. Contabilitatea Decontarilor cu Bugetul Public (s.c. Xyz S.a.)
CAP. I. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE GUBAN S.A.
1.1. SCURT ISTORIC AL S.C. GUBAN S.A.
Societatea Comercială “GUBAN” S. A. are sediul în Timișoara, B-dul Eroilor nr. 30-40.
TIMIȘOARA este unul dintre orașele mari ale ROMÂNIEI, situat în partea de vest a țării, la o depărtare de 600 km de capitala BUCUREȘTI, 300 km de BUDAPESTA și 150 km de BELGRAD.
S. C. “GUBAN” S. A. se găsește la începutul zonei industriale din partea de sud a orașului TIMIȘOARA.
Din punct de vedere economic, S. C. “GUBAN” S. A. se situează printre agenții economici cu tradiție, cu marcă de firmă cunoscută și recunoscută în țară, pentru calitatea și diversitatea produselor.
Producția este eterogenă, cu un profil complex și prezentând un grad înalt de integrare.
După anul 1989, S. C. “GUBAN” S. A. s-a menținut în topul firmelor timișorene după cifra de afaceri și profitul obținut.
S. C. “GUBAN” S. A. provine din fosta fabrică “GUBAN” fondată în 1937 de muncitorul pantofar GUBAN BLAZIU și înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul “Fi. Soc. 45/1037/1937”, sub denumirea de Uzina Chimică GUBAN TIMIȘOARA, cu un profit restrâns de activitate, și anume: produse chimice pentru sectorul de pielărie și pentru întreținerea încălțămintei.
În anul 1952 fabrica este donată statului, devenind întreprindere de stat și avându-l ca director pe fostul patron GUBAN BLAZIU.
În decursul anilor fabrica a funcționat sub diferite denumiri, astfel:
în perioada anilor 1952 – 1953 sub denumirea de Fabrica Guban Timișoara.
între anii 1954 – 1964 sub denumirea de Fabrica “BELLA BREINER” Timișoara.
în perioada anilor 1965 – 1966 sub denumirea de Întreprinderea Industrială de Stat “VICTORIA” – fabrica de încălțăminte și mase plastice.
între anii 1967 – 1971 sub denumirea de Întreprinderea Industrială de Stat “VICTORIA” – fabrica de prelucrare a cauciucului și maselor plastice
În anul 1972 sub denumirea de Fabrica de Mase Plastice și Încălțăminte “VICTORIA” Timișoara.
începând din anul 1973 și până în anul 1991 sub denumirea de Întreprinderea de Mese Plastice și Încălțăminte “VICTORIA” Timișoara.
în anul 1991, în baza Hotărârii de Guvern nr. 1272 din 08.12.1990, s-a înființat SOCIETATEA COMERCIALĂ GUBAN, SOCIETATE PE ACȚIUNI, înregistrată la Registrul Comerțului județului Timiș sub numărul J/35/26/1991 și având capital de stat în proporție de 100%.
în 21.05.1993 s-a făcut transferul a 30% din capitalul social al societății la F. P. P. OLTENIA și 70% din capital la F. P. S.
în anul 1995 S. C. “GUBAN” S. A. se transformă în societate comercială cu capital privat 100% prin cumpărarea acțiunilor de către ASOCIAȚIA GUBAN, constituită în baza Legii nr. 77/1994, în numele membrilor săi.
DEZVOLTAREA ÎN TIMP
Începând cu anul 1952 are loc o dezvoltare masivă prin investiții realizate din fonduri de investiții ale statului, materializate în crearea de noi secții și ateliere de producție, modernizări și dotări cu utilaje și tehnologii, diversificarea produselor și profilelor de fabricație.
Dezvoltarea pe sectoare se prezintă astfel:
CHIMICALE
În anul 1952, ca primă etapă, s-a început cu tehnologizarea producției de chimicale, care prin dezvoltarea din 1972 a făcut ca fabrica să fie unul din cei mai importanți furnizori de produse chimice pentru sectorul de pielărie din țară și cel mai important producător de cremă de ghete.
ÎNCĂLȚĂMINTE
În anul 1959 s-a început producția de încălțăminte în sistem meșteșugăresc.
Prin dotări succesive și realizarea în 1970 a unei lucrări de dezvoltare, s-a trecut la producția pe scară industrială a încălțămintei.
În prezent capacitatea instalată a liniei de încălțăminte este de 203.000 perechi / an.
ACCESORII METALICE
În anul 1956 s-a înființat secția de accesorii metalice, iar în 1959 atelierul de saxofoane. În anul 1978 acest atelier a fost transferat la Cooperativa Meșteșugărească TIMIȘ.
În perioada anilor 1961 – 1962 această secție s-a dezvoltat și și-a îmbogățit nomenclatorul, prin producerea în fabricație a corpurilor de iluminat și a bijuteriilor.
MAROCHINĂRIE
În anul 1961, în cadrul secției de Mase Plastice se înființează un atelier de confecționat articole de marochinărie, folosind ca materie primă, produse ale secției. În anii 1978 – 1979 atelierul s-a dezvoltat prin dotări și investiții importante, devenind o secție cu pondere.
În prezent capacitatea de producție instalată a secției MAROCHINĂRIE este de 612.000 buc / an.
Începând cu anul 1967 acest atelier a fost transferat la “Industria Română de Piele” Timișoara.
MASE PLASTICE
Anul 1954 înseamnă începutul producției de mase plastice, prin realizarea unei linii pentru stratificarea PVC – ului compact pe suport textil, linie care s-a completat ulterior cu utilaje de finisare.
În cadrul sectorului de Mase Plastice s-a lărgit profilul de fabricație, punându-se în funcție în anul 1961 prima linie de calandare a foliilor plastifiate.
Dezvoltarea capacității în acest domeniu s-a făcut prin punerea în funcțiune în 1975 a celei de-a doua instalații de calandare. În prezent capacitatea de producție instalată pentru folii PVC este de 4.700 t / an.
Cele mai importante investiții în domeniul maselor plastice au fost cele trei linii de stratificare PVC expandat, puse în funcțiune în 1966, 1970, 1973. Ulterior aceste linii au fost completate și modernizate continuu, cea mai importantă modernizare fiind cea a liniei II în anul 1977.
Capacitatea de producție instalată pentru stratificare PVC expandat este de 7.382 mp / an.
Tot în cadrul sectorului Mase Plastice s-a înființat în 1968 secția de spume poliuretanice, care în anul 1971 este mutată și devine fabrică de sine stătătoare.
Prin investițiile realizate în anul 1984, s-a amenajat și pus în funcțiune un depozit de materiale și ambalaje pe Calea Buziașului, care asigură descongestionarea incintei din B-dul Eroilor și securitatea bunurilor materiale.
1.2. MODUL DE CONSTITUIRE
În anul 1991, în baza hotărârii de Guvern nr. 1272 / 08.12.1990 s-a înființat SOCIETATEA COMERCIALĂ GUBAN, SOCIETATE PE ACȚIUNI, înregistrată la Registrul Comerțului, județul Timiș sub numărul J/35/26/1991 și având capital de stat în proporție de 100%.
În 21.05.1993 s-a făcut transferul a 30% din capitalul social la FONDUL PROPRIETĂȚII PRIVATE OLTENIA și 70% din capital la FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT.
În anul 1995 S. C. “GUBAN” S. A. se transformă în societate comercială cu capital privat 100% prin cumpărarea acțiunilor de către ASOCIAȚIA GUBAN, constituită în baza Legii nr. 77/1994, în numele membrilor săi.
PREZENTARE
ÎNFIINȚARE:
S. C. “GUBAN” S. A., organizată ca o societate pe acțiuni a luat ființă în baza Hotărârii de Guvern nr. 1272/08.12.1990, fiind înregistrată la Registrul Comerțului, județul Timiș sub numărul J/35/26/1991.
Din anul 1995 se înființează ca societate cu capital privat 100%, prin cumpărarea de către ASOCIAȚIA GUBAN în numele salariaților, a acțiunilor deținute de F. P. S.
CONT:
Banca Comercială Timișoara, 302421101.
ADRESA:
1900 TIMIȘOARA, B-dul EROILOR NR. 30-40
tel. 40 – 056 – 135125
fax. 40 – 056 – 135481
telex 71230
CAPITAL SOCIAL:
9.205.440.000 LEI – 100% privat.
TEREN ÎN PROPRIETATE:
68.855 mp din care:
36.263 mp construit
11.488 mp de producție
8.733 mp de depozitare
cale ferată uzinată proprie
STRUCTURA CAPITALULUI SOCIAL LA 31 DECEMBRIE 1995
1.3. SCOPUL ȘI OBIECTIVUL DE ACTIVITATE AL SOCIETĂȚII
SCOPUL
Scopul societății este producerea și comercializarea produselor și realizarea de beneficii.
OBIECTUL DE ACTIVITATE
Obiectul de activitate al S. C. “GUBAN” S. A., în conformitate cu statutul de societate este:
producerea și comercializarea de încălțăminte, marochinărie, înlocuitori din piele, accesorii metalice, corpuri de iluminat, folii, produse injectate sau extrudate, produse chimice, ambalaje din lemn, carton, materiale plastice, metalice sau din alte materiale, mobilier metalic sau în combinație cu alte materiale, gablonțuri, obiecte decorative și alte produse metalice.
Finisarea și comercializarea materialelor textile țesute, nețesute și tricotate.
Imprimarea prin serigrafie sau alte finisaje a unor articole de îmbrăcăminte, huse sau ale destinații, deja confecționate sau de confecție proprie.
activitatea de import – export pentru materii prime, materiale și produse finite, operațiuni de re-export, activități de reprezentare în comerțul exterior, agentuare, comisionari, tranzacții, intermedieri, licitații, consulting, activități comerciale en – gross și en – detail pe piața internă și externă cu produse din import sau proprii.
Activități de import – export de mașini și utilaje inclusiv a pieselor de schimb precum și asigurarea de asistență tehnică și service.
activitate de cercetare, proiectare, service și asistență tehnică, prestări de servicii pentru agenții economici și populație, inclusiv servicii de asistență și tratament medical.
constituirea și administrarea de spații locative, a bazei sportive, locuri de agrement cu jocuri și activități sportive, activități de proiectare și executare sau reparare a construcțiilor industriale și civile.
activitate de transporturi interne și internaționale pentru produse alimentare sau nealimentare de producție proprii sau ale altora și servicii aferente de exploatare și închiderea mijloacelor de transport.
Activitate de alimentație publică și activitate de comercializare prin rețea comercială proprie de produse alimentare și nealimentare en – gros și en – detail.
Bar de zi fără spectacol, cu biliard, jocuri mecanice, automate și altele…
activitate de comerț, en – gros și en – deail, cu materii prime, materiale și produse finite din producția proprie și a altor producători din țară și străinătate, vânzări prin magazine și depozite proprii, închiriate sau cu contracte de participațiune, în regim de consignație, comerț stradal, târguri și piețe.
Vânzare către terț a unor materii prime și materiale disponibile (inclusiv produse petroliere), precum și a unor cantități excedentare de energie termică, electrică, apă caldă și rece, gaze naturale și combustibil sau alte utilități.
închirieri, darea în locație de gestiune sau vânzări de active, terenuri, spații construite, utilaje și instalații din patrimoniul unității – în condițiile prevăzute de lege, activități de depozit.
Activități de publicitate, management și marketing în industrie, comerț și sfera serviciilor, organizarea de expoziții și în general toate activitățile financiare, industriale și comerciale, mobiliare legate direct sau indirect de obiectul de activitate și de scopul societății.
PRINCIPALELE LINII TEHNOLOGICE
3 linii complete de realizare a înlocuitorilor de piele din plastisol, PVC, prin tehnologia stratificare directă și indirectă.
1 linie completă de stratificare PVC din topitură
1 linie de caserare umedă și uscată a foliilor PVC pe suport
2 linii complete de obținere a foliilor PVC plastifiate prin calandare
1 linie completă de confecții încălțăminte
1 linie completă de confecții marochinărie
1 linie completă de producere și ambalare a cremei de ghete
1 linie completă de producere a corpurilor de iluminat.
PROFILUL DE FABRICAȚIE
Profilul de fabricație al S. C. “GUBAN” S. A. cuprinde produse destinate sectorului industrial și produse destinate sectorului public, adică bunuri de larg consum.
Fiecare secție de producție are grupa specifică de produse:
MASE PLASTICE
înlocuitori de piele pe bază de PVC, destinați industriei de încălțăminte, marochinărie, îmbrăcăminte, tapițărie, mobilă, capitonaj auto, etc.
folii PVC plastifiate, cu grosimi între 0,12 – 0,40 mm, imprimate sau colorate în masă.
ÎNCĂLȚĂMINTE
încălțăminte din piele naturală pentru femei – pantofi, sandale, botine.
MAROCHINĂRIE
produsele de marochinărie se adresează tuturor gusturilor și vârstelor executate într-o bogată paletă cromatică și evidențiate prin multifuncționalitate și linie modernă, confecționate din piele naturală, textile sau înlocuitori din piele:
poșete și sacoșe pentru femei
ghiozdane, serviete, mapșe pentru femei
ghiozdane, serviete, mape, coperți cărți și caiete pentru școlari și studenți
genți voiaj, sac voiaj, portcasete, genți frigorifice, marochinărie pentru sport și turism
articole de mică marochinărie (port – ochelari, curele, port – chei, etc.)
ACCESORII METALICE
candelabre, veioze, lapadare, lămpi de birou
măsuțe demontabile din metal și din sticlă securit
scrumiere de diferite tipuri și dimensiuni
rame pentru poșete
accesorii ornamentale și funcționale pentru articole de marochinărie și încălțăminte, din metal sau din mase plastice
CHIMICALE
vopsele pentru finisarea pieilor naturale și produse pentru întreținerea articolelor din piele
cremă pentru încălțăminte
produse de uz casnic: ceară pardoseli, produse și soluții pentru realizarea și întreținerea curățeniei
soluții pentru cosmetică auto
creioane de ceară
Să fie vândute la prețuri accesibile și competitive cu cele ale produselor similare de pe piață.
EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI
CAP. II SISTEMUL FISCAL-IMPOZITE SI TAXE
Impozitele și taxele reprezintă venituri ale bugetului de stat, care provin de la persoane fizice și juridice și sunt utilizate în vederea efectuării de cheltuieli publice, pentru realizarea funcțiilor și sarcinilor puterii și instituțiilor sale.
2.1.Impozitele
Impozitul este o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă. Astfel aceștia participă la constituirea fondurilor generale ale societății
Sumele concentrate la buget pe calea impozitelor se reîntorc sub forma unor acțiuni, servicii, gratuități de care beneficiază în primul rând cei care participă la formarea fondurilor generale ale societății și anume: învățământ, ocrotirea sănătății, asistență socială, ajutorul familial de stat, arta, cultura, educație fizică și sport
Prin intermediul impozitelor, veniturile populației sau întreprinderilor trec în contul bugetului de stat și sunt utilizate de regulă, în scopuri neproductive
Prin mărirea impozitului, statul influențează dezvoltarea sau restrângerea activității unor ramuri economice, stimulează sporirea producției sau consumul unor anumite mărfuri, extinde sau limitează relațiile economice cu alte state
Pentru a stimula lărgirea consumului unui bun, statul reduce sau suprimă impozitele indirecte, iar pentru a restrânge consumul majorează aceste cote de impozit.
Uneori impozitele sunt folosite și ca mijloc de influențare a condițiilor de concurență.
CLASIFICAREA IMPOZITELOR
după forma în care se percep:
impozite în natură
impozite în bani
după obiectul impunerii
impozite pe avere
impozite pe venit
impozite pe cheltuieli
impozitele se mai pot clasifica în:
impozite directe
reale:
impozitul funciar
impozitul pe clădiri
impozitul pe activități industriale
impozitul pe activități comerciale și profesi libere
impozitul pe avere
personale:
impozitul pe succesiuni
impozitul pe donațiuni
impozitul pe suflet
impozitul pe obiecte de consum
impozite indirecte:
taxe de consumație:
pe obiecte de lux
pe alte bunuri
impozit pe cifra de afaceri
monopoluri fiscale:
asupra producției
asupra vânzării
asupra producției și vânzării
taxe vamale:
de import
de export
de tranzit
alte taxe:
de timbru
de înregistrare
pe circulația averii
alte taxe
2.2.Taxele
Taxele reprezintă cea de-a doua categorie principală de venituri ale bugetului de stat. Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice instituțiilor publice pentru serviciile prestate de acestea.
Trăsăturile specifice taxelor:
reprezintă plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituții care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii și rezolvă alte interese ale persoanelor fizice sau juridice.
subiectul plătitor este determinat din momentul în care acesta solicită efectuarea unei activități din partea unui organ sau instituții de stat.
taxele reprezintă o contribuție de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane.
taxele reprezintă plăți efectuate de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrări efectuate în mod direct și imediat acestora de către organe sau instituții de stat.
Principiile de stabilire și aplicare a taxelor sunt:
unicitatea taxelor: pentru unul si același serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datorează taxă decât o singură dată;
răspunderea pentru neîndeplinirea obligației de plată revine funcționarului sau persoanei încadrate de la instituția, organul de stat respectiv și nu debitorului;
nulitatea actelor nelegal taxate;
taxele sunt anticipate: ele sa datorează și se achită în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor ce urmează a fi efectuate de organe sau instituții de stat.
Elemente comune impozitelor și taxelor
Impozitele și taxele prezintă anumite elemente comune precizate chiar de actele normative care le instituie. Aceste elemente sunt date de:
obiectul ce stă la baza așezării impozitului;
baza de calcul de regulă obiectul impozitului reprezintă și baza de calcul, dar există și excepții: la impozitul pe clădiri, de pildă, obiectul de calcul îl reprezintă clădirea, iar baza de calcul, valoarea sau taxele de succesiune;
subiectul impozitului identificat prin persoana fizică sau juridică care deține sau realizează venitul;
plătitorul impozitului, care de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului, dar există și excepții, la impozitul pe salarii, subiectul este salariatul, plătitorul este însă unitatea la care se realizează salariul;
cota, respectiv cuantumul impozitului, care servește bazei de calcul a impozitului, prin care se determină suma de plată. Această cotă poate fi fixă sau procentuală. La rândul său cota procentuală poate fi proporțională sau progresivă, iar cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum, aplicată la baza de calcul sau la o parte din aceasta;
termenul de plată – intervalul de timp pentru care se plătește impozitul, el fiind prevăzut în legislație;
înlesniri acordate la plată ele apar sub formă de scutiri, reduceri, bonificații, amânări, eșalonări;
drepturile plătitorului de impozite pot fi compensate, atunci când la scadență s-a plătit o sumă mai mare decât cea normală, sau contestate, atunci când plătitorul se consideră nedreptățit în urma controlului; ori restituie atunci când nu este posibilă compensarea;
obligațiile plătitorului stabilite prin legi precizează calcularea și vărsarea la termen a impozitelor și taxelor din care să rezulte cu exactitate baza de calcul, sumele de plată, modul cum s-au făcut la buget plățile;
sancțiunile sunt consecința nerespectării termenelor legale de plată a impozitelor sau neachitării obligațiilor fiscale. Sancțiunile sunt date prin majorări de întârziere sau amenzi contravenționale.
Funcțiile taxelor și impozitelor
Impozitele și taxele la care sunt obligate persoanele fizice și juridice îndeplinesc trei funcții:
contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societătii. Aceste fonduri sunt utilizate de stat pentru:
finanțarea instituțiilor publice
constituirea rezervelor de stat
alte acțiuni și obiective cu caracter economic
dezvoltarea bazei materiale a unităților social-culturale de stat și a organelor de stat și alte scopuri prevăzute.
redistribuirea unor venituri primare sau derivate, pentru satisfacerea trebuințelor generale ale societății.
reglarea unor fenomene economice sau sociale.
La unitățile economice, prin impozite și taxe se influențează prețurile mărfurilor, tarifele de executare a unor lucrări și servicii, rentabilitatea, eficiența economico-financiară.
La persoanele fizice, prin impozite și taxe se stimulează executarea de lucrări și prestarea de servicii în folosul populației, utilizarea cât mai productivă a terenurilor agricole și creșterea animalelor, se limitează realizarea de venituri exagerate.
b) Mecanismul fiscal
Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode și tehnici de impunere privind veniturile statului, precum și instrumentele impunerii:
impunerea constă în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia.
Printre metodele utilizate se pot enumera:
autoimpunerea, este realizată de plătitor în conformitate cu legislația în vigoare;
impunerea directă, prin evaluarea directă a obiectului impozitului de către organele fiscale sau pe baza declarației subiectului impozabil;
impunerea indirectă, care are la bază informații colaterale;
impunerea forfetară, presupune stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă de timp.
instrumentele impunerii
Scopul final al activității de impunere este perceperea impozitelor și taxelor. Pentru aceasta ele sunt consemnate în documente fiscale, care diferă în funcție de conținutul lor, după cum sunt utilizate:
declarația de impunere care circula dinspre plătitor către organul financiar teritorial. Printr-un astfel de document, plătitorul de impozit informează organul financiar cu privire la realizarea obiectului impozabil și a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată;
decontul – întâlnit la T. V. A. și accize, care se întocmește lunar;
declarația vamală.
c) Aparatul fiscal
Aparatul fiscal decurge din însăși legile care reglementează impozitele și taxele. Statul își îndeplinește sarcinile fiscale prin intermediul instituțiilor autorității publice: Parlamentul și Guvernul.
Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativă, care se înfăptuiește de Parlament, și cea executivă, realizată de Guvern, prin instituțiile administrației publice de specialitate în structura cărora se include și aparatul fiscal.
Pregătirea și inițierea legislativă, ca și îndrumarea metodologică cu caracter general în materie fiscală se realizează prin normele centrale. Instituția administrației publice de specialitate prin care Guvernul își îndeplinește atribuțiile sale executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanțelor.
Prin Direcția Generală a Controlului Financiar de Stat, Ministerul Finanțelor își îndeplinește sarcina stabilita de lege cu privire la realizarea controlului financiar al statului.
Trezoreria finanțelor publice, organizează atât la nivel central cât și la nivel teritorial, are sarcina încasării veniturilor bugetare pe baza unei evidențe stricte pe fiecare plătitor din care să rezulte obligațiile de plată, sumele încasate și debitele rămase de încasat. Acest organ are obligația exercite controlul financiar preventiv asupra încasării la termenele stabilite a impozitelor și taxelor datorate de către agenții economici și contribuabili, aplicând majorările prevăzute de lege în cazul nerespectării termenelor de plată.
Direcția Generală a Vămilor și unitățile sale vamale de pe teritoriul țării sunt însărcinate cu aplicarea dispozițiilor legale privind taxele vamale și perceperea acestora și a altor venituri cuvenite bugetului de stat în legătură cu activitatea desfășurată de aparatul de control vamal.
Organele financiare teritoriale acoperă prin activitatea lor întreg teritoriul țării și exercită atribuții cu caracter fiscal în toate localitățile: municipii, orașe, comune.
La perceperea taxelor și impozitelor își aduc contribuția și alte instituții publice, cum ar fi: Instanțele de judecată, Notariatele de stat, Primăriile, Organele de Poliție.
CAP. III CONTABILITATEA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR DIRECTE
3.1. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII
NOȚIUNEA DE SALARIU
Conform art. 1 din Legea salarizării nr. 14/1991, salariul reprezintă suma de bani la care are dreptul o persoană pentru munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă
În practică întâlnim următoarele categorii de salarii:
salariul nominal = suma de bani primită efectiv de salariat pentru munca sa.
salariul real = reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal
salariul brut = suma de bani ce se cuvine salariatului pentru munca prestată înainte de perceperea impozitului aferent
salariul net = suma de bani ce intră efectiv în posesia salariului după aplicarea impozitului prin metoda stopajului la sursă.
OBIECTUL IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII
În România, impozitul pe salarii reprezintă una dintre cele mai importante surse de venit ale bugetului de stat. Impozitul pe salarii este reglementat prin legea nr. 7/2001 privind impozitul pe venit publicată în Monitorul Oficial nr. 435/03.08.2001.
Definiția veniturilor din salarii
Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani și / sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.
Pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile definite mai sus, realizate în anul 2002, se stabilește, prin art. 1 din Ordinul nr. 1 din 3 ianuarie 2002 publicat în Monitorul Oficial nr. 2 din 4 ianuarie 2002, următorul barem lunar:
Nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, următoarele:
ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la terțe persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, care sunt veniturile de natură salarială;
veniturile sub forma darurilor acordate copiilor minori și angajaților cu ocazia zilei de 1 iunie și a sărbătorilor de sfârșit de an, precum și angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita sumei de 1.000.000 lei pentru fiecare persoană și eveniment;
ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, precum și în cazul unor boli grave sau incurabile ale angajatului;
sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum și excedentul rezultat din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asigurați;
sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor acțiuni militare, conform legii;
pensiile I. O. V. R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decât cele plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale și cele finanțate de la bugetul de stat;
contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în materie;
contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protecție și de lucru, alimentației de protecție, medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, precum și alte drepturi de protecție a muncii, ce se acordă potrivit legislației în vigoare;
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat;
alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, și hrana acordată potrivit dispozițiilor legale;
veniturile obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporate din patrimoniul personal, exclusiv cele obținute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale;
sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interes de serviciu;
sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, indemnizației sau diurnei acordate pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, precum și în cazul deplasării.
DEBITORII IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII
Potrivit Legii nr. 07/2001, toate persoanele fizice române sau străine care realizează venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale pe teritoriul României sunt supuse impozitului.
În cazul persoanelor străine, la impozitarea veniturilor sub formă de salarii și alte drepturi salariale realizate pe teritoriul României, se va ține seama de prevederile din convențiile și acordurile de evitare a dublei impuneri la care România este parte.
Sunt supuse impozitului și persoanele fizice rezidente în România pentru veniturile realizate sub formă de salarii, precum și alte drepturi bănești sub formă de salarii, pentru activitățile desfășurate în străinătate.
Constituie subiect al impunerii și persoanele care desfășoară activități pe bază de contracte civile fără a avea calitatea de salariați, inclusiv în cadrul asociațiilor de locatari, pentru drepturile bănești în baza acestor contracte.
PERCEPEREA ȘI TERMENUL DE PLATĂ A VENITULUI DIN SALAR
Baza de calcul a impozitului pe veniturile din salar o constituie salariul brut realizat în cazul persoanelor angajate de agentul economic cu contract de colaborare, iar în cazul persoanelor angajate cu contract de muncă, salariul impozabil. Acest salariu impozabil se calculează după formula:
Venit net – ded. personale salar impozabil
Impozitul pe veniturile din salar se calculează de către plătitorii acestuia și se reține lunar din sumele cuvenite la a doua chenzină.
Plătitorii impozitului pe veniturile din salar au obligația să depună la organul financiar pe raza căruia își are sediul ori domiciliul o declarație lunară privind calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul de sta a impozitului pe veniturile din salarii.
Pentru nevărsarea la termen a impozitului pe veniturile din salarii se aplică o majorare de 0,13% pe fiecare zi de întârziere.
Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozitabile.
Deducerea personală de bază începând cu luna ianuarie 2002 este fixată la suma de 1.600.000 lei pe lună.
Deducerea personală suplimentară pentru soția / soțul, copii sau alți membrii de familie, aflați în întreținere, este de 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază.
Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor rezultate din calculul potrivit alin 2) și 3), astfel:
1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;
0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat;
Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere acele persoane ale căror venituri (impozabile, neimpozabile și scutite) depășesc sumele reprezentând deducerile personale conform alin 3) și 4). În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală a acesteia se împarte în părți egale între contribuabili, exceptând cazul în care ei se înțeleg asupra unui alt mod de împărțire a sumei. Copii minori (în vârstă de până la 18 ani împliniți) ai contribuabilului sunt considerați întreținuți, iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.
Sunt considerați alți membrii de familie, potrivit alin 3), rudele contribuabilului sau ale soțului / soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
DOCUMENTELE FOLOSITE ÎN CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE SALARII
Principalele documente folosite în contabilitatea impozitului pe veniturile din salarii sunt:
statul de plată în care sunt cuprinși toți salariații unui agent economic, separat acei angajați cu contract de muncă de acei angajați cu convenții civile.
Salariul brut realizat=numărul de ore / zile lucrate*salariul orar/tarifar
CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII
Pentru reflectarea în contabilitate a impozitului pe veniturile din salarii se utilizează contul de pasiv 444 “Impozitul pe salarii”.
Contul 444 se creditează prin debitul următoarelor conturi:
421 “Personal remunerații datorate” – cu sumele datorate bugetului statului, reprezentând impozitul pe salarii reținut din drepturile bănești cuvenite salariaților;
423 “Personal ajutoare materiale datorate” – cu sumele datorate bugetului statului, reprezentând impozitul pe ajutoare de boală;
424 “Participarea personalului la profit” – cu sumele datorate bugetului statului, reprezentând impozitul pe sumele acordate la sfârșitul anului, din profitul net, salariaților;
631 “Cheltuieli cu impozitul pe salarii” – cu sumele datorate bugetului de stat, reprezentând impozitul suplimentar datorat de unitate pentru depășirea fondului de salarii admisibil.
Contul 444 se debitează cu sumele virate la bugetul statului prin creditul contului 5121 “Conturi curente la bănci”.
Soldul creditor al contului reflectă sumele datorate bugetului de stat, reprezentând impozitul pe salarii.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII
La sfârșitul lunii ianuarie se înregistrează salarii în valoare de 600.450.000 lei, la care impozitul pe venitul din salarii reprezintă 7.500.000 lei.
Pe baza centralizatorului statelor de plată, se înregistrează salariile acordate angajaților, pe luna ianuarie:
pe baza centralizatorului statelor de plată, se înregistrează impozitul pe veniturile din salarii reținut salariaților pentru a fi virat la bugetul statului:
pe baza extrasului de cont primit de la bancă, împreună cu dispoziția de plată anexată, se înregistrează plata impozitului pe salarii, la data plății salariilor:
la sfârșitul anului, Consiliul de administrație hotărăște participarea salariaților la profit, aceștia primind conform statelor de plată întocmite 40.000.000 lei impozitul aferent fiind de 8.500.000 lei.
3.2. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Profitul este o formă de venit obținut în urma investiției capitalului într-o activitate economică.
Impozitul pe profit este un impozit direct, fiind una din principalele surse de venit ale bugetului de stat.
DOCUMENTELE FOLOSITE ÎN CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT
Principalul document, care se completează în contabilitatea impozitului pe profit este “Declarația pentru determinarea impozitului pe profit”. În cazul contribuabililor mici acesta se întocmește lunar cumulat de la începutul anului, pe baza datelor preluate din “Balanța de verificare”, iar în cazul contribuabililor mari se întocmește o singură “Declarație” anuală pe baza datelor preluate din “Bilanțul contabil” al anului precedent.
A) DECLARAȚIA TRIMESTRIALĂ DE IMPUNERE
În partea introductivă a “Declarației pentru impozitul pe profit” se includ:
perioada de la începutul anului pentru care se calculează impozitul pe profit;
datele de identificare a contribuabilului: denumire, cod fiscal, adresă.
Scopul completării acestei declarații este determinarea profitului brut impozabil, la care se aplică cota de impozit corespunzătoare, determinându-se impozitul pe profit.
Impozitul pe profit = Profit impozabil * Cota de imputare
Pe baza datelor din Balanța de verificare se mai determină:
rezultatul exploatării: ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile aferente veniturilor din exploatare. În cazul veniturilor din exploatare se cuprind conturile din grupele: 71, 72, 73, 74, 75 + 781, iar în cazul cheltuielilor de exploatare conturile din grupele 61, 62, 63, 64, 65, 681.
rezultatul financiar: ca diferență între veniturile financiare (conturile din grupa 76 + 787) și cheltuielile financiare (conturile din grupa 66 + 686).
rezultatul excepțional: ca diferență între veniturile excepționale (conturile din grupa 77 + 787) și cheltuielile excepționale (conturile din grupa 67 + 787).
B) DECLARAȚIA ANUALĂ PENTRU IMPOZITUL PE PROFIT
În partea introductivă aceasta cuprinde: denumirea contribuabilului, codul fiscal, domiciliul.
CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT
Contabilitatea impozitului pe profit se ține cu ajutorul contului 441 “Impozitul pe profit”, care este un cont bifuncțional.
Contul începe să funcționeze prin creditare, creditându-se cu sumele datorate de unitatea patrimonială, aferente impozitului pe profit prin formula:
Contul se debitează cu sumele plătite bugetului reprezentând achitarea impozitului pe profit prin creditul conturilor:
Dacă plata se face prin casă, vom avea:
Plata se mai poate face în numerar prin Trezorerie.
Soldul creditor al contului reflectă impozitul pe profit datorat bugetului statului și nevărsat.
Soldul debitor al contului reflectă impozitul pe profit vărsat în plus față de cel datorat.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE PROFIT
La sfârșitul lunii ianuarie la S. C. “GUBAN” S. A., conform Declarației de impunere, avem următoarea situație:
Se înregistrează impozitul pe profit:
Se plătește cu dispoziție de plată impozitul pe profit:
Conform Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 40, privind impozitul pe profit, de la data de 12.03.1997 au intrat în vigoare următoarele:
Sunt obligați la plata impozitului pe profit, în condițiile prezentei ordonanțe, și denumiți în continuare contribuabili:
persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât în România, cât și în străinătate;
persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;
asocierile dintre persoanele fizice române și persoanele juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică;
încetare aplicare;
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice și Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;
unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;
fundațiile testamentare;
cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate, potrivit legii;
unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;
f 1) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția utilizării sumelor respective pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase.
instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, potrivit legii;
asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, pentru veniturile obținute din activitățile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.
2) Veniturile și cheltuielile persoanelor juridic fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit.
Veniturile obținute din activități fără scop lucrativ, care nu sunt impozabile, includ: cotizațiile membrilor, contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților, taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare, donațiile și sumele sau bunurile primite prin sponsorizare, dobânzile și dividentele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din asemenea venituri, veniturile din reclamă și publicitate, cu excepția celor realizate prin unitățile specializate în acest domeniu, veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.
Diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize sunt venituri neimpozabile sau cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. Sumele respective se repartizează în contul Alte rezerve analitic distinct.
Cota de impozit pe profit este de 25%, cu următoarele excepții:
contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor. Cota adițională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură, realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.
În cazul Bănii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă, potrivit legii.
Orice majorare a capitalului social efectuată prin incorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 5%.
Obligația reținerii și vărsării impozitului revine societății comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerțului a modificărilor respective.
DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.
În cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării de bunuri imobile, n baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.
La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.
Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:
cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor mobile sau imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing sunt deductibile la data efectuării lor;
în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar;
cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;
cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietatea sau în administrarea potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;
cheltuielile potrivit transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, detașarea și deplasarea acestora în țară și în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;
cheltuielile reprezentând tichetele de masă, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.
Cheltuielile pentru construirea de fonduri cu destinație specială, conform legii;
cheltuielile de asigurare care privesc active corporale fixe și necorporale ale contribuabilului și cheltuielile de asigurare pentru persoane împotriva accidentelor de muncă.
PLATA ȘI CONTROLUL PE PROFIT
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, în lei, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor. Pentru suma neplătită la data stabilită se vor plăti majorări de întârziere. Majorarea se va plăti și de organul fiscal pentru sumele plătite în plus ca impozit și nerestituite în termenul prevăzut.
3.3. Contabilitatea altor impozite și taxe directe
3.3.1. Contabilitatea impozitului pe clădiri
Obiectul impozitului pe clădiri
Sunt supuse impozitului pe clădiri, următoarele:
clădirile situate în municipii, orașe, comune și sate, indiferent de modul de folosință și de destinația acestora, aflate în proprietatea contribuabililor;
clădirile proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosința după caz a persoanelor denumite contribuabili;
dependințele, reprezentând încăperi sau spații situate fie în corpul principal de clădire, fie în afara acestuia;
spațiile construite, cum sunt chioșcuri, cabane, barăci, magazine, depozite, inclusiv cele demontabile indiferent de natura materialelor din care sunt construite;
clădirile aflate în rezervă sau conservare;
clădirile aflate în funcțiune a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării;
clădirile care formează fondul locativ de stat;
clădirile construite fără autorizație de construcție pe terenuri dobândite prin acte sub semnătură privată;
clădirile folosite pentru policlinici, case de odihnă, creșe, grădinițe de copii, ambulatorii, cluburi, în cazul în care acestea nu fac parte.
Sunt exceptate de la plata impozitului pe clădiri:
clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri;
clădiri care potrivit legii sunt considerate monumente istorice, de arhitectură si arheologie, muzee cu excepția spațiilor acestora folosite pentru activități economice sau comerciale;
clădiri care prin destinație constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor recunoscute de lege;
clădirile demolate, distruse;
construcții și amenajări funerare din cimitire.
Unitatea de evaluare a impozitului pe clădiri
Impozitul pe clădiri se stabilește sub forma unei cote procentuale proporționale de 1 % stabilită asupra valorii imobilului.
Valoarea imobilului se determina în funcție de titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel:
valoarea clădirilor aflate în proprietatea persoanelor fizice se stabilește în sumă fixă pe metru pătrat, iar valoarea impozabilă în lei pe mp se stabilește în funcție de felul și destinația clădirilor;
pentru clădirile ce nu aparțin persoanelor fizice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1 % asupra valorii înscrise în evidența contabilă a acestora.
În categoria acestora intră și clădirile care aparțin persoanelor fizice unde sunt înregistrate sedii de societăți comerciale. În cazul acestora valoarea clădirilor nu se diminuează cu valoarea amortizării.
În cazul clădirilor care aparțin asociațiilor familiale, asociațiilor agricole, impozitul pe clădire se stabilește prin aplicarea cotei de 1% asupra valorii calculate conform anexei 1 din Legea nr. 27/1994 și nu potrivit valorii înscrise în evidența contabilă a acestora.
unitățile care administrează clădiri din fondul locativ de stat și care sunt utilizate de persoanele fizice ca locuințe, calculează impozitul ca și în cazul clădirilor aflate în proprietatea persoanelor fizice.
În valoarea clădirilor se include și valoarea elementelor care le deservesc: scări, ascensoare, holuri, terase, instalații interioare pentru lumină, apă, gaze, încălzire, telefonie.
Cotele aplicate în cazul impozitului pe clădiri
Impozitul pe clădiri este anual și se stabilește prin aplicarea următoarelor cote:
1% din valoarea impozabilă pe mp stabilită prin lege, aplicată în cazul clădirilor proprietatea persoanelor fizice;
1,5% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidența contabilă, aplicată contribuabililor, alții decât persoanele fizice. Cota de 1,5% se aplică și pentru impozitarea clădirilor proprietatea persoanelor fizice dacă erau înregistrate ca sedii de societăți comerciale sau pentru alte activități economice.
În cazul folosirii parțiale a spațiului ca sedii ale societăților comerciale sau alte activități economice, cota de 1,5% se aplică numai asupra acestei părți din imobil.
PeRceperea si termenul de plată a impozitului pe clădiri
În cazul în care contribuabilii sunt persoane fizice, impozitul pe clădiri se stabilește pe baza declarației de impunere, care se depune în termen de 30 de zile de la data dobândirii imobilului, sau de la data la care au intervenit schimbări care pot determina modificarea impozitului, la organul fiscal teritorial pe raza căruia se află clădirea. După verificarea realității datelor din declarația de impunere, organul fiscal va comunica contribuabililor procesul verbal de impunere.
Pentru contribuabilii alții decât persoane fizice, impozitul se calculează direct de către aceștia prin declarația care constituie și un proces verbal de impunere.
Impozitul pe clădiri este un impozit anual și se plătește direct de către contribuabili trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
În cazul unei clădiri noi, impozitul se datorează începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost dobândită, impozitul plătindu-se proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului. În cazul clădirilor noi sunt necesare următoarele precizări:
pentru clădirile nou construite care aparțin contribuabililor ce nu sunt persoane juridice, acestea se supun impunerii de la data de 1 a lunii următoare celei în care sunt finalizați pereții și acoperișurile.
pentru clădirile aparținând contribuabililor persoane juridice, impozitul se datorează în momentul dării în folosință a construcției pe baza procesului verbal de recepție.
Facilități fiscale privind impozitul pe clădiri
Facilitățile fiscale privind impozitul pe clădiri se referă la scutirile practicate, reducerea de impozit, eșalonări sau amânări de plăți, reduceri sau scutiri de plată a majorărilor de întârziere.
Scutirile de impozit se practică pe perioade limite sau nelimitate de timp.
Scutirea de impozit pe tot timpul existenței lor se practică în cazul clădirilor:
aparținând veteranilor și văduvelor de război, văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război
aparținând urmașilor, răniților, celor care au fost reținuți în perioada 16-22 decembrie 1989 ca urmare a participării la acțiunile mișcării din Decembrie, precum și celor care au participat direct la aceste evenimente.
Scutirile pe anumite perioade de timp:
scutirea pe o perioadă de 10 ani operează în cazul clădirilor cumpărate de persoanele fizice din fondul de stat, precum și în cazul celor construite în condiții legale, dacă cei în cauză nu mai au în proprietate și o altă locuință.
scutirea pe o perioadă de 5 ani se practică în cazul construirii de case de vacanță cu condiția ca persoana fizică să nu aibe în proprietate și o altă casă de vacanță.
Reducerea de impozit este de 50% și se acordă până la 31 decembrie 1998 pentru clădirile și construcțiile utilizate în mod exclusiv în agricultură ca: saivane, grajduri, padocuri, magazii și pătule pentru depozitarea produselor agricole și a furajelor și alte asemenea clădiri și construcții.
CALCULUL ȘI ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE CĂDIRI
Înregistrarea impozitului pe clădiri conform “Declarației pentru stabilirea impozitului pe clădiri”:
Plata impozitului pe clădiri cu dispoziția de plată nr. 12/15.01.1997
3.3.2. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE TEREN
OBIECTUL IMPOZITULUI PE TEREN
Obiectul impozitului pe teren este reprezentat de suprafețele de teren ce sunt situate în municipii, orașe, comune, pe care se află clădiri sau alte construcții, lucrări de deschidere și organizare de șantier pentru ridicarea de noi construcții, precum și terenurile ocupate de stadioane, săli pentru practicarea sporturilor, bazine de înot, amenajări pentru spectacole în aer liber (teatre de vară, estrade, etc.).
Nu sunt supuse impozitului pe teren următoarele categorii de terenuri:
terenurile pentru care se plătește taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură;
terenurile neocupate de clădiri sau alte construcții, aferente curților, în suprafețe de până la 1.000 mp inclusiv, indiferent de locul situării;
suprafețele ce depășesc 1.000 mp și sunt neocupate de clădiri supuse impozitului pe venitul agricol, conform legii;
terenul din perimetrul cimitirelor;
terenurile ocupate de următoarele imobile: clădiri considerate monumente istorice, de arhitectură și arheologie, muzeele și casele memoriale, cu excepția spațiilor acestora folosite pentru activități economice sau comerciale;
clădirile care constituie lăcașuri de cult, construcțiile și amenajările funerare din cimitire.
STABILIREA, PERCEPEREA ȘI TERMENUL DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE TEREN
STABILIREA IMPOZITULUI
Impozitul pe teren se stabilește anual, sub forma unei cote fixe ce se aplică pe un metru pătat de teren în mod diferențiat pe categorii de localități, în cazul localităților pe zone, după cum urmează:
PERCEPEREA IMPOZITULUI
În cazul contribuabililor persoane fizice, impozitul pe teren se stabilește pe baza declarației de impunere ce se depune la organul fiscal teritorial și care este însoțită de copii după actul de dobândire a terenului și schița acestuia.
În cazul contribuabililor alții decât persoanele fizice, impozitul se calculează direct de către aceștia și care la rândul lor întocmesc declarația de impunere.
În cazul terenurilor ocupate de blocuri de locuințe, plata impozitului pe teren revine fiecărui titular cu drept de proprietate asupra apartamentului, corespunzător suprafeței care îi revine potrivit legii.
TERMEN DE PLATĂ
Impozitul pe teren se stabilește anual și se plătește trimestrial de către contribuabil, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE TEREN
Înregistrarea impozitului pe terenurile ocupate de clădiri, a impozitului pe terenurile proprietate de stat și a impozitului pe terenurile ocupate de liniile frate conform Declarației:
b) Plata impozitului pe teren conform dispoziției de plată nr. 89/01.07.1997:
3.3.3. CONTABILITATEA TAXEI ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT
OBIECTUL IMPOZITULUI PE MIJLOACE DE TRANSPORT
Obiectul acestui impozit îl formează mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, precum și mijloacele de transport pe apă.
Potrivit legii, sunt scutite de la plata taxei asupra mijloacelor de transport, următoarele:
autoturismele, motocicletele cu ataș și tricicletele cu motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invalidității acestora;
bărcile și luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării și Insula Mare a Brăilei pentru transport de uz personal;
instituțiile publice și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun din interiorul și exteriorul localităților și care vor păstra tarifele stabilite în condițiile transportului în comun;
mijloacele de transport fără tracțiune mecanică (căruțele).
STABILIREA IMPOZITULUI ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Impozitul asupra mijloacelor de transport este stabilit sub două forme:
în cazul autovehiculelor și mijloacelor de transport pe apă se aplică o cotă fixă;
în cazul remorcilor, semiremorcilor, rulotelor, se aplică o cotă procentuală proporțională.
Baza de impozitare este reprezentată de capacitatea cilindrică a vehiculului, pentru 500 cmc, diferențiată în funcție de natura autovehiculului astfel:
În cazul remorcilor, semiremorcilor și rulotelor, baza de impozitare este reprezentată de capacitatea acestora:
În cazul mijloacelor de transport pe apă, taxa se stabilește pentru fiecare mijloc de transport în parte, astfel:
PERCEPEREA IMPOZITULUI ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT ȘI TERMENUL DE PLATĂ
PERCEPEREA IMPOZITULUI
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de organele fiscale pe raza cărora contribuabilii își au domiciliul sau sediul, pe baza declarației de impunere. În cazul schimbării domiciliului sau sediului, contribuabilii sunt obligați să anunțe în termen de 30 de zile organul fiscal, data mutării și noul sediu, acesta urmând să transmită dosarul de impunere în termen de 15 zile organului fiscal de la noul sediu sau domiciliu.
TERMENUL DE PLATĂ
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care acestea au fost dobândite. În cazul radierii sau înstrăinării mijloacelor de transport în timpul anului, din evidențele organelor de poliție sau ale căpităniei porturilor, taxa se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una din aceste situații.
Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achita integral taxa datorată, la data luării în evidență de către organele fiscale.
Taxa asupra mijloacelor de transport este o taxă anuală, dar ea se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A TAXEI PENTRU MIJLOACELE DE TRANSPORT
Înregistrarea obligației de plată a taxei pentru mijloacele de transport conform declarației:
Plata taxei conform dispoziției de plată nr. 90/01.07.1997
3.3.4.CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE DIVIDENDE
NOȚIUNEA DE DIVIDEND
Dividendul reprezintă acea parte din profitul societății pe acțiuni care revine fiecărui asociat proporțional cu numărul și valoarea acțiunilor deținute de acesta.
În practică se întâlnesc următoarele categorii de dividende:
dividend fix, care se plătește pentru acțiunile preferențiale în cazul în care profitul societății permite acest lucru;
dividend provizoriu, care se repartizează acționarilor în avans înainte de închiderea bilanțului;
dividend definitiv, care se repartizează acționarilor după încheierea bilanțului.
OBIECTUL IMPOZITULUI PE DIVIDEND
Obiectul pe dividend îl reprezintă beneficiile realizate de o societate comercială și care sunt împărțite între asociați sau acționari sub formă de dividende. Dividendele pot fi acordate în bani, în natură, sau prin atribuirea de noi acțiuni.
Plata în natură a dividendelor se poate prin acordarea de produse sau presarea de servicii.
În cazul produselor dacă acestea provin din producția unității, evaluarea acestora se realizează la prețul de vânzare practicat de unitate pentru respectivele produse, iar dacă produsele nu provin din producție proprie, evaluarea lor se realizează la prețul achiziției.
În cazul serviciilor, evaluarea acestora se realizează pe baza tarifelor practicate pentru aceste servicii, practicat la data efectuării serviciului.
În cazul societăților comerciale ce capital integral sau majoritar privat, dividendele se distribuie din beneficiul net al întreprinderii, determinat prin deducerea de beneficiu brut al cheltuielilor utile ale societății și a cotei destinate fondului de rezervă.
SUBIECȚII IMPOZITULUI PE DIVIDEND
Subiecții impozitului pe dividend sunt debitori și plătitorii acestuia.
Debitorii sunt acționarii sau asociații cărora le sunt distribuite dividende din beneficiul net al întreprinderii conform contractului de societate sau proporțional cu cota de participare a fiecăruia la capitalul social.
Plătitorii impozitului având obligația reținerii și vărsării impozitului.
STABILIREA MODULUI DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE DIVIDEND
Venitul datorat de debitor se calculează prin aplicarea unei cote procentuale care rămâne tot timpul neschimbată și care reprezintă 5% din dividend.
Plata impozitului pe dividend se face în lei. În cazul în care plata dividendelor se face în valută, impozitul pe dividend, majorările de întârziere și eventualele amenzi se virează tot în lei proveniți în urma schimbului valutar existent în vigoare la data efectuării plății.
PERCEPEREA TERMENULUI DE PLATĂ
Obligativitatea calculării, reținerii și vărsării impozitului pe dividend revine persoanelor juridice.
Termenul de plată a impozitului pe dividend este considerat a fi cel în care are loc plata dividendelor către acționari sau asociați. Dacă dividendele nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care are loc aprobarea bilanțului contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la 31 decembrie a anului respectiv. După această dată se vor calcula majorările de întârziere. Cota majorării de întârziere este de 0,1% pe fiecare zi de întârziere. Dacă impozitul pe dividend nu a fost plătit în termenele legale, organele au dreptul de a stabili și perceperea impozitului într-un termen de 5 ani de la data la care trebuie plătit impozitul.
În cazul în care persoana juridică a plătit un impozit pe dividend mai mare decât cel datorat potrivit legii suma virată în plus urmează a fi returnată persoanei juridice. În această situație organul fiscal poate opta, recurge la restituirea sumei respective, fie la compensarea cu alte obligații fiscale ale persoanei juridice.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE DIVIDEND
Înregistrarea impozitului pe profit
Fondul pentru participarea salariaților la profit:
Dividende datorate acționarilor:
Impozitul pe dividend 5%:
Vărsarea la buget a impozitului pe dividende:
3.3.5.CONTABILITATEA TAXEI PENTRU FOLOSIREA LOCURILOR PUBLICE
Atât persoanele juridice cât și persoanele fizice, datorează o taxă zilnică pentru folosirea locurilor publice de desfacere din municipii, orașe și comune, diferențiat în raport cu gradul de cotare a spațiilor puse la dispoziție acestora, cu natura produselor desfăcute, cu vârsta și specia animalelor aduse spre vânzare, cu serviciile prestate populației și cu suprafața ocupată după cum urmează:
Taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere pot fi majorate cu până la 30% de către Consiliile locale, în funcție de asigurarea cu apă curentă pentru spălarea produselor, iluminat, spații acoperite, suprafețe asfaltate, etc.
În cazul în care locurile publice sunt ocupate în vederea vânzării unor produse sau prestarea unor servicii cum ar fi: distracții populare, circuri, menajerii, se plătește o taxă cuprinsă între 800 – 1.200 lei/mp/zi. Conform Ordonanței guvernului nr. 24 din 1995 aceste taxe se reduc cu 75% dacă locurile publice sunt destinate vânzării de ziare, reviste, cărți și alte publicații, iar pentru vânzarea altor produse aceste taxe se reduc cu 40% pentru o perioadă de 2 ani de la intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe.
Nu sunt supuse taxării:
ocuparea trotuarului din fața locuinței sau a sediului în vederea reparării clădirii sau a aprovizionării cu combustibil și alte materiale necesare gospodăriilor sau societăților comerciale, pe o perioadă de 48 de ore;
locuri publice pentru care sunt percepute chirii.
Aceste taxe constituie o sursă a bugetului local fiind vărsate în ziua lucrătoare imediat următoare încasării lor.
Înregistrarea obligației de plată a taxei pentru locurile publice:
Plata taxei pentru folosirea locurilor publice:
3.3.6.CONTABILITATEA TAXEI PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE PUBLICAȚIE, AFIȘAJ ȘI RECLAMĂ
Aceste taxe sunt datorate de contribuabilii care folosesc mijloace de publicație, afișaj și reclamă și se plătesc la bugetul Consiliului local.
Aceste taxe se calculează în funcție de:
dimensiunea mijlocului de publicitate, afișaj sau reclamă;
modul de realizare;
limba în care se realizează;
produsul sau obiectul la care se referă.
Taxele percepute pentru publicitate, afișaj, reclamă, în funcție de dimensiuni au următoarele niveluri:
Taxele anuale percepute pentru filmele instalate la locul exercitării activității au următoarele niveluri:
Pentru afișele de publicitate și reclamă tipărite, taxele prevăzute mai sus se datorează pentru fiecare exemplar și se reduc cu 50%. Cuantumul taxelor se stabilește de către Consiliile locale pe teritoriul cărora se realizează publicitatea, afișajul sau reclama.
Reclama și publicitatea realizată pentru țigări, produse din tutun și băuturi alcoolice, taxele se majorează de 5 ori, în funcție de dimensiunea reclamei. Dacă aceste reclame se efectuează într-o limbă străină, aceste taxe majorate se dublează.
Contribuabilii care realizează reclame pentru alte firme decât cea proprie, sub formă de umbrele, stegulețe, draperii și altele, amplasate în fața propriului magazin, sunt obligați să plătească o taxă anuală în funcție de mărimea obiectului expus.
Pentru obiectele expuse cu scop de reclamă și publicitate în contul altora fără a fi destinate vânzării sau desfășurării propriei activități, se percepe o taxă lunară de 5.000 lei pentru fiecare obiect.
Contribuabilii care efectuează reclama și publicitate sub diverse forme, în baza unui contract, sunt obligate să plătească la bugetele locale o taxă de 10% din valoarea contractului.
Contribuabilii care realizează publicitate și reclamă, ocazional, prin intermediul presei, vor plăti o taxă de 12% din suma brută ce reprezintă contravaloarea prestației efectuate.
Dacă publicitatea sau reclama se realizează pentru activități sponsorizate nu se datorează taxă.
Termenul de plată al acestor taxe este de 10 a lunii următoare pentru publicitatea prin presă sau 31 ianuarie pentru anul în curs, pentru mijloace de publicitate cu durată mai mare de un an sau anticipat pentru materialele tipărite sau confecționate pentru publicitate, afișaj și reclamă.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A TAXEI PENTRU FIRMA INSTALATĂ
Înregistrarea taxei pentru firma instalată:
Plata taxei pentru firma instalată conform 92/07.01.1997:
3.3.7.CONTABILITATEA ALTOR IMPOZITE ȘI TAXE
Contabilitatea altor impozite și taxe se evidențiază cu ajutorul contului 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, cont de pasiv. Acest cont ține evidența accizelor și impozitului la țiței din producția internă și gazele naturale, impozitul pe clădire, taxa asupra mijloacelor de transport deținute de agenții economici, impozitul pe dividend.
Contul se creditează debitul următoarelor conturi:
635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” cu sumele reprezentând impozitul pe clădiri, taxele pe mijloacele de transport, datorate bugetului de stat;
457 “Dividende de plătit” cu impozitul de 5% asupra dividendelor, reținut asociațiilor sau acționarilor.
Contul se debitează cu sumele virate la bugetul de stat, prin creditul contului 5121 “Conturi curente la bănci”.
Soldul contului reprezintă sume datorate de unitate bugetului de stat.
Cap. IV. Contabilitatea impozitelor și taxelor indirecte
4.1.Contabilitatea accizelor
Caracterizare generală
Accizele sunt taxe speciale de consumație datorate bugetului statului. Ele se datorează într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de producător, importatori sau achizitori, cotele sau sumele fixe fiind unice, atât pentru produsele realizate la intern, cât și pentru cele de import.
Nu sunt supuse impozitării produsele care fac obiectul exportului precum și produsele importate în regim de tranzit sau import temporar, atâta timp cât se află în această situație.
În cazul în care agenții economici efectuează operațiuni de export, cumpără de la producători interni în vederea vânzării la export produse pentru care s-au plătit accize, aceștia pot solicita, până la 20 a lunii următoare celei în care s-a efectuat exportul, organelor fiscale teritoriale, pe baza documentelor justificative, restituirea accizelor aferente produselor finite exportate.
Accizele se folosesc în asociere cu taxa pe valoare adăugată, ele preced această taxă, fiind incluse în baza de impozitare pentru calculul T. V. A.
Plătitorii accizelor
Plătitorii accizelor sunt persoanele juridice, persoanele fizice autorizate și asociațiile familiale, care produc, importă sau comercializează produse pentru care se plătesc accize. Dacă agenții economici cumpără de la producătorii individuali produse supuse accizelor, ei sunt obligați să calculeze și să verse la bugetul de stat accizele aferente produselor cumpărate.
Nu se datorează accize în cazul benzinei și motorinei decât în situația în care acestea sunt valorificate în calitate de carburanți.
În această situație plătitorii accizelor pot fi SC PECO în cazul în care carburanții sunt livrați prin intermediul acestora sau rafinăriile , în cazul în care carburanții sunt livrați către alți beneficiari decât cei din sistemul PECO.
Modul de calcul, baza de impozitare și momentul datorării accizelor
Accizele se calculează prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare.
Baza de impozitare reprezintă:
contravaloarea bunurilor livrate exclusiv accizele – pentru produsele din producția internă;
valoarea în vamă stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale stabilite potrivit legii la importul unor categorii de produse – pentru produsele din import;
contravaloarea ce se cuvine departamentului pentru bunurile vândute – în cazul bunurilor introduse în țară de persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici, dar comercializate prin agenți economici;
valoarea produselor rezultate din prelucrarea exprimată în prețul de vânzare al acestor produse – în cazul vinului, țuicii și a rachiurilor naturale livrate agenților economici în stare vărsată de către producătorii interni, în scopul utilizării lor ca materie primă pentru obținerea de produse aflate sub incidența accizelor.
Dacă aceste produse provin din import, agenții economici care le prelucrează pot solicita restituirea accizelor plătite în vamă.
Accizele sunt datorate la data:
efectuării livrării pentru producători;
efectuării formalităților de vămuire pentru importatori;
cumpărării pentru agenții economici achizitori;
vânzării bunurilor produse în țară.
În următoarele situații agenții economici pot solicita restituirea accizelor:
în cazul importului de țuică, rachiuri naturale în scopul utilizării lor ca materie primă în vederea obținerii de produse pentru care se datorează accize;
în cazul în care agentul economic exportator cumpără de la producătorii interni produse aflate sub incidența accizelor și le revinde la export;
în cazul în care exportul produselor provenite din import se realizează la nivelul accizelor plătite în vamă la realizarea importului.
PRODUSELE CARE SUPORTĂ ACCIZE ȘI COTA ACESTORA
Tabelul privind Legea 42/1993, Legea 22/1994 H. G. 24/11.08.1995, este redat în continuare:
Sunt scutite de plata accizelor următoarele:
Produsele de natura celor cuprinse în lista anterioară care sunt livrate la export direct, fie prin comisionari autorizați ca agenți economici;
Produsele importante în regim de tranzit sau import temporar, atâta timp cât se află în această situație, dar cu condiția depunerii de către importator a unei garanții egală cu mărimea accizelor calculate;
Produsele comercializate în valută prin magazinele destinate în exclusivitate reprezentanțelor diplomatice;
Produsele vândute prin magazinele autorizate să funcționeze în regim de “duty free” sau în sistem cambuza;
Produsele intrate în rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, pe perioada cât au acest regim;
Verighetele de aur;
Autoturismele cu o capacitate cilindrică mai mare de 2.000 cmc, importate de societățile comerciale și incluse în capitalul social al acestora.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A ACCIZELOR
S. C. “GUBAN” S. A. importă 1.000 litri alcool tehnic necesar pentru fabricarea vinilului. Valoarea acestuia inclusiv taxele vamale și comisionul vamal este de 31.170.000 lei. Cota accizelor este 30%.
Se înregistrează valoarea accizelor datorate pe baza declarației de impunere în valoare de 9.351.030 lei:
Se plătesc accizele cu dispoziție de plată prin Banca Comercială Română:
4.2.CONTABILITATEA TAXELOR VAMALE
CARACTERIZAREA GENERALĂ A TAXELOR VAMALE
Taxele vamale reprezintă un impozit indirect, care se percepe de către stat pentru mărfurile importate, exportate sau care tranzitează teritoriul național. În acest cadru taxele vamale sunt:
taxe vamale de import – stabilite asupra mărfurilor importate în momentul trecerii granițelor teritoriului vamal ale statului importator;
taxe vamale de export – stabilite asupra mărfurilor interne la exportul acestora;
taxe vamale de tranzit – percepute asupra mărfurilor străine aflate în trecere pe teritoriul vamal al unui stat.
OBIECTUL TAXELOR VAMALE
Obiectul taxelor vamale îl constituie numai bunurile provenite din import, produsele destinate exportului sau aflate în tranzit pe teritoriul țării.
În cazul importurilor, aplicarea taxelor vamale este diferențiată, în funcție de acordurile comerciale încheiate de România cu țările exportatoare.
Baza de calcul a taxelor vamale o reprezintă valoarea în vamă. Valoarea în vamă pentru mărfurile importate este formată din prețul de import, acesta cuprinzând prețul de export transformat în lei la cursul comunicat în fiecare vineri, pe toată durata săptămânii următoare, la care se mai adaugă, în măsura în care au fost efectuate, următoarele:
cheltuielile de transport ale mărfurilor pe parcursul extern;
costul asigurărilor pe parcursul extern;
cheltuielile de încărcare, descărcare și de manipulare conexe transportului pe parcurs extern;
alte cheltuieli pe parcursul extern.
În cazul în care în factură nu sunt cuprinse cheltuielile de transport, asigurare sau nu se prezintă documente privind aceste cheltuieli, valoarea în vamă se formează din prețul de import la care se adaugă o cotă procentuală din acest preț, în funcție de mijlocul de transport, stabilită de Ministerul Finanțelor.
În cazul absenței valorii de tranziție, valoarea în vamă se va stabili utilizând valoarea de tranziție a mărfurilor identice sau similare vândute la același nivel comercial și în aceeași cantitate cu mărfurile care urmează a se evalua.
EXCEPTĂRILE ȘI SCUTIRILE DE TAXE VAMALE
EXCEPTĂRILE DE LA PLATA TAXELOR VAMALE
În practica vamală românească, sunt prevăzute o serie de exceptări de la plata taxelor vamale care se aplică tuturor mărfurilor și mijloacelor de transport din toate țările cu care România are relații economice. Deci, sunt exceptate de la impunerile vamale importul franco și zonele libere.
Zona liberă reprezintă un spațiu restrâns pe teritoriul unui stat unde taxele vamale asupra mărfurilor intrate și care urmează a fi reexportate sunt suspendate. Acest lucru favorizează atragerea mărfurilor și a capitalurilor străine, stimulând activitatea productivă în acea zonă.
De asemenea, bunurile transportate dintr-o zonă liberă într-o altă zonă liberă sunt scutite de taxe vamale.
Portul franco este un port care beneficiază de aceleași regim ca și cel al zonelor libere, bunurile introduse sau scoase fiind scutite de taxe vamale.
SCUTIRILE DE LA PLATA TAXELOR VAMALE
Scutirile de taxe vamale au caracter special și se aplică anumitor categorii de bunuri prevăzute în reglementări privind taxele vamale. Aceste scutiri pot fi permanente sau temporare.
Sunt scutite de plata taxelor vamale importul următoarelor categorii de bunuri produse:
Bunuri de origine română;
Bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție;
Bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate;
Ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, didactic primite de organizații sau asociații non-profit cu caracter umanitar sau cultural, ministerele și late organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța națională;
Bunuri străine care potrivit legii devin proprietatea statului;
mostre fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare;
alte bunuri prevăzute în legi sau hotărâri ale Guvernului.
Subiectul, suportatorul și baza de calcul a taxelor vamale
Subiecții plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele juridice care efectuează importuri, precum și persoanele fizice autorizate să realizeze importul.
Persoanele fizice obișnuite datorează taxe vamale atât în cazul introducerii unor bunuri în țară, cât și în cazul scoaterii acestora din țară. În aceste cazuri se ține seama de valoarea bunurilor și de plafonul valoric de scutire, în vigoare la data trecerii frontierei.
Suportatorul taxelor vamale este importatorul sau declaratul comisionar în vamă.
Baza de calcul a taxei vamale o reprezintă valoarea în vamă. Valoarea în vamă pentru mărfurile importate este formată din prețul de import, acesta cuprinzând prețul extern transformat în lei la cursul comunicat în fiecare vineri, pe toată durata săptămânii următoare, la care se mai adaugă:
cheltuielile de transport ale mărfurilor importate, pe parcursul extern;
costul asigurării;
cheltuielile de descărcare și manipulare conexe transportului mărfurilor importate, achitate pe parcurs extern;
alte cheltuieli pe parcurs extern.
În cazul în care în factură nu sunt cuprinse cheltuieli de transport, asigurare sau nu se prezintă documente privind aceste cheltuieli, valoarea în vamă se formează din prețul de import la care se adaugă o cotă procentuală din acest preț, în funcție de mijlocul de transport, stabilită de Ministerul Finanțelor.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A TAXELOR VAMALE
Societatea comercială “GUBAN” S. A. importă din Italia tălpi poliuretanice negre și albe în valoare de 30.695.800 lire italiene. Taxele vamale pentru acest tip de materii prime sunt de 16%.
se înregistrează taxele vamale care sunt cuprinse în “Declarația vamală de import” în valoare de 47.983.674 lei:
b) se înregistrează plata taxelor vamale cu dispoziție de plată
4.3.CONTABILITATEA TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ
CARACTERIZARE GENERALĂ
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect stabilit asupra vânzării bunurilor sau prestării serviciilor.
Taxa pe valoare adăugată a fost precedată în România de impozitul pe circulația mărfurilor și de accize. Taxa pa valoare adăugată a înlocuit impozitul pe circulația mărfurilor care reprezintă un mare neajuns și anume, impozitarea repetată, fiind perceput la fiecare verigă prin care trecea marfa, mărimea absolută a impozitului depinzând de lungimea circuitului parcurs, de numărul firmelor care se interpun între producător și consumator.
Spre deosebire de acesta, taxa pe valoare adăugată este un impozit unic, dar cu plata fracționată, impozit ce se datorează o singură dată, asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic.
Taxa pa valoarea adăugată este suportată întotdeauna de către beneficiar, deci, în cazul în care, o marfă ar fi produsă într-o țară și valorificată în altă țară, atunci taxa se aplică în statul care valorifică efectiv marfa respectivă. Taxa pa valoarea adăugată reprezintă deci un stimulent pentru export.
Taxa pa valoarea adăugată prezintă numeroase avantaje pentru stat, deoarece:
are un randament fiscal ridicat;
este stabil;
este elastic, putând a fi majorat sau micșorat în funcție de nevoile bugetului de stat.
Pe lângă multiplele avantaje, taxa pa valoare adăugată prezintă și o serie de dezavantaje care au determinat unele țări foarte dezvoltate să nu introducă acest sistem de impunere, deoarece această modalitate de impunere încurajează dezvoltarea sectorului public al societății.
Taxa pa valoarea adăugată este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 7/14.03.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 113 din 15.03.2002
OBIECTUL TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ
Taxa pe valoarea adăugată se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra operațiunilor privind prestările de servicii.
Operațiunile privind transferul proprietății sunt supuse taxei pe valoarea adăugată numai când au ca obiect bunuri situate pe teritoriul României.
În cazul prestărilor de servicii, taxa pe valoarea adăugată se aplică numai în cazul în care acestea sunt utilizate pe teritoriul României.
Valoarea adăugată este echivalentă cu diferențe între vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic.
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind:
livrările de bunuri mobile și prestările de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale;
transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici precum și între aceștia și instituțiile publice sau persoanele fizice;
importul de băuturi și servicii.
Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuată de:
asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social, filantropic;
organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică;
organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor;
instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive;
Camera de Comerț și Industrie a României, cele teritoriale și Registrul Comerțului.
Există operațiuni care deși intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt scutite de plata acesteia, însă agenți pot opta pentru plata acestei taxe pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia și anume:
operațiunile rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată în țară de:
unități sanitare și asistență socială;
unitățile de învățământ, știință, cercetare, cultură, sport;
persoanele fizice care prestează munca la domiciliu, ale căror venituri sunt asimilate salariilor;
liber – profesioniștii autorizați care își desfășoară activitatea individual;
gospodăriile agricole individuale și asociațiile de tip privat ale acestora;
organizațiile de nevăzători, asociațiile persoanelor handicapate;
cantinele organizate pe lângă instituțiile de învățământ;
instituțiile publice;
instituțiile bancare, financiare, d asigurări și reasigurări, Regia Autonomă “Monetăria Statului” pentru producerea de medalii, insigne, monede;
Banca Națională a României pentru operațiunile prevăzute în statut;
Societățile bancare, pentru activitatea bancară reglementată prin Legea nr. 33/1991, cu excepția vânzătorilor de imobile către salariați, ori a celor construite și date în folosință înainte de intrarea în vigoare a O. G. nr. 3/1992;
Taximetrie, taxelor pentru acordarea licențelor în vederea practicării jocurilor de noroc.
operațiuni de import:
bunurile din import care, prin lege sau hotărâri ale guvernului, sunt scutite de taxe vamale;
bunuri introduse în țară fără plata taxelor vamale;
mărfurile importate și comercializate în regim de “duty free”, etc.
alte operațiuni prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 3/1992:
arendările de pământ și închirierile de utilaje sau clădiri de întrebuințare agricolă;
operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe veniturile din activitatea de taximetrie, taxelor pentru acordarea licențelor în vederea practicării jocurilor de noroc;
aportul de bunuri și servicii la capitalul social al societăților comerciale.
BAZA DE IMPOZITARE PE VALOARE ADĂUGATĂ
Baza de impozitare asupra căreia se aplică taxa pe valoarea exigibilă, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
În baza de impozitare nu se cuprind:
remizele și alte reduceri de preț acordate de către furnizor direct clientului, în cazul îndeplinirii următoarelor condiții:
remizele sau reducerile de preț să fie și în sume exacte în beneficiul clientului;
să nu constituie remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestație oarecare;
să nu fie reflectate în facturi.
sumele primite cu titlu de penalitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale. Excluderea penalităților din baza de impozitare se face numai dacă acestea sunt percepute peste prețurile sau tarifele negociate;
dobânzile percepute pentru plățile cu întârziere, pentru vânzările cu plata în rata sau la termene de pete 90 zile;
ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți prin schimb fără facturare;
sumele încasate de la bugetul statului de către agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată și care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperiri ale diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială.
Cazurile de reducere a bazei de impozitare prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 3/1992:
refuzurile totale sau parțiale de bunuri și servicii rămase definitive;
în cazul returnării ambalajelor în care s-a expediat marfa, restituite și facturate de clienți;
în cazul neîncasărilor totale sau parțiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienți, declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești definitive.
COTE DE IMPOZITARE
Conform Ordonanței de urgență nr. 17/14.03.2000, în România seaplică următoarele cote:
COTA DE 19% pentru operațiunile privind livrările de bunuri mobile și transferurile proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestările de servicii, precum și importul de bunuri, cu excepția celor prevăzute la lit. B.
COTA ZERO pentru:
exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii.
Prin derogare de la aceste prevederi, beneficiază de cota zero exporturile d bunuri care se derulează în sistem barter;
transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat de contribuabili autorizați prin curse regulate, precum și prestările de servicii legate direct de aceasta;
transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate;
trecerea mijloacelor de transport de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial, specializate, între românia și statele vecine;
transportul și prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din import;
livrările de carburanți și / sau de alte bunuri destinate utilizării sau încorporării în nave și aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și mărfuri;
prestările de servicii efectuate în aeroporturi, aferente aeronavelor în trafic internațional, precum și prestările de servicii efectuate în porturi, aferente navelor de comerț maritim, și de pe fluvii internaționale, facturate direct armatorilor sau agenților de nave, marfă și / sau containere, care îi reprezintă pe armatori;
reparațiile la mijloacele de transport, contractate cu beneficiari din străinătate;
alte prestări de servicii efectuate de contribuabili cu sediul în România;
materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere, cu îndeplinirea formalităților de export;
bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate;
bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;
bunurile și serviciile finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații non-profit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;
construcția de locuințe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente;
construcția de lăcașuri de cult religios.
Pentru operațiunile prevăzute la lit. K), l), m), n) și o) aplicarea cotei zero de taxă pe valoare adăugată se realizează în condițiile stabilite prin ordin al Ministerului Finanțelor.
DREPTUL DE DEDUCERE, EXIGIBILITATEA PLĂȚII ȘI TERMENUL DE PLATĂ A T. V. A.
DREPTUL DE DEDUCERE A T. V. A.
Dreptul de deducere a T. V. A. se exercită pe două căi:
prin reținerea din suma reprezentând T. V. A. pentru livrările de bunuri și servicii prestate, a taxei aferente intrărilor;
prin rambursarea către organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre taxa aferentă intrărilor și taxa facturată de către agentul economic pentru livrările executate sau serviciile prestate.
Dreptul de deducere privește numai T. V. A. înscris într-o factură sau alt document înlocuitor, care se referă la bunuri sau servicii destinat pentru realizarea operațiunilor supuse T. V. A.
Eligibilitatea plăților T. V. A. ia naștere după cum urmează:
în cazul importurilor obligația de plată ia naștere la momentul înregistrării declarației vamale, sau la data recepției, de către beneficiar, pentru serviciile din import;
în cazul prelucrării unor bunuri achiziționate sau fabricate de agentul economic, în vederea folosirii sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, obligația de plată ia naștere la data remiterii documentelor care consemnează operațiunea;
în cazul operațiunilor efectuate prin intermediari sau consignație, obligația de plată ia naștere la data vânzării bunurilor către beneficiar;
în cazul prestării de către genții economici a unor servicii, cu titlu gratuit, pentru alte persoane fizice sau juridice, obligația plății ia naștere la data documentelor prin care se confirmă prestările respective;
în cazul mărfurilor vândute prin mașini automate, obligația plății ia naștere la data colectării monedelor din mașină;
pentru livrările de bunuri și prestările de servicii cu plata în rate, precum și cele care dau naștere la decontări succesive, obligația de plată intervine la expirarea perioadei pentru care se face decontarea sau la data prevăzută pentru plata ratelor;
pentru lucrările executate de societățile prestatoare de servicii, pentru agricultură, momentul întocmirii facturii constituie și exigibilitatea T.V.A.-ului, dacă serviciul s-a prestat în favoarea unor producători agricoli organizați ca persoană juridică. Dacă serviciul se prestează în favoarea producătorilor individuali, exigibilitatea ia naștere la data predării produselor către “Romcereal”.
TERMENUL DE PLATĂ A T. V. A.
Termenul de plată a T. V. A. este până la 25 a lunii următore pentru luna în curs, ultima zi fiind scadentă. Pentru bunurile importante, momentul plăți se suprapune cu acel al plății taxelor vamale.
PLĂTITORI T. V. A.
Plătitori T. V. A. sunt persoane fizice sau juridice care efectuează de o manieră independentă, în mod obișnuit sau ocazional, una sau mai multe operațiuni impozabile, prevăzute de lege, având o cifră de afaceri declarată de peste 50 milioane de lei.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A T. V. A.
Reflectarea în contabilitate a T. V. A. se face utilizând contul 442 “T. V. A.” care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
4423 “T. V. A. de plată”
4424 “T. V. A. de recuperat”
4426 “T. V. A. deductibilă”
4427 “T. V. A. colectată”
4428 “T. V. A. neexigibilă”
CONTUL 4423 “T. V. A. DE PLATĂ“
Contul 4423 “T. V. A. de plată” este un cont de pasiv, și ține evidența T. V. A. datorată bugetului de stat și determinată la finele lunii.
Contul 4423 se creditează la finele lunii prin debitul contului:
4427 “T. V. A. colectată”, cu diferența între “T. V. A. colectată” mai mare și “T. V. A. deductibilă” mai mică.
Contul 4423 se debitează prin creditul următoarelor conturi:
5121 “Conturi curente la bănci” cu sumele livrate la bugetul statului reprezentând T. V. A. datorată;
4424 “T. V. A. de recuperat” cu valoarea “T. V. A. de recuperat”, compensată.
Soldul creditor al contului arată nivelul T. V. A. datorat bugetului.
CONTUL 4424 “T. V. A. DE RECUPERAT“
Contul 4423 “T. V. A. de recuperat” este un cont de activ, și ține evidența T.V.A. de recuperat de către unitățile patrimoniale de la bugetul statului.
Contul 4424 se debitează prin creditul contului:
4426 “T. V. A. deductibilă”, cu diferența dintre “T. V. A. deductibilă” mai mare și “T. V. A. colectată” mai mică.
Contul 4424 se creditează prin debitul următoarelor conturi:
5121 “Conturi curente la bănci” cu suma ce reprezintă T. V. A. cuvenită de la buget, pe baza cererii de rambursare;
4423 “T. V. A. de plată” cu suma ce reprezintă T. V. A. cuvenită de la buget neîncasată până la finele perioadei și compensată în lunile următoare cu T.V.A. datorată bugetului.
Soldul debitor al contului reflectă contravaloarea T. V. A. cuvenită la bugetul statului, deci creanța unității față de buget.
CONTUL 4426 “T. V. A. DEDUCTIBILĂ“
Contul 4426 ține evidența T. V. A. înscrisă în facturile emise de furnizori pentru bunurile, serviciile și lucrările achiziționate de unitatea patrimonială, sau aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie deductibilă din punct de vedere fiscal, fiind un cont de activ.
Contul 4426 se debitează prin creditul contului:
401, 404, 5121, 4428, 542, pentru sumele reprezentând taxa pe valoare adăugată deductibilă potribit legii;
4427 “T. V. A. colectată” pentru sumele reprezentând valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie.
Contul 4426 se creditează prin debitul următoarelor conturi:
4427 “T. V. A. colectată” cu sumele deductibile din T. V. A.colectată;
4424 “T. V. A. de recuperat” pentru sumele reprezentând T. V. A. deductibilă ce depășește valoarea T. V. A. colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului.
635 “Cheltuieli cu alte impozite și taxe” cu prorata din T. V. A. deductibilă devenită nedeductibilă.
Soldul contului – la sfârșitul perioadei contul nu prezintă sold.
CONTUL 4427 “T. V. A. COLECTATĂ”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența sumelor datorate de unitatea patrimonială bugetului de stat, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de mărfuri și bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări.
Contul 4427 este un cont de pasiv.
În creditul contul 4427 se înregistrează:
T. V. A. aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie (4426);
T. V. A. înscrisă în facturile emise către clienți sau alte documente legale reprezentând vânzările de mărfuri și bunuri, prestările de servicii și executările de lucrări (411, 461, 531, 428);
T. V. A. aferentă lipsurilor imputate (428, 461);
T. V. A. neexigibilă, devenită exigibilă în cursul lunii (4428);
T. V. A. aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale neimputabile, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură (635).
În debitul contului se înregistrează:
T. V. A. de plată datorată bugetului statului (4423);
Sumele reprezentând T. V. A. deductibilă (4426).
Sumele reprezentând T. V. A. aferentă clienților insolvabili scoși din activ (416).
Soldul contului – la sfârșitul perioadei contul nu prezintă sold.
CONTUL 4428 “T. V. A. NEEXIGIBILĂ”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată neexigibilă rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri, servicii, lucrări efectuate cu plata în rate precum și cea inclusă în prețul de vânzare cu amănuntul la unitățile comerciale ce țin evidența la acest preț.
Contul 4428 este un cont bifuncțional.
În creditul contul 4428 “ T. V. A. neexigibilă” se înregistrează:
T. V. A. aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și executărilor de lucrări cu plata în rate (411);
T. V. A. aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, executărilor de lucrări pentru care nu s-au întocmit facturi (418);
T. V. A. aferentă mărfurilor din unitățile cu amănuntul (371);
T. V. A. aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate, precum și cea aferentă facturilor sosite, devenită deductibilă (4426);
În debitul contului 4428 “T. V. A. neexigibilă” se înregistrează:
T. V. A. aferentă facturilor nesosite (408);
T. V. A. aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate (401, 404);
T. V. A. aferentă vânzărilor de bunuri, servicii sau prestărilor de lucrări cu plata în rate, devenită exigibilă în cursul exercițiului (4427).
Soldul contului reprezintă T. V. A. neexigibilă.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR PRIVIND T. V. A. AFERENTĂ LUNII IANUARIE 1997
În luna ianuarie 1997 conform datelor rezultate din fișele conturilor 4426 “T.V.A. deductibilă”, “T. V. A. colectată” și a Decontului T. V. A. avem următoarea situație:
PRO-RATA = TOTAL IEȘIRI CU T. V. A. COLECTATĂ * 100 =
= TOTAL IEȘIRI FĂRĂ IMPORT
PRORATA se calculează în luna ianuarie și rămâne constantă tot anul, recalculându-se pe întreg anul calendaristic în luna decembrie, dacă din realizări rezultă o abatere mai mare de 10%.
Înregistrarea T. V. A. deductibilă aferentă lunii ianuarie 1997:
Înregistrarea sumelor deductibile din T. V. A. colectată:
Înregistrarea T. V. A. înscrisă în facturile emise de clienți:
Înregistrarea la finele perioadei a diferențelor rezultate între T. V. A. colectată mai mare și T. V. A. deductibilă mai mică:
În data de 24.02.1997 se plătește T. V. A. datorată bugetului cu dispoziția de plată nr. 222, în suma de 258.801.496 lei:
4.4.CONTABILITATEA PENALITĂȚILOR ȘI MAJORĂRILOR DE IMPOZITE ȘI TAXE
CARACTERIZARE GENERALĂ
Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cât și de plătitor.
Drept urmare, în legea prin care se instituie un impozit, se precizează persoanele în sarcina cărora cade plata impozitului, materia supusă impunerii, mărimea relativă a impozitului, termenele de plată, sancțiunile ce se aplică persoanelor fizice și juridice care nu își onorează obligațiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabilă de la impunere sau încalcă alte dispoziții ale reglementărilor fiscale.
Este deci important, să se stabilească termenul de plată, dată până la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului până la termenul stabilit prin lege atrage după sine obligația contribuabilului de a plăti și majorări de întârziere. De altfel, prin lege sunt prevăzute și alte sancțiuni care se aplică contribuabililor răi platnici, cum sunt propririle (de exemplu pe salarii), punerea sechestrului pe unele bunuri, vânzarea la licitație a acestora etc.
Plătitorii sunt obligați să pună la dispoziția organelor financiare toate informațiile cerute în vederea evaluării corecte a bazei de calcul, declararea obiectului și materiei impozabile, plata în cuantumul și la termenele prevăzute.
Răspunderea plătitorului reprezintă aplicarea formelor răspunderii juridice – administrative, patrimoniale și penale de plată, în cazul abaterilor administrative, sancțiunile prevăzute sunt majorările de întârziere, amenzile, etc.
CONTABILITATEA AMENZILOR ȘI PENALITĂȚILOR
Contabilitatea amenzilor pentru neplata la timp a unor obligații fiscale se evidențiază cu ajutorul contului 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”. Acest cont este un cont pasiv.
Se creditează prin debitul contului 6711 “Despăgubiri, amenzi și penalități”, cu valoarea amenzilor, penalităților pentru neplata la termen sau alte contravenții, constatate cu ocazia unor controale efectuate.
Se debitează prin creditul contului 5121 “Conturi curente la bănci”, cu sumele plătite la buget, reprezentând amenzi și penalități.
Soldul contului ete creditor și reprezintă amenzile și penalitățile neplătite încă.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A AMENZILOR ȘI PENALITĂȚILOR
Cu ocazia controlului efectuat de Organele Controlului Financiar de Stat și Administrației Financiare, se constată întârzierea cu 20 zile a plății impozitului pe salarii. Se stabilește o penalitate de 0,3% pe fiecare zi de întârziere, care este plătită a doua zi. Impozitul pe salarii plătit cu întârziere este de 1.500.000 lei. Penalitatea care intervine are următoarea valoare:
lei * 0.003 * 20 = 90.000 lei
Se înregistrează penalitatea de plătit pe baza Procesului verbal de control încheiat de organul de control:
Se virează la bugetul de stat, cu dispoziție de plată, penalitățile datorate de 90.000 lei.
BIBLIOGRAFIE
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, nr. 40 – REPUBLICĂRI – Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit
CONTABILITATEA FINANCIARĂ ÎN NOUL SISTEM CONTABIL – Mihai Epuran, Valeria Băbăiță, Corina Grosu – volumul II – Editura de Vest – Timișoara – 1994
FINANȚELE ROMÂNIEI – Ioan Talpoș – Editura Sedona – Timișoara – 1995
PROCEDURA FISCALĂ – Dan Drosu Saguna, DanComan Sova, Simona Iliesc – Editura Oscar Print – București- 1996
GHIDUL FINANCIAR – CONTABIL AL AGENȚILOR ECONOMICI – Dinu Ștefan, Silion Constantin, Grad Deleanu Adrian – Ediția I – Editura Europa Nova
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Decontarilor cu Bugetul Public (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131767)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.