. Contabilitatea Deprecierii Imobilizarilor (s.c. Xyz S.r.l)
DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
CONCEPT. FORME
Agenții economici care sunt persoane juridice române, sucursalele și alte subunități cu sediul în România, aparținând unor persoane juridice străine, precum și persoanele juridice fără scop lucrativ, care au dreptul să desfășoare activității economice, imobilizează capital în active corporale și necorporale care sunt supuse deprecierii prin utilizare sau în timp.
Persoanele juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activități economice, amortizează capitalul imobilizat numai pentru acele activități desfășurate numai în scopul obținerii de profit și pentru care, potrivit legii, acestea sunt plătitoare de impozit pe profit.
Toate persoanele juridice, menționate mai înainte, calculează, înregistrează în contabilitate și recuperează uzura fizică și morală a imobilizărilor corporale și ne- corporale, pentru refacerea capitalului imobilizat.
Imobilizările sunt supuse unui proces de depreciere prin care își pierd în timp, treptat, din valoarea de utilitate și din potențialul lor economic.
Apar două tipuri de deprecieri, diferențiate de caracteristica de manifestare:
Deprecieri ireversibile – ca urmare a uzuri fizice și morale a activelor
imobilizate. Această depreciere se evidențiază cu ajutorul amortizări.
Deprecieri reversibile- ca urmare a unor evenimente excepționale, care se
estimează la sfârșitul exercițiului, cu ocazia inventarierii. Această depreciere se evidențiază cu ajutorul provizioanelor.
1.1. DEPRECIEREA IREVERSIBILĂ
A IMOBILIZĂRILOR
Deprecierea ireversibilă a imobilizărilor este reflectată de amortizarea imobilizărilor care reprezintă recuperarea, în expresie bănească a imobilizărilor, ca urmare a deprecierii lor în o anumită perioadă de timp .
1.1.1. DEFINIȚII ȘI ÎNTERPRETĂRI
Amortizarea reprezintă o resursă internă de care depinde societatea comercială pentru a-și finanța reînoirea potențialului de producție, constituind operațiuni interne prin care se corectează evoluarea patrimoniului la închiderea exercițiului financiar-contabil .
În literatura de specialitate franceză, prin amortizare se înțelege: „ Constatarea contabilă a scăderii valorii unui element de activ, rezultat al trecerii timpului, procesului tehnic si din altă cauză”. Ea constă în ”corectarea valorii imobilizărilor cu suma deprecierilor pe care le-au suferit pe durata exercițiului și imputarea sumei acestor deprecieri rezultatului exercițiului în cauză”.
În literatura de specialitate din România, amortizarea este definită ca o anuitate (cota anuală) din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii ireversibile, ca urmare a utilizării lor în procesul de producție, a influenței factorilor naturali și ca o consecință a progresului tehnic.
Rezultă ca sensul noțiunii de amortizare nu este definit, ea reprezintă o recuperare din cheltuielile fiecărui exercițiu a deprecierii ireversibile a imobilizărilor.
Amortizarea imobilizărilor constituie sursa de formare a fondului de finanțare a investițiilor pentru înlocuirea bunurilor uzate total sau parțial și moral și care au fost scoase din folosință. Deci, amortizarea presupune două aspecte: unul economic și altul financiar.
Deci din punct de vedere economic, este vorba de a include în cheltuielile fiecărui exercițiu, suma totală a deprecierilor suferite de imobilizări.
Din punct de vedere financiar, este vorba de a constitui disponibilități bănești, fie pentru a înlocui imobilizările, când ele sunt scoase din uz, fie pentru a realiza o nouă investiție.
Logica financiară, bazată pe teoria surplusurilor*, consideră că amortizarea acțiunilor imobilizate constituie element nemonetar care influențează rezultatul net (surplusul monetar ) al societăți comerciale. Acest element nemonetar corectează rezultatul impozabil, influențând indirect impozitul pe profit (beneficii) , participarea salariaților la profit, dividendele care sunt (care sunt elemente monetare).Amortizarea nu generează schimbul de monedă, ea estimează deprecierea capitalului imobilizat.
Privită în timp amortizarea constituie procesul de repartiție a prețului de achiziție (valoarea contabilă) a imobilizărilor pe mai multe exerciții, în funcție de durata lor de utilizare. Ea se referă la:
reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzuri lor;
trecerea eșalonată pe cheltuieli a imobilizărilor ne corporale.
Această repartizare în timp a amortizării calculează și înregistrează pe baza planului de amortizare sau a fișelor mijloacelor fixe. Planul de amortizare mai este denumit și tabloul previzional al fiecărei imobilizări.
Amortismentul are și un statut juridic, fiscal . Amortizarea este o obligație ce decurge atât din principiul continuității cât și din cel al prudenței. Potrivit principiului prudenței, valoarea oricărui element trebuie să fie determinată astfel încât se va ține seama de toate ajustările de valoare datorită deprecierii chiar dacă rezultatul exercițiului a fost profit sau pierdere. La încheierea exercițiului, în bilanț, imobilizările apar la valoarea netă rezultată prin scăderea din valoarea de intrare (valoare contabilă) amortizării, întru cât unitatea care nu amortizează imobilizările își supraestimează activul și rezultatul.
În Franța, bilanțul evidențiază, distinct, pentru exercițiul curent, activul imobilizat pe grupe și feluri de imobilizări, oglindite la valoarea brută, amortizării și provizioane de dedus și valoare netă a lor.
Obligația de a amortiza este relevată de dreptul financiar care consideră lipsa amortismentului ca un delict; dreptul fiscal impune, sub pedeapsa cu amendă, un amortisment minim.
În ceea ce privește amortizarea imobilizărilor și interpretarea ei, putem distinge încă trei moduri de abordare:
a) Amortizarea industrială sau tehnică constă în repartizarea cheltuielilor inițiale de investiție pe durată probabilă de viața a bunului. Această amortizare ar trebui să fie luată în considerare în calculul costului de producție.
b) Amortizarea fiscală reprezintă o cheltuială recunoscuta de fisc ca deductibilă și care se scade din venituri atunci când se determină profitul impozabil. Rata amortizării fiscale este stabilită de către administrația fiscală.
c) Amortizarea contabilă care trebuie să aprecieze cel mai bine deprecierea reală a imobilizării și care ar trebui să fie înregistrată în costul de amortizare pentru ea în bilanț să apară o valoare cât mai reală a bunului respectiv. În România, intervenția fiscului este de așa natură în cât întreprinderile sunt, de regulă, obligate să înregistreze în contabilitate ( în conturile corespunzătoare) doar amortizarea fiscală.
Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 4*- “Contabilitatea amortizării”, amortizarea reprezintă alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viață estimată. Amortizarea corespunzătoare perioadei contabile se scade în mod direct sau indirect din profitul sau pierderea înregistrată în perioada respectivă.
După cum am arătat, concepția, interpretarea amortizării reprezintă o problemă cu implicații fiscale. Termeni în care este rezolvată își găsesc expresia în modul de calcul al amortizării, în duratele normale de utilizare, în regimurile de amortizare opozabile agenților economici, implicit în gradul de deductibilitate al amortizării la determinarea profitului impozabil și valoarea luată în calculul amortizării.
CALCULAREA AMORTIZĂRII
Unitățile care desfășoară activități economice, adică agenții economici, și care imobilizează capital în active corporale si ne corporale supuse deprecierii, vor calcula, înregistra în contabilitate și recupera uzura fizică și morală a acestora, pentru refacerea capitalului angajat.
A amortiza este o obligație ce decurge din principiul producției. Întreprinderea care nu calculează și înregistrează amortizarea supraestimează activul, precum și rezultatul său. Amortismentul apare în activul bilanțului alături de imobilizările la care se referă, dar într-un rând separat destinat înscrierii valorii deprecierilor. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare, se obține valoarea contabilă netă a imobilizărilor.
Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare aspra valori de intrare a mijloacelor fixe, iar includerea acestora în cheltuielile de exploatare se efectuează eșalonat.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data puneri acestora în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor și condițiilor de utilizare a acestora**. În situația în care unitatea patrimonială a efectuat lucrări care conduc la majorarea valorii de intrare a mijloacelor fixe, amortizarea se calculează până la recuperarea integrală a noi valorii.
Cota de amortizare se calculează astfel:
100
CA = ———
Dnu
CA- cota de amortizare
Dnu- durata normală de utilizare din catalog (ani)
În cazul reevaluării mijloacelor fixe, în baza actelor normative, cota de amortizare se va calcula astfel:
100
CA = ────
Dnur
CA- cota de amortizare
Dnur- durata normală de utilizare rămasă (ani).
Cota astfel calculată se va aplica asupra valorii rămase, actualizate.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare.
Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înțelege:
valoarea rămasă actualizată aferentă fiecărui mijloc fix care a fost reevaluat în conformitate cu hotărâri ale Guvernului;
prețul de achiziție pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
costul de producție pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;
valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialiști și cu aprobarea Adunării Generale a Asociațiilor la societățile comerciale, respectiv a Consiliului de Administrație la regiile autonome sau instituții publice, ținând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici identice sau similare;
valoarea de aport acceptată de părți, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii e.t.c., conform statutelor sau contractelor, determinată prin expertiză.
Duratele normale de utilizare, care corespund cu duratele de amortizare sunt estimate, nu măsurate, în funcție de expertiza furnizată de practica privind categoriile de imobilizării amortizabile. Traduși în termeni economici o asemenea durată exprimă perioada de timp în care activele amortizabile aduc servicii unei întreprinderi. Ea este diferită de durata fizică a activelor.
Factorii care determină durata normală de utilizare sunt: deteriorarea fizică care stabilește limita maximă pentru durata de serviciu; uzura morală sau desuetitudinea activelor imobilizate datorită noilor tehnologii care scurtează durata de utilizare a acestora active înainte de epuizarea vieții fizice și neadecvarea unor active în raport cu modificările intervenite în profitul și creșterea capacității întreprinderii.
Duratele normale de utilizare pot fi stabilite în mod descentralizat și centralizat. Desigur, fiecare opțiune are motivația sa. Astfel stabilirea descentralizată pornește de la realitatea că mijloacele fixe identice au diferi mijloacelor fixe, în baza actelor normative, cota de amortizare se va calcula astfel:
100
CA = ────
Dnur
CA- cota de amortizare
Dnur- durata normală de utilizare rămasă (ani).
Cota astfel calculată se va aplica asupra valorii rămase, actualizate.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare.
Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înțelege:
valoarea rămasă actualizată aferentă fiecărui mijloc fix care a fost reevaluat în conformitate cu hotărâri ale Guvernului;
prețul de achiziție pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
costul de producție pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;
valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialiști și cu aprobarea Adunării Generale a Asociațiilor la societățile comerciale, respectiv a Consiliului de Administrație la regiile autonome sau instituții publice, ținând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici identice sau similare;
valoarea de aport acceptată de părți, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii e.t.c., conform statutelor sau contractelor, determinată prin expertiză.
Duratele normale de utilizare, care corespund cu duratele de amortizare sunt estimate, nu măsurate, în funcție de expertiza furnizată de practica privind categoriile de imobilizării amortizabile. Traduși în termeni economici o asemenea durată exprimă perioada de timp în care activele amortizabile aduc servicii unei întreprinderi. Ea este diferită de durata fizică a activelor.
Factorii care determină durata normală de utilizare sunt: deteriorarea fizică care stabilește limita maximă pentru durata de serviciu; uzura morală sau desuetitudinea activelor imobilizate datorită noilor tehnologii care scurtează durata de utilizare a acestora active înainte de epuizarea vieții fizice și neadecvarea unor active în raport cu modificările intervenite în profitul și creșterea capacității întreprinderii.
Duratele normale de utilizare pot fi stabilite în mod descentralizat și centralizat. Desigur, fiecare opțiune are motivația sa. Astfel stabilirea descentralizată pornește de la realitatea că mijloacele fixe identice au diferite durate de serviciu în funcție de condițiile utilizate în întreprinderi, concretizate în gradele diferite de deteriorare fizică, programe diferite de reparații și mediu diferit de exploatare. La acestea se adaugă opiniile diferite despre desuetitudinea mijloacelor fixe și concepția potrivit căreia amortizarea este o problemă de alocare și în consecință durata normală de utilizare trebuie să fie egală cu durata economică de utilizare.
Forma centralizată este o rezolvare prin hotărâre de guvern la nivel macroeconomic a problemei duratelor normale de utilizare. Aceste durate sunt estimate în funcție de mediul normal, mediul agresiv, mediul neutru, mediul ușor, mediul corosiv și mediul puternic corosiv.
În țara noastră, duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe sunt stabilite în mod centralizat, prin hotarâre a Guvernului, pe baza consultării reprezentanților asociațiilor patronale constituite la nivel național, conform legii. La determinarea lor se va ține seama de duratele tehnico-economice stabilite de proiectanți și producatori prin carțile sau documentațiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum și de efectele uzurii morale.
Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.
Exista cazuri când Guvernul poate aproba, în situații justificative, scutiri totale sau parțiale de la calculul amortizarii, solicitate de ministere și alte organe centrale și locale ale administrației publice, pentru active corporale. ( Legea nr. 15/1994, articolul 16 ).
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe, se va asigura recuperarea valorii neamortizate a acestora.
Prin valoarea neamortizată se înțelege diferența dintre valoarea de intrare a mijloacelor fixe și valoarea amortizării, recuperată prin includerea în cheltuielile de exploatare, din care se deduc sumele rezultate în urma valorificării.
Durata recuperării și anuitățiile de acoperire a valorii neamortizate se stabilesc de către Consiliul de Administrație al agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ.
Diferența rămasă nerecuperată în urma valorificării se recuperează prin includerea în cheltuielile excepționale, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maximum 5 ani, sau prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale .
METODE DE AMORTIZARE
FOLOSITE ÎN ROMÂNIA
Atât în teoria, cât și în practica contabilă se utilizează o metodologie de calcul a amortizării, care se realizează prin mai multe procedee.
Reglementările fiscale românești prevăd trei regimuri de amortizare a imobilizărilor:
A ─ amortizarea liniară,
B ─ amortizarea degresivă,
C ─ amortizarea accelerată.
A. Amortizarea liniară constă în calcularea și alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizate pe toata durata normală de funcționare exprimată în ani. Se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numarul de ani ai duratelor normale de utilizare a mijloacelor fixe.
Regimul de amortizare liniar este sistemul de amortizare de "drept comun", adică metoda fiscală normală, prin care imobilizarile pot fi amortizate legal.
Pentru mijloacele fixe de natura construcților, amortizarea anuală se calculează numai în regim liniar.Utilizarea regimului de amortizare liniară se aprobă de Consiliul de Administrație al agentului economic, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix.
Relațiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt :
Amortizare anuală = Valoare de intrare * Cota de amortizare
100
Cota de amortizare = ────────────
Durata de viață utilă
Durata de viață utilă = Durata normală de utilizare
O problemă a calcului amortizării este aceea în care, în cursul anului, se produc intrări și ieșiri de active imobilizate. Deci, rata anuală a amortizării trebuie recalculată în funcție de durata efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni. Este problema denumită în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării.
Prorata amortizării se calculează în raport de luna următoare celei în care s-a produs intrarea ( punerea în funcțiune ) sau ieșirea ( scoaterea din funcțiune ).
Număr luni folosite
Prorata temporis = Cota de amortizare * ───────────────
Număr luni folosire anuală
Număr luni folosire anuală = Număr luni într-un an
Astfel amortizarea anuală se calculează după cum urmează :
Amortizare anuală = Valoare de intrare * Prorata temporis
Această amortizare reprezintă amortizare anului în cursul căruia a avut loc intrarea sau ieșirea mijlocului fix.
Pentru a exemplifica acest regim de amortizare luăm în considerare următoarele date :
valoarea de intrare a mijlocului fix : 10000000 lei
durata de viață utilă : 4 ani
punerea în funcțiune : 1 august an N.
În funcție de relațiile de calcul al regimului de amortizare liniar tabloul ( planul ) de amortizare se prezintă astfel :
Tabelul 1.1
PLANUL DE AMORTIZARE DUPĂ
METODA LINIARĂ
Amortizare anuală = 10000000 * 25% = 2500000
An N+1, N+2, N+3
7
Amortizare anuală = 10000000 * 25% * ── = 1458333
An N 12
5
Amortizare anuală = 10000000 * 25% * ── = 1041667
12
Prima amortizare este redusă proporțional cu timpul de utilizare efectiv ( în luni ), iar ultima este stabilită astfel încât să ducă la completarea celor 4 ani de utilizare normală a mijlocului fix. Astfel că la sfârșitul duratei de viață utilă amortizarea cumulată este egală cu valoarea de origine a mijlocului fix.
Amortizarea liniară este clasică, tradițională și simplă, fiind cea mai folosită datorită uniformității cheltuielilor exercițiului și a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează tendința unităților patrimoniale de eludare a fiscalității, însă nu ține seama de influența progresului tehnic, respectiv de uzura morală.
Sistemul liniar constituie baza de calcul a celorlalte sisteme ( regimuri ) de amortizare.
B. Amortizarea degresivă, în comparație cu amortizarea liniară, presupune accelerarea procesului de amortizare în primii ani de la punerea în funcțiune. Metoda de amortizare degresivă constă în suplimentarea ( multiplicarea ) cotelor de amortizare liniară cu anumiți coeficienți ( k ) prevazuți de legislația în vigoare și anume :
Cd = c * k
Unde Cd – cota de amortizare degresivă
c – cota de amortizare liniară
k – coeficientul de multiplicare.
Coeficientul de multiplicare ( k ) poate avea următoarele valori :
1,5 , dacă durata normală de utilizare ( durata de viață ) a mijlocului fix de amortizat este între 2 și 5 ani;
2 , dacă durata normală de utilizare ( durata de viață ) a mijlocului fix de amortizat este între 5 și 10 ani;
2,5 , dacă durata normală de utilizare ( durata de viață ) a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
Acești coeficienți pot fi modificați numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.
Regimul de amortizare degresiv se aplică în două variante :
varianta fără influența uzurii morale ( AD1 ),
varianta cu influența uzurii morale ( AD2 ).
Cea mai des utilizată este prima variantă ( AD1 ) în cadrul căreia amortizarea se calculează astfel:
– pentru primul an de funcționare – aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea de intrare a mijlocului fix;
– pentru următorii ani – se aplică aceași cotă de amortizare degresivă la valoarea rămasă de amortizat până în anul în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală determinată prin împărțirea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămași. Din acel moment și până la expirarea duratei normale se trece la aplicarea metodei liniare. Amortizarea se obține prin împărțirea valorii rămase de amortizat la numărul de ani rămași.
Pentru exemplificare considerăm același mijloc fix, luat ca exemplu la metoda liniară:
valoarea de intrare a mijlocului fix = 10000000
durata utilă de viață = 4 ani
Cd = c * k
Cd = 25% * 1,5 = 37,5%
Tabelul 1.2
PLANUL DE AMORTIZARE DUPĂ
METODA DEGRESIVĂ ( AD1 )
Amortizare anuală N = 10000000 * 37,5% = 3750000
Amortizare anuală N+1 = 6250000 * 37,5% = 2343750
Amortizare calculată N+2 = 3906250 * 37,5% = 1464844
Amortizare calculată N+2 = 3906250 * ½ ani rămași = 1953125
Amortizare anuală N+2 luată în considerare = 1953125
Amortizare anuală N+3 = 195312
Calcularea amortizării anuale după metoda amortizării degresive în varianta cu influența uzurii morale ( AD2 ) permite amortizarea mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât durata normală de utilizare, diferența de ani reprezentând influența uzurii morale. În acest caz e necesară calcularea cotei de amortizare influențată de uzura morală și cotele anuale de amortizare pot fi modificate conform legislației în vigoare.
Utilizarea metodei degresive de amortizare permite unităților să realizeze economii la impozitul pe profit la începutul perioadei de viață a imobilizărilor, ca urmare a creșterii cheltuielilor de exploatare, care determină reducerea profitului impozabil.
C. Amortizarea accelerată constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de până la 50 % din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.
Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.
Exemplu:
valoarea de intrare a mijlocului fix : 10000000
durata utilă de viață : 4 ani
Tabelul 1.3
PLANUL DE AMORTIZARE DUPĂ
METODA ACCELERATĂ
Amortizare anuală N = 10000000 * 50% = 5000000
5000000
Amortizare anuală = ─────── = 1666666
3 ani rămași
Utilizarea metodei de amortizare accelerată reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a valorii imobilizărilor pentru evitarea uzurii morale.
Cele trei sisteme de amortizare, folosind cele trei tabele ( Tabelul 1.1, Tabelul 1.2 și Tabelul 1.3 ) le putem alinia într-un singur tabel ( Tabelul 1.4 )putând compara cheltuielile anuale cu amortizarea:
Tabel 1.4
COMPARAREA SISTEMELOR
DE AMORTIZARE
Figura 1.1
COMPARAREA CHELTUIELILOR CU
AMORTIZAREA
Întrebarea este care metodă e mai bună? Răspunsul va fi în funcție de obiectivele întreprinderii, de "agresivitatea" cu care vrea să abordeze gestiunea fiscală și, bineînțeles, de decizia Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților.
Pentru alegerea uneia sau alteia dintre metodele de amortizare menționate, trebuie să se analizeze atât implicațiile fiscale, cât și nevoile în activitatea investițională a întreprinderii. În acest sens, tentează sistemul de amortizare care presupune includerea pe cheltuieli a unei amortizări mai mari, care va diminua apoi profitul impozabil și care va permite recuperarea sumelor pentru a fi reinvestite în noi mijloace fixe, modernizări sau retehnologizări. Din punct de vedere al contabilității, este mai simplu de aplicat sistemul liniar, care sub aspect fiscal, constituie o modalitate normală de amortizare.
Competențele de aprobare a utilizării regimului de amortizare liniar sau degresiv revin Adunării Generale a Asociaților sau Acționarilor ( AGA ) la societățile comerciale, respectiv Consiliului de Administrație la regiile autonome.
Utilizarea regimului de amortizare accelerat se aprobă de către Ministerul Finanțelor, la propunerea Adunării Generale a Acționarilor ( AGA ) la societățile comerciale, respectiv a Consiliului de Administrație la regiile autonome.
METODE DE AMORTIZARE
PE PLAN INTERNAȚIONAL
Majoritatea imobilizărilor corporale și necorporale se degradează cu timpul și, ca atare, trebuie găsită o metodă pentru constatarea diminuării utilității lor.
Amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unor imobilizări, ca urmare a utilizării, a acțiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze. Planul general contabil francez definește amortizarea pentru depreciere ca " o constatare contabilă a micșorării valorii unui element de activ, ce rezultă din utilizare, din trecerea timpului, din schimbarea tehnică sau din orice altă cauză ".
Întreprinderile trebuie să elaboreze un plan de amortizare care este un tablou previzional de reducere a valorilor înscrise în bilanț, pe o perioadă determinată și pe tranșe succesive. Planul de amortizare vizează imobilizările corporale și necorporale care se depreciază de manieră nereversibilă. Întocmit cu ocazia intrării în funcțiune a bunului, planul conține costul de intrare, mărimea amortizărilor anuale practicate și valoarea netă contabilă după fiecare exercițiu.
Modificarea planului de amortizare nu ar trebui să se facă decât în circumstanțe excepționale. Durata de viață și metoda de amortizare inițial prevăzute pot să fie corectate numai pentru a ține cont de schimbările semnificative în condițiile de exploatare ( cadența accelerată, schimbarea programului de lucru, etc. ) și de uzura morală intervenită mai rapid decât era prevăzută. Întocmirea unui nou plan de amortizare necesită apelul la reguli aplicabile oricărei schimbări de metodă contabilă, în virtutea acțiunii principiului permanenței metodelor.
Întotdeauna, înainte de a întocmi un plan de amortizare, ar trebui să se răspundă la trei întrebări fundamentale :
Care este baza amortizării bunului ?
Care va fi durata de viață utilă ?
Care este cea mai bună metodă de repartizare a costului bunului ?
Răspunsul la fiecare dintre aceste întrebări determină calculul cheltuielilor cu amortizarea. Deci, cheltuielile cu amortizarea depind de baza amortizării, durata de viață utilă precum și de metoda de amortizare utilizată .
Teoria și experiența practică recomandă ca metoda de amortizare utilizată să fie logică și sistematică. Metoda aleasă trebuie să reflecte reducerea capacității de serviciu a imobilizărilor.
Pe plan internațional, arsenalul metodelor de amortizare este mai bogat. În afară de metodele de amortizare folosite în România, și anume:
Amortizarea liniară,
Amortizarea degresivă care reprezintă o variantă a amortizării accelerate în țările dezvoltate,
Amortizarea accelerată;
mai există și alte metode de amortizare :
Amortizarea funcțională sau variabilă,
Amortizarea degresivă,
Amortizarea proporțională cu ordinea numerică inversă a anilor,
Amortizarea progresivă sau crescătoare,
Amortizarea derogatorie.
Amortizarea funcțională sau variabilă reflectă micșorarea valorii unui bun în funcție de utilizarea sa. Ea permite o mai justă conectare a cheltuielilor cu veniturile. Costul de utilizare a imobilizărilor este repartizat proporțional cu activitatea. În funcție de natura bunului, sunt utilizate diferite "unități" drept cheie ( bază ) de repartizare : numărul de articole fabricate, numărul de kilometri parcurși de autovehicule, numărul de ore-zbor pentru aeronave, numărul de ore de funcționare pentru mașini, utilaje și instalații de lucru, etc..
Amortizarea degresivă are ca efect înscrierea în cheltuieli a unei amortizări mai mari în cursul primelor exerciții de utilizare a bunului, în raport cu amortizarea corespunzătoare exercițiilor ulterioare. Justificarea economică a acestei metodă este dată de faptul că deprecierea este pentru unele mijloace fixe, într-adevăr, mai mare în cursul primelor exercitii și, pe de altă parte, de constatare că acestea au o capacitate de serviciu mai mare în primii ani de viață, după care ele antrenează cheltuieli de întreținere din ce în ce mai mari.
Prin aplicarea acestei metode, amortizarea completă este practic imposibilă, deoarece cumulul amortizărilor nu va fi niciodată egal cu valoare de intrare a bunului (valoare contabilă), iar valoarea netă nu va fi niciodată nulă.
Metoda se constituie însă în bază pentru amortizarea degresivă fiscală. Aceasta este utilizată în multe țări ale Europei continentale. Amortizarea degresivă fiscală are drept scop de a incita întreprinderile să modernizeze aparatul productiv.
Amortizarea proporțională cu ordinea numerică inversă a anilor permite să se obțină o amortizare accelerată. În acest sens, se aplică o cotă descrescătoare la o valoare constantă. Metoda mai este numită și sistemul SOFTY ( " Sum of the years digits " ). Cota anuală este, de fapt, o fracție al cărei numitor este egal cu suma numerelor ce reprezintă anii de viață utilă și al cărei numărător este egal cu numărul de ani de viață utilă ce au mai rămas de parcurs.
Această metodă este aplicată, cu predilecție, în Statele Unite. În Franța, ea este puțin răspândită, deoarece ea nu este recunoscută prin reglementare fiscală.
Amortizarea progresivă sau crescătoare este bazată pe o logică inversă metodei SOFTY, anuitatea fiind din ce în ce mai mare, pe măsură ce se apropie sfârșitul duratei de utilizare a bunului. Dacă bunul are o durată de utilizare de 5 ani, suma numărului de ani fiind de15, cota de amortizare este de 1/15, în primul an, și de 5/15, în ultimul an. Metoda amortizării progresive este rar și limitat aplicată deoarece se consideră că ea răspunde doar în mod excepțional unei amortizări reale, justificată economic ( se poate aplica pentru amortizarea unor imobilizări necorporale, precum brevetele, a căror pierdere de valoare crește pe măsură ce se apropie momentul în care activul necorporal trece în proprietatea domeniului public ).
Amortizarea derogatorie Este cunoscut faptul că, în general, legislația fiscală stabilește cheltuielile deductibile din venituri, în vederea determinării profitului impozabil ( rezultatul fiscal ).
În practica țărilor unde contabilitatea este conectată cu fiscalitatea, sunt mai întâi deductibile cheltuielile ce corespund deprecierii reale, justificată economic, deci amortizările calculate și înregistrate conform principiilor și normelor contabile. Nu de puține ori, fiscalitatea este utilizată în scopuri de politică economică, în special pentru incitare la investiții. În această situație, întreprinderilor le este permis să contabilizeze amortizări ce nu corespund unei deprecieri economic justificate. Această practică conduce la o dublă distorsionare a realității : pe de o parte, la o subevaluare a valorii nete contabile ( valori rămase ) a bunului amortizat, în raport cu utilizarea sa, iar pe de altă parte, la o supra dimensionare a cheltuielilor cu amortizarea aferente exploatării. Această distorsiune informațională ar avea ecou asupra soldurilor intermediare de gestiune care, la rândul lor, ar fi deformate.
Incovienientul în cauză este rezolvat prin recursul la amortizarea derogatorie, metodă care permite întreprinderii să prezinte documente contabile de sinteză în care să apară o depreciere economică justificată și cheltuieli de exploatare cu amortizarea corect estimate și să beneficieze, în același timp, de măsurile fiscale ce îi validează contabilizarea unor cheltuieli cu amortizarea, superioare celor economic justificate.
Practicarea unei metode de amortizare sau alta, de către o societate, se face în funcție de modalitățile admise de legislație, de avantajele fiscale ce pot să fie valorificate, de politica de investiții a societății.
DEPRECIEREA REVERSIBILĂ
A IMOBILIZĂRILOR
În strategia administrării agenților economici, în condițiile economiei de piață, autoprotecția acestora în fața numeroaselor riscuri ce pot apare, reclamă deprecierea reversibilă a imobilizărilor, rezultând constituirea de provizioane.
Provizioanele sunt instrumente care permit agenților econimici acoperirea riscurilor prezente și viitoare. Se constituie în exercițiile curente prin afectarea cheltuielilor cu scop de autoprotecție. Ca atare, provizioanele pot fi considerate ca rezerve create pe seama cheltuielilor și destinate riscurilor latente ( posibile) generate de deprecierea elementelor patrimoniale sau de apariția unor fapte viitoare ce pot diminua patrimoniul unitații.
Constituirea provizinoanelor este impusă de respectarea a două principii ce stau la baza organizării contabilității agenților economici și anume :
Principiul prudenței, care impune aprecierea rezonabilă a faptelor din cursul unui exercițiu în scopul emiterii situației de a o transfera în viitor incertitudinile prezente care ar putea influența negativ patrimoniul și rezultatele unității.
Principiul independenței exercițiului, potrivit căruia la stabilirea rezultatului financiar al exercițiului trebuie avute în vedere toate cheltuielile și veniturile provenite din activitatea acestuia.
Conceptul de provizion se pretează la două interpretări :
Interpretarea contabilă care presupune stabilirea ( evaluarea ) provizionului și contabilizarea acestuia;
Interpretarea economică după care provizionul este un element de cheltuială la constituirea lui și, respectiv, un venit la anularea lui.
Provizioanele exprimă incertitudini în legătură cu evaluarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor. Astfel provizioanele constituie o prelevare din excedentul brut de exploatare fiind destinate să acopere o pierdere sau o cheltuială precisă dar incertă ca mărime, fără a se cunoaște momentul producerii ei.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor se constituie pentru acele active imobilizate care nu sunt supuse amortizării. Pentru imobilizările necorporale și corporale care, după cum se știe, sunt amortizabile, se constituie provizioane numai în situația în care există diferențe în minus între valoarea de inventar, stabilită cu ocazia inventarierii patrimoniului, și valoarea netă contabilă. Valoarea netă contabilă se obține prin scăderea amortizării imobilizărilor din valoarea de înregistrare ( de intrare ) a acestora.
Pentru deprecierea titlurilor de valoare, a creanțelor imobilizate și a altor imobilizări financiare se constituie provizione pentru diferența între valoarea de intrare a acestora și valoarea stabilită cu ocazia inventarierii.
Prin provizioane se înțelege o constatare contabilă a unei diminuări a valorii activului, rezultând din cauze ale căror efecte nu sunt ireversibile.
Spre deosebire de amortizare, care atunci când se înregistrează nu reprezintă altceva decât o constatare a pierderilor efectiv survenite la o întreprindere, provizioanele reprezintă pierderi sau cheltuieli previzibile.
Provizioanele se constituie independent de natura rezultatului financiar al exercițiului, respectiv de existența sau inexistența unui profit. Atunci când există profit, constituirea de provizioane prezintă avantaje directe pentru agenți economici și indirecte pentru bugetul statului.
Avantajele provizioanelor pentru agenții economici constau în :
Amânarea la plată a unui anumit volum din impozitul pe profit;
Reținerea temporală la dispoziția agenților economici a unui anumit volum din profitul net destinat ieșirii din unitate în procesul repartizării lui.
Mecanismul amânării la plată a impozitului pe profit se realizează astfel :
– la constituirea provizioanelor se majorează cheltuielile unității cu provizioanele respective. Ca atare, se diminuează profitul ceea ce are ca efect diminuarea impozitului pe profit.
– la anularea provizioanelor se majorează veniturile unității cu suma provizioanelor constituite anterior, ceea ce are ca efect majorarea profitului și, în consecință, creșterea impozitului pe profit, dar este într-o monedă devalorizată.
Prin urmare, provizioanele constituite produc o amânare la plată a unui impozit pe profit care privește perioada de la constituirea lor și până la anularea acstora.
Reținerea temporară la dispoziția agenților economici a unui anumit volum din profitul net destinat repartizării se referă la amânarea la plată a unor dividende, a unor sume destinate participării salariaților la profit sau a unor sume repartizate pentru cumpărarea de mijloacelor fixe pe seama alocărilor pentru dezvoltare.
Mecanismul prin care se realizează asemenea rețineri temporare din profit la dispoziția unităților este identic cu cel descris la amânarea la plată a impozitului pe profit.
Deci, prin constituirea de provizioane se realizează o autofinanțare temporară prin reținerea la dispoziția agenților economici a unor sume, procente din profitul realizat a căror exigibilitate se amână.
Pentru bugetul statului constituirea de provizioane nu reprezintă un avantaj imediat, deoarece ele generează o amânare a încasării unor venituri ale statului. Pe termen lung, în mod indirect, bugetul statului este și el avantajat, deoarece agenții economici care au fost avantajați prin constituirea de provizioane vor deveni mai viabili sub aspect financiar, își vor putea amplifica activitatea, rezultatele financiare vor fi mai bune și în felul acesta vor putea alimenta bugetul statului cu un volum mai mare de impozite și taxe.
Constituirea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor, ca și a amortizărilor se face după reguli precise ale dreptului fiscal. Constituirea lor se face prin includerea în cheltuieli, ceea ce poate afecta mărimea profitului impozabil, după cum am arătat anterior. Calculul acestora se face în raport cu valoarea actuală a bunurilor respective, indiferent dacă întreprinderea a obținut sau nu profit.
IDENTIFICAREA UNUI ACTIV IMOBILIZAT
CE POATE FI DEPRECIAT*
Orice societate comercială trebuie să stabilească la data fiecărui bilanț contabil, dacă există vreun indiciu, potrivit căruia un activ poate fi depreciat. Un activ este depreciat, atunci când valoarea sa contabilă depășește valoarea recuperabilă.
Pentru a stabili dacă în societate există un indiciu, potrivit căruia un activ poate fi depreciat, ea trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:
În timpul perioadei, valoarea de piață a unui activ a scăzut considerabil, mai mult decât se aștepta ca rezultat al trecerii timpului sau al utilizării normale;
În timpul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect negativ asupra societății sau vor avea loc astfel de modificări în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, de piață, economic sau juridic, în care societatea își desfășoară activitatea sau pe piața pe care un activ este consacrat;
Ratele de dobânzi ale pieței sau alte rate ale rentabilității investițiilor de pe piață au crescut în cursul perioadei și este posibil ca aceste creșteri să afecteze rata de actualizare utilizată în calcularea valorii de utilizare a unui activ și să scadă semnificativ valoarea recuperabilă a acestuia;
Valoarea contabilă a activelor nete ale societății raportoare este mai mare decât capitalizarea ei pe piață.
În afară de aceste aspecte mai există și altele:
Dovada este deductibilă de uzura morală sau fizică a unui activ;
În timpul perioadei au avut loc schimbări semnificative cu efecte negative asupra societății sau se așteaptă să aibă loc în viitorul apropiat astfel de modificări în măsura sau maniera în care un activ este utilizat. Aceste modificări includ planuri de întrerupere sau restructurare a activității căreia îi aparține un activ, sau de vânzare a unui activ înainte de data așteptată în prealabil
Dovada este deductibilă din raportarea internă care indică faptul că performanța economică a unui activ este sau va fi mai slabă decât se prevăzuse.
O societate comercială poate identifica și alte aspecte în legătură cu deprecierea unui activ, în afară de cele prezentate mai sus. Dacă există un astfel de aspect, potrivit căruia un activ poate fi depreciat, acest lucru poate indica faptul că viața lui utilă rămasă, metoda de depreciere ( amortizare ) sau valoarea reziduală a activului trebuie revizuite și ajustate pe baza Standardului Internațional de Contabilitate aplicabil activului chiar dacă nu este recunoscută pentru acesta, nici o pierdere prin depreciere.
VALOAREA RECUPERABILĂ
În cazul identificării de către societate a unui aspect, potrivit căruia un activ poate fi depreciat, ea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a activului.
Valoarea recuperabilă este definită ca fiind maximul dintre prețul net de vânzare al unui activ și valoarea de utilizare. Nu este întotdeauna necesar a se determina și prețul net de vânzare al unui activ și valoarea lui de utilizare.
Valoarea de utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se așteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ și din vânzarea lui la sfârșitul perioadei sale de viață utilă.
Prețul net de vânzare este valoarea ce se poate obține din vânzarea unui activ de bună voie, între părți aflate în cunoștiință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.
Dacă una dintre aceste valori depășește valoarea contabilă, adică valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea oricărei deprecieri, activul nu este depreciat și nu este necesară estimarea celeilalte valori.
Nu întotdeauna este posibil determinarea prețului net de vânzare datorită faptului că nu există o bază pentru a se face o estimare sigure a sumei obținute din vânzarea activului de bună voie. În acest caz, valoarea recuperabilă a activului poate fi considerată ca fiind valoarea lui de utilizare.
Dacă nu există nici un motiv pentru a crede că valoarea de utilizare a unui activ depășește în mod semnificativ prețul lui net de vânzare, valoarea recuperabilă a activului poate fi considerată egală cu prețul său net de vânzare. Acesta va fi adesea cazul unui activ care este păstrat pentru a fi vândut. Acest lucru se întâmplă deoarece valoarea de utilizare a unui activ păstrat pentru a fi vândut va consta, în principal, din sumele nete necesare pentru vânzare, din moment ce fluxurile viitoare de numerar rezultate din folosirea continuă a activului până la vânzare este posibil să fie neglijate.
În unele cazuri, estimările, mediile și metodele de calcul furnizează o aproximare rezonabilă a calculelor detaliate pentru determinarea prețului net de vânzare sau a valorii de utilizare și implicit pentru determinarea valorii recuperabile.
PIERDEREA DIN DEPRECIERE
Valoarea contabilă a unui activ trebuie adusă la valoarea lui recuperabilă, dacă, și numai dacă, valoarea recuperabilă a activului este mai mică decât valoarea contabilă a acestuia. Această reducere constituie o pierdere din depreciere. Deci, pierderea din depreciere poate fi definită ca fiind diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.
O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca și cheltuială în contul de profit și pierdere, în afara cazului în care activul este înregistrat la valoarea reevaluată. Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratată ca o descreștere din reevaluare, fiind și ea recunoscută ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Când valoarea estimată a unei pierderi din depreciere este mai mare decât valoarea contabilă a activului la care se referă, societatea comercială trebuie să recunoască o datorie. După recunoașterea unei pierderi din depreciere, deprecierea (amortizarea) activului (imobilizării) trebuie ajustată în perioadele viitoare pentru a aloca valoarea contabilă revizuită a activului, mai puțin valoarea lui reziduală ( dacă există ), pe o bază sistematică în timpul vieții lui utile rămase.
Valoarea reziduală a unui activ imobilizat reprezintă valoarea netă pe care o societate estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate.
AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR
Agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, precum și persoanele juridice fără scop lucrativ care au dreptul potrivit legii să desfășoare activități economice, au obligația evidențierii în contabilitate, în conturi distincte, a activelor imobilizate și a amortizării acestora.
2.1. CONȚINUT, ROL ȘI IMPORTANȚĂ
Amortizarea așa cum am arătat, înseamnă o scădere treptată a valorii de intrare a imobilizărilor cu o sumă ce corespunde uzurii, trecerii timpului, progresului tehnic sau a altor cauze, în vederea aducerii lor la valoarea reală. Deci, amortizarea reprezintă rectificarea valorii contabile a imobilizarilor cu deprecierea ireversibilă. Ea presupune două aspecte: pe de o parte deprecierea valorii imobilizărilor și, pe de altă parte, recuperarea acestei deprecieri din cheltuielile fiecărui exercițiu.
În România, agenții economici care imobilizează capital în active corporale și necorporale supuse deprecierii prin utilizare sau în timp vor calcula, înregistra în contabilitate și recupera uzura fizică și morală a acestora pentru refacerea capitalului imobilizat.
Sunt supuse amortizării bunurile și valorile destinate să serveasca activitatea pe o perioadă mai mare de un an, care se consumă treptat, astfel*:
imobilizările deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate pentru producția sau aprovizionarea bunurilor și prestarea serviciilor, pentru a fi închiriate terților sau folosite în scopuri administrative;
imobilizările care au o durată de utilizare previzionată care depășește un exercițiu (an);
imobilizările care au o durată de utilizare limitată în timp.
Unele imobilizări nu suferă în mod obișnuit deprecieri ca urmare a uzurii lor sau a trecerii timpului, nefiind amortizate, cum sunt : fondul comercial, care se amortizează numai în mod excepțional; terenurile, cu excepția amenajărilor la terenuri; imobilizările financiare.
Există și excepții cu privire la imobilizările supuse amortizării, și anume :
pădurile și celelalte resurse care se regenerează pe cale naturală;
cheltuielile de prospecțiuni și de extracție a minereului, petrolului, gazului natural și altor resurse care nu se regenerează pe cale naturală;
cheltuielile de cercetare și de dezvoltare;
fondul de comerț.
Excepțiile menționate își au aplicație în reproducerea pe cale naturală ( păduri și alte resurse ), includerea în cheltuielile efectuate cu investiția respectivă în activitatea de exploatare ( prospecțiuni și extracție ), recuperarea în întregime a cheltuielilor din profitul realizat ca urmare a utilizării imobilizării ( cercetare – dezvoltare ).
Amortizarea reprezintă recuperarea valorică prin includerea în cheltuieli a pierderilor de valoare a imobilizărilor ca urmare a utilizării lor în activitatea întreprinderii, a învechirii, a schimbărilor tehnologice, sau a altor cauze.
Recuperarea pierderilor din valoarea imobilizărilor pe calea amortizării este impusă de necesitatea reconstituirii surselor proprii necesare înlocuirii imobilizărilor uzate cu altele noi, în momentul scoaterii lor din funcțiune. În acest scop, înregistrarea amortizării prin includerea în costuri a pierderilor de valoare permite reîntregirea activului patrimonial pe calea autofinanțării, fără a recurge la alte surse, cum ar fi utilizarea capitalurilor proprii sau recurgerea la împrumuturi.
Activele supuse amortizării constituie o parte semnificativă din activele marii majorității a întreprinderilor. Din acest motiv, amortizarea poate avea un efect important în determinarea și prezentarea poziției financiare și a rezultatelor obținute de activitatea acestor întreprinderi.
Amortizarea imobilizărilor este reglementată prin legislația fiscală în vigoare care cere ca imobilizările să fie amortizate în funcție de durata lor de viață utilă, stabilind cote proporționale pentru fiecare tip de imobilizare în parte. Amortizarea în funcție de timp nu ține seama, însă, de posibilitatea apariției unor imobilizări mai perfecționate care le-ar scoate din funcțiune înaintea expirării duratei lor de viață, precum și de posibilitatea folosirii intensive a imobilizărilor care ar duce la același rezultat.
De menționat că, duratele normale de funcționare și ratele de amortizare ale imobilizărilor, în special ale mijloacelor fixe, se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului, în urma consultării reprezentanților patronali constituiți la nivel național.
CONTABILITATEA AMORTIZĂRII
IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE
Imobilizările necorporale sunt active nonmonetare identificabile, fără suport material și deținute în scopul utilizării în cadrul producției sau aprovizionării cu bunuri sau furnizări de servicii, pentru închiriere, sau altfel, în scopuri administrative.
Deprecierea imobilizărilor necorporale operează sub acțiunea unor factori specifici. Pot fi și factori economici și factori juridici care să influențeze durata de viață utilă a unui activ necorporal : factorii economici determină perioada asupra căreia beneficiile economice viitoare vor fi primite; factorii juridici pot restricționa perioada asupra căreia societatea controlează accesul la beneficii. Durata de viață utilă este cea mai scurtă din aceste perioade determinată de acești factori.
Factorii menționați și alți factori specifici impun ca amortizarea imobilizărilor necorporale să depindă de natura acestora, dat fiind ritmul rapid al schimbărilor tehnologice, software-ul și multe alte imobilizări necorporale sunt supuse unei uzuri tehnologice. În consecință, durata de viață utilă a acestora este scurtă. Se presupune că durata de viață utilă a unui activ necorporal nu va depăși 20 de ani de la data la care a devenit disponibil pentru a fi utilizat.
Astfel, cheltuielile de constituire sau extindere a unitații patrimoniale și unele cheltuieli de cercetare-dezvoltare se amortizează în cel mult 5 ani.
Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 38 "Active necorporale", se solicită ca toate cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare să fie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt efectuate. Astfel de cheltuieli pot fi :
cheltuiala la înfințarea unui nou domeniu de activitate sau a unei societăți;
cheltuiala pentru specializări;
cheltuiala pentru publicitate sau/și pentru promovarea unui produs;
cheltuiala la mutarea sau reorganizarea unei părți sau a întregii societăți.
Activele imobilizate necorporale de natura brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică și de comerț, etc. se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către unitatea ce le deține. Imobilizările necorporale de natura concesiunii, superficiei și a uzufructului se amortizează pe durata contractului.
Fondul comercial se amortizează pe o durată maximă de 20 de ani, dar de regulă el nu se amorizează. Valoarea programelor informatice se amortizează în funcție de durata probabilă de amortizare care nu poate depăși 5 ani.
În unele cazuri rare pot exista dovezi convingătoare asupra faptului că durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale poate fi o perioadă mai lungă de 20 de ani.
Amortizarea imobilizărilor necorporale se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 28 "Amortizări privind imobilizările", respectiv contul 280 "Amortizări privind imobilizările necorporale". Acest cont este dezvoltat în conturi sintetice de gradul al-II-lea, după același nivel de detaliu, aceeași structură, a conturilor principale, conturile de imobilizări necorporale*:
2801 "Amortizarea cheltuielilor de constituire"
2803 "Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare"
2805 "Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și altor
drepturi și valori similare"
2807 "Amortizarea fondului comercial"
2808 "Amortizarea altor imobilizări necorporale"
Contul 280 "Amortizări privind imobilizările necorporale" este cont de rectificare a valorii imobilizărilor necorporale, având rol de calculare și înregistrare sistematică a amortizării imobilizărilor necorporale pe durata existenței lor în patrimoniul societății.
Contul este cont de pasiv.
În credit, se înregistrează valoarea cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor necorporale prin debitul contului 6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor".
În debit, se înregistrează amortizarea imobilizărilor ieșite din gestiunea patrimoniului ca urmare a scoaterii din funcțiune sau vânzării, prin creditul conturilor de imobilizări necorporale : 201 "Cheltuieli de constituire", 203 "Cheltuieli de dezvoltare", 205 "Concesiuni, brevete, licențe, mărci comercialr și altor drepturi și valori similare", 207 "Fond comercial", 208 "Alte imobilizări necorporale".
Soldul creditor reprezintă valoarea amortizării imobilizărilor necorporale existente în gestiunea unităților patrimoniale la data pentru care s-a stabilit soldul.
Pentru a reflecta în contabilitate a amortizării imobilizărilor necorporale se dau următoarele exemple de înregistrări:
1. Se înregistrează amortizarea ultimului an a cheltuielilor de constituire precum și amortizarea unor cheltuieli de dezvoltare :
———————————————————————————————
6811 = %
"Cheltuieli de exploatare privind 2801
amortizarea imobilizărilor" "Amortizarea cheltuielilor de
constituire"
2803
"Amortizarea cheltuielilor de
dezvoltare"
———————————————————————————————
2. Ca urmare a amortizării complete a cheltuielilor de constituire, se înregistrează descărcarea gestiunii cu aceste cheltuieli :
———————————————————————————————
2801 = 201
"Amortizarea cheltuielilor de "Cheltuieli de constituire"
constituire"
———————————————————————————————
3. În urma achiziționării unui program informatic, în urmă cu un an, se înregistrează amortizarea aferentă celui al II-lea an.
———————————————————————————————
6811 = 2808
"Cheltuieli de exploatare privind "Amortizarea altor imobilizări
amortizarea imobilizărilor" necorporale"
———————————————————————————————
4. În același an se hotărăște vânzarea programului informatic, în urma căreia se va înregistra scoaterea din evidență a programului informatic vândut.
———————————————————————————————
% = 208
2808 "Alte imobilizări necorporale"
"Amortizarea altor imobilizări
necorporale"
6583*
"Cheltuieli privind activele cedate
și alte operații de capital"
( 6721 "Cheltuieli privind activele cedate" )
———————————————————————————————
CONTABILITATEA AMORTIZĂRII
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Imobilizările corporale sau de natură materială, spre deosebire de imobilizările necorporale care nu au suport material, reprezintă bunuri de folosință îndelungată în activitatea de producție și comerț a unei societăți comerciale.
Activele aferente imobilizărilor corporale sunt :
Terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora;
Mijloacele fixe.
Sunt supuse amortizării toate imobilizările corporale mai puțin mijloacele fixe aparținând proprietății publice, lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții, precum și terenurile, inclusiv cele împădurite.
Sunt asimilate mijloacelor fixe și se supun amortizării următoarele :
investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, se cuprind în grupa care urmează a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor. La punerea în funcțiune, cu ocazia recepției finale, amortizarea se va determina în funcție de valoarea finală, iar valoarea neamortizată până la aceea dată se va recupera pe durata normală de utilizare rămasă;
investițiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali.
Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe pentru a fi considerate ca modernizare a acestora trebuie să aibă următoarele efecte :
să îmbunătățească efectiv performanțele mijloacelor fixe față de parametri funcționali stabiliți inițiali;
să asigure obținerea de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale.
Terenurile au o durată de utilizare nelimitată, de aceea, de regulă, nu se amortizează. La întreprinderile în care terenurile au o durată de utilizare limitată, ele se includ în categoria imobilizărilor amortizabile. Toate investițiile făcute terenurilor cu privire la amenajările la terenuri care sunt supuse amortizării.
Terenurile și clădirile sunt active individuale și sunt tratate din punct de vedere contabil în mod distinct, chiar și atunci când sunt achiziționate împreună. Terenurile au mod normal durată de viață nelimitată, și prin urmare, nu sunt supuse amortizării. Clădirile au o durată de viață limitată și sunt , prin urmare, supuse amorizării. O creștere a valorii unui teren pe care este situată o clădire nu afectează determinarea duratei de viață utile a acelei clădiri.
O societate comercială calculează și înregistrează amortizarea atât mijloacelor fixe avute în proprietate și folosite de însăși societatea și pentru cele care sunt date în locație de gestiune, închiriate, concesionate.
Amortizarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune se recuperează de societate, agentul economic, care a efectuat investiția pe perioada contractului.
Amortizarea imobilizărilor corporale se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 28 "Amortizări privind imobilizările", respectiv contul 281 "Amortizări privind imobilizările corporale". Acest cont, la fel ca și contul 280 "Amortizări privind imobilizările necorporale", se dezvoltă în conturi sintetice de gradul al-II-lea, după același nivel de detaliu, aceeași structură, a conturilor principale, conturile de imobilizări corporale.
Vom prezenta structura conturilor potrivit Planului General de Conturi aprobat prin OMFP nr. 94 / 2001 :
2811 "Amortizarea amenajărilor la terenuri"
2812 "Amortizarea construcțiilor"
2813 "Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor "
2814 "Amortizarea altor imobilizări corporale"
Potrivit Planului General de Conturi aprobat prin H.G. 704 / 1993, contul 281 "Amortizări privind imobilizările corporale" avea următoarele sintetice de gradul al II-lea:
2810 "Amortizarea terenurilor"
2811 "Amortizarea construcțiilor"
2812 "Amortizarea echipamentelor tehnologice"
2813 "Amortizarea aparatelor și instalațiilor de măsurare, control și reglare"
2814 "Amortizarea mijloacelor de transport"
2815 "Amortizarea animalelor și plantațiilor"
2816 "Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a
valorilor umane și materiale și a altor active corporale".
Contul 281 "Amortizări privind imobilizările corporale" este un cont rectificativ a valorii imobilizărilor corporale, înregistrând amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente în gestiunea unității patrimoniale.
Este cont de pasiv.
În credit: se înregistrează valoarea aferentă cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale, prin debitul contului 6811 "Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor" .
În debit: se inregistrează valoarea amortizărilor aferentă imobilizărilor corporale vândute sau scoase din gestiune în corespondență cu creditul conturilor: 2112 "Amenajări la terenuri", 212 "Construcții", 213 "Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantați", 214 "Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale".
Soldul creditor reprezintă valoarea amortizării aferentă imobilizărilor existente în gestiunea unității patrimoniale la data pentru care s-a stabilit soldul.
Se dau următoarele exemple ce reflectă înregistrarea amortizărilor imobilizărilor corporale:
1. Se înregistrează amortizarea unui utilaj aferentă exercițiului curent:
——————————————————————————————
6811 = 2813
"Cheltuieli de exploatare privind "Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de
amortizarea imobilizărilor" transport, animalelor și plantațiilor"
——————————————————————————————
2. Se înregistrează amortizarea investițiilor efectuate la o construcție luată cu chirie pe perioada inițială a contractului de închiriere:
——————————————————————————————
6811 = 2812
"Cheltuieli de exploatare privind "Amortizarea construcțiilor"
amortizarea imobilizărilor"
——————————————————————————————
3. Legat de operația precedentă se înregistrează de contabilitate scoaterea din evidență a investiției amortizate integral.
——————————————————————————————
2812 = 212
"Amortizarea construcțiilor" "Construcții"
——————————————————————————————
4. Se înregistrează amortizarea pentru al III-lea an de utilizare a unui echipament tehnologic, după care, în urma vânzării se înregistrează scoaterea din gestiune:
——————————————————————————————
a) 6811 = 2813
"Cheltuieli de exploatare privind "Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de
amortizarea imobilizărilor" transport, animalelor și plantațiilor"
——————————————————————————————
b) % = 2131
2813 "Echipamente tehnologice"
"Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de
transport, animalelor și plantațiilor"
6583
"Cheltuieli privind activele cedate
și alte operații de capital"
——————————————————————————————
3. PROVIZIOANELE PRIVIND DEPRECIEREA
IMOBILIZĂRILOR
3.1. CONȚINUT, ROL ȘI IMPORTANȚĂ
Prin provizioane se înțelege, o constatare contabilă a unei diminuări a valorii activului, rezultând din cauze ale căror efecte nu sunt ireversibile. Spre deosebire de amortizare, care atunci când se înregistrează nu reprezintă altceva decât o constatare a pierderilor efectiv survenite la o întreprindere, provizioanele reprezintă pierderi sau cheltuieli previzibile.
Sunt supuse deprecierii reversibile, pentru care se constituie, în principiu, provizioane, imobilizările neamortizabile. Pentru imobilizările necorporale și corporale, care sunt amortizabile, se constituie provizioane numai în situația în care există diferențe în minus între valoarea de inventar, stabilită cu ocazia inventarierii patrimoniului și valoarea netă contabilă. Pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane pentru diferența între valoarea de intrare a acestora și valoarea stabilită cu ocazia inventarierii.
Operațiile legate de provizioane presupun două etape, și anume :
a) Constituirea provizionului ( C.p.) care are loc, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar, când intervine următoarea relație economică:
Trebuie avut în vedere la constituirea provizioanelor următorul aspect, și anume că se reflectă în contabilitate independent de natura rezultatului financiar al exercițiului, respectiv de existența sau inexistența unui profit.
b) Anularea provizioanelor ( A.p.) care are loc atunci când privizioanele constituite anterior rămân fără obiect, respectiv atunci când elementele patrimoniale pentru care s-au constituit anterior provizioane sunt scoase din evidență, adică nu mai fac parte din patrimoniul unității. În aceste cazuri apare relația economică:
La sfârșitul exercițiilor următoare, cu ocazia unei noi inventarieri sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor, în urma analizării provizioanelor constituite pentru deprecieri, se procedează astfel:
dacă deprecierea imobilizărilor este mai mare decât provizionul constituit, se constituie un provizion suplimentar, pentru diferență;
dacă deprecierea imobilizărilor este mai mică decât provizionul constituit, diferența diminuează provizionul și se înregistrează la venituri;
dacă provizionul constituit devine fără obiect, cum am spus la etapa privind anularea provizioanelor și se înregistrează la venituri;
Formarea provizioanelor are ca motivație economică acordarea unui avantaj fiscal agentului economic, și anume o amânare la plată a impozitului pe profit.
3.2. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR
PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
NECORPORALE
Deprecierea imobilizărilor necorporale se referă la deprecierea reversibilă a cheltuielilor de dezvoltare, a concesiunilor, a brevetelor și a altor drepturi și valori similare, a fondului comercial și a altor imobilizări necorporale.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale se constituie numai în situația în care există diferențe în minus între valoarea de inventar, stabilită cu ocazia inventarierii patrimoniului, și valoarea netă contabilă.
Reflectarea și înregistrarea în contabilitate a acestor deprecieri se realizează cu ajutorul contului 290 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale". Acest cont se dezvoltă în conturi sintetice de gradul al II-lea* :
2903 "Provizioane pentru cheltuieli de dezvoltare"
2905 "Provizioane pentru concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte
drepturi și valori similare"
2907 "Provizioane pentru fondul comercial"
2908 "Provizioane pentru alte imobilizări necorporale".
Contul 290 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale", după conținutul economic, este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a imobilizărilor necorporale. Este un cont de pasiv.
În credit: se înregistrează valoarea provizioanelor constituite pentru deprecierea imobilizărilor necorporale prin debitul contului 6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor", sau se înregistrează valoarea provizioanelor majorate prin debitul aceluași cont.
În debit: se înregistrează provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale anulate, devenite fără obiectiv, sau diminuate prin creditul contului 7813 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor".
Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor existente în patrimoniu la sfârșitul exercițiilor financiare.
Exemple de înregistrări contabile pentru provizioanele de depreciere a imobilizărilor necorporale :
1. În urma inventarierii se constată că valoarea cheltuielilor de dezvoltare sunt mai mici față de valoarea contabilă a exercițiul financiar. Pentru diferență se constituie un
provizion :
——————————————————————————————
6813 = 2903
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru cheltuieli de
privind provizioanele pentru dezvoltare"
deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
2. Se înregistrează constituirea unui provizion pentru deprecierea unui program informatic:
——————————————————————————————
6813 = 2908
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru alte
privind provizioanele pentru imobilizări necorporale"
deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
3. Se înregistrează suplimentarea unui provizion pentru deprecierea fondului comercial :
——————————————————————————————
6813 = 2907
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru fondul
privind provizioanele pentru comercial"
deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
4. La sfârșitul exercițiului se reduce provizionul constituit pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare care revin la suma inițială :
——————————————————————————————
2903 = 7813
"Provizioane pentru cheltuieli "Venituri din provizioane
de dezvoltare" pentru deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
5. Se înregistrează anularea provizionului pentru deprecierea programului informatic care a devenit fără obiect, ca urmare a vânzării acestuia:
——————————————————————————————
2908 = 7813
"Provizioane pentru alte "Venituri din provizioane
imobilizărilor necorporale " pentru deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
3.3. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR
PRIVIND DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
CORPORALE
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale sunt pierderi de valoare la imobilizările corporale neamortizabile : terenurile, dar și la cele amortizabile : amenajările la terenuri și mijloace fixe. Se constituie provizioane în situația în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă. Valoarea contabilă se obține prin scăderea amortizării imobilizărilor din valoarea de înregistrare ( de intrare ) a acestora, în cazul imobilizărilor corporale amortizabile.
Deprecierea imobilizărilor corporale este reflectată în contabilitatea sintetică cu ajutorul contului 291 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale", cont care se divide în următoarele conturi sintetice de gradul al II-lea* :
2911 "Provizioane pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor la terenuri"
2912 "Provizioane pentru deprecierea construcțiilor"
2913 "Provizioane pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport,
animalelor și plantațiilor"
2914 "Provizioane pentru deprecierea altor imobilizări corporale".
Contul 291 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale" este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale ca urmare a deprecierii reversibile a acestor imobilizări. Este cont de pasiv.
În credit: se înregistrează provizioanele constituite ca urmare a deprecierii valorii imobilizărilor corporale sau suplimentarea acestor provizioane prin debitul contului 6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor".
În debit : se înregistrează provizioanele anulate, care au devenit fără obiectiv sau diminuate pentru deprecierea imobilizărilor corporale prin creditul contului 7813 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor".
Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale existente în patrimoniu la sfârșitul exercițiului financiar.
Pentru exemplificare considerăm următoarele înregistrări contabile :
1. Se constituie la sfârșitul exercițiului financiar, provizioane pentru deprecierea unei clădiri :
——————————————————————————————
6813 = 2912
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru deprecierea
privind provizioanele pentru construcțiilor"
deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
2. Se înregistrează constituirea unui provizion pentru pierderea de valoare înregistrată de un teren :
——————————————————————————————
6813 = 2911
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru deprecierea
privind provizioanele pentru terenurilor și amenajărilor de
deprecierea imobilizărilor" terenuri"
——————————————————————————————
3. Se înregistrează suplimentarea unui provizion pentru deprecierea unui utilaj, ca urmare a schimbării anumitor parametri.
——————————————————————————————
6813 = 2913
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru deprecierea
privind provizioanele pentru instalațiilor, mijloacelor de transport,
deprecierea imobilizărilor" animalelor și plantațiilor"
——————————————————————————————
4. Se înregistrează anularea provizioanelor pentru deprecierea clădirii și a terenului:
——————————————————————————————
% = 7813
2912 "Venituri din provizioane
"Provizioane pentru deprecierea pentru deprecierea imobilizărilor"
construcțiilor"
2911
"Provizioane pentru deprecierea
terenurilor și amenajărilor la terenuri"
——————————————————————————————
3.4. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR
PRIVIND DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
ÎN CURS
Imobilizările în curs sunt investiții neterminate la sfârșitul lunii sau la sfârșitul exercițiului, executate în regie proprie, facturate de terți sau aduse sub formă de aport în natură de către asociați. Imobilizările în curs pot fi , după natura investiției neterminate, imobilizări în curs necorporale sau corporale.
Imobilizările în curs, atât cele necorporale cât și cele corporale, pot suferi la finele exercițiului financiar deprecieri reversibile, pentru care se constituie provizioane de depreciere.
Contabilitatea acestor tipuri de provizioane se realizează cu ajutorul contului 293 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs", cont care se dezvoltă în două sintetice de gradul al II-lea :
2931 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs"
2932 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs".
Contul 293 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs" este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a imobilizărilor în curs, fiind cont de pasiv.
În credit: se înregistrează constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs precum și suplimentarea acestora prin debitul contului 6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor".
În debit : se înregistrează provizioanele anulate, care au devenit fără obiectiv sau diminuate pentru deprecierea imobilizărilor în curs prin creditul contului 7813 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor".
Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor în curs existente în patrimoniu la sfârșitul exercițiului financiar.
Exemple de înregistrări contabile pentru provizioanele de depreciere a imobilizărilor în curs :
1. După înregistrarea unei investiții neterminate, în urma unei noi evaluări se constată o pierdere de valoare. Această pierdere duce la înregistrarea unui provizion:
——————————————————————————————
6813 = 2931
"Cheltuieli de exploatare "Provizioane pentru deprecierea
privind provizioanele pentru imobilizărilor corporale în curs"
deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
2. La sfârșitul exercițiului următor se constată că provizionul constituit a devenit fără obiect, se anulează :
——————————————————————————————
2931 = 7813
"Provizioane pentru deprecierea "Venituri din provizioane
imobilizărilor corporale în curs" pentru deprecierea imobilizărilor"
——————————————————————————————
3.5. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR
PRIVIND DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
FINANCIARE
Imobilizările financiare reprezintă investiții financiare sau de portofoliu pe termen lung sub forma tilurilor de participare și a creanțelor legate de participații, a titlurilor imobilizate ale activității de portofoliu, a împrumuturilor acordate terților și a altor titluri și creanțe imobilizate.
Pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane pentru diferența între valoarea de intrare a acestora și valoarea stabilită cu ocazia inventarierii.
Aceste imobilizări sunt supuse unor deprecieri reversibile, care în contabilitate sunt reflectate cu ajutorul contului 296 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare".
Acest cont se dezvoltă pe nouă conturi sintetice de gradul al II-lea*:
2961 "Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deținute la filiale din cadrul
grupului"
2962 "Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deținute la societăți din
afara grupului"
2963 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare sub formă de interese de
participare"
2964 "Provizioane pentru deprecierea altor titluri imobilizate"
2965 "Provizioane pentru deprecierea sumelor datorate de filiale"
2966 "Provizioane pentru deprecierea împrumuturilor acordate pe termen lung"
2967 "Provizioane pentru deprecierea creanțelor legate de interesele de participare"
2968 "Provizioane pentru deprecierea acțiunilor proprii – active imobilizate"
2969 "Provizioane pentru deprecierea altor creanțe imobilizate".
Contul 296 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare" este cont de pasiv.
În credit: se înregistrează provizioanele constituite sau suplimentate pentru deprecierea imobilizărilor financiare prin debitul contului 6863 "Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare".
În debit: se înregistrează provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare anulate sau diminuate prin creditul contului 7863 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare".
Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor financiare existente în patrimoniu la sfârșitul exercițiului financiar.
Reflectarea în contabilitate a deprecierii acestor imobilizări se prezintă schematic astfel :
1. Constituirea provizionului aferent deprecierii imobilizări financiare :
——————————————————————————————
6863 = 296
"Cheltuieli financiare privind "Provizioane pentru deprecierea
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare"
imobilizărilor financiare" 2961,……..,2969
——————————————————————————————
2. Anularea sau diminuarea provizionului :
——————————————————————————————
296 = 7863
"Provizioane pentru deprecierea "Venituri din provizioane pentru
imobilizărilor financiare" deprecierea imobilizărilor financiare"
2961,……..,2969
4. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR
ECONOMICE PRIVIND DEPRECIEREA
ACTIVELOR IMOBILIZATE LA
S.C. CREDINȚA-SEV S.R.L
4.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII
DENUMIRE SOCIETATE : S.C. CREDINȚA S.R.L.
FORMA JURIDICĂ : Societate cu răspundere limitată
OBIECTUL DE ACTIVITATE : Prestări servicii și comerț
SEDIUL : Drobeta Turnu Severin, str. Mareșal Ion Antonescu, nr.40
LOCUL DERULĂRII ACTIVITĂȚII : Județul Mehedinți
Societatea CREDINȚA-SEV are sediul în Drobeta Turnu Severin și a fost înființată în anul 1994, în baza Legii societățiilor comerciale nr. 31 / 1990. Este persoană juridică română, capitalul societății fiind integral privat, iar durata de funcționare este nelimitată.
La înființare capitalul societății a fost de 2 000 000 lei și avea un număr de 5 angajați. Între timp societatea s-a extins și a ajuns, în prezent, la un capital social de 12 000 000 lei și un număr de 53 de angajați.
Obiectul de activitate este de :
Prestări – servicii în domeniul auto;
Comerțul en – detail de mărfuri din domeniul auto precum și de mărfuri electro-casnice.
Punctele de lucru sunt atât în municipiul Drobeta Turnu Severin cât și în afara acestuia. Scopul principal al societății este să se permanentizeze ca o societate de prestări servicii, angajată în diferite faze ale domeniului auto, străduindu-se să le echilibreze astfel încât să fie în măsură să ofere servicii necesare care să satisfacă clienții și să asigure câștigurile optime și profitul.
Activitatea societății se derulează, în primul rând, în Drobeta Turnu Severin, dar nu se stabilesc limitări geografice referitoare la dezvoltare. Societatea dorește ca serviciile ce vor fi oferite, în teritoriu prin punctele sale de lucru, să fie la nivelul cel mai bun și de o calitate ireproșabilă cu putință, potrivit reglementărilor și principiilor de funcționare ale societății.
Vă prezentăm, în continuare, evoluția principalilor indicatori economico – financiari ai firmei, în ultimii patru ani de funcționare ai societății CREDINȚA-SEV :
Tabelul 4.1
EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI
Figura 4.1
După cum reiese din grafic, se poate observa că evoluția cifrei de afacerii a fost ascendentă. În anul 2001 societatea a înregistrat cea mai bună evoluție a indicatorilor economico – financiari ( Tabelul 4.1 ) , mai ales cifra de afaceri care a avut un salt foarte mare față de evoluția anilor anteriori, în care a avut valori aproximativ constante. Acest lucru a fost bun, dar datorită cheltuielilor care sunt relativ mari ( cheltuielile totale ale anului 2001 au fost de 791 590 000 lei ) nu a putut înregistra profit foarte mare.
Societatea dorește să reducă din aceste cheltuieli și să mărească veniturile pentru a înregistra un rezultat mai bun la sfârșitul anului 2002.
4.2. ORGANIZAREA SOCIETĂȚII
Societatea CREDINȚA-SEV este condusă de un singur manager. Serviciile societății sunt în număr de trei după cum reiese și din organigrama anexată ( Anexa 1 ):
Serviciul comercial având în subordine compartimentele desfacere și aprovizionare. Legat de desfacere societatea dispune de trei magazine două în Drobeta Turnu Severin și unul într-o comună a județului Mehedinți.
Serviciul financiar-contabil
Serviciul de prestări servicii care are în subordine patru ateliere de service-auto, două sunt în Drobeta Turnu Severin și două în afara orasului Severin.
4.3. FUNCȚIILE COMPARTIMENTULUI
FINANCIAR-CONTABIL
Funcția financiar-contabilă a societății se realizează, în principal, prin intermediul compartimentului financiar-contabil, în cadrul căreia se desfășoară trei genuri de activității și anume:
Activitatea financiară ;
Activitatea contabilă;
Activitatea de personal.
Delimitarea acestor activității se realizează pe persoanele care le desfășoară .
Activitatea financiară cuprinde:
întocmirea bugetului de veniturii și cheltuieli al societății;
stabilirea prețurilor pentru serviciile prestate și lucrărilor executate;
stabilirea adaosului comercial pentru mărfurilor care urmeaza a fii vândute;
efectuarea la timp și în bune condiții a tuturor operațiunilor de încasări și plăți.
Activitatea contabilă cuprinde:
inventarierea în mod cronologic și sistematic a tuturor operațiunilor economice în registrul jurnal, pe baza documentelor justificative;
inventarierea gestiunilor și inventarierea generală;
evaluarea la sfârșitul exercițiului financiar a tuturor elementelor patrimoniale, în vederea determinării și estimări deprecierilor reversibile pentru calculul și înregistrarea provizionelor;
organizarea contabilității activelor imobilizate pe caregorii de imobilizări, urmărindu-se calculul și înregistrarea amortizării imobilizărilor în cheltuieli;
organizarea contabilității stocurilor și folosirea corectă a metodelor de evaluare a stocurilor;
calculul rezultatului exercițiului.
Activitatea de personal constă în:
determinarea necesarului de personal;
recrutarea, selectarea și încadrarea personalului ;
evidența personalului;
calcularea corectă a tuturor drepturilor de personal.
4.4. MONOGRAFIE CONTABILĂ
4.4.1. PREZENTAREA DOCUMENTELOR
JUSTIFICATIVE
Orice operație înregistrată în contabilitate are la bază un document justificativ. Legătura dintre evidența tehnic-operativă și conturile din contabilitate o face sistemul documentelor. Sistemul documentelor reprezintă, în orice societate, o verigă foarte importantă și cuprine totalitatea documentelor primare specifice pe genuri de operații economice în legătură cu imobilizările, întocmite la locul și în momentul efectuării operațiilor economice, constituind documente justificative, ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate, bază de calcul a indicatorilor economici, probă în justiție privind litigiile patrimoniale.
Din punct de vedere al felului operațiilor pentru care se întocmesc documente privind imobilizările se împart în următoarele grupe:
documente de intrare;
documente privind calculul și înregistrarea deprecierii imobilizărilor:
documente privind iesirea imobilizărilor:
Documentele de intrare ale imobilizărilor sunt:
pentru imobilizări necorporale și corporale:
contract de vânzare și cumpărare:
factură;
chitanță fiscală;
proces verbal de recepție;
contract de societate;
declarație de subscriere;
contract de concesiune, locație de gestiune,închiriere;
proces verbal de inventariere pentru plusurile constatate.
pentru imobilizări necorporale și corporale în curs:
– documente de evidență a consumurilor de valori materiale ( bonuri de
consum, fișă limită de consum) pentru imobilizările efectuate de societate;
– documente privind decontările cu terții ( facturi, state de plată a
salariaților);
proces verbal privind producția neterminată.
pentru imobilizările financiare:
contract de vânzare-cumpărare;
ofertă publică de vânzare a acțiunilor;
ordin de cumpărare;
documente de plată a titlurilor;
contract de societate.
Documente privind calculul și înregistrarea deprecierilor imobilizărilor sunt:
pentru amortizare:
plan de amortizare;
fișa de calcul a amortizarii.
pentru provizioane:
proces-verbal de inventariere;
proces-verbal de evaluare;
expertiză tehnică.
Documente privind ieșirea imobilizărilor sunt:
pentru imobilizările necorporale și corporale:
proces-verbal de scoatere din funcțiune de declasare a unor bunuri
materiale;
factură;
contract vânzare-cumpărare;
contract de cesiune, locație de gestiune,de închiriere;
proces-verbal de predare-primire;
cerere de retragere a aporturilor.
pentru imobilizări necorporale și corporale în curs:
proces-verbal de recepție a imobilizărilor
pentru imobilizările financiare:
ordin de vânzare a titlurilor;
chitanțe, extrase de cont ;
ordin de plată, efecte comerciale, cecuri etc.
La intrarea în patrimoniu a unei imobilizări corporale, mijloc fix, după recepția definitivă se acordă un număr de inventar mijlocului fix, din registrul numerelor de imventar, după care se întocmeste fișa mijlocului fix.
Fișa mijlocului fix cuprinde denumirea acestuia, principalele caracteristici tehnologice, accesoriile sale, categoria din care face parte, codul de clasificare, data intrării în folosință, durata de serviciu, norma de amortizare, numărul său de inventar și operațiile care afectează mijlocul fix, respectiv documentele care stau la baza înregistrării lor.
La ieșirea unui mijloc fix numărul său de inventar nu se mai acordă altui mijloc fix în cursul aceluiași exerciu financiar.
4.4.2. OPERAȚIILE ECONOMICE REFLECTATE
ÎN CONTABILITATE
S.C.CREDINȚA-SERV. S.R.L. în luna decembrie 2001, a efectuat următoarele operații cu privire la calcularea și deprecierea activelor imobilizate ale societății.
1. În data de 5 decembrie societatea achiziționează un utilaj pentru unul dintre atelierele sale în valoare de 58600000 lei + tva 19%, pe care îl și pune în funcțiune. Acest utilaj are o durată de funcțonare de 5 ani.
Tabelul 4.2
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.1
2. În data de 10 decembrie vinde un de transport, folosit de societate până în aceea dată. Prețul luat pe autoturism este de 70000000 lei + tva 19%. Se descarcă gestiunea cu mijlocul de transport utilizat de societate în sumă de 45000000 lei + amortizare înregistrată până la aceea dată de 35000000 lei .
Tabelul 4.3
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.2
3. Sunt supuse evaluării perenurile deținute de societate. La începutul anului aceleași terenuri fuseseră supuse evaluării și a dus la constituirea unui provizion de 11800500 lei. În urma procesului-verbal de evaluare și a expertizei efectuate valoarea terenului a crescut cu 8530700 lei. Acest lucru duce la diminuarea provizionului constituit.
Tabelul 4.4
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.3
4. Se înregistrează amortizarea imobilizărilor corporale avute în patrimoniu de societate în data de 22 decembrie 2001, pe baza situațiilor de calcul a amortizării, în sumă totala de: 2020900 lei.
Tabelul 4.5
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.4
5. Se înregistrează amortizarea imobilizărilor necorporale avute în patrimoniu în sumă de 612000 lei.
Tabelul 4.6
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.5
6. În data de 22 decembrie, ca urmare a amortizării complete în valoarea de 8000000 lei, se înregistrează scoaterea din gestiune a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare.
Tabelul 4.7
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.6
7. Se constituie un provizion pentru deprecierea imobilizărilor corporale ca urmare a evaluării construcției neterminate și înregistrată ca imobilizare corporală în curs, în valoare de 21800000 lei, pe baza procesului-verbal de inventariere, evaluare și a expertizei realizate.
Tabelul 4.8
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.7
8. Societatea la sfârșitul lunii înregistrează amortizarea aferentă utilajului achiziționat pentru luna decembrie 2001 în sumă de 980000 lei.
Tabelul 4.9
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.8
9. Societatea încasează banii de la debitor în numerar și plătește furnizorului utilajului achiziționat tot în numerar.
Tabelul 4.10
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.9
10. La sfârșitul lunii are loc regularizarea conturilor de TVA.
Tabelul 4.11
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.10
11. La 31 decembrie 2001 are loc închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, determinarea rezultatului și înregistrarea impozitului pe profit.
Tabelul 4.12
NOTA DE CONTABILITATE
Nr.11
Aceste operații sunt centralizate în registrul jurnal ( Anexa 2 ).
În balanța de verificare anexată ( Anexa 3 ) am redat doar conturile folosite în operațiile desfășurate la societate pe luna decembrie 2001, având ca obiect activele imobilizate ale societății CREDINȚA-SERV.
5. CONCLUZII
Datorită caracterului său practic, contabilitatea a devenit unul din instrumentele importante de gestiune, fiind considerată principala sursă de informații necesare procesului de conducere. Contabilitatea se constituie ca un ansamblu coerent de procedee si tehnici axat pe socoteala scrisă a actelor și faptelor ce produc modificări asupra patrimoniului societății.
În acest sens, cred că personalului din domeniul contabilității îi revine o sarcină de mare răspundere în ceea ce privește culegerea, prelucrarea, verificarea și stocarea informațiilor economice. Aceasta se poate realiza numai printr-o temeinică pregătire teoretică-metodologică, dar mai ales prin stăpânirea până la cel mai mic detaliu a instrumentarului tehnico-aplicativ al contabilității.
În această lucrare am încercat să prezint cele mai semnificative aspecte cu privire la contabilitatea deprecierii activelor imobilizate, luând în calcul atât deprecierea ireversibilă a imobilizărilor – amortizare – , cât și deprecierea reversibilă a imobilizărilor – provizioanele pentru depreciere – .
Activele imobilizate constituie o parte semnificativă din activele marii majorități a întreprinderilor. Din acest motiv, atât amortizarea cât și provizioanele pot avea un efect important în determinarea și prezentarea poziției financiare și a rezultatelor obținute din activitatea acestor întreprinderi.
Aceste deprecieri sunt foarte importante, recunoașterea și înregistrarea lor fiind o obligație ce decurge atât din principiul continuității cât și din cel al prudenței întrucât unitatea care nu înregistrează aceste deprecieri ale imobilizărilor își supraestimează activul și rezultatul. Ele trebuie înregistrate în contabilitate indiferent dacă unitatea are profit sau pierdere.
Astfel, omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, precum și efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatului financiar și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil, constituie infracțiune de fals intelectual și se pedepsește conform legii, se precizează în Legea Contabilității nr. 82 / 1991 republicată în 20.01.2000, articolul 40.
Prezentând în această lucrare unele aspecte semnificative, fără pretenția de a epuiza problematica complexă a acestei teme, am încercat să redau și acele aspecte legate de procesul de armonizare și adaptare a reglementărilor contabile românești cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, deoarece contabilitatea deprecierii imobilizărilor reprezintă o sursă importantă de informații necesare pentru a revizui politica de management și a compara între ele diverse întreprinderi.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bărbăcioru Victoria – Contabilitatea Întreprinderii, Editura Reprografia
Universitate din Craiova, 1998
2. Bojian Octavian – Contabilitate Generală, Editura Eficient, București 2000
3. Cristea H., Talpoș I.,Corduneanu C., Lăbuneț A., Pirtea M. – Gestiunea Financiară a Societăților Comerciale, vol. I , Editura Mirton, Timișoara 2001
4. Epuran M. (coordonator) – Contabilitatea financiară în noul sistem contabil,
Editura de Vest, Timișoara 1999
5. Feleagă N., Ionașcu I. – Tratat de contabilitate financiară, vol. II, Editura
Economică, București 1998
6. Istrate C. – Fiscalitate și Contabilitate în cadrul firmei, Editura Polirom,
București 1999
7. Mateș Dorel – Contabilitatea financiară a unitățiilor patrimoniale, Editura Ivan
Krasko, Arad 2000
8. Mateș Dorel – Contabilitatea agenților economici. Aplicații practice, Editura Ivan
Krasko, Arad 2001
9. Munteanu V. – Contabilitatea financiară a Întreprinderii,vol. I, Editura Lucman
Serv, București 1998
10. Munteanu V., Munteanu M., Zuca Ș. – Contabilitatea financiară a
Întreprinderi, vol I și II, Editura Sylvi, București 2001
11. Pântea I. P. – Managementul Contabilității Românești, Editura Intelcredo,
Deva 1999
12. Vasile Ilie –Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică,
București 1999
*
* *
13. * * * – Legea nr. 15 / 1994 privind amortizare capitalului imobilizat în active
corporale și necorporale
14. * * * – Standardele Internționale de Contabilitate 2000, IAS 4, IAS 16, IAS 36,
IAS 38, Editura Economică, București 2000
15. * * * – OMFP nr. 94 / 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate
cu Directiva a IV-a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate
16. * * * – Legea Contabilității 82 / 1991 republicată în 20.01.2000
=== Anexa2 ===
S.C. CREDINȚA-SEV S.R.L Anexa 2
REGISTRUL JURNAL
TOTAL : 584314100
=== Anexa3 ===
Anexa : 3
BALANȚĂ LA 31 DECEMBRIE 2001
=== Anexa4 ===
Anexa : 4
FIȘELE CONTURILOR
Fișa contului : 121 "Contul de profit și pierdere"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6811 3 612 900 – închidere cont de cheltuieli
6721 45 000 000 – închidere cont de cheltuieli
6813 21 800 000 – închidere cont de cheltuieli
7721 70 000 000 – închidere cont de venit
7813 8 530 700 – închidere cont de venit
691 2 029 450 – închidere cont de cheltuieli
Total rulaje : 72 442 350 78 530 700
Sold final : 6 088 350 : creditor
Fișa contului : 203 "Cheltuieli de cercetare-dezvoltare"
Sold inițial : 8 000 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
2803 8 000 000 – descărcare gestiune
Total rulaje : 0 8 000 000
Sold final : 0 : debitor
Fișa contului : 208 "Alte imobilizări necorporale "
Sold inițial : 16 400 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
Total rulaje : 0 0
Sold final : 16 400 000 : debitor
Fișa contului : 2111 "Terenuri"
Sold inițial : 172 500 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
Total rulaje : 0 0
Sold final : 172 500 000 : debitor
Fișa contului : 2121 "Construcții"
Sold inițial : 225 800 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
Total rulaje : 0 0
Sold final : 225 800 000 : debitor
Fișa contului : 2122 "Echipamente tehnologice"
Sold inițial : 32 536 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
404 58 600 000 – achiziție utilaj
Total rulaje : 58 600 000 0
Sold final : 91 136 000 : debitor
Fișa contului : 2123 "Aparate și instalații de măsură"
Sold inițial : 3 482 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
Total rulaje : 0 0
Sold final : 3 482 000 : debitor
Fișa contului : 2124 "Mijloace de transport"
Sold inițial : 272 500 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
2814 35 000 000 – descărcare gestiune
6721 45 000 000
Total rulaje : 0 80 000 000
Sold final :192 500 000 : debitor
Fișa contului : 231 "Imobilizări corporale în curs"
Sold inițial : 83 500 000 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
Total rulaje : 0 0
Sold final : 83 500 000 : debitor
Fișa contului : 2803 "Amortizarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare "
Sold inițial : 7 588 000 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6811 412 000 – înregistrare amortizare
203 8 000 000 – descărcare gestiune
Total rulaje : 8 000 000 412 000
Sold final : 0 : creditor
Fișa contului : 2808 "Amortizarea altor imobilizări necorporale "
Sold inițial : 1 600 000 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6811 200 000 – înregistrare amortizare
Total rulaje : 0 200 000
Sold final : 1 800 000 : creditor
Fișa contului : 2811 "Amortizare construcții "
Sold inițial : 45 160 000 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6811 806 400 – înregistrare amortizare
Total rulaje : 0 806 400
Sold final : 45 966 400 : creditor
Fișa contului : 2812 "Amortizarea echipamentelor tehnologice"
Sold inițial : 12 314 000 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6811 112 000 – înregistrare amortizare
6811 980 000 – înregistrare amortizare
Total rulaje : 0 1 092 000
Sold final : 13 406 000 : creditor
Fișa contului : 2813 "Amortizare aparate și instalații de măsură"
Sold inițial : 4 518 000 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6811 22 500 – înregistrare amortizare
Total rulaje : 0 22 500
Sold final : 4 540 500 : creditor
Fișa contului : 2814 "Amortizare mijloace de transport"
Sold inițial : 56 500 000 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
2124 35 000 000 – ieșire autoturism din gestiune
6811 1 080 000 – înregistrare amortizare
Total rulaje : 35 000 000 1 080 000
Sold final : 22 580 000 : creditor
Fișa contului : 291 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale"
Sold inițial : 11 800 500 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
7813 8 530 700 – reducere provizion
Total rulaje : 8 530 700
Sold final : 3 269 800: creditor
Fișa contului : 293 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
6813 21 800 000 – constituire provizion
Total rulaje : 0 21 800 000
Sold final : 21 800 000 : creditor
Fișa contului : 441 "Impozit pe profit"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
691 2 029 450 – înregistrare impozit pe profit
Total rulaje : 0 2 029 450
Sold final : 2 029 450 : creditor
Fișa contului : 4423 "TVA de plată"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
4427 2 166 000 – regularizare conturi de TVA
Total rulaje : 0 2 166 000
Sold final : 2 166 000 : creditor
Fișa contului : 4426"TVA deductibilă"
Sold inițial : 0 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
404 11 134 000 – achiziție utilaj
4427 11 134 000 – regularizare TVA
Total rulaje : 11 134 000 11 134 000
Sold final : 0 : debitor
Fișa contului : 4427 "TVA colectată"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
461 13 300 000 – vânzare autoturism
4426 11 134 000 – regularizare TVA
4423 2 166 000 – regularizare TVA
Total rulaje : 13 300 000 13 300 000
Sold final : 0 : creditor
Fișa contului : 6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor"
Sold inițial : 0 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
2811 806 400 – înregistrare amortizare
2812 112 000 – înregistrare amortizare
2813 22 500 – înregistrare amortizare
2814 1 080 000 – înregistrare amortizare
2803 412 000 – înregistrare amortizare
2808 200 000 – înregistrare amortizare
121 3 612 900 – închidere cont de cheltuieli
Total rulaje : 3 612 900 3 612 900
Sold final : 0 : debitor
Fișa contului : 6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor"
Sold inițial : 0 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
293 21 800 000 – constituire provizion
121 21 800 000 – închidere cont de cheltuieli
Total rulaje : 21 800 000 21 800 000
Sold final : 0 : debitor
Fișa contului : 6721 "Cheltuieli privind activele cedate"
Sold inițial : 0 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
2124 45 000 000 – ieșire autoturism din gestiune
121 45 000 000 – închidere cont de cheltuieli
Total rulaje : 45 000 000 45 000 000
Sold final : 0 : debitor
Fișa contului : 691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit"
Sold inițial : 0 : debitor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
441 2 029 450 – înregistrare impozit pe profit
121 2 029 450 – închidere cont de cheltuieli
Total rulaje : 2 029 450 2 029 450
Sold final : 0 : debitor
Fișa contului : 7721 "Venituri din cedarea activelor"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
461 70 000 000 – vânzare autoturism
121 70 000 000 – închidere cont de venit
Total rulaje : 70 000 000 70 000 000
Sold final : 0 : creditor
Fișa contului : 7813 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor"
Sold inițial : 0 : creditor
Cont Rulaj Rulaj Explicația
corespondent debitor creditor
————————————————————————————————————
291 8 530 700
121 8 530 700
Total rulaje : 8 530 700 8 530 700
Sold final : 0 : creditor
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Deprecierii Imobilizarilor (s.c. Xyz S.r.l) (ID: 131776)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.