. Contabilitatea Imobilizarilor Corporale Si Analiza Utilizarii Lor (s.c. Xyz S.r.l.)

CAP. I Prezentarea firmei

Elemente de identificare

Denumirea : S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.

Sediul social : Timișoara, Strada Negoi, Nr. 74

Nr. înregistrare ORC : J 35/15/1991

Cod fiscal : R 1835018

Forma juridică : persoană juridică română

societate cu răspundere limitată

capital integral privat

Durata de funcționare : nelimitată

Scurt istoric

Societatea a luat ființă în baza Legii 94/1990; numărul de înregistrare fiind 835/29.11.1990 la Ministerul Finanțelor. A început să funcționeze la 01.02.1991 ca și societate mixtă româno-germană, cu un capital social de 50.000 $, respectiv 25.000 $ capital străin și 25.000$ capital autohton.

La început, activitatea de bază erau importurile în perioada februarie-decembrie 1991, iar în anul 1992 s-a trecut la reorganizarea activității și s-a deschis primul depozit de materiale de construcții. În următorii ani s-a dezvoltat această activitate care a și devenit principalul obiect de activitate; astăzi, firma având 15 gestiuni și 11 puncte de desfacere (Depozit Central – Moșnița Nouă, str. Principală, nr. 323, Timișoara – str. Eroilor, nr. 77, Timișoara – str. Antenei, nr. 1, Timișoara – str. Brâncoveanu, nr. 95, Orțișoara – str. Principală, nr. 4, Beregsăul Mare – str. Principală, nr. 9, Jebel – str. Principală, nr. 1125A, Deta – str. Victoriei, nr. 76, Topolovățul Mare – str. Principală, nr. 155, Lugoj – str. Buziașului, nr. 35A, Sacoșu Turcesc – str. Principală, nr.2.

Pe măsura dezvoltării societății, s-a trecut la achiziționarea unui parc auto propriu, dezvoltându-se și o activitate de transport atât pentru aprovizionare proprie cu marfă, cât și pentru coprestare servicii către terți.

De asemenea, începând cu iunie 1991, societatea a început să achiziționeze diferite imobile pe care le-a recondiționat, le-a schimbat destinația, o parte dintre ele fiind închiriate către diverse firme.

Obiectul de activitate

Principalul obiect de activitate îl constituie comerțul cu materiale de construcții, apoi prestări servicii constând în închirieri de spații și transport auto.

Principalii indicatori eonomico-financiari

La 31.12.2001: mii lei

Cifra de afaceri: 82.500.155

Venituri totale: 86.902.226

Profit din exploatare: 3.228.589

Profit brut al exercițiului: 1.234.455

Număr de personal: 115

Evoluția capitalului social

Capitalul social inițial a fost de 50.000 $.

În anul 2001 capitalul social a fost de 15.263.700 mii lei.

Structura organizatorică

Directorul general al firmei are în subordinea sa un consilier juridic și un șef serviciu personal, adică directorul resurse umane.

Directorul adjunct ocupă de asemenea un loc important.

Urmează directorul economic, care are 8 operatori calculatoare, contabili, secretară.

De asemenea, de la directorul economic pornesc legăturile către cei 15 gestionari, după care urmează 40 de manipulanți.

Directorul tehnic coordonează activitatea celor 22 conducători auto, 2 mecanici și 10 paznici.

CAP II Noțiuni generale privind imobilizările corporale

2.1. Delimitări și structuri privind imobilizările

Activele imobilizate sau fixe- denumite și active pe termen lung, imobilizări sau bunuri imobile- cuprind toate acele valori economice de investiție a căror perioadă de utilitate și lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza și mijloacele de acțiune ale întreprinderii. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează prin durabilitatea mai îndelungată, cât și prin repetata lor participare la circuitul economic. Funcția acestor bunuri este fixată în activitatea economică și socială a întreprinderii sau în activitatea altor întreprinderi, în cazul investițiilor financiare, fără ca prin utilitatea lor să se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializării. În consecință, ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc după prima utilizare.

Anumite bunuri de mică valoare sau scurtă durată (obiecte de inventare și baracamentele) al căror consum este relativ scurt, nu sunt considerate imobilizări, fiind incluse într-o categorie distinctă în cadrul stocurilor.

Sub aspectul conținutului, se disting următoarele structuri de imobilizări:

1.Cheltuieli de constituire

2.Cheltuieli de cercetare-dezvoltare

Imobilizări necorporale 3.Concesiuni, brevete, licențe și valori

similare

4.Fondul comercial

5.Alte imobilizări necorporale

Imobilizări corporale 1.Terenuri

2.Mijloace fixe

Active Imobilizări în curs 1.Imobilizări necorporale în curs

Imobilizate 2.Imobilizări corporale în curs

1.Titluri de participare

2.Titluri imobilizate ale activității de portofoliu

3.Alte titluri imobilizate

Imobilizări financiare 4.Creanțe imobilizate

-Creanțe legate de participare

-Împrumuturi acordate pe termen lung

-Alte creanțe imobilizate

Imobilizările corporale (materiale)- reprezintă bunuri care au o structură materială asupra cărora agenții economici exercită un drept real, fiind elemente de patrimoniu ce definesc capacitatea tehnică de producție și comercializare și care creează venituri în concordanță cu obiectul de activitate al acestora. În această categorie sunt cuprinse terenuri și mijloace fixe. Contabilitatea lor se ține cu ajutorul conturilor din grupa 21 „Imobilizări corporale”.

2.2. Prevederi referitoare la imobilizările corporale cuprinse în Standardele

Internaționale de Contabilitate

Recunoașterea terenurilor și mijloacelor fixe

Terenurile și mijloacele fixe sunt recunoscute ca activ, atunci când:

-este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului;

-costul activului poate fi evaluat în mod credibil;

Terenurile și mijloacele fixe reprezintă adesea o parte importantă din activele întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare. Mai mult, decizia dacă o cheltuială reprezintă un activ sau o cheltuială de exploatare, poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor rapoarte de întreprindere.

Pentru a determina dacă un element satisface primul criteriu de recunoaștere, o întreprindere trebuie să stabilească gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale. Existența unei certitudini suficiente că beneficii economice viitoare vor fi realizate de către întreprindere necesită ca aceasta să primească beneficiile aferente activului respectiv și să suporte riscurile aferente. Această asigurare este de obicei disponibilă numai când întreprinderea a preluat beneficiile și riscurile aferente activului. Înainte ca această situație să apară, tranzacția pentru achiziționare activului poate fi de obicei anulată fără penalizări semnificative, caz în care activul nu este recunoscut.

Al doilea criteriu de recunoaștere este de obicei satisfăcut, întrucât tranzacția de schimb evidențiind cumpărarea activului identifică astfel costul acestuia. În cazul unui mijloc fix construit de întreprindere, o măsurare obiectivă a costului poate fi făcută prin intermediul tranzacțiilor cu terții pentru achiziționarea de materiale, forță de muncă ți alte intrări utilizate în procesul de construcție.

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din categoria terenurilor și mijloacelor fixe, se cer un raționament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanțelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative, cum ar fi: matrițele, uneltele și vopselele, și apoi să se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente. Majoritatea pieselor de schimb și a echipamentului de service sunt de obicei înregistrate ca stocuri și sunt recunoscute ca și cheltuieli, pe măsură ce sunt consumate. Majoritatea pieselor de schimb și a echipamentului se pot considera în categoria terenurilor și mijloacelor fixe, atunci când întreprinderea se așteaptă a le folosii pentru mai multe perioade. Similar, dacă piesele de schimb și echipamentul de service pot fi folosite doar în legătură cu un mijloc fix și utilizarea acestora se așteaptă să fie neregulată, ele sunt înregistrate în contabilitate ca terenuri și mijloace fixe, și sunt amortizate pe o perioadă ce nu depășește durata de viață utilă a respectivului mijloc fix.

În anumite cazuri este recomandată alocarea cheltuielilor totale privind activul asupra părților sale componente și contabilizarea fiecărei componente în mod separat. Acesta este cazul în care activele componente au durate de viață utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii, într-un mod diferit, necesitând deci utilizarea unor rate și metode amortizare diferite. De exemplu, un avion și motoarele sale trebuie tratate ca active amortizabile separate, dacă au durate de viață utilă diferite.

Terenurile și mijloacele fixe pot fi achiziționate, cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de terenuri și mijloace fixe, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui mijloc fix, poate fi necesară pentru întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. În aceste situații, astfel de achiziții de terenuri și mijloace fixe îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie derivate de întreprindere, în plus față de beneficiarul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care valoarea contabilă a unui astfel da activ și activele aferente nu depășesc valoarea totală recuperabilă ale acestor active și ale activelor aferente. Spre exemplu, s-ar putea ca un producător de chimicale să fie nevoit să introducă un nou proces chimic de producție pentru a se putea alinia la cerințele ecologice pentru producția și depozitarea de produse chimicale periculoase; noile îmbunătățiri aduse fabricii sunt recunoscute ca active în măsura în care sunt recuperabile, pentru că, fără acestea, întreprinderea este în imposibilitatea de a produce și de a vinde chimicalele respective.

Măsurarea inițială a terenurilor și mijloacelor

Un element al terenurilor și mijloacelor fixe care este recunoscut ca activ trebuie măsurat inițial la costul său.

Componentele costului

Costul unui element al terenurilor și mijloacelor fixe este format din prețul de cumpărare, taxe vamale, taxele nerecuperabile, precum și toate celelalte cheltuieli direct legate de punerea în funcțiune a activului; toate reducerile comerciale sunt scăzute pentru calculul prețului de cumpărare. Exemple de costuri direct atribuibile sunt:

-costul de amenajare a amplasamentului

-costuri inițiale de livrare și manipulare

-costuri de șomaj

-onorariile arhitecților și inginerilor etc.

-costurile estimate pentru demontare activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului.

Când plata pentru un activ din categoria terenurilor și mijloacelor fixe este amânată peste condițiile norm condițiile normstul acesteia este echivalentul în numerar al prețului. Diferența dintre această sumă și totalul plăților ucomponente și contabilizarea fiecărei componente în mod separat. Acesta este cazul în care activele componente au durate de viață utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii, într-un mod diferit, necesitând deci utilizarea unor rate și metode amortizare diferite. De exemplu, un avion și motoarele sale trebuie tratate ca active amortizabile separate, dacă au durate de viață utilă diferite.

Terenurile și mijloacele fixe pot fi achiziționate, cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de terenuri și mijloace fixe, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui mijloc fix, poate fi necesară pentru întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. În aceste situații, astfel de achiziții de terenuri și mijloace fixe îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie derivate de întreprindere, în plus față de beneficiarul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care valoarea contabilă a unui astfel da activ și activele aferente nu depășesc valoarea totală recuperabilă ale acestor active și ale activelor aferente. Spre exemplu, s-ar putea ca un producător de chimicale să fie nevoit să introducă un nou proces chimic de producție pentru a se putea alinia la cerințele ecologice pentru producția și depozitarea de produse chimicale periculoase; noile îmbunătățiri aduse fabricii sunt recunoscute ca active în măsura în care sunt recuperabile, pentru că, fără acestea, întreprinderea este în imposibilitatea de a produce și de a vinde chimicalele respective.

Măsurarea inițială a terenurilor și mijloacelor

Un element al terenurilor și mijloacelor fixe care este recunoscut ca activ trebuie măsurat inițial la costul său.

Componentele costului

Costul unui element al terenurilor și mijloacelor fixe este format din prețul de cumpărare, taxe vamale, taxele nerecuperabile, precum și toate celelalte cheltuieli direct legate de punerea în funcțiune a activului; toate reducerile comerciale sunt scăzute pentru calculul prețului de cumpărare. Exemple de costuri direct atribuibile sunt:

-costul de amenajare a amplasamentului

-costuri inițiale de livrare și manipulare

-costuri de șomaj

-onorariile arhitecților și inginerilor etc.

-costurile estimate pentru demontare activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului.

Când plata pentru un activ din categoria terenurilor și mijloacelor fixe este amânată peste condițiile norm condițiile normstul acesteia este echivalentul în numerar al prețului. Diferența dintre această sumă și totalul plăților ulterioare este recunoscută ca și cheltuială cu dobândă, pe perioada creditului.

Cheltuielile administrative și celelalte de regie nu sunt un component al costului terenurilor și mijloacelor fixe, numai dacă ele pot fi direct atribuite achiziționării activului sau punerii în funcțiune a acestuia. În mod similar, costurile de constituire și costurile care preced producția nu sunt parte a costului activului, numai dacă ele sunt necesare pentru punerea în funcțiune a activului. Pierderile inițiale din exploatare efectuate înainte ca activul să stingă parametrii planificați sunt recunoscute ca și cheltuială.

Costul unui mijloc fix construit în regie proprie este determinat folosind aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă întreprinderea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este de obicei același cu costul de producție a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profiluri interne sunt eliminate în calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile care au apărut în cursul construcției în regie proprie a activului nu este inclusă în costul activului.

Costul unui activ detinut de un locatar în cadrul unui contract de leasing financiar este determinat pe baza principiilor stabilite în cadrul leasing-ului.

Valoarea contabilă a terenurilor și mijloacelor fixe poate fi diminuată cu valoarea corespunzătoare a subvențiilor guvernamentale.

Schimburi de active

Un element de natura terenurilor și mijloacelor fixe poate fi achiziționat prin schimbul total sau parțial cu un element de aceeași natură, sau un alt activ. Costul unui astfel de element este determinat la valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalentă cu valoarea justă a activului cedat, corectată cu valoarea oricărei sume transferate în numerar sau echivalente în numerar.

Un element de natura terenurilor și mijloacelor fixe poate fi achiziționat in schimbul unui activ similar care are o întrebuințare similară în același domeniu de activitate și care are o valoare justă similară. Un element de natura terenurilor și mijloacelor fixe poate fi, de asemenea, vândut în schimbul unor titluri de participare. În ambele cazuri, deoarece procesul de realizare a unui câștig este incomplet, nu se recunoaște nici un profit sau pierdere corespunzătoare unor tranzacții. De fapt, costul noului activ este valoarea contabilă corespunzătoare activului vândut. Totuși, valoarea justă a activului primit în schimb poate pune în evidență o depreciere a valorii activului cedat. În acest caz, activul cedat este înregistrat la valoarea ajustată, ca urmare a deprecierii, și această valoare este apoi atribuită noului activ. Exemple de schimburi de active similare includ schimburi de avioane, hoteluri, ateliere service și alte bunuri imobile. Dacă alte active, cum ar fi numerarul, sunt incluse ca parte a tranzacției de schimb, aceasta poate indica faptul că elementele schimbate nu au o valoare similară.

Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor și mijloacelor fixe care a fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a activului numai atunci când se estimează că întreprinderea va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele estimate inițial ca fiind corespunzătoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost suportate.

Cheltuielile ulterioare privind terenurile și mijloacele fixe sunt recunoscute ca activ numai atunci când acea cheltuială îmbunătățește starea respectivului activ față de performanța estimată inițial. Exemple de îmbunătățiri care duc la creșterea de beneficii economice viitoare sunt:

modificarea unui mijloc fix pentru a-i extinde durata de viață utilă, incluzând sporirea capacității acesteia;

modernizarea unor componente ale mijloacelor fixe, cu scopul de a obține îmbunătățiri substanțiale ale calității producției;

adoptarea unui nou proces de producție care permite reducerea substanțială a costurilor de exploatare estimate inițial.

Cheltuielile privind reparațiile sau întreținerea terenurilor și mijloacelor fixe sunt făcute cu scopul de a obține sau de a păstra nivelul beneficiilor economice viitoare, pe care o întreprindere se așteaptă să le obțină pe baza performanțelor estimate inițial. Prin urmare, acestea sunt înregistrate în contabilitate ca și cheltuieli, atunci când au loc. De exemplu, costul întreținerii sau al reparațiilor generale pentru terenurile și mijloacele fixe se înregistrează drept cheltuială, atunci când, mai degrabă restabilește decât îmbunătățește performanțele estimate inițial.

Tratamentul contabil adecvat în cazul cheltuielilor efectuate ulterior achiziționării unui teren sau mijloc fix depinde de factorii care au fost luați în considerare la evaluarea inițială și la recunoașterea elementelor aferente, și de posibilitatea recuperării acestei cheltuieli ulterioare. De exemplu, când valoarea contabilă a unui teren sau mijloc fix a ținut cont deja de pierderea unor beneficii economice, cheltuiala ulterioară efectuată pentru a readuce mijlocul fix în situația de a realiza beneficii economice viitoare este capitalizată, cu condiția ca valoarea contabilă să nu depășească valoarea recuperabilă a activului. Același lucru se întâmplă și când prețul de achiziție al activului reflectă deja obligația întreprinderii de a realiza cheltuieli în viitor pentru a aduce activul în stare de funcționare. Un astfel de exemplu poate fi achiziționarea unei clădiri ce necesită renovări. În acest caz, cheltuielile ulterioare sunt adăugate la valoarea contabilă a activului, în măsura în care aceste cheltuieli pot fi recuperate din utilizarea în viitor a acestuia.

Unele componente importante din cadrul terenurilor și mijloacelor fixe pot necesita înlocuiri la intervale regulate de timp. De exemplu, un furnal necesită recăptușirea pereților după un anumit număr de ore de funcționare; interiorul unui avion (scaunele și tapițeria) necesită înlocuirea de câteva ori în timpul duratei de viață a aeronavei. Aceste componente sunt contabilizate ca active distincte, pentru că ele au durate de viață utilă diferite de cea a activului din care fac parte. Prin urmare, cheltuiala efectuată prin înlocuirea și renovarea unei componente este contabilizată ca o achiziție a unui activ distinct, iar componenta înlocuită este scoasă din evidență.

Evaluarea ulterioară recunoașterii inițiale

Tratamentul contabil de bază

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, un element de terenuri și mijloace fixe trebuie înregistrat la cost sau mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.

Tratamentul contabil alternativ permis

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, un element de terenuri și mijloace fixe trebuie înregistrat la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate în așa fel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanțului.

Reevaluări

Valoarea justă a terenurilor și clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piață. Această valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.

Valoarea justă a mijloacelor fixe este, de obicei, valoarea lor de piață determinată în urma unei evaluări. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare pe piață, din cauza faptului că acel gen de activ este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare.

Frecvența reevaluărilor depinde de evoluția valorii juste a terenurilor și mijloacelor fixe în cauză. În cazul în care valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă, atunci este necesară o nouă reevaluare. Unele terenuri și mijloace fixe pot suferi modificări semnificative și fluctuante ale valorii juste, necesitând, prin urmare, reevaluări anuale. Pentru terenurile și mijloacele fixe ale căror valoare nu suferă modificări semnificative juste, nu este necesar să se facă reevaluări. Pentru acestea reevaluările făcute la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

La reevaluarea unui teren sau mijloc fix, orice amortizare cumulată la data reevaluării este:

fie recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare;

fie eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă recalculată la valoarea reevaluată a activului. De exemplu, această metodă este folosită pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

Valoarea ajustării care se face în urma recalculării sau eliminării amortizării cumulate este parte a creșterii dau descreșterii valorii contabile.

În cazul în care un element de natura terenurilor și mijloacelor fixe este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată.

O clasă de terenuri și mijloace fixe este o grupare de active de accași natură și cu utilizări similare, aflate în exploatarea unei întreprinderi. Exemple de astfel de clase sunt următoarele:

terenuri:

terenuri și clădiri;

mașini și echipamente;

nave;

avioane;

automobile;

mobilier și instalații;

echipament de birotică.

Elementele dintr-o clasă de terenuri și mijloace fixe sunt reevaluate simultan pentru a evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumită clasă de active poate fi reevaluată permanent, dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt și dacă aceste reevaluări pot fi mereu actualizate.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări, această majorare trebuie înregistrată direct în creditul conturilor de capital propriu sub titlul de Diferențe din Reevaluare. Cu toate acestea, majoritatea constatată din reevaluare trebuie cunoscută ca venit în măsura în care aceasta compensează o descreștere din reevaluarea aceluiași activ recunoscută anterior ca o cheltuială.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială. Cu toate acestea, o diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din surplusul din reevaluare corespunzător aceluiași activ, în măsura în care diminuarea nu depășește valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare.

Surplusul din reevaluare inclus în capitalul propriu poate fi transferat direct în rezultatul reportat, atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că întregul surplus poate fi realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi realizat, pe măsură ce activul este folosit de întreprindere; în acest caz, valoarea surplusului realizat este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului. Transferul din surplusul din reevaluare în rezultat reportat nu se efectuează prin contul de profit și pierdere.

2.3. Contabilitatea terenurilor

Terenurile sunt acea parte a imobilizărilor corporale care este legată de sol și care prin natura lor, sunt în totalitate imobile. În contabilitate, ele sunt structurate pe : terenuri (propriu-zise) și amenajări de terenuri.

Contabilitatea terenurilor propriu-zise

Terenurile sunt bunurile imobile care constau din parcela de teren, cu sau fără construcții ce aparțin unui proprietar.

Terenurile în acest sistem de evidență au ca noțiune de referință parcela și proprietarul.

Terenurile se înregistrează în patrimoniu la valoarea stabilită în funcție de clasele de calitate, amplasarea și/sau alte criterii legale, la costul de achiziție sau la valoarea aportului în natură.

În profil administrativ-teritorial (comună, oraș, municipiu, județ), evidența terenurilor se realizează prin intermediul cadastrului general. Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se identifică, înregistrează și reprezintă pe hârtii și planuri toate terenurile de pe teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar.

Parcela de teren, din punct de vedere al cadastrului, este un imobil (adică o imobilizare în plan economico-financiar) indiferent dacă are sau nu construcții.

Datele cu privire la terenuri din cadastrul general privesc nu numai dovedirea proprietății ci și stabilirea obligațiilor contribuabililor prin sistemul de impozite și taxe ce decurg din existența unui patrimoniu a parcelelor de teren.

Terenurile se diferențiază din punct de vedere:

al destinației și,

al categoriei de folosință.

Evaluarea terenurilor în contabilitate se face:

– la valoarea stabilită potrivit legii în funcție de clasele de fertilitate, suprafață, amplasare și alte criterii;

– la costul de achiziție

– la valoarea de aport stabilită prin expertize tehnice.

Fiindcă nu suferă, de regulă, deprecieri ireversibile terenurile nu se amortizează. Fac excepție, de la această regulă, terenurile cu destinație economică obținute prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, care au fost supuse amortizării până în luna august 1997. De la această dată terenurile cu destinație economică nu se mai amortizează.

Prin teren cu destinație economică se înțelege terenul achiziționat prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, în scopul efectuării unei investiții pentru desfășurarea de activități economice cu caracter productiv. Terenurile obținute de societățile comerciale cu capital de stat, în momentul privatizării, nu sunt considerate terenuri cu destinație economică.

Terenurile pot intra în unitatea economică prin achiziție, aport la capitalul individual sau social și donații. Pot ieși din unitate prin vânzare și retrageri de capital individual sau social.

Contabilitatea sintetică a terenurilor se realizează cu ajutorul contului 2111 „Terenuri”, care:

după conținutul economic este un cont de imobilizări corporale;

după funcția contabilă este un cont de activ;

se debitează cu terenurile intrate în patrimoniul agenților economici;

se creditează cu terenurile ieșite din patrimoniul agenților economici;

soldul debitor reprezintă contravaloarea terenurilor deținute de agenții economici;

se dezvoltă pe analitice, deschise pe grupe de terenuri.

Operațiile privitoare la contul 2111 „Terenuri”, reflectate în contabilitatea sintetică, se prezintă schematic astfel:

Tabel nr. 2.1.

Debit 2111”Terenuri” Credit

Contabilitatea amenajărilor de terenuri

Amenajările de terenuri reprezintă investiții efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor, lacurilor, bălților, iazurilor și alte lucrări similare. Tot ca amenajări de terenuri sunt considerate sistemele de irigații, de desecare, racordări la sisteme de alimentare cu energie, împrejmuiri, drumuri de acces etc.

Amenajările de terenuri pot fi efectuate fie cu forțe proprii ale agentului economic, fie de către terți.

Se amortizează într-o perioadă de cel mult 10 ani.

Contabilitatea sintetică a amenajărilor de terenuri se realizează cu ajutorul contului 2112 „Amenajări de terenuri” care:

după conținutul economic este un cont de imobilizări corporale;

după funcția contabilă este un cont de activ;

se debitează cu amenajările de terenuri efectuate;

se creditează cu amenajările de terenuri scoase din activ, amortizate integral sau parțial;

soldul debitor reprezintă costul efectiv al amenajărilor de terenuri existente;

se dezvoltă în analitic pe feluri de amenajări de terenuri.

Operațiile privitoare la contul 2112 „Amenajări de terenuri” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel:

Tabel nr. 2.2.

Debit 2112 „Amenajări de terenuri” Credit

2.4.Contabilitatea mijloacelor fixe

2.4.1.Definirea mijloacelor fixe

Sunt considerate mijloace fixe, obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și se îndeplinesc cumulativ două condiții:

are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărârea Guvernului. Această valoare, va fi actualizată periodic în funcție de indicele de inflație;

are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur scop, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Sunt asimilate mijloacele fixe:

investiții efectuate la mijloace fixe luate cu chirie;

capacitățile puse în funcțiune parțial, care se cuprind la grupa care urmează a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor;

investițiile pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, de cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane;

investițiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali, în scopul modificării acestora și care majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestora trebuie să aibă ca efect: îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali inițiali și asigurarea obținerii de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale.

Sunt considerate active corporale:

mijloacele fixe aparținând proprietății publice;

lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;

terenurile, inclusiv cele împădurite.

Nu sunt considerate mijloace fixe:

motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ai mijlocului fix;

sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata de funcționare normală;

construcții și instalații provizorii;

animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale la îngrășat, păsările și coloniile de albine;

pădurile

investițiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de exploatare precum și cele pentru foraj executate pentru exploatări, prospecțiuni geologice și geofizice, etc.

prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producției de serie, inclusiv seria zero;

echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare.

2.4.2. Obiectivele și factorii contabilității mijloacelor fixe

Cunoscând particularitățile de comportament ale mijloacelor fixe, în activitatea agenților economici, rezultă că deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea și scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe au un efect de lungă durată. De aceea, pentru asigurarea unor decizii bine orientate este necesar ca acestea să fie fundamentate pe informații exacte și complete cu privire la număr și structură, caracteristici tehnico-funcționale, stare tehnică și grad de uzură, valoare de intrare, depreciere, randament tehnic și economic etc.

Pentru satisfacerea în bune condiții a acestei cerințe, la organizarea contabilității mijloacelor fixe trebuie avute în vedere următoarele obiective:

cunoașterea valorii mijloacelor fixe la intrarea în patrimoniu, la inventariere și la închiderea exercițiului la nivelul unității și pe categorii de mijloace fixe, cu scopul de a pune la dispoziția conducerii, în orice moment, date privind: valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente, modificările intervenite în structura lor de la o perioadă la alta, valoarea actuală stabilită la inventariere, valoarea netă reflectată în bilanț etc.;

evidența permanentă a existenței și mișcării mijloacelor fixe în vederea asigurării controlului gestionar al lor, ceea ce presupune reflectarea corectă, completă și la timp a existenței și mișcării mijloacelor fixe pe categorii, locuri de folosință și responsabili;

furnizarea datelor necesare calculului exact al amortizării mijloacelor fixe și a provizioanelor pentru deprecierea reversibilă a acestora și includerea lor în cheltuielile exercițiului în vederea determinării rezultatului exercițiului (profit sau pierdere);

controlul asupra utilizării raționale și cu randament înalt a mijloacelor fixe urmărind determinarea corectă a capacității de producție, realizarea unor indici eficienți de utilizare intensivă și extensivă a acestora.

La organizarea contabilității mijloacelor fixe, pe lângă factorii generali, este necesar să fie luați în calcul și factorii specifici, cum sunt:

Sistemul de amortizare adoptat (liniar, degresiv, accelerat) necesită organizarea contabilității astfel încât să asigure datele necesare calculării corecte a acesteia.

Poziția mijloacelor fixe existente, față de patrimoniul unității patrimoniale, influențează modul de organizare a contabilității. Astfel, în mod discret se evidențiază, în contabilitate, mijloacele fixe proprii, concesionate, închiriate etc. și amortizarea aferentă lor.

2.4.3. Organizarea contabilității mijloacelor fixe

Activitatea de organizare a contabilității mijloacelor fixe cuprinde un complex de operații prin care se stabilesc procedurile și mijloacele de conducere ale acestora, și anume:

2.4.3.1. Clasificarea și codificarea mijloacelor fixe

2.4.3.2. Stabilirea unității de evidență și a modului de evaluare

2.4.3.3. Elaborarea nomenclatorului documentelor primare și organizarea evidenței operative a mijloacelor fixe

2.4.3.4. Organizarea contabilității analitice

2.4.3.5. Organizarea contabilității sintetice

2.4.3.1. Clasificarea și codificarea mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt diferențiate pe grupe, subgrupe, clase, subclase și familii.

În perioada 1994-1998 clasificarea pe grupe de mijloace fixe a fost următoarea:

Clădiri

Construcții sociale

Mașini, utilaje și instalații de lucru

Aparate și instalații de măsurare, control și reglare

Mijloace de transport

Animale și plantații

Unelte, dispozitive, instrumente, mobilier și aparatură birotică

Active corporale neregăsite în capitolele anterioare

Diferențierea mijloacelor fixe în cadrul grupelor pe subgrupelor, clase, subclase și familii se face în funcție de caracteristicile constructive și condițiile de exploatare ale acestora.

De la 1 ianuarie 1999, clasificarea mijloacelor fixe se realizează conform cu noul „Catalog privind duratele normale de funcționare și clasificarea mijloacelor fixe”.

Potrivit acestui catalog fiecare mijloc fix primește un cod de clasificare în care fiecare cifră are următoarea semnificație:

Prima cifră reprezintă grupa și se atribuie conform numerotării prezentate mai sus

A doua cifră reprezintă subgrupa

A treia cifră reprezintă clasa

A patra cifră reprezintă familia

Clasificarea nu este obligatoriu a se extinde până la ultima treaptă-familia dacă Catalogul nu prevede acest fapt.

Durata normală de funcționare este stabilită în momentul intrării mijlocului fix în patrimoniu și stabilirea codului de clasificare. Ea constă în specificarea duratei în ani în care se va face transferarea valorii mijlocului fix asupra noilor valori create și includerea în costuri, sub forma amortizării, a acesteia. La instituțiile publice, această durată indică cât timp trebuie să satisfacă un mijloc fix necesitățile unității, după intrarea în patrimoniu și respectiv data când acesta, ca urmare a pierderii calității constructive și funcționale, poate fi scos din patrimoniu.

În bilanțul de la sfârșitul exercițiului, mijloacele fixe sunt înregistrate la valoarea rămasă respectiv valoarea contabilă minus amortizarea calculată până la momentul întocmirii acesteia. Ca elemente ale patrimoniului, mijloacele fixe rămân în contabilitate pe toată durata exploatării la valoarea de intrare (contabilă).

Considerații privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe

Dispoziții generale

Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funcționare a acestora, care corespund cu duratele de amortizare, în ani, aferente regimului de amortizare liniar.

Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare a activului respectiv, în care exploatarea acestuia aduce profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcționare, întreținere și reparare. În consecință, durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viață fizică a activului respectiv.

Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe, subgrupe, clase și subclase, iar pentru unele, și în familii. Astfel mijloace fixe amortizabile au fost clasificate în 6 grupe principale, și anume:

Grupa 1 – Construcții

Grupa 2 – Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)

Grupa 3 – Aparate și instalații de măsurare, control și reglare

Grupa 4 – Mijloace de transport

Grupa 5 – Animale și plantații

Grupa 6 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Față de clasificarea anterioară, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 266/1994, noua clasificare, urmând tendința manifestată pe plan mondial, a concentrat activele corporale amortizabile într-un număr cât mai redus de grupe și clase, scopul urmărit fiind o operare cât mai ușoară a amortizării și nu inventarierea fizică a acestora. Astfel, de exemplu, clasificarea activelor amortizabile din construcții s-a redus la două grupe cu 14 subgrupe la o grupă cu 9 subgrupe.

De asemenea, la clasificare nu s-a mai luat în considerare drept criteriu natura materialului din care este realizat activul respectiv, aplicându-se noul concept de performanță care statuează că un activ trebuie să îndeplinească o anumită funcțiune (misiune), pe o anumită durată de funcționare, indiferent de natura materialului utilizat de producător pentru obținerea acestuia.

Pe baza băncii de date privind comportarea activelor amortizabile în condiții speciale de mediu s-a adoptat o abordare diferită față de vechiul catalog. Astfel, pentru Grupa 1 – „Construcții”, care înglobează Grupa 1 – Clădiri” și Grupa 2 – „Construcții speciale” din vechiul catalog, nu s-au prevăzut condiții speciale generice de mediu în funcție de structură (mediu normal și mediu agresiv), cu care s-au prevăzut direct duratele de funcționare diferențiate pentru construcțiile din industriile cu mediu agresiv (alimentară, materiale de construcții, metalurgică, siderurgică și chimică).

Pentru Grupa 2 – „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)”, care lucrează în condiții speciale de mediu, acestea s-au redus la două:

– mediu neutru sau ușor corosiv, pentru activele din industria chimică în general;

– mediu puternic corosiv, pentru activele din industria chimică, utilizate la producția de acid clorhidric, oxid de azot, bioxid și trioxid de sulf, acid sulfuric, acid fosforic, negru de fum, fosfați etc.

Modul de utilizare a catalogului

Catalogul cuprinde următoarele informații necesare identificării mijlocului fix și stabilirii duratei normale de funcționare:

Codul de clasificare;

Denumirea grupei, a subgrupei, clasei și a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

Durata normală medie de funcționare, în ani.

6. Pentru găsirea duratei normale de funcționare a unui mijloc fix se caută succesiv în clasificare: grupa, subgrupa, clasa și subclasa.

De exemplu:

Pentru a găsi durata normală de funcționare a unei gări, se va căuta în clasificare:

– Grupa 1. …Construcții

– subgrupa 1.3. … Construcții pentru transporturi, poștă și telecomunicații;

– clasa 1.3.1. …Clădiri pentru transporturi: autogări, gări.

Astfel la codul 1.3.1. vom găsi o durată normală de funcționare de 40 de ani.

În acest caz gara este definită drept clădire.

Pentru evitarea confuziilor se precizează că o clădire re prezintă o construcție sub formă de incintă închisă, în care se desfășoară o activitate umană: de locuire, de producție, de cult, de transport (gara), de poștă și telecomunicații.

Pentru a găsi durata normală de funcționare a infrastructurii unui drum cu îmbrăcăminte din beton asfaltic se va căuta în clasificare:

– Grupa 1. …Construcții;

– subgrupa 1.3. … Construcții pentru transporturi, poștă și telecomunicații;

– clasa 1.3.7. …Infrastructură drumuri (publice, industriale, agricole), alei, străzi și autostrăzi, cu toate accesoriile necesare;

– subclasa 1.3.7.2. …Cu îmbrăcăminte din beton asfaltic sau pavaj pe fundație suplă.

Astfel la codul 1.3.7.2. vom citi o durată de funcționare de 25 ani.

În acest caz, drumul reprezintă o construcție specialădeoarece nu îndeplinește una din cele două condiții ale clădirii, respectiv nu este o construcție sub formă de incintă închisă.

În mod similar sunt tot construcții speciale chiar și când acestea sunt sub formă de incintă închisă, dacă nu îndeplinesc cea de-a doua condiție, respectiv de desfășurare a unei activități umane (castele de ape, rezervoare, silozuri etc.).

Pentru o moară din industria cimentului durata de funcționare normală se găsește astfel:

– Grupa 2. …Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)

– subgrupa 1.17. …Mașini, utilaje și instalații care funcționează independent;

– clasa 2.17.2. …mașini și utilaje comune pentru prelucrarea mecanică a pământurilor, minereurilor și a altor materii prime;

– subclasa 2.17.2.2. …mori;

– familia 2.17.2.2.1. … Mori din industria cimentului.

Pentru codul 2.17.2.2.1. se citește din catalog o durată normală de funcționare de 20 de ani.

7. Pentru trecerea de la vechiul Catalog privind normele de funcționare și clasificare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.266/1994 la noul catalog privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe se vor avea în vedere următoarele:

-Grupa 1 ”Construcții” includ vechile grupe 1 „Clădiri” și 2 „Construcții speciale”

-Grupa 2 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)” include vechea grupă 3 „Mașini, utilaje și instalații de lucru” și parțial vechea grupă 7 „Unelte, dispozitive, mobilier și aparatură birotică”, subgrupele 7.1. … 7.7. inclusiv;

-Grupa 3 „Aparate și instalații de măsurare , control și reglare” corespunde cu vechea grupă 4 „Aparate și instalații de măsurare , control, reglare și calcul”

-Grupa 4 „Mijloace de transport” corespunde cu vechea grupă 5 „Mijloace de transport”

-Grupa 5 „Animale și plantații” corespunde cu vechea grupă 6 „Animale și plantații”;

-Grupa 6 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” includ parțial grupa 7, pentru „Mobilier și aparatură birotică” și fosta grupă 8 „Active corporale mobile neregăsite în capitolele anterioare”.

8. În anexă se prezintă Dicționarul de corespondență între codurile de clasificare și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 266/1994 și cele din prezentul catalog, care va asigura o încadrare corectă din partea agenților economici a mijloacelor fixe pe care le dețin în dotare.

9. Pentru mijloacele fixe deținute de agenții economici, neamortizate integral până la data de 31.12.1998, duratele normale de funcționare rămase, în ani, se vor determina cu ajutorul relației:

DR= (1-DC/DV)DN în care:

DR – durata normală de funcționare rămasă, în ani;

DC – durata de funcționare consumată până la data de 31.12.1998, în ani;

DV25 – durata normală de funcționare după vechiul catalog, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 266/1994;

DN – durata normală de funcționare după noul catalog, în ani.

Exemplu:

O clădire de locuit are o durată normală de funcționare după vechiul catalog, cod 1.5.1. DV – 60 ani, o durată de funcționare consumată DC=30de ani și o durată normală de funcționare după noul catalog, cod 1.6.1. DN=50 ani. Atunci , durata de funcționare rămasă va fi:

DR = (1-30/60)50 = 25 de ani

10. Pentru mijloacele nou achiziționate după data de 01.01.1999 agenții economici vor înscrie duratele normale de funcționare conform prevederilor din catalog pentru codul de clasificare a activului respectiv.

11. Dacă pe parcursul vieții activului agentul economic constată că durata de funcționare normală conform catalogului nu este adecvată, atunci aceasta se va putea corecta, la sfârșit de an, pe baza unei analize pertinente, cu aprobarea consiliului de administrație.

Astfel, durata de funcționare normală se poate prelungi cu până la 20% față de durata prevăzută în catalog, ca urmare a efectuării unor cheltuieli ulterioare privind activul, care au condus la îmbunătățirea parametrilor față de valorile inițiale, sau ca urmare a unei politici eficiente de întreținere și de reparații, adoptată de agentul economic, care poate asigura o durată mai mare de funcționare rentabilă, cu venituri mai mari decât cheltuielile de exploatare.

De asemenea, durata de funcționare normală se poate reduce cu până la 20% față de durata prevăzută în structura pieței impun acest lucru.

12. Menținerea în continuare în funcționarea mijloacelor fixe care pot afecta protecția vieții, a sănătății și a mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian și naval, mașini de construcții și de gospodărie comunală, mașini de ridicat etc.) după durata de funcționare normală, majorată cu maximum 20% se va face numai pe baza avizului organismelor naționale de atestare competente.

La intrarea în patrimoniu, mijloacele fixe trebuie identificate ca obiecte de evidență stabilind, cumulativ, momentele – etape de parcurs:

Încadrarea în subdiviziunile de clasificare ce decurg din compararea denumirii activelor corporale din catalog cu caracteristicile constructive și funcționale ale acestuia și cu destinația în activitatea curentă a unității;

Codul de clasificare exprimat prin cifre în trepte;

Stabilirea duratei normale de funcționare (utilizare) în ani, care se calculează de la începutul lunii următoare celei de intrare în patrimoniu;

Numărul de inventar atribuit din partida corespunzătoare a registrului numerelor de inventar.

Numărul de inventar este un element accesoriu de evidență, specific numai mijloacelor fixe. El permite identificarea pe teren obiectelor de evidență, întrucât se înscrie distinct pe fiecare mijloc fix, inclusiv pe componentele acestuia. Pentru restabilirea numerelor de inventar, unitatea deschide documentul de evidență „Registrul numerelor de inventar”, în care se deschid partizi cuprinzând serii de numere pentru fiecare grupă de mijloace fixe, astfel:

Tabel nr. 2.3.

Partida de evidență se deschide pe serii de numere în care prima cifră trebuie să corespundă grupei de mijloace fixe. Mărimea numărului de inventar se fixează astfel încât să poată cuprinde toate obiectele de evidență din patrimoniu în această serie. Astfel, seria de numere poate fi formată din 3 – 6 cifre. Pentru a preveni eventuale surprize, numărul de inventar trebuie să fie format din atâtea cifre încât să poată cuprinde în seria rezervată întreaga materie contabilă specifică fiecărei grupe.

Aceste numere rămân atribute chiar dacă mijlocul fix este scos din patrimoniu. La numărul rămas liber, nu se mai înscrie alt mijloc fix. Modificarea numerelor de inventar se face numai după renumerotarea tuturor mijloacelor fixe cu prilejul unei inventarieri generale și totale.

Codul de clasificare se află în dependență directă de cunoașterea conținutului caracteristicilor potrivit unor criterii unanim acceptate.

Grupa 1 „Construcții”

Fac parte din această grupă și constituie obiect de evidență, fiecare construcție delimitată spațial și caracterizată printr-o anumită destinație func destinație funcl unei construcții cu mai multe destinații funcționale, care nu pot fi delimitate între ele, întreaga construcție se consideră un obiect de evidență și se încadrează în grupa clădirilor corespunzătoare destinației funcționale cu ponderea cea mai mare.

În componența construcției, în afara elementelor sale principale de construcție (fundație, pereți, planșee, acoperiș) intră și toate celelalte elemente care alcătuiesc un tot unic împreună cu clădirea propriu-zisă și care concură la realizarea funcției pentru care a fost construită, și anume:

Scări, terase și alte elemente de construcție propriu-zise;

Instalații interioare electrice de iluminat;

Instalații interioare sanitare (apă și canalizare);

Notă: instalațiile interioare sanitare care deservesc procesul tehnologic se includ în grupa conductelor tehnologice.

Instalații interioare de încălzire inclusiv centrala termică, dacă este situată în interiorul clădirii și satisface numai nevoile funcționale ale acesteia, fără a deservi și procesul tehnologic sau alte clădiri;

Instalații interioare de gaze (exclusiv cele tehnologice);

Instalații interioare de ventilație și condiționare a aerului, cu toate utilajele ce deservesc aceste instalații, la clădirile de locuit social-culturale și administrative;

Notă : instalațiile interioare de ventilație și condiționare a aerului la celelalte clădiri se consideră instalații tehnologice.

Instalații interioare de curenți slabi (telefon, radio, semnalizări) care nu sunt determinate de procesul tehnologic;

Ascensoare destinate transportului de persoane.

Observații generale cu privire la clădiri

Echipamentul tehnic al centralelor telefonice, inclusiv aparatajului, nu intră în componența clădirii, chiar dacă sunt situate în interiorul acesteia.

Instalații sanitare (apă și canalizare) de încălzire și gaze se includ în componența clădirii începând de la branșament (căminul de racord).

Instalațiile electrice, de telefoane, semnalizare, radio, TV și altele se includ în componența clădirii începând de la cofret sau de la tablourile terminale ale cablurilor.

Branșamentele, racordurile, căminele de racord, cofreturile, coloanele de cofret până la contoare, tablourile terminale și contoarele aparținând furnizorilor de apă, gaze și energie nu fac parte din clădire și constituie obiecte de evidență distincte.

Fundațiile și eșafodajele de susținere care servesc la amplasarea diferitelor mașini și utilaje și care sunt situate în interiorul clădirii nu intră în componența acesteia ci a mașinilor respective, cu excepția fundațiilor care constituie parte integrată a clădirii propriu-zise ca pardoseli sau planșee .

„Construcțiile speciale” sunt acele obiecte de construcții care nu îndeplinesc caracteristicile de clădiri și care au drept scop crearea condițiilor pentru desfășurarea proceselor de producție, comerț sau servicii ori pentru activitatea instituțiilor.

În categoria „Construcții speciale” se includ:

Piste și platforme exterioare, sonde, platforme de foraj marin, terenuri de extracție minieră, centrale hidroelectrice, centre termoelectrice, centrale nucleare, căi de rulare, rampe de încărcare-descărcare, puțuri, coșuri de fum, turnuri de răcire, etc. (industriale);

Heleștee, iazuri, bazine, ecluze și ascensoare, construcții și împrejmuiri pentru creșterea animalelor și păsărilor, sere, solarii, padocuri etc. (agricole);

Baraje, diguri, lacuri artificiale etc. (hidro);

Căi ferate, linii de tramvaie, alei, drumuri, autostrăzi cu accesoriile (trotuare, borne, parcaje, parapeți, marcaje, semne de circulație); prispe pentru aeroporturi; cheiuri și estacade pentru acostarea navelor, docuri uscate, canale pentru navigație, funiculare, poduri, viaducte, apeducte;

Tuneluri, cabine etc. (transporturi și telecomunicații);

Depozite, rampe, silozuri, pătule, budane, ghețării etc. (depozitare-comerț);

Rețele de alimentare sau iluminat și de forță (energie electrică);

Puțuri săpate sau forate, prize de apă, conducte pentru canalizare, castele de apă, stații de pompare a apei etc. (alimentare cu apă, canalizare, îmbunătățiri funciare);

Conducte de termoficare, conducte și branșamente pentru gaze, conducte tehnologice din construcții (transport lichide, gaze etc.);

Împrejmuiri, WC, panouri de afișaj și reclamă, băi publice și baze de tratament, centrale și puncte termice (alte construcții speciale).

Obiecte de evidență de natura construcțiilor cu această folosință „Construcții speciale” îl constituie fiecare construcție distinctă dotată cu toate elementele necesare îndeplinirii funcției pentru care este destinată. De exemplu:

Estacada pentru acostarea navelor cuprinde fundația stâlpii de reazem, suprastructura, etrierii liniei de estacadă, balustrada de protecție etc.

Podul cuprinde infrastructura , suprastructura, aparatele de reazem, calea de pod, trotuarul, balustrada de protecție etc.

Drumul cuprinde terasamentele cu consolidările, îmbrăcămintea și amenajările drumului, precum și apărătorile, coborârile, deversoarele, șanțurile de scurgere, podurile cu deschideri până la 10 m, trotuarele cu bordurile respective;

Rezervorul de depozitare cuprinde fundația, rezervorul propriu-zis, izolația, armăturile, dispozitivele de alimentare și evacuare, dispozitivele de vizitare, curățire, încălzire etc.

Conducte tehnologice sunt acele conducte din interiorul unității care fac legătura între mașinile producătoare de energie sau rețeaua exterioară de transport a energiei și utilajele de lucru precum și conductele care fac legătura între diferitele utilaje de lucru.

Construcțiile speciale continue și de mare lungime, liniile ferate, liniile telefonice, liniile de transport a energiei electrice, conductele magistrale, rețelele de distribuție, etc. se delimitează ca obiecte de evidență în funcție de partea deținută de unitățile care le au în administrare operativă, pe trasee.

Grupa 2. Echipamente tehnologice (Mașini, utilaje și instalații de lucru)

Prin „Echipamente tehnologice (Mașini, utilaje și instalații de lucru)”, se înțeleg acele mijloace de muncă care acționează direct (mecanic, termic, chimic) asupra obiectelor muncii și le modifică însușirile materiale (caracteristicile fizice, chimice, etc.).

În grupa „Echipamente tehnologice (Mașini, utilaje și instalații de lucru)”, obiect de evidență se consideră orice mașină, aparat, agregat și instalații cu toate dispozitivele, accesoriile, motoarele, aparatele de control și măsurare, împrejmuirea individuală și fundația (dacă au fundație proprie).

Pentru instalațiile complexe (din industria chimică, de prelucrare a țițeiului, industria siderurgică etc.), obiect de evidență îl constituie fiecare agregat sau utilaj de pe ultima treaptă a clasificării (subclasa, familia sau condițiile speciale de exploatare).

Grupa 3. Aparate și instalații de măsurare, control și reglare

Prin „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare” se înțeleg acele aparate și instalații care în mod independent se folosesc pentru operațiuni de măsurare, încercări tehnologice, reglare și comandă automată, analize, probe de laborator.

Din grupa „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare” fac parte:

Aparate și instalații de măsurarea mărimilor geometrice, mecanice și acustice:

Mărimi geometrice

Lungime: rigle, rulete, panglici, fire, mire, compase, șublere, micrometre, telemetre, altimetre;

Arie (planimetre, determinări de puncte);

Volum (capacitate) baloane cotate, cilindri gradați, pahare cotate, dozatoare volmetrice – de exemplu pentru carburanți etc. ;

Unghiuri: echere, raportoare, busole, nivele pentru nivelment, goniometre, teodolite, sextante, tachimetre.

Mărimi mecanice

Masa: greutatea etalon, balanțe (simple, compuse, normale, semiautomate și automate), bascule (zecimale, romane);

Forță: dinamometre;

Presiuni: manometre, vacuummetre, barometre;

Debit și cantitate de fluide: debit metru, contoare de volum pentru gaze și lichide.

Mărimi acustice: fenometre, microfoane, surse de zgomot, tuburi acustice, sonometre etc.

Aparate și instalații pentru măsurarea timpului, frecvenței și mărimilor cinematice:

Măsurare timpului: orologii cu cuarț, pendule, ceasornice, cronometre, cronografe, calculografe;

Măsurarea frecvenței: etaloane de frecvență, frecvențmetre;

Măsurarea vitezei și accelerației: vitezometre, anemometre, anemografe, stroboscoape;

Aparate de numărat rotații, impulsuri.

Aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor electrice, electromagnetice și radiometrice:

Măsurarea intensității curentului electric: ampermetre, miliampermetre, microampermetre etc. ;

Măsurarea tensiunii electrice: voltmetre etc. ;

Măsurarea puterii electrice: wattmetru etc. ;

Măsurarea energiei electrice: contoare de energie electrică, coulombometre etc.

Aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor termice și fotometrice.

Mărimi termice: termometre, termocupluri, lămpi de temperatură, pirometre, calorimetre.

Mărimi fotometrice: lămpi etalon de intensitate luminoasă, bancuri fotometrice, fotometre, aparate pentru măsurarea culorii.

Aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor analitice de material, de structură și de compoziție.

Aparate pentru măsurarea densității; aparate pentru măsurarea densității solidelor și lichidelor ( alcoolmetru, zaharimetre etc.).

Aparate și instalații pentru încercarea materialelor, elementelor și produselor: dilatometre, refractometre; polarimetre, calorimetre, aparate de condiționare, higrometre, pH-metre (aparate pentru măsurarea activității ionilor de hidrogen), mașini pentru încercări la tracțiune, fluaj, șoc, defectoscoape, duroscoape.

Utilaje și accesorii de laborator.

Aparate optice de vizare și examinare (microscoape, spectoscoape, cuptoare, autoclave), aparate și instalații termice, acustice, electrice (acumulatoare, transformatoare, stabilizatoare, redresoare) etc.

Instalații pentru comanda și reglarea automată a proceselor tehnologice pentru semnalizare și telemăsurare (instalații de comandă și reglare automată și semiautomată de procese tehnologice, stații meteorologice, stații meteorologice automate, radiosonde, radare meteorologice etc.).

Calculatoare electronice și echipamente periferice.

În grupa 3 „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare” se consideră obiect de evidență distinct fiecare aparat pentru măsurarea tuturor felurilor de mașini, pentru încercările tehnologice și controlul produselor, fiecare aparat sau instalație de comandă a unor procese tehnologice și de lucru, fiecare instalație de laborator dacă nu constituie parte componentă a unui utilaj.

Grupa 4. Mijloace de transport.

Prin „mijloace de transport” se înțeleg acele mijloace de muncă care prin mișcarea lor îndeplinesc funcția de deplasare în spațiu a bunurilor și a persoanelor.

Din cadrul grupei „mijloace de transport” fac parte:

Mijloace de transport feroviar: locomotivele, vagoane de marfă și călători, vagonete pentru transport de marfă subteran.

Mijloace de transport auto: autoturisme, microbuze, microbuze, motociclete, biciclete, autocamioane, autofurgonete, autocisterne, motociclete și triciclete pentru transportul de mărfuri, autotrailere etc.

Mijloace de transport naval: nave maritime de călători, remorchere, doc plutitor, nave fluviale, feriboturi, bacuri de trecere, bărci de agrement, bărci pescărești.

Mijloace de transport aerian: avioane pentru transport de călători, mărfuri, elicoptere, avioane cu destinație specială (lucrări agrosilvice, sanitare etc.)

Mijloace pentru transportul urban de călători: mijloace de transport electric urban pe șine, mijloace de transport electric orășenesc pe pneuri.

Utilaje și instalații de transport și ridicat, mecanisme de ridicat (vinciuri, trolii), macarale, ascensoare, transportoare, elevatoare, încărcătoare, împingătoare.

Mijloace de transport cu tracțiune animală.

În grupa 4 „Mijloace de transport” se consideră obiect de evidență distinct fiecare mijloc de transport feroviar, rutier, pe apă sau aerian, în totalitatea lui, așa cum este prevăzut pe ultima treaptă a clasificării mijloacelor fixe.

În componența unui mijloc de transport (locomotivă, autocamion, vapor, avion, etc.) se cuprind toate aparatele, dispozitivele, instalațiile etc. care fac parte integrantă din aceasta și care concură la realizarea funcțiunilor sale, de exemplu:

Instalația de încălzire și instalația electrică a vagoanelor;

Generatoarele, motoarele, aparatajul de navigație, mecanismele de încărcare și descărcare, mijloacele de salvare etc. care se află în dotarea navei;

Aparatele de navigație și radio- transmisie a avioanelor;

Roata de schimb, garnitura de scule, prelata, extinctorul la autovehicule;

Harnașamentul pentru mijloacele de transport cu tracțiune animală (dacă nu deservesc două mijloace de transport).

Obiectele gospodărești ce se află pe vapoare, vagoane mobilă, cazarment, veselă etc.) nu intră în componența acestora.

Grupa 5. Animale și plantații

Se consideră că fac parte din subgrupa „animale”, ca mijloace fixe, animalele de muncă și de reproducere:

Cai de reproducere și de muncă;

Boi și bivoli de muncă;

Vaci de lapte și tauri pentru reproducere;

Oi pentru reproducere;

Măgari și catâri.

Nu se includ în această grupă a mijloacelor fixe, animale tinere și la îngrășat, păsările și coloniile de albine, animalele din circuri și grădini zoologice.

Obiect de evidență se consideră fiecare animal.

Se consideră că fac parte din subgrupa „plantații” plantațiile de pomi fructiferi, plantațiile de viță de vie, plantațiile de hamei, răchităriile.

Obiectele de evidență în subgrupa „Plantații” se consideră fiecare plantație, pe specii și nu fiecare pom, astfel:

Plantații de meri, pruni, gutui, duzi, migdali, castani;

Plantații de cireși, vișini, piersici, aluni, caise;

Plantații de nuci;

Plantații de agriși, coacăze, trandafiri de dulceață;

Plantații de zmeură și alți arbuști și subarbuști (muri, căpșuni, smochini);

Plantații de hamei;

Răchitării;

Plantații de protecție și de consolidare a terenurilor:

Foioase și rășinoase;

Plopi, salcâmi și sălcii.

Grupa 6.Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Din această grupă fac parte unelte, dispozitive și instrumente folosite în industrie, construcții, agricultură, transporturi și telecomunicații, circulația mărfurilor, pentru frizerie, coafură, cosmetică, accesorii de producție, mobilier, aparatură birotică (mașini de scris, aparate de copiat) inventar gospodăresc (perdele, draperii, covoare).

2.4.3.2. Unitatea de evidență și evaluare a mijloacelor fixe

Pentru urmărirea modului de folosire a mijloacelor fixe și a modificărilor intervenite în componența acestora – este necesar ca evidența analitică a mijloacelor fixe să fie organizată pe fiecare obiect individual de inventar, care formează o unitate de evidență. Aceasta deoarece fiecare mijloc fix se deosebește de celelalte, chiar când sunt de același fel, printr-o serie de particularități proprii ca: felul construcției, valoarea de intrare, gradul de depreciere, data intrării în unitate etc.

Prin mijloc fix, ca obiect de evidență, se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte, cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent în totalitate o funcție distinctă. Obiectul de evidență se caracterizează prin desăvârșirea construcției, indivizibilitatea părților componente, folosirea independentă, izolarea în spațiu sau posibilitatea delimitării de alte elemente de evidență.

La evaluarea mijloacelor fixe, ca și a altor active, se disting trei momente: evaluarea la intrarea, respectiv ieșirea din patrimoniu, la inventarierea și la închiderea exercițiului (bilanț).

Mijloacele fixe la intrarea în patrimoniu se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare (valoarea contabilă), prin care se înțelege:

Costul de achiziție pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros, puse în funcțiune ca atare; acesta cuprinde prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile (taxe vamale), cheltuieli de transport, aprovizionare, instalare și probele tehnologice până la punerea în funcțiune;

Costul de producție pentru mijloacele fixe construite sau produse de către unitățile patrimoniale include valoarea materialelor consumate, costurile salariale directe și o cotă a cheltuielilor indirecte legate de fabricația acestora;

Valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ținând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe obținute cu titlul gratuit;

Valoarea de aport, acceptată de părți, pentru mijloacele fixe la intrare în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc. conform contractelor de asociere și a statutului;

Valoarea rezultată ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe în baza unei dispoziții legale expuse.

Reevaluarea mijloacelor fixe constă în operația de stabilire a valorii actuale a fiecărui mijloc , existent în patrimoniu, în funcție de utilitatea, prețul și gradul de uzură al acestuia. În acest caz valoarea de intrare se modifică, fiind înlocuită cu valoarea lor actuală.

La ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor, acestea se evaluează la valoarea contabilă.

Bunurile de natura imobilizărilor se evaluează la inventariere individual, fiecare obiect de evidență la valoarea de inventar, stabilă în funcțiune de utilitatea bunului pentru întreprindere și pentru prețul pieței.

Valorile de inventar pentru imobilizările corporale și necorporale trebuie să țină seama de amortizarea lor, în sensul scăderii acesteia din valoarea de intrare. Deci, ea reprezintă valoarea netă contabilă rezultată din planul de amortizare, cu excepția cazurilor când valoarea actuală este inferioară valorii nete contabile.

La încheierea exercițiului, imobilizările se evaluează și se reflectă în bilanț, la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii, procedându-se în felul următor:

Diferențele cantitative, constatate în plus dintre situația scriptică din contabilitatea și situația faptică de pe teren se înregistrează în contabilitatea pentru punerea de acord a acesteia cu realitatea;

Diferențele rezultate din compararea valorii de intrare (contabilă) și valoarea de inventar potrivit principiului prudenței, sunt tratate astfel:

Dacă valoarea de inventar a imobilizărilor este mai mare decât valoarea de intrare, plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate, ele menținându-se la valoarea de intrare, fiind o majorare incertă;

Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare a imobilizărilor se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, în cazul în care deprecierea este ireversibilă, sau prin provizioane când deprecierea este reversibilă.

Rezultă că activele imobilizate rămân înregistrate în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare (contabilă).

2.4.3.3. Organizarea documentației primare și a evidenței operative a mijloacelor fixe

Organizarea rațională a evidenței operative și a contabilității mijloacelor fixe cere ca în cadrul fiecărei unități patrimoniale nomenclatorul și circuitul documentelor primare să fie astfel conceput încât să permită consemnarea completă și la timp a tuturor operațiunilor privind mișcarea mijloacelor fixe.

În funcție de operațiile economice care intervin în activitatea agenților economici, de căile de intrare și destinație a ieșirilor se întocmesc documente specifice.

Intrarea mijloacelor fixe în gestiune poate avea loc prin achiziționarea cu titlu oneros, aport în natură de la asociați la constituirea capitalului social, din producție proprie, donații sau plusuri la inventar, iar în folosință temporară prin concesiune, locație de gestiune și închiriere.

Indiferent de modul de intrare în gestiune, pe baza documentelor justificative ce evidențiază căile de intrare a imobilizărilor, se face recepția mijlocului fix, consemnată în Procesul-verbal de recepție, care cuprinde date privind: denumirea mijlocului fix, categoria în care se încadrează, valoarea de intrare, durate de funcționare în ani etc.

Procesul-verbal de recepție se emite, pe baza documentelor justificative, care diferă în funcție de căile de intrare în gestiune, și anume:

Intrare prin cumpărare cu titlul oneros este consemnată în Factura întocmită de furnizor, Avizul de însoțire a mărfii și Contractul de vânzare-cumpărare;

Aportul în natură de la asociați la constituirea capitalului social este reliefat în Contractul de societate și documentele de expertiză tehnică ce evidențiază caracteristicile mijloacele fixe, valoarea estimată, gradul de uzură etc.

Valoarea și caracteristicile imobilizărilor din producție proprie sunt reflectate în Proiectele și devizele lucrărilor, Fișa de cont analitic pentru costuri efective etc.

Intrarea imobilizărilor prin concesionare, locație de gestiune, închidere se oglindește în Procesul-verbal de predare-primire, ce are la bază Contractul de concesiune, locație de gestiune sau închidere, în care se evidențiază părțile contractante, obiectul contractului , termenul, obligațiile reciproce ale părților, alte clauze.

Mișcarea mijloacelor fixe de la o secție la alta, de la un serviciu la altul, în cadrul aceleiași unități, se consemnează în Bonul de mișcare a mijloacelor fixe. Acesta servește la justificarea predării-primirii mijlocului fix între două locuri de păstrare, însoțindu-l în timpul transportului și la înregistrarea lui în evidența operativă și în contabilitatea analitică.

Mijloacele fixe pot ieși definitiv din gestiune prin casare, vânzare, donație, iar temporar prin concesiune, locație de gestiune și închiriere.

Casarea, adică scoaterea definitivă din funcțiune a mijloacelor fixe prin demontare, dărâmare etc. este consemnată în următoarele documente:

Specificația privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din funcțiune (casare) întocmită de secțiile, laboratoarele sau serviciile care propun casarea, prin care aceasta se motivează.

Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, de declanșare a unor bunuri materiale elaborate de către comisia de casare, reprezintă documentul prin care se constată îndeplinirea condițiilor de casare și ca document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate.

Pentru a se stabili existența efectivă a mijloacelor fixe pe locuri de folosință (secții, ateliere, servicii) și pe responsabili, folosirea judicioasă și integritatea acestora, se utilizează Lista de inventariere și de evidență a mijloacelor fixe. Ea servește și la inventarierea mijloacelor fixe și a consemnării rezultatelor ei, fără a fi necesară întocmirea altor documente.

Formularul se completează, la începutul anului de către compartimentul contabil-financiar, pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analitică a mijloacelor fixe și se predă responsabililor pe locuri de folosință. Aceștia vor opera în listă, în cursul anului, toate mișcările intervenite (intrări, ieșiri), pe baza documentelor primare: bon de mișcare, Proces-verbal de recepție, de casare etc. La finele anului, formularul este predat comisiei de inventariere, care va înscrie datele privind inventarierea și rezultatele ei. După inventariere, formularul se reține la contabilitate, pe baza lui întocmindu-se nun nou formular pentru anul următor.

2.4.3.4. Organizarea contabilității analitice a mijloacelor fixe

Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe trebuie astfel organizată să asigure individualizarea fiecărui mijloc fix, cunoașterea existenței și mișcării lor pe locuri de folosință și a gradului de depreciere pe structura categoriilor de mijloace fixe. De aceea, evidența se organizează pe locuri de folosință (secții, subunități, laboratoare, servicii etc.) pe categorii de mijloace fixe și în cadrul acestora pe obiecte de evidență.

Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se poate ține fie folosind Registrul numerelor de inventar și Fișa mijlocului fix fie utilizând Registrul pentru evidența mijloacelor fixe.

Unitățile patrimoniale dispun de mijloace fixe numeroase, care se deosebesc între ele din punct de vedere al construcției, însușirilor tehnice, destinației gradului de depreciere etc. De aceea, pentru identificarea cu ușurință a fiecărui mijloc fix și pentru a se asigura controlul lor, indiferent de locul de folosință, se atribuie fiecărui obiect ce trebuie evidențiat un număr de inventar (simbol cifric), care se înscrie pe el și în toate documentele ce privesc mijlocul fix respectiv. Această evidență se realizează cu ajutorul Registrului numerelor de inventar, în care se înscrie denumirea fiecărui mijloc fix intrat, caracteristicile de identificare și numărul de inventar ce i se atribuie, în ordinea succesivă a numerelor. Pentru fiecare categorie de mijloace fixe se rezervă o anumită serie de numere, în vederea intercalării ulterioare a unui mijloc fix intrat. Numerele de inventar ale mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau vândute nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate ulterior, ci ele rămân libere până la o nouă renumerotare.

După înscrierea mijlocului fix în „Registrul numerelor de inventar”, se completează Fișa mijlocului fix – care cuprinde datele privind denumirea, numărul de inventar, codul de clasificare, valoarea de intrare, durata de serviciu normală, norma de amortizare, data punerii în funcțiune, amortizarea calculată etc. Fișele mijloacelor fixe se păstrează în cartoteci, pe categorii de mijloace fixe, în ordinea codurilor și pe locuri de folosință.

Registrul pentru contabilitatea analitică a mijloacelor fixe, utilizat la unitățile mici, se completează de către contabilitate și cuprinde aceleași date ca și Fișa mijlocului fix, servind și la stabilirea numerelor de inventar în scopul identificării mijloacelor fixe.

INTRARE MIȘCĂRI INTERNE IESIRE

ces verbal Bon de mișcare Proces-verbal

PRIMARE de recepție a mijloacelor fixe de casare

Factura

Aviz de însoțire

CONTABILITATEA Registrul Fișa mijlocului fix Centralizatorul

ANLITICĂ numerelor mijloacelor fixe

de inventar pe categorii și

locuri

EVIDENȚA Lista de inventariere

OPERATIVĂ a mijloacelor fixe

INVENTAR

CONTABILITATEA Fișa de cont sintetic sau Jurnale

SINTETICĂ

BILANȚ

Organizarea contabilității și a evidenței operative a mijloacelor fixe

Datele caracteristice ale utilajelor sunt prevăzute în Livretul utilajului, care se păstrează la compartimentul tehnic.

In figură este prezentată schema organizării contabilității mijloacelor fixe și a evidenței operative a acestora.

2.4.3.5. Organizarea contabilității sintetice a mijloacelor fixe

Contabilitatea sintetică a existenței mijloacelor fixe se organizează cu ajutorul contului 212 „Mijloace fixe” desfășurat pe conturi sintetice de gradul II pe cele opt categorii de mijloace fixe, și anume:

2121 Construcții

2122 Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)

2123 Aparate și instalații de măsurare, control și reglare

2124 Mijloace de transport

2125 Animale de muncă și plantații

2126 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor materiale și umane și alte imobilizări corporale.

Din punct de vedere al conținutului economic, sunt conturi de active imobilizate, din grupa imobilizărilor corporale, iar după funcția lor contabilă este de, conturi de activ.

Se debitează cu valoarea mijloacelor fixe achiziționate prin creditul contului 404 „Furnizori și imobilizări”, realizate din producție proprie prin creditul contului 722 „Venituri din producția de imobilizări corporale”, aduse ca aport de către acționari și asociați prin creditul contului 456 „Decontări cu asociații privind capitalul”; sau primite ca donații, cu titlu gratuit, prin creditul contului 131 „Subvenții pentru investiții”, cu valoarea imobilizărilor corporale în curs, terminate, recepționate și puse în funcțiune prin creditul contului 231 „Imobilizări corporale în curs”.

Se creditează cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe complet amortizate, scoase din funcțiune sau vândute, prin debitul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”; cu valoare de intrare a mijloacelor fixe, incomplet amortizate, scoase din funcțiune prin creditul conturilor 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” cu valoarea amortizării și a contului 6718 „Alte cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune” cu valoarea neamortizată; cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe vândute, incomplet amortizat, prin creditul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” (cu valoarea amortizării) și a contului 6721 „Cheltuieli privind activele cedate” cu valoare neamortizată; cu valoarea mijloacelor fixe retrase în corespondență cu debitul conturilor 108 „Contul întreprinzătorului” și 456 „Decontări cu asociații privind capitalul”.

Soldul debitor exprimă valoarea mijloacelor fixe în gestiune.

Operațiunilor privitoare la conturile 2121-2128, reflectate în contabilitatea sintetică, se prezintă schematic astfel:

Tabel nr. 2.4.

Debit 212 „Mijloace fixe” Credit

2.5. Contabilitatea imobilizărilor corporale, în curs

Imobilizările corporale în curs sunt acele imobilizări corporale aflate în curs de finalizare, al căror cost va fi cunoscut după terminarea procesului investițional când vor fi supuse recepției și punerii în funcțiune.

Ele reprezintă investițiile în curs de execuție efectuate în regie proprie sau în antrepriză, evaluate la costul de producție, respectiv costul de achiziție, reprezentând prețul de deviz al investiției. Acestea se trec de regulă în categoria mijloacelor fixe după recepție, dare în folosință, sau punere în funcțiune.

Imobilizările în curs corporale se evidențiază prin contul 231 „Imobilizări în curs corporale”. Acesta are ca obiect de înregistrare cheltuielile efectuate pentru investiții în regie proprie și antrepriză și a avansurilor acordate furnizorilor pentru obținerea de mijloace fixe, sau pentru executarea de amenajări la terenuri. Este un cont de active imobilizate din grupa conturilor de imobilizări în curs, deci cont de activ.

Se debitează cu valoarea imobilizărilor corporale în curs facturate de către furnizori prin creditul contului 404 „Furnizori de imobilizări”; cu valoarea imobilizărilor aduse ca aport la constituirea capitalului social prin creditul contului 456 „Decontări cu asociații privind capitalul”; cu costul de producție a imobilizărilor executate în regie proprie prin creditul contului 722 „Venituri din producție ale imobilizărilor corporale”; cu valoarea avansurilor acordate furnizoarelor din conturile de disponibilități bănești prin creditul contului 512 „Conturi curente la bănci”, respectiv 531 „Casa”.

Se creditează cu valoarea imobilizărilor corporale terminate, recepționate și puse în funcțiune prin debitul conturilor 212 „Mijloace fixe” și 2112 „Amenajări de terenuri” cu valoarea amenajărilor recepționate; cu valoarea avansurilor decontate de furnizori prin debitul contului 404 „Furnizori de imobilizări”.

Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție, adică neterminate.

Operațiile privitoare la contul 231 „Imobilizări corporale în curs” reflectate în contabilitatea sintetică se prezintă, schematic , astfel:

Tabel nr. 2.5.

Debit 231 „Imobilizări corporale în curs” Credit

În cazul executării imobilizărilor în curs corporale în regie proprie, toate cheltuielile efectuate se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli din clasa 6 „Cheltuieli”, clasă ce evidențiază cheltuielile pe elemente primare indiferent de destinație pentru întreaga activitate a unității patrimoniale, prin creditul conturilor ce arată sursa consumului, felul cheltuielilor (Clasa 3 „Conturi de stocuri”, clasa 4 „conturi de terți”, clasa 5 „Conturi de trezorerie”). La finele exercițiului (lunar, trimestrial, anual), așa cum prevăd regulamentele fiscale, se decontează costul efectiv al lucrărilor de investiții aflate în curs de execuție, prin transformarea lor în venituri pentru a contrabalansa cheltuielile deja efectuate prin conturile de cheltuieli pe elemente primare (clasa 6) în vederea calculării rezultatului exercițiului (profit sau pierderi). Ca urmare contul de imobilizări în curs 231 „Imobilizări în curs corporale” se debitează prin creditul conturilor de venituri din producția de imobilizări (721 „Venituri din producția de imobilizări necorporale”, 722 „Venituri din producția de imobilizări corporale”).

Producția de imobilizări constituie un venit din exploatare, reprezentat de costul lucrărilor și a cheltuielilor efectuate pentru unitate în scopul obținerii de imobilizării corporale și necorporale.

Din punct de vedere fiscal, producția de imobilizări este supusă taxei pe valoarea adăugată în regim de deductibilitate integral, dacă unitatea realizează exclusiv operații supuse TVA.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale pe care le-a efectuat. La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locație de gestiune valoarea investițiilor executate la mijloacele luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unității care le-a efectuat și se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.

2.6. Contabilitatea deprecierii imobilizărilor corporale

Imobilizările sunt supuse unui proces de depreciere prin care își pierd în timp, treptat, din valoarea de utilitate și din potențialul lor economic.

După caracteristicile de manifestare, se cunosc două categorii de deprecieri:

Deprecieri ireversibile, ca urmare a uzurii fizice și morale a activelor imobilizate. Pentru aceste deprecieri există posibilitatea determinării mărimii valorii care se depreciază în timp, prin procedee și sisteme de amortizare.

Imobilizările financiare, datorită caracteristicilor și naturii lor, nu se depreciază sistematic și ca atare nu sunt supuse amortizării.

Deprecieri reversibile constau în posibilitatea ca în perioada următoare activele imobilizate (necorporale, corporale, în curs și financiare) să cunoască o scădere a valorii lor de utilitate și prin aceasta, prețul lor de piață (prețul posibil de valorificare) să fie inferior valorii lor de intrare (înregistrare). O asemenea depreciere se estimează la sfârșitul exercițiului cu prilejul inventarierii, astfel încât prin calcul să se facă o evaluare reală în bilanț a activului imobilizat.

Întrucât deprecierile reversibile sunt probabile, deci nu sunt certe, efectul lor este preluat și reglat în calculele de gestiune, prin sistemul provizioanelor.

2.6.1. Conținutul, rolul, importanța și modalități de calcul a amortizării

Amortizarea este anuitatea (cota anuală) din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii ireversibile și care se recuperează prin includerea, sau trecerea pe cheltuielile fiecărui exercițiu și apoi deducerea acestor cheltuieli din veniturile obținute.

În literatura de specialitate franceză, prin amortizare se înțelege: „constatarea contabilă” a scăderii valorii imobilizărilor datorită uzurii, trecerii timpului, progresului tehnic sau altor cauze. Acesta are rolul de a rectifica valoarea imobilizărilor cu totalul deprecierilor pe care le-au suferit în timpul exercițiului și implicit asupra rezultatului exercițiului respectiv. Rezultă că sensul noțiunii de amortizare nu este diferit, ea reprezentând o recuperare din cheltuielile fiecărui exercițiu a deprecierii ireversibile a imobilizărilor.

Amortizarea se alocă la fondul de dezvoltare, pentru a asigura resursele financiare necesare înlocuirii imobilizărilor scoase din funcțiune.

Privită în timp, amortizarea constituie procesul de repartiție a prețului de achiziție (valoarea contabilă) a imobilizărilor pe mai multe exerciții, în funcție de durata de utilizare. Ea se referă la :

Reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzurii lor;

Trecerea eșalonată pe cheltuieli a imobilizărilor necorporale.

Această repartizare în timp a amortizării ia forma unui plan de amortizare (tabloul previzional al fiecărei imobilizări).

Rezultă că amortizarea presupune două aspecte: economic și financiar.

Aspectul economic se referă la includerea în cheltuielile fiecărui exercițiu a sumei reprezentând deprecierile suferite de imobilizări.

Din punct de vedere financiar, prin recuperarea amortizării la încasarea prețului produselor vândute se constituie fondurile pentru a înlocui imobilizările depreciate, fie pentru a realiza alte investiții. Amortizarea fiind o cheltuială fără plată efectivă, sumele recuperate prin preț sunt resurse financiare pentru noi imobilizări.

Amortismentul are un statut juridic, fiscal. Amortizarea este o obligație ce decurge din principiul prudenței, întrucât unitatea care nu amortizează imobilizările își supraestimează activul și rezultatul. La închiderea exercițiului – în bilanț, imobilizările apar la valoarea netă rezultată prin scăderea din valoare de intrare (contabilă) a amortizării și provizioanelor.

Amortismentul unei imobilizări depinde de trei parametri: valoarea de amortizat, durata amortismentului și de metoda de calcul folosită.

Valoarea de amortizat reprezintă valoarea de intrare a imobilizărilor (prețul de achiziție de producție etc.) fiind numită și valoarea de origine. Rezultă că amortizarea se calculează plecând de la costul istoric al imobilizării supuse amortizării, practica utilizată în cele mai multe țări. În țările unde normele de elaborare a bilanțului contabil sunt independente de cele pentru întocmirea bilanțului fiscal (SUA, Marea Britanie, Belgia etc.), amortizarea luată în considerare la bilanțul contabil poate fi calculată și pe baza valorii de reînlocuire a imobilizării.

Durata amortismentului depinde de timpul de folosință a imobilizărilor, care diferă în funcție de țara, categoria și natura lor. Astfel, în Franța și în alte țări, organismele publice propun durate cu titlu indicativ, iar unitățile patrimoniale, în funcție de condițiile concrete stabilesc durata de viață. În SUA duratele legale de amortizare (reglementare) sunt inferioare duratei de utilizare a bunului. În România se stabilesc de către Guvern și se revizuiesc la cinci ani.

Potrivit surselor de drept contabil din România constituie obiect al amortizării toate imobilizările corporale – cu excepțiile următoare: lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții, precum și terenurile, inclusiv cele împădurite, cu excepția terenurilor cu destinație economică obținute prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor. Plantațiile tinere și plantațiile de protecție sunt scutite de calculul amortizării până la trecerea pe rod a plantațiilor tinere și cinci ani a plantațiilor de protecție.

La imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe, care au o structură complexă, deprecierea se produce sub acțiunea a două categorii de factori:

Uzura fizică generată de folosirea și funcționarea în proces de producție, de exploatare etc.

Uzura morală determinată de evoluția tehnicii, apariția de noi mașini, utilaje cu performanțe mai ridicate (randament, productivitate, precizie, costuri, etc.).

Durata de funcționare a mijloacelor fixe se determină în ani de funcționare și variază în funcție de natura bunurilor și poate fi: durată normală, consumată și durată rămasă.

Durata normală de funcționare (Dn) este prestabilită prin legea amortizării pe baza uno9r determinări tehnice și economice pe categorii de mijloace fixe. Aceasta asigură ca pentru aceeași categorie de mijloace fixe să se opereze de către toți agenții economici cu durată similară de folosință.

Durata consumată (Dc) reprezintă perioada în ani de la punerea în funcțiune până la un moment dat.

Durata de serviciu rămasă (Dr) exprimă perioada în ani cât mijlocul fix mai poate funcționa până la scoaterea din funcțiune, ținând seama de uzura lui.

Prin însumarea duratei de serviciu consumată (Dc) cu cea rămasă rezultă durata de serviciu estimată (De) în funcție de aceasta se determină gradul de uzură fizică estimată (Uz %) prin relația:

Uz % = Dc/De*100

În România, pentru mijloace fixe aflate în gestiunea întreprinderii până la 31.XII.1994 pentru calcularea duratei de amortizare s-a avut în vedere durata de utilizare normală rămasă, determinată pe baza relației:

DUR=(1-DSC/DS) * DU în care:

DUR = durata normală de utilizare rămasă, în ani;

DSC = durata de serviciu consumată de la data punerii în funcțiune a mijlocului fix până la 31.XII.1994, în ani;

DS = durata de serviciu normală a mijlocului fix conform Legii nr. 62/1968, modificată prin Decretul nr. 393/1976, în ani;

DU = durata normală de utilizare (durata de amortizare) a mijlocului fix conform „Catalogului privind duratele normale de funcționare și clasificarea mijloacelor fixe”, în ani.

O asemenea prevedere s-a modificat ulterior prin Normele nr. 180200/24.01.1995 emise de Ministerul Finanțelor, potrivit cărora începând cu 01.01.1994, durata normală de utilizare rămasă = durata normală de utilizare rămasă la 01.01.1994, determinată potrivit relației de mai sus, minus 2 luni aferente anului 1994, plus 60 luni în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 15/1994.

Pentru mijloacele fixe, intrate după 31.XII.1994, duratele normale de utilizare sunt cele stabilite în catalogul mai sus menționat.

Întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale și necorporale potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, utilizând unul din regimurile: amortizare liniară, amortizare degresivă și amortizare accelerată.

Competențele de aprobare a regimului de amortizare liniară sau degresivă revin adunării generale a acționarilor. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de către Ministerul Finanțelor, la propunerea Adunării generale a acționarilor.

Amortizarea liniară constă din calcularea și alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizate pe toată durata normală de funcționare exprimată în ani.

Relațiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt:

Amortizarea anuală = Valoarea contabilă * Rata anuală a

(anuitatea amortizării) de intrare amortizării (cota medie anuală

de amortizare

Rata anuală a amortizării = 100/Durata normală de utilizare

O problemă a calculului amortizării este aceea în care, se produc intrări și ieșiri de active imobilizate. Deci, rata anuală a amortizării trebuie recalculată în funcție de durata efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni sau 360 de zile. Este problema denumită în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării. Aceasta se poate calcula în funcție de zile, luni, semestre sau folosire anuală.

Exemplu: Dacă un mijloc fix în valoare de 9.000.000 lei a intrat pe data de 15 martie, durata de folosință cinci ani,

Prorata temporis = (100/5) *(285 zile folosite/360 zile folosire anuală)

Anuitatea amortizării = 9.000.000*(100/5)*(285/360)

Dacă se ia în considerare luna, la intrare se ia în calcul întreaga lună dacă operația se produce până la ziua de 15 și se exclude în situația în care operația se produce după 15 ale lunii. Similar se procedează și la ieșire. Nu este exclusă nici varianta în care se ia în calcul luna următoare celei de intrare, indiferent de ziua când se produce operația și se exclude luna următoare celei de ieșire.

Dacă intră în calcul semestrul, pentru intrări se ia în calcul ½ din anuitatea amortizării anului de intrare, iar în cazul ieșirilor se exclude ½ din anuitatea amortizării anului de ieșire privind mijloacele fixe în cauză.

Pentru modelul contabil românesc, fără ca prorata amortizării să fie formalizată în mod expres, sensul în care poate fi interpretată se poate desprinde din Ordinul nr. 16805/30.12.1994 al Ministerului Finanțelor și Comisia Națională de Statistică. În concordanță cu acest ordin, valoarea medie anuală a mijloacelor fixe intrate (Vmai) sau de ieșire (Vmae)se determină pe baza relației:

Vmai sau Vmae = (Vi (e)*t) / 12 unde:

Vi (e) reprezintă valoarea contabilă de intrare a mijloacelor fixe intrate sau valoarea contabilă de ieșire a mijloacelor fixe ieșite;

T = numărul de luni întregi, din luna următoare, celei de intrare a mijloacelor fixe până la sfârșitul anului- respectiv, numărul de luni întregi din luna următoare celei de ieșire a mijloacelor fixe până la sfârșitul anului.

Ca urmare a precizărilor de mai sus, prorata amortizării se calculează în raport de luna următoare celei în care s-a produs intrarea sau ieșirea.

Față de interpretarea de mai sus, se poate desprinde o a doua situație pornind de la precizările făcute în normele de aplicare a Legii nr. 15/1994 a amortizării cu privire la documentele de recepție a mijloacelor fixe puse în funcțiune. Precizările care se fac în acest sens sunt „de la data achiziționării”, „de la data terminării construcției” etc. În consecință, prorata amortizării se calculează în funcție de numărul de zile de folosire în cursul anului.

Sistemul liniar constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe (diminuată cu valoarea reziduală) pe toată durata de funcționare stabilită (normală) în zile și ani. Acesta este sistemul de amortizare de „drept comun”, adică metoda fiscală normală, prin care imobilizările pot fi amortizate legal.

Metoda presupune calcularea amortizării pe an (A), denumită și anuitate sau dotație, după relația:

A = valoare de intrare (origine) / n(durata), iar cota procentuală K = 100/n %.

Amortizarea se calculează la valoarea de intrare a mijloacelor fixe de la data punerii în folosință a acesteia.

Pentru a demonstra sistemele de amortizare se ia ca exemplu un bun, cunoscând următoarele date:

– valoarea de intrare a bunului 10.000.000 lei

– durata 5 ani

– punerea în funcțiune 1 iulie an N

A/an = 10.000.000 lei / 5 ani = 2.000.000 lei

% 100/5 = 20%

Tabloul de amortizare fix în sistemul liniar se reprezintă în tabelul următor.

Tabel nr. 2.6.

Tablou (plan) de amortizare după sistemul liniar

-lei-

Prima anuitate este redusă proporțional cu timpul de utilizare efectivă (în zile), iar ultima este stabilită astfel încât totalul amortizării să fie egal cu valoarea de origine.

Amortizarea liniară este clasică, tradițională și simplă, fiind cea mai folosită datorită uniformităților cheltuielilor exercițiului și a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează tendința unităților patrimoniale de eludare a fiscalității, însă nu șine seama de influența progresului tehnic, respectiv uzura morală.

Sistemul acesta se poate aplica la imobilizări de natura imobilelor, mobilierului, animalelor, plantațiilor etc.

Sistemul liniar constituie baza de calcul a celorlalte sisteme de amortizare.

Sistemul de amortizare degresiv, în comparație cu cel liniar , presupune accelerarea progresului de amortizare în primii ani de la punerea în funcțiune. Amortizarea se poate calcula:

Prin calcularea unei cate constante la o valoare descrescătoare;

Prin aplicarea unei rate degresive la o valoare constantă.

Amortizarea degresivă cu cotă constantă aplicată la o valoare descrescătoare se utilizează în multe țări (Franța, Germania, SUA, Belgia, Austria, România etc.) fiind considerată o amortizare fiscală legală. Cotele de amortizare degresive constante se obțin prin aplicarea cotelor de amortizare liniare cu un coeficient prevăzut de lege, care variază după durata de funcționare (viață) a bunului, și anume:

1,5 pentru durata de viață 2-5 ani;

2 pentru durata de viață 5-10 ani;

2,5 pentru durata de viață 10 ani.

În cazul utilizării acestui sistem, anuitățile vor descrește; fiecare dintre ele rezultă prin aplicarea cotei procentuale constante la valoarea netă contabilă a imobilizărilor la începutul exercițiului. Totalul amortismentului la finele fiecărui exercițiu trebuie să fie cel puțin egal cu amortismentul liniar.

Tabloul de amortizare în sistemul degresiv pentru mijlocul fix exemplificat, în metoda liniară, se prezintă în tabelul 2.7.

Tabel nr. 2.7.

Tabloul de amortizare în sistemul degresiv cu cotă constantă

-lei-

Cota de amortizare 20%*2 = 40% se aplică la valoarea netă contabilă (sistem SOFFY), practicată îndeosebi în SUA și presupune calcularea amortizării pe baza raportului.

Numărul de ordine descrescătoare al anului considerat (Y).

Suma numerelor naturale corespunzătoare duratei de funcționare (1+2+3+…+n).

Amortizarea aferentă anului Y rezultă:

AY = n-y+1/1+2+3…n * Valoarea de amortizat

Pentru mijlocul fix exemplificat, tabloul de amortizare degresivă cu rată descrescătoare se prezintă în tabelul 2.8.

Tabel nr.2.8.

Tabloul de amortizare în sistem degresiv cu cotă descrescătoare

-lei-

Amortizarea aferentă anului Y rezultă:

A2 =(5-2+1)/15 * 10.000.000 lei = 4/15 * 10.000.000 lei = 2.666.400 lei

Pot fi amortizate după sistemul degresiv numai bunurile noi (mașini și utilaje destinate procesului de fabricație, de exploatare, instalații producătoare de energie, clădiri industriale etc.), fiind asimilate acestora și cele renovate.

Amortismentul degresiv este facultativ.

Întreprinderea poate să-l prefere celui liniar, putând reveni la amortismentul liniar după ce a practicat amortismentul degresiv, cu condiția ca anuitățile să se calculeze la valoarea netă contabilă.

Utilizarea metodei degresive de amortizare permite unităților să realizeze economii șa impozitul pe profit la începutul perioadei de viață a imobilizărilor, ca urmare a creșterii cheltuielilor de exploatare, care determină reducerea profitului impozabil.

Sistemul accelerat reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a valorii imobilizărilor pentru evitarea uzurii morale. El afectează profitul în sensul reducerii și pe această bază se micșorează impozitul datorat statului. Amortizarea accelerată, sau excepțională, constă în calcularea în exercițiul în care mijloacele fixe intră în activul unității a unei amortizări de până la limita prevăzută de lege (50%) din valoarea de intrare, apoi în anii următori se aplică amortizarea liniară, calculată la valoarea rămasă de amortizat.

Tabloul de amortizare în sistemul accelerat se prezintă în tabelul 2.9.

Tabel nr. 2.9.

Tabloul de amortizare în sistemul accelerat

-lei-

În afara acestor sisteme, prevăzute de legislație, se mai poate utiliza sistemul progresiv de amortizare.

Sistemul progresiv de amortizare este opus celui degresiv, caracterizându-se prin creșterea normelor de amortizare în fiecare an, conducând la obținerea unor fonduri de amortizare din ce în ce mai mari. Își are originea în aprecierea că mașinile, utilajele etc. se uzează mai puțin în primii ani de funcționare, dau maxim de randament fără a antrena cheltuieli sensibile de reparații și întreținere. Prezintă dezavantajul că nu ține seama de scăderea randamentului mijloacelor fixe, produce variații foarte mari ale amortizării în cheltuielile de exploatare, influențând profitul care este mai mare la începutul duratei de serviciu și mai mic la sfârșitul acesteia; de aceea se aplică mai rar.

Amortizarea se calculează prin relația:

A = Valoarea de amortizat/Totalul sumei numerelor anilor de viață = 10.000.000 lei/(1+2+3+4+5) = 10.000.000 lei/15 =666.600lei/an

În tabelul 2.10. se prezintă tabloul de amortizare în sistemul progresiv.

Tabel nr.2.10.

Tabloul de amortizare în sistemul progresiv

-lei-

În situația în care în gestiunea unității patrimoniale există mijloace fixe, pentru simplificarea calculelor amortizării anuale și lunare se poate utiliza norma medie unică de amortizare (n), normă predeterminată la începutul exercițiului, luând în considerare valoarea medie a mijloacelor fixe (Vma) și amortizarea totală determinată prin plan.

Norma medie de amortizare se calculează pe fiecare grupă de mijloace fixe, pentru care există cont de gradul I distinct, pe baza valorii medii anuale și a normelor analitice (Na) de amortizare stabilite în funcție de duratele de serviciu normale:

n = [(∑A1+A2+…+An)/∑Vma ] * At = (Vma + Na) / 100

valoarea medie anuală (Vma) corespunde timpului calculat în luni întregi, în care mijloacele fixe vor fi folosite în decursul unui an în întreprinderi. Pentru mijloace fixe existente în funcțiune la începutul anului și care se folosesc până la sfârșitul anului, valoarea medie corespunde cu valoarea de intrare (Vi ) a acestora.

Valoarea medie a mijloacelor fixe intrate (Vmi ), respectiv ieșire (Vme ) în cursul anului se stabilește prin relațiile:

Vi*T Ve * T1

Vmi = ─── ; Vme = ––––––

12 12

Deci, valoarea medie anuală (Vma) a mijloacelor fixe este egală cu:

Vma =Vi + Vmi- Vme în care T și T1 reprezintă numărul lunilor de funcționare, respectiv de nefuncționare până la finele anului; Vi, Ve – valoarea mijlocului fix intrat, respectiv ieșit din gestiune.

Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea normei unice la valoarea totală a mijloacelor fixe existente în gestiune.

Calculul global al amortizării

Metodele de amortizare analizate mai înainte sunt opozabile într-un sistem de calcul structural în condițiile în care obiectul amortizării se identifică cu obiectul singular sau complexul de obiecte prin care se delimitează unitatea de măsură și evidență a mijloacelor fixe. Convergente și complementare la aceste metode sunt cele globale.

Potrivit metodelor globale, amortizarea se calculează potrivit relațiilor :

Amortizarea globală = Valoarea medie anuală * Rata globală

a mijloacelor fixe a amortizării

Amortizarea anuală totală

Rata globală a amortizării = ––––––––––––––––––––––––

Valoarea contabilă medie anuală

a activelor amortizabile

Valoare = Valoarea contabilă + Valoarea contabilă medie – Valoarea contabilă

medie a mijloacelor fixe a mijloacelor fixe intrate medie a mijloacelor

anuală existente la începutul în cursul anului fixe ieșite în cursul

anului cursul anului anului

Pentru țara noastră o asemenea metodă se poate corela cu programul de amortizare al exercițiului depus la începutul exercițiului, odată cu declarația de venituri pentru exercițiul financiar, la Direcția generală a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat.

Pornind de la rata globală se poate calcula amortizarea efectivă pe baza relației:

Amortizarea = Soldul debitor al activelor * Rata globală a amortizării

Anuală efectivă imobilizate amortizabile la

închiderea exercițiului

2.6.2 Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale

Amortizarea înseamnă o scădere treptată a valorii de intrare a imobilizărilor cu o sumă ce corespunde uzurii, trecerii timpului, procesului tehnic sau altor cauze, în vederea aducerii lor la valoarea reală. Deci, amortizarea reprezintă rectificarea valorii contabile a imobilizărilor cu deprecierea ireversibilă. Ea presupune două aspecte: pe de o parte deprecierea valorii imobilizărilor și de pe altă parte recuperarea acestei deprecieri din cheltuielile fiecărui exercițiu.

Întrucât amortismentul este o cheltuială curentă normală de exploatare, el se va include în cheltuielile de exploatare , utilizând contul 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” și în unele cazuri excepționale (uzura utilajelor, mașinilor printr-o folosire intensivă la anumite produse etc.) în contul 6871 „Cheltuieli excepționale privind amortizarea imobilizărilor”, conturi de activ, care e debitează cu amortizarea inclusă în cheltuielile exercițiului.

Înregistrarea amortizării în contabilitate se poate face prin metoda directă sau indirectă.

Metoda directă constă în micșorarea valorii de intrare a imobilizărilor prin creditul conturilor de imobilizări, cu valoarea amortizării ce corespunde uzurii lor și creșterea concomitentă a cheltuielilor de exploatare a exercițiului în vederea recuperării acesteia.

6811 „Cheltuieli de exploatare = 212 „Mijloace fixe”

privind amortizarea imobilizărilor”

Metoda directă de înregistrare a amortizării nu este recomandată și practicată în metodologia contabilă, din următoarele considerente:

Creditarea conturilor de imobilizări, adică scăderea valorii de intrare, ar duce la un moment dat la soldarea conturilor, ceea ce șterge orice urmă de existență valorică în scripte a imobilizărilor, se ajunge la o lipsă a controlului, privind rectificarea contabilă a averii;

Valoarea de intrare constituie pe baza de calcul a amortizării, ceea ce impune menținerea acestei valori, în vederea recuperării în cadrul duratei normale de serviciu a valorii imobilizărilor;

Imobilizările corporale își păstrează nemodificate forma inițială pe întreaga perioadă de funcționare a lor;

Nu se cunoaște valoarea amortizării.

Din considerentele arătate, înregistrarea amortizării nu se face prin creditarea conturilor de imobilizări, ci în mod indirect (metoda indirectă) prin creditatea unor conturi de „Amortizări”. În acest scop se folosesc conturile din grupa 28 „Amortizări privind imobilizările” care cuprinde două conturi de gradul I 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” și 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”, ambele conturi fiind dezvoltate pe conturi sintetice de gradul II, după structura imbilizărilor. Cifra 8 în poziția a II-a din simbolul conturilor arată că este vorba de amortizări.

Contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II corespunzător diferitelor categorii de imobilizări corporale:

2810 „Amortizarea terenurilor”

2811 „Amortizarea construcțiilor”

2812 „Amortizarea echipamentelor tehnologice (mașinilor, utilajelor și instalațiilor de lucru)”

2813 „Amortizarea aparatelor și instalațiilor de măsură, control și reglare”

2814 „Amortizarea mijloacelor de transport”

2815 „Amortizarea animalelor de muncă și plantațiilor”

2816 „Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentului de protecție, valorilor materiale și umane și a altor active”

Conturile de amortizări sunt conturi rectificative ale valorii imobilizărilor, conturi de pasiv.

Se creditează cu amortizarea aferentă imobilizărilor în fiecare exercițiu, prin debitul conturilor , 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”, 6871 „Cheltuieli excepționale privind amortizarea imobilizărilor”, cu amortizarea transferată pentru imobilizările corporale utilizate în operații de participație, conform contractelor, în corespondență cu debitul contului 458 „Decontări din operații de participație”.

Se debitează la cesionare sau scoaterea din gestiune a imobilizărilor cu amortizarea aferentă acestora prin creditul conturilor de imobilizări corporale. Soldul creditor arată amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente în gestiune.

Reflectarea în contabilitate a amortizării imobilizărilor corporale se schimbă schematic astfel:

1. Trecerea pe cheltuieli a amortizării

6811 „Cheltuieli de exploatare = %

privind amortizarea imobilizărilor 281 „Amortizarea imobilizărilor corporale”

2810 … 2818

2. Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale scoase din gestiune sau vândute.

281 „Amortizarea imobilizărilor = %

corporale”

2810 … 2818 2112 „Amenajări de terenuri”

212 „Mijloace fixe”

2121 … 2128

2.6.3 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale și în curs

Activele imobilizate pot suferi în anumite perioade deprecieri ale valorii contabile atunci când valoarea de inventar stabilită cu ocazia inventarierii este inferioară valorii furnizate de contabilitate.

Când deprecierea imobilizărilor este temporară, deci reversibilă, se constituie provizioanele de depreciere. Ele sunt destinate să acopere un risc posibil să se producă într-un exercițiu financiar viitor.

Sunt supuse deprecierii reversibile, pentru care se constituie, în principiu, provizioane, imobilizările neamortizabile. Pentru imobilizările corporale care, după cum se știe, sunt amortizabile, se constituie provizioane numai în situația în care există diferențe în minus între valoarea de inventar, stabilită cu ocazia inventarierii patrimoniului, și valoarea netă contabilă se obține prin scăderea amortizării imobilizărilor din valoarea de înregistrare (de intrare) a acestora.

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale, a imobilizărilor în curs se constituie pe seama cheltuielilor, la sfârșitul unui exercițiu financiar cu ocazia inventarierii și se majorează, se diminuează sau se anulează în exercițiul viitor.

La sfârșitul exercițiilor următoare, cu ocazia unei noi inventarieri sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor, în urma analizării provizioanelor constituite pentru deprecieri, se procedează astfel:

Dacă deprecierea imobilizărilor este mai mare decât provizionul constituit, se constituie un provizion suplimentar, pentru diferență;

Dacă deprecierea imobilizărilor este mai mică decât provizionul constituit, diferența diminuează provizionul și se înregistrează la venituri;

Dacă provizionul constituit devine fără obiect, ca urmare a ieșirii din patrimoniu a imobilizărilor pentru care a fost constituit, provizionul se anulează și se înregistrează la venituri.

Pentru reflectarea în contabilitate a provizioanelor se folosesc conturi rectificative a valorii imobilizărilor, cu deprecierea reversibilă, conturi de pasiv, simbolizate cu cifra 9 în poziția a II-a. De pildă, dacă imobilizările corporale au simbolul grupei 21 „Imobilizări corporale”, prin intercalarea cifrei 9 în poziția a doua a rezultat contul 29 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”.

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale privesc deprecierea reversibilă a terenurilor, amenajărilor de teren și a mijloacelor fixe.

Contabilitatea sintetică a provizioanelor în cauză cu ajutorul contului 291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale” care:

După conținutul economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a imobilizărilor;

După funcția contabilă este un cont de pasiv;

Se creditează cu provizioanele constituite sau majorate pentru deprecierea imobilizărilor corporale;

Se debitează cu provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale anulate sau diminuate;

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale existente în patrimoniu la sfârșitul exercițiului financiar;

Se desfășoară pe analitice deschise pe obiecte generatoare de provizioane.

Operațiile privitoare la contul 291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”, reflectate în contabilitatea sintetică se prezintă schematic astfel:

Tabel nr.2.11.

Debit 291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale” Credit

Imobilizările în curs, corporale, pot suferi la finele exercițiului financiar deprecieri reversibile, pentru care se constituie provizioane de depreciere.

Contabilitatea sintetică a acestor provizioane se realizează cu ajutorul contului 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs” care:

După conținutul economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a imobilizărilor;

După funcția contabilă este un cont de pasiv;

Se creditează cu provizioanele constituite sau majorate pentru deprecierea imobilizărilor în curs;

Se debitează cu provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor în curs anulate sau diminuate;

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor în curs existente;

Se desfășoară pe analitice deschise pe obiecte generatoare de provizioane.

Operațiile privitoare la contul 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs” reflectate în contabilitatea sintetică se prezintă schematic, astfel:

Tabel nr.2.12.

Debit 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs” Credit

CAP. III Organizarea contabilității operațiilor privind imobilizările corporale la S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.

3.1. Contabilitatea operațiilor privind intrările de mobilizări corporale

În general, la nivelul unei societăți, intrarea imobilizărilor corporale se poate realiza prin aporturile în natură de proprietar, achiziționate cu titlu oneros (contra plată), construcția și producția proprie, obținute cu titlu gratuit prin donația sau plusuri la inventar, precum și prin asocierea, fuziunea sau achiziția de întreprinderi.

În cazul S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. s-au înregistrat doar intrări de imobilizări corporale prin achiziții cu titlu oneros.

Documentul justificativ, în cazul intrării prin achiziții cu titlu oneros, este „factura”. Totodată, se întocmește „procesul-verbal” corespunzător naturii și destinației activului imobilizat:

Procesul-verbal de recepție, pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenții, unelte, accesorii de producție, mijloace de transport auto, animale etc.)

Procesul-verbal de recepție provizorie, în cazul utilajelor care necesită montaj, precum și clădirile și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice;

Procesul-verbal de punere în funcțiune, pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice;

Procesul-verbal de constatare finală, pentru sondele de injecție, precum și sondele provenite din lucrările geotehnice care au dat rezultate.

Exemple de achiziții de imobilizări corporale efectuate de S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.:

În data de 15.11.2001, S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. achiziționează de la S.C. „ASSITEC”S.R.L., pe baza Facturii Nr. 9497632, un laptop Toshiba, în valoare de 39.341.127 lei, TVA 19%. La recepția mijlocului fix se întocmește Procesul-verbal de recepție a mijlocului fix Nr. 37/15.11.2001.

Se achită furnizorul pe baza C.E.C. / Chitanța Nr. 117, scadența la 18.11.2001.

Achiziție laptop: Factura Nr. 9497632/15.11.2001

% = 404 Furnizori de imobilizări 46.815.914

2123 „Aparate și instalații de măsurare, 39.341.127

control și reglare”

4426 „TVA deductibilă” 7.474.814

Plata furnizorului: C.E.C. / Chitanța Nr. 118/18.11.2001

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 46.815.914

Societatea achiziționează pe baza Facturii Nr. 9947579 din data de 26.10.2001 2 calculatoare PC PENTIUM II/III, la prețul de 14.386.900+TVA 19%. Se anexează și Procesul-verbal de recepție a mijloacelor fixe Nr. 35/26.10.2001, respectiv Nr. 36/26.10.2001.

Se achită integral furnizorul, pe baza C.E.C. /Chitanța Nr. 75, scadența la 30.10.2001.

Achiziție calculatoare: Factura Nr.9497579/26.10.2001.

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 38.644.298

2123 „Aparate și instalații de măsurare, 32.474.200

control și reglare”

4426 „TVA deductibilă” 6.170.098

Plata furnizorului C.E.C. / Chitanța Nr. 75/30.10.2001

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 38.644.298

Pe bază de Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, se cumpără în 01.0202001 de la Pirici Ștefan Valentin, un autotractor marca Volvo, cu numărul de înmatriculare TM-08 ERO, la prețul de 750.000.000 lei.

Recepția vehiculului se face în aceeași zi pe baza Procesului-verbal de recepție Nr. 1/01.02.2002. Plata se face integral.

Achiziție vehicul: C.V.C. 3591/01.02.2002

2124 „Mijloace de transport” = 404 „Furnizori de imobilizări” 750.000.000

achitare furnizor: O.P. 12/01.02.2002

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 750.000.000

S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. cumpără de la Rochianu Milica Eugenia, pe bazaContractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, o izotermă, având numărul de înmatriculare MH-01 RAM, la prețul de 40.000.000 lei. Recepția izotermei se se face în ziua cumpărării, pe baza Procesului-verbal de recepție Nr. 26/06.09.2001.

Plata se face prin bancă, pe baza Ordinului de plată emis la 10.09.2001.

Achiziție izotermă: C.V.C. 2874/06.09.2001

2124 „Mijloace de transport” = 404 „Furnizori de imobilizări” 40.000.000

Achitare furnizor: O.P. 125/10.09.2001

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 40.000.000

Pe baza Facturii Nr. 1837107 din 28.02.2002, S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. achiziționează de la S.C. „SERVOLEX” S.R.L. o semiremorcă trailer, la prețul de 160.000.000, +TVA 19%. În aceeași zi se face recepția mijlocului fix achiziționat pe baza Procesului-verbal de recepție Nr. 3/28.02.2002.

Achiziție semiremorcă: Factura Nr. 1837107/28.02.2002.

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 190.400.000

2124 „Mijloace de transport” 160.000.000

4426 „TVA deductibilă” 30.400.000

La data de 19.12.2001 S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. contractează achiziționarea unei basculante de 50 tone, acordându-i furnizorului S.C. „BALDENIS”S.R.L. un avans de 168.863.193 lei, + TVA 32.084.007 lei.

În data de 20.01.2001 se primește factura furnizorului și se recepționează mijlocul fix în valoare de 400.000.000 lei.

Se regularizează plata cu furnizorul, diferența de plătit stingându-se prin acceptarea unui bilet la ordin, scadent la 15.03.2002.

Plata avansului aferent: Factura Nr. 2554073/19.12.2001.

409 „Furnizori-debitori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 200.947.200

Înregistrarea facturii și recepția imobilizării: Factura Nr.2554073/20.01.2002.

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 476.000.000

2124 „Mijloace de transport” 400.000.000

4426 „TVA deductibilă” 76.000.000

Regularizarea plății furnizorului, acceptarea B.O.

404 „Furnizori de imobilizări” = % 476.000.000

409 „Furnizori-debitori” 200.947.200

405 „Efecte de plată pentru 275.052.800

imobilizări”

Plata efectului comercial la 15.03.2002:

405 „Efecte de plată pentru imobilizări = 5121 „Conturi la bănci în lei” 275.052.800

În 31.08.2001, S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. achiziționează pe baza Facturii 2005853, de la S.C. „VICTOR&SOHN EXIM”S.R.L. 3 motostivuitoare la prețul de 116.246.498 lei/buc., +TVA 19% și un miniescavator tip Jfron la prețul de 155.462.185, +TVA 19%. Recepția acestora se face în aceeași zi conform Proceselor-verbale de recepție Nr. 21, 22, 23, respectiv 24 /31.08.2001.

Furnizorul se va achita cu Ordin de plată, în termen de 10 zile.

Achiziții 3 motostivuitoare, 1 miniescavator: Factura 2005853/31.08.2001

3 * 116.246.498 = 348.749.495 valoare fără TVA

348.749.495 * 19% = 66.260.505 TVA aferent

Total pentru motostivuitoare = 415.000.000

155.462.185 * 19% = 29.537.815

155.462.185

Total pentru miniescavator = 185.000.000

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 600.000.000

2124 „Mijloace de transport” 504.201.680

4426 „TVA deductibilă” 95.798.320

Plata furnizorului: O.P 236/10.09.2001

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 600.000.000

La data de 31.05.2001 se primește Factura Nr. 280166 de la S.C. „AZUR” S.A. pentru un teren de 4933 mp în valoare de 1.594.328.665 lei, + TVA 19% și clădirile industriale achiziționate, în valoare de 936.251.335 lei, + TVA 19%. S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. a achitat furnizorului avansuri conform Facturilor:

Factura Nr. 280091 /21.03.2001 758.091 /21.03.2001 758.a Nr.280093 /30.03.2001 500.000.000, +TVA 95.000.000

Factura Nr.280100 /27.04.2001 644.550.000, +TVA 122.464.500

TOTAL 1.902.830.000, +TVA 361.537.700

Plata avansului:

409 „Furnizori-debitori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2.264.367.700

Înregistrarea facturii și recepția mijlocului fix: Factura Nr. 280166/31.05.2001 și Procesul-verbal de recepție a mijlocului fix Nr. 14/31.05.2001

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 3.011.390.200

2121 „Construcții” 936.251.335

2111 „Terenuri” 1.594.328.665

4426 „TVA deductibilă” 480.810.200

Regularizarea plății furnizorului:

404 „Furnizori de imobilizări” = % 3.011.390.200

409 „Furnizori-debitori” 2.264.367.700

5121 „Conturi la bănci în lei” 747.022.500

În data de 01.06.2001 S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. achiziționează de la Ivan Gheorghe și Sarosi Francisc un imobil în valoare de 250.000.000 lei, constând din teren și construcții, în suprafață de 479 mp. La data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare, societatea a achitat suma de 82.000.000 lei, urmând ca diferența de preț de 168.000.000 lei, să se achite în 3 rate egale după cum urmează: prima rată (56.000.000 lei) la data 15.06.2001, a doua rată (56.000.000 lei) la 15.07.2001 și a treia rată ( 56.000.000 lei) la 15.08.2001.

Recepția imobilului se face la data de 01.06.2001, conform Procesului-verbal de recepție Nr. 15/01.06.2001.

Achiziție imobil: C.V.C./01.06.2001

2121 „Construcții” = 404 „Furnizori de imobilizări” 250.000.000

Achitare furnizor:

O.P./01.06.2001 404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 82.000.000

O.P./15.06.2001 404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 56.000.000

O.P./15.07.2001 404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 56.000.000

O.P./15.08.2001 404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 56.000.000

3.2.Contabilitatea operațiilor privind ieșirile de imobilizări corporale

În general, operațiile privind ieșirea imobilizărilor corporale se individualizează sub forma scoaterii din funcțiune, prin vânzare la licitație sau cesionare sau datorită unor operații excepționale (lipsuri la inventar, degradări).

Exemplificare:

S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. vinde, conform Facturii Nr. 2461024 din data de 15.10.2001, un autoturism Daewoo, tip Tico.

Cumpărătorul Martin Dimitiu achită societății suma de 23.000.000 lei, inclusiv TVA.

Se mai cunosc următoarele:

– valoarea amortizării până la 15.10.2001 21.197.145 lei

– valoarea de intrare 39.652.389 lei

Înregistrarea în contabilitate:

Înregistrarea Facturii:

461 „Debitori diverși” = % 23.000.000

7721 „Venituri din cedarea 19.327.731

activelor

4427 „TVA colectată” 3.672.269

Înregistrarea ieșirii mijlocului fix:

% = 2124 „Mijloace de transport” 39.652.389

2814 „Amortizarea mijloacelor 21.197.145

de transport”

6721 „Cheltuieli privind activele 18.455.244

cedate”

Societatea vinde o autoutilitară Furgonetă Mercedes Benz în baza Facturii Nr. 8782291 din data de 08.03.2001, la prețul de 166.567.260 fără TVA 19%. Cumpărătorul este S.C. „ORION ROMÂNIA” S.A.

La data vânzării autoutilitara nu era amortizată, valoarea de intrare a acesteia fiind de 163.000.000 lei.

Înregistrarea Facturii:

461 „Debitori diverși” = % 198.215.039

7721 „Venituri din cedarea activelor” 166.567.260

4427 „TVA colectată” 31.647.779

Scoaterea din gestiune a mijlocului fix văndut:

6721 „Cheltuieli privind activele = 2124 „Mijloace de transport” 163.000.000

cedate”

În data de 18.09.2001, conform Facturii Nr. 2456343, S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. vinde lui Popa Vasile o autoutilitară Roman, amortizată parțial, la prețul de 33.300.000 lei, inclusiv TVA.

Valoarea de intrare a autoutilitarei este de 38.703.856 lei, amortizarea calculată și înregistrată până în momentul vânzării este de 11.442.830 lei.

Vânzarea autoutilitarei:

461 „Debitori diverși” = % 33.300.000

7721 „Venituri din cedarea activelor” 27.983.193

4427 „TVA colectată” 5.316.807

Scăderea din gestiune:

% = 2124 „Mijloace de transport” 38.703.856

2814 „Amortizarea mijloacelor 11.442.830

de transport”

6721 „Cheltuieli privind activele 27.261.026

cedate”

În data de 14.05.2001, conform Facturii Nr. 8783648, Mihailovici Petru cumpără de la S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. un autoturism Daewoo, tip Espero, la prețul de 50.000.000 lei, inclusiv TVA.

Valoarea de intrare a autoturismului este de 40.245.790 lei, amortizarea calculată și înregistrată fiind de 11.255.000 lei.

Înregistrarea facturii:

461 „Debitori diverși” = % 50.000.000

7721 „Venituri din cedarea activelor” 42.016.807

4427 „TVA colectată” 7.983.193

Descărcarea gestiunii:

% = 2124 „Mijloace de transport” 40.245.790

2814 „Amortizarea mijloacelor 11.255.000

de transport”

6721 „Cheltuieli privind activele 28.990.790

cedate”

Conform Fișei de calcul a amortizării, se înregistrează amortizarea lunară a următoarelor mijloace fixe:

Imobil Begersău, având o durată normală de funcționare de 40 ani, valoarea contabilă 997.097.280 lei.

Amortizarea lunară = = 2.077.286

cal cota de amortizare = = 2,5%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2811”Amortizarea 2.077.286

privind amortizarea imobilizărilor” construcțiilor”

Atelier sudură, a cărui durată de funcționare este de 10 ani și valoarea de intrare de 42.551.760 lei.

Amortizarea lunară = = 354.598

cal = = 10%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2811”Amortizarea 354.598

privind amortizarea imobilizărilor” construcțiilor”

Cositoare Sthil, care se amortizează în 4 ani, valoarea de amortizare fiind de 8.313.456 lei.

Amortizarea lunară = = 173.197

cal = = 25%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2812”Amortizarea 173.197

privind amortizarea imobilizărilor” echipamentelor tehnologice”

Laptop Toshiba, durata normală de funcționare 3 ani , valoare de intrare 31.652.280 lei.

Amortizarea lunară = = 879.142

cal = = 33,33%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2813”Amortizarea aparatelor și instalațiilor 879.142

privind amortizarea imobilizărilor” instalațiilor de măsură, control și reglare”

Automacara, durata normală de funcționare 6 ani, valoare contabilă 6.021.864 lei

Amortizarea lunară = = 83.604

cal = = 16,66%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2814”Amortizare 83.604

privind amortizarea imobilizărilor” mijloacelor de transport”

Tractor rutier, durata de amortizare 5 ani, valoare supusă amortizării 19.500.000 lei

Amortizarea lunară = = 325.000

cal = = 20%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2814”Amortizare 325.000

privind amortizarea imobilizărilor” mijloacelor de transport”

Mobilier, care se amortizează pe o durată de 14 ani, valoarea de intrare fiind 11.625.432 lei

Amortizarea lunară = = 69.171

cal = = 7,14%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2816”Amortizarea mobilierului, 325.000

privind amortizarea imobilizărilor” aparaturii birotice, echipamentului

de protecție, valorilor materiale și

umane și a altor active”

3.3. Contabilitatea operațiilor privind imobilizările în curs

Imobilizările în curs corporale sunt evaluate la costul de producție respectiv la costul de achiziție, reprezentând prețul de deviz al investiției. Acestea se tec, de regulă, în categoria mijloacelor fixe după recepția și darea în folosință sau punerea în funcțiune.

Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs este organizată distinct, pe baza documentației tehnico-economice. Astfel, principalele documente în care se consemnează operațiunile de proiectare, aprobare, executare și decontare a investițiilor sunt:

Proiectul de execuție cu nota de prezentare;

Devizul general – cuprinde soluțiile tehnice, arhitectura, valoarea de deviz pe obiecte de categorii și categorii de lucrări;

Devize pe obiecte – precizează cheltuielile determinate de executarea obiectului proiectat, rezultat în urma consemnării valorii devizelor pe stadii fizice;

Devize pe categorii de lucrări – stabilesc prețul lucrării de construcție, instalații hidrofuge, instalații sanitare;

Contracte de antrepriză;

Situațiile de plată;

Procesele verbale de recepție (parțială sau totală), de punere în funcțiune.

Exemplu:

S.C. COVA GHERA&CO S.R.L. face o investiție în regim propriu, în vederea obținerii unui mijloc fix.

Consumurile înregistrate în timpul exercițiului sunt:

Materii prime 14.000.000 lei

Materiale consumabile 1.500.000 lei

Salarii datorate personalului 8.000.000 lei

Contribuția la asigurările sociale 32%

Contribuția la fondul de șomaj

Lucrări executate de terți și facturate, reprezentând transportul de bunuri 1.200.000 lei

Înregistrarea consumului de materii prime și materiale:

600 „Cheltuieli cu materiile prime” = 300”Materii prime” 14.000.000

601 „Cheltuieli cu materiale consumabile” = 301 „Materiale consumabile” 1.500.000

Înregistrarea salariilor datorate personalului:

641„Cheltuieli cu salariile datorate = 421”Personal-remunerații datorate 8.000.000

personalului” datorate”

Înregistrarea contribuției la asigurările sociale:

6451„Cheltuieli privind contribuția = 4311”Contribuția unității la asigurările 2.560.000

unității la asigurările sociale” asigurările sociale”

Înregistrarea contribuției la fondul de șomaj

6452„Cheltuieli privind contribuția = 4371 „Contribuția unității la fondul de 560.000

unității la fondul de șomaj” șomaj”

Înregistrarea lucrărilor executate de terți:

624 „Cheltuieli cu transportul = 401 „Furnizori” 1.200.000

de bunuri și personal”

2.Potrivit art. 26 din precizările aprobate prin OMF nr. 33/1996, reflectarea în contabilitate a producției de imobilizări se face lunar, la nivelul costurilor de producție. La sfârșitul lunii, se înregistrează producția neterminată pusă în funcțiune parțial, dar pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, în valoare de 27.820.000 lei, adică suma totală a cheltuielilor.

231 „Imobilizări corporale în curs” = 722 „Venituri din producția 27.820.000

de imobilizări corporale”

3. La sfârșitul perioadei, se închid conturile de venituri și cheltuieli:

Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 „Profit și pierdere” = % 27.820.000

600 „Cheltuieli cu materiile prime” 14.000.000

601 „Cheltuieli cu materiale consumabile” 1.500.000

641„Cheltuieli cu salariile datorate personalului” 8.000.000

6451„Cheltuieli privind contribuția unității

la asigurările sociale” 2.500.000

6452„Cheltuieli privind contribuția unității la

fondul de șomaj” 560.000

624„Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal” 1.200.000

închiderea contului de venituri:

722 „Venituri din producția = 121”Profit și pierdere” 27.820.000

de imobilizări corporale”

La terminarea investiției, în anul următor se menționează și se pune în funcțiune mijlocul fix la costul de producție de 95.000.000 lei:

212 „Mijloace fixe” = % 95.000.000

231 „Imobilizări în curs corporale” 27.820.000

722„Venituri din producția de imobilizări

corporale” 67.180.000

– se înregistrează TVA de 19% (95.000.000*19% = 18.050.000)

4426 „TVA deductibilă” = 4427 „TVA colectată” 18.050.000

Atunci când prorata de conducere a TVA nu este 100%, partea nedeductibilă de TVA mărește costul total al imobilizării.

Considerând prorata de deducere a TVA, 90%, TVA deductibilă rezultă astfel:

TVA colectată = 95.000.000*19% = 18.050.000

TVA deductibilă = 18.050.000*90% = 16.245.000

TVA nedeductibilă = 18.050.000-16.245.000 = 1.805.000, sumă care va mări valoarea mijlocului fix:

% = 4427 „TVA colectată” 18.050.000

212 „Mijloace fixe” 1.805.000

4426 „TVA deductibilă” 16.245.000

CAP. IV Analiza utilizării imobilizărilor corporale și a reflectării în performanțele economico-financiare ale S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.

4.1. Analiza utilizării imobilizărilor corporale

Pornind de la datele furnizate de bilanțul contabil încheiat la 31.12.2001 putem calcula indicatori pe baza cărora se vor stabili concluziile cu privire la gestiunea și structura activelor imobilizate de natura imobilizărilor corporale.

Analiza structurii activului

Pentru început, vom calcula rata activelor imobilizate (Rai ) care reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent, reflectând și gradul de investire a capitalului în firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare a activului.

Active Imobilizate Nete

Rai =

Total Activ

Dacă, în dinamică rata activelor imobilizate prezintă o tendință de creștere, atunci ponderea imobilizărilor în total activ crește față de perioada de bază, ca efect al modificării într-o proporție mai mare a valorii imobilizărilor fixe în raport cu valoarea activului, situație favorabilă dacă este dată de modificarea cifrei de afaceri într-o proporție mai mare decât cea a valorii imobilizărilor, reflectând o accelerare a vitezei de rotație. Dacă, în dinamică rata activelor imobilizate prezintă o tendință de reducere, atunci ponderea imobilizărilor scade fașă de perioada de bază, situație favorabilă doar dacă este dată de modificarea cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii imobilizărilor, însemnând o accelerare a vitezei de rotație.

Tabel nr. 4.1.

GRADUL DE IMOBILIZARE A ACTIVULUI TOTAL

– mii lei –

Ca1 = 82.500.155 mii lei

Ca0 = 71.076.226 mii lei

Valoarea netă a scăzut puțin (cu 1,29) datorită faptului că activele totale au crescut mai mult decât imobilizările, această creștere a activului total fiind urmarea sporirii într-un ritm mai rapid a activelor circulante față de imobilizările nete, ceea ce are efect pozitiv asupra lichidității firmei, dat fiind faptul că nu asistăm la un proces dezinvestire.

Valorile ratei în cei 2 ani pot fi considerate normale. Situația nu se consideră ca fiind pozitivă deoarece este asociată unei scăderi a vitezei de rotație a activelor imobilizate prin veniturile totale.

O altă rată pe care o voi calcula și care corespunde mai bine cu tema lucrării este rata imobilizărilor corporale (Ric) care arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări sau greutatea specifică a activelor imobilizate corporale și depinde de specificul activității desfășurate. Indicatorul mai reflectă și ponderea investițiilor materiale în total investiții; de asemenea, indică și flexibilitatea firmei la schimbările cerințelor pieței și ale tehnologiilor.

Imobilizări corporale

Ric =

Active imobilizate nete

Mărimea acestui indicator depinde de natura activității, fiind mult lai ridicat în cazul ramurilor din industria grea care solicită o mai slabă dotare tehnică. La firmele din același sector de activitate, rata depinde de opțiunile strategice, de politica de dezvoltare, de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea. O valoare mare a acestei rate reflectă o conversie mai dificilă a activelor în disponibilități.

Tabel nr. 4.2.

RATA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

– mii lei –

Valoarea ratei pe parcursul întregii perioade este foarte mare (peste 95 %), însă s-a redus în anul 2001 față de 2000 cu 0,5. valoarea ridicată a ratei ne sugerează o conversie mai dificilă a activelor în disponibilități, de asemenea putem aprecia că ponderea investițiilor materiale este foarte mare, aproape egală cu totalul investițiilor.

Viteza de rotație prin cifra de afaceri scade de la un an la altul, dar într-un ritm foarte redus, deci putem aprecia totuși că este o situație favorabilă pentru că nu se poate vorbi de un proces de dezinvestire, ci a unei utilizări sporite a imobilizărilor corporale. Se asigură că și flexibilitatea firmei la schimbările mediului extern.

Structura imobilizărilor corporale arată compoziția pe elemente a investițiilor materiale reflectată de:

rata terenurilor;

-rata mijloacelor fixe, care reflectă investițiile legate direct de activitatea de exploatare;

-rata imobilizărilor corporale în curs, care ar trebui să tindă spre minim reflectând investiții corporale nefinalizate.

Tabel nr. 4.3.

STRUCTURA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

– mii lei –

Rata mijloacelor fixe este mare, ea înregistrează o tendință de scădere, totuși putem spune că ponderea în mijloace productive este ridicată, ceea ce este favorabil pentru firmă. Rata terenurilor este în creștere de le 8,037% la 11,769%, ceea ce semnifică faptul că au scăzut investițiile în mijloace fixe pentru a spori investițiile în terenuri. Imobilizările în curs au înregistrat o tendință de creștere, ceea ce reflectă că firma dispune de investiții în curs și nefinalizate, pe care nu a reușit să le încorporeze în mijloace fixe.

Analiza gestiunii activelor imobilizate

Gestionarea resurselor trebuie să asigure realizarea integrală și la termen a obiectului de activitate, obținerea unor produse și servicii de calitate superioară, competitive pe piață, valorificarea superioară a potențialului resurselor. Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează cu ajutorul vitezei de rotație, prin care se măsoară durata în timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare. Ratele de gestiune măsoară durata de transformare a activelor în lichidități și durata de reînnoire a datoriilor.

Viteza de rotație a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului) reflectă eficiența utilizării imobilizărilor (investițiilor) firmei. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor imobilizate nete este de 4 rotații, care corespunde unui termen mediu de revenire sub forma bănească inițială de 90 zile.

Creșterea vitezei de rotație evidențiază creșterea eficienței utilizării activelor imobilizate, reducerea duratei de recuperare a lor sub formă bănească (creșterea gradului de lichiditate a activului), îmbunătățirea structurii activelor imobilizate în corelație cu specificul activității. Principalul efect al accelerării vitezei de rotație este relaxarea financiară.

Tabel nr. 4.4.

VITEZA DE ROTAȚIE A ACTIVELOR IMOBILIZATE

– mii lei –

R (+)sau P(-) = -(dz1 – dz0)* Vt1/365

În anul 2001, activele imobilizate se roteau prin veniturile totale de 2,61 ori, recuperându-se sub forma inițială bănească într-un termen mediu de 140 zile. Față de anul 2000, numărul de rotații a scăzut cu 0,11 rotații, iar durata medie în zile a unei rotațiia crescut cu 6 zile, ceea ce înseamnă creșterea duratei medii de recuperare a lor sub forma bănească inițială (presiune financiară de aproape 1,5 miliarde).

În aceste condiții, pentru îmbunătățirea nivelului și evoluției ratei se pot lua următoarele măsuri:

optimizarea structurii activelor imobilizate, în sensul creșterii ponderii mijloacelor fixe active;

reducerea consumului specific de imobilizări la unitatea de venit, respectiv creșterea randamentului imobilizărilor.

4.2. Concluzii și propuneri

Întreprinderea este un organism complex, care în desfășurarea activității sale își asumă atât drepturi cât și obligații, iar statutul său juridic servește ca suport noțiunii de patrimoniu definit prin relații cu terții, care dau naștere creanțelor și datoriilor. În cadrul economiei de piață, întreprinderea angajează cu capital, capital care apoi se va afla într-un continuu proces de transformare și/sau de fabricație, în vederea furnizării pe piață de bunuri și servicii și mai ales în scopul obținerii de profit.

Deoarece capitalul agenților economici poate fi plasat în bunuri și valori, adică în active care își recuperează valoarea presupune o imobilizare pe un timp mai îndelungat a resurselor.

Pentru aceste categorii de imobilizări de capital care ăți recuperează valoarea într-un timp mai îndelungat, contabilitatea trebuie să reflecte separat, prin conturi care să delimiteze diferitele categorii de imobilizări și să le controleze modul de recuperare, de depreciere și valorificare a lor, în activitatea economică.

Terenurile și mijloacele fixe sunt imobilizările corporale:

deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau pentru prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Pornind de la definiția clasică a mijloacelor fixe și a terenurilor putem face distincția dintre imobilizările corporale și alte categorii de active:

Distincția dintre imobilizări corporale și stocuri

Delimitarea imobilizărilor corporale de stocuri se bazează pe îndeplinirea cumulativă a celor două criterii (durata de utilizare mai mare de un an și limita valorică minimă stabilită prin lege).

Exemple:

bunurile, mijloace de muncă ce nu îndeplinesc cumulativ condițiile de durată și valoare: valoarea acestora este considerată de mică valoare sau de scurtă durată, amortizabile, ele vor fi trecute în stocuri sub denumirea de obiecte de inventar;

trecerea unui calculator din stocul unei întreprinderi care produce și (sau comercializează calculatoare, în uzul propriu al societății cumpărătoare, implică trecerea acestui bun din categoria stocurilor (active circulante) în categoria imobilizărilor corporale.

Distincția dintre imobilizările corporale și cheltuieli

Pentru elementele deja existente, cheltuielile au caracter de:

Exploatare – dacă au ca rezultat menținerea bunului în stare de funcționare;

Imobilizări – dacă au ca rezultat o creștere a valorii unei imobilizări, sau o creștere a duratei sale probabile de utilizare (exemplu: cheltuielile legate de modernizarea unei linii de fabricație)

Pentru elementele noi, cheltuielile care au ca rezultat intrarea unui element nou destinat să rămână durabil în patrimoniu constituie imobilizări (exemplu: cheltuielile ocazionate de punerea în funcțiune a unui mijloc fix).

În cazul întreținerilor și reparațiilor, cheltuielile au ca efect menținerea, întreținerea sau repunerea în stare normală de funcționare a imobilizărilor, deci când aceste operații nu conduc la creșterea valorii sau duratei de viață a imobilizărilor, ele constituie cheltuieli de exploatare.

Poziția financiară

Elementele legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt activele, datoriile și capitalul propriu.

Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii viitoare pentru întreprindere.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui, în mod indirect la fluxul de numerar și echivalente ale numerarului către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar4 sau echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieșirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de producție care micșorează costurile.

De obicei, o întreprindere își utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorințele și necesitățile clienților; datorită faptului că aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorințe sau necesități, clienții sunt dispuși să plătească pentru a obține, contribuind astfel la fluxul de trezorerie al întreprinderii. Numerarul în sine conferă un avantaj pentru că se impune față de celelalte resurse.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active pot intra în întreprindere în mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:

Utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producția de bunuri destinate vânzării de către întreprindere;

Schimbat cu alte active;

Utilizat pentru stingerea unei datorii; sau

Repartizat acționarilor întreprinderii.

Multe active, de exemplu terenurile și mijloacele fixe, au formă fizică . cu toate acestea forma fizică nu este esențială pentru existența unui activ, de aceea, brevetele și drepturile de autor (copyright) sunt active dacă se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare întreprinderii și dacă sunt controlate de aceasta.

Multe active, de exemplu creanțele, terenurile și clădirile, sunt asociate ca drepturi legale, inclusiv dreptul de proprietate.

Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacții sau evenimente ulterioare. Tranzacțiile sau evenimentele care sunt așteptate în viitor nu guvernează prin ele însele active, de aceea, de exemplu, intenția de a cumpăra un bun nu satisface prin ea însăși definiția unui activ.

Recunoașterea activelor în bilanț

Un activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere și activul au un cont sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.

Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. În schimb, o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere. Acest tratament nu înseamnă că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decât obținerea unui beneficiu economic pentru întreprindere sau că managementul a fost deficitar. Singura implicație este aceea că gradul de siguranță privind obținerea unui beneficiu într-o perioadă contabilă ulterioară este suficient pentru a garanta recunoașterea unui activ.

Mijloacele fixe sunt bunurile reprezentate de echipamente și utilaje aflate în sfera producției, a comercializării și prestațiilor de servicii, care au o durată îndelungată de funcționare, participă la mai multe cicluri de fabricație sau comercializare, a căror valoare se transmite treptat sub forma amortizării, asupra cheltuielilor fiecărui exercițiu.

Datorită acestei preluări treptate pe cheltuielile întreprinderii, amortizarea devine unul din cele mai importante instrumente de refinanțare pe care le are la dispoziție.

S.C. COVA-GHERA&CO S.R.L. practică sistemul de amortizare liniar. De asemenea, firma nu a constituit provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe.

Cunoscând particularitățile de comportament ale mijloacelor fixe în activitatea agenților economici, rezultă că deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea și scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe au un efect de lungă durată.

Mijloacele fixe, ca elemente esențiale ale imobilizărilor corporale cunosc forme diferite de achiziționare, utilizare și scoatere din funcțiune de la un agent economic la altul. Pentru reflectarea unitară a acestora în contabilitate, a fost creat un sistem juridic care reprezintă fundamentul operațiilor cu mărfuri: Legea 31/1990 „Legea privind societățile comerciale”, Legea 82/1991 a contabilității precum și Hotărâri ale Guvernului care reglementează modificări de valoare în funcție de evoluția inflației, precum și diverse alte particularități de o economie în continuă schimbare.

Terenurile nu se amortizează, deoarece valoarea lor nu poate fi diminuată prin utilizare sau prin trecerea timpului.

Imobilizările în curs corporale reprezintă o componentă sensibilă a imobilizărilor corporale pentru că ele înglobează un anumit volum de cheltuieli, care fără o dimensionare corectă și o analiză eficientă pot duce la imobilizarea nerațională de resurse, provocând astfel disfuncționalități în funcționarea societății.