. Contabilitatea Imobilizarilor Si Contabilitatea Mijloacelor Fixe (s.c. Xyz S.a.)

INTRODUCERE

Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit legi, contabilitatii Nr 82/1991 și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.
Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută

Ministerul Finanțelor Publice elaborează și emite norme și reglementări în domeniul contabilității, planul de conturi general, modelele situațiilor financiare, registrelor și formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă, normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
Societățile comerciale, societățile/companiile naționale au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale.
Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Persoanele juridice enumerate mai sus au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Evaluarea elementelor deținute cu ocazia inventarierii și prezentarea acestora în situațiile financiare anuale se fac potrivit normelor și reglementărilor contabile.

Reevaluarea activelor imobilizate se face, cu excepțiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justă a acestora. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.

CAPITOLUL 1.

Organizarea și conducerea contabilității

Persoanele care organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

Contabilitatea imobilizărilor se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.

Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, de producție sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziție sau producție, după caz.

1.1. Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate se întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar, sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.

1.2. Situații financiare anuale

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
Exercițiul financiar al unităților nou-înființate începe la data înființării, potrivit legii.
Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii

Pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară situațiile financiare anuale se compun din bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative.

Raportul anual cuprinde situațiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

CAPITOLUL 2

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR

2.1. Definirea și structura IMOBILIZĂRILOR

O componentă importantă a patrimoniului agenților economici o constituie capitalul imobilizat în bunuri și valori destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care, în majoritatea lor, se consumă treptat.

Elementele patrimoniale de această natură sunt denumite imobilizări sau active imobilizate și constituie suportul tehnico-material și financiar necesar desfășurării activităților cu caracter productiv și prestări servicii, precum și celor din alte domenii de activitate. Ele reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unităților patrimoniale, caracterizându-se prin aceea că se folosesc o perioadă îndelungată și nu se consumă la prima utilizare, iar valoarea pe care o au se recuperează de regulă în mod eșalonat, prin includerea în cheltuieli.

De altfel, în Regulamentul contabil se arată că "activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unității patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare".

Pentru organizarea contabilității imobilizărilor se are în vedere conținutul lor economic, în funcție de care sunt delimitate următoarele categorii importante sau obiecte de evidență: imobilizări necorporale, corporale, în curs și financiare.

Imobilizările corporale, denumite și imobilizări materiale sau active fixe, sunt constituite din terenuri și mijloace fixe.

Terenurile cuprind atât terenurile propriu-zise, cât și amenajările de terenuri, iar ca obiect de evidență este considerat fiecare teren încadrat într-o grupă sau categorie, după cum urmează: terenuri agricole și silvice; terenuri fără construcții; terenuri cu zăcăminte; terenuri de construcții; alte terenuri.

Mijloacele fixe sunt încadrate în 6 grupe principale și anume: 1- Construcții; 2-Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru); 3-Aparate și instalații de măsurare, control și reglare; 4- Mijloace de transport; 5-Animale și plantații; 6-Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

În categoria mijloacelor fixe se încadrează orice obiect singular sau complex de obiecte ce se utilizează în mod independent și îndeplinește cumulativ următoarele două condiții:

– are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre de Guvern, care în prezent este de 15.000.000 lei;

– are o durată de utilizare mai mare de un an.

Imobilizările în curs se referă la acele imobilizări care nu sunt terminate, aflându-se în diferite faze de execuție, precum și la cele finalizate dar nerecepționate, devenind ulterior imobilizări corporale și într-o mică măsură necorporale.

2.2. Evaluarea imobilizărilor

Imobilizările fiecărei unități patrimoniale, în funcție de regulile generale de evaluare și implicit de momentul în care se efectuează această operație, se evaluează la următoarele patru categorii de valori: de intrare în patrimoniu, de inventar, bilanțieră sau de închidere a exercițiului, și de ieșire din patrimoniu .

Valoarea de intrare sau contabilă se stabilește în momentul achiziționării, producerii sau intrării imobilizărilor în patrimoniu prin alte modalități. Această valoare se determină avându-se în vedere proveniența imobilizărilor, așa cum se prezintă în continuare.

Imobilizările procurate prin achiziționare de la furnizori (cu titlu oneros), inclusiv cele cu durată normală de utilizare expirată se evaluează la costul de achiziție care este format din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport și alte cheltuieli care se efectuează pentru punerea imobilizărilor în stare de utilizare (instalare, probă, încercări ș.a.).

În ceea ce privește titlurile de participare și alte titluri imobilizate se reține că fac excepție de la regula anterioară în sensul că în costul de achiziție se include numai prețul de cumpărare, celelalte cheltuieli de achiziționare înregistrându-se direct în cheltuielile de exploatare.

Pentru imobilizările obținute din producția proprie, evaluarea se face la costul de producție, care se determină prin însumarea costului de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, a celorlalte cheltuieli directe de producție și a cotei proporționale de cheltuieli indirecte (comune de secție) repartizate în mod rațional și numai în măsura în care sunt determinate de obținerea imobilizărilor în cauză. Totodată, se pot lua în calcul dobânzile aferente împrumuturilor utilizate pentru finanțarea investițiilor respective, pentru întreg ciclul de fabricație.

La rândul lor, imobilizările intrate în patrimoniu cu prilejul asocierii, fuziunii ș.a. se evaluează la valoarea de utilitate, denumită și valoare de aport, care se stabilește cu acordul părților, așa cum se convine între aportant și reprezentanții societății comerciale la care se face subscrierea de părți sociale sau acțiuni în natură și totodată în funcție de opinia unui specialist în domeniul evaluării.

Imobilizările care se obțin cu titlu gratuit sau prin donație se evaluează la valoarea actuală, făcându-se estimarea acesteia în funcție de valoarea imobilizărilor cu caracteristici similare sau apropiate. Această problemă se rezolvă pe baza propunerii făcute de un specialist și aprobării consiliului de administrație al agentului economic.

Pentru imobilizările existente în patrimoniul unității și care se reevaluează în baza unor dispoziții legale exprese se stabilește, de asemenea, noua valoare de intrare, denumită valoare actualizată, pentru fiecare mijloc fix supus acestei operațiuni. În acest scop se înmulțește valoarea inițială existentă în contabilitate, cu un anumit coeficient de actualizare, care are caracter unitar pe țarănui specialist în domeniul evaluării.

Imobilizările care se obțin cu titlu gratuit sau prin donație se evaluează la valoarea actuală, făcându-se estimarea acesteia în funcție de valoarea imobilizărilor cu caracteristici similare sau apropiate. Această problemă se rezolvă pe baza propunerii făcute de un specialist și aprobării consiliului de administrație al agentului economic.

Pentru imobilizările existente în patrimoniul unității și care se reevaluează în baza unor dispoziții legale exprese se stabilește, de asemenea, noua valoare de intrare, denumită valoare actualizată, pentru fiecare mijloc fix supus acestei operațiuni. În acest scop se înmulțește valoarea inițială existentă în contabilitate, cu un anumit coeficient de actualizare, care are caracter unitar pe țară și este precizat în actul normativ privind reevaluarea, fiind diferențiat pe trimestre în funcție de data existenței mijlocului fix în patrimoniu, dar până la maximum 30 iunie 1994, când s-a efectuat reevaluarea anterioară.

Această operațiune de reevaluare s-a efectuat, de regulă, la data de 31 decembrie 1998 și începând cu exercițiul financiar 1999, a influențat atât valoarea de intrare, cât și amortizarea imobilizărilor în cauză (clădiri, construcții speciale și terenuri), așa cum se va prezenta ulterior. Operațiunea amintită se poate continua și în prezent, atunci când este cazul, iar rezultatele pe care le generează se înscriu în mod obișnuit în raportările contabile ce se întocmesc.

Reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale și a terenurilor se poate efectua în fiecare exercițiu în care indicele de inflație determinat de Comisia Națională pentru Statistică înregistrează o creștere mai mare de 5%.

În cazul investițiilor puse în funcțiune parțial sau total, fără întocmirea documentelor de înregistrare ca mijloace fixe, se utilizează valoarea stabilită prin situațiile de lucrări, la data punerii în funcțiune.

Valoarea de inventar este denumită în mod curent valoare actuală a fiecărui element patrimonial. Această valoare se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieței la data efectuării inventarierii, operațiune care este obligatorie cel puțin o dată pe an, de regulă, înaintea încheierii exercițiului financiar.

În cazul imobilizărilor corporale și necorporale amortizabile este necesară să se aibă în vedere în acest scop și amortizarea înregistrată în contabilitate până la data efectuării inventarierii, amortizare care se deduce din valoarea actuală în vederea determinării valorii nete contabile. Această ultimă operație nu este necesară în situația în care valoarea actuală este inferioară valorii nete contabile.

În legătură cu stabilirea valorii actuale aferente imobilizărilor inventariate se reține că este justificat să se aibă în vedere și situația în care se află unitatea patrimonială la acea dată. În acest sens se aplică, după caz, principiul continuității activității, folosindu-se valoarea de utilitate sau se are în vedere reducerea sensibilă a activității viitoare, utilizându-se alte valori decât cele de utilitate, denumite și valori lichidative care se stabilesc după o optică de evaluare adecvată sistării activității sau nonactivității.

Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului se determină în vederea înscrierii imobilizărilor în bilanțul contabil anual.

Pentru stabilirea valorii analizate se compară valoarea de intrare sau contabilă cu cea de inventar sau de utilitate, operațiune în urma căreia se pot constata două situații și anume:

existența unor plusuri de valoare, atunci când valoarea de inventar este superioară celei de intrare, plusuri care nu se înregistrează în contabilitate, imobilizările respective rămân reflectate în contabilitatea curentă la valoarea de intrare;

existența unor minusuri de valoare și aceasta în cazul în care valoarea de inventar este inferioară celei de intrare datorită unor deprecieri care au avut loc. Aceste minusuri se oglindesc în contabilitate sub forma amortizărilor sau provizioanelor, după cum deprecierea este ireversibilă și respectiv reversibilă. În contabilitatea curentă se menține valoarea de intrare, însă în bilanțul contabil anual se înscrie valoarea contabilă netă în sensul că valoarea de intrare se diminuează cu amortizările și/sau provizioanele înregistrate în contabilitate sau altfel spus la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatul inventarierii.

Valoarea bilanțieră a depozitelor în valută se determină în funcție de cursul de schimb la acea dată, iar diferențele de curs valutar aferente acestor creanțe imobilizate influențează contul de diferențe din conversie, reluându-se la deschiderea exercițiului următor.

Valoarea de ieșire din patrimoniu se folosește pentru înregistrarea în contabilitate a diminuărilor care se produc în masa imobilizărilor unității patrimoniale ca urmare a vânzării, scoaterii propriu-zise din funcțiune, distrugerii, lipsei în gestiune ș.a. Această valoare este cea de intrare în patrimoniu sau cea stabilită ulterior cu prilejul unor reevaluări efectuate prin dispozițiile legale exprese, denumită, în ambele cazuri, și valoare contabilă, existentă în evidență la data ieșirii din patrimoniu.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTABILITĂȚII

IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Organizarea contabilității imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul a două conturi sintetice de gradul I, 211 "Terenuri" și 212 "Mijloace fixe", din grupa cu aceeași denumire și simbolul 21 din cadrul clasei a 2-a din Planul de conturi general, denumită "Conturi de imobilizări".

Contul 211 "Terenuri" se dezvoltă în două subconturi sau conturi sintetice de gradul II, 2111 "Terenuri" și 2112 "Amenajări de terenuri", iar contul 212 "Mijloace fixe" conține următoarele subconturi: 2121 "Construcții", 2122 "Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)", 2123 "Aparate și instalații de măsurare, control și reglare", 2124 "Mijloace de transport", 2125 "Animale și plantații", 2126 "Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale".

Conturile de imobilizări corporale, ca de altfel și cele pentru imobilizări necorporale, au anumite trăsături comune și anume:

– au funcția contabilă de activ;

– sunt conturi de bilanț și au solduri debitoare, care reprezintă prețul de evidență aferent imobilizărilor corporale pe care le deține unitatea patrimonială;

– soldurile finale se înscriu în activul bilanțului în cea de a II-a subgrupă, "Imobilizări corporale" din cadrul grupei a I-a, denumită "Active imobilizate";

– soldul contului 211 "Terenuri" se regăsește într-un singur post bilanțier, iar soldurile celor 6 conturi sintetice de gradul II utilizate pentru evidența mijloacelor fixe se regăsesc delimitate în cadrul mai multor posturi bilanțiere.

Organizarea contabilității imobilizărilor corporale necesită utilizarea în plus a conturilor corespunzătoare de amortizări, precum și a celor de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor și anume: 281 "Amortizări privind imobilizările corporale", care are subconturi corespunzătoare contului 211 "Terenuri" (2810 "Amortizarea terenurilor"), precum și celor 6 conturi sintetice de gradul II existente în cadrul contului 212 "Mijloace fixe” (2811 "Amortizarea construcțiilor", 2812 "Amortizarea echipamentelor tehnologice (mașinilor, utilajelor și instalațiilor de lucru)", 2813 "Amortizarea aparatelor și instalațiilor de măsură, control și reglare", 2814 "Amortizarea mijloacelor de transport" 2815 "Amortizarea animalelor și plantațiilor", 2816 "Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și altor active corporale"), precum și 291 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale". Toate aceste conturi au funcția contabilă de pasiv și funcționează după regulile generale privind conturile din aceeași categorie. Soldurile finale creditoare pe care le pot avea la încheierea exercițiului sau în alte situații se deduc din soldurile finale debitoare aferente conturilor de imobilizări corporale corespondente în vederea determinării valorilor contabile nete ce se înscriu în bilanț.

CAPITOLUL 4

CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE

Contul 212 "Mijloace fixe" împreună cu cele 6 subconturi pe care le conține asigură evidența existenței și mișcării acestei categorii importante de imobilizări corporale, unde se includ obiectele individuale și orice complex de obiecte ce se utilizează ca atare și care au o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre de Guvern și o durată normală de utilizare de peste un an. În debit reflectă intrarea mijloacelor fixe în patrimoniu sub forma achiziționărilor, realizărilor din producție proprie, primirilor cu titlu gratuit, ca aport la capital al întreprinzătorului individual sau asociaților ș.a., prin creditul conturilor care se utilizează pentru urmărirea acestor elemente (404, 722, 231, 131, 108 și respectiv 456).

Totodată, se menționează că la 31.12.1998, în debitul a două analitice distincte, 2121.1 Diferențe din reevaluarea clădirilor și 2122.1 Diferențe din reevaluarea construcțiilor speciale, pe baza reglementărilor amintite, s-au înregistrat diferențele în plus rezultate din actualizarea valorii celor două categorii de imobilizări corporale, prin creditul a două analitice deschise la contul 105 Diferențe din reevaluare și anume: 105.03 Diferențe din reevaluarea clădirilor și 105.04 Diferențe din reevaluarea construcțiilor speciale. La începutul anului 1999, analiticele 2121.1 Diferențe din reevaluarea clădirilor și 2122.1 Diferențe din reevaluarea construcțiilor speciale s-au creditat prin debitul subcontului 2121 Construcții, ceea ce a reprezentat actualizarea valorii de intrare corespunzătoare activelor imobilizate în cauză.

În creditul contului analizat se oglindesc ieșirile de mijloace fixe ca urmare a vânzării, scoaterii din funcțiune sau retragerii din capital, prin corespondență cu debitul conturilor specifice acestor modalități de ieșire, cum sunt cele privind amortizarea imobilizărilor corporale (281), cheltuielile referitoare la operațiile de capital (6721), aportul întreprinzătorului individual (108) ș.a.

Evidența analitică a mijloacelor fixe se organizează în mod distinct pentru fiecare obiect sau complex de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile sale și care îndeplinește în mod independent, în totalitatea lui, o funcție distinctă. În acest scop se folosesc, în funcție de opțiunea unității, "Registrul numerelor de inventar" și "Fișa mijlocului fix" sau "Registrul pentru evidența mijloacelor fixe", referitor la care se menționează că este recomandat în mod deosebit pentru unitățile cu un număr redus de mijloace fixe.

Se reține, de asemenea, faptul că se utilizează două conturi analitice specifice și anume: Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar și Amortizarea mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar, conturi asupra cărora se va reveni cu ocazia prezentării operațiilor corespunzătoare ieșirii mijloacelor fixe din patrimoniu.

Evidența analitică, împreună cu cea operativă, care este organizată cu ajutorul "Listei de inventariere și evidența mijloacelor fixe", asigură urmărirea atât a existenței și mișcării acestor bunuri pe categorii și pe locuri de folosință (subunități, secții, laboratoare, compartimente organizatorice funcționale ș.a.) și în cadrul acestora pe obiecte de evidență, cât și cunoașterea gradului de depreciere.

Mijloacele fixe se amortizează în funcție de cotele de amortizare legale, începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare în patrimoniu sau de evidență, folosindu-se documentul denumit "program de amortizare".

A. Unitatea patrimonială achiziționează un autocamion în valoare de 100.000.000 lei, iar pe baza facturii, procesului verbal de recepție și a notei de contabilitate se efectuează înregistrarea :

% = 404 119.000.000 lei

Furnizori de imobilizări

2124 100.000.000 lei

Mijloace de transport

4426 19.000.000 lei

TVA deductibilă

B. Se primește cu titlu gratuit, pe bază de proces verbal de predare-primire, un autoturism a cărui valoare actuală estimată pe bază de documente doveditoare este de 13.000.000 lei, iar pe baza procesului verbal de predare – primire și a notei de contabilitate se înregistrează operațiile ce se prezintă în continuare:

a. Primirea autoturismului:

2124 = 131 13.000.000 lei

Mijloace de transport Subvenții pentru investiții

b. Amortizarea lunară, care se presupune că este de 300.000 lei:

6811 = 2814 300.000 lei

Cheltuieli de exploatare Amortizarea mijloacelor

privind amortizarea imobilizărilor de transport

c. Diminuarea sursei de obținere a mijlocului fix corespunzător amortizării înregistrate:

131 = 7727 300.000 lei

Subvenții pentru investiții Subvenții pentru investiții virate la venituri

C. Se majorează valoarea de intrare a unei instalații de lucru prin montarea unor accesorii achiziționate anterior la costul total de 1.850.000 lei, ceea ce ocazionează următoarele înregistrări:

a. Consumarea accesoriilor:

601 = 301 1.850.000 lei

Cheltuieli cu materialele Materiale consumabile

consumabile

b. Recepționarea lucrării de investiții efectuate în regie:

2122 = 722 1.850.000 lei

Echipamente Venituri din producția

Tehnologice de imobilizări corporal

În cazul în care asemenea operații nu se finalizează până la sfârșitul perioadei de gestiune este necesar să se utilizeze contul 231 Imobilizări corporale în curs, care se debitează prin corespondență cu contul 722 Venituri din producția de imobilizări corporale, iar ulterior se creditează prin debitul contului 2122 Echipamente tehnologice.

4.1. Contabilitatea operațiilor privind ieșirea mijloacelor fixe

D. Întreprinzătorul individual, pe bază de proces verbal de predare primire, își retrage aportul în natură, reprezentat de un utilaj nefolosit, în valoare de 11.600.000 lei:

108 = 2122 11.600.000 lei

Contul întreprinzătorului Echipamente tehnologice

individual

E. Se vinde un autoturism, parțial amortizat, referitor la care se cunosc: valoarea de intrare, de 37.000.000 lei; amortizarea înregistrată, de 4.000.000 lei, și prețul de vânzare, de 33.500.000 lei, deci cu o diferență în plus față de valoarea neamortizată de 500.000 lei. Pe baza facturii și a notei de contabilitate se înregistrează operațiile economice privind:

a. Facturarea autoturismului vândut:

461 = % 39.865.000 lei

Debitori diverși 7721 33.500.000 lei

Venituri din cedarea activelor

4427 6.365.000 lei

TVA colectată

Scăderea din evidență a imobilizării corporale vândute:

% = 2124 37.000.000 lei

Mijloace de transport

2814 4.000.000 lei

Amortizarea mijloacelor

de transport

6721 33.000.000 lei

Cheltuieli privind activele

cedate

F. Se scoate din funcțiune și se casează o instalație de control și reglare amortizată parțial (înaintea expirării duratei normale de utilizare), referitor la care se cunosc: valoarea de intrare de 8.000.000 lei, amortizarea înregistrată de 5.000.000 lei, valoarea obiectelor de inventar și a unor materiale recuperate de 1.100.000 lei și respectiv 300.000 lei, valoarea cheltuielilor cu casarea de 648.000 lei, din care: salarii 480.000 lei, contribuții pentru asigurările sociale de 144.000 lei (30%), ajutorul de șomaj de 24.000 lei (5%) și fondul pentru sănătate, de 33.600 lei (7%). Pe baza procesului verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, a statului de salarii și a notei de contabilitate se oglindesc în contabilitate operațiile economice care se redau în continuare.

a. Colectarea cheltuielilor ocazionate cu casarea mijlocului fix:

6728 = % 681.600 lei

Alte cheltuieli excepționale 421 480.000 lei

privind operațiile de capital

Personal remunerații datorate

4311 144.000 lei

Contribuția unității la

asigurările sociale

4371 24.000 lei

Contribuția unității la

fondul de șomaj

3.600 lei

Contribuția unității la

asigurările sociale analitic

distinct

b. Recuperările de obiecte de inventar și de materiale auxiliare:

% = 7728 1.400.000 lei

Alte venituri excepționale

privind operațiile de capital

3011 300.000 lei

Materiale auxiliare

321 1.100.000 lei

Obiecte de inventar

c. Majorarea amortizării cu diferența favorabilă dintre veniturile obținute în urma casării, de 1.400.000 lei, și cheltuielile efectuate cu această operație, de 681.600 lei, deci 718.400 lei:

6871 = 281 718.400 lei

Cheltuieli excepționale Amortizări privind imobilizările

privind amortizarea corporale, analitic: Amortizarea

imobilizărilor (analitic distinct) recuperărilor din dezmembrări

Scăderea din evidență a mijlocului fix scos din funcțiune:

% = 2123 8.000.000 lei

Aparate și instalații de măsurare,

control și reglare

281 5.718.400 lei

Amortizări privind

imobilizările corporale

471 2.281.600 lei

Cheltuieli înregistrate

în avans analitic distinct

d. Includerea integrală în cheltuieli, în proporție de 1/3 în fiecare din cei 3 ani stabiliți de consiliul de administrație, a diferenței neamortizate, limita maximă permisă fiind de 5 ani:

6871 = 471 2.281.000 lei

Cheltuieli excepționale Cheltuieli înregistrate în avans

privind amortizarea imobilizărilor

În legătură cu înregistrările anterioare se poate reține, printre altele, că diferența favorabilă dintre veniturile și cheltuielile privind casarea este destinată majorării amortizării mijlocului fix în cauză, iar valoarea rămasă neamortizată după această ultimă operație se poate include direct în cheltuieli (6871), în funcție de mărimea ei și hotărârea consiliului de administrație.

Totodată, se reține ca adunarea generală a acționarilor poate adopta hotărârea soluționării diferenței neamortizate prin diminuarea altor fonduri (118) sau a capitalului social (1012), prin corespondență directă cu contul 212 Mijloace fixe.

G. Se scoate din funcțiune (casează) o instalație de lucru complet amortizată, referitor la care se cunosc: valoarea de intrare, de 12.000.000 lei; valoarea pieselor de schimb și a altor materiale recuperate, de 550.000 lei și respectiv 450.000 lei, precum și valoarea cheltuielilor efectuate cu casarea, de 750.000 lei, operația fiind efectuată de un terț. Pe baza procesului verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, a documentelor justificative de cheltuieli și a notei de contabilitate se înregistrează operațiile economice care se prezintă în continuare.

a. Scăderea din evidență a mijlocului fix casat:

2812 = 2122 12.000.000 lei

Amortizarea echipamentelor Echipamente tehnologice

tehnologice

b. Recuperarea pieselor de schimb și a materialelor auxiliare:

% = 7728 1.000.000lei

Alte venituri excepționale

din operații de capital

3011 450.000 lei

Materiale auxiliare

3014 550.000 lei

Piese de schimb

c. Colectarea cheltuielilor cu casarea mijlocului fix, executată de un terț:

% = 401 892.500 lei

Furnizori

6728 750.000 lei

Alte cheltuieli excepționale

privind operațiile de capital

4426 142.500 lei

TVA deductibilă

H. Se scade din evidență un mijloc fix ca urmare a unei calamități, cunoscându-se valoarea de intrare de 5.500.000 lei și amortizarea înregistrată de 1.200.000 lei, așa cum este consemnat în procesul verbal de constatare și alte acte doveditoare.

% = 212 5.500.000 lei

Mijloace fixe

281 1.200.000 lei

Amortizări privind

imobilizările corporale

6871 4.300.000 lei

Cheltuieli excepționale privind

amortizarea imobilizărilor

Precizare:

Valoarea neamortizată, de 4.300.000 lei, aferentă mijlocului fix distrus de calamități este deductibilă fiscal numai în cazul în care acesta a fost asigurat.

I. Se impută un mijloc fix constatat lipsă la inventariere, în valoare de 6.500.000 lei, cu amortizarea înregistrată în contabilitate de 500.000 lei, elemente înscrise și în decizia de imputare și nota de contabilitate, documente pe baza cărora se înregistrează operațiile ce se prezintă în continuare.

a. Scăderea din evidență a mijlocului fix:

% = 212 6.500.000 lei

Mijloace fixe

281 500.000 lei

Amortizări privind

imobilizările corporale

6871 6.000.000 lei

Cheltuieli excepționale

privind amortizarea

imobilizărilor

b. Imputarea în sarcina unui salariat al unității a valorii contabile nete (neamortizate) și a TVA aferente:

4282 = % 7.140.000 lei

Alte creanțe în legătură

cu personalul

758 6.000.000 lei

Alte venituri din exploatare

4427 1.140.000 lei

TVA colectată

J. Se transmite unui terț, cu titlu gratuit, un mijloc fix, la valoarea de intrare de 8.600.000 lei, valoare înscrisă în procesul de predare – primire:

6712 = % 10.234.000 lei

Donații și subvenții 212 8.600.000 lei

acordate

Mijloace fixe

4427 1.634.000 lei

TVA colectată

În legătură cu această ultimă înregistrare contabilă se precizează că atunci când este cazul se debitează și contul 281 "Amortizări privind imobilizările corporale".

În ceea ce privește scoaterea din evidență a mijloacelor fixe se poate avea în vedere și situația când acestea devin obiecte de inventar și aceasta datorită modificării condiției privind valoarea minimă de intrare, în sensul majorării acesteia, prin hotărâre de Guvern, în funcție de indicele inflației. Bunurile în cauză se mențin în evidență ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar, transferându-se în contul analitic cu această denumire, iar valoarea rămasă neamortizată se recuperează prin includerea în cheltuielile de exploatare până la amortizarea integrală conform prevederilor legale în vigoare, după care se includ în categoria obiectelor de inventar propriu-zise, debitându-se contul 321 Obiecte de inventar prin corespondență cu creditul contului 322 Uzura obiectelor de inventar. Totodată, mijloacele fixe respective se scad din evidență, creditându-se contul 212 Mijloace fixe, analitic Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar și debitând-se contul 281 Amortizări privind imobilizările corporale, analitic Amortizarea mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar. Acest ultim cont s-a creditat anterior prin corespondență cu debitul contului 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor.

4.2. Contabilitatea vânzării mijloacelor fixe cu plata în rate

Vânzarea mijloacelor fixe cu plata în rate, pe bază de contract încheiat în acest scop, pe termen de maximum 10 ani, cu avans de minimum 20% din prețul adjudecat la licitație sau negociat între părți, după cum unitatea este cu capital majoritar de stat și respectiv privat, și dobândă anuală de până la 10% reprezintă o modalitate legală și relativ recentă de ieșire din patrimoniu a bunurilor de această natură.

Între vânzările obișnuite de imobilizări corporale și cele cu plata în rate, eșalonate în mai multe exerciții, există deosebirea de conținut că primele, pe baza facturii întocmite de vânzător, sunt exigibile imediat, atât sub aspectul încasării cât și a celui fiscal, chiar dacă se întârzie plata de către beneficiar, iar ultimele devin exigibile numai la termenele când ratele devin scadente. Altfel spus, asemenea sume devin venituri exigibile și pot influența rezultatul financiar și impozitul pe profit, precum și TVA colectată numai la scadența ratelor, așa cum este prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare.

Sintetizându-se cele prezentate anterior se reține că în cazul vânzării activelor cu plata în rate se influențează, pe de o parte, veniturile exercițiului N (cel în care se efectuează vânzarea) și implicit impozitul pe profit și TVA colectată numai cu valoarea avansului și a ratelor scadente până la sfârșitul acestui an financiar, iar pe de altă parte cheltuielile privind operațiile de capital numai cu ceea ce se referă la veniturile în cauză. Ulterior, în fiecare din exercițiile următoare (N1 – N9) se vor majora veniturile și cheltuielile din operații de capital cu valoarea ratelor ce devin scadente, respectiv cu cheltuielile aferente acestor rate, cheltuieli ce se referă la valoarea neamortizată a mijloacelor fixe vândute.

Organizarea contabilității operațiilor analizate se realizează avându-se în vedere prevederile legale în vigoare și implicit particularitățile unei asemenea activități, prezentându-se soluțiile contabile în ordinea în care operațiile în cauză se efectuează în activitatea practică.

a. Avansul care se încasează și TVA aferentă se înregistrează în mod obișnuit, în creditul conturilor de venituri din cedarea activelor (7721) și respectiv de TVA colectată (4427).

b. Valoarea totală a ratelor și dobânda datorată de cumpărător, precum și TVA aferentă se reflectă în creditul conturilor 472 Venituri înregistrate în avans și respectiv 4428 TVA neexigibilă.

Pentru aceste două operații se întocmește o singură formulă contabilă și anume:

461 = % Total valoare facturată

Debitori diverși

7721 Avans încasat

Venituri din cedarea

activelor

4427 TVA pentru avans

TVA colectată

472 Total rate + dobândă

Venituri înregistrate

în avans

4428 TVA pentru rate

TVA neexigibilă

c. Scăderea din evidență a mijloacelor fixe vândute se oglindește în creditul contului cu aceeași denumire, prin corespondență cu debitul conturilor privind: c1. amortizarea (281), pentru amortizarea înregistrată în contabilitate; c2. cheltuielile privind activele cedate (6721), cu valoarea neamortizată aferentă avansului; c3. cheltuielile înregistrate în avans (471), cu valoarea neamortizată aferentă ratelor.

Formula contabilă se prezintă astfel:

% = 212 Val. de intrare

Mijloace fixe

281 Total amortizare

Amortizări privind

imobilizările corporale

6721 Valoare rămasă

pentru avans

Cheltuieli privind

activele cedate

471 Valoare rămasă

pentru rate

Cheltuieli înregistrate

în avans

d. Sumele ce se încasează de la beneficiar (avans, rate, TVA și dobândă) se înregistrează în mod obișnuit, în debitul contului 512 Conturi curente la bănci și creditul contului 461 Debitori diverși.

e. La scadența fiecărei rate, indiferent că aceasta se încasează sau devine restantă, este necesar să se înregistreze operațiile de mai jos (e1, e2, e3).

e1. Constituirea veniturilor curente corespunzătoare valorii ratei, debitându-se contul 472 Venituri înregistrate în avans prin corespondență cu creditul contului 7721 Venituri din cedarea activelor.

e2. Includerea în cheltuielile curente a valorii neamortizate corespunzătoare ratei, debitându-se contul 6721 “Cheltuieli privind activele cedate” și creditându-se contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans.

e3. Reflectarea în contabilitate a TVA devenită exigibilă, aferentă ratei devenită scadentă, debitându-se contul 4428 TVA neexigibilă prin corespondență cu creditul contului 4427 TVA colectată.

f. Dobânda datorată de beneficiar și devenită scadentă se înregistrează în creditul contului 766 Venituri din dobânzi prin corespondență cu debitul contului 472 Venituri înregistrate în avans, analitic distinct.

Precizare:

În cazul vânzării de mijloace fixe cu plata în rate sau în baza unui contract de leasing financiar se are în vedere, pe de o parte, că valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract, iar pe de altă parte că sunt deductibile la calculul profitului impozabil, de asemenea la aceleași scadențe, numai cheltuielile aferente veniturilor în cauză, proporțional cu valoarea ratei scadente în valoarea totală a livrării (O.U.G. nr.217/29.12.1999, art.4, al.3 și 4).

4.3. Contabilitatea imobilizărilor în curs

Imobilizările în curs sau neterminate până la sfârșitul lunii de referință și în mod deosebit până la încheierea exercițiului se urmăresc în contabilitate cu ajutorul a două conturi sintetice de gradul I, 230 "Imobilizări necorporale în curs" și 231 "Imobilizări corporale în curs", conturi care constituie o grupă distinctă în cadrul clasei a 2-a "Conturi de imobilizări" din planul de conturi general. Aceste conturi au funcția contabilă de activ, iar soldul final debitor reprezintă imobilizările al căror ciclu de fabricație nu este finalizat, înscriindu-se în bilanțul contabil în posturi distincte, la valoarea netă (costul efectiv diminuat cu provizioanele constituite), în subgrupele de imobilizări necorporale și respectiv corporale.

Pentru organizarea contabilității imobilizărilor analizate se are în vedere și contul 293 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs", cu analitice deschise pe cele două categorii de imobilizări amintite. Acest cont are funcția contabilă de pasiv, reflectă în credit constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor în curs, iar în debit diminuarea sau anularea acestor provizioane. Soldul final poate fi creditor și se deduce din costul efectiv al imobilizărilor în curs în vederea obținerii valorilor ce se înscriu în bilanțul contabil.

Contul 231 "Imobilizări corporale în curs" reflectă în debit investițiile în curs de execuție realizate în regie proprie sau facturate de terți și pe cele aportate de întreprinzătorul individual sau de asociați, precum și avansurile acordate furnizorilor de imobilizări, creditându-se conturile care asigură urmărirea în contabilitate a acestor elemente patrimoniale (722, 404, 108, 456 și respectiv 512).

De asemenea, în debit, la analiticul 231.1 Diferențe din reevaluarea imobilizărilor corporale în curs, de natura clădirilor și construcțiilor speciale a oglindit la data de 31.12.1998, pe baza reglementării amintite, diferențele rezultate din actualizarea valorii acestei categorii de imobilizări, prin creditul contului 105.05 Diferențe din reevaluarea imobilizărilor corporale în curs privind clădirile și construcțiile speciale. La începutul anului 1999, analiticul deschis la contul de imobilizări în curs (231.1) s-a creditat prin debitul acestui cont sintetic (231), asigurându-se astfel actualizarea valorii contabile a imobilizărilor în curs supuse reevaluării.

În creditul contului prezentat se înscrie atât valoarea imobilizărilor corporale recepționate și puse în funcțiune, cât și avansurile justificate (decontate) de furnizori, prin corespondență cu debitul conturilor 212 "Mijloace fixe" și 2112 "Amenajări de terenuri" și respectiv 404 "Furnizori de imobilizări".

Evidența analitică se organizează pe fiecare obiect și complex de obiecte care sunt destinate să devină mijloace fixe independente, iar investițiile corporale în curs sunt asimilate cu aceste imobilizări corporale și se amortizează în măsura în care sunt puse în funcțiune, total sau parțial, fără a fi întocmite documentele de înregistrare ca mijloace fixe. În acest scop se au în vedere cotele de amortizare corespunzătoare grupelor în care se vor înregistra ulterior ca mijloace fixe.

Pentru imobilizările corporale, ca de altfel și pentru cele necorporale, care se execută în regie proprie, toate cheltuielile care se efectuează se colectează în debitul conturilor din clasa 6 "Conturi de cheltuieli", prin corespondență cu creditul conturilor care arată natura consumurilor sau felul resurselor utilizate, cum sunt cele privind stocurile, terții, trezoreria ș.a. Ulterior (lunar, trimestrial sau anual), costul efectiv al lucrărilor executate , indiferent de stadiul de execuție al obiectivului de investiții, se decontează prin transformarea lor în venituri și aceasta pentru a contrabalansa cheltuielile colectate și implicit pentru a nu influența rezultatul exercițiului.

Exemple:

A. Se construiește, în regie proprie, o clădire destinată unei secții de producție în valoare totală de 100.000.000 lei, din care: 70.000.000 lei în primul an (N) și 30.000.000 lei în exercițiul următor (N+l). Pe baza datelor din contabilitatea de gestiune, a procesului verbal de constatare, a celui de recepție definitivă și a notei de contabilitate se înregistrează operațiile economice care se redau în continuare:

a. Reflectarea în contabilitate a lucrărilor executate până la sfârșitul primului exercițiu (N):

231 = 722 70.000.000 lei

Imobilizări corporale Venituri din producția de

în curs imobilizări corporale

b. Oglindirea în contabilitate a lucrărilor de construcții executate de exercițiul N + 1:

231 = 722 30.000.000 lei

Imobilizări corporale în curs Venituri din producția de

imobilizări corporale

c. Recepționarea și darea în folosință a mijlocului fix obținut:

2121 = 231 100.000.000 lei

Construcții Imobilizări corporale în curs

Precizare:

Pentru mijloacele fixe care se obțin în cadrul producției proprii, de regulă, nu se înregistrează TVA colectată.

Totodată, se reține că agenții economici plătitori de TVA, pentru ceea ce achiziționează în vederea realizării producției proprii își exercită dreptul de deducere pentru TVA aferentă. La rândul lor, neplătitorii de asemenea impozit indirect majorează costul de achiziție cu TVA facturată de furnizori.

B. Se achiziționează un mijloc de transport în valoare de 20.000.000 lei, exclusiv TVA, acordându-se în prealabil un avans de 5.000.000 lei. Pe baza extrasului contului de disponibil în lei, a procesului de recepție și a notei de contabilitate se înregistrează operațiile economice aferente, astfel:

a. Acordarea avansului solicitat de unitatea furnizoare:

231 = 5121 5.000.000 lei

Imobilizări corporale în curs Conturi la bănci în lei

b. Recepționarea mijlocului de transport achiziționat:

% = 404 24.400.000 lei

Furnizori de imobilizări

2124 20.000.000 lei

Mijloace de transport

4426 4.400.000 lei

TVA deductibilă

c. Decontarea sumei datorate furnizorului și diminuarea avansului înregistrat anterior:

404 = % 24.400.000 lei

Furnizori de imobilizări

231 5.000.000 lei

Imobilizări corporale

în curs

5121 19.400.000 lei

Conturi la bănci în lei

C. Asociații unei societăți comerciale subscriu și predau la capitalul social un utilaj complex în valoare de 40.000.000 lei, utilaj care necesită operații de instalare și probe tehnologice în valoare totală de 10.000.000 lei. Pe baza contractului de societate, a procesului verbal de recepție, a datelor din contabilitatea de gestiune și a notei de contabilitate se înregistrează operațiile economice care se prezintă în continuare.

a. Subscrierea aportului la capitalul social:

456 = 1011 40.000.000 lei

Decontări cu asociații Capital subscris nevărsat

privind capitalul

b. Primirea și recepționarea utilajului:

231 = 456 40.000.000 le

Imobilizări corporale Decontări cu asociații

în curs privind capitalul

c. Includerea în costul efectiv al utilajului a cheltuielilor cu instalarea și probele tehnologice:

231 = 722 10.000.000 lei

Imobilizări corporale Venituri din producția de

în curs imobilizări corporale

d. Recepționarea și darea în folosință a utilajului la costul efectiv total de 50.000.000 lei (debitul contului 231 "Imobilizări corporale în curs"):

2122 = 231 50.000.000 lei

Echipamente tehnologice Imobilizări corporale

în curs

e. Majorarea capitalului vărsat corespunzător aportului în natură predat de asociați:

1011 = 1012 40.000.000 lei

Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat

4.4. Amortizarea imobilizărilor

Definirea și modalitățile de amortizare ale capitalurilor

Amortizarea reprezintă expresia valorică corespunzătoare deprecierii ireversibile a imobilizărilor corporale și necorporale ca urmare a utilizării, acțiunii factorilor naturali și a uzurii morale a acestora. Se calculează și se înregistrează în contabilitate prin includerea în cheltuielile fiecărui exercițiu, ceea ce asigură refacerea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale la agenții economici și la persoanele juridice fără scop lucrativ. Analizată sub acest aspect, amortizarea reprezintă o sursă importantă pentru achiziționarea altor imobilizări sau înlocuirea celor scoase din funcțiune.

În contextul celor prezentate anterior se reține că amortizarea îmbracă, pe de o parte, un aspect economic, prin includerea în cheltuielile de exploatare a contravalorii deprecierii produse, iar pe de altă parte sub aspect financiar, prin constituirea sursei necesare înlocuirii imobilizărilor care se depreciază integral sau finanțării unor noi imobilizări.

Amortizarea se calculează pentru marea majoritate a imobilizărilor corporale și necorporale, excepție făcând cele care nu suferă deprecieri prin utilizare sau datorită factorilor naturali și uzurii morale, cum sunt: terenurile, lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții, fondul comercial (cu anumite excepții), precum și imobilizări financiare și mijloacele fixe aparținând proprietății publice incluse în această categorie în baza prevederilor legale.

Se supun, de asemenea, amortizării următoarele categorii de elemente patrimoniale, asimilate mijloacelor fixe:

– investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

– capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe;

– investițiile pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile cu cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață, precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane de deschidere a minelor;

– investițiile efectuate la mijloace fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali, în scopul modernizării acestora, și care majorează valoarea de intrare a bunurilor respective;

– investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte lucrări similare.

Totodată, se reține că pentru mijloacele fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune se calculează amortizarea aferentă de către agenții economici care le au în proprietate. Aceasta se regăsește, după caz, în redevența anuală, în contravaloarea chiriei și respectiv în cheltuielile de locație.

Amortizarea activelor corporale se determină prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare sau valorii rămase actualizată, după caz și se include în cheltuielile de exploatare ale exercițiului. În acest sens se are în vedere, pe de o parte, că amortizarea se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune a mijloacelor fixe, iar pe de altă parte recuperarea integrală a valorii lor contabile, în cadrul duratelor normale de utilizare.

De altfel, pentru fiecare exercițiu se întocmește un "program de amortizare" cu detalierea calculelor referitoare la acest element și care, pentru fiecare categorie și grupă de imobilizări conține următoarele elemente: valoarea de intrare (contabilă), valoarea rămasă de amortizat reevaluată, durata normală totală de utilizare, cota medie anuală de amortizare liniară, amortizarea medie anuală scriptică ș.a. Pentru unele dintre aceste elemente se apreciază că sunt necesare anumite precizări, care se prezintă în continuare.

În cazul în care mijloacele fixe au fost reevaluate, în baza unor prevederi legale exprese, așa cum este cazul recentelor Hotărâri de Guvern, numitorul fracției este constituit din Durata normală de utilizare rămasă (ani), iar cota de amortizare astfel determinată se înmulțește cu valoarea rămasă actualizată.

Duratele normale de funcționare, exprimate în ani, sunt fixate în "Catalogul" aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/23.12.1998 privind aprobarea clasificației și a duratelor normale de funcționare a mijloacelor fixe, cu delimitare pe cele 6 grupe principale de mijloace fixe amortizabile și în cadrul acestora pe subgrupe, clase și subclase, inclusiv familii, atunci când este cazul, elemente care au stabilite coduri distincte.

La rândul său, valoarea rămasă actualizată la 30 iunie 1998, așa cum prevede reglementarea amintită, se determină avându-se în vedere valoarea de intrare actualizată, în funcție de care se calculează următoarele elemente:

– gradul de uzură scriptică, raportându-se amortizarea totală înregistrată în contabilitate la valoarea contabilă inițială;

– amortizarea actualizată, înmulțindu-se valoarea de intrare actualizată cu cota procentuală de uzură scriptică;

– diferența de amortizare, diminuându-se amortizarea actualizată cu amortizarea totală înregistrată în contabilitate;

– valoarea rămasă actualizată, scăzându-se amortizarea actualizată din valoarea de intrare actualizată;

– diferența de înregistrat în contabilitate, diminuându-se valoarea de intrare actualizată cu valoarea de intrare existentă în contabilitate.

În legătură cu acest ultim element (diferență din reevaluare) se impune sublinierea că poate fi corectat de către fiecare agent economic, în plus sau în minus, prin ajustarea coeficienților care stau la baza reevaluării, în funcție de utilitatea și valoarea de piață aferente imobilizărilor supuse acestei operațiuni.

Un alt element important care se are în vedere pentru determinarea amortizării îl constituie modalitățile sau regimurile de amortizare ce se pot utiliza și anume: amortizarea liniară, amortizarea degresivă și amortizarea accelerată, referitor la care se prezintă aspectele mai importante.

A. Amortizarea liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe (constante) stabilite în mod proporțional cu durata normală de utilizare a mijloacelor fixe, aprobându-se de consiliul de administrație al agentului economic. Se calculează prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare, corespunzătoare numărului de ani normali de utilizare, la valoarea de intrare (contabilă) a mijloacelor fixe, aspecte prezentate anterior și care se exemplifică în continuare pe baza următoarelor date:

– valoarea de intrare (contabilă) 10.000.000 lei

– data punerii în funcțiune 20.06.1998

– durata normală de funcționare 10 ani

Elementele care se determină se prezintă astfel:

a. Valoarea medie anuală = (10.000.000 lei x 6 luni de funcționare) : 12 luni = 5.000.000 lei.

b. Amortizarea anuală = 5.000.000 lei : 10 ani = 500.000 lei

Se observă că amortizarea pentru cele 6 luni de utilizare din primul și din cel de – al 11 – lea an de utilizare (în total 12 luni, deci un an) este de câte 500.000 lei, deci în total 1.000.000.

Începând cu anul al 2-lea și până în cel de al 9-lea inclusiv, amortizarea se calculează în funcție de valoarea de intrare de 10.000.000 lei, care este și valoarea medie anuală, și durata de utilizare de 10 ani, revenind valoarea de 1.000.000 lei pentru fiecare din acești ani.

c. Cota medie anuală = 100 : 10 ani = 10%

(pentru ani întregi)

Cotele medii anuale de amortizare, atât pentru imobilizările corporale cât și pentru cele necorporale, se găsesc deja calculate și prezentate în anexa nr. 1 de la "Norme metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale", modificată prin Ordonanța Guvernului nr.54/28.08.1997, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.909/1997.

Modalitatea sau regimul de amortizare liniar este folosită în mod frecvent în activitatea practică și totodată constituie baza de calcul pentru celelalte două modalități de amortizare.

Totodată, se menționează și faptul că este singurul regim de amortizare ce se poate utiliza pentru mijloacele fixe de natura construcțiilor.

B. Amortizarea degresivă se aprobă de consiliul de administrație al agentului economic și constă în accelerarea procesului de amortizare în primii ani de funcționare a mijloacelor fixe. În acest scop se procedează la multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu anumiți coeficienți stabiliți în funcție de durata de utilizare a mijloacelor fixe și anume: 1,5 pentru durata de doi până la cinci ani; 2 când durata este între 6 și 10 ani și 2,5 în cazul duratei mai mari de 10 ani.

Amortizarea degresivă se aplică în două variante și anume: a) fără influența uzurii morale (AD1); b) cu influența uzurii morale (AD2).

Pentru calcularea amortizării degresive în varianta AD1 se are în vedere, pe de o parte, primul an de funcționare, iar pe de altă parte următorii ani de utilizare a mijloacelor fixe.

Amortizarea anuală aferentă primului an de funcționare se determină prin aplicarea la valoarea de intrare a cotei de amortizare degresivă aferente duratei normale de utilizare, cotă stabilită prin multiplicarea cotei liniare cu acel coeficient (1,5; 2; 2,5) care corespunde duratei normale de utilizare (Normele amintite anexa nr.1, col.3).

Amortizarea corespunzătoare anilor următori de utilizare se stabilește prin aplicarea aceleiași cote de amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat. Se procedează astfel până în anul în care amortizarea anuală ce rezultă din calcul este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală liniară, calculată pentru perioada de funcționare rămasă. Începând cu acel an și până la expirarea duratei normale de funcționare se trece la regimul de amortizare liniar.

În ceea ce privește varianta AD2 se reține că influența uzurii morale a mijloacelor fixe se reflectă în calculul amortizării anuale. Valoarea de intrare a mijloacelor fixe se amortizează într-o perioadă de timp mai mică decât durata normală de utilizare, iar diferența exprimată în ani întregi reprezintă influența uzurii morale.

Varianta de amortizare analizată (AD2) se poate utiliza numai pentru mijloacele fixe care au durata normală de utilizare mai mare de 5 ani; pentru cele cu durată inferioară acestei limite se folosește varianta AD1.

În vederea determinării amortizării în varianta AD2 sunt necesare următoarele elemente prevăzute în Normele amintite, anexa nr.1:

a. recalcularea duratei de utilizare aferentă regimului liniar în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă (100 : cota medie degresivă sau col.4 = 100 : col.3);

b. determinarea duratei de utilizare integrală (col.5), prin scăderea duratei de utilizare recalculate (operația a) din durata normală de utilizare (col.1 – col.4). Durata astfel calculată se delimitează pe cele două regimuri de amortizare, degresivă și liniară (col.6 și 7), ceea ce se realizează prin scăderea din durata de amortizare în cauză, pe de o parte, a duratei de utilizare recalculate (col.4) și pe de altă parte a duratei în regim de amortizare degresivă (col.6);

c. stabilirea duratei de utilizare aferentă uzurii morale (col.8) prin deducerea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (col.5) din durata normală de utilizare (col.1).

Modalitatea de calcul a elementelor de mai sus se poate observa cu ușurință din structura anexei nr.1 la normele metodologice amintite, care conține 8 coloane și anume:

1. Durata normală de utilizare conform Catalog (în ani 2 la 100);

2. Cota medie anuală de amortizare pentru regimul de amortizare liniară (100 : col.1 de la 50% la 1%);

3. Cota medie anuală de amortizare pentru regimul de amortizare degresivă (100 : col.1 x 1,5 sau 2 sau 2,5 de la 75% la 2,5%);

4. Durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă (100 : col.3 de la 2 la 40 de ani);

5. Durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (col.1 col.4 de la 2 ani la 60 ani);

Din care :

6. în regim de amortizare degresivă (col.5 col.4 de la zero ani la 20 de ani);

7. în regim de amortizare liniară (col.5 col.6 de la zero ani la 40 ani);

8. Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (col.1 col.5 de la zero ani la 40 ani).

Folosindu-se datele de la amortizarea liniară se exemplifică varianta de amortizare degresivă AD1.

Varianta AD1, fără influența uzurii morale

– Cota medie de amortizare degresivă = Cota medie de amortizare liniară x coeficientul 2 = 10% x 2 = 20%

– Amortizarea pentru fiecare din cei 10 ani de utilizare a mijlocului fix, cu valoarea medie anuală de 5.000.000 lei în primul și ultimul an și de 10.000.000 lei în ceilalți 9 ani, se prezintă în tabelul următor:

Din acest tabel se observă că începând cu cel de-al șaptelea an de funcționare s-a trecut la amortizarea în regim liniar și aceasta pentru faptul că amortizarea anuală corespunzătoare regimului degresiv este mai mică decât amortizarea determinată prin raportarea valorii rămase de recuperat ( 2.949.120 lei) la numărul de ani de funcționare rămași (5,5), ceea ce reprezintă 589.824 lei (2.949.120 x 20%) și respectiv 655.360 lei (2.941.120 : 5,5).

Pentru exemplificarea variantei de amortizare AD2, cu influența uzurii morale, se au în vedere următoarele elemente:

– valoarea de intrare …………………………………………………………………….. 20.000.000 lei

– durata normală de funcționare conform catalogului ……………………………………15 ani

– cota medie de amortizare degresivă, col.3 sau (100:15) X 2,5 ……………………..16,7 %

– durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, col.5 ……9 an

din care

:

– în regim de amortizare degresivă, col.6 ……………………………………………………..3 ani

– în regim de amortizare liniară, col.7 ………………………………………………………….6 ani.

C. Amortizarea accelerată constituie o modalitate distinctă de recuperare a deprecierii mijloacelor fixe prin intermediul căreia se asigură evitarea uzurii morale. În primul an de utilizare a mijlocului fix (12 luni ce se pot regăsi chiar în doi ani financiari consecutivi, atunci când intrarea în patrimoniu are loc în cursul exercițiului) se include în cheltuielile de exploatare 50% din valoarea de intrare, iar în exercițiile următoare se aplică regimul de amortizare liniar, calculându-se amortizarea anuală prin raportarea valorii rămase de amortizat la numărul anilor de utilizare rămași.

Regimul de amortizare analizat se adoptă de către unitatea patrimonială numai pe baza aprobării exprese a organului teritorial al Ministerului Finanțelor, fapt pentru care este necesară îndeplinirea unui barem minim de 72 de puncte dintr-un total de 100 de puncte. În acest scop unitatea patrimonială întocmește o documentație, cu structură stabilită prin anexa nr.2 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.54/28.08.1997, în cadrul căreia se prezintă trei categorii de elemente și anume: date de prezentare, indicatori de eficiență economică și indicatori de eficiență financiară.

În prima categorie de elemente se au în vedere datele pe baza cărora se determină indicatorii economici și financiari și care se observă din formulele de determinare a acestora, așa cum se prezintă în continuare.

În categoria indicatorilor de eficiență economică sunt incluși: Rata capitalului propriu față de activele fixe (Capital propriu : Active fixe x 100). Rata capitalului permanent față de activele fixe (Capital permanent : Active fixe x 100). Rata de imobilizare a activelor fixe (Active fixe : Active totale x 100). Rata activelor fixe, cu și fără amortizare accelerată (Profit brut : Active fixe x 100) și Rotația activului (Cifra de afaceri : Active circulante).

Indicatorii de eficiență financiară sunt în număr de trei și anume: Rata rentabilității financiare, cu și fără amortizare accelerată (Profit net : Capital propriu x 100), Rata rentabilității veniturilor, cu și fără amortizare accelerată, (Profit brut : Cifra de afaceri x 100) și Rata rentabilității resurselor, cu și fără amortizare accelerată (Profit brut : Cheltuieli de exploatare aferente cifrei de afaceri x 100).

Se observă că fiecare din cei trei indicatori de mai sus se calculează atât pentru regimul de amortizare liniară, cât și pentru cel de amortizare accelerată.

Pentru indicatorii amintiți anterior (economici și financiari) este stabilit câte un punctaj etalon. În plus, pentru fiecare indicator care este influențat de regimul de amortizare accelerată este fixat un nivel de reducere admis de 20 sau de 50% din punctajul etalon aferent regimului de amortizare liniar, iar suma tuturor reducerilor admise (4) este de 28 de puncte (100 – 72). În măsura în care reducerea efectivă este mai mare decât cea admisă, unitatea se situează sub baremul minim de 72 de puncte, neîndeplinind condiția legală pentru a beneficia de aprobare în vederea practicării regimului de amortizare accelerată.

Punctajul pentru cei 4 indicatori influențați de regimul de amortizare accelerată se calculează în funcție de gradul de reducere a ponderii indicatorilor determinați cu asemenea regim de amortizare față de aceiași indicatori stabiliți utilizând amortizarea liniară.

Reducerea efectivă a ponderii în cauză se poate situa la nivelul celei admise și consemnate în normele metodologice amintite, iar punctajul efectiv este cel stabilit în aceste norme, 50% din baremul etalon. Pentru exemplificare se are în vedere "Rata activelor fixe" cu 20 de puncte etalon și un nivel de reducere de 50%, deci 10 puncte. Rezultă că pentru o pondere efectivă, cu amortizarea accelerată, ratei în cauză i se cuvin 10 puncte (20 puncte etalon – 10 puncte aferente reducerii admise).

De regulă, gradul de reducere la care ne referim este mai mic sau mai mare decât cel prevăzut în normele metodologice, ceea ce necesită determinarea punctajului efectiv aferent prin aplicarea ponderii rezultate din calcul asupra punctajului etalon fără amortizarea accelerată, așa cum se prezintă în exemplul următor.

– Punctajul etalon pentru rata activelor fixe 20

– Nivelul (gradul) de reducere admis 50 %

-Rata activelor fixe fără amortizare accelerată 12,5%

– Rata activelor fixe cu amortizare accelerată 87,5%

-Ponderea ratei activelor fixe cu amortizare accelerată față de cea cu amortizare liniară (87,5% : 125% ) 70%

-Nivelul (gradul) de reducere efectiv (100% – 70%) 30 %

-Punctajul realizat pentru rata activelor fixe cu amortizare accelerată (20 x 70%) 14

Se constată că unitatea se încadrează în nivelul de reducere admis, realizând 4 puncte în plus față de nivelul de reducere admis de 10 puncte (20 x 50%), ceea ce contribuie la depășirea baremului minim de 70 de puncte sau de compensare a eventualelor puncte în minus de la alți indicatori.

4.5. Contabilitatea amortizării imobilizărilor

Pentru organizarea contabilității amortizării se au în vedere cele două categorii importante de imobilizări supuse acestui proces, necorporale și corporale, existând pentru fiecare dintre ele câte un cont sintetic de gradul I și anume: 280 "Amortizări privind imobilizările necorporale" și 281 "Amortizări privind imobilizările corporale". Aceste conturi constituie grupa 28 "Amortizări privind imobilizările" din cadrul clasei a 2-a din Planul de conturi general, denumită "Conturi de imobilizări", dezvoltându-se în conturi sintetice de gradul II, după cum se prezintă în continuare.

Contul 281 "Amortizări privind imobilizările corporale" are în structura sa următoarele 7 subconturi, după cum urmează: 2810 "Amortizarea terenurilor", 2811 "Amortizarea construcțiilor", 2812 "Amortizarea echipamentelor tehnologice (mașinilor, utilajelor și instalațiilor de lucru), 2813 "Amortizarea aparatelor și instalațiilor de măsurare, control și reglare”, 2814 "Amortizarea mijloacelor de transport", 2815 "Amortizarea animalelor și plantațiilor", 2816 "Amortizarea mobilierului și aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale".

Conturile de amortizări, amintite mai sus, au anumite trăsături comune, dintre care se prezintă cele mai semnificative și anume:

– au funcție contabilă de pasiv;

– sunt conturi rectificative ale valorii de intrare și au solduri finale creditoare care reprezintă amortizarea contabilă aferentă imobilizărilor existente în patrimoniu;

– soldurile finale se deduc din valoarea de intrare (contabilă) a imobilizărilor în vederea obținerii valorii contabile nete a acestora și înscrierii ei în activul bilanțului propriu-zis, la grupele de imobilizări necorporale și respectiv corporale;

– soldurile finale se înscriu în mod distinct numai în anexa nr.6 "Situația activelor imobilizate", partea a II-a, lit. B "Amortizări”, din cadrul bilanțului contabil, ca sume existente la începutul anului, amortizare înregistrată în cursul anului, amortizare aferentă imobilizărilor ieșite din patrimoniu și amortizare la sfârșitul anului;

– se creditează prin corespondență cu debitul unui singur cont de cheltuieli de exploatare și în speță: 6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor", nefiind necesară delimitarea amortizării sub aspectul cheltuielilor pe care le influențează ș.a.

În continuare se prezintă conținutul economic și principalele corespondențe referitoare la conturile de amortizări analizate.

Contul 281 "Amortizări privind imobilizările corporale" și implicit conturile sintetice de gradul II pe care le conține înregistrează în credit amortizarea mijloacelor fixe utilizate de unitate, precum și pe cea aferentă imobilizărilor utilizate în participație și transferată coparticipantului, debitându-se conturile privind cheltuielile de exploatare (6811) și respectiv de decontare din operații în participație-activ (4581). Totodată, în creditul analiticului "Amortizarea recuperărilor din dezmembrări" se reflectă diferența favorabilă între veniturile și cheltuielile privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe înaintea expirării duratei normale de utilizare, prin corespondență cu debitul contului 6871 "Cheltuieli excepționale privind amortizarea imobilizărilor" (analitic distinct) și aceasta în vederea acoperirii parțiale sau totale, după caz, a valorii neamortizate. Eventualele diferențe ce rămân neacoperite în urma acestei ultime operații se includ ulterior, în cel mult 5 ani, în cheltuielile excepționale (6871), fiind nedeductibile la determinarea profitului impozabil, sau diminuează capitalurile proprii, cu respectarea dispozițiilor legale, debitându-se conturile aferente.

De asemenea în creditul contului 281 Amortizări privind imobilizările corporale s-a înregistrat, în baza H.G. nr. 983/1998, diferența dintre amortizarea actualizată și cea înregistrată în contabilitate până la data reevaluării, prin creditul conturilor de diferențe (105.03, 105.04). Această înregistrare s-a efectuat și pentru amortizarea aferentă perioadei de scutire de la calculul amortizării.

Pentru amortizarea aferentă gradului de neutilizare s-a efectuat, în plus, operația de creditare a contului 8045 Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe.

Contul în cauză reflectă în debit amortizarea aferentă imobilizărilor corporale ieșite din patrimoniu, prin creditul conturilor sau subconturilor în care aceste active sunt oglindite. Soldul este creditor și reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu.

Evidența analitică privind amortizarea imobilizărilor corporale se organizează prin intermediul unor conturi analitice de gradul II ce se deschid în cadrul contului 281 Amortizări privind imobilizările corporale, corespunzătoare grupelor de clasificare a mijloacelor fixe, stabilite prin catalogul duratelor normale de funcționare elaborat pentru aceste bunuri.

În cadrul contului analizat se utilizează încă două conturi analitice cu caracter obligatoriu și anume: Amortizarea imobilizărilor corporale fără forme de înregistrare și Amortizarea mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar.

CAPITOLUL 5

PREZENTAREA FIRMEI ANALIZATE

Caile Ferate din Romania au o istorie de mai bine de 125 de ani. De-a lungul acestora, calea ferata a fost un motor al progresului tehnic si uneori, chiar economic al societatii. De asemenea, a fost un factor de stabilitate care, in mare masura, nu a putut fi influentat de curentele politice.

Inceputul secolului al XIX-lea marcheaza nasterea caii ferate, adevarata aventura tehnica feroviara schimband viata s conditiile existentiale ale locuitorilor planetei.
Aparitia caii ferate a inlaturat un concurent: tractiunea animalelor, nu dupa mult timp de la primul drum facut de locomotiva cu abur. Inevitabil caile ferate vor lupta din greu cu un concurent puternic: transportul auto, pentru a-si mentine importanta transportatorilor.

Motivul divizarii SNCFR in cinci companii distincte a fost punerea sistemului feroviar din Romania pe baze comerciale.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAȚILOR

Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare

București,

Nr. XVIII/I/45/3.02.19999

Proces verbal al sedinței Comisiei din ziua de 3 februarie 1999

Ministrul transporturilor, domnul Traian Băsescu a făcut o expunere asupra emiterii acestei Ordonanțe de Urgență, motivând necesitatea restructurării sistemului feroviar, astfel că de la 220 mii salariați în anul 1991 s-a ajuns la 102 mii în anul 1999, privatizarea antreprizelor, scoaterea din S.N.C.F.R. a R. A. Metrou

București și a Intreprinderii de Reparații Material Rulant, descreșterea numărului de salariați în principal prin pensionare fără angajare în loc, contabilitate independentă a

tuturor secților de exploatare, crearea celor 5 companii, după cum urmează:

1. C.F.R Călători- subvenționată la tarife

2. Societatea Națională de Transport Mărfuri- nesubvenționată

3. C.F.R- infrastructură- nesubsenționată

4. Societatea de Mangement Feroviar- nesubvenționată

5. Societatea de Administrare Active Feroviare, care gestionează excedentul de active rezultat din divizarea S.N.C.F.R.

Emiterea Ordonanței de Urgență nr.12/1998 a fost necesară deoarece S.N.C.F.R era în imposibilitate de plăți, excedentul de active generând blocaj financiar, iar subvenția nu acoperă necesarul pentru transport călători.

5.1. SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ SA

SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE

31 decembrie 2003

INFORMAȚII GENERALE

Descrierea activității

Principalul obiect de activitate al Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă SA și al filialelor acesteia (denumite împreună „Grupul”) este transportul feroviar de marfă. CFR Marfă, societatea mamă („CFR Marfă” sau „Societatea”), a fost înființată în anul 1998 ca o societate pe acțiuni în conformitate cu legile românești. Toate societățile Grupului sunt înregistrate și au sediul în România. Adresa sediului Societății este: B-dul Dinicu Golescu nr. 38, București, sectorul 1.

Filialele au fost înființate pe baza unor Hotărâri ale Guvernului României și reprezintă 100% contribuția în natură a CFR Marfă. Principalele filiale sunt prezentate în Nota Error: Reference source not found.

În conformitate cu Ordonanța nr. 12 emisă pe 7 iulie 1998 de către Guvernul României, Societatea Națională a Căilor Ferate Române – SNCFR, („Societatea Predecesoare”) a fost reorganizată prin divizare în cinci societăți independente din punct de vedere legal, nou create („Societăți Succesoare”) începând cu 1 octombrie 1998. Principalul obiectiv al reorganizării a fost crearea posibilității entităților nou apărute de a funcționa pe baze comerciale, care să permită în cele din urmă privatizarea Societăților Succesoare. Acționarul unic al Societăților Succesoare este Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Societățile Succesoare sunt prezentate în continuare:

Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă – „CFR Marfă” SA („CFR Marfă”), societate pe acțiuni care are ca principal obiect de activitate efectuarea transportului feroviar de marfă.

Compania Națională de Căi Ferate „CFR” SA („CFR SA”), societate pe acțiuni, care are ca principal obiect de activitate administrarea infrastructurii căilor ferate.

Societatea Națională de Transport Feroviar Public de Călători – „CFR – Călători“ SA („CFR Călători”), societate pe acțiuni care are ca principal obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători.

Societatea de Servicii de Management Feroviar „SMF” SA („SMF”), societate pe acțiuni care furnizează servicii de evidență și consultanță financiar-contabilă și juridică Societăților Succesoare.

Societatea de Administrare a Activelor Feroviare („SAAF SA”), societate pe acțiuni care are ca principal obiect de activitate administrarea excedentului de active și a activelor neutilizate rezultate din reorganizarea Societății Predecesoare.

Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă

„CFR Marfă” SA

INFORMAȚII GENERALE (CONTINUARE)

Ulterior datei de restructurare, SNCFR continuă să existe ca regie autonomă, activitatea ei reducându-se la administrarea creanțelor și datoriilor aflate în sold la 1 octombrie 1998, conform acordurilor de transfer de active și pasive încheiate între Societatea Predecesoare și Societățile Succesoare, până când o ordonanță guvernamentală va fi emisă în vederea dizolvării sale. O astfel de decizie nu a fost emisă până la data la care aceste situații financiare au fost autorizate pentru a fi emise.

Structura acționariatului

Acționarul unic al Societății este Statul Român, prin Ministerul Transportului, Construcțiilor și Turismului.

Note 31 decembrie 2003 31 decembrie 2002

(milioane ROL) (milioane ROL)

Activ

Active imobilizate

Imobilizări corporale 5 4.891.915 3.273.914

Imobilizări corporale în curs 6 1.461.751 278.253

Imobilizări financiare disponibile pentru

vânzare și alte imobilizări financiare 7 110.533 141.808

Numerar restricționat 8 36.061 8.234

6.500.260 3.702.209

Active curente

Stocuri 9 851.281 1.146.297

Clienți 10 3.294.124 2.611.715

Numerar și echivalent de numerar 11 1.121.677 4.933.312

5.267.082 8.691.324

Total activ 11.767.342 12.393.533

Capitaluri proprii și pasiv

Capitaluri proprii

Capital social Error: Reference source not found 9.777.712 9.618.716

Pierderi acumulate (8.463.422) (8.374.645)

1.314.290 1.244.071

Datorii pe termen lung

Euro-obligațiuni 17 4.848.450 4.679.737

Datorii pe termen lung Error: Reference source not found 248.646 –

5.097.096 4.679.737

Datorii curente

Furnizori și alte datorii 13 2.450.222 3.603.697

Impozite și asigurări sociale 14 1.885.664 1.566.012

Provizioane 15 36.940 93.575

Dobânda la euro-obligațiuni Error: Reference source not found 32.788 31.771

Împrumutul de la BERD 18 635.892 839.401

Împrumuturi pe termen scurt Error: Reference source not found 314.450 335.269

5.355.956 6.469.725

Total datorii 10.453.052 11.149.462

Total pasiv și capitaluri proprii 11.767.342 12.393.533

Situațiile financiare consolidate ,notele alăturate și paginile au fost aprobate la data de 30 august 2004 de Consiliul de Administrație al CFR Marfa SA și semnate în numele acestuia de:

Victoraș Bucureanu Doina Crosman

Director General Director General Adjunct – Economic

Anul încheiat la Anul încheiat la

Note 31 decembrie 2003 31 decembrie 2002

(milioane ROL) (milioane ROL)

Venituri din transportul intern de marfă 13.093.034 12.225.156

Venituri din transportul

internațional de marfă 4.678.529 3.345.241

Alte venituri Error: Reference source not found 1.055.329 1.962.385

18.826.892 17.532.782

Cheltuieli salariale Error: Reference source not found 4.872.018 4.549.894

Taxe pentru accesul la infrastructură 4.690.529 5.702.277

Combustibili 1.457.817 1.268.431

Piese de schimb. consumabile și materiale 596.616 601.810

Electricitate și utilități 1.138.183 1.191.353

Cheltuiala cu mărfurile 173.726 388.113

Reparații și întreținere 1.094.284 807.576

Alte servicii 3.102.500 2.924.414

Alte impozite decât impozitul pe profit 118.649 145.462

Pierderea netă din vânzarea de imobilizări 24.544 (30.625)

Amortizarea imobilizărilor corporale 1.355.093 1.070.941

Pierderea netă din vânzarea de participații 30.027 –

(Descreșterea) / creșterea netă a provizioanelor pentru

stocuri. imobilizări în curs și creanțe incerte (100.938) 248.627

18.553.048 18.868.273

Profit / (pierdere din exploatare) 273.844 (1.335.491)

Cheltuieli financiare. net Error: Reference source not found (823.670) (222.061)

Câștig din poziția monetară netă 597.343 330.418

Câștig / (pierdere) înainte de impozitare 47.517 (1.227.134)

Impozit Error: Reference source not found (136.294) (187.957)

Pierderea netă aferentă anului (88.777) (1.415.091)

Total

Capital Pierderi capitaluri

Note social acumulate proprii

(milioane ROL) (milioane ROL) (milioane ROL)

Sold la 1 ianuarie 2002 9.600.372 (6.925.553) 2.674.819

Transfer de la Entitățile Succesoare 59.025 (34.001) 25.024

Transfer la Entitățile Succesoare (40.681) – (40.681)

Pierderea netă aferentă anului – (1.415.091) (1.415.091)

Sold la 31 decembrie 2002 9.618.716 (8.374.645) 1.244.071

Transfer de la Entitățile Succesoare Error: Reference source not found 229.016 – 229.016

Transfer la Entitățile Succesoare Error: Reference source not found (70.020) – (70.020)

Pierderea netă aferentă anului – (88.777) (88.777)

Sold la 31 decembrie 2003 9.777.712 (8.463.422) 1.314.290