în aceeași stare, cînd stocurile de mărfuri se transformă în active circulante bănești.

Potrivit paragrafului 6 din SNC 2, stocurile de mărfuri și materiale sunt reprezentate de:

materialele;

animale la creștere și îngrășat;

obiecte de mică valoare și scurtă durată;

producție în curs de execuție;

produse;

mărfuri (inclusiv terenuri și alte active materiale curente și pe termen lung achiziționate și destinate revînzării).

Materialele – sunt divizate în :

Materiale prime (de bază) – reprezintă acele materiale care sunt consumate la prima lor utilizare în procesul de producție șicare se regăsesc în componența produselor finite (servicii) integral sau parțial, în starea lor inițială sau transformată (de exemplu, materia primă făina; produsul finit pîinea).

Materiale auxiliare (materiale consumabile) – reprezintă acele materiale care sunt consumate pentru intreținerea continuității procesului de producție și, de obicei nu se regăsesc în componența produselor finite (de exemplu: combustibil, piese de schimb, ambalaje și materiale de ambalat, materiale de construcție, etc.)

Regulile și metode de evaluare a materialelor

Declanșarea și derularea operațiunilor și tranzacțiilor economico-financiare, procurările de bunuri economice, consumul sau vînzarea lor, angajarea unor cheltuieli, obținerea veniturilor, încasarea creanțelor, plata datoriilor ș.a. necesită înregistrarea oportună și corectă a acestora în contabilitate. În vederea realizării acestui obiectiv contabilitatea trebuie să constate și să evalueze corect bunurile economice intrate sau ieșite din întreprindere, precum și alte mijloace, surse sau procese economice generate de mișcarea acestor bunuri.

În conformitate cu Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, constatarea este un proces de includere în rapoartele financiare a postului care corespunde definiției elementului din raportul financiar și următoarelor criterii de constatare:

avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obținute (pierdute) de întreprindere;

postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate.

Pentru a determina corespunderea acestor criterii și ca urmare recunoașterea activelor sau altor posturi în rapoartele financiare, este necesar de ținut cont de noțiunea de esențialitate. Legătura reciprocă dintre posturile unui sau altui raport financiar face ca postul care corespunde definiției și criteriilor de constatare a unui element să impună în mod automat constatarea altui element. De exemplu, procurarea materialelor de la furnizori generează automat și datoria întreprinderii față de acestea.

Materialele achiziționate se constată în contabilitate, indiferent de achitarea contravalorii acestora, cu condiția existenței obligatorii a documentului primar însoțitor (factura de expediție, factura fiscală, actul de achiziție, bonul de intrare etc.).

Potrivit prevederilor S.N.C. 2, valoarea materialelor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se determină veniturile din aceste vînzări, fapt care asigură concordanța dintre cheltuielile efectuate și veniturile obținute. În cazul cînd întreprinderea evaluează materialele la valoarea realizabilă netă (V.R.N.), se înregistrează pierderi (apar ca diferență dintre cost și V.R.N.) care trebuie să fie constatate drept cheltuieli în perioada în care s-a efectuat evaluarea și s-a utilizat V.R.N. Este de menționat că în practică pot fi cazuri cînd în următoarea perioadă de gestiune V.R.N. a materialelor se majorează și, ca rezultat, diferența din aceasta în limitele costului materialelor se constată ca venit în perioada în care s-a produs majorarea V.R.N.

Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, materialelor pot fi evaluate în următoarele momente reprezentative ale perioadei de gestiune:

la intrarea în patrimoniu (în întreprindere);

la ieșirea din patrimoniu;

la inventariere;

la data întocmirii rapoartelor financiare.

Este de menționat că în literatura de specialitate evaluarea la intrarea în patrimoniu este denumită evaluare inițială (istorică), evaluarea la ieșire- evaluare curentă, iar la data întocmirii rapoartelor financiare- evaluare de bilanț.

Regula generală de evaluare și înregistrare a materialelor este evaluarea la valoare de intrare care poate fi:

pentru bunurile achiziționate de la terți- valoarea de cumpărare plus cheltuielile privind achiziționarea;

pentru bunurile obținute din producția proprie- costul efectiv al consumurilor de producție care cuprinde consumurile materiale directe, consumurile indirecte de producție, consumurile directe privind retribuirea muncii;

în cazul schimbului materialelor în procesul operațiunilor comerciale între părțile independente- valoarea venală a bunurilor primite sau predate în procesul schimbului;

pentru materialele aduse ca aport la capital obținute cu titlu gratuit sau prin donație- valoarea de utilitate.

La intrarea în patrimoniu materialele se evaluează la valoarea de intrare, care constă din următoarele elemente:

valoarea (prețul ) de cumpărare a materialelor;

taxe vamale aferente materialelor importate;

cheltuieli accesorii de achiziționare.

Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea bunurilor în gestiune: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, transport extern, transport pe parcursul intern, cheltuieli de încărcare- descărcare, recepție etc.

În costul de achiziție nu se includ impozitele care ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale și rabaturile acordate de furnizori.

În condițiile de economie de piață, influențate uneori și de fenomenul inflaționist, bunurile economice se achiziționează la diferite prețuri și, ca rezultat, acestea intră în patrimoniu la diferite valori. Acest fapt face dificilă identificarea cu exactitate a valorii de intrare a bunurilor economice la ieșirea din patrimoniu. În practica contabilă internațională și națională se folosesc mai multe metode de evaluare a bunurilor la ieșirea din patrimoniu, toate avînd la bază valoarea de intrare (inițială sau costul istoric).

În paragrafele 19-25 din S.N.C.2 „Stocuri de mărfuri și materiale”, cu modificările și completările din 3 martie 2000, se precizează că la evaluarea materialelor în contabilitatea curentă pot fi aplicate următoarele metode:

costului normativ;

vînzărilor cu amănuntul;

de identificare;

costului mediu ponderat (C.M.P.);

primei intrări – primei ieșiri (F.I.F.O.);

ultimei intrări – primei ieșiri (L.I.F.O.).

Metoda costului normativ poate fi utilizată la evaluarea curentă și controlul operativ al existenței și circulației produselor finite și producției în curs de execuție. La determinarea costului normativ trebuie să se țină cont de nivelul normativ al consumurilor și cheltuielilor materiale și de muncă vie directe, precum și al consumurilor și cheltuielilor indirecte.

Metoda vînzărilor cu amănuntul, numită și procentul de profit global, se recomandă a fi aplicată în comerț la evaluarea unei cantități mari de materiale care au un profit relativ egal în prețul vînzărilor, în cazul unui sortiment care variază rapid.

Metoda de identificare se aplică, de regulă în cazul determinării costului unităților de materiale ce nu sunt reciproc substituibile.

Metodele costului mediu ponderat (C.M.P.), primei intrări – primei ieșiri (F.I.F.O.), ultimei intrări – primei ieșiri (L.I.F.O.) se aplică la determinarea costului materialelor ieșite cu un sortiment variat și reciproc substituibile.

Costul mediu ponderat poate fi determinat în două variante:

stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raport dintre valoarea stocului și cantitate, duloarea stocului și cantitate, după fiecare intrare;

determinarea unui C.M.P. calculat ca raport dintre valoarea totală a stocului inițială plus valoarea intrărilor în cursul lunii și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitățile intrate în cursul lunii.

Evaluarea ieșirilor din stoc după metoda F.I.F.O.: Potrivit acestei metode, materialele ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări. Pe măsura epuizării lo9tului, materialele ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a lotului următor, în ordine cronologică.

Evaluarea ieșirilor din stoc după metoda L.I.F.O. constă în următoarele: bunurile ieșite din gestiune se evaluiază la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări sau al ultimului lot. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, pînă la epuizare.

Utilizînd metodele prezentate mai sus este determinată de faptul că în condițiile economiei de piață diferite cantități din același stoc figurează în contabilitate la diferite prețuri, în raport cu sursa de aprovizionare și momentul aprovizionării.

Aplicarea unei sau altei metode se concretizează în politica de contabilitate a întreprinderii în raport cu obiectivele și tipul de activitate a acesteia.

Indiferent de metoda de evaluare practicată de întreprindere, aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată perioada de gestiune și cea ulterioară, pentru a asigura comparabilitatea informațiilor și posibilitatea unei analize în dinamică.

Dacă se schimbă totuși metoda de evaluare din motive justificative, trebuie să se determine influența asupra situației patrimoniale, financiare, precum și asupra rezultatelor.

În vederea asigurării integrității bunurilor economice întreprinderile efectuează inventarierea acestora.

Materialele se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sub formă de V.R.N.

Potrivit art.11 din Regulamentul privind inventarierea nr.30 din 5 martie 2001, valoarea de inventar este valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii, în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței.

Evaluarea materialelor la întocmirea rapoartelor financiare are ca scop obținerea prin bilanț a unei situații reale a patrimoniului și a stocurilor. Evaluarea stocurilor în bilanț, pusă în acord cu rezultatele inventarierii, se efectuează în conformitate cu prevederile S.N.C.2.

Regula de bază privind evaluarea și înregistrarea materialelor, conținută în paragraful 7 din S.N.C.2, prevede că materialele se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Costul materialelor cuprinde cheltuielile de achiziționare, cheltuielile pentru prelucrare și alte cheltuieli aferente aducerii materialelor la locul păstrării și în starea de utilitate.

Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul probabil de vînzare al materialelor în procesul activității economice ordinare, diminuată cu cheltuielile accesorii pentru comercializarea lor, cum sunt cheltuielile de transport, comisioanele cedate, cheltuielile în perioada de garanție, alte cheltuieli de desfacere.

Documente aferente materialelor

Documente primare de intrare

Intrarea materialelor se reflectă în contabilitate astfel:

1. Prin cumpărare:

Factura Fiscală – este un document de evidență strictă cu regim special de formă tipizat aprobat prin ordenul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 19 din 05.02.2002 și Departamentul Statistică și Sociologie nr. 14 din 05.02.2002. Este completat întotdeauna de către furnizorul de bunuri sau servicii la vînzarea acestora, adică transferul de proprietate. Factura fiscală se eliberează de către Inspectoratul Fiscal teritorial la prezentarea unui set de documente. Documentul se completează în trei exemplare care au aceeași serie și număr, cu indigou. Primul exemplar rămîne la furnizor, al doilea la cumpărăator, iar al treilea la transportator. Pe fiecare exemplar se pune ștampila vînzătorului și a cumpărătorului și sunt semnate de ambele părți implicate. În factura fiscală se reflectă:

data eliberării/data livrării

codurile fiscale ale persoanelor implicate

denumirea unităților implicate cu toate rechizitele aferente acesotra (adresa, banca, contul de decontare, telefonul, etc.)

punctul încărcării și descărcării mărfii respective

codul și denumirea obiectului

unitatea de măsură

cantitatea mărfurilor, volumul serviciilor

valoarea livrării impozabile, etc.

Factura Fiscală se utilizează de către plătitorii de TVA, a căror valoare a livrărilor depășește 200 000 lei. Dacă unitatea economică nu este plătitoarea de TVA atunci factura fiscală este înlocuită cu factura de expediție.

Factura de Expediție – este un formular tipizat aprobat prin ordinaul comun al Departamentului Statisticii al Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al R.M. nr. 24/36 din 25 martie 1998. Documentul se eliberează de editura Statistica în seturi la cererea agenților economici. Conține aceeași indicatori ca și Factura Fiscală. Ori de cîte ori are loc vînzarea de bunuri sau servicii indiferent de faptul că suntem sau nu plătitori de TVA este necesar a se reflecta atît în factura fiscală, cît și de expediție suma TVA. În Factura Fiscală și Factura de Expediție eliberată la vînzarea se reflectă TVA colectată, iar în Factura Fiscală și de Expediție îrimite de la furnizori de bunuri și servicii se reflectă TVA deductibilă. La procurarea facturilor fiscale și de expediție acestea trebuie înregistrate în Registru de evidență a documentelor cu regim special. În cazul în care la completarea facturilor se produc eronări acestea se anulează, nu se aruncă se înregistrează într-un registru special prin numărul și seria lor .

Bon de casă (fiscal)

Orice intrare de materiale în întreprindere trebuie să fie trecută prin mașina de casă. Procurarea și punerea în funcțiune a mașinii de casă este necasar de înregistrat la Inspectoatul Fiscal. La intrarea materialelor prin cumpărare suma se înregistrează în mașina de casă care eliberează bonul de casă (fiscal).

Bon de vînzare – este solicitat de cumpărător la procurarea materialelor și eliberat de magazin.

2. Pentru materialele obținute prin producția proprie se întocmește bonul de predare, raport de producție, documente eliberate din care se fabrică produsele (se întocmesc la predarea produselor în depozit). Acest document primar circulă și este întocmit doar în interiorul întreprinderii.

3. Intrarea de materiale sub formă de plusuri la inventar – „Lista de inventariere a materialelor” – se deschide în contabilitate în baza registrului de evidență a materialelor. Anticipat acestei acțiuni conducătorul emite un ordin în care stabilește perioada de inventariere și comisia. În listele de inventariere a materialelor se scrie:

numărul bunurilor inventariate

numărul de inventar

unitatea de măsură

cantitatea efectivă și scriptică

diferența cantitativă

valoarea de bilanț și de inventar

valoarea și motivul

În perioada de inventariere toate locurile de păstrare a materialelor se sigilează. Comisia de inventariere constată efectiv cantitatea sau valoarea fiecărui tip de material sau produs, cîntărește, numără, calitatea apreciază și inscrie datele în dreptul materialului în cauză, determinînd abaterea (motivul). După efectuarea inventarierii listele sunt semnate de magazinier. În baza listei de inventariere se întocmește procesul verbal de inventariere în care se stabilește rezultatele inventariereii plusul, minusul (motivul), persoanele culpabile, gradul de deterioare a materialelor, modul de compensare/recuperare a pierderilor sunt semnate de membrii comisiei și înmînate administratorului întreprinderii. Conducătorul emite un ordin de recuperare a materialelor de la persoanele culpabile stabilind valoarea și metodele. În caz că persoana refuză să restituie, procesul verbal servește ca document justificativ de recuperare a valorii în organele de judecată.

Nota de recepție și constatare de diferență este echivalent cu „Procesul verbal de primire/predare a mijloacelor fixe”. Odată sosite la întreprindere a materialelor sunt supuse recepției de către magazinier, cantaragiu, șofer, reprezentantul furnizorului . Materialele se analizează:

cantitativ – se numără, măsoară, se cîntărește;

calitativ – datele efective constatate sunt comparate cu cele din factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii. Acest document servește ca document justificativ care confirmă proveniența materialelor pe parcursul transportării acestora organele de poliție, organele vamale, etc. care aceeași indicator ca și factura fiscală și foaia de parcurs.

Nota de recepție se completează în cazul în care se constată abateri între datele din documente și datele efective se completează în 2-3 exemplare, al treilea exemplar – transportatorul, se efectuează de o persoană terță. Nota de recepție servește ca document justificativ de inaintare a informației. Primul exemplar – furnizorului; al doilea exemplar – unității care a procurat stocurile și al treilea exemplar la transportatorul. Servește ca piesă justificativă de soluționare a litigiului în organele de judecată. Nota de recepție se întocmelște în cazul recepției stocurilor sosite fără documente sau procurate de la persoane fizice.

Documente primare de ieșire

1. La vînzarea materialelor:

Contractul de vînzare/cumpărare angro oncheiat între vînzător și cumpărător

Factura Fiscală – completată de furnizor (unitatea) ori de cîte ori are loc livrarea stocurilor.

Factura de expediție – document întocmit de furnizor neplătitor de TVA.

Cont factură este un document care este îtocmit de furnizor fără regim special. În factura dată se reflectă: furnizorul – adresa și contul lui de decontare; expeditorul și gara de expediție; plătitorul – adresa și contul lui de decontare; denumirea, unitatea de măsură, cantitatea, prețul de materiale care sunt vîndute.

2. Ieșirea materialelor prin consum:

Bonul de consum – document întocmit de către persoana gestioanră care solicită materiale ori de cîte ori are nevoie de un consum. Documentul se întocmește în 2 exemplare, se merge cu el la compartimentul financiar-contabil unde este iscălit de persoane autorizată cu eliberarea materialelor, ulterior solicitantul materialului care este șeful unei secții a unei întreprinderi se deplasează la depozitul de materiale cu ambele exemplare. La depozit beneficiarului se elibearează materialul de către magazinier. Beneficiarul și magazinierul se semnează (beneficiarul de primire, iar magazinierul a eliberat). În document se reflectă numărul, data, materialul solicitat, cantitatea și semnăturile persoanelor implicate, secția în care se consumă, etc. La sfîrșitul fiecărei luni sau altei perioade în funcție de graficul de circulație a documnetelor stabilite în întreprindere. Magazinierul prezintă darea de seamă privind mișcarea materialelor șa depozit în care reflectă pe fiecare material soldul său inițial la începutul lunii, intrările și ieșirile de material și soldul final. La darea de seamă se anexează documente primare de intrare și ieșire a materialelor o prezintă contabilului pe materiale.

În baza Bonului de consum se fac înregistrările pe parcursul perioadei de gestiune în Fișa de evidență a materialelor la depozit. Documentul ține o evidență strictă a materialelor în magazie, și conține: denumirea magaziei, unde sunt depozitate materialele, marca, calitatea, profilul și denumirea, prețul materialelor, intrările, ieșirile de materiale, etc. odată sosit în contabilitate un exemplar a bonului de consum este atașat mapei de evidență a materialelor în vederea contabilizării consumului de material. Iar al doilea exemplar se atașează mapei de evidență a consumului în vederea contabilizării consumului, documentul se activează la compartimentul financiar-contabil.

Fișa limită de consum (de ridicare a valorilor materiale).

Se întocmește pentru consumul unui anumit tip de material la fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu. Se completează în baza fișei tehnologice sau fișa de cost standard al produsului în care se reflectă limita, norma sau standardul de material respectiv la fabricarea produsului spre deosebire de bonul de consum, fișa limită se deschide pentru o anumită perioadă și ori de cîte ori este necesar consumul respectivului material, se merge la depozit cu aceeași fișă perioada de deschidere a fișei este în funcție de durata procesului tehnologic de fabricarea produselor. Documentele se deschid în contabilitate prin reflectarea duratei, a cantității limită, produsul sau serviciul la fabricarea căruia este consumat materialul secția și semnat de persoanele autorizate cu eliberarea materialelor ori de cîte ori se merge la depozit, în fișa se semnează data, cantitatea eliberată, semnătura beneficiarului și magazinierului. La sfîrșitul perioadei de deschiderea documentului se calculează totalurile cantității eliberate și se completează în două exemplare la prezentarea lor la compartimentul financiar contabil. Un exemplar este atașat mapei de evidență a materialelor în vederea ieșirii de material, iar al doilea exemplar la mapa de evidență a consumurilor în vederea contabilității consumului. Este posibilă modificarea cantității limită înscrisă în fișa pe parcursul procesului tehnologic. Această depășire trebuie înregistrată în fișă și consumată de persoanele autorizate în eliberarea materialelor, se arhivează la compartimentul financiar contabil. Ieșirea materialelor prin lipsă și distrugeri în urma calamităților naturale – „Listele și procesele verbale de inventariere”.

Documente centralizatoare

La depozit – „Fișa de evidență a materialelor”

Documentul se completează la depozit de către magazioner într-un singur exemplar pentru fiecare material separat se deschide pentru o lună sau trimestru, se completează în baza documentelor primare de intrare și ieșire a materialelor respectiv la data consumării evenimentului. În document se reflecttă data, numărul documentului primar, conținutul operațiunii economice, intrări, ieșiri și soldul sub aspect cantitativ a costului unitar valoric și numărul lotului și sfîrșitul lunii se reflectă soldul final:

Soldul final = Soldul inițial + Intrări -Ieșiri

Destinația documentlui ne ajută să constatăm situația efecitvă pentru fiecare material la o anumită dată. Totodată documentul servește la întocmirea dării de seamă a magazinionerului față de contabilului pe materiale. De cele mai dese ori evidența la depozit se ține cont cantitativ, iar în contabilitate cantitativ și valoric.

Documentul fiind unul de evidență operativ-contabilă, un circulă cu întreprindere, se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Pe parcursul lunii contabilul de matriale poate verifica modul de completare a fiței la depozit semnînd fișa după fiecare verificare. În fișa de evidență a materiale este aplicată metoda de valorizare a stocurilor la ieșire.

La compartimentul financiar-contabil – „Registrul materialelor” – document centralizator completat în baza dării de seamă și a documentelor primare anexate la ea de magazinier. Registrul materialelor se completează de contabilul pe materiale și în cazul la depozit evidență se țin doar cantitativ în contabilitate are loc evaluarea intrărilor și ieșirilor pe fiecare tip de material. Astfel în registru pe fiecare material se rezervează cîteva pagini, se înscrie soldul inițial, ieșirile, inrările și soldul final la finele lunii. Dacă evidența la depozit există cantitativ-valoric atunci în contabilitate evidența este valorică pe fiecare material inscriindu-se doar soldul inițial, total ieșirilor, totalul intrărilor, soldul final.

Documente sintetice – este Jurnalul order deschis pe fiecare cont sintetic al grupei 21, este compus din două părți Debit și Credit. Se deschide la începutul lunii prin înregistrarea soldului inițial pe debit, a tuturor intrărilor și soldului final pe debit, iar pe credit toate ieșirile indiferent de forma lor și se deschide pentru o lună unde se efectuează contabilizarea operațiunilor de intrare și ieșire a materialelor.

În particular, la SRL „Ivlevi” se conduce de Standardul Național de Contabilitate 11 „Contractele de construcție”, care prevede stabilirea modului de determinare și constatare a veniturilor, consumurilor și cheltuielilor aferente contractelor de construcție, descrierea metodicii de contabilizare, repartizarea pe perioadele de gestiune și reflectarea acestora în rapoartele financiare.

Contractul de construcție este un contract încheiat între antreprenor și beneficiar pentru construcția unui obiect distinct sau a unui grup de obiecte, care sunt interconexate și interdependente conform condițiilor proiectării, tehnologiei construcției și funcționării sau potrivit destinației (utilizării finale) acestora.

Capitolul II “Organizarea contabilității materialelor”

2.1 Contabilitatea materialelor

Contabilitatea stocurilor se organizează în cadrul unui sistem de contul din clasa 2 „Active curente”, grupa 21 „Stocuri de mărfuri și materiale” care cuprinde următoarele conturi sintetice:

211 – „Materiale”

212 – „Animale la creștere și îngrășat”

213 – „Obiecte de mica valoare și scurtă durată”

214 – „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”

215 – „Producția în curs de execuție”

216 – „Produse”

217 – „Mărfuri”

Aceste conturi sunt destinate generalizării informației ca privire la existența și mișscarea stocurilor, au funcție contabilă de activ și se reflectă în subcontul 2.1 „Stocuri de mărfuri și materiale” din Bilanțul Contabil (cu excepția Contului 214 „Uzura obiectelor de mica valoare și scurtă durată”) este cont de pasiv destinat generalizării informației privind uzura obiecteor de mica valore și scurtă durată și a construcțiilor speciale provizorii.

Conturile de stocuri asigură:

condiții pentru organizarea contabilității stocurilor după structură, pe categorii de stocuri prevăzute de paragraful 6 din SNC 2 „Stocurile de mărfuri și materiale”;

realizarea normelor specifice de gestiune pentru :

stocurile din depozitele proprii;

stocurile aflate la terți pe categorii;

bunurile achiziționate sau vîndute;

aplicarea regulilor prevăzute la evaluarea și înregistrarea stocului;

promovarea principiului prudenței la inventariei și evaluarea în bilanț a activelor materiale circulante.

Contabilitatea sintetică a materialelor aflate în proprietatea întreprinderii se realizează cu ajutorul contului 211 „Materiale” și are următoarele subconturi:

211.1 – Materii prime și materiale de bază

211.2 – Semifabricate cumpărate și articole de completare

211.3 – Combustibil

211.4 – Ambalaje și materiale pentru ambalat

211.5 – Piese de schimb

211.6 – Alte materiale

211.7 – Materiale transmise pentru prelucrare

211.8 – Materiale de construcție

211.9 – Materiale cu destinație agricolă.

Contul 211 „Materiale” se folosește pentru evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime și materiale care participă direct la fabricarea produselor, prestarea serviciilor și se regăsesc integral sau parțial în produsul finit. Se debitează cu valoarea de intrare a materialelor procurate prin creditul contului care indică sursa de provieniență și se creditează cu valoarea materialelor ieșite din stoc.

Intrările de materiale:

1. Pentru valoarea de cumpărare a materialeloe achiziționate, în funcție de sursa de provieniență:

– în cazul achitării directe

Debit 211 „Materiale” Credit 241 „Casa”

Debit 211 „Materiale” Credit 242 „Cont de decontare”

Debit 211 „Materiale” Credit 243 „Cont valutar”

Debit 211 „Materiale” Credit 244 „Conturi speciale la bănci”

– în cazul acceptării documentelor de decontare ale plăților nelegate și/sau părților legate

Debit 211 „Materiale” Credit 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”

– în cazul aprovizionării prin intermediul titularilor de avans fără primirea avansului

Debit 211 „Materiale” Credit 532 „Datorii față de personal privind alte operații”

– în cazul primirii stocurilor cu titlu gratuit

Debit 211 „Materiale” Credit 622 „Venituri din activitatea financiară”

– în cazul cînd intrarea materialelor ca aporturi la capitalul statutar

Debit 211 „Materiale” Credit 313 „Capital nevărsat”

2. Pentru cheltuieli accesorii (cheltuieli de transport, taxe vamale, cheltuieli privind asigurările etc.)

– la transportarea materialelor pînă la depozitul întreprinderii

Debit 211 „Materiale” Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind factura comercială”

– în cazul acceptării documentelor de decontare a părților legate

Debit 211 „Materiale” Credit 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate”

– servicii de transport, de încărcare-descărcare prestate de activitățile auxiliare ale întreprinderii

Debit 211 „Materiale” Credit 812 „Activități auxiliare”

– în cazul achitării taxelor vamale

Debit 211 „Materiale” Credit 242 „Cont de decontare”

– pentru taxele vamale de achitat

Debit 211 „Materiale” Credit 539 „Alte datorii pe termen scurt”

– în cazul achitării prin intermediul titularului de avans, după primirea avansului și respectiv fără primirea avansului

Debit 211 „Materiale” Credit 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului” – primirea avansului

Debit 211 „Materiale” Credit 532 „Datorii față de personal privind alte operații” – fără primirea avansului

CAS calculat

Debit 211 „Materiale” Credit 533 „Datorii privind asigurările”

3. Pentru materialele achiziționate prin schimb contra altor active:

Debit 211 „Materiale” Credit 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

Debit 211 „Materiale” Credit 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”

4. Pentru plusurile la inventariere de materiale

Debit 211 „Materiale” Credit 612 „Alte venituri operaționale”

5. Pentru materialele și deșeurile utilizabile obținute din:

– casarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată

Debit 211 „Materiale” Credit 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

– lichidarea mijloacelor fixe

Debit 211 „Materiale” Credit 123 „Mijloace fixe”

Debit 211 „Materiale” Credit 621 „Venituri din activitatea de investiții”

Ieșirile de materiale:

1. Consumul materialelor:

– în cazul procesului aprovizionării a altor stocuri

Debit 211 „Materiale” Credit 211 „Materiale”

Debit 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

Credit 211 „Materiale”

Debit 217 „Produse” Credit 211 „Materiale”

în cazul procesului de producție, pot fi:

a. de bază

Debit 811 „Producția de bază” Credit 211 „Materiale”

b. în secțiile auxiliare

Debit 812 „Activități auxiliare” Credit 211 „Materiale”

c. consumuri indirecte de producție (administrarea secțiilor de bază)

Debit 813 „Consumuri indirecte de producție”

Credit 211 „Materiale”

– cazul procesuli de distribuție

Debit 712 „Cheltuieli comerciale” Credit 211 „Materiale”

– aferente administrării și organizării și ansamblu a întreprinderii

Debit 713 „Cheltuieli generale și administrative”

Credit 211 „Materiale”

– în cazul consumuli de materiale la demolarea mijloacelor fixe

Debit 721 „Cheltuieli ale activității de investiții”

Credit 211 „Materiale”

2. Materiale distruse în urma calamităților naturale

Debit 723 „Pierderi excepționale” Credit 211 „Materiale”

3. Lipsuri de materiale constatate la inventariere

Debit 714 „Alte cheltuieli operaționlae” Credit 211 „Materiale”

4. Materiale consumate la construcția mijloacelor fixe

Debit 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit 211 „Materiale”

Exemplul 1:

Folosind datele întreprinderii „Ivlevi” se vor înregistra operațiunile în cauză în baza facturii nr.0979068 astfel:

1. Pentru valoarea contractuală a materialelor procurate:

Debit 211.8 „Materiale de construcție” 13476,3 lei

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 13476,3 lei

2. Pentru TVA aferent procurărilor:

Debit 534.2 „Datorii privind TVA” 2695,27 lei

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 2695,27 lei

În baza facturii nr.0241797 astfel:

3. Pentru valoarea contractuală a materialelor procurate :

Debit 211.8 „Materiale de construcție” 4103,75 lei

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 4103,75 lei

4. Pentru TVA:

Debit 534.2 „Datorii privind TVA” 820.75 lei

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 820.75 lei

Pentru vînzările de materiale se vor reflecta următoarele formule contabile:

1. Pentru decontare valorii de bilanț a materialelor livrate

Debit 714.1 „Cheltuieli privind realizarea altor active curente” 9145,83lei (vezi Darea de seamă privind mișcarea valorilor de materiale)

Credit 211.8 „Materii de construcție” 9145,83 lei

2.Reflectăm înregistrarea venitului din livrare:

Debit 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 10976 lei

Credit 612.1 „Venituri din realizarea altor active curente” 10976 lei

3.Reflectăm TVA aferentă livrărilor efectuate:

Debit 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 2195 lei

Credit 534.2 „Datorii privind TVA” 2195 lei

4. Reflectăm stingerea creanței:

Debit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 13171 lei

Credit 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 13171 lei

În baza Procesului – verbal de recepție a lucrărilor executate, pe parcursul perioadei de gestiune se vor întocmi următoarele formule contabile:

1. Reflectăm consumurile de materiale în baza Devizului local de cheltuieli, la obiectul analizat în Devizul dat:

Debit 811 „Activitatea de baza” 9773,79 lei

Credit 211.8 „Materii de construcție” 9773,79 lei

2. Reflectăm salariul aferent lucrărilor executate:

Debit 811 „Activitatea de bază” 4517,04 lei

Credit 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” 4517,04 lei

3. Reflectăm contribuțiile la asigurările sociale aferente salariului calculat

Debit 811 „Activitatea de bază” 1309,94 lei (29% *4517,04)

Credit 533 „Datorii privind asigurările sociale ” 1309,94 lei

4.Reflectăm cheltuielile de transport de materiale:

Debit 811 „Activitatea de bază” 684,17 lei

Credit 211.8 „Materii de construcție” 684,17 lei (7%* 9773,79)

5. Reflectăm cheltuielile de regie:

Debit 813 „Consumuri indirecte de producție” 2450,30 lei (654,97+189,94+1516,4)

Credit 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” 654,97 lei (4517,04*14,5%)

Credit 533 „Datorii privind asigurările sociale ” 189,94lei (1309,94*14,5%)

Credit 211.8 „Materii de construcție” 1516.4 lei (9773,79 + 684,17)*14,5%

Componența și mișcarea materialelor:

211.8 521

„Materii de construcție” „Datorii pe termen scurt

privind facturile comerciale”

Si=11032,63 Si=0

Rd=9145,83 Rc=16284,17 Rd=0 Rc=9145,83

Sf=3894,29 Sf=9145,83

714

„Alte venituri operaționale”

Si=0

Rd=16284,17 Rc=0

Sf=16284,17

2.2 Prezentarea materialelor în rapoartele financiare

Rapoartele fiananciare reprezintă un sistem reglementat de indicatori financiari generalizatori care caracterizează situația patrimonială și financiară a întreprinderii și rezultatele activității economice acesteia obținute în cursul perioadei de gestiune respective. Pentru întocmirea rapoartelor financiare la întreprindere se desfășoară o activitate amplă de pregătire. Scopul acesteia constă în verificarea oportunității plenitudinii și obiectivității datelor care vor fi incluse în rapoartele financiare. În baza acestor date utilizatorii rapoartelor financiare vor estima rezultatele activității întreprinderii în perioadele de gestiune curentă și precedentă, le vor compara cu rezultatele activității altor întreprinderi, fapt ce le va oferi posibilitatea de a adopta decizii rezonabile.

Materialele sunt înregistrate în rîndul 190 al bilanțului contabil și în anexa privind existența și mișcarea activelor curente în rapoartele financiare într-un mod care să aibă legătură cu activitatea întreprinderii și să indice valorile incluse în fiecare din categorii principale ale materialelor.Materiale existente în întreprindere se reflectă în rapoartele financiare astfel: la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizareale netă:

costul: cheltuieli de achiziție, pentru prelucrare și alte cheltuieli;

valoarea relozabilă netă: prețul probabil de vînzare diminuat cu cheltuielile pentru comercializare.

2.3 Perfecționarea contabilității materialelor

Orice unitate economică, pentru a-și atinge obiectivul propus, trebuie să dispună de mijloace industriale și comerciale, respectiv de un aparat de producție format din mașini, utilaje clădiri și alte instrumente. Responsabilitate pentu organizare și ținere a contabilității o poartă conducătorul unității economice care creează condiții optime pentru organizarea corectă a contabilității, întocmirea și prezentarea oportună a rapoartelor, asigură îndeplinirea riguroasă de către toate subdiviziunile cu profit economic a cerințelor contabilului-șef privind întrocmirea documentelor și prezentarea informației necesare pentru ținerea evidenței și completarea rapoartelor financiare. Contabilul-șef asigură controlul și reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economice efectuate, prezentarea informației operative și întocmirea rapoartelor financiare în termenele stabilite, poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a contabilității. Stocurile de mărfuri și materiale sunt sursele economice cu formă fizică pe care și-o pierd la prima lor întrebuință utilizate în fazele ciclului economkic în scopuri administrative sociale, aflate la păstrare, la alte persoane fizice și juridice, obținute din procesul de producție, sau în curs de execuție, precum și destinate vînzării în aceeași static.

Potrivit Planului de conturi contabile al ativității economico-fiananciare a întreprinderilor stocurile de mărfuri și materiale este din clasa 2 „Active curente” și este contabilizat cu ajutorul contului 21. Cum am menționat în teză stocurile de mărfuri și materiale cuprinde următoarele subconturi:

211 „Materiale” și subconturile

211.1 „Materii prime și matriale de bază”

211.2 „Semifabricate cumpărate și articole de completare”

211.3 „Combustibil”

211.4 „Ambalaje și materiale pentru ambalaj”

211.5 „Piese de schimb”

211.6 „Alte materiale”

211.7 „”Materiale transmise pentru prelucrare””

211.8 „Materiale pentru construcții”

211.9 „Materiale cu destinație agricolă”

În paragrafele 19-29 din SNC 2 „Stocurile de mărfuri și materiale”, cu modificările și completările din 3 martie 2000, se precizează că la evaluarea materialelor în contabilitatea curentă pot fi aplicate următoarele metode:

I Metoda de identificare – se aplică în cazul determinării costului unităților materiale ce nu sunt reciproc substituibile.

II Metoda costului mediu ponderat (AVECO) – poate fi determinat în 2 variante:

Stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raportul dintre valoarea stocului și cantitate, după fiecare intrare;

Determinarea unui cost mediu ponderat unitar lunar, calculat ca raportul dintre valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor în cursul lunii (perioadei) și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitățile intrate în cursul lunii (perioadei).

Relațiile de determniare a costului mediu ponderat unitar și a valorii stocurilor ieșite pot fi prezentate astfel:

Valoarea stocurilor ieșite = AVECO*Cantitatea stocurilor ieșite

Conform SNC 2 „Stocurile de mărfuri și materiale”, metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante și anume:

actualizarea costului mediu ponderat unitar după fiecare intrare: constă în calculul unui cost mediu unitar ponderat folosit în evaluarea ieșirilor după fiecare intrare în stoc a materialului respectiv. Vom avea atîtea costuri calcultate cîte intrări de materiale au avut loc pe parcursul perioadei de gestiune.

Dezavantajul: Această metodă complică calculele și respectiv contabilitatea.

Avantajul: este necesitatea așteptării sfîrșitul perioadei pentru evaluarea ieșirilor (dezavantajul al doilei versiuni AVECO).

actualizarea periodică a costului mediu ponderat fie lunar, fie în alta perioadă: presupune calculul unui cost mediu unitar ponderat pentru fiecare material la ieșirea acestuia în baza următoarei relații:

AVECO la finele

perioadei de gestiune

Pentru perioada de gestiune se calculează un cost mediu unitar ponderat utilizat la evaluarea ieșirilor de material respectiv pe parcursul perioadei de gestiune.

Dezavantajul: nu se cunoaște valoarea fiecărei ieșiri pe parcursul perioadei, ci doar la sfîrșitul ei.

Exemplul 2 : Să presupunem că întreprinderea „Ivlevi” SRL are la 1 mai 2004 un stoc de materiale „X” (300 unități cantitative) la un cost efectiv de 1,20 lei/unitatea.

În cursul lunii mai s-a efectuat următoarele operațiuni economice:

În baza facturii de expediție la 4 mai s-au cumpărat materiale „X” (2 000 unități*1,50 lei/unitatea);

La 8 mai s-au eliberat în producția de bază materiale „X” (500 unități), bonul de consum;

La 12 mai, în baza facturii de expediție s-au achiziționat materiale „X” (380 unități*1,75 lei);

Potrivit bonului de consum la 14 mai s-au eliberat materiale (400 unități) pentru întreținerea mijloacelor finanicare;

La 27 mai s-au înregistrat intrări de materiale „X” prin procurare în baza facturii de expediție materiale „X” (150 unități*1,60 lei).

Actualizarea costului mediu ponderat unitar după fiecare intrare (în lei) Tabelul 2.1

CMP/04.05

CMP/12.05

CMP/27.05

Multitudinea de calcule prevăzute de metoda actualizării periodice a costului mediu ponderat unitar după fiecare intrare impune folosirea acesteia în condițiile unei dotări tehnice corespunzătoare.

În continuare se exemplifică modul de calcul a costului mediu ponderat global determinat lunar, la finele perioadei de gestiune, folosind datele prezentate anterior în exemplul 2.

Tabelul 2.2

Calculul costului mediu ponderat global (calculat lunar) (în lei)

CMP/global

V Metoda FIFO (prima intrare-prima ieșire)

Potrivit acestei metode, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare (achiziție) a primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare (achiziție ) a lotului următor, în ordine cronologică. În această metodă fiecare lot trebuie identificat prin cont, cost unitar, cantitatea, etc. Dezavantajul metodei se reliefează în perioadele de inflație în aceste perioade ieșirile de stocuri sunt evaluate la costurile cele mai vechi care sunt și cele mai mici, aceasta determină micșorarea consumurilor și chelutielilor și respectiv majorarea rezultatului financiar și consecință impozitul pe venit.

În baza informațiilor expuse în Exemplul 1 voi exemplifica modul de determinare a costului stocurilor ieșite în cazul aplicării metodelor FIFO și LIFO.

Tabelul 2.3

Calculul costului materialelor ieșite (consumate) după metoda FIFO

VI Metoda LIFO (ultima intrare – prima ieșire)

Face parte din metoda de epuizare a loturilor și este opusă metodei FIFO. Metoda constă în evaluarea stocurilor la ieșire la costul de intrare a celor mai recente loturi intrate în stoc în direcția celor mai vechi. Metoda este eficientă a fi aplicată în perioadele de inflație deoarece ultimele loturi au și costurile cele mai ridicate aceasta majorează consumurile și cheltuielile și respectiv la micșorarea rezultatului financiar în consecință a impozitului pe venit (obligațiile fiscale).metoda determină o scădere a valorii stocurilor.

Tabelul 2.4

Calculul costului materialelor ieșite (consumate) după metoda LIFO (în lei)

Utilizarea metodelor prezentate mai sus este determinată de faptul că în condițiile economiei de piață diferite cantități din același stoc figurează în contabilitate la diferite prețuri, în raport cu sursa de aprovizionare și momentul aprovizionării.

Aplicarea unei sau altei metode se concretizează în politica de contabilitate a întreprinderii în raport cu obiectivele și tipul de activitate a acesteia.

Generalizînd concluziile rezultate din aplicarea metodelor de evaluare curentă a stocurilor prezentate anterior, prin prisma costului de achiziție al materialelor ieșite (consumate) și a nivelului stocurilor, precum și intru selectarea metodei optime, se poate întocmi următorul tabel comparativ.

Tabelul 2.5

Compararea informațiilor prin aplicarea diferitelor metode (variante) de evaluare (în lei)

Din cele sus menționate rezultă că fiecare metodă determină costul materialelor ieșite și al stocurilor diferite ca o consecință a esenței acestora și evident, rezultatele vor fi corelate și influiențate în sensul creșterii sau diminuării lor.

Indiferent de metoda de evaluare practicată de întreprindere, aceasta trebuie să fie aceeași pentru toate perioadele de gestiune și cea ulterioară, pentru a asigura comparabilitatea informațiilor și posibilitatea unei analize în dinamică. Dacă se schimbă totuși metode de evaluare din momente justificative trebuie să se determine influiența asupra situației patrimoniale, financiare, precum și asupra rezultatelor.

Pentru a duce evidența contabilă a materialelor sunt utilizate următoarele documente aferente.

1. Documente primare de intrare a materialelor

– prin cmpărare:

Factura Fiscală

Bon de casă

Bon de vînzare

– obținute prin producție proprie:

Bon de predare

– sub formă de plusuri la inventar:

Listele proceselor verbale de inventariere

Notele de recepție și constatare de diferențe

2. Documente primare de ieșire

– vînzarea materialelor:

Contract de vînzare/cumpărare

Factura fiscală

Factura de exepediție

Cont factură

– consumul materialelor:

Bonul de consum

Fișa de stoc

Fișa limită de consum

3. Documente centralizatoare:

a) La depozit – Fișa de evidență a materialelor

b) La compartimentul financiar-contabil – Registrul materialelor

4. Document sintetic – Jurnalul order al contului 211.

În baza documentelor de mai sus are loc contabilizarea materialelor. Conform SNC 2 toate operațiunile economice trebuie să fie înregistrate în contabilitate în baza documentelor aferente materialelor.

În rapoartele financiare unitățile economice reflectă evenimentele și cauzele activității economice care au condus la majorarea valorii realizabile nete a materialelor în limitele costului acestora. Este necesar să se indice suma oricărei depășiri a valorii realizabile nete a materialelor în limitele costului acestora, trecută anterior la pierderi în urma evaluării lor la valoarea realizabilă netă, care se recunoaște ca venit în perioada de gestiune specifică, valoarea de bilanț a materialelor calculată în baza valorii realizabile nete.

Bibliografie

Bojian Octavian „Contabilitatea generală”, București, 1998

Dumbravă Partenie, „Contabilitatea financiară”, Cluj Napoca, 2000

Ispac Maria, „Evidența contabilă”, București, 2003

Malciu Liliana, „Contabilitatea aprofundată”, București , 2000

Munteanu Victor, „Contabilitatea financiară”, București, 2001

Munteanu Victor, „Bazele contabilității”, București, 2003

Negescu Ion, Negescu Mihaela, „Contabilitatea întreprinderii”, ed. Tribuna economică, București, 1999

Pătruț Vasile, „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, ed. Fundația Chemarea, Iași, 1994

Nederița Alexandru, Vasile Bucur, Mihail Carauș ș.a., “Contabilitatea financiară”, ACAP, ASEM, Chișinău, 2003

Standardul Național de Contabilitate 2 „Stocurile de mărfuri șimateriale”

Regulamentul privind invetarierea nr.30 din 5 martie 2001

Standartul Național de Contabilitate 11 „Contractele de construcție”