. Asigurari de Viata. Analiza Economico Financiara Privind Eficienta Activitatii (s.c. Xyz S.a., Sibiu)

CAPITOLUL I Asigurarea – ipostaze și evoluții

Din vremuri imemoriale, viețile și bunurile oamenilor au fost amenințate de cele mai variate și distrugătoare forțe ale naturii. Trăsnetele, incendii, furtunile și uraganele, ploile excesive și grindina, inundațiile, seceta, seismele și erupți vulcanice și bolile etc. au prefăcut în mormane de scrum sau moloz, au șters de pe lata pământului, au distrus sau avariat case, bunuri gospodărești, culturi agricole și alte valori materiale ori au provocat moartea, accidentarea sau îmbolnăvirea oamenilor și animalelor.

În contextul unei asemenea nevoi s-au înființat și progresat societățile de asigurări. Această idee se regăsește și în mintea altor cărturari ai vremii dintre care îl amintim pe Albert Einstein spunând "'Tot ce este făcut și născocit de oameni servește satisfacerii nevoilor pe care le resimt și alinării durerilor." și continuând mai apoi cu o sugestie pentru cei ce vor a fi protejați, cuprinși în brațele liniștii și a siguranței pentru un viitor mai liniștit: " Viitorul este pentru ei nu mai puțin necesar și determinat decât trecutul".

1.1 Evoluția în timp a asigurărilor în Romania

Istoria asigurărilor în România, a început să fie scrisă anterior anului 1871, prin manifestări ale protecției pe baze mutuale, ce au apărut în Transilvania încă din secolul al XIV-lea. în anul 1744 a apărut la Brașov, Casa de Incendiu, organizată prin fuzionarea a mai multe asociații mutuale. În anul 1848 ia Mintă Institutul General de Pensii, organizație ce își face apariția tot la Brașov, ca asociație mutuală care asigura membrilor o pensie anuală.

După tratatul de la Adrianopole din anul 1829, au apărut în București, la lași și în porturile dunărene, reprezentante ale unor companii străine din Austria, Italia, Anglia și Ungaria. Aceste reprezentanțe practicau asigurări de transport, de incendiu și asigurări de viață.

Anul 1871 este un an de referință pentru asigurările din România, prin faptul că în luna martie, printr-un înalt Decret Domnesc s-a înființat prima societate de asigurări românească, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei. în anul 1873, a fost creată a doua societate românească de asigurări, ROMÂNIA, cu un capital social de 2 milioane lei. Aceste societăți românești de asigurări, aveau ca membri fondatori și ca membri în consiliile lor de administrație, personalități marcante ale scenei politice, economice și sociale din acea vreme.

În anul 1881, cele două societăți românești de asigurări au fuzionat și au creat o singură societate, DACIA – ROMÂNIA, care a devenit o societate puternică.

Un an mat târziu, s-a înființat, tot de către mari personalități ale vieții socio-politice și economice, societatea NAȚIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei. Urmare a creării acestor societăți de asigurări și a dezvoltării pieței locale a asigurărilor, rând pe rând reprezentanțele companiilor străine de asigurări au început să se retragă, cedându-și portofoliile societăților românești.

În anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost întemeiată la Brăila, societatea GENERALĂ, care era specializată în asigurările pentru transporturi maritime. Compania italiană "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societății GENERALĂ, ajutând-o pe aceasta să obțină recunoașterea polițelor și cedarea în reasigurare pe piețele internaționale de asigurări. Ulterior societatea GENERALĂ și-a mutat sediul la București și și-a diversificat portofoliul, inclusiv în domeniul asigurărilor de viață, în anul 1935, luând în considerare volumul de prime încasate, societatea de asigurări GENERALĂ se situa în fruntea societăților de asigurare din România.

În anul 1906, s-a înființat societatea AGRICOLA, care practica în principal asigurări agricole dar și alte tipuri asigurări și care a fuzionat in anul 1930 cu societatea FONCIERĂ din Cluj, formând societatea AGRICOLA -FONCIERĂ.

În anul 1911 s-a înființat societatea PRIMA ARDELEANĂ, iar în anul 1920 s-a creat societatea STEAUA ROMÂNIEI care, în anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. Compania formată în urma acestei fuziuni, a preluat în anul 1936 portofoliul corespunzător participației românești la societatea PHOENIX din Viena, care era în lichidare.

În anul 1923, s-a înființat la Chișinău societatea Vulturul, creată de foștii membri ai secțiunii de asigurări a Centralei Cooperativelor din Basarabia, cu un capital de numai 740 mii lei. În același an (1923) a luat ființă societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, cu un capital de 4 milioane lei și care era specializată în asigurări de viață fără examinare medicală. Rezultatele din primele de asigurare obținute de societate, au plasat-o în anul 1937 pe locul șase in cadrul societăților din acea perioadă.

Asigurările practicate de societățile de asigurare până la începutul primului război mondial, erau asigurări de incendiu și asigurări de viață, asigurările de transport limitându-se numai la transporturile, fluviale, iar asigurările împotriva grindinei s-au practicat foarte puțin timp și la o scară foarte restrânsă.

După primul război mondial, au apărut încă 22 de societăți de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societăților străine de asigurare. STEAUA ROMÂNIEI care a preluat portofoliu lui MŰNCHENER, PRIMA ARDELEANĂ care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE și ADRIATICA (societate italiana). După anul 1927, Guvernul a autorizat înființarea societăților străine în România, printre care și NORWICH, PHQENIX, TANDARD, SUN.

În anii '30 activitatea economică și activitatea de asigurări, au cunoscut cea mai mare dezvoltare, dezvoltându-se toate ramurile de asigurări care se practicau pe plan internațional, numărul societăților de asigurare variind între 20 și 24.

5

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și integrarea României în război, a condus la declinul activității de asigurări, astfel societățile engleze CALEDONIAN – ROMANA, NORWICH UNION F.D. și SUN INSURANCE LTD și-au predat portofoliul societății VATRA DORNEI și și-au încetat activitatea.

După terminarea războiului, în anul 1945, mai funcționau în România numai 13 societăți românești și 5 reprezentanțe străine. Printre societățile-romanești se numărau și GENERALA, DACIA – ROMÂNIA, ASIGURAREA ROMANEASCĂ, STEAUA ROMANEASCĂ. Societățile românești colaborau cu societățile cu capital străin, cu filialele sau reprezentanțele pentru România ale societăților străine din Italia, Anglia, Germania.

În anul 1942, odată cu apariția legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurări a Ministerului de Interne (apărută în anul 1915 și reorganizată în anul 1936) s-a transformat în REGIA AUTONOMĂ A ASIGURĂRILOR DE STAT (R.A.A.S.), practica toate categoriile de asigurări și deținea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat și comunale. Având în vedere faptul ca R.A.A.S. era în proprietatea statului, regia presta numai servicii publice și nu obținea profit, astfel primele de asigurare erau sub nivelul primelor practicate de societățile private de asigurări. R.A.A.S. suporta cheltuielile de regie și despăgubirile din primele de asigurare încasate.

În aceiași perioadă au existat și alte instituții care primeau bunuri publice în asigurare: EFORIA BISERICII ORTODOXE (asigura bisericile care erau în proprietatea parohiei), CASA ARMATEI (asigura caii pe care îi folosea armata și care erau în proprietatea statului) și REGIA MONOPOLURILOR STATULUI – R.M.S. (asigura culturile de tutun pentru riscul de grindină).

În anul 1949 REGIA AUTONOMĂ A ASIGURĂRILOR DE STAT s-a transformat în societate comercială de stat și asigurări.

În urma naționalizării, în anul 1948, societățile de asigurare au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au intrat de asemenea în noile structuri ale economiei planificate. În aceeași perioadă, capitalul sovietic și-a făcut apariția în diverse ramuri ale economiei, în domeniul asigurărilor creându-se societatea SOVROM -ASIGURARE.

În anul 1952 s-a creat cu capital integral românesc, ADMINISTRAȚIA ASIGURĂRILOR DE STAT – ADAS, instituție specializată în activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie. ADAS și-a desfășurat activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanțelor, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta. Ministerul Finanțelor aproba regulamentele de funcționare și condițiile generale și speciale de asigurare, inclusiv tarifele de prime și sumele asigurate la asigurările facultative. Numai riscurile care erau cedate în reasigurare, limitele reținerilor proprii și condițiile reasigurărilor, erau stabilite de ADAS.

Odată cu apariția ADAS, asigurările au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura instituție din România care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare.

6

ADAS avea în obiectul de activitate asigurări obligatorii (prin efectul legii) și asigurări facultative.

Asigurările prin efectul legii, practicate de ADAS era asigurări pentru bunurile care aparțineau cooperativelor agricole de producție și asociațiilor intercooperatiste, asigurări pentru bunurile care aparțineau persoanelor fizice, asigurări de călătorie pentru cazurile de accidente, asigurări de răspundere civilă centru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Asigurările facultative încheiate de ADAS (în lei sau în valută), în completarea celor prin efectul legii, erau asigurări de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurările de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces, supraviețuire sau altele; asigurări de răspundere civila, pentru riscurile de vătămare corporală sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri și alte pagube pentru care exista răspundere potrivit legilor în vigoare la acea dată.

Veniturile ADAS obținute din primele de asigurare, pană în anii '60, au fost preponderent din asigurări prin efectul legii, iar în anii '70 și '80. portofoliul ADAS s-a modificat, încasările fiind obținute în majoritate din asigurări facultative, în perioada 1955 – 1989, volumul primelor de asigurare încasate de ADAS, a crescut de 14,4 ori, în timp ce venitul național a crescut numai de 10,2 ori.

După anul 1990, au apărut importante schimbări legislative care au condus la înlăturarea monopolului de stat, la apariția mai multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurentul pe piața asigurărilor din România.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea ca începând cu data de l ianuarie 1991, se pot crea societăți de asigurare ca societăți comerciale pe acțiuni, ADAS și-a încetat activitatea. Activul și pasivul ADAS a fost preluat de către societățile ASIGURAREA ROMÂNEASCA S.A., ASTRA S.A., și agenția CAROM S.A., înființate prin prevederile aceleiași Hotărâri.

Societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. a preluat activele si pasivele aferente: asigurărilor facultative de viața, asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autovehicule și altor asigurări. ASIGURAREA ROMÂNEASCA S.A. a preluat de la ADAS și bunurile imobile care au fost incluse în capital.

Societatea ASTRA S.A. a preluat activele și pasivele corespunzătoare: societăților mixte (cu participarea ADAS) din străinătate, asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străide stat, aceasta fiind singura instituție din România care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare.

6

ADAS avea în obiectul de activitate asigurări obligatorii (prin efectul legii) și asigurări facultative.

Asigurările prin efectul legii, practicate de ADAS era asigurări pentru bunurile care aparțineau cooperativelor agricole de producție și asociațiilor intercooperatiste, asigurări pentru bunurile care aparțineau persoanelor fizice, asigurări de călătorie pentru cazurile de accidente, asigurări de răspundere civilă centru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Asigurările facultative încheiate de ADAS (în lei sau în valută), în completarea celor prin efectul legii, erau asigurări de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurările de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces, supraviețuire sau altele; asigurări de răspundere civila, pentru riscurile de vătămare corporală sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri și alte pagube pentru care exista răspundere potrivit legilor în vigoare la acea dată.

Veniturile ADAS obținute din primele de asigurare, pană în anii '60, au fost preponderent din asigurări prin efectul legii, iar în anii '70 și '80. portofoliul ADAS s-a modificat, încasările fiind obținute în majoritate din asigurări facultative, în perioada 1955 – 1989, volumul primelor de asigurare încasate de ADAS, a crescut de 14,4 ori, în timp ce venitul național a crescut numai de 10,2 ori.

După anul 1990, au apărut importante schimbări legislative care au condus la înlăturarea monopolului de stat, la apariția mai multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurentul pe piața asigurărilor din România.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea ca începând cu data de l ianuarie 1991, se pot crea societăți de asigurare ca societăți comerciale pe acțiuni, ADAS și-a încetat activitatea. Activul și pasivul ADAS a fost preluat de către societățile ASIGURAREA ROMÂNEASCA S.A., ASTRA S.A., și agenția CAROM S.A., înființate prin prevederile aceleiași Hotărâri.

Societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. a preluat activele si pasivele aferente: asigurărilor facultative de viața, asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autovehicule și altor asigurări. ASIGURAREA ROMÂNEASCA S.A. a preluat de la ADAS și bunurile imobile care au fost incluse în capital.

Societatea ASTRA S.A. a preluat activele și pasivele corespunzătoare: societăților mixte (cu participarea ADAS) din străinătate, asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea.

Agenția CAROM S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazul pagubelor produse în România, atunci când răspunderea revenea unor asigurați la societățile de asigurare din străinătate și în cazurile de pagube produse în străinătate de automobiliști români asigurați la societățile de asigurare din România.

Aceste trei companii au fost create prin participarea starului de 100%, aceasta situație schimbându-se în anul 1991 când prin Legea nr. 58 din data de 14 august

1991 privind privatizarea societăților comerciale, 30 % din capitalul social al entităților economice a fost privatizat și a trecut în administrarea Fondurilor

Proprietății Private (înființate prin aceiași Lege). Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost înființată BANCA DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI S.A. – EXIMBANK, bancă cu capital integral de stat, dar care și-a început efectiv activitatea în aprilie 1992. Prin departamentul de asigurări – reasigurări, EXIMBANK practica asigurări pentru credite de export împotriva riscului de neplată la extern.

În anul 1991, apare Legea nr. 47 din data de 16 iulie 1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor. Prevederile Legii stipulau faptul că în România, activitatea de asigurare se desfășoară prin intermediul societăților de asigurare, societăților de asigurare-reasigurare și societăților de reasigurare și de asemenea prin intermediul societăților de intermediere (agenții de intermediere). Legea reglementa faptul că societățile comerciale din domeniul asigurărilor, trebuie să se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare din Ministerul Economiei și Finanțelor. Conform Legii, companiile care activau în domeniul asigurărilor, se puteau constitui ca societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574 din data de 23 august 1991 privind atribuțiile OFICIULUI DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE șl REASIGURARE – OSAAR, se înființează organismul de supraveghere al pieței asigurărilor, ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor. Astfel în luna septembrie 1990 a fost înființată prima societate de asigurări cu capital integral privat din România, S.C. UNITA SRL, cu sediul la Timișoara. Activitatea societății UNITA a debutat în luna ianuarie 1991, prin practicarea asigurărilor mixte de viață cu acumulare de capital. În anul 2000 pachetul majoritar al societății a fost cumpărat de compania Wienner Staedtische din Austria, iar în portofoliul societății se regăsesc în prezent toate tipurile de asigurări.

Ulterior, apar alte companii cu capital privat, românesc sau/și cu capital străin (ținând cont de faptul că Legea nu permitea înființarea unei societăți cu capital integral străin), marea lor majoritate având sediile în București, așa cum ar fi:

• în anul 1992 se înființează societățile AGRAS, ASIGURARE REASIGURĂRI ARDAF, ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL, etc.

• în anul 1993 se înființează societățile ASIGURAREA ANGLO -ROMÂNA, GENERALA ASIGURĂRI (care în anul 1999 și-a schimbat numele în GENERALI ASIGURĂRI), etc.

• în anul 1994 se înființează societățile ASITRANS, ASIGURĂRI ION TIRIAC – ASIT (care în anul 2000 și-a schimbat numele în ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI,

prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către compania ALLIANZ din Germania), ARINCO SOCIETATE DE ASIGURĂRI (care ulterior își schimbă numele în INTERAMERICAN ROMÂNIA ASIGURĂRI), SAR TRANSILVANIA, etc.

• în anul 1995 se înființează societățile ASIGURAREA POPULARĂ ROMÂNĂ (care în anul 2001 și-a schimbat numele în ASIGURARE REASIGURARE AGI – ROMÂNIA, prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de compania AGI din Germania), OMNIASIG (prin cumpărarea portofoliului societății MONDRAGON, înființată în 1992), SARA – ASIG (care în anul 1996 și-a schimbat numele în SARA MERKUR, prin cumpărarea pachetului majoritar de către compania MERKUR VERSICHERUNG din Austria), etc.

• în anul 1996 se înființează societățile ASIBAN SOCIETATE DE ASIGURARE ȘI REASIGURARE, ATLASSIB SOCIETATE DE ASIGURĂRI (cu sediul la Sibiu), etc.

• în anul 1997 se înființează societatea Naționale Nederlanden Asigurări de Viață (care în 1998 își schimbă numele în Nederlanden Asigurări de Viață, iar în anul 2001 își schimbă numele în ING Nederlanden Asigurări de Viață), GARANTA, etc.

• în anul 1998 se înființează societatea OMNIASIG ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, etc.

• în anul 1999 se înființează societatea COMMERCIAL UNION ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, (care în anul 2002 își schimbă numele în AVIVA Asigurări de Viață) etc.

În anul 1994 ia naștere, la inițiativa a treisprezece societăți Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România – UNSAR. În prezent UNSAR are ca membri, un număr de 21 de societăți de asigurare – reasigurare.

După anul 1990, pe piața românească a asigurărilor, au apărut foarte multe societăți de intermediere în asigurări (în anul 2000 activând peste 800 de societăți), care jucau rolul de agenți dar și de brokeri de asigurări (în fapt, brokeri de asigurare fiind numai câteva societăți).

9

1.2 Conceptul de asigurare

Asigurarea constituie un sistem de relații economice,care implica aportul unui număr mare de persoane fizice sau juridice in constituirea unui fond bănesc,în condițiile in care fiind amenințate de aceleași pericole,în existența și activitatea lor,concep și recunosc oportunitatea prevenirii si înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare,probabile,posibile, dar nesigure.

Asigurarea este o practica a creării,în mod preventiv,a condițiilor și a resurselor bănești pentru dezdăunarea celor care au suferit pagube ca și pentru plata unor sume cuvenite celor în viață cărora au intervenit anumite evenimente față de care au convenit utilizarea acestei practici.

Conceptul de asigurare comportă, după caz, abordarea sub aspect juridic,economic sau financiar.

1. Sub aspect juridic, pentru a fi operantă,asigurarea trebuie să capete o formă juridică,iar acest fapt rezultă din contract,ca „lege a părților” și din legea propriu-zisa emisă de puterea legislativă. Deci contractul de asigurare și legea de organizare a activității de asigurare constituie izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări. În codul civil roman din 1930 la articolul 49 se precizează că „prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc“.

2. Sub aspect economic, asigurarea implica constituirea,în condiții specifice,a fondului de asigurare,în legătură cu care pot fi puse in evidență câteva aspecte. Mai întâi faptul că fondul de asigurare se constituie în forma bănească. Apoi,fondul de asigurare se constituie descentralizat,la nivelul fiecărei societăți de asigurare,pe seama primelor de asigurare încasate. Constituirea și utilizarea fondului de asigurare implică relații economice între părți,prin fluxurile bănești pe care le presupune încasarea primelor din asigurare,de către societatea de asigurare,iar apoi plata despăgubirilor aferente.

3. Sub aspect financiar, se poate aprecia că asigurarea este intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eșalonat prime de asigurare, și persoane fizice și juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Se releva astfel faptul că, mai ales în asigurările de viață, asigurarea constituie nu numai mijloc de protecție împotriva riscurilor, dar și instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Premisele asigurării rezidă în caracterul evenimentelor putând fi sintetizate astfel:

a) Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voința persoanelor implicate în asigurare, fie că acest fapt nu este posibil, fie ca legea le interzice provocarea evenimentelor respective. Deci pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie sa fie posibil, în viitor, cu consecințe întrevăzute, poate așteptate

10

și chiar temute, totuși nesigur sub aspectul ivirii, a măsurii în care va provoca sau nu pagube, ca și sub aspectul localizării și duratei.

b) Caracterul evaluabil al evenimentelor înseamnă că pentru a fi asigurabil, evenimentul în cauză, trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, deci să decurgă după legitățile întâmplătoare, încadrându-se în regulile de calcul a probabilităților. Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă la numărul de cazuri ce se pot ivi și la nivelul la care este necesară acoperirea pagubelor. Acest fapt face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite de către fiecare asigurat într-un cadru mutual.

c) Mutualitatea reflectă constituirea și utilizarea fondului de asigurare după principiul „unul pentru toți și toți pentru unul”.Mai precis, fondul de asigurare se constituie exclusiv în formă bănească, prin contribuția unui număr mare de persoane fizice sau juridice (asigurați), în scopul prevenirii și cu deosebire, înlăturării urmărilor generate de producerea evenimentului asigurat.

d) Extensia numerică a asiguraților reflectă o cerință în derularea procesului asigurării, prin aceea că numărul de asigurați trebuie să fie cat mai mare, pentru necesități vizând : calculul primelor de asigurare cu ajutorul unor metode statistice, evaluarea și dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare și utilizarea lui eficientă.

e) Echidistanța asiguraților față de risc sau evenimentul de referință este necesară. Mai precis, se impune identificarea intereselor similare ale asiguraților, pentru a promova o anumită formă de asigurare și dezdăunarea în același fel a asiguraților pentru o anumită categorie de riscuri.

11

1.3 Elementele tehnice ale asigurării

În vederea cunoașterii modului și a condițiilor în care se înfăptuiește asigurarea, se impune, mai întâi, o prezentare a elementelor care intervin în activitatea curentă din acest domeniu.

Cunoscând sensul unor noțiuni, cum sunt:

asigurătorul

asiguratul

beneficiarul asigurării

contractul asigurării

riscul asigurat

evaluarea de asigurare

norma de asigurare

suma asigurată

dauna sau paguba

despăgubirea de asigurare

prima de asigurare

durata asigurării, etc.

pot fi înțelese și aplicate corect prevederile actelor normative care reglementează asigurările de bunuri, persoane și răspundere civila.

1.3.1 Asiguratorul este persoană juridică (societatea de asigurare), care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asuma răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamnități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde – în baza legii – față de terțe persoane.

1.3.2 Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului, își asumă bunurile împotriva anumitor calamnități naturale sau accidente, ori persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

În cadrul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă, în calitate de asigurați pot apărea atât persoane juridice, cat și diferite persoane fizice. La asigurările de persoane, în calitate de asigurat poate apărea orice persoană fizică care îndeplinește condițiile prevăzute în actele normative.

1.3.3 Beneficiarul asigurări reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără insă ca aceasta să fie la contractul de asigurare. Uneori, terța persoană care devine beneficiarul asigurări este indicată în mod expres, de către asigurat, în contractul (polița) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament. De menționat că beneficiarul asigurării este desemnat și prin condițiile de asigurare. Când sunt mai mulți beneficiari desemnați sau moștenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiția că asiguratul să nu fie dispus altfel.

1.3.4 Contractul de asigurare este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă să obțină calitatea de asigurat.

Între noțiunile de contractant și beneficiar al asigurării nu există în toate cazurile o delimitare rigidă. Astfel, contractantul asigurării poate fi în același timp și beneficiarul acesteia. De exemplu, în asigurarea mixtă de viață, dacă asiguratorul supraviețuiește pană la expirarea termenului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, atunci el este și beneficiar al asigurări. În caz de deces al asiguratului înainte de expirarea valabilității asigurări, beneficiar al asigurări devine o terță persoană. Se poate afirma că noțiunile de contractant și cu beneficiar al asigurări se întâlnesc ca atare numai în cazul asigurărilor de persoane.

1.3.5 Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau un grup de fenomene (evenimente) care o dată produs(e) datorită efectelor sale obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Noțiunea de risc asigurat are, de regulă, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit în sensul de probabilitate a producerii fenomenului împotriva căruia se încheie asigurarea.

Un alt sens pe care îl are riscul asigurat este acela de posibilitate de distrugere (parțială sau totală) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt : grindina, furtuna, incendiul etc. În cazul asigurărilor de persoane, riscul asigurat este evenimentul neprevăzut, dar posibil de realiza, care o dată produs poate conduce, de exemplu, la pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a asiguratului. Fenomenul asigurat, care a fost deja produs, poartă denumirea de caz asigurat sau sinistru.

În asigurări nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube. Cu alte cuvinte, nu orice fenomen generator de pagube poate constitui un risc asigurat ci numai acela care îndeplinește cumulativ condițiile :

o primă condiție este aceea că producerea fenomenului – pentru care se încheie asigurarea – să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară. În același timp, încă, este necesar să avem în vedere faptul că fenomenul care se produce în mod frecvent și pe scară largă nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuală cuprindere a sa în asigurare ar necesita plata de către asigurat a unei prime de asigurare apropiate sau egale ca mărime cu valoarea pagubelor respective.

a doua condiție se referă la faptul că fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător. Aceasta înseamnă că pentru a putea încheia o anumită asigurare nu este admisă existența nici unei posibilități participante la asigurare de a cunoaște bunurile sau persoanele care vor fi supuse acțiunii fenomenului, nici intensitatea acestuia și nici momentul ivirii lui.

a treia condiție are în vedere faptul că acțiune fenomenului este necesar să poată fi înregistrate în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit eveniment trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cat mai îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia.

a patra condiție presupune producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurări. În cazul în care, într-un fel sau altul, asiguratul sau beneficiarul asigurări a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru că astfel să poată primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, aceasta nu numai că pierde toate drepturile conferite de asigurare, dar va suporta și rigorile legii, deoarece astfel de fapte sunt pedepsite.

1.3.6 Evaluarea în vederea asigurări reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Pentru ca un anumit bun să poată fi cuprins în asigurare, este necesar să se cunoască cat mai precis valoarea acestuia, fiind despăgubirea de asigurare pe care o plătește asiguratorul, în caz de producere a riscului asigurat, se stabilește și in funcție de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile în asigurare este necesar să fie stabilite în deplină concordanță cu valoarea reală a acestora, deoarece orice exagerare – într-un sens sau altul – poate avea consecințe negative fie pentru asigurător , fie pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea bunurilor poate conduce la slăbirea preocupării asiguraților pentru prevenirea pagubelor, trecându-se pe plan secundar preocuparea privind păstrarea și întreținerea cu grijă a acestora. Subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să poată compensa în întregime pierderea suferită.

1.3.7 Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului și constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare. Suma asigurată nu poate fi în nici un caz mai mare decât valoarea bunului asigurat.

1.3.8 Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurări de bunuri obligatorii.

Făcând produsul între norma de asigurare și numărul unităților de obiect asigurat, obținem suma asigurată pentru bunul respectiv.

1.3.9 Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului, pentru ca acesta sa-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubiri de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat.

Volumul primelor de asigurare ce se încasează de la asigurați se determina înmulțind suma asigurată cu cota de primă tarifară stabilită pentru fiecare 100 sau 1000 u.m sumă asigurată. Cota de primă tarifară care se numește și primă brută, este diferențiată ca nivel în funcție de ramura de asigurare, felul bunului asigurat, frecvența și intensitatea producerii riscurilor asigurate.

1.3.10 Durata asigurări reprezintă perioada de timp în care rămân valabile rapoartele de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Prin urmare, durata asigurări este un element specific asigurări facultative și pe tot parcursul ei cele două parți care intervin în asigurare trebuie să respecte obligațiile ce la revin din contractul de asigurare.

La asigurările de viață, durat poate fi mult mai îndelungată, contractul de asigurare putându-se încheia pe o perioadă de 5 – 10 ani sau 15 ani față de asigurările de bunuri, durata asigurări poate fi un an sau chiar mai puțin.

1.3.11 Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Deoarece paguba poate fi egală sau mai mică decât valoarea bunului asigurat, întâlnim noțiunile de pagubă totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime,

și pagubă parțială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât valoarea bunului.

1.3.12 Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurări. Despăgubirea de asigurare poate fi – în limita sumei asigurate – egală sau mai mică decât paguba, în funcție de principiul de răspundere al asigurătorului aplicat la acoperirea pagubei.

CAPITOLUL II

2.1 Conținutul și semnificația asigurărilor de viață.

Asigurările de viață sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume și acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizații bănești pentru producerea unor riscuri ce afectează viața personală, sănătatea sau integritatea fizică.

Asigurările de viață constituie un act individual de prevedere un contract de securitate personală sau familială care intervine între o persoană fizică și societatea de asigurări, având ca scop: crearea condițiilor de existență a unei familii pentru cazul în care susținătorul material al acestei familii ar dispărea; crearea unor condiții normale de existență pentru viitor, unui membru de familie infirm; asigurarea unui spor de venituri în perioada încetării activități profesionale etc.

Asigurarea de viață se definește ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de asigurare se angajează în schimbul primelor de asigurare încasate de la o persoană fizică – asigurat, să plătească subscriitorului însuși sau unui terț – beneficiar de asigurare, o sumă determinată, în cazul decesului asiguratului ori al supraviețuirii lui peste vârsta precizată prin contract.

În funcție de riscul asigurat în asigurările de bază, asigurările de persoane pot fi împărțite în două categorii :

asigurări de viață , care acoperă riscul de deces ;

asigurări de persoane , altele decât cele de viață, care acoperă în asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

La producerea evenimentului asigurat, asiguratul primește o indemnizație de asigurare corespunzătoare unei sume stabilite inițial, denumită sumă asigurată, conform contractului de asigurare. În schimb, evident, asiguratul trebuie să plătească prima de asigurare. La ambele tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiționale care extind acoperirea acordată prin produsul principal, în schimbul unei prime suplimentare de asigurare.

Asigurarea de viață este o formă de protecție financiară a dependenților sau a altor persoane desemnate în cazul decesului asiguratului.

2.2 Mecanismul asigurărilor de viață.

Asigurările de viață au un grad ridicat de complexitatea atât prin natura riscurilor cat și prin formele și tehnica realizării lor. Ele au după caz o funcție de protecție de risc sau o funcție de economisire, dar pot îmbina aceste funcții în cadrul asigurărilor mixte.

Elementele generale ale mecanismului asigurărilor de viață sunt prezentate sintetic în continuare :

1) Asigurările de viață au un caracter facultativ se încheie cu persoane cuprinse între anumite limite de vârstă pe durate de asigurare variate, egale sau nu, cu durata plătii primelor de asigurare, exprimate în ani întregi.

Asigurările se pot încheia la cererea persoanei astfel încât la expirarea asigurări asiguratul să nu depășească limita de vârstă stabilită ca plafon maxim de către societatea de asigurări.

Contractele de asigurare se bazează pe declarația de asigurare și se încheie pentru sume exprimate în mii lei sau unități valută la cererea asiguraților, în acord cu societatea de asigurare sau potrivit unor condiții speciale.

La sume asigurate de peste un anumit plafon valoric polițele de asigurare se încheie numai cu avizul favorabil al medicului desemnat. La asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente, limita sumei asigurate, de la care avizul medicului se impune, este mai redusă decât în cazul altor asigurări.

2) Perioada de asigurare și perioada de plată a primelor de asigurare se află în corelație cu suma asigurată care are un plafon minim la perioadele de asigurare de peste 10 ani.

3) Persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt primite în asigurare.

4) Printr-un contract de asigurare (poliță) se asigură o singură persoană, dar există și excepții.

5) Tariful de prime este diferit pe forme și variante ale asigurării. Primele de asigurare sunt crescătoare în funcție de grupele de vârstă ale asiguraților și descrescătoare în raport cu creșterea duratei contractului și a duratei plății primelor.

La stabilirea sistemului tarifar se ține seama de durata asigurării și de vârsta asiguratului, la încheierea contractului de asigurare. Astfel, dacă durata asigurării este mare, cotele de primă sunt mai reduse; dacă vârsta asiguratului este avansată nivelul cotelor tarifare de prime crește. De fapt cu cat perioada asigurării este mai mare, cu atât mai mult societatea poate dispune de fonduri mai mari și poate practica prime de asigurare mai reduse.

6) La toate variantele de asigurări de viață la care plata sumei asigurate se face și la expirarea contractului de asigurare sau exclusiv la expirarea perioadei de

18

asigurare se impune cu necesitate constituirea rezervei matematice. Prin urmare prima netă are în structura sa :

prima de risc, pentru acoperirea sumei asigurate în caz de invaliditate permanentă sau deces în cursul perioadei de asigurare;

rezerva matematică.

7) Pentru ca asigurații să resimtă efectul asigurării încă pe parcursul perioadei de asigurare , fără a ne referi la apariția riscului , deci a cazului asigurat , unele societăți de asigurare au instituit formula plății sumei asigurate pe bază de amortizare. Tragerile de amortizare sunt lunare. În acest scop la emiterea poliței de asigurare se atribuie de către asigurător combinații de cate 3 litere pentru fiecare 10.000 lei sumă asigurată, numai la asigurările mixte de viață.

8) O particularitate ce intervine în asigurările de viață o constituie anticipația reprezentând prima rată, inclusiv taxa de poliță, care se plătește la semnarea declarației. Se consideră anticipație această sumă deoarece plata ei înseamnă doar intrarea persoanei în relații cu societatea de asigurare nu și acceptarea contractului de asigurare, care are loc după o serie de analize, certificări, uneori avize și consult medical. În caz de neacceptare a contractului de asigurare anticipația încasată se restituie, mai puțin taxa de polița, iar dacă se acceptă, se emite polița de asigurare, iar asigurarea intră în vigoare.

9) Răspunderea societății de asigurare începe la momente diferite în funcție de risc, dar variabile de la o societate de asigurări la alta. Așa de exemplu, la societatea Asigurarea Românească răspunderea asigurătorului este asumată după cum urmează :

pentru riscul de deces sau invaliditate permanentă din accident, răspunderea începe după 24 ore de la expirarea zilei în care a fost plătită anticipația ;

pentru riscul de deces al asiguratului din boală infecțioasă (angină difterică, antrax, ciumă, erizipel, hepatită epidemică, holera, malaria, pojarul, poliomielita, rubeola, tifosul, tetanosul, varicela, variola, etc.) răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la emiterea poliței de asigurare, dar nu mai devreme de 20 de zile de la ora 24 a zilei în care s-a plătit anticipația ;

pentru riscul de deces al asiguratului din alte cauze decât accident sau boală infecțioasă, răspunderea operează după 6 luni de la începutul asigurării și anume limitat în primii doi ani și integral după doi ani, pentru întreaga sumă asigurată.

10) Avantajele asigurărilor mixte de viață sunt multiple și constau în faptul că :

sumele asigurate sunt stabilite de asigurat cu acordul asigurătorului ;

sumele asigurate cuvenite nu pot fi atacate de moștenitorii legali în defavoarea beneficiarului înscris în polița de asigurare ;

la expirarea polițelor, suma de plată cuvenită se majorează cu cote de excedent care se stabilesc anual, în funcție de durata asigurării si de alți factori ;

în caz de deces, după al doilea an de asigurare suma de plată cuvenită se majorează cu cote de excedent, variabile în raport cu perioada cat s-au plătit prime de asigurare ;

la cererea asiguratului se poate aplica indicele de creștere a inflației, atât la suma asigurată cat și la primele de asigurare ;

prin asigurare, se instituie protecția personală, în caz de invaliditate permanentă din accident și protecția familiei sau beneficiarului, în caz de deces a asiguratului ;

posibilitatea de câștig prin sistemul tragerilor de amortizare nu poate fi ignorată ;

posibilitatea răscumpărării asigurării sau de a beneficia de suma asigurată redusă constituie un drept al asiguratului.

20

2.3 Calculul primelor de asigurare în asigurările de viață.

2.3.1 Factori determinanți

În asigurările de viață, drepturile și obligațiile specificate în acord sunt dependente de probabilitatea de supraviețuire a asiguratului.

Într-o societate de asigurări de viață, rolul cel mai important în calcularea primelor de asigurare îl are actuarul, numit și matematicianul asigurărilor de viață. Cele mai importante sarcini ale sale constau în determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor matematice, a valorii de răscumpărare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi.

Tabelele de primă se calculează pe baza statisticilor demografice, în principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurărilor de viață operează cu probabilități de supraviețuire și de moarte. În cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de viață, se folosesc și alte date statistice precum: morbiditatea, frecvența accidentelor, tipul de activitate etc.

Pentru estimare, se consideră că ceea ce s-a petrecut în trecut se va repeta și în viitor în condiții similare.

În unele țări, deoarece durata medie de viață diferă destul de mult între bărbați și femei, primele de asigurare pot fi diferite pentru persoane de sex opus având aceeași vârstă. De obicei, femeia va plăti prime de asigurare la același nivel cu un bărbat cu 3 – 5 ani mai în vârstă.

Principalele elemente care influențează nivelul primei de asigurare au caracter general, cum ar fi tabelele de mortalitate pe baza cărora se calculează primele de asigurare la nivelul unei populații determinate, starea generală de sănătate a populației respective, dar și caracter special, precum vârsta și sexul asiguratului, starea sănătății acestuia, durata contractului, nivelul sumelor asigurate ce vor fi plătite la producerea decesului sau la maturitatea contractului în cazul asigurărilor cu capitalizare, rata dobânzii obținute în urma investirii primelor, cheltuielile legate de emiterea contractului de asigurare, profitul societății de asigurări.

Determinarea corectă a primelor se bazează pe respectarea unor principii clare :

ratele de primă trebuie să fie adecvate, ceea ce înseamnă că, pentru un grup de contracte , suma banilor colectați de la asigurați, la care se adaugă dobânda câștigată din investirea acestora, trebuie să fie suficientă pentru achitarea tuturor sumelor asigurate promise și să acopere și cheltuielile societății de asigurări ;

ratele de primă trebuie să fie echitabile, adică trebuie să aibă în vedere riscul fiecărei persoane asigurate. Aprecierea riscului reprezintă responsabilitatea principală a departamentului de subscriere a unei societăți de asigurări. Astfel, riscul este apreciat ca

fiind standard sau sub – standard, în funcție de probabilitatea medie de viață a persoanei în cauză. Pentru riscurile unei extra-prime de asigurare ;

ratele de primă trebuie să nu fie excesive în comparație

cu suma asigurată promisă.

2.3.2 Prima de risc și prima nivelată

Primele de asigurare pe care societățile de asigurări de viață le percep de la clienții săi sunt calculate în funcție de criteriile menționate. Dat fiind faptul că sunt asigurări pe termen mediu sau lung, riscul de deces crește de la un al la altul datorită îmbătrânirii naturale, ceea ce înseamnă că societatea ar trebui să perceapă în fiecare an o primă de asigurare din ce în ce mai mare, denumită primă de risc, ce reprezintă valoarea probabilă a riscului asumat de-a lungul fiecărui an de asigurare. Acest lucru nu este convenabil pentru asigurat și este dificil pentru asigurător. Se calculează o primă anuală, constantă pe toată perioada asigurării, numită primă nivelată, care are aceeași valoare pe toată durata de plată a primelor, situându-se între valorile extreme ale primei de risc (naturale). Astfel, asigurătorul va încasa, în primii ani ai perioadei de asigurare, o primă mai mare decât cea necesară pentru acoperirea riscului, iar ulterior, datorită înaintării în vârstă a asiguratului, va încasa o primă mai mică decât cea corespunzătoare riscului. Asigurătorul colectează anumite sume din primele de asigurare, neutilizate un timp și care împreună cu dobânzile aferente, vor fi utilizate atunci când primele nivelate nu vor mai fi suficiente pentru acoperirea riscului asigurat.

2.3.3 Prima netă și prima brută

Ca modalitate de plată a primei de asigurare în asigurările de viață, aceasta se poate achita o singură dată sub forma primei unice, sau în tranșe periodice, eșalonat.

Prima unică este astfel calculată încât să acopere riscul pe întreaga perioadă asigurată. În acest fel, asigurătorul va beneficia de întreaga sumă de bani de la început, pentru toată durata. Prima unică încasată, la care se adaugă dobânda rezultată din investirea ei, va fi utilizată pentru acoperirea plății sumei asigurate, indiferent la ce dată ar interveni decesul, sau la expirarea contractului. Această modalitate de plată este foarte puțin utilizată în practică, mai frecvent pentru asigurările de viață pe termen limitat.

Asigurările cu plata eșalonată a primei sunt mai frecvent utilate, în special în cazul unei asigurări pe termen lung, deoarece sau ca ar reprezenta prima unică ar

constitui un efort financiar foarte mare al contractului asigurării. Calculul primelor eșalonate are în vedere faptul că asigurătorul poate accepta încasarea aceleiași prime – sub aspectul nivelului – eșalonat în timp, deși riscul de deces este diferit de la un an la altul datorită îmbătrânirii persoanei asigurate. În consecință, valoarea actuală a ratelor de primă va fi egală cu prima netă unică.Ca urmare,apare necesită constituia unui fond de rezervă, la care se adaugă dobânda rezultată din investirea banilor și primele viitoare ce se vor încasa. Acesta trebuie să fie suficient pentru plata sumei asigurate, indiferent de momentul la care s-ar produce decesul asiguratului.

Primele nete calculate în asigurarea de viață iau în calcul :

probabilitatea de producere a evenimentului asigurat ;

vârsta și sexul persoanei asigurate ;

valoarea actuală a primelor ;

valoarea actuală a sumei asigurate ;

dobânda tehnică ;

profitabilitatea societății de asigurări.

Trebuie menționat că în calculul primei nete nu se iau în calcul cheltuielile asigurătorului impuse de etapele firet ale procesului de pregătire a vânzării, vânzarea propriu-zisă și menținerea poliței sau fondurile de rezervă destinate plăților sumelor asigurate. Desigur, că toate aceste cheltuieli trebuie acoperite din activitatea societății de asigurări și singura modalitate o reprezintă adăugarea unui supliment (adaos) de primă la prima netă, obținându-se astfel prima brută, aceasta fiind, de fapt, prima efectiv plătită de asigurat.

Cheltuielile reprezintă, astfel, un factor important în funcție de care se calculează prima de asigurare. Aceste cheltuieli pot fi inițiale sau permanente. Cheltuielile inițiale se efectuează numai la încheierea unui contract de asigurare și sunt mai mari, în timp ce cheltuielile permanente se efectuează în fiecare an, având un nivel redus.

Suplimentul de primă include următoarele elemente :

cheltuieli de achiziție a poliței de asigurare care se fac la încheierea contractului și cuprind salariile și/sau comisioanele agenților de vânzări, cheltuieli pentru examinarea medicală a clienților (dacă este cazul) pentru o evaluare corectă a riscului , alte cheltuieli de evaluare a riscului , cheltuieli de încasare a primelor etc. ;

cheltuieli de reclamă , publicitate , tipărituri , calculate ca o anumită cotă procentuală din primele de asigurare ;

cheltuieli de automatizare ;

cheltuieli de încasarea primei de asigurare și gestionare , care se stabilesc sub forma unei cote procentuale din prima netă, cheltuielile cu comisioanele de reînnoire a polițelor ;

cheltuieli administrative și gospodărești ale asigurătorul, respectiv cheltuieli legate de întreținere, chirie, telefon, cheltuieli de reprezentare etc. care se eșalonează pe toată perioada de valabilitate a asigurării.

23

Depozitul pentru cheltuieli este destinat acoperirii cheltuielilor inițiale și celor permanente. Astfel, asiguratul plătește la fiecare primă o parte din suma constituind cheltuieli inițiale , la care se adaugă sumele care reprezintă cheltuielile permanente pentru perioada respectivă.

Un aspect important se referă la reducerile de primă pe care asigurătorul la poate oferi,Acestea sunt , în principal , de două tipuri :

reduceri de frecvență , care se acordă atunci când plata primelor de asigurare se face la intervale mai mari de timp (plată unică sau anuală, semestrială).Rațiunea practicării acestei reduceri este legată de faptul că , pe de o parte , societatea de asigurare beneficiază de sume mai mari , plătite în avans pe o perioadă mai lungă , putând să le investească și , pe de altă parte , ea nu mai face nici un fel de cheltuieli pentru colectarea ratelor de primă la intervale mai mici de timp ;

reduceri de mărime care au ca scop principal încurajarea asiguraților pentru încheierea unor polițe de valori mari. În general , ele se acordă atunci când primele de asigurare anuale depășesc un anumit nivel stabilit de asigurător.

Ambele tipuri de reduceri sunt stabilite în mod unilateral de către asigurător care , în funcție de conjunctura pieței , are dreptul de a modifica periodic , notificând acest lucru clienților la aniversarea contractului. De regulă , ele se aplică asupra primelor brute de asigurare , la care se adaugă și primele suplimentare pentru clauze adiționale.

2.3.4 Rezerva matematică

„Rezerva matematică” este caracteristică asigurărilor de viață. Ea reprezintă o parte din primele de asigurare constituite ca rezervă , pe care societatea de asigurări o creează pentru a putea plăti sumele asigurate indiferent de momentul în care se produce evenimentul asigurat.

Prima de risc are ca scop acoperirea tuturor solicitărilor privind plata sumelor asigurate ce trebuie plătite beneficiarilor pentru persoanele care decedează într-un an.

Pentru determinarea rezervelor matematice , se folosesc diferite metode de calcul care țin cont de cheltuielile inițiale. Cea mai cunoscută și mai frecvent folosită este metoda Zillmer , care ia în considerare răspunderile asigurătorului față de asigurat la un anumit moment.

Rezerva Zillmer este egală cu valoarea actualizată a sumelor asigurate viitoare, din care se scade valoarea actualizată a viitoarelor prime.

2.3.5 Valoarea de răscumpărare

În cazul contractelor cu capitalizare , dacă asiguratul , datorită incapacității de continuare a plății primelor sau unui alt motiv , dorește să întrerupă contractul înainte de data expirării acesteia , are dreptul să i se ramburseze o anumită sumă , denumită valoare de răscumpărare. Ea se calculează numai pentru contractele cu plată eșalonată, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit , în funcție de momentul rezilierii contractului. Astfel , rezilierile din primii ani de existență ai contractului se concretizează în valori de răscumpărare reduse, datorită nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurător în această perioadă. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul în orice moment și , de aceea , în calculul primelor de asigurare , trebuie să se țină cont și de procedeul persoanelor care se așteaptă să rezilieze polița de asigurare în fiecare an.

Dacă asiguratul nu mai poate sau decide să nu mai continue contractul de asigurare , asigurătorii acceptă ca el să rămână asigurat pe toată perioada inițială , însă pentru o sumă asigurată redusă , calculată în funcție de valoarea de răscumpărare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta prima de asigurare (cu plata unică) pentru care se recalculează suma asigurată , aceasta fiind , evident , mai mică decât în cazul în care s-ar plăti primele conform condițiilor convenite.

2.3.6 Rata tehnică a dobânzii

Termenul de dobândă este potrivit pentru asigurările de viață , deoarece acestea se derulează pe perioada îndelungată în care asigurătorul colectează sume mari de bani de la clienții săi , în schimbul promisiunii de a plăti suma asigurată în caz de deces al asiguratului , sau la expirarea asigurării. Pentru a-și putea onora obligațiile asumate , asigurătorul creează un fond din primele încasate , care va fi investit mai departe , creând un venit suplimentar , sub formă de dobândă.

Dobânda reprezintă prețul plătit de societatea de asigurări asiguratului pentru utilizarea banilor din primele de asigurare. În domeniul asigurărilor, termenul de dobânda reprezintă veniturile provenite din investiții financiare.

Venitul produs de dobânda obținută din investirea banilor reprezintă o sursă importantă de finanțare a fondului din care se vor achita sumele asigurate în caz de deces, sau la maturitatea polițelor.

Deoarece societatea de asigurări nu poate cunoaște dinainte cu exactitate dobânda ce se va obține din banii investiți de-a lungul timpului , este absolut necesar ca ea să utilizeze în calcule o rată a dobânzii realistă , în funcție de situația concretă a țării și a posibilităților de investire , dobânda ce poate fi obținută în viitor. Aceasta poartă denumirea de rată tehnică a dobânzii. În unele țări, prin reglementările existente, se stabilește un nivel minim al acesteia. În matematica asigurărilor de viață, se au în vedere dobânzile mixte. Rata tehnică a dobânzii este promisă de societățile de asigurare ca rată minimă, putând însă depăși acest nivel.

Suma pe care trebuie să o achite asigurătorul la data limită crește direct proporțional cu dobânda. Dacă asigurătorului i se plătesc prime , el trebuie să poată achita pentru fiecare primă o anumită sumă în funcție de numărul de ani și de dobânda respectivă. 25

Pe de altă parte, asigurătorul trebuie să calculeze valoarea actualizată în cazul unei serii de plăți viitoare (de exemplu, pentru renta viageră sau pensia de urmaș).

Este important că, în acest tip de contract, dobânda obținută nu se plătește beneficiarului sau asiguratului decât în momentul producerii decesului, respectiv al maturității sau rezilierii poliței. În acest fel, valoarea poliței crește în fiecare an cu cota de participare la profit corespunzătoare dobânzii obținute de asigurător din investirea rezervelor matematice.

26

2.4 Principalele tipuri de asigurări de viață

Asigurările de viață se practică în prezent într-un număr mare de forme cele mai diverse, cele mai multe dintre ele reprezentând creația ultimelor decenii. Acest lucru a fost determinat de nevoile tot mai variate ale clienților, dar și de sofisticarea lor, evident, preponderent pe piețele mature.

O teorie confirmă tot mai mult în ultimele decenii susține că un produs este achiziționat pentru ce reprezintă el pentru client și nu pentru ceea ce este în sine; produsul este cumpărat pentru serviciul pe care îl oferă, pentru siguranță, pentru confort, pentru modă – pentru ceea ce oferă utilizatorului său. Asigurarea de viață reprezintă o modalitate de protecție financiară, garantare și păstrare a proprietăților unei familii. Ea constituie o parte integrantă a unui plan financiar al familiei, alături de alte tipuri de investiții în afaceri imobiliare, acțiuni, depozite bancare, asigurarea fiind o garanție legată de posibilitatea unui fond de lichidități necesare în cazul unei situații neașteptate, fără să fie afectate celelalte forme de economisire, de regulă pe termene stabilite.

Există în prezent sute de tipuri de asigurări de viață. Unele dintre ele, deși încadrate în această categorie, nu mai păstrează toate caracteristicile. De aceea, în cele ce urmează vor fi prezentate numai câteva, dintre cele mai reprezentative și mai frecvent întâlnite.

2.4.1 Asigurarea de viață pe termen limitat

Aceasta este asigurarea tipică și cea mai simplă; ea se încheie pe o anumită perioadă de timp și acoperă numai riscul de deces. În consecință, asiguratul va plăti periodic o sumă de bani , denumită primă de asigurare, în schimbul căreia o a treia persoană, denumită beneficiar și desemnată de asigurat va încasa suma asigurată la decesul acesteia din urmă, conform contractului încheiat. Dacă mediul economic este inflaționist, suma asigurată poate fi protejată printr-o clauză specială împotriva inflației, ceea ce implică și adaptarea, în consecință, a primei de asigurare. De cele mai multe ori, persoana desemnată este soțul supraviețuitor , dar pot fi și copiii, părinții, uneori prietenii, sau alte persoane din afara familiei.Ca regulă, rămâne la latitudinea asiguratului să decidă cine este beneficiarul asigurării care poate să nu fie rudă cu el, ci o persoană numită de plătitorul primei, care va încasa suma asigurată.

Caracteristic pentru această poliță este faptul că suma asigurată va fi plătită numai dacă decesul se produce în perioada de valabilitate a contractului. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viață, asigurătorul este exonerat de orice răspundere privind plata sumei asigurate. Nici asiguratul și nici beneficiarul nu vor primi nimic la expirarea contractului. De aceea, nici prima de asigurare nu este foarte mare în comparație cu celelalte tipuri de asigurări. Ea va trebui plătită pe toată durata poliței. Date fiind caracteristicile menționate, rezultă clar că asigurarea conferă

protecție numai pentru riscul de deces, și nu presupune o economisire sau capitalizare prin faptul că la expirarea perioadei de asigurare asigurătorul nu va plăti nimic.

2.4.2 Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Această formă de asigurare pe termen (așa – zis) nelimitat acoperă riscul de deces pe o perioadă mai lungă de timp, respectiv pană la o vârstă înaintată (de exemplu, 95 ani) a asiguratului. În general, condiția este ca asiguratul să plătească primele de asigurare pană la data pensionării. Riscul de deces este acoperit pe toată perioada cuprinsă între momentul încheierii asigurării și atingerea vârstei respective. Dacă asiguratul ajunge la această vârstă, va primi suma asigurată actualizată. Deosebirea față de asigurarea de viață pe termen limitat constă în mărimea primei de asigurare și în faptul că introduce un nou element, și anume rambursarea sumei la împlinirea vârstei respective determinate a asiguratului.

2.4.3 Asigurarea mixtă de viață

Acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare, care se deosebește de cele anterioare prin gradul de cuprindere; față de asigurarea de viață tipică, prin care este acoperit numai riscul de deces, asigurarea mixtă de viață acoperă și riscul de supraviețuire. Asigurătorul va plăti în orice condiții asiguratului sau beneficiarului poliței suma asigurată; dacă asiguratul este în viață la expirarea poliței, el primește personal suma asigurată, iar dacă decedează în perioada de asigurare, suma asigurată revine beneficiarului asigurării numit de el și menționat în polița de asigurare. Este deci un produs complex care oferă protecție dublă (atât în cazul decesului, cat și al supraviețuirii la sfârșitul perioadei de asigurare). Marele avantaj constă în faptul că sumele de bani plătite de asigurat (sau de contractant) sub forma primelor de asigurare reprezintă o formă de economisire care poate fi valorificată la expirarea perioadei. Este important de știut că accesul la acest fond există, dar dacă contractantul asigurării dorește retragerea acestor bani, el renunță la poliță; valoarea primită înapoi de la societatea de asigurare poartă numele de valoare de răscumpărare și crește odată cu acoperirea de expirarea contractului. De aceea, este remarcabil să nu se renunțe la poliță întrucât sumele rambursate cresc odată cu trecerea timpului.

Contractul se încheie pe un număr de ani ce poate fi cuprins între anumite limite (3 sau 5 și 60 sau 65), cu condiția ca asiguratul să nu depășească o anumită vârstă (de obicei 75 de ani) la expirarea acestei perioade; cu cat perioada de asigurare este mai mare, cu atât este mai avantajos atât pentru client cat și pentru societatea de

28

asigurare. Primele de asigurare se stabilesc în funcție de suma asigurată care, în general, pentru acest tip de poliță, este nelimitată.

2.4.4 Asigurarea mixtă redusă

Prin alegerea acestui tip de contract, este posibilă rambursarea primelor aferente riscului de supraviețuire, rămânând la dispoziția asigurătorului numai prima aferentă riscului de deces. În cazul în care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viață, el beneficiază de suma asigurată, iar dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare pană la momentul decesului la care, de regulă, se adaugă și cota corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele matematice investite de asigurător. Ți în acest caz, societatea de asigurare acceptă ca suma asigurată să fie nelimitată, lăsând la latitudinea contractantului să decidă nivelul ei.

2.4.5 Asigurarea tip student

Un alt produs de asigurare de viață cu o logică poate mai altruistă decât celelalte îl reprezintă polița de tip student. Ea are ca scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a copiilor, chiar în condițiile în care plătitorul nu ar mai supraviețui la momentul începerii acestora. Asiguratul poate fi, de regulă, părintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul poliței va fi copilul ajuns la vârsta studiilor univers-atare. Primele de asigurare vor fi plătite de către asigurat, de obicei pană la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul – copilul – să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, după cum a ales asiguratul sau, la opțiunea sa, suma se poate plăti și integral, la împlinirea vârstei la care acesta începe studiile, dar într-o proporție mai mică de 100% (90 – 95%) din suma totală a rentelor; motivul este determinat de faptul că societatea nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada care ar fi trecut pană la expirarea perioadei de 4, respectiv 5 ani în care ar fi plătit eșalonat. Societatea va plăti chiar una dintre părți (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-și obligațiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformându-se într-o poliță mixtă de viață în cazul în care beneficiarul decedează pe perioada de plată a primelor. Dacă decesul acestuia se produce pe perioada plății rentelor, ele vor fi încasate de către asigurat ca o sumă forfetară sau în același mod, adică periodic. O astfel de poliță se poate încheia pe o perioadă minimă stabilită de societatea de asigurare (minimum 9 sau 10 ani), în funcție de numărul de ani ales pentru plata rentelor (4 respectiv 5 ani), iar primele de asigurare trebuie plătite, indiferent de nivelul sumei asigurate, într-un interval de cel puțin 5 ani.

2.4.6 Asigurarea tip zestre

Aceasta este o asigurare tip dotă, prin care părinții pot să ofere o sumă de bani drept zestre în momentul în care copilul se căsătorește, pentru a porni la întemeierea unei familii sau a unei vieți independente fără lipsuri financiare. Este o asigurare de viață prin care se oferă protecția fată de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată în momentul căsătoriei sau împlinirea unei anumite vârste (20, 25, 27 ani etc.). Este un produs asemănător celui pentru studii, cu deosebirea că suma asigurată se plătește integral, nu eșalonat. În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de această sumă la termenul convenit, iar în cazul decesului beneficiarului, polița devine, ca și în cazul asigurării tip student, o poliță de asigurare mixtă.

2.4.7 Asigurarea tip unit – linked

Unit-linked este o asigurare pe bază de investiții, care oferă protecția prin asigurare și totodată posibilitatea investirii. Prima plătită de asigurat este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiții puse la dispoziție de asigurător, din care asiguratul primește apoi un anumit număr de „unit”-uri (o cotă – parte). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile și structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea, pe parcursul derulării asigurării de a schimba această structură, de a investi suplimentar etc. Participarea la aceste fonduri de investiții este condiționată de cumpărarea unei asigurări de viață.

Unit linked este un produs nou care își păstrează modernitatea în cadrul asigurărilor pe plan mondial, lansat în a doua jumătate a secolului și care a avut mare succes în Statele Unite și în Europa, adică acolo unde investițiile reprezintă forma preferată de asociere cu protecția prin asigurare și unde veniturile obținute pot fi substanțiale.

Produsul unit linked a apărut ca un răspuns firesc la dorința de investiție a clienților, alături de nevoia de protecție. Acesta are în structura sa componenta de protecție și componenta investițională.

Componenta de protecție este reprezentată de o asigurare de viață pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eșalonate se face pană la împlinirea vârstei de pensionare. Pe perioada protecției, suma asigurată aleasă de client este garantată de asigurător. În caz de deces, oricând pe durata contractului, beneficiarul desemnat va încasa maximul dintre valoarea sumei asigurate corespunzătoare asigurării de viață și valoarea contului său la momentul respectiv. Nivelul sumei asigurate este stabilit de către client între o limită minimă, și una maximă, în funcție de vârsta sa și de prima plătită. Contul contractantului reprezintă echivalentul valoric al unit – urilor deținute în fondurile financiare ale asigurătorului.

Componenta investițională constă în cumpărarea de unități de cont (unit – uri) în fondurile financiare special constituite. Ele sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurător exclusiv în scopul asigurării. În mod normal, în funcție de legislație, piața de capital din țara respectivă și posibilitățile de investire, asigurătorul creează mai multe fonduri din care asiguratul are posibilitatea să aleagă.

Contractul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit linked, iar prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziționării de unit-uri în fondurile financiare.

Plata primelor de asigurare se poate face anual, semestrial, trimestrial sau lunar, dar și în orice moment se dorește pentru mărirea părții de investiție. Contractul poate alege procentul în care prima se va aloca între fonduri create. Mai mult, în momentul plății viitoarelor prime, oricând pe durata de plată a primelor, clientul poate opta în mod gratuit pentru schimbarea procentului de alocare.

Un unit reprezintă o diviziune a acestora, asigurând dreptul clientului de a participa la performanța fondurilor financiare. Valoarea unui unit se stabilește săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-se în valoarea prețului de vânzare. Acest preț este folosit în evaluarea costului asigurării de viață, în momentul în care clientul optează pentru retragerea de lichidități sau atunci când întrerupe contractul ți dorește să obțină echivalentul valoric al contului său.

În cazul asigurării unit linked în care la expirarea contractului, există posibilitatea transformării valorii contului, există și o a treia componentă, cea a rentelor, care constă în transformarea valorii contractantului asigurării la sfârșitul perioadei de plată a primelor în rente lunare, plătibile atât timp cat asiguratul este în viață. Odată cu expirarea perioadei de plată a primelor (la vârsta de pensionare), va începe plata rentelor lunare viagere. Unele societăți plătesc rentele pe o perioadă garantată, indiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval. De exemplu, dacă asiguratul decedează în primul an după începerea plății rentelor, beneficiarilor desemnată li se va continua plata rentelor lunare pe perioada garantată rămasă. În mod deosebit pentru asigurarea de tip unit linked cu componentă de pensie, trebuie menționat că nivelul rentelor depinde de performanța fondurilor de investiții; renta va fi stabilită în funcție de numărul de unit-uri din contul contractantului la vârsta de pensionare.

Prețul de cumpărare reprezintă prețul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurile financiare menționate. Așadar, banii plătiți de client sub forma primelor de asigurare sunt convertiți în unit-uri, pe baza prețului de cumpărare.

Trăsăturile privind flexibilitatea produsului :

Spre deosebire de produsele clasice, rigide, în care nu se permit nici un fel de modificări pe parcursul derulării contractului, în cazul unit-linked, prima de

asigurare nu este fixa. Clientul poate opta oricand, pe durata de plata a primelor, pentru marirea sau micșorarea primelor de asigurare.

31

Clientul poate opta pentru orice valoare a sumei asigurate situată între o limită minimă și una maximă. Limitele minime și maxime ale sumei asigurate depind de varsta clientului și de prima de asigurare pe care acesta o platește. Suma asigurată se stabilește între cele două limite și este garantată de asigurător pe toată durata contractului. De asemenea, oricand pe durata contractului, clientul este îndreptățit să modifice nivelul sumei asigurate, în sensul micșorării sau majorării acesteia.

Primele de asigurare vor fi eșlonate, existind posibilitatea schimbării frecvenței de plată la fiecare aniversare a contractului. De asemenea, la fiecare aniversare, contractantul are posibilitatea de a-și ajusta prima cu rata inflatiei.Aceasta ajustare implica modificarea corespunzatoare a sumei asigurate.

Clientul are dreptul să retragă o cotă din numărul unit-urilor din contul său, cotă exprimată ca procent sau suma fixă, oricând pe durata contractului.

În cazul în care clientul se găsește în imposibilitatea continuării plătii primelor, contractul unit linked se transforma într-un contract cu sumă asigurată redusă, adică noua sumă asigurată va fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plății primelor.

În cazul unui contract cu sumă asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea valorii contului său. Aceste retrageri pot fi exprimate sub forma unei cote procentuale sau sub forma unei sume fixe și sunt posibile atata timp cat valoarea contului nu este nulă, sau pană la momentul în care clientul dispune plata valorii restante a contului său.

Contractantul asigurării are dreptul ca, o dată pe an, fără plata unui comision, sa transfere unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi. Numărul de unit-uri ce se transferă este calculat pe baza prețului de vanzare al unit-urilor pentru fiecare fond financiar în parte.

Contractantul asigurării are dreptul sa redirecționeze primele viitoare, să mărească primele eșalonate și sa modifice suma asigurată.

Contractantul asigurării are dreptul, de asemenea, să transforme contractul într-unul cu suma asigurată redusă.

Produsului unit linked, ca și celorlalte tipuri de asigurări de viață, i se pot, adăuga clauze suplimentare, cu deosebirea ca prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numarului de unit-uri.

Deosebirile dintre asigurarea tradițională și unit linked

Unit linked este diferit fată de asigurările clasice în substanța sa, în modul de administrare și în flexibilitatea pentru contractant și pentru asigurător.

l. Din punct de vedere al tehnicii investițiilor, diferențele sunt foarte mari. În cazul asigurărilor tradiționale, riscul investiției aparține asigurătorului, iar

răspunderea față de contractant este mare. În aceste condiții, asigurătorul, dat fiind dobanda tehnică promisă, va fi obligat să investească banii cu multă prudență, de

32

obicei în depozite bancare și obligațiuni de stat care, deși nu duc la obținerea unor beneficii mari, sunt investiții sigure.

În cazul produsului unit linked, situația este alta, deoarece riscul investiției aparține contractantului asigurării, aceasta fiind deosebirea fundamentală între un produs unit-linked și produsele de asigurare tradițională. Asigurătorul care încheie contractul unit-linked evaluează capitalul în funcție de unitățile de investiție. Prețul sau cursul investiției este calculat în fiecare zi sau săptănană. Valoarea poliței este întotdeauna rezultatul unui număr de unități înmultit cu cursul zilei respective. Așadar, beneficiile obținute din investiții sunt stabilite în relație cu performanța fondurilor de învestiții create și puse la dispoziție de asigurător.

2. Asigurarea tradițională include întotdeauna o asigurare cu termen limită sau o dată scadentă pentru achitarea primei de asigurare. În cazul asigurării unit-linked, contractantul asigurării poate plăti suplimente de primă oricand dorește, ca sume adiționale pentru investiție, sub formă de "top-up". În același timp, asiguratul poate beneficia de contravaloarea investiției sale înainte de termen sau mai tarziu, nefiind obligat să respecte cu strictețe termenele, ca și în cazul asigurării clasice.

3. Privind prima de asigurare, la asigurătorul tradițional ea este dată de suma costurilor, primelor de risc și a primelor de depunere, stabilite în prealabil. În cazul unit-linked, asigurătorul care încheie acest tip de contract dispune de un deposit, de unde sunt asigurate sumele pentru rambursarea sau compensarea cheltuielilor și pentru primele de risc, investindu-se diferența. Prima de asigurare nu se mai stabilește pe toată durata asigurării. Asigurătorul unit-linked își extrage sumele de care are nevoie într-un anumit an sau într-o anumită lună pentru acoperirea cheltuielilor și riscurilor din valoarea fondurilor contractantului respectiv.

Așadar, asigurarea unit-linked nu cunoaște fenomenul finanțării anticipate a primelor de asigurare, care presupune ca, la începutul perioadei de asigurare, prima de asigurare platită de asigurat să fie mai mare decat este nevoie în realitate. Apare astfel o rezervă care poate fi epuizată în cazul în care, la expirarea perioadei asigurate , prima este prea mică pentru acoperirea riscului.

Banii care nu sunt folosiți pentru acoperirea riscului sunt investiții în favoarea asiguratului.

2.4.8. Asigurarea pentru ipoteca

Cumpărarea unei locuințe sau a unui teren sunt în mod normal condiționate de încheierea unei asigurări de viață prin care creditorul (de obicei, banca) se asigură că, în caz de deces al debitorului, va încasa sumele restante neplătite. Există mai multe

33

forme de ipotecă în funcție de modul de rambursare a creditului, dintre care mai frecvente sunt cele de mai jos:

1. Ipoteca liniară, prin care debitorul și creditorul stabilesc rambursarea creditului într-un anumit număr de ani, pe baza achitării anuale a unei sume fixe. Debitul global care constă în rata la care se adaugă dobanda la suma împrumutată scade anual, deoarece pentru rata deja platită nu se mai plătește dobandă.În aceste cazuri se încheie o asigurare de deces, care garantează achitarea restului sumei în cazul în care debitorul decedează înainte de rambursarea integrală a creditului. 0 asemenea asigurare de capital pentru caz de deces poate fi încheiata și pentru două persoane. Dacă două persoane cumpără o casă împreună, în cazul decesului debitorului, respectiv al unuia dintre cei doi asigurați, indemnizația acordată de aceasta asigurare de risc poate fi folosită pentru achitarea părții de credit neachitate.

Pentru acoperirea riscului de deces, se încheie așadar o asigurare de capital pentru caz de deces, cu un capital în descreștere liniară (asigurare de capital în descreștere liniară pentru caz de deces). Aceasta presupune o evoluție a capitalului asigurat similară cu cea a restului creditului.

2. Ipoteca pe baza de anuitate se caracterizeaza prin plata dobanzii și a ratei printr-o suma anuală fixă, denumită anuitate. Spre deosebire de ipoteca liniară, suma platită periodic nu se micșoreaza.

Componentele sumei se modifică din urmatoarele considerente:

fiecare sumă platită include suma calculată ca rată și progresiv se reduce suma care reprezintă participarea la dobandă.

rata anuală rămane neschimbată, ponderea acelei părti din suma platită anual pe care o reprezintă rata propriu-zisa înregistrează o creștere continuă.

În primii ani, rata anuală este mică, iar în ultimii ani, suma platită reprezintă aproape integral rata.

Pentru acoperirea riscului de deces, și în acest caz se încheie o asigurare de capital în descreștere periodică pentru caz de deces, în cadrul căreia capitalul asigurat suferă o evoluție paralelă cu cea a debitului. Descreșterea capitalului asigurat este, așadar, egală cu rata achitată anual. În caz de deces, datoria este acoperită prin plata de către asigurator a sumei asigurate.

În fiecare an se plătește o sumă fixă, constituita din dobandă și rată. În primii ani, cuantumul dobanzii este mai mare. Suma care reprezintă rata reprezintă o parte cu fiecare an mai mare din anuitate, în vreme ce componenta dobanzii scade.

Ipoteca pe baza de asigurare mixtă se practică în două tipuri de contracte:

contractul de credit ;

contractul de asigurare de deces.

O altă formă o constituie ipoteca în combinație cu o asigurare de viață, care presupune ca, în fiecare an, să se platească prima de asigurare pentru asigurarea mixtă și dobanda la creditul angajat. Prin aceasta asigurare se oferă și protecția pentru riscul

de deces. Suma împrumutată rămane pe toată perioada derulării contractului de credit la valoarea maximă și este rambursată dintr-o dată, integral, prin indemnizația platită în baza poliței de asigurare.

Ipoteca pe baza unei asigurări de viață cu amortizare sub forma unei prime de economisire are la bază o asigurare de viață prin care asigurarea se divide într-o asigurare de risc (cu un capital egal cu suma imprumutată) și o asigurare de economisire. Creditorul acordă pentru primele de asigurare de economisire o compensație la dobandă egală cu dobanda ipotecii. Premisa în cazul de față o constituie suma împrumutată, care trebuie rambursată la termenul scadent. În funcție de această sumă și de valoarea dobanzii ipotecii, este stabilită valoarea primei de asigurare de economisire, și chiar pentru perioada pe care a fost stabilită dobanda ipotecii (de regulă de la 10 la 15 ani). În caz de prelungire ulterioară, prima de economisire este recalculată pe baza noii dobanzi de ipoteca contractate. Dacă aceasta este mai mare decat dobanda inițială, prima de economisire scade pentru perioada următoare. Dacă aceasta este mai mica, atunci prima de economisire crește.

Prin aceasta formă de asigurare, pe perioada derulării contractului, pot să existe mai multe sau mai puține datorii anuale fixe și, în același timp, asiguratul poate obține o sumă egală cu creditul în caz de deces sau de supraviețuire, atat pe perioada derulării contractului, cat și după expirarea acestuia.

Ea este mai avantajoasă decat ipoteca combinată cu o asigurare mixtă. Această situație este generată de influența ratei. În cazul unei asigurări mixte, asigurătorul lucrează cu o dobandă calculată fixă. Dobanda ipotecii este întotdeauna mai mare, astfel încat , în cazul ipotecii, pe baza unei asigurări de viață cu amortizare sub forma unei prime de economisire, asigurătorul ia în calcul un profit mai mare și, de aceea, prima poate fi mai mică.

Dezavantajul acestei ipoteci este acela că, la sfarșitul periodei stabilite, valoarea capitalului va fi egală cu cea a creditului acoperit, în timp ce, în cazul asigurării mixte, capitalul poate să crească prin împărțirea profitului, astfel încat după rambursarea datoriei se mai poate acorda o sumă în plus.

2.4.9 Asigurarea de rentă

Printr-o asigurare de rentă, asigurătorul plătște o indemnizație periodică. În funcție de perioada de plată a acesteia, se disting:

renta cu rată fixă, caz în care indemnizația de asigurare se plătește indiferent dacă asiguratul mai traiște sau nu. În momentul în care începe plata acestei rate

fixe, este important dacă asiguratul mai este sau nu in viață 21; ea se plătște pe o

anumită perioadă (un număr de ani).

35

renta viageră, caz în care, pentru primirea unei indemnizații de rentă viageră, asiguratul (sau, în cazul în care avem de-a face cu mai mulți asigurați, cel puțin unul dintre acștia) trebuie să fie în viață. Asigurarea este încheiată pe "viața" asiguratului. 0 asigurare de rentă viageră poate fi încheiată și în favoarea mai multor persoane. În astfel de situații, la moartea unuia dintre asigurați, renta viageră se transferă asupra vieții celuilalt.

Rata fixa. Prin sistemul ratei fixe se acordă o indemnizație periodică pană la expirarea termenului.0 forma specifică de asigurare, mai rar întalnită, este renta viageră în favoarea unui terț beneficiar.

Pensia de urmș. Pensia de urmș se acordă sub forma unei indemnizații anuale pană la expirarea termenului, dacă asiguratul decedează înaintea acestei date. Această formă de asigurare se încheie, în principiu, doar pentru un singur asigurat. Deoarece este vorba de o rată fixă, pentru acordarea indemnizațiilor nu este necesar ca asiguratul să fie în viață. Ea se aplică în special în cazul alocației de familie și al pensiei.De regulă, dacă nu mai este în viață, se plătește suma asigurată beneficiarului.

Renta. Rentele pot fi rente viagere și rente temporare. Renta viageră se acordă pană la decesul asiguratului, în timp ce renta temporară se acordă pană la o dată stabilită sau pană la decesul asiguratului, în cazul în care acesta survine inaintea datei respective.Renta viageră se acordă în general trimestrial, mai rar lunar. Primul trimestru se consideră de la data intrării în vigoare a rentei (primul termen-limită al rentei). Dacă la primul termen-limită se constată ca asiguratul a decedat, nu se acordă rentă. Trimestrul în care s-a produs decesul nu este acoperit de indemnizație, situație cunoscută și sub denumirea de "fără indemnizație finală". Se poate vorbi însa de asigurare mixtă cu indemnizație finală, situație în care ultimul termen de acordare a rentei se prelungește proportional cu perioada scursă pană în ziua decesului asiguratului. În acest caz , indemnizația acoperă perioada cuprinsă între data morții asiguratului și ultima dată-limită de acordare a rentei, anterioară decesului.

Există și posibilitatea ca renta viageră să se acorde anual, o dată la șase luni sau lunar, cu consecințe în ceea ce privește valoarea rentei viagere.

În cazul în care indemnizația de rentă viageră se acordă anual sau o dată la șase luni, asigurătorul dispune de bani vreme mai îndelungată și poate obține profituri mai

mari din investiții. În plus, are mai puține cheltuieli administrative; în cazul termenelor lunare, lucrurile stau invers.

Renta cu sau fara rambursare a primelor de asigurare. Pentru contractele de rentă viageră cu rambursare, în cazul decesului asiguratului se rambursează primele de asigurare deja plătite. Primele pentru o rentă cu rambursare sunt, în mod evident, mai mari decat cele plătite în cazul unei rente viagere fară rambursare.

36

Astfel de asigurări de rentă viageră pentru o singură persoană se încheie pentru alocație de bătranețe (pensie) și pentru alocație provizorie pană la pensie (rentă temporară).

Renta de supravietuire. Prin asigurarea de rentă de supraviețuire se acordă o indemnizație periodică în cazul decesului asiguratului în favoarea coasiguratului, dacă acesta este în viață. Ca forme specifice de asigurare, mai des întalnite sunt:

renta temporară de supraviețuire, prin care se acordă indemnizația pană la data stabilită în prealabil în contract, sau pană la data decesului coasiguratului, dacă acesta survine mai devreme.

renta de supravietuire viageră; în cazul în care coasiguratul moare înaintea primului asigurat, asigurarea expiră chiar înaintea acordării primei indemnizații.

Aceste forme se practică preponderent pentru alocație temporară pentru pensia de urmaș și pentru alocație temporară a sistemului de pensii.

În majoritatea cazurilor, există o combinație cu alocatia de bătranețe.

Renta de supraviețuire pe toată durata vieții acordă o indemnizație pană în momentul decesului coasiguratului (cu indemnizație finală), sau pană la data-limită anterioară datei decesului coasiguratului (fară coasigurare cu indemnizație finală). În cazul în care această asigurare se încheie contra plății unei prime de asigurare, perioada în care se efectuează această plată este temporară (de exemplu, pană la împlinirea varstei de 60-65 de ani de către coasigurat). Se practică pentru alocații pe toată durata vieții din pensia de urmaș și sub forma unor scheme colective de pensii.

Renta viagera pentru doua persoane. Prin asigurarea de rentă viageră pentru două persoane se acordă o indemnizație periodică în condțtii de supraviețuire sau de deces al primului asigurat. Ea poate fi comparată cu asigurările mixte de viață. Se folosește în special pentru alocație pentru pensia de bătranețe, respectiv pentru pensia de urmaș, pentru soț sau soție.

Asigurarea temporara de capital pentru caz de deces. Asigurarea temporară de capital pentru caz de deces are o dată limită. Dacă asiguratul decedează înaintea acestei date, indemnizația de asigurare se plătște. La data-limită expiră asigurarea fara

indemnizație. Se folosește în scopul protejării familiei după decesul celui care o întreține, al protejării familiei după decesul partenerului persoanei care o întreține, sau pentru siguranță, în cazul contractării unui credit.

Asigurarea de capital pentru caz de accidente cu termen. Asigurarea de capital pentru caz de accidente cu termen fix prevede acordarea unei indemnizații la expirarea termenului, dacă asiguratul a decedat în intervalul prevăzut.

Domeniul de aplicare poate fi:

parte a unui ajutor de familie ;

parte a unei forme mixte.

Asigurarea mixta. O asigurare mixtă prevede acordarea unei indemnizații de asigurare atat în momentul decesului, cat și pe perioada vieții. O asigurare mixtă conține două sau mai multe forme de asigurări de viață.

Forme specifice acestei asigurari sunt:

asigurarea mixtă, prin care se acordă indemnizația de asigurare la expirarea termenului dacă asiguratul este în viață, sau dacă asiguratul a decedat înaintea termenului-limită. Se practică pentru ajutor social de familie și de bătranețe și achitarea (dintr-o dată) unui împrumut bănesc (a unei ipoteci) în cazul în care decesul survine mai devreme, respectiv la expirarea termenului, dacă asiguratul mai este în viață.

asigurare de capital cu termen fix, prin care se plătește o indemnizație de asigurare la expirarea perioadei prevăzute în contract, indiferent dacă asiguratul mai trăiește sau nu; se folosește pentru alocația de familie și asigurarea de studii.

Formele de asigurare analizate pot fi combinate, în principiu, sub mai multe forme. Astfel se poate explica și numărul mare de produse oferite de societățile de asigurare. Aceste combinații sunt, în general, mai avantajoase decat diferitele elemente din care sunt constituite, în cazul în care elementele pot funcționa ca asigurări independente. La oricare dintre aceste "produse pure" se pot adăuga unele clauze adiționale care măresc gradul de protecție în schimbul unor sume, de obicei, modice. Acest lucru se întamplă, printre altele, datorită faptului că asigurătorul are un singur rand de cheltuieli de administrație. Pentru asigurat este important ca prima de asigurare să fie cat mai mică, obținand maximul de protecție și avantaje din aceste combinații.

Opțiuni și clauze adiționale

La fiecare dintre produsele de asigurări de viață, societățile de asigurare oferă posibilitatea unor avantaje și protecții suplimentare contra unor prime adiționale foarte mici. Acest lucru este posibil și foarte avantajos pentru client și din perspectiva satisfacerii propriilor nevoi de protecție.

Protecția împotriva inflației poate reprezenta o opțiune, o facilitate sau o clauză adițională absolut necesară în țările caracterizate printr-un nivel semnificativ al ratei inflației. Dat fiind ca asigurarea de viață este o asigurare pe termen lung, este necesară cel puțin menținerea valorii reale a sumei asigurate, ceea ce implică corectarea sumei asigurate și a primelor de asigurare cu influența acesteia. Ea are ca scop, practic, protejarea sumei asigurate, păstrarea valorii reale a poliței prin ajustarea

permanentă cu influența ratei inflației. Prin această opțiune se poate menține în viitor valoarea reală a sumei asigurate stabilită la încheierea poliței și se aplică numai primelor plătite în mod eșalonat.

Desigur că acest lucru este însoțit de creșterea corespunzătoare a primei de asigurare.

Corectarea se face, în mod normal, la fiecare aniversare a poliței, respectiv atunci cand se împlinește un anumit număr de ani, cu condiția ca, pană la expirarea contractului, să mai fie cel puțin un număr de ani (3-5). Ca mod de funcționare a acestei opțiuni, suplimentul de primă de asigurare se va utiliza pentru adăugarea unei sume asigurate adiționale, calculate pe baza varstei asiguratului în anul respectiv și a perioadei rămase pană la expirarea poliței.

Dat fiind că, în marea majoritate a polițelor de asigurare, se solicită și unele clauze suplimentare care completează "pachetul" de situații în care asigurătorul acordă protecție, ajustarea primei de asigurare se va extinde și asupra primelor corespunzătoare acestora. Acest lucru va însemna și creșterea corespunzătoare a sumei asigurate. Prin această opțiune, atât asiguratul cat și asigurătorul beneficiază de anumite avantaje:

în primul rând, asiguratul va avea certitudinea ca beneficiarul poliței, sau chiar el (în cazul polițelor de asigurare mixtă de viață) vor primi suma asigurată la un nivel nealterat de devalorizarea monedei naționale;

în al doilea rand, asigurătorul poate oferi servicii de calitate și la un nivel ridicat, indiferent de flagelul inflaționist, iar sumele rezultate din primele de asigurare încasate pot fi fructificate prin capitalizare evitand aceste influențe negative.

Este de menționat că, în general, această facilitate nu se poate aplica în cazul contractelor cu plata unică a primei de asigurare.

2.4.11 Clauze aditionale ale contractului de asigurare de viata

Clauzele adiționale se adaugă contractului de bază, avand ca scop oferirea unor avantaje în plus asiguraților contra plății unor sume foarte mici. În general, ele sunt

valabile pentru oricare dintre asigurările de viață și se adaugă contractului principal în aceleași condiții, respectiv varsta de intrare și durata de plată primelor.

Clauza de scutire de plata a primelor

Această clauză presupune posibilitatea de încetare a plății primelor de asigurare, avand drept cauză o invaliditate sau un accident produs după data începerii

poliței de asigurare. Această clauză este acceptată numai dacă asiguratul nu mai poate munci pentru a obține venituri din care să plătească primele de asigurare.

Clauza temporara flexibila

Este o clauză care permite un maximum de flexibilitate în alegerea unei combinații a beneficiilor de deces și supraviețuire, fiind permisă creșterea sumei corespunzătoare în caz de deces, indiferent de modalitatea aleasă pentru plata primelor (unică sau eșalonată). În mod deosebit, pentru aceasta clauză, perioada de asigurare poate fi mai scurtă sau egală cu cea corespunzătoare poliței de bază.

Suma asigurată va fi platită beneficiarului poliței dacă asiguratul va deceda pe perioada de valabilitate a clauzei. Această clauză poate fi atașată celor mai multe tipuri de asigurări de viață, cu excepția, în principiu, a asigurării de viață pe termen limitat.

Clauza de creștere garantată a sumei asigurate

Această clauză permite ca, la un anumit interval de timp, la aniversarea contractului, asigurații care au optat pentru plata eșalonată a primelor sa își poată crește prima aferentă asigurării de bază și cea corespunzătoare celorlalte clauze suplimentare cu un procent determinat, cu condiția ca perioada rămasă pană la expirarea asigurării să fie cel puțin un număr de ani stabilit de asigurător (de obicei, 3 ani).

Din punct de vedere tehnic, suplimentul de primă astfel plătit va fi folosit la fel ca și pentru achiziționarea unei sume asigurate adiționale ce are la bază rata de primă aferentă varstei curente a asiguratului și perioadei rămase pană la expirarea asigurării.

Perioada de asigurare și cea corespunzătoare plății primelor pentru această clauză trebuie să fie egală cu perioada corespunzătoare plății primelor asigurării de bază, neputandu-se solicita aderarea la această clauză ulterior intrarii în vigoare a poliței. Este important de reținut că această clauză este disponibilă numai în cazul contractelor cu o plata eșalonată a primelor de asigurare.

Asigurarea suplimentară de deces prin accident

În baza acestei clauze, suma asigurată va fi plătită dacă decesul asiguratului va surveni ca urmare a unui accident întamplat pe perioada de valabilitate a acesteia. Decesul trebuie să se producă nu mai tarziu de un an de la data producerii accidentului. De regulă, suma inițială asigurată aferentă acestei clauze nu poate depăși suma asigurată aferentă asigurării de bază.

Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă din accident

Dacă un accident are ca urmare o invaliditate permanentă (așa cum este ea defintă în condițiile poliței), asigurătorul va achita o sumă forfetară, funcție de gradul de invaliditate. Suma inițială asigurată corespunzătoare acestei clauze nu poate depăși suma asigurată aferentă poliței de bază, iar, ca regulă, durata de valabilitate a clauzei trebuie să fie egală cu cea a poliței de bază.

Asigurare suplimentară de invaliditate permanentă și deces din accident

Această clauză reprezintă o combinație a celorlalte două clauze prezentate mai sus. De aceea și suma asigurată reprezintă însumarea sumelor asigurate pentru clauzele anterioare. Suma asigurată va fi platită dacă asiguratul decedează ca urmare a unui accident survenit pe perioada de valabilitate a clauzei. Decesul trebuie să intervină nu mai tarziu de un an de la data producerii accidentului. În mod similar, dacă un accident provoacă o invaliditate permanentă, asiguratului i se va achita o sumă forfetară, în funcție de procentul de invaliditate asociat pierderii suferite. Dacă asiguratul decedează ca urmare a unui accident pentru care a încasat deja suma forfetară aferentă incapacității permanente, i se va plăti doar diferența dintre suma asigurată și suma forfetară deja rambursată. Beneficiul total obținut nu poate depăși însa un anumit procent din suma asigurată aferentă pentru urmările de invaliditate permanentă ce decurg din același accident. Suma inițială asigurată aferentă acestei clauze nu poate depași suma asigurată aferentă asigurării de bază.

2.5 Asigurări de viață cu acumulare de capital

2.5.1 Asigurarea de viață cu protecție pe termen limitat

CONDIȚII GENERALE DE ASIGURARE TARIF ARDAF I – DE

Stimată Doamnă,

Stimate Domn,

S.C. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A. în calitate de asigurător, vă consideră ca deținator al poliței de asigurare și contractant al asigurării, partener în contractul de asigurare și vă pune la dispoziție condițiile generale de asigurare care reglementează raporturile dintre D-voastră și S.C. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A. denumită în continuare prescurtat ARDAF. Aceste condiții formează parte integrantă din contractul de asigurare.

Asigurarea de viață cu protecție pe termen limitat constituie cea mai adecvată și mai puțin costisitoare formă de protecție financiară a asiguratului și a celor apropiați lui, prin asigurarea unui capital atât de necesar beneficiarilor contractului de asigurare, de regulă membri ai familiei asiguratului, ca urmare a decesului neprevăzut al asiguratului pe durata asigurării.

Împreună cu această asigurare de bază, ARDAF vă oferă posibilitatea încheierii unor asigurări suplimentare, reglementate prin condiții de asigurare specifice și care au ca scop sporirea protecției prin asigurare.

1) Ce se asigură și când se plătește suma asigurată?

a) Asiguratul este persoana asupra vieții căreia se încheie asigurarea. Pot fi cuprinse în asigurare, în calitate de asigurați, persoane a căror vârstă minimă la încheierea asigurării este de 18 ani împliniți, pe durate de asigurare convenite cu D-voastră cu condiția ca la expirarea asigurării vârsta asiguratului să nu depășească 65 de ani.

Nu pot fi cuprinse în asigurare persoane care la încheierea asigurării, conform baremului medical propriu ARDAF, au o invaliditate permanentă mai mare de 50 %, precum și cele care prezintă probleme grave de sănătate.

b) ARDAF va plăti suma asigurată convenită în caz de deces al asiguratului, dacă acest eveniment nedorit survine pe durata de valabilitate a asigurării, precizată în polița de asigurare. Dacă asiguratul supraviețuiește datei de expirare, ARDAF nu are nici o obligație de plată.

2) Când intră în vigoare respectiv expiră asigurarea?

Protecția prin asigurare începe la data precizată în polița de asigurare, dar nu mai devreme de plata anticipației și acceptarea în scris a ofertei D-voastră. De asemenea, prin înmânarea poliței se consideră oferta acceptată, asigurarea intrând în vigoare la data precizată în poliță.

În cazul în care decesul asiguratului a survenit înainte de intrarea în vigoare a asigurării, ARDAF va restitui primele încasate.

Contractul de asigurare va expira la ora 24.00 a datei de expirare precizată în polița de asigurare sau la decesul asiguratului dacă acest eveniment nedorit apare pe parcursul perioadei asigurate. Asigurarea expiră de asemenea la data rezilierii sau denunțării asigurării, conform prezentelor condiții de asigurare.

3) Ce trebuie să aveți în vedere la plata primelor de asigurare?

Primele de asigurare aferente asigurării de viață cu protecție pe termen limitat se achită prin prime anuale. Se poate conveni ca primele anuale să fie plătite în rate semestriale, trimestriale sau lunare.

Anticipația se va achita la completarea ofertei de asigurare. Următoarele prime anuale sau rate subanuale sunt scadente la începutul fiecărei perioade acoperite de plata respectivă, așa cum este prevăzut în polița de asigurare.

În calitate de contractant al asigurării aveți obligația plății primelor de asigurare la scadențele prevăzute în polița de asigurare și sunteți răspunzător pentru primele de asigurare restante.

ARDAF nu are obligația să vă reamintească scadența de plată a primei de asigurare.

Primele de asigurare pot fi plătite și reprezentanților societății, aceștia fiind obligați să vă înmâneze documente de încasare specifice ARDAF.

Primele de asigurare sunt datorate și se vor plăti asigurătorului pentru întreg anul de asigurare în care asiguratul a decedat.

4) Care sunt consecințele neplății la scadență a unei prime de asigurare?

În cazul în care prima de asigurare nu este achitată la scadență, ARDAF vă acordă un interval suplimentar de 30 zile, ce decurge de la data scadenței, în care puteți plăti prima restantă. Dacă prima de asigurare restantă nu este plătită în acest interval, protecția prin asigurare încetează începând cu scadența de plată a primei restante.

Asigurarea poate fi repusă în vigoare în termenii inițiali, într-un interval de 3 luni de la scadența primei prime de asigurare restante dacă nu au intervenit modificări în starea de sănătate a asiguratului, prin plata primelor aferente perioadei de întrerupere.

În cazul în care asigurarea nu a fost repusă în vigoare în acest interval de timp, contractul de asigurare se reziliază fără nici o obligație de plată din partea ARDAF.

5) Rezilierea asigurarii

D-voastră aveți dreptul să reziliați contractul de asigurare, prin expedierea unei cereri scrise către ARDAF cel puțin cu o lună înainte de scadența de plată a următoarei prime de asigurare.Protecția prin asigurare încetează la ora 24 a zilei în care se înregistrează cererea D-voastră la ARDAF. În urma rezilierii, contractul de asigurare va înceta fără obligația vreunei plăți din partea ARDAF.

43

6) Care sunt obligațiile D-voastră înaintea încheierii contractului de asigurare?

a) În vederea acordării protecției prin asigurare, ARDAF își rezervă dreptul de a solicita informații care au importanță pentru evaluarea riscului asumat și de a verifica starea de sănătate a asiguratului prin investigații sau examinări medicale efectuate de medici agreați de asigurător.

Dacă asiguratul prezintă un risc de asigurare peste riscul considerat standard, ARDAF își rezervă dreptul de a oferi asigurarea în alți termeni decât cei prevăzuți în prezentele condiții de asigurare și de a percepe majorări față de prima de asigurare prevăzută în tarife sau de a refuza încheierea asigurării.

b) ARDAF preia protecția prin asigurare în premisa că la toate întrebările din oferta de asigurare precum și la alte întrebări puse de asigurător în vederea încheierii contractului, ați răspuns corect și în întregime, aceasta constituind obligația declarării precontractuale. Se vor avea în vedere îndeosebi întrebările referitoare la boli anterioare sau actuale, perturbări ale stării de sănătate sau infirmități, dar și cele referitoare la vârsta și activitățile desfășurate de asigurat.

Dacă se asigură viața altei persoane decât contractantul asigurării, aceasta este răspunzătoare solidar cu D-voastră în ce privește sinceritatea și integralitatea răspunsurilor la întrebările pe care ARDAF le pune înaintea încheierii contractului.

Dacă declarațiile care au importanță pentru preluarea protecției prin asigurare nu au fost sincere și corecte, ARDAF își rezervă dreptul de a denunța contractul de asigurare sau de a ajusta suma asigurată în consecință oricând pe parcursul asigurării la data constatării încălcării acestor prevederi.

Dacă se va dovedi că declarațiile false sau incomplete nu au fost făcute cu intenție, retragerea noastră va fi neîntemeiată.

În cazul în care ARDAF va denunța contractul de asigurare după apariția evenimentului asigurat, obligația de plată a sumei asigurate rămâne totuși dacă se poate dovedi că declarațiile incorecte sau incomplete nu au avut nici o influență asupra apariției evenimentului asigurat sau asupra cuantumului sumei asigurate.

De asemenea ARDAF poate denunța contractul de asigurare dacă declarațiile incorecte sau incomplete au influențat în mod conștient și voit decizia de preluare în asigurare. Dacă declarațiile respective au fost date de persoana asigurată, denunțarea contractului vă vom prezenta-o D-voastră în calitate de contractant, chiar dacă nu ați avut cunoștință de încălcarea obligațiilor de declarare precontractuale.

În cazul în care nu ați desemnat o altă persoană, la decesul D-voastră vom considera beneficiarul asigurării ca împuternicit cu drepturi depline să primească declarația ARDAF de denunțare a contractului de asigurare. Dacă nici beneficiarul asigurării nu poate fi contactat, atunci vom considera deținătorul poliței ca împuternicit să preia declarația de denunțare a asigurării. În urma denunțării asigurării, ARDAF nu are nici o obligație de plată.

7) Plata sumei asigurate în cazul satisfacerii serviciului militar, evenimentelor de război, tulburărilor sociale sau sinuciderii

De regulă, ARDAF garantează protecția prin asigurare pe timpul prestării serviciului militar sau cu ocazia unor tulburări sociale.

Dacă decesul asiguratului este în legătură directă sau indirectă cu evenimente de război, război civil, rebeliuni, revoluții, manifestații, greve, ARDAF este degrevată de orice obligație de plată. În cazul tulburărilor civile, protecția prin asigurare se menține în măsura în care asiguratul nu a participat activ sau a făcut parte din autoritatea publică participantă în mod legitim la aceste evenimente.

În cazul sinuciderii asiguratului, ARDAF este degrevată de orice obligație de plată.

8) Condițiile ce se au în vedere la plata sumei asigurate

ARDAF va condiționa plata sumei asigurate de prezentarea poliței de asigurare. Suplimentar se poate solicita și dovada plății ultimelor rate de primă.

Decesul asiguratului va fi adus la cunoștința ARDAF, în cel mai scurt timp, pe cât posibil în 48 de ore de la producerea lui.

Pentru plata sumei asigurate în caz de deces se vor prezenta următoarele documente:

– polița de asigurare;

– certificatul de deces (original și copie);

– certificatul medical care să ateste cauza decesului, după caz, începutul și evoluția bolii care a condus la decesul asiguratului.

În vederea clarificării obligației de plată a sumei asigurate, ARDAF poate cere și alte dovezi pe care le consideră necesare și poate întreprinde cercetări pe cont propriu.

ARDAF va plăti suma asigurată în termen de 30 de zile de la data finalizării investigațiilor.

Deținătorul poliței poate fi considerat ca îndreptățit să dispună de drepturile rezultate din contractul de asigurare dacă dovedește calitatea de beneficiar.

Cu ocazia oricărei plăți de sume asigurate se vor reține ratele neachitate aferente anului de asigurare în curs și eventualele prime restante.

9) Persoanele îndreptățite la plata sumei asigurate

În caz de deces al asiguratului pe durata de valabilitate a asigurării, suma asigurată se plătește beneficiarului desemnat în contractul de asigurare.

Dacă nu a fost desemnat un beneficiar care la apariția evenimentului asigurat să dobândească drepturile rezultate din contractul de asigurare, suma asigurată se plătește contractantului asigurării sau moștenitorilor săi legali.

Drepturile ce decurg din contractul de asigurare pot fi cesionate.

Până la apariția evenimentului asigurat, în calitate de contractant, puteți revoca oricând beneficiarul (beneficiarii) asigurării; în cazul în care contractantul asigurării nu are și calitatea de asigurat este necesar și consimțământul scris al asiguratului.

La încheierea asigurării sau oricând pe parcursul ei înainte de producerea evenimentului asigurat, contractantul asigurării, cu consimțământul asiguratului, poate preciza în mod expres ca beneficiarului să i se atribuie calitatea de beneficiar irevocabil asupra drepturilor rezultate din asigurare.

45

Dreptul de beneficiar irevocabil poate fi suspendat numai cu acordul persoanei care deține acest drept.

Acordarea și revocarea dreptului de beneficiar revocabil, precum și cesionarea drepturilor rezultate din contractul de asigurare vor fi luate în considerare de către ARDAF, dacă vor fi solicitate în scris de contractantul asigurării sau de o altă persoană împuternicită anterior cu aceste drepturi de către contractant.

În cazul în care beneficiarul desemnat a decedat înaintea producerii evenimentului asigurat, plata sumei asigurate se va face moștenitorilor legali ai beneficiarului.

10) Adaptarea dinamică a sumei asigurate si a primelor de asigurare

ARDAF vă oferă posibilitatea ca la începutul fiecărui de an de asigurare să vă majorați suma asigurată, prin plata unei prime de asigurare majorată cu un procent dependent de rata inflației. Acceptând această majorare, evitați devalorizarea sumei asigurate, ca efect al inflației.

Adaptarea dinamică a primelor și în consecință a sumei asigurate se va face numai cu consimțământul D-voastră.

Procentul de majorare a primei de asigurare este stabilit anual de ARDAF, ținând cont de rata inflației. Începând cu cel de-al doilea an de asigurare, ARDAF va remite cu cel puțin o lună înainte de începutul anului de asigurare oferta de adaptare dinamică în care se precizează procentul de majorare al primei precum și suma asigurată rezultată ca urmare a acestei majorări.

Protecția la suma asigurată majorată intră în vigoare la data precizată în oferta de adaptare dinamică cu condiția ca începând cu noul an de asigurare să fie achitată prima de asigurare majorată. Dacă nu se achită prima de asigurare majorată sau veți refuza oferta de adaptare în scris, adaptarea se suspendă retroactiv. Până la încasarea de către ARDAF a primei de asigurare majorată protecția prin asigurare se menține la vechea sumă asigurată.

În cazul în care nu acceptați majorarea propusă de 3 ori consecutiv, dreptul la adaptarea dinamică se pierde, putând fi redobândit totuși condiționat de o nouă examinare medicală a asiguratului.

Dacă pe durata asigurării starea de sănătate a asiguratului se modifică, acesta are obligația de a înștiința în scris asigurătorul despre modificările survenite. Ca urmare, dacă consideră necesar, ARDAF poate să retragă dreptul de adaptare dinamică, asigurarea rămânând în vigoare la ultima sumă asigurată acceptată.

Pe parcursul asigurării, ARDAF își rezervă dreptul să propună procentul de adaptare al primei de asigurare astfel încât suma asigurată rezultată în urma adaptării dinamice să nu depășească suma maximă asigurată, stabilită anual în planul de afaceri al societății.

Toate reglementările stabilite în contractul de asigurare se aplică și în cazul majorării sumei asigurate prin adaptarea dinamică.

11) Înștiințări, comunicări, avizări

Comunicările, referitoare la raporturile de asigurare, se vor face în mod obligatoriu în scris. ARDAF va lua în considerare doar acele comunicări care au fost înregistrate la sucursalele sau agențiile societății. Reprezentanții societății nu sunt împuterniciți să le primească.

Orice modificare legată de numele sau adresa contractantului asigurării va fi comunicată de îndată la ARDAF. În caz contrar puteți suferi prejudicii deoarece comunicările adresate D-voastră, la ultima adresă cunoscută, vor avea efect juridic.

În cazul în care vă aflați pentru o perioadă mai îndelungată în afara teritoriului României, este în interesul D-voastră să desemnați o persoană împuternicită să preia comunicările adresate de ARDAF.

12) Cheltuieli suplimentare ocazionate de administrarea contractului, care rămân în sarcina contractantului asigurării

O parte din cheltuielile suplimentare legate de administrarea contractului de asigurare, datorate unor situații speciale determinate de contractant, vor fi suportate de acesta.

Aceste cheltuieli pot fi ocazionate de:

– eliberarea unui duplicat al poliței de asigurare;

– eventuale atenționări pentru neplata la scadență a primelor de asigurare;

– modificări ale contractului de asigurare solicitate de asigurat;

– cesionarea contractului de asigurare;

-cheltuieli ocazionate de remiterea sumei asigurate sau a altor plăți.

13) Competența judecătorească

Litigiile ce pot să apară între părți pe parcursul derulării contractului de asigurare se vor soluționa pe cale amiabilă sau de instanțele judecătorești din România.

2.5.2 Asigurarea suplimentară pentru deces din accident

CONDIȚII DE ASIGURARE TARIF ARDAF S – DE

1. Raportul asigurării suplimentare față de asigurarea de bază

1.1. Asigurarea suplimentară pentru deces din accident se încheie, intră în vigoare și expiră de regulă odată cu asigurarea de viață de bază, suplimentar căreia este încheiată. Se poate încheia și ulterior dar numai suplimentar unui contract de asigurare de bază.

1.2. Suma asigurată pentru deces din accident este aceeași cu suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

1.3. Prima de asigurare se va plăti împreună cu prima aferentă asigurării de baza.

1.4. Asigurarea suplimentară formează împreună cu asigurarea de bază o unitate; ea nu poate fi continuată fără asigurarea de bază. Dacă încetează protecția oferita prin asigurarea de de bază, încetează și asigurarea suplimentară.

1.5. Asigurarea suplimentară se poate rezilia și fără asigurarea de bază, rămânând în vigoare doar asigurarea de bază. Rezilierea asigurării suplimentare, în cazul plății primelor curente, nu dă dreptul la sume de rascumparare.

1.6. În cazul în care asigurarea de bază s-a contractat în baza condițiilor speciale de adaptare dinamică, suma asigurata respectiv prima de asigurare pentru deces din accident se vor adapta în aceleași condiții cu suma asigurată respectiv prima de la asigurarea de bază.

1.7. Pentru asigurarea suplimentară nu se vor acorda excedente.

2. Obiectul asigurării

2.1. Pot fi cuprinse în asigurarea suplimentară persoane a căror vârstă la expirarea asigurării nu depășește 75 ani respectiv vârsta maximă stabilită în contractul de asigurare de bază dacă aceasta este mai mică.

2.2.a) Nu sunt asigurabile și nu beneficiază de protecție prin asigurare, chiar dacă au plătit prime de asigurare, persoanele care necesită o îngrijire permanentă de durată, precum și bolnavii psihici.

Se consideră că o persoană necesită îngrijire permanentă de durată atunci când existența sa cotidiană este condiționată de o îngrijire permanentă din partea altei persoane.

b) Protecția prin asigurare încetează de îndată ce asiguratul, conform pct. 2.2.a devine neasigurabil. Asigurarea suplimentară se reziliază, ARDAF restituind primele încasate aferente perioadei ulterioare momentului încetării protecției. Dacă contractantul asigurării nu a înștiințat în scris societatea de asigurare atunci când asiguratul conform pct. 2.2.a devine neasigurabil, la apariția riscului asigurat ARDAF nu are nici o obligație de plată din asigurarea suplimentară.

c) Nu pot fi cuprinse în asigurare persoanele cu un grad de invaliditate permanentă mai mare de 50%.

2.3. Se consideră accident, în baza prezentelor condiții de asigurare, un eveniment subit, exterior corpului uman, produs independent de voința asiguratului și care-i produce o vătămare a stării sănătății sau decesul. Sunt cuprinse de asemenea în asigurare urmările imediate (invaliditate permanentă sau deces) ale efortului fizic excesiv și subit determinat de cauze de forță majoră.

2.4. Se acordă protecție prin asigurare pentru accidente petrecute oriunde în lume.

3. Prestații acordate de ARDAF

3.1. Dacă asiguratul decedează din accident, după intrarea în vigoare a asigurării de bază precum și a asigurării suplimentare pentru deces din accident, ARDAF va plăti dublul sumei asigurate înscrisă în polița de asigurare (suma asigurată aferentă asigurării de bază și suma asigurată corespunzătoare asigurării suplimentare de deces din accident).

3.2. ARDAF va plăti suma asigurată dacă decesul asiguratului s-a produs într-un interval de 1 an de la data accidentului și accidentul a avut loc pe durata de valabilitate a asigurării.

3.3. Suma asigurată se plătește dacă accidentul care a condus la decesul asiguratului s-a petrecut înaintea sfârșitului anului de asigurare în care asiguratul a împlinit vârsta de 65 ani. Dacă decesul din accident survine după acest termen, ARDAF plătește dublul sumei asigurate înscrise în poliță dacă asiguratul a suferit accidentul utilizând un vehicul al transportului în comun și vehiculul a fost expus evenimentului care a cauzat decesul prin accident al asiguratului.

3.4. Dacă bolile sau infirmitățile anterioare ale persoanei asigurate au avut o contribuție la vătămarea sănătății, ca urmare a accidentului, mai mare de 20% drepturile rezultate din asigurare se reduc corespunzător cu partea de contribuție.

4. Excluderi generale

Nu există protecție prin asigurare pentru decesul cauzat de:

a) accidente datorate tulburărilor de cunoștință sau alienare mintală, chiar și în măsura în care acestea sunt consecința consumului de băuturi alcoolice sau droguri, precum și datorate infarctului, apoplexiei, epilepsiei sau altor crize convulsive care cuprind întregul corp al asiguratului. Protecția se păstrează totuși dacă aceste tulburări au fost cauzate de un accident care a fost produs de riscuri cuprinse în asigurare;

b) accidente survenite în timpul înfăptuirii sau încercării de a înfăptui de către asigurat a unei infracțiuni;

c) accidente cauzate direct sau indirect de evenimente de război sau război civil. În cazul tulburărilor civile protecția prin asigurare se menține în măsura în care asiguratul nu a participat activ, împreună cu cei care au inițiat aceste evenimente;

d) accidente ale asiguratului survenite în timpul folosirii aparatelor de zbor fără motor, ambarcațiuni cu motor, avioane ultra-ușoare și vehicole spațiale, ca și pilot sau membru al echipajului unui aparat de zbor cu motor, precum și în timpul săriturii cu parașuta;

e) vătămări ale sănătății prin iradiații. Se asigură protecția prin asigurare dacă este vorba de urmările unui accident produs de riscuri cuprinse în asigurare;

f) accidente ale asiguratului în timpul participării ca pilot, copilot sau ocupant al unui loc în autovehicule care participă la curse (inclusiv la cursele de antrenament aferente), având ca scop obținerea de viteze maxime;

g) accidente cauzate în mod direct sau indirect de transmutații ale nucleului atomic, radiații produse prin accelerarea particulelor atomice sau expunerea la radiații ionizante;

h) consecința unor tratamente sau intervenții pe care și le face asiguratul sau acceptă să i le facă o altă persoană. Se menține însă protecția prin asigurare în cazul în care astfel de măsuri terapeutice sau intervenții au fost necesare ca urmare a unui accident cuprins în asigurare;

i) infecții. Se menține protecția prin asigurare dacă agentul patogen a pătruns în corp printr-o leziune cauzată de un accident cuprins în asigurare;

j) otrăviri ca urmare a îngurgitării (înghițirii) substanțelor solide sau lichide. Se menține protecția prin asigurare dacă este vorba de urmări ale unui accident cuprins în asigurare;

k) accidente ce au la bază comportamentul intenționat al beneficiarului și au ca urmare decesul asiguratului;

l) accidente survenite în timpul conducerii autovehiculului fără permis de conducere, fără abilitarea legală a conducerii acelei categorii de autovehicule, pe perioada suspendării permisului de conducere sau conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice;

m) urmările bolilor transmise prin atacul animalelor, cu excepția turbării;

n) sinucidere, chiar și atunci când aceasta exclude libera determinare a voinței proprii.

5. Obligațiile părților la apariția riscului asigurat

5.1. Contractantul asigurării are obligația de a anunța ARDAF în cel mai scurt timp, pe cât posibil în termen de 48 de ore de la producerea decesului. Dacă asiguratul este aceeași persoană cu contractantul, atunci obligația de a anunța decesul asiguratului o are beneficiarul desemnat.

5.2. Dacă societatea de asigurare consideră că este necesară autopsia cadavrului persoanei decedate, ea o poate solicita pe propria cheltuială.

5.3. În cazul în care din neglijență nu a fost anunțată societatea de asigurare despre decesul persoanei asigurate sau a fost refuzată examinarea sau autopsia cadavrului, ARDAF poate refuza plata sumei asigurate.

5.4. Pentru stabilirea obligației de plată a societății se vor prezenta următoarele documente: polița de asigurare, dovada achitării ultimei rate de primă, rezultatele investigațiilor sau expertizelor medicale, certificatul de deces (în caz de deces), un proces verbal sau alte acte oficiale eliberate de autorități competente din care rezultă împrejurările și cauza decesului persoanei asigurate.

5.5. După prezentarea tuturor documentelor solicitate, ARDAF are obligația să declare solicitantului, în decurs de maxim o lună, dacă și în ce masură recunoaște obligația de plată.

5.6. Daca societatea acceptă revendicarea solicitată, plata sumelor asigurate se va face în termen de 14 zile de la depunerea ultimului act necesar soluționării acestei plăți.

5.7. Dacă beneficiarul asigurării nu este de acord cu hotărârea ARDAF privind plata sumei asigurate, poate face contestație în decurs de șase luni de la primirea acestei decizii. În cazul în care decizia la contestația depusă nu este agreată de beneficiar, acesta se poate adresa instanțelor de judecată, având în vedere și termenul de prescripție legală în asigurări.

2.5.3 Asigurarea suplimentară pentru deces din accident

CONDIȚII SPECIALE DE ASIGURARE TARIF ARDAF S – D

Prezentele condiții speciale modifică și completează condițiile de asigurare la asigurarea pentru deces din accident încheiată suplimentar următoarelor asigurări de bază:

Asigurarea mixtă de viață cu formare de capital pentru două persoane

1. Pot fi cuprinse în asigurarea suplimentară pentru cazul de deces din accident cele două persoane asigurate prin asigurarea de bază.

2. Suma asigurată aferentă asigurării suplimentare pentru cazul de deces din accident a unuia din asigurați este aceeași cu suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

3. Prima de asigurare anuală, pentru asigurarea suplimentară, reprezintă 3%0 din suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

4. În urma decesului din accident a unuia din asigurați, sau a decesului simultan, din accident, a ambilor asigurați, ARDAF va plăti dublul sumei asigurate convenită la asigurarea de bază (suma asigurată aferentă asigurării de bază și suma asigurată aferentă asigurării suplimentare).

5. Protecția prin asigurarea suplimentară încetează odată cu decesul uneia din cele două persoane asigurate.

Asigurarea de viață cu formare de capital pentru zestre

1. Poate fi cuprins în asigurarea suplimentară pentru cazul de deces din accident numai contractantul asigurării de bază.

2. Suma asigurată aferentă asigurării suplimentare pentru cazul de deces din accident este aceeași cu suma asigurată convenită la asigurarea de bază, și se va plăti la decesul din accident, a contractantului, survenit pe durata asigurării.

3. Prima de asigurare anuală reprezintă 1,5%0 din suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

4. Prin plata sumei asigurate la decesul din accident a contractantului protecția prin asigurarea suplimentară încetează.

5. Protecția prin asigurare pentru riscul de deces din accident nu se extinde și asupra copilului asigurat.

Asigurarea de viață cu formare de capital pentru economie

1. Poate fi cuprinsă în asigurarea suplimentară pentru cazul de deces din accident persoana asupra vieții careia s-a încheiat asigurarea de bază, menționată în polița de asigurare ca asigurat.

2. Suma asigurată aferentă asigurării suplimentare pentru cazul de deces din accident este aceeași cu suma asigurată convenită a fi plătită la expirarea asigurării de bază.

3. Prima de asigurare anuală reprezintă 1,5%0 din suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

4. În urma decesului din accident a persoanei asigurate ARDAF va plăti suma asigurată aferentă asigurării suplimentare pentru decesul din accident, odată cu restituirea primelor încasate aferente asigurării de bază.

5. Nu pot fi cuprinse în asigurarea suplimentară pentru cazul de deces din accident persoane a căror vârstă este sub 18 ani.

Asigurarea de viață cu formare de capital cu plata la termen fix

1. Poate fi cuprinsă în asigurarea suplimentară pentru cazul de deces din accident persoana asupra vieții căreia s-a încheiat asigurarea de bază, menționată în polița de asigurare ca asigurat.

2. Suma asigurată aferentă asigurării suplimentare pentru cazul de deces din accident este aceeași cu suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

3. Prima de asigurare anuală reprezintă 1,5% din suma asigurată convenită la asigurarea de bază.

4. În urma decesului din accident a persoanei asigurate ARDAF va plăti suma asigurată aferentă asigurării suplimentare.

5. Prin plata sumei asigurate la decesul din accident a asiguratului protecția prin asigurarea suplimentară încetează.

CONDIȚIILE DE ASIGURARE SUPLIMENTARĂ PENTRU CAZURILE DE DECES DIN ACCIDENT SE APLICĂ CORESPUNZĂTOR ȘI ASIGURĂRILOR ÎNCHEIATE ÎN BAZA PREZENTELOR CONDIȚII SPECIALE, ÎN MĂSURA ÎN CARE NU SUNT MODIFICATE DE ACESTEA.

2.5.4 Asigurarea suplimentară pentru boli grave

CONDIȚII GENERALE DE ASIGURARE

Asigurarea suplimentară pentru boli grave este o asigurare ce oferă protecție financiară în cazul apariției, pe parcursul perioadei de valabilitate a poliței, a uneia dintre bolile considerate în cadrul acestor condiții de asigurare boli asigurate.

În schimbul primei de asigurare, la apariția riscului asigurat și dacă sunt îndeplinite în totalitate condițiile de asigurare, S.C. Asigurare Reasigurare ARDAF S.A. are obligația de a plăti suma asigurată precizată în contractul de asigurare.

Termeni și definiții.

În cadrul acestor condiții de asigurare, termenii de mai jos au următoarele înțelesuri:

Care este raportul dintre asigurarea de bază și asigurarea suplimentară?

Asigurarea suplimentară intră în vigoare la aceeași dată cu asigurarea de bază sau oricând la o dată ulterioară dar nu mai devreme de plata primei de asigurare.

Asigurarea suplimentară formează împreună cu asigurarea de bază o unitate, ea neputând continua fără aceasta. Dacă protecția prin asigurarea de bază încetează, încetează și protecția prin asigurarea suplimentară. Rezilierea asigurării suplimentare nu afectează în nici un fel asigurarea de bază.

Persoana asigurată în asigurarea de bază poate cuprinde în asigurarea suplimentară pentru boli grave și dependenții săi legali, condițiile generale de asigurare fiind valabile și pentru aceștia, excepție făcând cazul când se menționează altfel printr-un act adițional atașat contractului de asigurare.

Rezilierea asigurării suplimentare, în cazul plății curente a primelor de asigurare, nu dă dreptul la sume de răscumpărare.

Asigurarea suplimentară nu participă la profitul realizat de ARDAF.

În cazul în care asigurarea de bază s-a contractat în baza condițiilor speciale de adaptare dinamică, suma asigurată respectiv prima de asigurare pentru asigurarea suplimentară se vor adapta în aceleași condiții cu suma asigurată respectiv prima de asigurare de la asigurarea de bază.

Obiectul asigurării.

Pot fi cuprinse în asigurare persoane a căror vârstă maximă la încheierea asigurării nu depășește 65 de ani. Vârsta minimă de la care persoana asigurată poate începe asigurarea este 18 ani.

Asigurarea suplimentară pentru boli grave este o asigurare ce se încheie pe o perioadă de 1 an cu posibilitatea de reînnoire la data anuală de reînnoire. Data anuală de reînnoire este data la care se calculează prima de asigurare pentru anul următor.

Primele de asigurare diferă de la un an la altul în funcție de vârsta persoanei asigurate în momentul reînnoirii.

Pentru a fi cuprins în asigurarea suplimentară pentru boli grave, asiguratul va completa un chestionarul medical aferent acestui tip de asigurare. Dacă asiguratul principal va include în asigurarea suplimentară pentru boli grave și pe dependenții săi legali, aceștia vor completa chestionarul medical, aferent acestei asigurări, în vederea evaluării din punct de vedere medical de către medicul ARDAF.

În caz de continuitate a asigurării suplimentare subscrierea medicală se efectuează doar o singură dată la începutul primului an de asigurare. Dacă asigurarea suplimentară se întrerupe, în caz de reînnoire, Asiguratul va fi evaluat din punct de vedere medical de către medicul ARDAF.

Perioada de așteptare se aplică numai în primul an de asigurare, în caz de continuitate a asigurării protecția prin asigurare începând imediat după plata primei de asigurare aferentă anului următor. În eventualitatea întreruperii continuității asigurării, asiguratul va trebui să parcurgă din nou perioada de așteptare pentru a putea beneficia din nou de protecția prin asigurare.

Orice cerere de modificare a termenilor contractuali se face în scris cu cel puțin 30 de zile înainte de data anuală de reînnoire, intră în vigoare după confirmarea scrisă de către ARDAF și este valabilă pentru anul următor de asigurare.

Toate cele menționate mai sus sunt valabile și pentru dependenții legali ai Asiguratului, dacă nu este menționat altfel în contractul de asigurare.

Cum se stabilește suma asigurată și cum se plătesc primele de asigurare?

Suma asigurată aferentă asigurării suplimentare pentru boli grave se stabilește ca fiind un procent din suma asigurată la asigurarea de bază dar nu poate depăși o limită maximă stabilită de ARDAF și nu poate depăși suma asigurată de la asigurarea de bază.

Pentru dependenții legali ai asiguratului, suma asigurată la asigurarea suplimentara pentru boli grave nu poate depăși 50% din suma asigurată la asigurarea de boli grave a asiguratului principal.

Prima de asigurare pentru asigurarea suplimentară pentru boli grave se plătește la începutul anului de asigurare.

Primele de asigurare pentru asigurarea suplimentară pentru boli grave se pot plăti și în rate subanuale (semestriale, trimestriale sau lunare). Rata de primă subanuală se va obține prin împărțirea primei anuale la numărul de rate subanuale în câte dorește să se plătească prima de asigurareși majorarea acestora cu 2%, 3% respectiv 5%.

Primele pentru asigurarea suplimentară pentru boli grave vor avea aceeași scadență ca și primele pentru asigurarea de bază sau sub forma unei prime unice la începutul anului de asigurare, respectiv data anuală de reînnoire.

Dacă primele de asigurare nu sunt plătite la scadențele alese de comun acord cu societatea, ARDAF vă acordă o perioadă de grație de 15 zile, perioadă în care persoana asigurată este acoperită prin asigurare. După trecerea perioadei de grație, asigurarea se reziliază, ARDAF neavând nici o obligație de plată.

Toate cele menționate mai sus sunt valabile și pentru dependenții legali ai Asiguratului, dacă nu este menționat altfel în contractul de asigurare.

Care sunt beneficiile oferite de ARDAF și când se plătește suma asigurată?

Dacă pe perioada de valabilitate a poliței, Asiguratul se îmbolnăvește de una dintre bolile asigurate, ARDAF, condiționat de plata la zi a primelor de asigurare, are obligația să plătească suma asigurată, așa cum este precizat în contractul de asigurare.

Dacă Asiguratul a optat pentru modul de plată fracționat a primelor de asigurare atunci în eventualitatea apariției riscului asigurat, ARDAF va reține din suma asigurată primele datorate aferente anului de asigurare.

Plata sumei asigurate corespunzătoare asigurării suplimentare se va efectua numai după ce boala asigurată a fost confirmată de către medicul specialist agreat de ARDAF, dar nu mai devreme de trecerea perioadei de amânare. Dacă Asiguratul decedează pe parcursul perioadei de amânare, atunci ARDAF va plăti Beneficiarului doar suma asigurată aferentă asigurării de bază.

Plata sumei asigurate aferente asigurării suplimentare pentru boli grave pentru dependenții legali se va efectua în cel mult 30 de zile de la confirmarea de către medicul ARDAF a bolii asigurate.

Toate cele menționate mai sus sunt valabile și pentru dependenții legali ai Asiguratului, dacă nu este menționat altfel în contractul de asigurare.

Când ARDAF poate refuza plata beneficiilor aferente asigurării suplimentare?

Dacă ARDAF a despăgubit persoana asigurată, ca urmare a apariției unei boli asigurate, nici o altă despăgubire nu se va mai efectua ca urmare a apariției oricărei altei boli dintre cele considerate în cadrul acestor condiții de asigurare, boli grave.

După apariția uneia dintre bolile grave asigurate, reînnoirea poliței suplimentare pentru boli grave nu mai poate fi posibilă.

ARDAF nu va plăti suma asigurată pentru nici una dintre bolile asigurate care a fost diagnosticată sau tratată înainte de intrarea în asigurare a Asiguratului.

ARDAF nu va acorda beneficii pentru nici una dintre bolile asigurate pentru care au existat antecedente înainte de încheierea asigurării, excepție făcând cazurile când au trecut 3 ani calendaristici consecutivi de la ultimele simptome sau de la ultimul tratament efectuat pentru aceea boală.

Toate cele menționate mai sus sunt valabile și pentru dependenții legali ai Asiguratului, dacă nu este menționat altfel în contractul de asigurare.

În eventualitatea în care soțul/soția încetează să fie căsătorit(ă) legal cu Asiguratul principal, protecția prin asigurare pentru acesta (aceasta) va înceta începând cu anul următor de asigurare.

Dacă copilul minor se căsătorește sau încetează să fie dependent de Asiguratul principal, protecția prin asigurare va înceta începând cu anul următor de asigurare.

Excluderi generale.

Nu se plătește suma asigurată aferentă dacă afecțiunea asigurată a fost rezultatul direct sau indirect al:

consumului excesiv de băuturi alcoolice, droguri, medicamente sau al inhalării intenționate a unor substanțe nocive organismului;

tentativei de sinucidere, de automutilare sau de autovătămare.

infecției cu HIV și / sau stadiul de SIDA;

contaminării nucleare sau chimice;

participării la război sau acțiuni militare, ostilități (fie că razboiul a fost declarat sau nu), război civil, rebeliuni, revoluții, insurecții, tulburări sociale, acte criminale sau de terorism.

Toate excluderile menționate în asigurarea de bază sunt valabile și pentru asigurarea suplimentară.

Orice alte excluderi care au fost menționate explicit de către medicul ARDAF și care au fost atașate la contractul de asigurare printr-un act adițional.

Toate cele menționate mai sus sunt valabile și pentru dependenții legali ai Asiguratului, dacă nu este menționat altfel în contractul de asigurare.

Care sunt obligațiile și drepturile părților la apariția evenimentului asigurat?

În eventualitatea apariției riscului asigurat, Asiguratul are obligația să anunțe ARDAF cât mai devreme cu putință dar nu mai târziu de 2 zile lucrătoare.

Dacă pe parcursul perioadei de amânare survine decesul Asiguratului, Beneficiarul are obligația să anunțe ARDAF cel mai devreme cu putință dar nu mai târziu de 2 zile lucrătoare.

În cazul în care Asiguratul supraviețuiește perioadei de amânare, ARDAF are obligația efectuării plății sumei aferente asigurării suplimentare în termen de 30 de zile lucrătoare.

Orice informație care are legătură cu dependenții legali ai Asiguratului principal, și care poate influența modul de derulare a asigurării suplimentare, trebuie adusă la cunoștinta ARDAF cât mai devreme cu putință dar nu mai târziu de 2 zile lucrătoare.

Asiguratul are obligația să pună la dispoziția medicului ARDAF toate documentele medicale necesare confirmării bolii asigurate.

În eventualitatea apariției evenimentului asigurat, pentru a putea beneficia de suma asigurată, Asiguratul trebuie să pună la dispoziția ARDAF următoarele documente:

Polița în original

Dovada achitării ultimei prime de asigurare

Confirmarea scrisă a medicului specialist agreat de ARDAF prin care se autentifică existența bolii asigurate.

Formularul tipizat emis de ARDAF în care Asiguratul va declara pretențiile la suma asigurată precum și motivele acestor pretenții.

ARDAF are dreptul să ceară documente suplimentare pentru lămurirea oricăror neclarități ce au legătură cu apariția bolii asigurate.

ARDAF are dreptul să efectueze investigații pe propria cheltuială, dacă există orice motiv de îndoială cu privire la drepturile de despăgubire a Asiguratului.

Toate cele menționate mai sus sunt valabile și pentru dependenții legali ai Asiguratului, dacă nu este menționat altfel în contractul de asigurare.

Prevederi finale.

În eventualitatea apariției, pe parcursul perioadei de valabilitate a poliței, unor litigii între părți, se va încerca rezolvarea acestora pe cale amiabilă. Dacă litigiile apărute nu se pot rezolva în acest fel ele vor fi soluționate de instanțele judecătorești din România.

În măsura în care se consideră necesar, pentru scopul și natura asigurării, prezentele condiții de asigurare pot fi completate sau modificate prin clauze contractuale speciale care vor respecta stipulațiile obligatorii ale legislației de asigurare și reasigurare în vigoare.

2.5.5 Condiții specifice de asigurare privind plata sumei asigurate (în întregime sau în parte) în cazul invalidității permanente, consecință a accidentelor suferite de asigurat.

În baza prezentelor condiții specifice de asigurare, în schimbul plății primelor de asigurare, la apariția riscului asigurat, ARDAF are obligația de a plăti suma asigurată precizată în contractul de asigurare.

Se acordă protecție prin asigurare pe întreaga durată a contractului, pentru accidentele care conduc la invalidități permanente, petrecute în perioada de valabilitate a asigurării.

Se consideră accidente, evenimentele subite, exterioare corpului uman, produse independent de voința unei persoane și care produc o vătămare a stării sănătății.

Invaliditatea permanentă în baza prezentelor condiții de asigurare reprezintă reducerea nesusceptibilă de ameliorare a potențialului fizic, psihic sau mental ca urmare a unui accident definit la articolul anterior.

Suma asigurată inițială a acestei asigurări suplimentare se stabilește prin contractul de asigurare. Pe parcursul asigurării, suma asigurată va avea o evoluție proporțională cu suma asigurată a asigurării de bază, în conformitate cu graficul de rambursare al creditului.

ARDAF va plăti suma asigurată în întregime sau în parte după cum invaliditatea permanentă este totală (grad de invaliditate 100 %) sau parțială (grad de invaliditate mai mic de 100 %).

Gradele de invaliditate sunt stabilite în urma examinării asiguratului de către medicii desemnați de ARDAF pe baza unui barem medical propriu Societății.

Sumele plătite ca urmare a invalidității rezultate din unul sau mai multe accidente din cadrul unui an de asigurare nu pot depăși suma asigurată.

Dreptul la plata sumelor asigurate aferente invalidităților permanente, are caracter personal, drept ce nu este transmisibil beneficiarilor sau urmașilor legali ai asiguratului.

Nu există protecție prin asigurare în cazul invalidităților permanente cauzate de accidente produse în timpul practicării de către asigurat a unor activități sportive ca membru legitimat în cadrul unor asemenea asociații.

Toate excluderile menționate în condițiile de asigurare sunt valabile și pentru prestația reglementată prin prezentele condiții specifice de asigurare.

CAPITOLUL III. Studiu de caz. Analiza activității de

asigurare – reasigurare ARDAF S.A.

3. 1 Prezentare generală a societății ARDAF S.A.

Societatea de asigurare reasigurare ARDAF SA este una din cele mai importante firme din acest domeniu, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Cluj și având Cod Unic de înregistrare J12/4I69/1992. Până în octombrie 2001 a funcționat în baza avizului numărul 171119 din 1992, emis de Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare din România, din cadrul Ministerului Finanțelor. Odată cu apariția Legii 32/3.04.2000 și a normelor de aplicare nr. 2 din 14.08.2001, ARDAF a fost re-autorizată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin decizia numărul 3 din 23.10.2001 să practice activități de asigurare și reasigurare în condițiile noii legislații.

Respectând legislația în vigoare și reglementările specifice emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, începând cu 7.08.2002 acțiunile societății ARDAF SA – societate deschisă, au fost introduse pentru tranzacționare pe piața bursieră RASDAQ, cu simbolul ARDAF.

ARDAF face parte din două organizații profesionale, Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, fiind membru chiar de la înființarea acestora.

Societatea are sediul central în Cluj Napoca și își desfășoară activitatea la nivel național prin propria rețea de sucursale, agenții și puncte de lucru.

Obiectul de activitate al ARDAF este încheierea contractelor de asigurare și reasigurare, cu încasarea primelor corespunzătoare având obligația de plată a indemnizației în cazul producerii riscului asumat.

ARDAF este autorizată să practice:

• toate ramurile de asigurări facultative generale și asigurări de viață prevăzute de legislație.

• asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pe teritoriul României – Avizul obținut la finele anului 1996, aferent acestei forme de asigurare, situează Societatea ARDAF în postura unică de factor de demonopolizare a pieței asigurărilor obligatorii auto din România.

Actionariatul societății

La 31 Decembrie 2003, capitalul social al ARDAF a fost de 175.000.000.000 lei. iar structura acționariatului era următoarea:

• S.C. TENDER S.A – 66,83%

• S.C FIBEI.FIN SA – 5,93%

• Fondul Oamenilor de Afaceri – 5,29%

• Euro Bank S.A.-5,18%

• Alți acționari 16.77

Figura 3. 1 Acționariatul societății ARDAF S.A

La începutul anului 2002, capitalul social a fost de 74.357.000.000 lei, majorarea acestuia în varianta cea mai bună pentru ARDAF fiind unul dintre obiectivele principale ale Comisiei de Administrație și Managementul Societății. După efectuarea a două majorări de mică amploare, Adunarea Generală Extraordinară SC. ARDAF SA. Din data de 25 iunie a hotărât majorarea capitalului social de la 74.468.873.000 lei la 175.000.000.000 lei. Majorarea capitalului social s-a realizat prin aport de numerar de peste 100 miliarde lei, principalul investitor și acționarul principal al societății este TENDER SA. Din Timișoara, companie de prestigiu din economia românească.

Structura teritorială ARDAF este organizată în sucursale cu un areal de unu pană la trei județe, în cadrul cărora funcționează agențiile și punctele de lucru. La nivelul fiecărui punct de lucru există structuri complete de personal specializat pe probleme de asigurări și lichidare de daune, ceea ce permite derularea în mod optim a activităților.

Prin rețeaua proprie de agenții, punctele de lucru și 31 de sucursale, Societatea de Asigurare și Reasigurare ARDAF operează în 160 de localități de pe întreg teritoriul țării, ceea ce presupune, pe lângă înțelegerea problemelor specifice ale unei economii în tranziție, înțelegere și a caracteristicilor concrete pe plan local și regional, astfel încât comunicarea cu clienții să se desfășoare optim.

Urmărind eficiența maximă a serviciilor oferite și monitorizând ponderea cererii de asigurare în teritoriul, ARDAF își consolidează permanent propria rețea de distribuție, care în anul 2002 a avut următoarea structură :

755 angajați (număr mediu scriptic) cu media de vârstă de 39.5 ani, din care 61% ocupați direct în structura de vânzări asigurări și 12% în instrumentarea și lichidarea daunelor, restul fiind personal indirect productiv;

5.000 de colaboratori (brokeri și agenți de asigurare), care completează structura de vânzări de asigurări generale și de viață, dezvoltată la nivelul tuturor sucursalelor ARDAF.

Societatea ARDAF, este reprezentată cu profesionalism în relațiile cu parteneri din țară și străinătate, personalul ARDAF dovedind dinamism, dar și maturitate, seriozitate și responsabilitate în abordarea problemelor specifice domeniul asigurărilor.

Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF are relații de colaborare cu societăți de profil din străinătate și a încheiat contracte de reasigurare cu cele mai mari companii de reasigurare, care, conform agenției de rating Standard & Poors sunt reasiguratori de gradul I pe piața mondială, cu un rating mai mare sau egal cu BBB, după cum urmează :

Tabelul 3. 1 Contracte de reasigurare încheiate de societatea ARDAF

Programul de reasigurare ARDAF acoperă riscurile provenite din contractele încheiate pentru asigurări de viată, clădiri și bunuri, CASCO, Carte Verde, Cargo si CMR, asigurări ale lucrărilor de construcții montaj, asigurări ale echipamentelor electronice, asigurări de răspundere civilă și (generală, profesională, a producătorului), asigurări de asistentă medicală, asigurări agricole, asigurări de pierderi din întreruperea activității. De asemenea, ARDAF a cedat în reasigurare riscurile de tip catastrofa pentru portofoliul asigurărilor de bunuri (clădiri și conținutul acestora, autovehicule).

3.2 Oferta de asigurări a societății ARDAF SA

Oferta de asigurări a societății de asigurări si reasigurări ARDAF este următoarea:

Din categoria asigurărilor de viată fac parte următoarele:

EFICIENT – plan investițional de tip unit linked

ASIGURAREA DE PENSIE PRIVATA

CAPITAL – asigurare mixtă de viață cu formare de capital

DUO CAPITAL – asigurare mixtă de viață cu formare de capital pentru două persoane

ECONOM – asigurare de viață cu formare de capital pentru economie

SUCCES – asigurare de viață cu formare de capital cu plata la termen fix

GAUDEAMUS – asigurare de viață cu formare de capital cu plata unor indemnizații anuale pe o perioadă prestabilită

STUDIA – asigurare de viață cu proiecție pe termen limitat cu plata unor indemnizații anuale pe o perioadă prestabilită

ZESTREA – asigurare de viață cu formare de capital pentru zestre

SUCCESOR – asigurare de viață cu protecție pe termen limitat

SUCCESOR PLUS – asigurare de viață cu protecție pe termen limitat și rentă pentru urmași

SUCCESOR FORTE – asigurare de viață cu protecție pe termen limitat în valută

SUCCESOR CREDIT – asigurare de viață cu protecție pe termen limitat pentru beneficiarii de credit

HORA – asigurare colectivă pentru riscurile de accidente, incapacitate temporară de muncă urmată de spitalizare, deces din orice cauză.

Asigurările de persoane sunt si ele de mai multe feluri cum ar fi:

Asigurarea de asistență medicală în străinătate

Asigurarea individuală de accidente

Asigurarea colectivă de accidente

Asigurarea managerului

Asigurarea turiștilor

Asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicul

Asigurarea de accidente a taximetriștilor și a persoanelor transportate de aceștia

Asigurarea de accidente a pompierilor.

Asigurările de bunuri sunt si ele clasificate astfel:

Asigurarea clădirilor și a conținutului acestora

Asigurarea pentru pierdere din întreruperea activității

Polița CĂMINUL – asigurarea locuințelor și a bunurilor, asigurarea auto CASCO, asigurarea de accidente, asigurarea de răspundere civilă

Asigurarea gospodarului prevăzător – asigurarea la prim risc a clădirilor și a conținutului acestora, asigurarea de accidente, asigurarea de răspundere civilă

Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor CASCO

Asigurarea bunurilor pe timpul transportului CARGO

Asigurarea banilor și/sau a valorilor aflate în casierii și/sau pe timpul transportului

Asigurarea echipamentelor electronice

Asigurarea de garanție extinsă

Asigurări maritime și fluviale – CASCO naval

Asigurări de aviație

Asigurarea animalelor

Asigurarea culturi lor agricole

Asigurările de răspundere civilă se împart și ele astfel:

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pe teritoriul României – RCA

Asigurarea suplimentară de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule

Asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României CARTE VERDE

Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate – CMR

Asigurarea de răspundere civilă profesională a experților contabili și a contabililor autorizați

Asigurarea de răspundere civilă profesională decurgând din practica medicală malpraxis

Asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor publici și a avocaților

Asigurarea de răspundere civilă a antreprenorului / a proiectantului / a beneficiarului lucrărilor de construcții montaj.

Din categoria asigurări de risc financiar fac parte următoarele:

Asigurarea riscului de neplată a ratelor pentru bunurile vândute în sistem de rate sau leasing

Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de către turiști, în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism.

Asigurări complexe se împart în:

Asigurarea globală a transportatorilor de bunuri și persoane (asigurarea de avarii și furt auto – CASCO, asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara țării CARTE VERDE, asigurarea de răspundere civilă a cărăușului pentru mărfurile transportate CMR, asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicul)

Asigurarea complexă a lucrărilor de construcții (asigurarea lucrărilor de construcții, asigurarea de răspundere civilă a antreprenorului, asigurare de accidente; suplimentar asigurarea de răspundere civilă a beneficiarului lucrărilor).

3.3 Analiza indicatori de volum ai activității la nivelul societății ARDAF SA

Conceput și realizat pe principii profesioniste, programul de reasigurare are ca scop protecția societății, consolidarea capitalului ARDAF și a rezervelor constituite, precum și o extindere rapidă a afacerilor.

În cursul anului 2002, Societatea de Asigurare și Reasigurare ARDAF a avut 376.068 de clienți persoane fizice și juridice, care au încheiat 623.144 de asigurări. Deși 70% din primele încasate provin de la persoane juridice, ponderea clienților persoane fizice este semnificativă (88%), aceștia încheind circa 65% din totalul polițelor ARDAF emise în cursul anului 2002.

În anul 2002, comparativ cu anul 2001, veniturile din prime realizate din activitatea de asigurări directe au crescut cu 38.08%; luând în considerare inflația anuală pe 2002 rezultă o creștere reală de 17.22%.

O analiză completă a rezultatelor obținute în anul 2002, exprimând datele în USD la cursul de schimb de la data încasării primelor, evidențiat o creștere cu 19.48%. după cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Modificarea structurii portofoliului de asigurări, obiectiv constant în strategia ARDAF începând cu anul 1998, este mai evidentă în anul 2002, diminuarea comparativ cu anul anterior a ponderilor asigurărilor auto fiind de 6%, de la 84% la 78%, în anii anteriori reducerea ponderii fiind de 1-2.5%. Dintre asigurările auto, numai asigurările CARTE VERDE au crescut ca pondere în portofoliu, de la 9% în 2001, la 15% în anul 2002, în timp ce ponderea încasărilor din RĂSPUNDERE AUTO OBLIGATORIE (RCA) s-a redus cu 10% de la 38% la 28%. De altfel, s-a înregistrat o scădere reală cu aproximativ 13% a primelor încasate din RCA; încasările aferente asigurării CARTE VERDE au înregistrat o creștere reală de 91.07%, fapt datorat creșterii numărului de clienți si majorarea tarifelor.

Tabelul 3. 2 Primele brute încasate din asigurări directe

Coordonatele pe termen mediu ale strategiei ARDAF impun dezvoltarea altor forme de asigurări decât auto, iar în anul 2002 s-a înregistrat pe această direcție, ponderea asigurărilor generale non-stop în portofoliul ARDAF majorându-se cu 5%, creștere net superioară față de anii anteriori (între 0.8-2.2%). Se remarcă creșteri înregistrate la următoarele asigurări generale: agricole (153.71%), riscuri financiare (64.17%), bunuri pe timpul transportului (55.36%), accidente persoane (41.73%), răspundere civilă profesionala (29.63%), bunuri și clădiri (16.55%). Succesul ARDAF la aceste clase de asigurări este rezultatul atragerii de noi clienți prin produse adaptate cerințelor pieței și legislației în vigoare, performante calitative, promovate și vândute de un personal cu experiență și în continua perfecționare.

Tabelul 3. 3 Actualmente portofoliul de asigurări al societății se prezintă astfel:

Figura 3. 2 Portofoliul de asigurări al societății ARDAF S.A

Din punct de vedere al încasărilor, creșterea cea mai mare în cifre reale (292.63%), o reprezintă asigurările de asistență medicală în străinătate, explicabilă și prin introducerea obligativității asigurării medicale pentru țările limitrofe în luna decembrie 2001, prevedere valabilă și în primele 6 luni ale anului 2002.

Începând cu anul 2002, activitatea ARDAF din domeniul asigurărilor de viață s-ă accentuat, astfel încât și oferta de asigurări de viață se bucură de o largă recunoaștere și căutare din partea clienților individuali și instituționali.

În acest moment, funcționează în ARDAF o rețea specializată, atent construită și permanent instruită în cunoașterea și vânzarea asigurărilor de viață.

În paralel, s-a realizat perfecționarea caracteristicilor de bază ale produselor existente, elaborarea unor noi produse (Pensie privată, Gaudeamus, Studia, asigurări colective adresate diferitelor comunități), precum și a unor suplimente de asigurare (boli grave, intervenții chirurgicale, etc.). Asigurarea de Pensie privată, produs lansat pe piață la sfârșitul anului 2001, s-a bucurat de un real succes reflectat prin cele 5.577 de polițe vândute in anul 2002, dar și prin creșterea spectaculoasă a volumului de asigurări de viață, cu peste 125% față de anul 2001.

În anul 2002, ARDAF a înregistrat un număr de 22.090 dosare de daună și, respectându-și obligațiile contractuale asumate prin polițele de asigurare, a achitat despăgubiri în valoare de 361.462.112 mii lei, cu 36% mai mult decât în anul 2001. Pentru anul 2002, societatea a înregistrat o rată a daunei de 63.4%.

3.4. Analiza indicatorilor financiari ai activității societății ARDAF SA

La încheierea exercițiului financiar 2002, marcând cu succes primul deceniu de activitate pe piața asigurărilor din România, ARDAF demonstrează stabilitate și forță financiară.

La 31 decembrie, față de rezultatele financiare ale anului 2001, s-au înregistrat următoarele creșteri: cifra de afaceri cu 59%, volumul primelor încasate din asigurări directe cu 38%, numărul asigurărilor încheiate cu 39%, iar despăgubirile plătite cu 36%.

Tabelul 3. 4 Rezultatele financiare

Dinamica Societății de Asigurare Reasigurare ARDAF se poate sintetiza prin evoluția următorilor indicatori :

Tabelul 3.5 Evoluția indicatorilor financiari între 1993 – 2002

Cadrul legislativ actual stabilește, prin marja de solvabilitate, cerințele privind capacitatea asigurătorilor de a acoperi obligațiile asumate în activitatea pe care o desfășoară. Cel mai important indicator este gradul de solvabilitate, care, pentru ARDAF, la 31 decembrie 2002, este 2.27 pentru asigurările generale și 3.02 pentru asigurările de viață. Semnificația acestor cifre este că, în conformitate cu cerințele legale armonizarea cu reglementările europene – ARDAF este un "asigurător pentru care nu există risc de insolvabilitate", aceasta fiind definit de normele în vigoare drept cel mai bun calificativ.

Din analiza clișeului financiar ARDAF pentru anul 2002 se remarca următoarele aspecte:

Activele totale ale societății au crescut față de anul 2001 cu 470 miliarde lei, de la 264 miliarde la 735 miliarde lei;

Rezervele tehnice sunt acoperite integral cu active conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, soldul la 31 decembrie fiind în sumă de 366.4 miliarde lei;

Capitalurile proprii ale societății au crescut cu 340.4 miliarde lei;

Pentru ARDAF rezultatul net al exercițiului financiar 2002 este profit în valoare de 109.9 miliarde lei.

În cadrul Adunării Generale Ordinare, acționarii au aprobat fără rezerve, rezultatele financiare ale societății fiind de acord, ca pentru anul 2002 să nu se mai repartizeze dividende.

Tabelul 3.6 Bilațul contabil

Raportul cenzorilor la sfârșitul exercițiului financiar contabil încheiat la 31 decembrie 2002 asupra societății ARDAF S.A subliniază următoarele:

Total bilanț (active = pasiv): 735.029.425 mii lei

Cont ne tehnic – rezultatul net al exercițiului: profit 109.967.771 mii lei

Cont ne tehnic al asigurărilor de viață: pierdere 817.710 mii lei

Cont tehnic al asigurărilor generale: profit 112.855.570 mii lei

În anul 2002 atât activul cat și pasivul societății ARDAF a crescut cu 470.304.416 lei și rezultatul net al exercițiului a avut un profit de 109.967.771 mii lei.

3.5 Poziția pe piața românească de asigurări a societății ARDAF SA

Conform datelor oficiale furnizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, după volumul primelor brute încasate în anul 2003, ARDAF se situează pe poziția 5 la asigurări generale, cu o cotă de piața de 5,31%, iar pe total piață (cumulat asigurări generale și de viață) ARDAF deține o cotă de piață de 4,5%, situându-se pe locul 7.

Tabelul 3.7 Top 10 societăți de asigurare, în funcție de primele brute subscrise din asigurări directe, cumulat pentru asigurări generale și asigurări de viață :

În anul 2002, cu un profit net de 109.968 milioane lei, ARDAF ocupă poziția 3, doar 5 societăți din acest clasament realizând profit net de peste 50 miliarde lei ARDAF demonstrează astfel că este un asigurător puternic dar și stabil, rezultatele financiare remarcabile din cei 10 ani de activitate situând constant societatea noastră în elita națională de profil.

Tabelul 3.8 Top 10 societăți de asigurare în funcție de profitul net realizat în 2002 :

Practicând gama completă de asigurări, portofoliul clienților ARDAF cuprinde atât persoane fizice cât și importanți agenți economici din domeniul productiv, comercial, societăți de leasing, societăți de transport intern și internațional, turism, mass-media, firme românești cu capital de stat sau privat, reprezentante ale marilor concerne europene și mondiale care își dezvoltă activitatea în România.

Tabel 3.9 Dinamica evoluției ARDAF SA din 1993 până în 2002 se poate sintetiza prin evoluția cifrei de afaceri a veniturilor din prime și a volumului din despăgubiri:

Trebuie menționat că nu există dependență semnificativă a societății fată de un singur client sau un grup de clienți care acționează în mod concertat, a căror pierdere să aibă un impact negativ asupra veniturilor societății.

3.6 Concluzii și propuneri privind creșterea eficienței activității la S.C. Ardaf S.A.

Societatea de asigurare reasigurare ARDAF SA este una din cele mai importante firme din acest domeniu, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Cluj și având Cod Unic de înregistrare J12/4I69/1992. Până în octombrie 2001 a funcționat în baza avizului numărul 171119 din 1992, emis de Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare din România, din cadrul Ministerului Finanțelor. Odată cu apariția Legii 32/3.04.2000 și a normelor de aplicare nr. 2 din 14.08.2001, ARDAF a fost re-autorizată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin decizia numărul 3 din 23.10.2001 să practice activități de asigurare și reasigurare în condițiile noii legislații.

ARDAF face parte din două organizații profesionale, Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, fiind membru chiar de la înființarea acestora.

Structura teritorială ARDAF este organizată în sucursale cu un areal de unu pană la trei județe, în cadrul cărora funcționează agențiile și punctele de lucru. La nivelul fiecărui punct de lucru există structuri complete de personal specializat pe probleme de asigurări și lichidare de daune, ceea ce permite derularea în mod optim a activităților.

Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF are relații de colaborare cu societăți de profil din străinătate și a încheiat contracte de reasigurare cu cele mai mari companii de reasigurare.

În anul 2002, ARDAF a înregistrat un număr de 22.090 dosare de daună și, respectându-și obligațiile contractuale asumate prin polițele de asigurare, a achitat despăgubiri în valoare de 361.462.112 mii lei, cu 36% mai mult decât în anul 2001. Pentru anul 2002, societatea a înregistrat o rată a daunei de 63.4%.

Asigurarea de viață se definește ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de asigurare se angajează în schimbul primelor de asigurare încasate de la o persoană fizică – asigurat , să plătească subscriitorului însuși sau unui terț – beneficiar de asigurare, o sumă determinată , în cazul decesului asiguratului ori al supraviețuirii lui peste vârsta precizată prin contract.

În funcție de riscul asigurat în asigurările de bază , asigurările de persoane pot fi împărțite în două categorii :

asigurări de viață;

asigurări de persoane, altele decat cele de viață;

Într-o societate de asigurări de viață, rolul cel mai important în calcularea primelor de asigurare îl are actuarul, numit și matematicianul asigurărilor de viață. Cele mai importante sarcini ale sale constau în determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor matematice, a valorii de răscumpărare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi. Asigurările de viață au un grad ridicat de complexitatea atât prin natura riscurilor cat și prin formele și tehnica realizării lor

Tabelele de primă se calculează pe baza statisticilor demografice, în principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurărilor de viață operează cu probabilități de supraviețuire și de moarte. În cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de viață, se folosesc și alte date statistice precum: morbiditatea, frecvența accidentelor, tipul de activitate etc.

O teorie confirmă tot mai mult în ultimele decenii susține că un produs este achiziționat pentru ce reprezintă el pentru client și nu pentru ceea ce este în sine; produsul este cumpărat pentru serviciul pe care îl oferă, pentru siguranță, pentru confort, pentru modă – pentru ceea ce oferă utilizatorului său. Asigurarea de viață reprezintă o modalitate de protecție financiară, garantare și păstrare a proprietăților unei familii. Ea constituie o parte integrantă a unui plan financiar al familiei, alături de alte tipuri de investiții în afaceri imobiliare, acțiuni, depozite bancare, asigurarea fiind o garanție legată de posibilitatea unui fond de lichidități necesare în cazul unei situații neașteptate, fără să fie afectate celelalte forme de economisire, de regulă pe termene stabilite.

Asigurările de viață sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume și acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizații bănești pentru producerea unor riscuri ce afectează viața personală, sănătatea sau integritatea fizică.

Bibliografie