. Asigurarea Obligatorie de Raspundere Civila Auto Si Asigurarea Autovehiculelor Pentru Avarii

Capitolul 1

Coordonate teoretice privind asigurările

Conceptul și clasificarea asigurărilor

Trebuie să ne asumăm riscul de a ne asigura. Aceasta este o afirmație care are semnificații practice remarcabile și atinge unul din domeniile sensibile ale sistemului general al activităților financiare și anume: asigurările. Când ne asigurăm, o facem împotriva unui risc, dar nu avem niciodată certitudinea că vom fi feriți de consecințele producerii evenimentului de care ne protejează asigurarea. De aici apare în mod firesc ideea că luând o asigurare contra unui risc ne asumăm riscul de a ne asigura.

În țările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a educației, a tradiției și chiar a vieții, în timp ce în România, în prezent, suntem departe de a putea vorbi de o educație la nivelul întregii populații în acest domeniu. În mod particular, în condițiile țării noastre se adaugă și factorii obiectivi financiari și lipsa unei tradiții. Pe de altă parte, oferta este limitată și mai puțin adaptată la nevoile pieței, mai puțin flexibilă. Nu există un sistem dezvoltat al serviciilor financiare, fapt ce se leagă de o infrastructură deficitară, de un sistem de plăți greoi și incomod, de lipsa instrumentelor de plată confortabile pentru clienți.

Piața românească de asigurări evoluează lent sub incidența unor factori cum sunt: potența financiară scăzută a purtătorului de risc, gradul de economisire scăzut, lipsa unei culturi a asigurărilor și încrederea prioritară în instrumente bancare de economisire în detrimentul celor oferite de piața asigurărilor

Deși omul a reușit să pătrundă tot mai adânc tainele naturii, pe măsura dezvoltării științei și tehnicii, activitatea sa economică, patrimoniul întreprinderilor create de acesta și chiar integritatea sa fizică, existența sa ca persoană, continuă să fie amenințate de o multitudine de fenomene ale naturii, cum sunt: cutremurele, inundațiile, alunecările de teren, grindina, înghețul, seceta etc. Asemenea calamități – rezultat al forțelor dezlănțuite ale naturii – pot provoca pagube însemnate agenților economici și societății în general. Importante pagube materiale pot fi provocate prin însăși activitățile oamenilor, în mod premeditat sau independent de voința lor. Dintre acestea amintim pagube determinate de incendii, furtuni, explozii, greve sau conflicte militare locale.

O formă de protecție care se apropie de instituția asigurării din zilele noastre o constituie așa-numita „autoasigurare”. Ea constă în crearea de către fiecare persoană fizică sau juridică în parte a unor rezerve proprii care să fie utilizate numai în cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora din urmă. În fapt, această formă de protecție este denumită în mod impropriu „autoasigurare” întrucât nu îndeplinește principiul mutualității care stă la baza asigurărilor și potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compensează pagubele suferite de cei încercați.

Asigurarea are la bază un acord de voință (contract) încheiat între asigurător și asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv suma asigurată în cazul asigurărilor de viață) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plății de către asigurat a unei sume de bani, numită „primă de asigurare”.

Plătind asigurătorului prima de asigurare, calculată prin aplicarea unui procent mic la valoarea asigurabilă, asiguratul plătește în schimb garanția de despăgubire împotriva pierderii posibile și viitoare pentru oricare dintre riscurile incluse în condițiile de asigurare.

Protecția riscului se constituie, astfel, într-o marfă specifică (un serviciu), care se vinde și se cumpără ca orice altă marfă pe o piață specifică, numită „piața asigurărilor”, parte a pieței serviciilor financiare.

Asigurările pot fi definite drept „ raporturi economice, în formă bănească, având drept scop transferul unor riscuri între asigurați – persoane fizice și juridice – și asigurători – persoane juridice – raporturi prin care se constituie și se utilizează, pe baze mutuale, fondul de asigurare, cu mod de formare și cu destinații specifice fiecărei ramuri de asigurare (bunuri, persoane, răspundere civilă).

În literatura de specialitate se întâlnesc abordări și modalități de exprimare diferite prin care, de fapt, se desemnează același lucru. Unii autori consideră că asigurările pot fi privite din mai multe puncte de vedere, motiv pentru care există suficient de multe definiții, dintre care cele mai relevante sunt :

Pierre Petauton, unul dintre specialiștii consacrați în materie, arată că, de exemplu, în actele normative franceze nu poate fi găsită o definiție universală a operațiunilor de asigurare, aplicabilă tuturor tipurilor de contracte practicate.

Definiția atribuită Corporației Lloyd’s, conform căreia „asigurarea este contribuția celor mulți la nenorocirea celor puțini” este valabilă și în cazul solidarității, atât individuale (contribuțiile private pentru ajutorarea sinistraților), cât și colective (prin organizații non-profit) ori publice (fonduri centrale sau locale constituite pe cale bugetară).

John Downes și Jordan Elliot Goodman, în „Dictionary of Finance and Investment Terms”, definesc asigurarea ca fiind „sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conștiente de riscurile posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigurări care rambursează sumele corespunzătoare în caz de daună.

O altă definiție este dată de Yvonne Lambert Faivre care consideră că „sub aspect tehnic, asigurarea este operația prin care un asigurător, organizând pe principiul mutualității un număr mare de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, îi despăgubește pe aceia dintre ei care suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele încasate.”

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri.

Cea mai complexă definiție se referă la faptul că asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile.

Asigurările reprezintă un domeniu vast care acoperă toate sferele activității umane. Dat fiind complexitatea domeniului este necesară atât o clarificare a conceptelor, cât și o sistematizare a acestora pentru o abordare științifică și coerentă. Astfel, în literatura de specialitate se întâlnesc tipuri și categorii variate de asigurări, determinate prin folosirea unor criterii diferite. Iată câteva dintre ele:

1. După tipul și natura riscurilor asigurate, distingem două categorii principale și anume:

asigurări de viață;

asigurări non-viață (generale).

Această împărțire ține seama de trăsăturile riscurilor asigurate pentru cele două grupe mari de asigurări. Deosebirile dintre ele provin din natura relației contractuale, durata și tipul de risc. Astfel, în cazul asigurărilor de viață riscul care se asigură este decesul. Dat fiind că acest eveniment este cert (oricine moare), s-ar putea invoca faptul că decesul nu se poate încadra în conceptul de risc. Totuși, el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se încheie pentru o anumită durată, iar momentul în care se produce decesul este incert. De aceea, elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului și nu la riscul însuși. La asigurările non-viață, pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu. Este deci vorba de riscurile pure care au gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.

O altă deosebire se referă la durata contractului. În timp ce asigurarea de viață este un contract pe o durată mare (de obicei minim 5 ani), contractele de asigurări non-viață sunt încheiate pe termen scurt (de regulă pentru un an sau pentru un anumit eveniment care poate dura chiar câteva ore, cum ar fi lansarea unei navete spațiale).

De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezerve care trebuie create, modul de stabilire a primelor de asigurare și a rezervelor și, în general, întregul sistem de administrare sunt foarte diferite.

2. După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, se disting două categorii de asigurări:

asigurarea prin efectul legii (obligatorie);

asigurarea contractuală (facultativă).

Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, este stabilită prin reglementările legale și se realizează automat dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidența acestora. Ea are la bază anumite interese care aparțin societății în ansamblul său și nu necesită acordul de voință al persoanelor fizice sau juridice vizate.

Asigurarea contractuală sau facultativă, are la bază un contract de asigurare între asigurat și asigurător, fiind o expresie a voinței părților. Este o formă de asigurare mai flexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecție a asiguratului, răspunzând astfel mai bine necesităților și intereselor acestuia.

3. După domeniul asigurării, distingem patru categorii, și anume:

asigurări de bunuri;

asigurări de persoane;

asigurări de răspundere civilă;

asigurări de interes financiar.

Asigurările de bunuri cuprind proprietățile susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamitățile naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt incluse asigurările de clădiri, utilaje, mașini și instalații, aparatură electronică, bunurile din locuințe, mărfuri, bani și alte valori, animale și altele.

Prin asigurările de persoane se asigură viața, integritatea sau sănătatea asiguratului supuse amenințării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia. În funcție de riscul asigurat, în asigurarea principală distingem două categorii de asigurări, respectiv asigurări de viață și asigurări de persoane, altele decât cele de viață (accidente, călătorie, sănătate etc).

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul (persoană fizică sau juridică) unor terți prejudiciați. Există o gamă largă de astfel de asigurări, cum ar fi: asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a chiriașului etc.

Prin asigurările de interes financiar se obține protecția pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate și altele.

4. După riscul asigurat, asigurările sunt:

a) asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundații, trăsnete, explozii, cutremure de pământ, ploi torențiale, grindină, inundații, furtuni, uragane, alunecări sau prăbușiri de teren;

b) asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole;

asigurări pentru boli, epizotii și accidente ale animalelor;

d) asigurări de accidente, precum derapări, răsturnări, coliziuni și prăbușiri de poduri și tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport;

e) asigurări de deces prin care se asigură riscul de deces, urmând ca în cazul acestui eveniment beneficiarul (beneficiarii) poliței să încaseze suma asigurată;

f) asigurări de răspundere civilă – pentru acoperirea prejudiciilor provocate de asigurați terților ca urmare a unor accidente, neglijență, eroare.

5. Dupe de clădiri, utilaje, mașini și instalații, aparatură electronică, bunurile din locuințe, mărfuri, bani și alte valori, animale și altele.

Prin asigurările de persoane se asigură viața, integritatea sau sănătatea asiguratului supuse amenințării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia. În funcție de riscul asigurat, în asigurarea principală distingem două categorii de asigurări, respectiv asigurări de viață și asigurări de persoane, altele decât cele de viață (accidente, călătorie, sănătate etc).

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul (persoană fizică sau juridică) unor terți prejudiciați. Există o gamă largă de astfel de asigurări, cum ar fi: asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a chiriașului etc.

Prin asigurările de interes financiar se obține protecția pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate și altele.

4. După riscul asigurat, asigurările sunt:

a) asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundații, trăsnete, explozii, cutremure de pământ, ploi torențiale, grindină, inundații, furtuni, uragane, alunecări sau prăbușiri de teren;

b) asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole;

asigurări pentru boli, epizotii și accidente ale animalelor;

d) asigurări de accidente, precum derapări, răsturnări, coliziuni și prăbușiri de poduri și tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport;

e) asigurări de deces prin care se asigură riscul de deces, urmând ca în cazul acestui eveniment beneficiarul (beneficiarii) poliței să încaseze suma asigurată;

f) asigurări de răspundere civilă – pentru acoperirea prejudiciilor provocate de asigurați terților ca urmare a unor accidente, neglijență, eroare.

5. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare, deosebim:

a) asigurări interne;

asigurări externe.

Deosebirea fundamentală dintre acestea constă în elementul de extraneitate care este prezent numai în cazul asigurărilor externe. El se referă la domiciliul într-o altă țară al uneia din părțile contractante sau al beneficiarului asigurării, la obiectul asigurării și la riscul preluat de asigurător, care se pot afla sau produce în afara teritoriului țării în care se încheie contractul.

Principalele categorii de asigurări externe sunt legate, în principal, de asigurările de transport, cum ar fi: asigurarea mărfurilor, asigurarea navelor maritime și fluviale, asigurarea aeronavelor, asigurarea construcțiilor – montajului în străinătate și a răspunderii constructorului etc.

6. După natura și tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat și asigurător se disting două categorii de asigurări, și anume:

asigurarea directă;

asigurarea indirectă.

Asigurarea directă se încheie în mod direct între asigurat și asigurător, în timp ce asigurarea indirectă se încheie prin intermediari (în principal, prin brokeri).

Necesitatea, evoluția asigurărilor și locul asigurărilor auto pe piața românească a asigurărilor

Oricine are nevoie de protecție, indiferent dacă ne gândim la persoane fizice sau persoane juridice. În timpul unei vieți întregi se acumulează o serie de bunuri, de valori, agonisite cu multă trudă, care pot să dispară într-o clipă în urma unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau a unui alt motiv. În același timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi și ele afectate, ducând la imposibilitatea desfășurării unei activități și, deci, la lipsa unui venit. Împrumuturile pentru cumpărarea unei locuințe, asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada de pensionare se pot realiza tot prin asigurare. Cât despre asigurarea de viață, ea provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută a fiecăruia, oferind protecție financiară familiei, a dependenților sau a celor apropiați în cazul decesului persoanei asigurate, în paralel cu alte avantaje pe care asigurătorii le pot oferi: economisire, pensie, investiții și altele.

Asigurarea este un mijloc de protecție împotriva accidentelor neplăcute, acele evenimente despre care, fiecare speră că nu i se vor întâmpla niciodată. Asigurarea protejează de evenimentele care se pot produce și care antrenează pagube materiale și financiare destul de mari., acestea fiind suportate de compania asigurătoare. În multe cazuri, evenimentele asigurate nu se vor produce, iar primele de asigurare vor fi pierdute.

Un aspect esențial în viața și evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauție și înțelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit.

Încă de acum 170 de ani, principiile asigurării erau înțelese și practicate. Deși există numeroase motive pentru care oamenii cumpără asigurări, cel mai important este protecția împotriva dezastrelor financiare. Astăzi, acest scop ar trebui să fie predominant în mintea cumpărătorului.

Originea asigurărilor nu poate fi stabilită decât cu o mare aproximație. Deși cele mai multe surse indică faptul că asigurările în România au debutat la sfârșitul secolului al XIX-lea, forme premergătoare ale acestora, cum ar fi protecția realizată pe baze mutuale, au apărut cu mult înainte, în secolul al XIV-lea, în Transilvania, fiind organizate asociații mutuale și de întrajutorare. Domeniul în care s-au constituit era cel al breselor de meseriași pentru protecția bunurilor (pentru stingerea incendiilor și pentru asigurări de viață). În anul 1744, la Brașov, a fost organizată casa de incendiu prin fuzionarea mai multor asociații de acest gen. Referindu-ne strict la asigurare, prima organizație de acest gen a fost înființată la 24 iulie 1848, tot la Brașov, de către Asociația Meseriașilor, care a constituit Institutul General de Pensii, având caracter mutual și asigurând membrilor săi o pensie anuală.

După Tratatul de Adrianopole, din anul 1829, s-a creat cadrul necesar dezvoltării exporturilor de cereale care trebuiau asigurate.

Începuturile asigurărilor moderne în România se situează cu peste 133 de ani în urmă, începând cu anul 1871. Atunci, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie, a fost înființată prima societate românească de asigurări „Dacia”, având un capital social de 3 milioane lei. Printre fondatorii și membrii Consiliului de Administrație erau prezente personalități marcante ale vieții politice, sociale și economice ale vremii, cum ar fi: Gh. Cantacuzino, B. Boerescu (ministru al afacerilor externe), Th. Mehedințeanu, V.C. Porumbaru, Alexandru Zissu, T. Negroponte și alții.

Doi ani mai târziu, în 1873, a fost înființată a doua societate de asigurare, „România” cu un capital social de 2 milioane lei. În 1881 s-a creat societatea „Dacia România”, prin fuzionarea acestor două societăți de asigurare, care , în anul 1909, a preluat și societatea Patria. La numai un an după aceasta, în 1882, a fost constituită societatea „Naționala”, iar în 1897, la Brăila, a fost întemeiată societatea „Generala” de comunitatea comercială din Brăila și Galați.

În 1906 a luat ființă societatea „Agricola”, care în 1930 a fuzionat cu „Fonciera” din Cluj. De asemenea, au luat ființă și alte societăți de asigurare, cum au fost „ Vulturul” din Chișinău, „Prima Ardeleană” (1911).

În 1920 s-a constituit societatea „Steaua României”, care în 1932 a fuzionat cu societatea „Ancora”, iar în 1936 a preluat partea românească a portofoliului societății „Phoenix” din Viena, aflată în lichidare. În 1923, a luat ființă societatea „Asigurarea Românească”, cu un capital de 4 milioane lei, specializată în asigurări populare (asigurări de viață fără examinare medicală).

După război au mai luat ființă 22 de societăți, unele noi, altele succesoare ale societăților de asigurare străine, cum ar fi „Munchener”, „Erste Ungarische” și „Adriatica”, iar, mai târziu, după 1927, alte societăți străine recunoscute în Europa și-au înființat reprezentanțe în România: „Norwich”, „STANDARD”, „SUN”, „PHOENIX”.

În 1945, în România, funcționau 13 societăți de asigurare românești și 5 reprezentanțe străine, dintre care cea mai importantă era Adriatica din Italia.

Alături de aceste societăți private, sectorul de stat a început sa-și facă apariția în asigurări. După reorganizarea sectorului asigurărilor printr-o lege emisă în 1942, a luat ființă Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.), care a început să practice toate categoriile de asigurări. Această regie a rezultat prin reorganizarea Casei de Asigurări a Ministerului de Interne (înființată în 1915 și reorganizată în 1936). În 1943 s-au mai înființat secțiile de transport, răspundere civilă generală, furt etc.

O etapă distinctă a asigurărilor poate fi considerată cea care a început după anul 1948. Odată cu naționalizarea, din iunie 1948, a mijloacelor de producție, a băncilor și societăților de asigurare private, acestea au trecut în proprietatea statului iar instituțiile publice de asigurare s-au încorporat în noile structuri organizatorice și în noul sistem al economiei naționale planificate. În paralel, și în asigurări a pătruns capitalul sovietic, creându-se societatea SOVROM-ASIGURARE, având ca obiect de activitate contractarea asigurărilor facultative de bunuri și persoane.

În anul 1949, conform reglementărilor în vigoare la vremea respectivă, Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat R.A.A.S a fost transformată în societate comercială de stat și asigurări. În 1952, a luat ființă Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS), cu capital integral românesc, instituție specializată în operații de asigurare, reasigurări și comisariat de avarie.

Existența ADAS se suprapune cu perioada de monopol de stat asupra asigurărilor. Nici o altă societate de asigurări cu capital românesc sau străin nu a mai existat în România în aceasta perioadă. Obiectul său de activitate constă în practicarea tuturor tipurilor de asigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă sub două forme, și anume: prin efectul legii (obligatorii) și pe baze contractuale (facultative).

În concluzie, asigurările în România au avut o evoluție lentă, având drept cauză condițiile economice, politice și sociale ale fiecărei perioade.

Asigurările în România după 1990:

Prin Hotărârea Guvernamentală 1279/1990 s-a desființat ADAS, urmând ca pe baza bilanțului contabil întocmit la 31 decembrie 1990 activele si pasivele acetuia să fie preluate de societățile comerciale pe acțiuni „Asigurarea Românească S.A.”, „Astra SA”, „CAROM SA”. Aceste societăți au început să funcționeze astfel la data de 1 ianuarie 1991.

În anul 1992 a fost înființată Banca de Export Import a României – EXIMBANK – care practica asigurări-reasigurări, fiind singura instituție specializată în asigurarea riscurilor financiare și politice.

În anul 1994, în baza art. 15 din Legea 47/1991 și art. 102 din Legea 21/1924 privind persoanele juridice, 13 societăți de asigurare au constituit o organizație a societăților de asigurare, sub denumirea de „Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare” (UNSAR) ca organizație profesională, neguvernementală, independentă și cu caracter lucrativ.

În cadrul asigurărilor, asigurările auto au apărut pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, fiind incluse în categoria asigurărilor de accidente. În a doua jumătate a acestui secol, odată cu dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creșterea vertiginoasă a numărului de mașini și cu diversificarea acestora, asigurările de autovehicule s-au desprins din grupa asigurărilor de accidente, devenind o categorie de asigurări de sine stătătoare. Volumul primelor de asigurare ajunsese deja să fie mai mare decât totalul primelor de asigurare încasate din toate tipurile de asigurări de accidente la un loc.

După primul război mondial s-a constatat o creștere fără precedent a transporturilor rutiere, datorată în mare parte revigorării economice și dezvoltării ramurilor producătoare de autovehicule și motociclete. Odată cu dezvoltarea acestei modalități de transport a crescut și numărul accidentelor, iar lipsa asigurării a făcut de multe ori imposibilă plata despăgubirilor pentru pierderile materiale create terților, și mai ales compensarea în rănirea sau decesul celor accidentați. De aceea, asigurarea pentru protecția celor nevinovați, dar implicați în accidente de circulație, a devenit în mare măsură o necesitate socială.

În ultimii zeci de ani s-a constatat o creștere foarte mare a numărului de autovehicule în întreaga lume. De la un obiect de lux la începutul secolului, autovehiculele, cel puțin în țările dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creștere vertiginoasă a asigurărilor de acest tip. Astfel, în România, piața asigurărilor este dominată de asigurările auto (RCA și CASCO), care se cifreză la 60 % în 2004 din totalul încasărilor de prime.

Deși la început asigurările auto presupuneau acordarea protecției numai pentru vătămări corporale și pagube materiale produse terților, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecție. Asigurările auto nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport. Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri: asigurarea mărfurilor pe timpul transportului, asigurarea răspunderii transportatorului, asigurarea autovehiculului, asigurarea de răspundere civilă și asigurarea pasagerilor (asigurarea de accidente a persoanelor legal transportate în autovehicul).

Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca și în celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurătorilor, dar fiecare dinte ele are anumite particularități privind tipurile de riscuri asigurabile și excluse, subscriere etc.

Importanța asigurărilor în activitatea economico – socială

Orice persoană care traiește într-o societate organizată este afectată de riscuri într-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor și nesigur, care dacă se produce va duce la pierdere. Persoanele fizice, societățile comerciale și alte organizații se întâlnesc cu riscul în activitatea lor, iar asigurările îi ajută să se protejeze împotriva unor asemenea riscuri.

De-a lungul timpului, agenții economici au căutat să descopere și să aplice diverse mijloace de protecție împotriva riscurilor generatoare de pagube potențiale la care erau expuse activitățile lor de producție și de comercializare, precum și persoane care exercitau asemenea activități. În zilele noastre au apărut și alte riscuri extrem de variate, datorată perfecționării continue a tehnicii și tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creșterii numărului de mijloace de transport, etc.

Din această cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de orice natură. Asemenea mijloace au la bază prevenirea, asistența și prevederea.

Asigurarea protejează împotriva producerii acestor evenimente nedorite care antrenează importante pagube materiale și financiare greu de suportat și care pot destabiliza activitatea agenților economici și a populației. Persoanele fizice țin să-și conserve proprietățile pe care deseori le-au dobândit cu mari eforturi financiare și sociale iar persoanele juridice, prin asigurare, își conservă patrimoniile pentru a-și putea continua și susține activitatea. Unitățile finanțatoare (societăți de leasing, bănci, societăți ce acordă credite) au garanția că își pot recupera creditele în orice împrejurare. De asemenea, și statul prin unitățile de stat dorește să-și conserve proprietățile prin asigurare.

Riscul este omniprezent în întrega lume. El poate fi mai mic sau mai mare. Riscul poate produce dezastre, afectând vieți omenești și distrugând proprietăți agonisite cu greu, unele dintre aceste fiind emblematice pentru un popor. Așadar, se poate vorbi astăzi despre evenimentele de la 11 septembrie 2001 care au afectat SUA și catastrofa din 25 decembrie 2004 din Asia care a șocat întreaga omenire.

Amploarea riscurilor de toate categoriile, care afecteză un număr tot mai mare de persoane fizice și juridice, impune ca strict necesară sporirea activității de asigurare. Ponderea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viața sau integritatea corporală a oamenilor. Astfel, omul este supus unor pericole multiple și variate, cauzate de forțele naturii, de folosirea tehnicii sau anumiți factori economici sau sociali. Pericolele și riscurile la care omul este supus sunt generatoare de pagube și, de aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a acționa împotriva lor. De aici rezultă faptul că fiecare activitate desfășurată este supusă riscului. Consecințele acestor riscuri și ale altora întâlnite zilnic în viața personală și în afaceri, nu dau nașteri doar la suferință, durere sau necazuri, aceste consecințe fiind și de natură financiară. Așadar, asigurarea există pentru a înlătura pierderile financiare ale unui dezastru.

Datorită rolului lor important și datorită răspândirii acestora, asigurarile sunt considerate o industrie care este investită cu interesul publicului. Starea economică a fiecarei personae, siguranța sa este în mare măsură determinată și de gradul de protejare prin asigurare și de valoarea investită în polițele de asigurare.

Activitatea de asigurare apare în societate ca un proces economico-social necesar și obiectiv, cu atât mai mult în economia de piață contemporană.

În majoritatea țărilor dezvoltate, asigurarile reprezintă o importantă ramură a economiei. Ele participă la creșterea produsului intern brut, prin valoarea adaugată în societățile de asigurări, în cele de intermediere, sau în cele de prestări de servicii auxiliare. Asigurările intervin și pe piața muncii cu o ofertă de locuri de muncă, ce duce la creșterea productivității muncii în cadrul economiei naționale. De asemenea, asigurarile participă cu oferta de capital de imprumut pe piața financiară, punând la dispoziție băncilor, agenților economici sau a autorităților publice diverse resurse bănești. Prin asigurări se accelerează și procesul de producție, uneori intrerupt, deoarece prin indemnizația pe care o acordă asiguraților, asigurările contribuie la refecerea bunurilor care au suferit daune.

Societățile de asigurări îndeplinesc un rol intermediar între asigurații care dețin resurse temporar disponibile și persoanele fizice și juridice care solicită aceste resurse. Importanța rolului financiar jucat de societățile de asigurări se desprinde și din procesul de intermediere financiară nemonetară, la care acestea participă, cu efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale. Astfel, resursele bănești atrase prin acest mod în cadrul circuitului economic sunt orientate spre creșterea capitalului productiv al societăților comerciale, sau spre acoperirea deficitului bugetar, la nivelul administrațiilor centrale de stat sau locale.

Prin asigurare se rezolvă problemele financiare legate de sinistru, rămânand de rezolvat problemele tehnice și organizatorice privind refacerea fizică a bunurilor avariate și repunerea lor in stare de funcționare. Astfel, asigurarea face posibilă ca, într-un termen cât mai scurt, să se reia procesul de producție.

Ca o completare firească a asigurărilor, au apărut reasigurarile. Acestea favorizează păstrarea unui anumit echilibru privind rezultatele financiare ale asigurărilor, prin omogenizarea și dispersia riscurilor subscrise.

Capitolul 2

Prezentarea societății de asigurare-reasigurare S.C. Omniasig S.A. și a sucursalei Iași a acesteia

2.1. Date generale privind activitatea și organizarea societății analizate

Înființată în anul 1995, S.C Omniasig S.A. este o companie de asigurare – reasigurare cu capital mixt, care a cunoscut o evoluție ascendentă de la an la an pe piața asigurărilor din România.

Omniasig S.A. este organizată și funcționează în conformitate cu: Legea nr. 31/1990 privind constituirea societăților comerciale, Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor și Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Omniasig S.A. este persoană juridică română, constituită ca societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu actul constitutiv al societății Omniasig S.A., având numărul de înmatriculare J40/8364/1994, avizul de funcționare 220854/23.10.1995 și codul fiscal nr. 5589684.

Societatea își are sediul principal în București, B-dul Aviatorilor, nr. 28, Sector 1 și beneficiază de o acoperire teritorială la nivelul întregii țări, rețeaua locală a Omniasig S.A. numărând astăzi 43 de sucursale, 93 de agenții și 142 de puncte de lucru, aflându-se într-un proces de expansiune.

Grupul Omniasig se constituie în acest moment pe piața financiară din România într-o structură solidă, capabilă să ofere cele mai diversificate servicii, acoperind un spectru larg de nevoi, incluzând asigurări generale, asigurări de viață și asigurări de sănătate private. Cele trei companii care compun Grupul Omniasig: Omniasig Asigurări Generale, Omniasig Asigurări de Viață și Omniasig Addenda (companie specializată în domeniul asigurărilor private de sănătate) deservesc o gamă largă de clienți ce include: societăți, instituții publice și persoane fizice.

Tabelul nr. 2.1. Structura acționariatului Omniasig

Sursa : www.omniasig.ro

În obținerea performanțelor, Omniasig a beneficiat de sprijinul acționarului său principal TBIH Financial Services Group NV, care prin numele și prestigiul de care se bucură atât pe piața internă, cât și pe cea internațională a adăugat un plus de valoare companiei. TBIH Financial Services Group NV este un holding olandez ce operează pe piețele financiare din Europa Centrală și de Est, fiind acționar majoritar al unor importante companii de asigurări din aceste zone.

Tabelul nr. 2.2. Structura acționariatului TBIH Financial Services Group NV

Sursa : www.omniasig.ro

Achiziționarea unui pachet semnificativ de acțiuni în cadrul companiei AGI Romiânia și preluarea pachetului majoritar de acțiuni al Asirag S.A. reprezintă evenimente ce au marcat evoluția societății Omniasig în anul 2004.

De asemenea, Omniasig se bucură și de suportul uneia dintre cele mai prestigioase instituții bancare din peisajul financiar autohton Grupul Banca Comercială Română, în calitatea sa de acționar semnificativ.

Scopul societății este obținerea de profit din desfășurarea activității de asigurare-reasigurare prin: acceptarea de riscuri în schimbul plății de prime de către asigurați/reasigurați, a prestării de servicii și intermedierii în domeniul asigurărilor și reasigurărilor.

În contextul unei piețe a asigurărilor interne aflată în creștere constantă și în plin proces de stabilizare legislativă, în anul 2004, per total piață, s-a înregistrat un volum al primelor brute subscrise de 565.548 mii USD, ceea ce reprezintă o creștere nominală față de anul precedent de 49,7% și o creștere reală de 31,2%. Se remarcă o evoluție generală pozitivă a domeniului asigurărilor, acesta reușind să dețină un procent de 1,29% din PIB, față de numai 1,09% cât deținea la sfârșitul anului 2003.

Omniasig a reușit să-și mențină și în anul 2004 poziția de principal jucător pe piața asigurărilor din România, înregistrând o valoare a primelor brute subscrise de 65.094 mii USD, în creștere cu 26% față de anul precedent, când valoarea acestora a fost de 51.729 mii USD.

Astazi, echipa Omniasig numără 883 de angajați permanenți și peste 4000 de colaboratori, a căror medie de vârstă nu depășește 36 de ani. Acești profesionaliști dedicați muncii lor își găsesc motivarea în ceea ce fac și în succesele dobândite până în prezent. Ceea ce este remarcabil pentru echipa Omniasig este procentul mare de angajați cu studii superioare, aceștia reprezentând 82% din totalul salariaților permanenți.

Între compartimentele din cadrul Administrației centrale există relații funcționale și de colaborare.

Sucursalele, agențiile teritoriale și punctele de lucru desfășoară operațiuni de încheiere a asigurărilor și de constatare și dimensionare a daunelor, în limita competențelor stabilite de conducerea societății.

Reprezentanțele nu au dreptul să încheie asigurări, ele având funcția de oficiu de contact cu Administrația Centrală sau cu unitățile teritoriale (sucursala, agenție, puncte de lucru), înființarea lor, în țară sau străinătate, făcându-se numai cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor.

Organigrama generală a Societății Omniasig S.A. esta prezentată în Anexa nr. 1.

Atribuțiile principale ale directorului general:

– acordă asistență de specialitate tuturor celor care se adresează societății;

– cercetează piața pentru oportunități de afaceri și de valorificare a acestora prin încheierea de contracte;

– vizează sumele aferente primelor încasate în conturile deschise la bănci conform instrucțiunilor Administrației Centrale;

– transmite la Administrația Centrală atât borderourile, însoțite de documentul care atestă efectuarea plății (foaie de vărsământ, ordin de plată) cât și necesarul și decontul de cheltuieli.

Atribuții și sarcini ale economistului /contabilului :

– răspunde de organizarea și conducerea, conform reglementărilor legale a evidenței contabile privind veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli (BVC), aprobat de Centrala Omniasig, a gestionării valorilor materiale, bunurilor de inventar și mijloacelor bănești, a decontărilor cu debitorii și creditorii și exercită periodic controlul asupra gestiunilor față de colaboratori, agenți și inspectori în vederea asigurării integrității patrimoniului existent inclusiv imprimatele cu regim special ;

– primește, verifică, organizează, centralizează datele contabile și le depune în termen la organele centrale, întocmește balanța și efectuează raportarea operativă la organele centrale ;

– exercită controlul zilnic asupra operațiilor efectuate prin casierie și ia măsuri de încasare la timp a creanțelor și propune răspunderea materială atunci când este cazul ;

– răspunde de completarea potrivit destinației și în mod ordonat a registrelor de contabilitate și de păstrarea acestora și a documentelor justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate și de restituire în termen de 30 de zile de la constatarea documentelor contabile pierdute, a imprimatelor cu regim special sustrase sau distruse ;

– posturile înscrise în bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patriminiale stabilite pa baza inventarului.

Atribuții, lucrări, sarcini  ale inspectorului de asigurări :

– reprezintă direcția/sucursala în raporturile cu clienții în absența directorului/șefului serviciu ;

– întocmește oferta de asigurare ;

– efectuează inspecții de risc și fotografii și întocmește referatele pentru aceste inspecții înainte de încheierea documentelor de asigurare ;

– întocmește polițele de asigurare ;

– înstruiește agenții de asigurare și urmărește reînoirea polițelor de asigurare, precum și încasarea primelor sau a ratelor de primă pentru polițele încheiate de agenții din subordine ;

– urmărește avizarea/înștiințarea clienților pentru neplata la termen a primelor sau a ratelor de primă pentru polițele încheiate.

Inspectorii de daună urmăresc un mod de abordare sistematic în rezolvarea problemelor pe care le întâlnesc în cazurile pe care le soluționează. Mai întâi, inspectorii de daună verifică acoperirea, ceea ce poate necesita efectuarea unei investigații, aceasta implicând de cele mai multe ori luarea unor declarații de la persoanele implicate. Odată ce faptele devin cunoscute, reprezentanții compartimentului de daune determină răspunderea care este acoperită prin asigurare. Inspectorii trebuie, de asemenea, să strângă și să evalueze datele referitoare la daună pentru a determina valoarea despăgubirii.

Atribuții, lucrări, sarcini  ale casierului :

– participă la întocmirea și dactilografierea documentelor privind operațiunile bancare ;

– verifică întocmirea corectă a documentelor ;

– asigură înregistrarea documentelor pe care le întocmește în Registrul de casă și de bancă ;

– analizează documentele de încasări și plăți, acordarea avansurilor, pentru a se evita acordarea de avansuri fără justificarea celor precedente ;

– răspunde de securitatea valorilor din casieie, numerar și alte valori, întocmirea actelor de casă a Direcției Centrale, a ordonanțelor și dispozițiilor de încasări și plăți, chitanțe, ridicarea corespondenței bancare ritmic și complet.

OMNIASIG S.A. are ca obiect de activitate desfășurarea oricărui tip de asigurare-reasigurare, reasigurare și capitalizare în țară și străinătate, în lei și în valută, după cum urmează:

1. Asigurările de bunuri, clădiri și conținut, cuprind protecția patrimoniului și a investițiilor persoanelor juridice. Principalii clienți sunt Nuclearelectrica (Unitatea 2 Cernavodă), Daewoo Automobile Craiova, Tarom, Azomureș și Quad.

2. Asigurările de locuințe aparținând persoanelor fizice se referă la:

– asigurarea locuinței și a bunurilor din locuință (acoperă riscuri de incendiu, furt, inundații, cutremur, trăsnet, explozie etc.);

– asigurări de răspundere civilă pentru evenimentele produse la locuința asigurată;

– asigurări de accidente ale persoanelor domiciliate la locuința asigurată.

3. Asigurările auto:

Asigurările Casco sunt asigurări facultative pentru avarii și furt ale autovehiculelor/vehiculelor (intern si extern) din accidente și cauze naturale (inclusiv catastrofe);

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) este o asigurare obligatorie pentru deținătorii de autovehicule;

RCA Excedent este o asigurare facultativă de răspundere civilă a autovehiculelor, excedent peste limita maximă a răspunderii precizate în normele privind aplicarea legii în domeniul RCA.

Carte verde este o asigurare de răspundere civilă auto cu valabilitate numai în afara teritoriului României.

Buchet este un produs complex alcătuit din trei asigurări de bază (Casco, CMR și Carte verde), oferită transportatorilor internaționali.

Cei mai importanți clienți sunt: Volvo Finance International, Daewoo Automobile Craiova, Automobile Dacia, World Trade Center Bucharest, Pagini Aurii, R.A.T.B. și Altex.

4. Asigurările de răspundere civilă sunt:

– asigurări de răspundere civilă generală, a producătorului și a angajatorului față de angajați;

– asigurări de răspundere civilă profesională pentru medici (malpraxis), farmaciști, avocați, notari, experți contabili și contabili autorizați, evaluatori și experți tehnici, arhitecți și ingineri constructori etc.;

– alte asigurări de răspundere civilă: a administratorilor și directorilor societăților comerciale, a structurilor de primire turistice, a unităților service auto, a proprietarilor sau deținătorilor de câini etc.

5. Asigurările de persoane, altele decât cele de viață sunt:

– Asigurări de accidente ale persoanelor privind protecția împotriva riscurilor de incapacitate temporară,

invaliditate permanentă, deces, consecințe estetice și funcționale ale traumatismelor, arsurilor, degerăturilor și care sunt urmări ale accidentelor suferite;

– Asigurări de asistență medicală în străinătate se referă la protecția prin preluarea cheltuielilor medicale, de spitalizare, tratament, repatriere și care sunt urmări ale accidentelor sau îmbolnăvirilor survenite în străinătate.

Asigurările de persoane, altele decât de viață practicate de Omniasig S.A. sunt: medicas perfect, medicas standard, medicas frequent, medicas bussines, medicas țări limitrofe, medicas workers și asistență medicală valabilă pe teritoriul României – medirom și accidente ale persoanelor.

Clienți principali ai acestor asigurări sunt: U.C.M.R. Reșița, Nuclearelectrica, Metrorex, Argus, Aeroportul Internațional Otopeni și F.C. Universitatea Craiova.

6. Asigurările de credite și garanții cuprind:

– asigurări pentru riscurile de neplată a ratelor / redevențelor în cazul contractelor de vânzare-cumpărare / credit de consum / leasing;

– asigurări pentru riscurile de neplată a debitului în cazul contractelor de distribuție/comision;

– asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate (business interruption);

– asigurări pentru riscurile de insolvabilitate sau faliment ale agențiilor de turism.

Clienții principali sunt: Daewoo Automobile Craiova, TBI Leasing, BCR Leasing, Finansbank, Banca Românească, Ana Electronics, Victoria Internațional și HBO România.

7. Asigurările navale cuprind: asigurarea navelor, asigurarea pasagerilor pe timpul transportului și P&I (asigurarea de răspundere civilă față de terți, echipaj, marfă, asigurarea de accidente sau îmbolnăvire a echipajului etc.). Principalii clienți sunt: East Point Holdings, Giurgiu NAV S.A., Octogon, Navrom Drobeta-Turnu Severin și Romnav Brăila.

8. Asigurările de transport sunt reprezentate de:

– Asigurarea CARGO este asigurarea bunurilor și valorilor pe timpul transportului rutier, feroviar sau maritim.

– Asigurarea valorilor în transit este oferită băncilor sau altor societăți comerciale pentru a acoperi pierdere sau avaria valorilor pe timpul transportului acestora pe teritoriul României.

– Răspunderea transportatorilor pentru marfa transportată este o asigurare concepută pentru a veni în întâmpinarea necesităților specifice societăților de transport și acoperă răspunderea transportatorului rutier care ar putea rezulta din pierderea sau avarierea bunurilor ce i-au fost încredințate pentru a fi transportate în baza unui contract de transport.

– Asigurarea containerelor poate fi încheiată de proprietarii, administratorii sau chiriașii acestora și acoperă pierderea sau avarierea containerelor cu care se transportă mărfurile, în timp ce se află în trafic sau în staționare pe timpul transportului, conform condițiilor de asigurare.

Cei mai importanți clienți sunt: S.N.P. PETROM, Daewoo Automobile Craiova, Automobile Dacia, Azo Mureș, Elite România, Intrarom, Infopress și Transchim.

9. Asigurările de aviație se referă la: asigurări CASCO pentru aeronave, răspundere civilă legală față de terți, față de pasageri și bagaje, față de marfa transportată și asigurări de accidente persoane. Clienți principali sunt: TAROM, Aeroclub România, Romatsa, Acvila Air și Aero-West.

10. Asigurarea lucrărilor de construcții-montaj (car-ear) este o asigurare de tip “toate riscurile”, acoperind daunele materiale la lucrările de construcții-montaj și răspunderea față de terți a constructorului-montorului, pe amplasamentul șantierului, pe toată durata contractului de construcții-montaj și, la cerere, pe durata perioadei de garanție. Cei mai reprezentativi clienți sunt: Nuclearelectrica S.A., Delta Intensive și TMUCB.

11. Asigurarea de avarii a mașinilor cuprinde asigurarea mașinilor unelte, utilajelor și instalațiilor industriale împotriva avariilor de origine electrică sau mecanică produse accidental în timpul funcționării acestora. Este o asigurare de tip “toate riscurile”, acoperind daunele produse din cauze cum ar fi: defecte de material, erori de proiectare sau de fabricație, dereglări, suprasarcină, supratensiune electrică, autoîncălzire, scurt-circuit, mers în gol, inducție sau arc electric, defectarea echipamentelor de protecție sau de pornire etc. Principalii clienți: Terapia S.A., Arctic S.A., Oltchim S.A. și Mobilă Sovata S.R.L.

12. Asigurarea produselor electronice se referă la: asigurarea oricăror tipuri de echipamente electronice utilizate în scop industrial sau comercial, fie acestea fixe sau mobile, din domeniile prelucrare date și echipamente de birou, comunicații și radio (stații de emisie, antene, centrale telefonice etc.), medical, grafică industrială, radiodifuziune și televiziune alarmare, testare, măsurare, automatizare, alte domenii (sisteme de climatizare, panouri de afișare, simulatoare, cabluri, surse de tensiune neîntreruptibile etc.) Este o asigurare de tip “toate riscurile” acoperind daunele provocate, de exemplu, de: factorul uman, incendiu, apă etc. Polița acoperă: daune materiale la echipamente, daune produse datelor și suporturilor externe de date și cheltuieli suplimentare de operare în caz de daună.

Cei mai reprezentativi clienți sunt: Media Pro Internațional S.A., Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Comunicațiilor, RASDAQ, Castel Film, Banca de Export Import a României (Eximbank), Demirbank și Finans Leasing.

13. Asigurările agricole cuprind asigurarea culturilor agricole, a cerealelor, plantelor, leguminoase, rodul viilor, pomi fructiferi, arbuști, păduri etc.

Anul 2004 a însemnat pentru Omniasig continuarea trendului de stabilitate în domeniul reasigurărilor manifestat și în anii precedenți, și care s-a remarcat chiar în contextul condițiilor dificile și în continuă schimbare ale pieței internaționale din ultimii ani.

Unul din punctele forte ale programelor de reasigurare ale Omniasig pentru 2004 a fost, pe lângă securitatea și calitatea care au constituit dintotdeauna preocuparea majoră, capacitatea largă oferită și care a fost majorată semnificativ pentru anumite ramuri de asigurare, urmând tendința imprimată de dezvoltarea diverselor portofolii.

Capacitatea contractului de reasigurare pentru răspunderi generale față de terți a cunoscut o creștere importantă pentru anumite tipuri de răspunderi, în timp ce o serie de categorii noi au fost introduse în contract, pentru a răspunde nevoilor Omniasig pentru acest tip de asigurări. Pentru anumite clase de produse au fost concepute și plasate programe noi de reasigurare, cum ar fi protecția pentru riscul de terorism, care a plasat Omniasig printre puținele companii de asigurare de pe piața românească care dețin un program special pentru acest risc.

O altă latură importantă a activității de reasigurare a Omniasig a fost reprezentată de: partener de reasigurare pentru companii de pe piața românească, rol asumat doar în urma unor analize și evaluări atente a riscurilor preluate.

Omniasig a stabilit relații de parteneriat cu următoarele companii situate în top-ul mondial al reasigurătorilor:

Tabelul nr. 2.3. Companiile de reasigurare cu care Omniasig S.A. a stabilit relații de parteneriat

Sursa: www.omniasig.ro

Ratingul exprimă capacitatea companiei de asigurări/reasigurări de a face față obligațiilor de plată către creditori.

Semnificția rating-urilor prezentate mai sus este următoarea:

AAA – indică securitatea financiară „superioară” în mod absolut și relativ, capacitatea de a face față obligațiilor față de asigurați este foarte mare;

AA – indică securitate financiară „excelentă”, capacitatea de a face față obligațiilor față de asigurați este puternică;

A – securitate financiară „bună”, capacitatea de a face față obligațiilor față de asigurați este sensibilă.

Calitatea serviciilor legate de plasarea contractelor de reasigurare, recuperarea daunelor de la reasigurătorii implicați și consultanța de specialitate este garantată de renumele brokerilor cu care Omniasig colaborează : Marsh (cea mai mare companie de brokeraj din lume), Willis Corroon și Heath Lambert.

În anul 2004, Omniasig S.A. a primit premiul "Compania anului" pentru Asigurări Generale, la Premiile Pieței Asigurărilor acordate de Revista Primm și un premiu pentru produsul Casco Lux.

Particularități ale activității sucursalei Omniasig S.A. Iași

Omniasig S.A. – Sucursala Iași a fost înființată în anul 1996 având numărul de înmatriculare J22/1082/1996 și își are sediul pe strada Sf. Lazăr, nr.2, bl. „Mihail Kogălniceanu”, parter. În anul următor au luat naștere și trei agenții Omniasig în: Iași – B-dul Independenței nr. 9, bl. D1-D2, Pașcani – Str. Moldovei, nr. 8, bl. Z1, parter și Tg. Frumos – Str. Cuza-Vodă, bl. 7-8, parter, iar trei ani mai târziu s-au înființat alte două agenții la Hârlău și Podu Iloaiei. În afara acestor agenții, OMNIASIG a deschis în baza unor convenții puncte de lucru în incinta celor mai importante centre comerciale ieșene: Iulius Mall, Hala Centrală, Magazinul Universal Moldova, Metro Cash & Carry, etc, dar și în incinta celor mai importante service-uri auto.

Sucursala Omniasig S.A. Iași are 38 de angajați, organigrama acesteia fiind prezentată în Anexa nr. 2.

În tabelul următor se prezintă numărul contractelor de asigurare încheiate de sucursala analizată în ultimii trei ani.

Tabelul nr. 2.4. Numărul contractelor de asigurare încheiate de S.C. Omniasig S.A. Iași

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A. – 2002,2003,2004

Din tabelul de mai sus se observă că cele mai multe contracte au fost încheiate pentru asigurarea RCA și Casco, numărul acestora crescând de la an la an, astfel: la RCA în anul 2003 numărul contractelor au crescut de două ori, iar în 2004 a crescut cu 9404 față de anul 2003. La asigurarea auto casco numărul contractelor a crescut în 2003 cu 3298 și în 2004 cu 7200. Astfel, numărul contractelor au crescut în fiecare an datorită faptului că societatea se constituie în acest moment într-o structură solidă, capabilă să ofere cele mai diversificate servicii, acoperind un spectru larg de nevoi.

Practicând gama completă de asigurări, portofoliul clienților Omniasig S.A. Iași cuprinde atât persoane fizice cât și importanți agenți economici din domeniul productiv, comercial, transport intern turism, mass-media și firme românești cu capital de stat și privat, cei mai importanți clienți fiind: Daewoo Automobile, Gold & Platin, Servunion, Aeroportul Internațional Iași, Iulius Mall, Hotel Astoria, Magazinele Altex, Emy, R.A.T.P și S.C. Autobuzul.

Una dintre caracteristicile pieței românești a asigurărilor este faptul că un număr mic de societăți de asigurare și/sau reasigurare concentrează cea mai mare parte a activității, astfel în următorul tabel sunt prezentate primele 10 sucursale din Iași, ordonate după nivelul veniturilor încasate din asigurările auto pentru anul 2004.

Talelul nr. 2.5. Locul Sucursalei Omniasig S.A. Iași în top 10 realizat în anul 2004 în funcție de veniturile încasate din asigurări auto

Sursa: www.portaldeasigurari.ro

Din Tabelul nr. 2.5. se observă că Sucursala Omniasig S.A. Iași se află pe locul 3 în funcție de veniturile încasate din asigurări auto, loc pe care l-a ocupat și în anul 2003, ponderea veniturilor sucursalei analizate fiind de 15,04%. În fruntea clasamentului se află Allianz-Țiriac cu o sumă a veniturilor încasate de 187.548.745.214 lei (26,32%), urmată de Asirom cu o diferență de 33.334.202.269 lei, aceasta din urmă având o pondere de 21,65%.

În cadrul SC OMNIASIG SA Iași își desfășoară activitatea două societăți de leasing cu care societatea se află în relații de parteneriat și anume: TBI Leasing SA și Daewoo Automobile România SA. Aceste două departamente au ca obiect de activitate vânzarea de bunuri în regim de leasing, punctul comun al acestor două cu SC OMNIASIG SA constituindu-l contractele de asigurare pentru fiecare bun vândut.

OMNIASIG a încheiat contracte de colaborare cu cele mai importante filiale ale băncilor din România în scopul vânzării contractelor de asigurări pentru creditele acordate de aceste bănci: BRD Group Societe General, BCR Leasing SA, Finansbank, Raiffeisen Bank, Romexterra, RIB (Romanian International Bank), Emporiki Bank (fosta bancă a Greciei). Prin intermediul acestor bănci OMNIASIG încheie asigurări de accidente la creditele acordate persoanelor fizice și juridice.

Capitolul 3

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

și

asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

3.1. Caracteristici ale asigurării obligatorie de răspundere civilă auto

3.1.1.Reglementarea și elementele tehnice ale asigurarării obligatorie de răspundere civilă auto

Asigurările obligatorii se numesc astfel prin voința legii. În România sunt considerate obligatorii asigurările de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule, în sensul că atât primele de asigurare, cât și tehnicile de reglementare a daunelor și plata indemnizațiilor de asigurare sunt reglementate în totalitate prin act normativ.

Principiul obligativității încheierii asigurărilor spune că persoanele fizice și cele juridice, inclusiv agenții economici care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Tot astfel, obligați să dețină o asigurare de răspundere civilă pentru daunele produse terților din accidente de autovehicule sunt și cetățenii sau rezidenții care călătoresc în România la bordul propriilor autovehicule, direct sau prin reprezentanți.

În prezent legea care guvernează în România Asigurarea Obligatorie Auto este legea nr. 136/1995 privind asigurarea și reasigurarea în România, care la capitolul 3 conține prevederi în legătură cu Asigurarea obligatorie de raspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule. Prin legea 136/1995 și prin Hotărârile de Guvern emise în fiecare an în aplicarea articolului 53 al acesteia, sunt stabilite clauzele contractului de asigurare, valoarea maximă a despăgubirilor, precum și nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule.

Conform Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule este singura formă de asigurare obligatorie.

O formă a asigurării de răspundere civilă auto practicată de Omniasig S.A. este RCA Exccedent, care este o asigurare facultativă de răspundere civilă a autovehiculelor, excedent peste limita maximă a răspunderii precizate în Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Creșterea într-un ritm rapid a numărului autovehiculelor de toate tipurile care circulă pe drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele sau vătămările corporale produse prin accidente auto să capete un interes general, deoarece aceasta amenință un număr mare de persoane și, respectiv, de bunuri ale acestora. Astfel, protejarea victimelor accidentelor de circulație a devenit o problemă de ordin social foarte importantă. Drept urmare, în numeroase țări s-a introdus asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, considerându-se că prin implicațiile sale deosebite o astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deținător de autovehicule.

Prin asigurarea de răspundere civilă auto se acoperă toate sumele pe care asiguratul, conform legii, este obligat să le plătească pentru pagubele materiale sau vătămările corporale produse de el unui terț. Se poate adăuga faptul că: răspunderea poate fi datorată ca urmare a unei pagube produse altei persoane sau proprietăți sau prin încălcarea drepturilor acesteia. O astfel de asigurare acoperă numai „răspunderea legală” a asiguratului.

Prin această asigurare, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite în accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Datorită caracterului obligatoriu, unicității condițiilor de asigurare și primelor de asigurare practicate, pentru această asigurare nu se încheie contract de asigurare, ci se eliberează numai un certificat prin care se confirmă plata primei de asigurare.

Asigurătorii acordă despăgubiri:

– indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționării autovehiculului asigurat;

– pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalațiile cu care au fost echipate autovehiculele, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atașe;

– dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului;

– dacă paguba a fost produsă prin fapta autovehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau obiectelor transportate;

– atunci când conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, precum și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în România.

Conform articolului 50 al Legii nr. 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate in afara autovehiculului, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual exisitent cu deținătorul autovehiculului respectiv. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau deținătorului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.

Legea precizează și situații mai rar întănite, dar posibile, când, pentru același deținător de autovehicul, există, la data producerii accidentului, mai multe asigurări valabile. În acest caz, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii, asiguratul având obligația de a-l informa pe asigurător despre încheierea unor astfel de asigurări cu alți asigurători.

Despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în România. Ele se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului și se plătesc asiguraților, dacă aceștia dovedesc că au despăgubit pe cei păgubiți și despăgubirile urmează să fie recuperate conform prevederilor acestei legi.

Nu pot fi acordate despăgubiri pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în cazul în care:

– accidentul a fost produs în caz de forță majoră (trăsnet, inundație etc);

– accidentul a fost produs cu intenție;

– accidentul a fost produs în timpul unor fapte incriminante de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție;

– accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

– pagubele sunt urmare a unui transport de produse periculoase, substanțe inflamabile, explozive, etc;

– pagubele cauzate, în cazul în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule la data accidentului;

– pagube sunt situate sub limita minimă a despăgubirilor sau pentru partea de prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute de reglementările în vigoare;

– cheltuielile făcute în procesul penal de către deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei.

Termenul în care asigurații sau reprezentanții acestora trebuie să înștiințeze asigurătorul despre producerea accidentului este de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, cu excepția cazurilor de forță majoră, în care termenul de 4 zile lucrătoare începe de la data încetării acestora. În caz de neîndeplinire a acestor obligații, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii, numai dacă, din acest motiv, nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și mărimea pagubei.

Încuviințarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoane păgubite și asigurători se dă de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia pe actele eliberate de autoritățile publice competente să constate și să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înștiințarea sau pe procesul verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător. Această încuviințare constituie și avizare de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă.

În ceea ce privește cumulul despăgubirilor se precizează faptul că acesta este stabilit prin Hotărâre de Guvern. Astfel, în cazul pagubelor produse prin avarierea sau distrugerea unor bunuri se prevăd limite minime și maxime de indemnizare. În caz de vătămare corporală sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, despăgubirea nu poate depăși o anumită valoare, prestabilită pentru fiecare persoană accidentată, și nici o sumă maximă asigurată, indiferent de numărul persoanelor accidentate. Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De la data aderării Romăniei la Uniunea Europeană, limitele de despăgubire vor fi cele prevăzute în Directivele Uniunii Europene. Pentru anul 2005, respectiv 2006, limitele de despăgubire sunt prezentate în Anexa nr. 3

Asigurătorul va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune. Persoana păgubită va specifica în cererea de despăgubire modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în cont bancar personal sau în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația. Asigurătorul de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule va reactualiza cuantumul despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăților. O dată cu încasarea despăgubirii, persoana păgubită va menționa în scris că a fost integral despăgubită pentru pagubele suferite și că nu mai are nici o pretenție de la asigurătorul RCA și asigurat (persoana vinovată), în legătură cu paguba respectivă.

Asigurare RCA se încheie pe o durată nelimitată, asigurarea continuând automat, valabilitatea acesteia menținându-se prin plata primelor de asigurare pe perioade de câte 6 sau 12 luni, în funcție de opțiunea asiguratului. Pentru persoanele fizice și juridice care au în proprietate mai mult de un autovehicul înmatriculat sau supus înmatriculării în România, se va încheia un singur contract de asigurare obligatorie RCA. Asiguratul poate renunța la asigurare cu notificarea prealabilă a asigurătorului RCA, care trebuie făcută cu cel puțin 30 de zile, înainte de expirarea perioadelor menționate anterior. În cazul în care asigurații nu comunică intenția de denunțare a asigurării obligatorii RCA în termenul stabilit, la expirarea perioadelor menționate, asigurarea obligatorie RCA continuă automat pe perioade egale cu cele anterioare, respectiv de 6 sau 12 luni dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– nu există prime/ rate de asigurare restante pentru perioada de asigurare anterioară;

– asigurații au plătit prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare următoare, înainte de expirarea perioadei de asigurare anterioară.

Pentru deținătorii de autovehicule înmatriculate în străinătate, care intră pe teritoriul României, primele de asigurare se stabilesc pe luni, corespunzător perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilității asigurării, până la ieșirea autovehiculului din țară.

Răspunderea asigurătorului începe:

– din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;

– după trecerea a 48 de ore de la expirarea zilei în care au fost achitate primele și s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plății;

– din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării autovehiculului, pentru autovehicule ce urmează a fi înmatriculate sau reînmatriculate.

Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada înscrisă în documentul de asigurare sau anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului din circulație.

Articolul 61 din Legea 136/1995 prevede constituirea și administrarea de către Biroul Asigurărilor de Autovehicule a Fondului de protecție a victimelor străzii, conform caruia sunt protejate victimele accidentelor de circulație auto soldate cu vătămări corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat și autovehiculul este neasigurat. Acest fond este format din o cotă procentuală ce se aplică asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea de răspundere civilă auto.

De asemenea, fiecare societate de asigurare este obligată să plătească o anumită sumă pentru constituirea unui Fond de asigurare. Acestă sumă se calculează separat pentru asigurări generale și, respectiv, pentru asigurările de viață, aplicându-se o cotă procentuală de maximum 10%, stabilită de CSA, la suma totală a primelor brute încasate din activitatea de asigurare directă și din coasigurare. Contribuția datorată de asigurători la Fond se achită lunar în conturile CSA până la data de 25 inclusiv a lunii curente, pentru luna precedentă.

3.1.2.Criterii de diferențiere a primelor și tarifele de primă

Piața asigurărilor de răspundere civilă auto este supusă unor mari fluctuații ale primelor de asigurare, fiind influențată, pe de o parte, de presiunea determinată de o concurență acerbă și, pe de altă parte, de rezultatele daunalității fiecărui client în parte.

Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, sancțiunile și alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor. Nivelul maxim și cel minim al primelor de asigurare pentru asigurările obligatorii RCA se stabilesc avându-se în vedere o primă de referință la care se aplică un procent de 10% în plus sau în minus pentru anul 2005 și un procent de 20% în plus și 10% în minus pentru anul 2006. Primele de referință pentru asigurările obligatorii RCA sunt prevăzute în Anexa nr. 4.

Asigurătorii RCA vor stabili anual tarife de prime proprii care să se încadreze în nivelul maxim și cel minim al primelor de asigurare, care vor fi prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Nivelul primelor de asigurare este diferit, după cum este vorba de persoane care dețin autovehicule înmatriculate în România și de persoane care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar care nu au încheiată o asigurare valabilă pe teritoriul țării sau asigurarea expiră în timpul cât acestea se află pe teritoriul țării noastre.

1. În cazul persoanelor care posedă autovehicule înmatriculate în România, primele de asigurare sunt stabilite pentru un an, iar nivelul este diferențiat pe feluri de autovehicule și pe categorii de persoane. Autovehiculele sunt grupate astfel.:

1. Autoturisme, cu diferențierea nivelului primei pe cinci grupe, în funcție de capacitatea cilindrică;

2. Tramvaie, troleibuze și alte autovehicule pentru transport de persoane (altele decât cele menționate la punctul 1);

3. Alte autovehicule cu sau fără remorcă, diferite de cele menționate la punctele 1, 2 și 4;

4. Motocicluri cu o capacitate cilindrică mai mare de 69 cm³ (motociclete, scutere, mototriciclete și altele asemănătoare), cu sau fără ataș.

Nivelul primelor de asigurare este diferențiat, în cazul autoturismelor și al motociclurilor cu o capacitate cilindrică mai mare de 69 cm³, și în funcție de categoria persoanei care deține autovehiculul respectiv. Astfel, prima de asigurare are un nivel mai redus dacă autovehiculul este deținut de o persoană fizică, comparativ cu situația în care proprietarul este o persoană juridică.

Primele de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care expiră asigurarea, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca și lună întreagă.

Persoanele fizice pensionate beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în baza talonului sau a deciziei de pensionare. Persoanele cu deficiențe locomotorii, deținătoare de motocicluri și de autoturisme adaptate infirmității lor, inclusiv cele primite de acestea în folosință, beneficiază de o reducere cu 50% a primelor de asigurare.

În cazul persoanelor care dețin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România primele de asigurare se plătesc astfel:

a) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2004, primele se plătesc pentru întregul an 2005 sau fracționat, aferent perioadelor:

– 1 ianuarie-31 decembrie 2005, pâna la data de 31 decembrie 2004;

– 1 ianuarie-30 iunie 2005, pâna la data de 31 decembrie 2004;

În cazul neachitării la scadență a primelor de asigurare, deținătorul autovehiculului este neasigurat până în momentul intrarii în vigoare a asigurării.

b) pentru autovehiculele care se înmatriculeaza temporar, respectiv pentru cele ce urmeaza sa fie scoase definitiv din țară, precum și în cazul eliberării unei autorizații provizorii de circulație, primele de asigurare se calculează lunar și reprezintă 1/10 din prima de asigurare anuală.

c) pentru autovehiculele care se radiază din circulație în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinsă între data începerii și data încetării răspunderii asigurătorului se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care încetează răspunderea asigurătorului, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca și lună întreagă. Diferența dintre prima de asigurare plătită si cea calculată se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoțită de documentele doveditoare, și numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.

Deținătorii de parcuri auto formate din cel puțin 10 autovehicule înmatriculate pot negocia cu asigurătorii autorizați, pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, plata fracționată a primelor de asigurare.

2. În ceea ce privește prima de asigurare pe care trebuie să o plătească persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări își încetează valabilitatea în timpul cât se află pe teritoriul României, aceasta este stabiltă pentru o perioadă de o lună, iar nivelul ei este diferit în funcție de felul autovehiculul. În acest caz, sunt stabilite 3 grupe de autovehicule, și anume:

1. Autoturisme;

2. Alte autovehicule decât autoturisme și motocicluri;

3. Motocicluri.

În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strainatate, dar neasigurate sau ale caror asigurari expira în timpul în care se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se afla în România se platesc anticipat si integral, astfel:

a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strainatate, dar neasigurate;

b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitățile teritoriale ale asigurătorilor autorizați, în cazul persoanelor care se află pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinatate și ale căror asigurări expiră în perioada în care se află în România.

Nivelul primelor de asigurare anuale pentru autovehicule înmatriculate în România și pentru cele înmatriculate în străinătate care intră pe teritoriul României, dar neasigurate, sau ale căror asigurări expiră în timpul în care se află pe teritoriul României, practicate de Omniasig S.A. sunt prezentate în Anexa nr. 5.

Refuzul societății comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sancționează cu amendă, putându-se lua și măsura de suspendare a activității pe o perioadă de până la un an. Încălcarea de către persoanele fizice și juridice a obligației de asigurare se sancționează de asemenea, cu amendă și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului pâna la prezentarea documentului privind încheierea asigurarii.

Dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule o constituie:

– documentul (polița) de asigurare emis de asigurătorii RCA, pentru autovehicule înmatriculate în România;

– documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societățile de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea sau documentul de asigurare emis de asigurătorii RCA din România, pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate.

Polița și contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sunt prevăzute în Anexa nr. 6.

Fiecare asigurător va avea alocată o serie unică, care va fi menționată atât pe contract cât și pe polița de asigurare. Pentru asigurătorii care au practicat asigurarea obligatorie RCA în anul 2004, seriile contracului și poliței de asigurare rămân neschimbate.

În cazul asigurătorilor care solicită autorizare de practicare a asigurării obligatorie de RCA pentru prima dată în 2005, se vor repartiza serii pentru contractele și polițele de asigurare, prin tragere la sorți, în termen de 10 zile lucrătoare de la depunerea documentației de autorizare.

Formularul de poliță este unic, indiferent de perioada pentru care se încheie asigurarea (anual, 01 ianuarie – 30 iunie, 01 iulie. – 31 decembrie, lunar).

Polița de asigurare se întocmește în 2 exemplare prin autocopiere. Exemplarul nr. 1 al poliței (originalul) va fi înmânat asiguratului, exemplarul 2 (copie) rămânând la societatea de asigurare.

Polița de asigurare se completează numai pe baza certificatului de înmatriculare al autovehiculului, fiind obligatorie completarea tuturor câmpurilor din poliță.

Când plata primelor de asigurare se face prin Ordin de Plată, polițele de asigurare se întocmesc și se emit numai după primirea Ordinului de Plată vizat de bancă.

În cazul anulării poliței de asigurare din diferite motive (ex.: când agentul greșește, ș.a.), aceasta se barează și se scrie ANULAT pe ambele exemplare.

În cazul pierderii sau furtului polițelor de asigurare necompletate (de către/de la agent sau broker), aceștia le vor declara nule în presa centrală și locală și în prealabil vor declara în scris această situație sucursalei.

În cazul pierderii unei polițe de către asigurat, acesta va fi îndrumat către sucursala care gestionează polița. În baza unei cereri aprobate de directorul sucursalei, se va elibera fie o fotocopie de pe exemplarul II al poliței, ștampilată și semnată pentru conformitate, fie o adeverință care să certifice existența asigurării, în conformitate cu exemplarul II al poliței, existent la sucursală.

La fiecare vânzare – cumpărare a aceluiași autovehicul în cursul unui an, fiecare cumpărător va plăti asigurarea obligatorie RCA, deci se eliberează polițe noi.

Exemple privind calcularea primei de asigurare pentru RCA

Exemplul 1

Din tabelul privind nivelul primelor de asigurare pentru RCA, prezentat în Anexa nr. 5, se observă că după capacitatea cilindrică, autoturismul se încadrează între 1201- 1400 cmc, iar acestui interval îi este corespunzătoare prima anuală de 1.512.000 lei.

Exemplul 2

Autoturismul se încadrează în grupa capacitatii cilindrice 1401-1600 cmc și, conform Anexei nr.5, prima pentru o lună este de 227.700, care se înmulțește cu 6 (numărul de luni) rezultând o primă de asigurare totală de 1.366.200 lei.

3.2.Particularități ale asigurării autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

3.2.1.Caracteristici ale contractului de asigurare auto casco practicate de S.C. Omniasig S.A.

Asigurarea casco cuprinde două aspecte distincte :

– asigurarea facultativă pentru avarii și furt a autovehiculelor/ vehiculelor (intern și extern), care are ca scop protecția asiguratului pentru pagube produse autovehiculului pentru avarii și/ sau furt, consecință directă a evenimentului asigurat, pe teritoriul României sau în afara acestuia;

– asigurarea facultativa pentru avarii, care se referă doar la protecția asiguratului pentru pagube produse autovehiculului pentru avarii.

Consecințele financiare ale avarierii automobilelor proprietate personală, în condițiile actualei puteri de cumpărare a consumatorului din țara noastră, pot fi uneori catastrofale și de aceea acest tip de asigurare a devenit cea mai utilizată în asigurările non-viață și cea mai răspândită din toate categoriile de asigurări facultative.

Asigurarea facultativă a autovehiculelor se poate încheia cu persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reședința sau sediul în România. Pentru autovehicule înmatriculate în România sau în străinătate. S.C. Omniasig S.A. poate exinde acoperirea pentru alte riscuri decât cele asigurate inițial, pe parcursul derulării poliței, la cererea asiguratului. Extinderea acoperirii riscurilor de avarii și furt se acordă fără plata unei prime suplimentare, în cazul în care asiguratul încheie o asigurare Carte Verde la Omniasig pentru aceiași perioadă și cu aceiași valabilitate teritorială cu extinderea Casco. Valabilitatea acestei polițe este numai pentru țările membre ale sistemului Carte Verde. Excepție de la acestea sunt Ucraina și Republica Moldova, pentru care riscul de furt total al autovehiculului nu validează.

În cazul în care Asiguratul solicită extinderea acoperirii riscurilor în afara tertoriului României pe parcursul valabilității poliței (pe perioade mai scurte de 1 an), se va încheia o anexă la poliță. Perioada minimă pentru care se aprobă încheierea extinderii este de 1 lună. Valabilitatea anexei la poliță nu poate depăși valabilitatea poliței de bază.

Este primit în asigurare orice vehicul destinat transportului terestru, cu excepția celui care circulă pe șine, echipat cu motor de propulsie care se deplasează pe drum prin mijloace proprii și conform legii este supus înmatriculării, împreună cu remorci, semiremorci și altele asemenea. Echipamentul suplimentar se referă la aparatură audio-video, sistem de alarmă montate la autovehicul ulterior încheierii poliței de asigurare. Modificările constructive permanente sunt acele modificări aduse autovehiculului (suprastructuri, carosări, instalații speciale, jante speciale), a căror valoare se adaugă la valoarea autovehiculului luat ca bază de calcul în stabilirea sumei asigurate.

Răspunderea OMNIASIG începe după 24 ore de la expirarea zilei în care s-a plătit asigurătorului prima de asigurare sau după caz, cea dintâi rată a acesteia, s-a efectuat inspecția de risc a autovehiculului, s-a întocmit și s-a semnat polița de asigurare.

Pentru autovehiculele noi, achiziționate de la dealerii autorizați din România în rate/leasing sau achitate integral, pentru care plata primei de asigurare (integral sau rata I) și emiterea poliței se efectuează concomitent cu livrarea autovehiculului din depozitul dealerului, răspunderea OMNIASIG începe la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (factură) și a preluării autovehiculului de către asigurat.

Contractul de asigurare se completează în două exemplare, semnate și ștampilate de către asigurat și de OMNIASIG.

Contractul de asigurare poate fi completat și pentru autovehiculele achiziționate în rate/leasing, având la dispoziție un tabel pentru sumele asigurate și primele de asigurare pentru fiecare an de rate/leasing.

Asiguratul poate solicita Societății OMNIASIG transferarea asigurării pe alt autovehicul al său cu eventuala plată a diferenței de primă aferente perioadei rămase până la expirarea valabilității poliței sau după caz, cu prelungirea perioadei de asigurare a noului autovehicul cu o perioadă corespunzătoare cu partea din primă ce trebuie restituită de către OMNIASIG.

Asiguratul / contractantul care nu anunță imediat înstrăinarea bunului pierde dreptul la restituirea corespunzătoare a primei.

În cazul transmiterii proprietății autovehiculului asigurat, asigurarea poate continua cu acordul OMNIASIG pe numele noului proprietar, din momentul finalizării actelor de vânzare-cumpărare la organele de poliție conform legislației în vigoare. Conținutul acordului scris este redat în Anexa nr. 7.

Reînnoirea contractelor se face dacă autovehiculul a fost asigurat la una dintre sucursalele OMNIASIG pe o perioadă de cel puțin 1 an, plata primei de asigurare sau a primei rate pentru reînnoire se face înainte de data expirării poliței anterioare, perioada de asigurare începe la ora 24:00 a zilei în care expiră polița anterioară. În cazul în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru anii anteriori de asigurare, în mod excepțional, directorul sucursalei poate aproba bonusul corespunzător în cazul în care din cererea de reînnoire a poliței rezultă că asiguratul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă (boală, lipsă din localitate sau din țară etc.) de a reînnoi asigurarea. În această situație este obligatorie o nouă inspecție de risc, (care va conține și fotografii ale autovehiculului), inspecție semnată și de către asigurat.

Răspunderea OMNIASIG încetează la expirarea contractului, prin producerea evenimentului asigurat care are ca urmare o daună totală a autovehiculului asigurat, la data înstrăinării autovehiculului asigurat către o altă persoană sau la data scadenței.

Obligațiile asiguratului sunt:

– să achite obligațiile de plată a primei de asigurare;

– să manifeste grijă față de bunul asigurat în toate împrejurările;

– să efectueze inspecția tehnică periodică a autovehiculului asigurat la termenele stabilite de lege;

– să avizeze în scris OMNIASIG despre pierderea/furtul cărții de identitate, a certificatului de înmatriculare, a cheilor și/sau telecomenzilor autovehiculului;

– să comunice OMNIASIG, în termen de 48 ore, schimbarea numărului de înmatriculare al autovehiculului sau a culorii acestuia, precum și înlocuirea motorului, a caroseriei, a modificărilor constructive sau a echipamentelor asigurate suplimentar;

– în cazul înstrăinării autovehiculului să anunțe în scris OMNIASIG în termen de 48 ore;

– să anunțe imediat OMNIASIG în cazul în care autovehiculul furat sau părți componente ale acestuia au fost găsite.

În cazul producerii unui eveniment asigurat, asiguratul are următoarele obligații:

a) să înștiințeze imediat poliția ori pompierii sau dacă este cazul alte autorități publice;

b) să avizeze OMNIASIG, în scris, în termen de 48 ore, despre producerea daunei dând informații despre autovehicul, data, locul și împrejurările în care s-a petrecut evenimentul asigurat;

c) să ia măsuri pentru limitarea și prevenirea pagubelor;

d) să păstreze autovehiculul avariat la dispoziția asigurătorului și să furnizeze acestuia toate informațiile și probele solicitate;

e) să participe la eventualele investigații și/sau expertize în legătură cu dauna;

f) să prezinte documente din care să rezulte că persoana care a condus autovehiculul în timpul producerii evenimentului, avea acest drept și nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, a produselor sau substanțelor stupefiante ori medicamentelor cu efecte similare, respectiv documente care atestă că autovehiculul putea fi pus în circulație pe drumurile publice, conform legii;

Obligațiile asigurătorului

Constatarea și evaluarea pagubelor se face de către OMNIASIG direct sau indirect, prin împuterniciți, prin societăți corespondente din străinătate sau prin experți, cu participarea asiguratului sau împuterniciților săi. În cazul în care rezultă și alte avarii ca urmare a evenimentului asigurat, ce nu au putut fi constatate inițial, asiguratul se angajează să înștiințeze în scris OMNIASIG, în vederea efectuării unei constatări suplimentare, în caz contrar neprimind despăgubirea aferentă.

Stabilirea și plata despăgubirilor se fac de către OMNIASIG pe baza documentației complete, reparația autovehiculului implicat într-un eveniment asigurat efectuându-se pe teritoriul României, în unități autorizate.

Reparația în regie proprie se despăgubește numai în condițiile în care contravaloarea acesteia este mai mică decât la firme specializate. Costul reparațiilor se stabilește prin estimare făcută de OMNIASIG pe baza prețurilor de la data evenimentului și a eventualei documentații prezentate de asigurat.

Despăgubirea acordată nu poate depăși cuantumul pagubei, nici suma la care s-a încheiat asigurarea și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. Din cuantumul despăgubirii se scad valoarea franșizei deductibile prevăzută în poliță și valoarea totală a ratelor de primă datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare sau, după caz, o parte a acesteia. OMNIASIG nu despăgubește în cazul unor chitanțe/facturi de piese achiziționate în regim de consignație și nici chitanțe de mână cu prețuri mai mari decât la unitățile de specialitate.

OMNIASIG plătește despăgubirile în ROL (lei). Pentru cheltuielile efectuate de asigurat în valută convertibilă, se utilizează cursul B.N.R. valabil la data emiterii documentelor care atestă cheltuielile efectuate.

La cererea expresă a asiguratului, plata despăgubirilor se poate face și într-o valută agreată, dar numai la daună totală, când primele de asigurare au fost achitate numai în valută convertibilă, la daună parțială, când evenimentul s-a produs în afara teritoriului României, reparația s-a efectuat în străinătate și la daună parțială, în cazul în care pentru repararea autovehiculului sunt necesare părți componente, piese sau materiale ce se pot achiziționa numai din străinătate.

I) Asigurarea facultativă a autovehiculelor, condiții specifice pentru avarii

Prin intermediul acestei condiții, OMNIASIG acordă despăgubiri pentru:

– avarierea autovehiculelor, provocată de ciocniri, loviri sau izbiri cu orice corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi ale autovehiculelor, căderi pe autovehicule ale unor corpuri, derapări și răsturnări;

– avarierea autovehiculelor, provocată de incendiu, trăsnet, explozie, chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe clădirea în care se află autovehiculul;

– pagubele produse autovehiculului de avarii sau distrugeri provocate de măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau construcției în care se afla acesta;

– pagube produse de autori necunoscuți rezultate ca urmare a unuia din riscurile prezentate mai sus;

– cheltuielile de transport al autovehiculului în cadrul sumei asigurate dacă acesta nu poate fi deplasat prin forțe proprii, de la locul producerii evenimentului asigurat la atelierul de reparații cel mai apropiat sau la locul de adăpostire, în limita tarifelor de transport percepute de firmele specializate;

– cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare, în urma unor pagube produse de riscuri cuprinse în asigurare și în cadrul sumei asigurate.

OMNIASIG nu acoperă daunele produse în următoarele împrejurări:

– conducătorul autovehiculului asigurat se afla sub influența băuturilor alcoolice, a produselor sau substanțelor stupefiante ori medicamentelor cu efecte similare, ori s-a sustras de la recoltarea probelor biologice sau toxicologice sau a părăsit locul accidentului;

– autovehiculul circula fără a avea certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de circulație valabilă la data producerii evenimentului asigurat;

– autovehiculul, în momentul accidentului, era condus de o persoană fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă, ori cu permisul de conducere retras ori anulat sau avea suspendat dreptul de a conduce;

– dauna s-a produs în timpul sau ca urmare a participării autovehiculului la concursuri, întreceri sau antrenamente pentru acestea;

– dauna s-a produs ca urmare a unei coliziuni cu un vehicul feroviar (exclusiv tramvai).

OMNIASIG nu acordă despăgubiri pentru întrebuințare, funcționare sau uzare cât și pentru defectele de fabricație. Dacă însă datorită defectării din orice cauză a unor piese ale autovehiculului, inclusiv ale pneurilor, se produc pagube, aceste pagube se despăgubesc (ex.: dacă din cauza ruperii barei de direcție sau datorită exploziei unui pneu în timpul mersului, autovehiculul se răstoarnă, se despăgubesc pagubele produse prin răsturnare dar nu se despăgubesc pagubele produse la bara de direcție sau pneul explodat).

Nu se acordă despăgubiri și pentru pagube produse:

– într-un eveniment numai anvelopelor și/ sau camerelor de aer;

– ca urmare a unor reparații necorespunzătoare;

– prin influiența temperaturii asupra motorului autovehiculului și cele produse elementelor mecanice ca urmare a lipsei sau insuficienței ungerii, supraîncălzirii oricăror ansambluri sau subansamblui din orice alte cauze decât cele cuprinse în asigurare, precum și pentru pagube produse prin aspirarea apei în motor;

– ca urmare a acțiunii acizilor, oricăror substanțe chimice sau ca urmare a poluării/ contaminării de orice natură și din orice cauză;

– de incendiu sau explozia produsă prin folosirea în încăperea în care se află autovehiculul, în interiorul sau în apropierea autovehiculului, a focului deschis;

– instalațiilor și aparaturii electrice numai prin acțiunea curantului electric, dacă acestea nu au fost urmate de incendiu;

– cu prilejul distrugerii sau avarierii clădirii, în care se afla autovehiculul, din vina deținătorululi autovehiculului, a prepușilor săi sau a persoanelor care au consimțămânul asiguratului de a conduce respectivul autovehicul, precum și a persoanelor fizice care în mod statornic locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul și beneficiarul.

OMNIASIG este îndreptățit să nu acorde despăgubiri în cazul în care se produc numai zgârieturi ale vopselei autovehiculului, ale geamurilor, oglinzilor, farurilor, stopurilor, semnalizatoarelor, produse de autori necunoscuți în timp ce autovehiculul se afla parcat sau staționat, dacă poliția nu confirmă că acestea s-au produs în urma unui eveniment rutier sau a căderii pe autovehicul a unor corpuri care ar putea produce aceste avarii.

II) Asigurarea facultativă a autovehiculelor, condiții specifice pentru furt

Furtul poate fi definit ca luarea unui autovehicul, respectiv a unor subansamble, piese, sau echipamente suplimentare ale acestuia, aflate în posesia unei persoane (proprietar sau utilizator), în scopul însușirii sau folosirii acestora, fără consimțământul proprietarului.

Prin intermediul acestei condiții, OMNIASIG acordă despăgubiri pentru:

– furtul prin efractie al autovehiculului sau al unor părți componente sau piese ale acestuia;

– pagube produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt a autovehiculului, părților componente, pieselor acestuia sau a altor bunuri aflate în autovehicul;

– furtul sau avarierea ca urmare a tentativei de furt a echipamentului suplimentar, asigurat prin poliță și înscris în cererea chestionar.

OMNIASIG nu acordă despăgubiri dacă:

– nu se înregistrează o reclamație la poliție în legătură cu furtul sau tentativa de furt;

– la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte membrii familiei asiguratului, persoane care locuiesc și gospodăresc împreună cu acesta, precum și orice prepus al asiguratului;

– în timpul cât autovehiculul era oprit, staționat voluntar sau parcat și conducătorul acestuia a ieșit din autovehicul fără a scoate cheia din contact și a încuia ușile, cu excepția cazurilor când aceste măsuri nu erau posibile datorită particularităților constructive ale autovehiculului;

– în cazul furtulului echipamentului suplimentar de pe autovehicul sau a elementelor ce constituie modificări constructive permanente, dacă acestea nu au fost menționate la încheierea poliței, în Cererea – chestionar sau nu au fost asigurate într-un Act Adițional și pentru care nu s-a plătit prima aferentă;

– asiguratul, cu consimțământul său, a încredințat autovehiculul asigurat unei terțe persoane care nu îl restituie.

OMNIASIG este îndreptățit să nu acorde despăgubiri în cazul în care poliția nu confirmă furtul autovehiculului asigurat.

Stabilirea și plata despăgubirilor:

– în cazul furtului unor piese sau subansamble ale autovehiculului sau echipamente suplimentare ale acestuia, OMNIASIG acordă despăgubiri numai dacă acestea nu au fost găsite și au trecut 30 de zile calendaristice de la data înștiințării OMNIASIG de către asigurat;

– în cazul furtului total al autovehiculului, acordarea despăgubirilor se face după 60 de zile calendaristice de la data înștiințării OMNIASIG și numai dacă polița confirmă în scris, după expirarea acestui termen, că autovehiculul nu a fost găsit;

– dacă înainte de plata despăgubirii, autovehiculul, părțile componente sau piesele acestuia au fost găsite, se acordă despăgubiri numai pentru eventualele pagube produse ca urmare a furtului;

– în cazul furtului sau avarierii ca urmare a tentativei de furt a unor piese sau echipamente suplimentare ale autovehiculului, la stabilirea despăgubirii se ia în considerare numai repararea sau înlocuirea părților componente sau a pieselor care au fost avariate/ furate cu excepția cazului în care procesele tehnologice nu permit astfel;

– dacă după plata despăgubirii autovehiculului ori subansamblele, piesele sau echipamentele suplimentare ale acestuia au fost găsite și nu avariate, asiguratul va restitui despăgubirea primită în termen de 7 zile calendaristice de la data solictării OMNIASIG. Dacă acestea sunt încă avariate sau incomplete, asiguratul va restitui diferența dintre valoarea despăgubirii și costul reparațiilor ori înlocuirii părților componente sau pieselor avariate ori care lipsesc. OMNIASIG poate decide, în unele cazuri, să solicite asiguratului întocmirea actelor necesare transferului de proprietate al autovehiculului găsit, asiguratul fiind obligat să întocmească toate actele cerute în termen de 15 zile calendaristice de la solicitarea OMNIASIG;

– cazul de furt al echipamentului suplimentar cuprins în asigurare este considerată daună totală, astfel încât prin plata despăgubirii asigurarea acestuia încetează. Reintroducerea acestuia în asigurare se face prin plata unor prime corespunzătoare.

III) Asigurarea facultativă a autovehiculelor privind asigurarea persoanelor din autovehicul

Această asigurare cuprinde 3 grade de risc, care sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr. 3.1. Prezentarea cotei procentuale în funcție de gradul de risc la asigurarea auto casco privind asigurarea persoanelor din autovehicul

Sursa: Norme Omniasig privind Asigurarea facultativă a autovehiculelor

Modul de calcul:

Numărul de persoane accidentate se înmulțește cu suma asigurată, iar la suma rezultată se aplică cota procentuală, obținându-se în final prima anuală.

Exemplu: Se asigura cele 5 persoane din autovehicul pentru riscul de deces, invaliditate permanentă și invaliditate temporară din accident. Suma asigurată este de 2000 Euro/persoană din autoturism. Prima anuală de asigurare se calculează astfel:

5 x 2000 = 10.000 Euro

10.000 x 0.8% = 80 Euro/an.

IV) Asigurarea Casco Lux

Pentru perioada reparațiilor autovehiculului avariat, S.C. Autosig (societate comercială din cadrul grupului de firme Omniasig), îi pune la dispoziție asiguratului un autovehicul din aceeași categorie, pe perioada cât autovehiculul asigurat se află în reparație.

Dacă suma asigurată este sub 25.000 Euro, atunci prima de asigurare este de 200 Euro/an, dar dacă suma asigurată depășește 25.000 Euro prima va fi de 250 Euro.

3.2.2. Incheierea contractului și determinarea primelor

În baza condițiilor contractuale de asigurare și a încasării primei de asigurare, OMNIASIG emite polițe de asigurare pentru autovehicule și echipamente suplimentare, prin care se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau celor în drept o despăgubire.

Toate împrejurările la care se referă întrebările formulate de OMNIASIG sau nedeclararea unor aspecte care conduc la mărirea riscului de producere a evenimentelor asigurate sunt esențiale pentru încheierea contractului și pentru condițiile de preț în care acesta se încheie.

Dacă asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete ori dacă nu a făcut de îndată către OMNIASIG comunicarea cu privire la schimbarea împrejurărilor esențiale privind riscul, înainte de producerea evenimentului asigurat, OMNIASIG are dreptul să comunice asiguratului modificarea corespunzătoare a contractului sau să-l denunțe în cazul în care, cunoscând exact împrejurările, nu ar fi încheiat contractul.

Interesul pentru bunul asigurat este considerat cel al proprietarului autovehiculului asigurat, chiar dacă asigurarea a fost încheiată de un contractant, altul decât asiguratul, sau dacă despăgubirea, în caz de daună, este cesionată în favoarea unei terțe persoane, alta decât asiguratul, pe baza manifestării de voință a acestuia din urmă.

Dacă interesul amintit nu există, contractul eventual încheiat este nul de drept și nu poate produce nici un fel de efecte juridice, iar OMNIASIG are dreptul de a reține primele încasate în cazul în care contractantul a acționat cu intenție.

Contractul de asigurare se încheie, de regulă, pentru o perioadă de un an. La cererea asiguratului perioada de asigurare poate fi inferioară unui an, dar nu mai puțin de 6 luni.

Suma asigurată pleacă de la valoarea reală a autovehiculului la data încheierii contractului, valoare ce se obține din diferența între valoarea de nou a autovehiculului și uzura calculată în funcție de vechime.

Autovehiculele și echipamentele suplimentare se asigură numai la valoarea reală a acestora la data intrării în vigoare a asigurării. Prin valoarea reală se înțelege valoarea de nou la data asigurării înmulțită cu coeficientul valorii rămase, în funcție de vechimea autovehiculului.

Suma asigurată reprezintă, în cazul plății primei/ratelor de primă de asigurare în totalitate în valută convertibilă, suma asigurată înscrisă în poliță în valuta respectivă.

În cazul polițelor multianuale, încheiate pentru autovehiculele achiziționate în baza unor contracte de rate/leasing, suma asigurată se stabilește după cum urmează:

– în primul an al contractului de rate/leasing – suma asigurată = valoarea rezultată din factura de comercializare sau din factura proforma de leasing;

– în anii următorii ai perioadei contractului de rate/leasing – suma asigurată se stabilește înmulțind valoarea rezultată din factura de comercializare sau din factura proforma de leasing cu coeficientul valorii rămase (coeficienții valorii rămase sunt stabiliți conform grilei de uzură negociate în cadrul convențiiilor de asigurare încheiate cu societățile respective).

Autoturismele Dacia 1310 (cu / fără catalizator), Dacia Nova, SuperNova și Dacia Solenza, se asigură conform Tarifului special de prime fixe “Autoturisme DACIA”, pentru care există calculate valorile reale (sumele asigurate), acestea fiind prezentate în Anexa nr. 8.

După plata fiecărei daune, suma asigurată se micșorează, pentru restul perioadei de asigurare cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca aceasta să afecteze prima de asigurare stabilită.

La cererea asiguratului, suma rămasă poate fi reîntregită prin Act adițional la poliță, contra plății diferenței de primă corespunzătoare.

Asiguratul are obligația să declare existența altor asigurări care acoperă aceleași riscuri pentru autovehicululul care urmează a fi asigurat, atât la încheierea poliței de asigurare, cât și pe parcursul valabilității acesteia.

Prima de asigurare se plătește anticipat, integral sau în rate, la datele scadente și în cuantumul celor precizate în poliță sau în anexele acesteia.

În cazul contractelor de asigurare încheiate pe o perioadă de asigurare mai mică de un an, primele de asigurare corespunzătoare unei luni de asigurare reprezintă 10 % din primele de asigurare anuale.

OMNIASIG nu are obligația să amintească asiguratului datele la care sunt scadente ratele de primă stabilite prin polița de asigurare și nici să încaseze prima la domiciliul, sediul sau locul de muncă al asiguratului.

Asigurarea nu se consideră încheiată și nu poate produce efecte juridice, chiar când contractul a fost emis, în cazul în care nu a fost plătită prima de asigurare sau cea dintâi rată a acesteia și nu a fost efectuată inspecția de risc.

La cota de primă de bază se pot aplica majorări sau reduceri, în funcție de anumite împrejurări, acestea fiind prezentate în Anexa nr. 9.

În cazul reînnoirii asigurării pe noi perioade de câte un an, pentru același autovehicul și același asigurat, în anii de asigurare pentru care s-a făcut reînnoirea, cota de primă anuală tehnică în vigoare la data reînnoirii se reduce cu 15%, respectiv 25%, 35%, 40%, corespunzător după caz, unui an, respectiv a doi, trei, patru sau mai mulți ani de asigurare anteriori reînnoirii, consecutivi, pentru care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri în anii anteriori de asigurare, sau dacă despăgubirile plătite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa exclusivă a unor terțe persoane aflate în afara autovehiculului asigurat, identificate și care au încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, valabilă la data producerii evenimentului asigurat.

În cazul solicitării asiguratului de a asigura unele echipamente suplimentare cu care autovehiculul a fost dotat după încheierea asigurării autovehiculului, se va încheia o Anexă la polița de bază, astfel: suma asigurată va cuprinde valoarea echipamentelor suplimentare care se asigură și valoarea manoperei aferente montării acestuia la autovehicul dacă este cazul (dovedită cu acte). Cota de primă este cea care s-a aplicat pentru asigurarea autovehiculului. Perioada de asigurare se derulează de la data întocmirii anexei până la expirarea poliței de bază.

Pentru stabilirea sumei asigurate a bunurilor asigurate, asiguratul trebuie să prezinte documente de proveniență (care indică valoarea acestora), anexându-se la dosarul poliței copii de pe acestea. Valoarea individualizată a fiecărui echipament suplimentar se va preciza în anexă, la poliță.

Denunțarea contractului apare când se constată intenția sau fapta cu consecințe grave sau deosebit de grave conform legislației penale.

În cazul în care asigurarea a fost încheiată pentru o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a bunului, contractul validează doar până la nivelul valorii reale a bunului asigurat, OMNIASIG restituind prima corespunzătoare diferenței dintre suma asigurată și valoarea reală a bunului asigurat.

Dreptul de a ridica pretenții față de OMNIASIG privind achitarea despăgubirii, se stinge în termen de doi ani de la data producerii evenimentului asigurat. Acest lucru poartă denumirea de prescripție.

Tarifele de primă anuale pentru asigurarea auto casco practicate de S.C. OMNIASIG S.A. împreună cu coeficientul valorii rămase (CVR), sunt prezentate în Anexa nr.9.

Franșiza este valoarea fixă sau procent din suma asigurată stabilită prin poliță, care rămâne în sarcina asiguratului și care se scade din despăgubirea datorată pentru fiecare eveniment asigurat. Franșizele aplicate la autovehicule, remorci/ semiremorci și motocicluri sunt redate în Anexa nr. 10.

Metodologiea privind încheierea asigurării facultative de avarii – Auto Casco

Primul lucru ce trebuie realizat pentru subscriere este contactarea potențialilor asigurați sau, după caz, primirea unei solicitări/cereri de ofertă din partea unui intermediar (broker sau agent). Întocmirea poliței de asigurare începe, de regulă, prin completarea unui formular numit: “Cerere chestionar – Raport inspecție de risc”, conform riscurilor solicitate de către potențialul asigurat și acordarea de asistență pentru completarea acestora.

“Cererea chestionar – Raportul inspecției de risc” se completează obligatoriu la încheierea asigurării și face parte integrantă din polița de asigurare, modelul acestui formular fiind prezentat în Anexa nr. 11.

După completarea Cererii-chestionar, reprezentantul OMNIASIG care încheie polița va efectua inspecția de risc a autovehiculului astfel:

– identifică marca, tipul, modelul și culoarea autovehiculului de asigurat, precum și numărul de kilometri afișat la bord;

– verifică pe autovehicul datele de identificare înscrise în cartea de identitate a autovehiculului (nr. identificare și de înmatriculare) și le confruntă cu cele menționate în Cererea – chestionar;

– identifică echipamentul audio-video dacă există (marcă, tip, model etc.) și modificările constructive permanente ale autovehiculului declarate de asigurat în Cererea – chestionar;

– verifică integritatea părților componente ale autovehiculului, existența unor eventuale avarii ale acestora (lovituri, zgârieturi etc.);

– pentru autovehiculele de fabricație străină se efectuează 4 fotografii: două pe o diagonală a autovehiculului, față – spate, astfel încât să cuprindă toate elementele exterioare ale caroseriei și să fie lizibil numărul de circulație, una pentru aparatura audio-video și una pentru seria de șasiu.

Cu ajutorul acestor informații se va completa de către asigurător o Notă de calcul, prezentată în Anexa nr. 12. și care este folosită numai pentru uz intern, urmată de încheierea asigurării.

Valoarea de nou a autovehiculului de fabricație românească se face astfel:

1) pe baza facturii de cumpărare, pentru autovehiculele achiziționate de nou de către asigurat;

2) pe baza listelor de prețuri de comercializare de nou, pentru autovehiculele achiziționate “la mâna a II-a”;

Pentru autovehiculele de fabricație străină valoarea de nou se calculează astfel:

1) pe baza facturilor de comercializare sau a facturilor proforma de leasing, în cazul autovehiculelor achiziționate de nou de către asigurat/contractant de la dealerii din România;

2) pe baza cataloagelor de specialitate, în celelalte cazuri;

3) pentru autovehiculele DAEWOO, pe baza facturilor de nou de la dealerii autorizați din România.

În final, se completează Contractul privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, prezentat în Anexa nr. 13.

Exemplul I: 1. Autovehicul de asigurat: Audi A3, an fabricație 2000.

a) Dacă autoturismul a fost achiziționat de nou, din România, de către asigurat, valoarea de nou la data încheierii asigurării reprezintă prețul cu amănuntul (taxe și TVA incluse) conform facturii de achiziționare. Prețul exprimat în ROL în factură se va transforma într-o valută agreată de părți (USD sau Euro) folosind cursul BNR de la data facturii.

b) Dacă autovehiculul a fost achiziționat “la mâna a II-a” (din România sau din străinătate), valoarea de nou va reprezenta prețul de nou din catalogul SCHWACKE, valoarea cu TVA inclus.

La stabilirea valorii de nou pe baza cataloagelor de specialitate, trebuie să se aibă în vedere confruntarea dotărilor autovehiculului de asigurat cu dotările menționate în catalog pentru modelul ales.

Valoarea reală la data încheierii asigurării se calculează astfel:

– se înmulțește valoarea de nou stabilită conform pct. a) cu un coeficient de valoare rămasă (CVR) stabilit din tabelele tarifului de prime pentru fiecare categorie de autovehicul, în funcție de vechimea acestuia.

Vechimea autovehiculelor reprezintă perioada cuprinsă între data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare ale acestuia, sau, în lipsă, data de 1 ianuarie a anului de fabricație al acestuia și data intrării în vigoare a poliței de asigurare.

Data intrării în vigoare a poliței: 16.03.2005

1a) Se cunoaște data introducerii a acestuia în exploatare, respectiv data primei înmatriculari, care este 11.08.2000.

Vechimea autoturismului este:

11.08.2000 – 10.08.2004 = 4 ani

11.08.2004 – 16.03. 2005 = 7 luni și 6 zile

TOTAL: 4 ani, 7 luni și 6 zile

Pentru calculul valorii reale se va alege coeficientul valorii rămase corespunzător liniei “peste 4 ani – până la 5 ani, inclusiv” (CVR = 0,63) din Anexa nr. 9, Tabelul nr. 1-A.

Valoarea reală la data încheierii asigurării: Prețul autovehiculului*CVR = 14.000 Euro*0.63 = 8.820 Euro

Cota de primă anuală de bază este de 6,7% corespunzător CVR=0,63, iar valoarea primei anuale este de: 6,7%*8.820=591 Euro

1b) Pentru același autoturism, pentru care nu se cunoaște data exactă a introducerii în exploatare de nou.

2000 = 1 an (anul fabricației întreg – se consideră data intrării în exploatare: 1 ianuarie 2000)

2001-2004 = 4 ani

01.01.2005 – 16.03. 2005 = 2 luni și 16 zile

TOTAL: 5 ani, 2 luni, 16 zile

Pentru calculul valorii reale se va alege coeficientul valorii rămase corespunzător liniei “peste 5 ani – până la 6 ani, inclusiv” (CVR = 0,55) din Anexa nr. 9, Tabelul nr. 1-A.

Valoare reală la data încheierii asigurării: Prețul autovehiculului*CVR=14.000 Euro*0.55=7.700Euro

Cota de primă anuală de bază este de 7%, corespunzător CVR=0,55, iar valoarea primei anuale este de: 7%*7.700 = 539Euro

Exemplul II Autovehicul de asigurat: BMW 320, anul de fabricație 2003.

Data intrării în vigoare a poliței: 25.05.2005

Data facturii de cumpărare de nou: 18.10.2003

Vechimea autoturismului este:

18.10.2003 – 17.10.2004 = 1 an

18.10.2004 – 25.05. 2005 = 7 luni și 8 zile

TOTAL: 1 an, 7 luni și 8 zile

Pentru calculul valorii reale se va alege coeficientul valorii rămase corespunzător liniei “peste 1 an – până la 2 ani, inclusiv” (CVR = 0,85) din Anexa nr. 9, Tabelul nr. 1-A.

Valoarea reală la data încheierii asigurării: Prețul autovehiculului*CVR=28.500 Euro*0.85 = 24.225 Euro

Cota de primă anuală de bază este de 5,8% corespunzător CVR=0,85, iar valoarea primei anuale este de: 5,8%*24.225 = 1405 Euro

Deoarece valoarea autoturismului depășește 25.000 Euro, se aplică la cota de primă o majorare de 5% , astfel: 5%*1405 = 70 Euro, rezultând noua cotă de primă de: 1405 + 70 = 1475 Euro.

Plata primei se face integral, și se acordă astfel o reducere de 5%, cota de primă devenind: 5%*1475 = 74 Euro, 1475 – 74 = 1401 Euro.

Autovehiculul este prevăzut cu sistem de alarmă electronic și se aceea prima de asigurare se mai reduce cu 3%, devenind în final: 3%*1401 = 42 Euro, 1401 – 42 = 1359 Euro.

Capitolul 4

Analiza veniturilor din prime și a plăților de despăgubiri la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco) la sucursala Iași a Omniasig S.A.

4.1. Structura și importanța veniturilor și cheltuielilor

Pentru desfășurarea în bune condiții a activității de asigurare și realizarea unui echilibru între venituri și cheltuieli, se impune din partea societăților de asigurare urmărirea încasării ritmice a veniturilor și efectuarea cheltuielilor în concordanță cu prevederile din bugetul de venituri și cheltuieli.

Bugetul de venituri și cheltuieli (BVC) este instrumentul de bază pentru conducerea activității financiare a oricărei societăți comerciale, deoarece acesta asigură echilibrul financiar, constituind totodată și un instrument de decizie, analiză și control.

În BVC se sintetizează în forma valorică veniturile de realizat și sursele de formare a acestora, precum și cheltuielile efectuate, stabilindu-se totodată și profitul de realizat în anul de gestiune și utilizarea judicioasă a lui conform prevederilor din statutul societății. În procesul de elaborare și de execuție a BVC trebuie urmărit sa fie respectate principiile eficienței maxime și echilibrul financiar.

În activitatea de asigurări, BVC se întocmește numai la nivelul societății (care are personalitate juridică), pe baza propunerilor primite de la sucursalele OMNIASIG din teritoriu, care nu au calitatea de personalitate juridică.

Obligația desfășurării activității pe baza de buget de venituri și cheltuieli este prevăzută atât în Statutul societății, precum și în Legea nr.31/1990.

La întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli trebuie avute în vedere și prevederile art. l1 din Legea nr.47/1991, respectiv: ,,societatea de asigurare nu-și poate asuma anual obligații din contracte de asigurare – reasigurare mai mari de 5 ori suma capitalului social vărsat și a rezervelor de capital”.

În BVC se cuprind două mari capitole și anume :

– Venituri – în care se înscriu primele ce se vor încasa din contractarea tuturor asigurărilor practicate de societate (din activitatea de bază) precum și din alte surse cum sunt: din reasigurări, dobânzi bancare, împrumuturi etc. În partea de venituri se înscriu sursele de venituri pe proveniențe, separat din asigurări facultative și asigurări obligatorii.

– Cheltuieli – se înscriu plățile de despăgubiri și sume asigurate, precum și cheltuieli legate de administrarea asigurărilor. Cheltuielile de constituire și administrare a fondului de asigurare sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli maximum 40 % față de volumul total de venituri din asigurările facultative..

La fundamentarea propunerilor de plan se întocmesc fișe de calcul, avându-se în vedere unele criterii cum sunt : potențialul asigurabil, prima medie realizată pe un contract în anii anteriori și în anul în curs, suma medie asigurată, gradul de cuprindere în asigurare, concurența de pe piața asigurărilor ș.a.

După aprobarea BVC la nivelul societății, sarcinile de plan de venituri se transmit în teritoriu la sucursale. În teritoriu se transmite sarcina anuală de plan de venituri, cu repartizarea pe trimestre, acestea fiind sarcini minime de realizat. Repartizarea planului de venituri pe agenții OMNIASIG și pe organe de încasare se face se către sucursalele OMNIASIG din teritoriu. Pe măsura încasării primelor de asigurare, pe feluri de asigurări, ele se evidențiază în contabilitate, iar în final se oglindesc în bilanțul contabil. Pentru planul de cheltuieli sunt stabilite plafoane maxime de cheltuieli pe categorii de cheltuieli.

Pe baza sistemului informațional constituit la nivelul fiecărei verigi din teritoriu, se urmărește realizarea planului de venituri și cheltuieli comunicându-se lunar și trimestrial la Centrala Societății OMNIASIG modul de îndeplinire a sarcinilor de plan.

Datele necesare pentru urmărirea încasării veniturilor se extrag din evidența contabilă și din calculatoarele ce există la nivelul sucursalei (programul de operare INSIS) OMNIASIG Iași.

În baza programelor din calculator se poate urmări pe organe de încasare :

– modul de încasare a ratelor exigibile pentru fiecare poliță în parte, reînnoirea asigurărilor ce expiră și contractările de noi asigurări, pe feluri de asigurări;

– se pot culege din calculator plățile de despăgubiri și sume asigurate ce s-au efectuat plus rezerva de daune dacă a fost achitată sau a rămas de plată.

Veniturile realizate de o societate de asigurare apar, în principal, sub forma primelor de asigurare. Cu toate acestea, deoarece pe lângă primele de asigurare mai pot fi realizate și alte venituri, este necesar gruparea acestora după proveniență.

Astfel, la o societate de asigurări care practică atât asigurările prin efectul legii, cât și asigurările facultative ,veniturile se prezintă după cum urmează:

Venituri realizate sub forma primelor de asigurare:

prime aferente asigurărilor prin efectul legii;

prime provenite de la asigurări facultative după cum urmează:

b1) prime încasate din asigurările facultative de bunuri: asigurările de animale, culturi agricole și rodul viilor, prime încasate din asigurările gospodăriile populației, asigurările de clădiri, alte construcții și ale conținutului acestora, prime încasate la asigurările pentru cazurile de avarii ale autovehiculelor, cu valabilitate în România și în afara țării, asigurările construcțiilor – montajului și a răspunderii constructorului, asigurările navelor și asigurările de transport (separat pentru transportul intern și cel extern).

b2) prime încasate din asigurările facultative de persoane:

prime încasate la asigurările de viață;

prime încasate la asigurările de accidente.

b3) prime încasate din asigurările facultative de răspundere civilă:

prime încasate din asigurările de răspundere civilă auto, cu valabilitate în România;

prime încasate din asigurarile de răspundere civilă auto, cu valabilitate în afara teritoriului României;

prime încasate din asigurările de răspundere civilă legală.

venituri din asigurări si reasigurări în valută.

Societățile de asigurări mai pot realiza, pe lângă primele de asigurare, venituri din alte surse, cum sunt:

– dobânzi încasate de la bănci;

– venituri realizate din întreținerea unei părți de capital, din rezervele de capital și rezervele tehnice și titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare;

– sume încasate din regrese;

– diverse alte venituri.

Determinarea veniturilor provenite din primele de asigurare se face în mod diferit, după forma de realizare a asigurării (asigurări obligatorii și facultative):

A. Veniturile din prime aferente asigurărilor prin efectul legii (obligatorii) se estimează în funcție de datele oferite de organele financiare teritoriale, de informațiile proprii ale societății de asigurare acreditată, prin lege, să administreze asigurările de această natură, de încasările efective de prime în perioada scursă din anul de referință, de datele preliminate pentru perioada rămasă până la finele anului. Veniturile astfel estimate, se corectează în funcție de evoluția obiectului asigurărilor obligatorii. (clădiri de natura locuințelor, autoturisme etc.).

B. Veniturile din prime aferente asigurărilor facultative se pot estima în funcție de o serie de indicatori, cum sunt:

– gradul de cuprindere în asigurarea facultativă a bunurilor și persoanelor, după caz, realizat în anul în curs și preliminat, în funcție de potențialul asigurabil, de rețeaua de unități sau agenții, de numărul personalului angrenat în achiziționarea asigurărilor și de intensitatea concurenței;

– volumul primelor de asigurare pe anul în curs, în plan teritorial, pe categorii de asigurări facultative și ținând seama de masa bunurilor asigurate și asigurabile;

– specificul local și teritorial privind preferințele unor categorii ale populației pentru anumite asigurări și chiar pentru anumite societăți de asigurare care acționează în zonă;

– valoarea primelor de asigurare scadente încasate în anul respectiv și a celor neîncasate la scadență, la asigurările de viață.

C. Veniturile din prime la asigurările de viață se estimează în funcție de valoarea cumulată a sumelor asigurate la asigurări active, la începutul anului, de valoarea intrărilor de asigurări, deci de sume asigurate pe parcursul anului, sume reactive și transferuri. Din suma cumulată obținută se scad ieșirile (de sume asigurate la asigurări expirate la răscumpărări, decese, amortizări, transferuri predate, transformări de asigurări și scutiri de plată a primelor de asigurare) și se obține valoarea încasărilor de prime realizabile în perioada respectivă.

În totalul cheltuielilor efectuate de o societate de asigurări ponderea cea mai mare o dețin cheltuielile cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate:

A. Cheltuielile pentru plata despăgubirilor sunt întâlnite sub următoarele forme:

– despăgubiri privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto;

– despăgubiri privind asigurările facultative de bunuri;

– despăgubiri privind asigurările facultative de răspundere civilă.

B. Cheltuielile cu plata sumelor asigurate se referă la asigurările de persoane și se concretizează în:

– plăți de sume asigurate privind asigurările facultative de accidente;

– plăți de sume asigurate (pentru decese, invaliditate, amortizări și pentru asigurările de viață expirate), sume asigurate reduse și sume de răscumpărare la asigurările facultative de viață.

Orice societate de asigurare are printre obiectivele sale principale și acela de a obține venituri, respectiv încasări din prime cât mai mari. Aceste venituri vor fi cu atât mai mari cu cât volumul de prime va fi stabilit la un nivel corespunzător. Profitul asigurătorului depinde, în mare primă, de volumul de prime. Ideal este ca societatea să înregistreze o creștere reală, care să rezulte din subscrierea de noi afaceri și nu din creșterile de primă sau sub influiența inflației.

4.2. Analiza veniturilor din prime la cele două forme de asigurări auto studiate

În cele ce urmează se va analiza evoluția realizării veniturilor în perioada 2002 – 2004 la Sucursala OMNIASIG Iași.

Tabel nr. 4.1. Venituri din plasamente ale SC OMNIASIG SA Iași

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Fig. 4.1. Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. Iași – 2002

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Observăm că cea mai mare pondere o au veniturile din active cedate, care cresc în anul 2003 cu 1.473.020 lei față de anul 2002, și în anul 2004 cu 2.055.874 lei față de anul 2003.

În ceea ce privește ponderea veniturilor din active cedate în totalul veniturilor încasate, acesta este în 2002 de 47%, în 2003 de 44% iar în 2004 tot de 44%, observându-se astfel o scădere a ponderei în 2003 față de 2002, valoarea acesteia în 2004 fiind aceeași cu cea din anul precedent. O cotă foarte scăzută înregistrează veniturile din titluri de plasament (1%) și veniturile din dobâzi (2%).

Fig. 4.2. Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. Iași – 2003

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

În comparație cu anul precedent, se observă o creștere a veniturilor din plasamente cu 1%, a veniturilor din active cedate (3%), a veniturilor din sconturi primite (1%) și a veniturilor din participații dividende primite (1%), dobânda rămânând neschimbată.

Fig. 4.3 Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. Iași – 2004

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

În anul 2004 veniturile din sconturi primite au înregistrat o creștere cu 1% față de anul precedent restul veniturilor menținându-se la aceeași valoare.

Tabel nr. 4.2. Venituri tehnice, nete de reasigurare ale societății

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Fig. 4.4. Venituri tehnice, nete de reasigurare ale Omniasig S.A.

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Se observă din Tabelul nr. 4.2. că veniturile tehnice cresc de la an la an cu aproximativ 20%.

Tabel nr. 4.3. Venituri netehnice ale societății

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Fig. 4.5. Evoluția veniturilor nete ale Omniasig S.A.

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Din Tabelul nr. 4.3. rezultă o creștere a veniturilor netehnice ale societății, cu aproximativ 15% în fiecare an.

În cadrul SC OMNIASIG SA IAȘI își desfășoară activitatea două societăți de leasing cu care societatea analizată se află în relații de parteneriat și anume: TBI Leasing SA și Daewoo Automobile România SA. Aceste două departamente au ca obiect de activitate vânzarea de bunuri în regim de leasing, punctul comun al acestor două cu SC OMNIASIG SA constituindu-l contractele de asigurare pentru fiecare bun vândut. Un alt venit în afara primelor brute încasate din asigurarea bunurilor vândute de către cele două societăți de leasing îl constituie plata către SC OMNIASIG SA a unei taxe de management pentru analiza dosarelor de leasing precum și plata chiriilor pentru amplasarea celor două compartimente.

Venituri din prime brute încasate ale SC OMNIASIG SA Iași în perioada 2002 – 2004

Dintre veniturile realizate de SC OMNIASIG SA Iași cea mai mare pondere o dețin veniturile din încasarea primelor de asigurare. În cele ce urmează vom analiza evoluția încasărilor de prime brute la SC OMNIASIG SA IAȘI în perioada 2002 – 2004.

Tabel nr. 4.4. Venituri din prime brute încasate la SC OMNIASIG SA Iași în perioada

2002 – 2004

lei

Sursa: Modulul de rapoarte INSIS – Sistemul de operare INSIS al SC OMNIASIG SA Iași „Anuarul companiei SC OMNIASIG SA”

Se observă din totalul primelor brute încasate în fiecare an de SC OMNIASIG SA Iași faptul ca acestea au înregistrat o creștere, dublâdu-se, chiar triplându-se de la an la an. Cea mai mare creștere s-a înregistrat la Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Auto și la Asigurarea Auto Casco, astfel că la RCA veniturile din prime au crescut în anul 2003 față de anul 2002 cu 17.911.538.714 lei (au crescut de aproape trei ori), iar în anul 2004 veniturile din prime au crescut față de anul 2003 de aproximativ două ori, crescând cu 26.221.075.304 lei. La Asigurarea Auto Casco în anul 2003 veniturile din prime brute cresc față de anul 2002 de 2,5 ori ( au crescut cu 10.817.168.527 lei ), același lucru se întamplă și în anul 2004, înregistrându-se o creștere a veniturilor din primele brute încasate tot de aproximativ 2,5 ori față de anul 2003, crescând cu 24.620.008.987 lei. În ceea ce privește ponderea în totalul primelor brute încasate, cea mai mare valoare se înregistrează în cazul RCA, aceasta deținând în anul 2002 valoarea de 43,6% din totalul primelor, iar în anul 2003 și 2004 se înregistreză valoarea de 44,78%, respectiv 43,4%. Se observă faptul că în anul 2003 ponderea crește față de anul 2002, iar în 2004 se înregistrează o scădere a acesteia în totalul primelor brute încasate. Următoarea asigurare este Asigurarea Auto Casco care în anul 2002 are o pondere în totalul primelor brute încasate de 31,62%, iar în 2003 ponderea scade la 29,03% și în 2004 ponderea Asigurărilor Casco crește simțitor la 34,2%.

Ponderea veniturilor din asigurările auto în totalul asigurărilor este de 80 % în 2002, 81 % în anul următor și de 85 % în 2004.

Acest lucru se datorează unei bune politici de marketing și a extinderii rețelei teritoriale a agențiilor și a punctelor de lucru (agențiile din: Pașcani, Tg. Frumos, Hârlău și Podu Iloaiei), precum și datorită creșterii numărului de agenți și instruirea acestora. În afara acestor agenții, OMNIASIG a deschis în baza unor convenții puncte de lucru în incinta celor mai importante centre comerciale ieșene: Iulius Mall, Hala Centrală, Magazinul Universal Moldova, Metro Cash & Carry, etc, dar și în incinta celor mai importante service-uri auto.

S-a dovedit deosebit de profitabilă colaborarea cu cei mai importanți dealeri auto de pe piața locală: Comat SA – dealer Daewoo, Gold & Platin, Tester Group, Sandra Automobile.

OMNIASIG a încheiat contracte de colaborare cu cele mai importante filiale ale băncilor din România în scopul vânzării contractelor de asigurări pentru creditele acordate de aceste bănci: BRD Group Societe General, BCR Leasing SA, Finansbank, Raiffeisen Bank, Romexterra, RIB (Romanian International Bank), Emporiki Bank (fosta bancă a Greciei). Prin intermediul acestor bănci OMNIASIG încheie asigurări de accidente la creditele acordate persoanelor fizice și juridice.

Există contracte și cu firme de brockeraj prin intermediul cărora Omniasig încheie toate tipurile de asigurări. Diferența dintre aceste firme și agenții colaboratori este aceea că, beneficiază de un comision mai mare, negociat la nivel de Centrală. Putem aminti dintre firmele de brockeraj următoarele: Computer LB SRL, BCS Brocker SRL, Rako Media Grup SRL, Burțilă & CO Electron M Bit.

Creșterea încasărilor la Asigurările medicale pentru călătorii în străinătate ( Standard, Perfect, Frequent, Țări limitrofe) are la bază contractele încheiate cu SC OMNIASIG SA Iași cu 9 Agenții de turism din Iași și din localitățile județului.

Tabelul nr. 4.5. Totalul primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. Iași pentru Asigurarea de Răspundere Civilă Auto

lei

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Fig. 4.6. Evoluția primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. Iași pentru RCA

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Veniturile din prime de asigurări de răspundere civilă înregistrează o creștere în fiecare an cu 17.911.538.714 lei în anul 2003 față de anul 2002 și 26.221.075.304 lei în anul 2004 față de 2003.

În campaniile RCA nivelul încasărilor a crescut de 12,6 ori față de celelalte luni ale anului, OMNIASIG colaborând pe plan local cu instituții de stat și private în baza unor contracte. Aceste mari instituții sunt: Automobil Clubul Român, Poșta Română, Direcția Regională Vamală Iași, SC Autobuzul SA și RATEP SA. Prin intermediul ultimelor două, OMNIASIG beneficiază de reclamă gratuită, toate autovehiculele mijloace de transport în comun purtând înscrisurile, în exterior, ale societății analizate. Creșterea nivelului încasărilor s-a mai datorat și campaniilor promoționale lansate în lunile decembrie și mai ale anilor 2002 – 2004, campanii ce au avut premii substanțiale în bani și obiecte. Astfel, campania promoțională din anul 2002 a avut ca slogan „Sigur, cu OMNIASIG” și a avut ca premiu principal un apartament cu 2 camere în județul unde câștigătorul își are domiciliul stabil.

Campania promoțională din iarna anului 2003 a avut ca slogan „Cu OMNIASIG ești Asigurat și….Bogat” și a avut marele premiu în valoare de 1 miliard lei. Cea de-a doua campanie promțională din luna mai a anului 2003 a avut ca premiu un autoturism marca Mercedes clasa E iar în decembrie 2004 campania RCA a avut ca slogan „ OMNIASIG, partenerul tău de succes”, având ca premiu 2 miliarde lei.

OMNIASIG a „legat parteneriate” și cu marile magazine care comercializează produse electronice și electrocasnice cum ar fi ALTEX, EMI s.a., societatea de asigurări asigurând bunurile vândute de aceste magazine împotriva incendiului, furtului, distrugerii, etc.

Analiza veniturilor din prime la asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

Tabelul nr. 4.10. Totalul primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. Iași pentru Asigurarea Autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

lei

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Fig. 4.7. Evoluția primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. Iași pentru asigurarea

Auto Casco

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Se observă din Tabelul 4.10. că totalul primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. Iași cresc de la an la an, astfel: în anul 2003 veniturile din prime brute cresc față de anul 2002 de 2,5 ori ( au crescut cu 10.817.168.527 lei ), același lucru se întamplă și în anul 2004, înregistrându-se o creștere a veniturilor din primele brute încasate tot de aproximativ 2,5 ori față de anul 2003, crescând cu 24.620.008.987 lei.

Veniturile încasate din prime la asigurarea auto casco cresc în fiecare an datorită unei bune politici de marketing implementată de Omniasig SA Iași prin promovarea asigurărilor auto și datorită creșterii numărului de agenții teritoriale și a agenților de asigurare, numărul acestora din urmă crescând simțitor în ultimii ani deoarece Omniasig îi motivează prin acordarea unor comisioane pentru asigurările încheiate, astfel: pentru încheierea unei asigurări RCA, un agent de asigurare are un comision de 7%, iar pentru asigurarea CASCO, comisionul pe care îl primește este de 9% pentru fiecare contract încheiat. Omniasig își stimulează agenții de asigurare și printr-un program de lucru flexibil, dar și prin acordare unor premii.

Veniturile din primele încasate de Omniasig S.A. din Asigurarea Auto Casco cresc și datorită faptului că societatea colaborează cu diferiți dealeri auto și a încheiat contracte cu unităti finanțatoare (societăți de leasing, bănci, societăți ce acordă credite) care vor să aibă garanția că își pot recupera creditele în orice împrejurări.

4.3. Analiza cheltuielilor cu plata despăgubirilor

4.3.1.Tehnica lichidării daunelor la cele două forme de asigurări studiate, la sucursala Omniasig S.A. Iași

Având în vedere că asigurătorii încasează prime de asigurare de la asigurați pentru riscurile suportate, potrivit condițiilor de asigurare, aceștia au obligația să achite asiguraților contravaloarea pagubelor suferite, în cazul producerii evenimentului asigurat.

În totalul cheltuielilor efectuate de o societate de asigurări ponderea o dețin cheltuielile cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate.

Determinarea volumului cheltuielilor ce se înscrie în buget se realizează în mod diferit, după cum este vorba de cheltuieli pentru plata despăgubirilor și a sumelor asigurate și de cheltuieli privind constituirea și administrarea fondului de asigurări.

Propunerile privind cheltuielile cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate se determină ținându-se cont de media volumului acestora în ultimii 5 ani, precum și de plățile preliminate pentru anul care expiră.

Despăgubirile preliminate pentru anul care expiră se stabilesc luând în calcul cheltuielile efective până la sfârșitul lunii anterioare datei elaborării bugetului, despăgubirile estimate a se înregistra drept cheltuială pentru daunele produse până la aceeași dată, dar încă neachitate, despăgubiri aferente daunelor ce probabil se vor mai produce până la sfârșitul anului indiferent dacă o parte din aceste despăgubiri se vor plăti efectiv anul următor.

La partea de cheltuieli se înregistrează atât cheltuielile efective făcute cu plata daunelor, cât și cheltuielile cu rezerva tehnică de daune, care potrivit Legii nr.47/1991 nu pot fi mai mici de 40 % din diferența dintre primele încasate și daunele plătite la asigurările și reasigurările cu valabilitate în cursul anului.

Rezervele de daune se constituie în baza estimărilor, a datelor statistice sau a calculelor privind plățile de efectuat în viitor.

În contabilitate, cheltuielile cu plata despăgubirilor se evidențiază în mod corespunzător ca și veniturile, pe conturi contabile sintetice și analitice, astfel ca, la sfârșitul anului de gestiune, raportând plățile față de volumul veniturilor (primelor) încasate din asigurări se determină rata daunei și respectiv se stabilește dacă asigurarea a fost sau nu rentabilă.

Viziunea Omniasg asupra daunelor este aceea că fiecare daună reprezintă un client, o persoană reală având nevoi concrete, tangibile.

Lucrările de constatare, evaluare a pagubelor și plata despăgubirilor se realizează potrivit competențelor acordate de Centrala OMNIASIG prin intermediul sucursalelor și agențiilor OMNIASIG.

Pentru îndeplinirea acestor obligații sucursalele și agențiile OMNIASIG au următoarele atribuții:

– organizează și efectuează constatarea producerii daunelor, verificarea constatărilor efectuate de alte organe și evaluarea pagubelor;

– înregistrează înștiințările de daune făcute de asigurați sau de păgubiți cu privire la producerea evenimentelor;

– verifică realitatea evenimentelor asigurate și sinceritatea actelor întocmite;

– rezolvă în termenul stabilit de instrucțiuni cazurile de pagube avizate de plată a despăgubirilor cuvenite;

– conduc o evidență a daunelor avizate și plătite precum și a rezervelor de daune constituite.

Înainte de a se proceda la efectuarea constatării daunelor și a întocmirii procesului verbal de constatare, organele abilitate vor verifica dacă:

– asiguratul posedă o poliță încheiată la OMNIASIG în vigoare la data daunei;

– dacă evenimentul reclamat constituie un risc asigurat acoperit prin polită;

– ratele de primă au fost achitate la scadențele stabilite prin polită;

– suma asigurată a fost stabilită corect, respectiv dacă a fost în cazul unei plăți anterioare de daune și dacă a achitat prima pentru reîntregirea sumei asigurate.

Avizarea scrisă de daună se înregistrează la OMNIASIG la data depunerii, pentru care asiguratul primește o dovadă – cu numărul și data depunerii avizării daunei.

Avizarea daunei se predă la compartimentul de daune unde se înregistrează în registrul de daune pe simboluri și pe feluri de asigurări. Registrul de daune cuprinde următoarele date : numărul curent, data înregistrării daunei, numărul dosarului de daună, denumirea asiguratului, felul asigurării încheiate, numărul poliței de asigurare, perioada de valabilitate a poliței, rezerva de daune nou creată ce reprezintă estimarea despăgubirii, suma plătită, documentul de plată, rezerva de daune eliberată, rezerva de daune rămasă de plată, data predării dosarului de daune la contabilitate pentru plată și observații.

După întocmirea daunei în registrul de daune se deschide un dosar de daună – numerotat consecutiv, în baza registrului de daune, după care urmează să se întocmească procesul verbal de constatare a daunei. În cazurile în care avizarea daunei sau cu ocazia constatării daunei rezultă ca paguba s-a produs din cauze necuprinse în asigurare, se întocmește numai procesul verbal nu și actul de evaluare și stabilire a despăgubirii, comunicându-se despre aceasta asiguratului.

Întocmirea procesului verbal de constatare a daunei se face în prezența asiguratului sau a reprezentantului acestuia, cu participarea și a unor martori sau altor organe competente.

Procesul verbal se completează cu toate datele necesare potrivit titulaturii acestuia acordându-se o deosebită atenție unor date cum sunt :

– descrierea soluției tehnice adoptate (daunei totale sau parțiale) specificându-se în procesul verbal numai bunurile avariate sau distruse ca urmare a evenimentului asigurat;

– descrierea exactă a avariei și a soluției tehnice;

– stabilirea corectă a gradului de uzură, depreciere și a eventualelor resturi recuperabile.

De asemenea, în procesul verbal de constatare se va înscrie suma constituită ca rezervă de plată a despăgubirilor, care apoi se va înregistra și în registrul de daune și în calculator, potrivit programului stabilit în acest scop (INSIS).

Actele întocmite la constatarea daunelor se semnează de către toți participanții care iau parte la întocmirea lor. Eventualele modificări survenite în aceste acte trebuie certificate, sub semnătura acelorași persoane care le-au semnat. La constatarea daunelor sau lucrări de reconstatare a bunurilor avariate se vor efectua și fotografii cu bunurile avariate.

În cazul nerespectării termenului de avizare a daunelor, asigurătorul este îndreptătit să refuze plata despăgubirilor cuvenite, dacă din acest motiv nu s-a putut determina cauza, întinderea pagubei și a împrejurimilor producerii evenimentului asigurat. Directorii sucursalelor OMNIASIG au competența de a aproba, de la caz la caz, plata despăgubirilor chiar dacă asiguratul nu a făcut înștiințarea scrisă în termen, în cazul în care cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat precum și cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosarul depus de asigurat.

In astfel de situații, stabilirea mărimii și cuantumul despăgubirii se va face în baza: datelor consemnate în actele organelor de poliție, declarații ale asiguratului si a martorilor și altor dovezi prezentate cu propriile constatări ale inspectorului de daune rezultate în urma examinării reparațiilor efectuate bunurilor. Și în aceste cazuri, se va întocmi proces verbal, în care se vor consemna toate datele necesare care au stat la baza acestei aprobări, iar procesul verbal va fi semnat de toate persoanele care au luat parte la întocmirea lui.

Evaluarea finală a pagubelor se va face după ce se verifica :

– concordanța dintre suma asigurată din poliță și despăgubirea cuvenită în caz de daună totală;

– modul de stabilire a valorii din nou și a uzurii;

– documentația privind cheltuielile pentru evitarea sau eliminarea pagubelor;

– cheltuielile de înlăturare a resturilor, molozului, etc. de curățire a locului și de proiectare, în măsura în care aceste cheltuieli au fost menționate în polițe și s-au încasat prime de asigurare pentru aceste cheltuieli;

– gradul de distrugere și depreciere și dacă dauna este totală sau parțială, funcție de care se va face și calculul despăgubirii.

In actul de evaluare a pagubei și stabilire a despăgubirii, se trec numai bunurile distruse, avariate, sau dispărute care fac obiectul asigurării, menționate în procesul verbal de constatare și în anexele acestuia.

În cazurile în care asigurarea s-a încheiat pentru sume asigurate inferioare valorii bunurilor, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în poliță și valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat.

La stabilirea despăgubirii se are în vedere că :

– despăgubirile nu pot depăși sumele asigurate menționate în polița de asigurare, valoarea bunurilor din momentul producerii riscului asigurat sau valoarea pagubei;

– după evaluarea daunei ce se face printr-un act de evaluare, se întocmește de către inspector un Referat de plată, care se supune apoi vizei controlului preventiv din partea serviciului de contabilitate și aprobării directorului. Plata despăgubirii se face numai după aprobarea dată de director prin mai multe modalități: casieria OMNIASIG, prin virament (ordin de plată) în contul asiguratului sau direct către service-ul auto care realizează reparația autovehiculului.

În cazul plăților de despăgubire pentru bunuri gajate băncilor, în caz de daună totală, despăgubirea se plătește în limita creditului rămas de restituit, direct băncii creditoare, iar diferența se plătește asiguratului. Despre aceste plăți pentru bunuri gajate băncii se face cunoscut în scris și asiguraților în cauză.

După fiecare daună plătită, la asigurarea auto casco suma asigurată se micșorează pentru restul perioadei asigurate, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continând pentru suma rămasă, fără modificarea primei.

Reîntregirea sumei asigurate după producerea daunelor la asigurarea auto casco. După fiecare pagubă, suma asigurată se micșorează, pentru restul perioadei de asigurare cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca aceasta să afecteze prima de asigurare stabilită.

După efectuarea reparației, la cererea Asiguratului, suma rămasă poate fi adusă la valoarea inițială în două moduri:

– prin plata diferenței de primă corespunzătoare și emiterea unui Act adițional (anexă la poliță), perioada de asigurare fiind de la data emiterii anexei până la expirarea poliței de bază

– prin reținerea diferenței de primă din valoarea despăgubirii, pe referatul de plată. Perioada de asigurare este de la data lichidării dosarului de daună până la data expirării poliței de bază.

Asiguratul poate decide asupra variantei în care se va efectua reîntregirea sumei asigurate, prin completarea unei Cereri – chestionar de asigurare și depunerea ei la inspectorul de asigurare când optează pentru varianta 1 sau prin depunerea unei cereri în scris la dosarul de daună atunci când optează pentru varianta 2.

Pentru polițele cesionate, reîntregirea sumei asigurate în caz de daună este obligatorie.

În limitele despăgubirilor plătite, OMNIASIG este subrogată în drepturile asiguraților sau beneficiarilor asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubelor.

Ca urmare, după ce despăgubirea se plătește, se introduce acțiune de regres împotriva persoanelor din culpa cărora s-a produs ori mărit paguba (în afară de asigurat și prepușii săi).

Dacă un asigurat renunță la drepturile sale de despăgubire față de terții răspunzători (face o tranzacție de descărcare), despăgubirea ce s-ar cuveni asiguratului se va reduce în mod corespunzător cu prejudiciul rezultat din aceasta, pentru dreptul de regres.

Exemplu 1: Un autoturism Dacia Solenza, este asigurat prin încheierea unei polițe RCA. Din Anexa nr.5, conform capacității cilindrice de 1390 cm3, rezultă faptul că prima de asigurare este de 1.512.000 lei.

În urma unui accident soldat cu pagube materiale, după efectuarea constatărilor, pagubele se ridică la suma de 1150 Euro.

După ce asigurătorul plătește despăgubirea suma asigurată nu se micșorează cu suma plătită pentru pagubă.

Exemplu 2: Proprietarul unui autovehicul Toyota Corola are încheiată o asigurare Auto Casco pe o perioadă de 1 an, suma asigurată fiind de 12.320 Euro iar prima de asigurarea anuală de 764 Euro.

În urma unui accident de circulație, după evaluarea finală a pagubelor, se constată faptul că acestea se ridică la suma de 4150 Euro.

După plata valorii pagubelor de către asigurător, suma asigurată se micșorează pentru restul perioadei de asigurare cu suma cuvenită drept despăgubire, acesta fiind de : 12320 – 4150 = 8170 Euro.

4.3.2. Analiza plăților de despăgubiri la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și asigurarea auto casco

Cheltuieli cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate la SC OMNIASIG SA Iași în perioada

2002 – 2004

În BVC întocmit de societate un rol important îl ocupă și cheltuielile prevăzute pentru plata despăgubirilor și sumelor asigurate. Pentru păstrarea unui echilibru financiar între încasări și plăți, societățile de asigurare sunt obligate prin lege să prevadă plăți și rezerve importante de daune, iar în unele situații se procedează și la încheierea unor contracte de reasigurare, cu societăți specializate în acest domeniu. Astfel, la plata despăgubirilor participă și reasigurătorii, într-o anumită cotă, potrivit clauzelor prevăzute în contractele de reasigurare.

Cheltuielile la S.C. OMNIASIG S.A. Iași pot fi împărțite în mai multe categorii: cheltuieli cu plata daunelor și a sumelor asigurate, cheltuieli administrative, cheltuieli cu plasamentele societății, cheltuieli nete de reasigurare. Acestea vor fi reprezentate sub forma tabelelor nr. 4.6., 4.7., 4.8.

Tabel nr. 4.6. Cheltuieli de administrare ale S.C. Omniasig S.A. Iași

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Cheltuielile de administrare sunt legate de: amenajarea noilor agenții, a punctelor de lucru, modernizarea actualelor sedii ale SC OMNIASIG SA IAȘI, cheltuieli cu consumul de energie electrică și termică, achiziționarea de materiale consumabile (hârtie xerox, întreținerea sistemelor de operare, întreținerea aparaturii electronice, a mobilierului, etc.). Mai sunt incluse aici și cheltuielile cu chiriile, cheltuielile de protocol, plata diurnelor, decontarea cheltuielilor cu combustibilii la autoturismle de serviciu ale angajaților sucursalei, întreținerea acestora, cheltuieli cu plata facturilor telefonice, cheltuieli legate de marketing și publicitate, participarea la târguri și expoziții auto, târguri de job-uri, etc.

Din Tabelul nr. 4.6 se observa faptul că cele mai mari cheltuieli sunt se înregistrează la salarii și la utilități. Cheltuielile cu salariile cresc de la an la an, astfel: în anul 2003 cheltuielile cu salariile cresc cu 473.151 lei față de 2003 iar în 2004 acestea cresc cu 1.781.394 lei față de 2003. În ceea ce privesc cheltuielile cu utilități, și acestea cresc de-a lungul celor 3 ani analizați cu 1.764.557 lei în 2003 și cu 3.945.209 lei în 2004.

Cele mai mici cheltuieli se înregistrează pentru plata telefoanelor, acasta crescând în anul 2003 cu 76% și în 2004 cu 60%.

Tabel nr. 4.7. Cheltuieli cu plasamente

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A

În ceea ce privesc cheltuielile cu plasamentele, cea mai mare pondere se înregistrează la cele cu active cedate acestea crescând în 2003 cu 35% și în 2004 cu 33%.

Tabel nr. 4.8. Cheltuieli nete de reasigurare

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A

La cheltuielile nete de reasigurare cea mai mare pondere o au cele cu contribuția la fondul de protejare al asiguraților, acestea crescând în anul 2003 cu 9% și în 2004 cu 12%.

Tabel nr. 4.9. Despăgubiri acordate de SC OMNIASIG SA Iași în perioada 2002-2004

lei

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A

Fig. 4.8. Evoluția despăgubirilor acordate de S.C Omniasig S.A. Iași în perioada 2002-2004

Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.

Din datele ce s-au extras din evidența contabilă rezultă că plățile au avut o evoluție așa cum s-a redat în Tabelul nr. 4.9. care, raportate la veniturile realizate din asigurările auto au condus la realizarea unei rate a daunei în general bună, însă superioară tuturor celorlalte tipuri de polițe, menținându-se ridicată atât la majoritatea sucursalelor cât și pe ansamblul societatii.

Cele mai multe daune s-au înregistrat la produsele RCA și CASCO. Aici s-au înregistrat, de altfel, și cele mai mari încasări de-a lungul acestei perioade, iar gradul de risc la care se expun autovehiculele este mult mai ridicat în comparație cu celelalte clase de bunuri asigurate. De asemenea, s-a înregistrat, în ultimii ani o creștere foarte mare a numărului de autovehicule, fapt ce a dus la aglomerarea și îngreunarea traficului rutier, implicit la creșterea numărului de evenimente rutiere înregistrate pe raza județului Iași.

În anul 2002 cea mai mare pondere în totalul despăgubirilor acordate o dețin asigurările auto RCA și CASCO, de 53,79 %, respectiv 27,8 %. În anul 2003 cuantumul despăgubirilor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a crescut cu 4.845.468.227 lei față de anul precedent, ceea ce reprezintă o creștere cu 70 %. Însă, în anul 2003 ponderea despăgubirilor privind asigurarea RCA în totalul despăgubirilor acordate de sucursala analizată a scăzut cu 2,03 % față de anul anterior.

Despăgubirile privind asigurarea auto casco au crescut în 2003 față de anul 2002 cu 4.602.377.691 lei ceea ce reprezintă o creștere de peste două ori, ponderea în totalul despăgubirilor acordate pentru anul 2003 crescând la 35,98 % față de 27,8 % cât s-a înregistrat în 2002.

În 2004 cheltuielile cu plata despăgubirilor asigurărilor CASCO și RCA au continuat să crească, de peste două ori față de anul precedent, având o pondere de 41,79 %, respectiv de 51,1 % în totalul despăgubirilor.

Se observă ca ponderea asigurărilor auto în totalul despăgubirilor acordate de Omniasig S.A. este de 82 % în anul 2002, 89 % în anul următor și de 93 % în 2004.

Cel mai scăzut grad de risc îl prezintă imobilele și conținutul acestora, astfel că în cazul asigurărilor de locuințe (Garant) și al celor de bunuri (Property) s-a înregistrat în această perioadă o rată a daunei foarte scăzută astfel, la asigurarea de locuințe în 2003 nu s-au acordat despăgubiri, în 2004 valoarea acestora este cu 18.721.979 lei mai mare decât în 2003. La asigurarea Property în 2003 s-a înregistrat o creștere a despăgubirilor cu 46.865.000 lei fața de anul precedent iar în 2004 valoarea acestora a crescut cu 60 % ajungând la 77.849.214 lei. Ponderea asigurărilor Garant și Property în totalul despăgubirilor este foarte mică, în toți cei trei ani analizați ea fiind sub 1 %. Acest lucru se datorează în primul rând asiguraților care iau măsuri tot mai multe pentru prevenirea și limitarea daunelor.

Capitolul 5

Eficiența asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto și asigurărilor de autovehicule pentru avarii (auto casco) la sucursala Omniasig S.A. Iași

5.1.Conceptul de eficiență în activitatea de asigurare și indicatorii de exprimare

Orice activitate economică, socială, financiară, de asigurări, reasigurări, trebuie examinată prin prisma eficienței, a rezultatelor economico-financiare și sociale care se obțin. În același timp, eficiența se examinează în strânsă legătură cu necesitatea și utilitatea socială a activității de asigurări și reasigurări.

Termenul de eficiență provine din limba latină, de la verbul „efficiere”, care avea înțelesul de a îndeplini, a rezulta. Altfel spus, eficiența este măsura în care s-a realizat efectul propus.

Sub aspectul economic, asigurările constituie în esență o prestare de servicii de către societățile de asigurări și reasigurări pentru populație și agenții economici.

Eficiența economico-socială a asigurărilor este o formă a eficienței economico-sociale și exprimă raportul dintre rezultatele optime obținute din activitatea de asigurare și cheltuielile determinate de refacerea bunurilor distruse și de plata sumelor asigurate, respectiv rezultatele financiar-valutare obținute de societatea de asigurări.

Orice activitate economică, indiferent de domeniul de activitate ori de locul unde se desfășoară, trebuie să fie rentabilă, adică să asigure recuperarea cheltuielilor și obținerea unui beneficiu.

A fi eficient înseamnă să obții cu eforturi (cheltuieli) minime rezultate maxime. Acest deziderat este valabil atât în sfera producției materiale, cât și în celelalte domenii de activitate economice.

Efectul obținut de pe urma asigurărilor se materializează prin despăgubirile și sumele asigurate plătite asiguraților care ajută la continuitatea proceselor economice din diferite ramuri și sectoare, precum și a menținerii integrității proprietății publice și private. Acesta permite crearea condițiilor pentru reluarea proceselor economice, refacerea bunurilor distruse ori avariate, menținerea integrității patrimoniului asiguraților, redobândirea stării de sănătate, realizarea unor măsuri de prevedere și de economisire de către și pentru asigurații persoane fizice, favorizarea desfășurării în condiții normale, de siguranță financiară a operațiunilor de comerț exterior, realizarea de către asigurător a unui anumit profit.

Efortul pentru menținerea efectului este făcut de asigurați, care plătesc prime de asigurare, cât și de asigurător, care organizează, conduce și participă la realizarea veniturilor ce se obțin din activitatea de asigurare și reasigurare.

În aprecierea eficienței economice a asigurărilor, este necesar să avem în vedere atât raportul dintre efectul obținut și eforul depus în legătură cu această activitate, cât și rezultatele financiare obținute.

Pe măsură ce efectul realizat pe unitățile de cheltuială este mai mare sau invers, cu cât este mai mică cheltuiala ocazionată de producerea unui anumit efect util, cu atât eficiența este mai ridicată.

Formula generală de exprimare a eficienței economice este:

P

E = , unde:

C

E = eficiență economică

P = cuantumul anual al producției exprimată valoric

C = mărimea actuală a cheltuielilor de producție.

Particularitățile activității de asigurare determină ca în analiza eficienței economice a asigurărilor să se țină cont de acțiunea unor factori specifici acestui domeniu.

Eficiența asigurărilor, formă a eficienței economico – sociale exprimă raportul dintre rezultatele optime obținute din activitatea de asigurări și cheltuielile (despăgubirile) determinate de refacerea bunurilor distruse sau plata sumelor asigurate, respectiv rezultatele financiare obținute de asigurător.

Eficiența economică a asigurărilor trebuie privită atât prin prisma intereselor asigurătorului, cât și prin prisma intereselor asiguraților.

Pentru asigurător, asigurările sunt cu atât mai eficiente, cu cât primele de asigurare date, plata despăgubirilor, a sumelor asigurate și, respectiv, despăgubirile pe care la primesc sunt de un nivel mai apropiat de valoarea reală a bunului distrus sau dacă timpul de la producerea evenimentului asigurat până la primirea sumelor ce reprezintă despăgubirile este mai scurt.

În analiza eficienței economice în asigurări trebuie să se țină seama de scopul fiecăreia dintre părți. Societatea de asigurări urmărește să-și încheie fiecare exercițiu financiar cu profit, iar asigurații scontează, la producerea cazului asigurat, pe despăgubirea cât mai rapidă și cât mai consistentă, raportat la paguba suportată.

Reiese deci că eficiența economică în asigurări se cere a fi exprimata și analizată prin prisma pozițiilor și intereselor pe care le au fiecare dintre părți: asiguratul și asigurătorul.

Astfel, din punct de vedere al intereselor societății de asigurare, pot fi reținute două criterii:

Primul criteriu se referă la:

a) maximizarea veniturilor, în care se are în vedere creșterea portofoliului de asigurare și creșterea primelor de asigurare;

b) minimizarea cheltuielilor, prin acțiuni de prevenire a riscurilor, dimensionarea riguroasă a cheltuielilor de administrare și precizarea unor clauze speciale în condițiile de asigurare.

Cea de-a doua grupă de criterii reflectă interesele asiguraților sub diverse forme, și anume:

a) maximizarea despăgubirilor;

b) minimizarea duratei de lichidare a daunelor;

c) minimizarea primelor de asigurare, criteriu influențat de gradul de extindere a asigurări

În asigurări, asigurătorul "vinde" înainte de a fi "produs", deci înainte de a cunoaște costul "produsului vândut". Prin încasarea primei de asigurare, societatea de asigurare se obligă să plătească asiguratului eventualele daune a căror mărime nu se cunoaște, acestea putându-se doar aproxima pe baza unor calcule actuale.

De aceea, o importanță deosebită pentru asigurător o prezintă calcularea cât mai exactă a primelor de asigurare pe baza de criterii științifice, prin folosirea metodelor statistico-matematice.

În condițiile în care orice societate de asigurări își conduce activitatea conform principiului gestiunii financiare, aceasta necesită ca cheltuielile ce le face asigurătorul cu plata despăgubirilor și sumelor asigurate să fie acoperite din venituri și totodată să obțină și un profit. Deci nivelul despăgubirilor și al sumelor asigurate ce se cuvin asiguraților este direct influențat de mărimea primelor de asigurare pe care le plătesc asigurații. Stabilirea unor prime mai mari de asigurare face ca interesul asigurat să fie mai redus, iar stabilirea unor prime reduse face ca valoarea despăgubirilor să nu acopere recuperarea integrală a pagubelor. De aceea, asigurătorii trebuie să calculeze cât mai corect costul asigurării și să facă în așa fel încât asigurarea să fie eficientă atât pentru societate, cât și pentru asigurați.

În schimbul primei de asigurare încasate, asigurătorul se obligă să achite asiguraților despăgubiri ori sume asigurate a căror mărime nu poate fi stabilită decât aproximativ.

Acest fapt arată importanța pe care o are pentru asigurător calcularea primelor de asigurare pe baza criteriilor științifice, folosindu-se criteriile științifico-matematice.

Principala sursă de venituri a asigurătorului fiind încasările din primele de asigurări, cuantumul principalelor cheltuieli și cele cu despăgubirile, va fi direct dependent de aceasta.

Eficiența asigurărilor este influențată într-o bună măsură de cheltuielile ce se fac cu organizarea și administrarea operațiunilor de asigurare, reducerea continuă a cheltuielilor de administrare care să nu stânjenească activitatea de dezvoltare a asigurărilor, contribuie la sporirea creșterii în activitatea de asigurări, alături de alți factori obiectivi.

În aprecierea eficienței activității de asigurare obținute de asigurare trebuie avuți în vedere o serie de indicatori ce reflectă atât rezultatele obținute de asigurător, cât și a unor indicatori care arată acțiunea asigurărilor în favoarea asiguraților.

Dintre indicatorii ce reflectă eficiența asigurărilor la asigurător se pot menționa: productivitatea muncii, rata daunei, gradul de cuprindere în asigurare, prima medie încasată, costul relativ al activității de asigurare, rata venitului net, cheltuieli la 1 U.M., numarul mediu de contracte achiziționate pe un lucrător comercial, suma medie asigurată și profilul societății (care este indicatorul sintetic).

De asemenea, se mai pot găsi și alți indicatori de eficiența ce îi privesc pe asigurați. Dintre aceștia enumerăm: durata medie de lichidare a daunelor, gradul de acoperire a daunelor și gradul de acoperire prin asigurare.

Selectarea indicatorilor care se utilizează pentru comensurarea eficienței economico-sociale a asigurărilor se poate face în funcție de următoarele criterii:

obiectivele analizei ce urmează a se efectua;

nivelul micro sau macroeconomic la care urmează să fie efectuat studiul;

modul de reglementare juridică a asigurărilor ce urmează să fie examinate;

ramura de asigurare care face obiectul analizei.

Fiecare dintre indicatorii utilizați pentru exprimarea eficienței evidențiază anumite laturi ale

activității de asigurare. Este dificil de efectuat o ierarhizare a acestor indicatori și, de asemenea nu se poate afirma că unii indicatori ar avea o putere de expresie mai mare decât alții.

Între principalii indicatori folosiți pentru a ilustra conceptul de eficiență în asigurări, cei mai des folosiți sunt următorii:

1. Rata daunei este un indicator de mare importanță ce exprimă nivelul cheltuielilor cu plata despăgubirilor față de nivelul veniturilor din prime de asigurare. Se exprimă în procente care pot fi egale, mai mici sau mai mari de 100 %. Cu cât nivelul ratei daunei este mai mic de 100 %, cu atât situația financiară a societății este mai favorabilă. Acest indicator se determină după formula: , unde:

Rd = rata daunei

Dp = totalul plăților de despăgubiri și sume asigurate

P = total încasări din prime

2. Productivitatea muncii

Acest indicator se exprimă ca raport între încasările totale de prime de asigurare într-o anumită perioadă de timp și numărul personalului antrenat în achiziția asigurărilor. Productivitatea muncii se poate determina fie valoric sau numeric (număr de asigurări contractate) pentru perioade de un an, semestru, trimestru sau lunar. Analiza productivității muncii se poate realiza la nivel macro sau micro, folosindu-se formula de calcul:

În care:

PMl = productivitatea muncii pe un lucrător

Ti = totalul primelor de asigurare încasate

Nl = numărul de lucrători încadrați în asigurări.

În cazul în care se analizează productivitatea muncii sub aspectul fizic(numărul de contractări asigurări), raportul se face între numărul de contracte încheiate la numărul de lucrători (salariați), analiza făcându-se pe total unitate sau pe feluri de asigurări.

3. Prima medie realizată pe un contract

Acest indicator de calitate se determină după formula:

, unde:

Pm = prima medie realizată pe un contract

P – totalul încasărilor din prime de asigurare

Nc – numărul de contracte încheiate

Cu cât prima medie realizată pe un contract este mai ridicată, înseamnă că s-au asigurat bunuri la valori mai mari și s-a redus numărul de operațiuni necesare atunci când se încheie un număr mai mare de contracte, dar cu valori mai mici asigurate.

Asigurarea bunurilor la valori mai mari dă posibilitatea de a se ceda și în reasigurare, astfel ca, în caz de producere a pagubelor, sarcina financiară a asigurătorului să fie mai ușoară.

4. Costul relativ al activității de asigurare

Acest indicator se calculează ca un raport între totalul cheltuielilor legate de desfășurarea activității de asigurare și totalul încasărilor de prime de asigurare, comisioane și dobânzi.

Prin compararea acestui indicator cu rata daunei, rezultă posibilitățile de reducere a cheltuielilor generale și a cheltuielilor comune. Acest indicator se determină după formula de calcul:

, în care:

Ca – costul relativ al activității de asigurare

C -cheltuieli totale efectuate de asigurător (plăți de sume asigurate, despăgubiri, cheltuieli de administrare, cedări în reasigurări, cheltuieli cu rezerva de daună etc.)

P – încasări totale din prime de asigurare.

Acest indicator se utilizează la efectuarea de analize pe feluri de bunuri asigurate, pe forme de asigurări în profil teritorial, pe categorii de agenți economici, pe un număr mai mare de ani, ceea ce permite să se tragă concluzii prețioase asupra mărimii primelor de asigurare și să se ia măsurile cuvenite

5. Suma medie asigurată

Suma medie asigurată este un indicator ce se folosește mai mult la asigurările de viață. Cu cât suma medie asigurată este mai mare, înseamnă că determină și creșterea primei medii încasate.

Suma medie asigurată se determină prin raportarea totalului sumelor asigurate la o anumită formă de asigurare, la numărul de contracte încheiate. Se stabilește după următoarea formula de calcul:

, unde:

Sm = suma medie încasată pe un contract

Sa = totalul sumelor asigurate la o anume formă de asigurare

Nc = numărul contractelor încheiate

6. Durata medie de lichidare a daunelor arată timpul cât durează constatarea, evaluarea pagubelor și timpul până când se plătește asiguratului despăgubirea, și se obține ca raport între numărul de zile trecute de la avizarea daunei până la plata despăgubirii și numărul dosarelor de daune rezolvate.

Durata medie se calculează pe categorii de bunuri asigurate, stabilindu-se pe total sucursală sau filială.

Relația de calcul se prezintă astfel:

, în care:

Dm = durata medie de lichidare a daunelor

t = numărul de zile de la avizarea daunei până la plată

N = numărul daunelor soluționate

Aceasta arată că, dacă durata de lichidare este mai mică, rezultă că daunele au fost rezolvate cu operativitate, iar o creștere a duratei dovedește o tergiversare a rezolvării daunelor. Cu cât acest indicator e mai mic, cu atât asigurații primesc mai repede despăgubirile pentru refacerea bunurilor distruse.

7. Gradul de acoperire a daunei – acest indicator arată, în procente, în ce raport se află despăgubirea față de paguba produsă. Formula de calcul se prezintă astfel:

, unde:

Gad- gradul de acoperire a daunei

D – despăgubirea acordată asiguratului

P – valoarea pagubei produse la bunul asigurat

8. Productivitatea muncii în activitatea de contractare a asigurărilor se exprimă prin numărul de asigurări contractate care revin în medie, pe un lucrător al asigurărilor și se determină astfel:

, unde

Pmc – productivitatea muncii calculată pe un lucrător

Nac – număr de asigurări contractate

N1 – număr de lucrători care se ocupă cu contractarea de asigurări.

9. Rata venitului net se calculează raportând diferența între totalul veniturilor și totalul cheltuielilor înregistrate de societate într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an, la totalul veniturilor. Rata venitului net se calculează pe baza următoarei formule:

, în care:

Rvn – reprezintă rata venitului net

P – încasări totale din prime și alte venituri

C – cheltuieli totale efectuate de asigurător

Rata venitului net reflectă procentual cât răme în beneficiul asigurătorului din fiecare 100 de unități valorice din primele de asigurare încasate.

10. Cheltuieli la 1 leu venit net este un indicator de forma efect/efort care se calculează raportând diferența între totalul cheltuielilor și totalul despăgubirilor și sumelor asigurate plătite de asigurător, pe parcursul anului, la diferența între totalul veniturilor și totalul cheltuielilor. Relația de calcul se prezintă astfel:

, unde:

C – totalul cheltuielilor de asigurare

Dp – totalul despăgubirilor (sumelor asigurate) plătite

P – totalul primelor de asigurare și a altor venituri încasate.

Indicatorul se poate calcula pentru 1 leu venit net sau în raport cu o altă unitate valutară (euro, dolar etc). Tendința de minim a acestui indicator exprimă o situație financiară favorabilă pentru asigurător.

11. Gradul de acoperire prin asigurare se determină ca raport între suma asigurată și valoarea reală a bunului asigurat, efectuându-se următorul calcul:

, în care:

Ga – gradul de acoperire prin asigurare

Sa – suma asigurată pentru bunul respectiv

Vb – valoarea reală a bunului la data încheierii asigurării.

Acest indicator arată raportul în care se află suma asigurată, comparativ cu valoarea reală a bunului asigurat și se calculează în mod distinct pentru fiecare bun cuprins în asigurare.

12. Profitul

Este un indicator sintetic de apreciere a eficienței în orice activitate economică, care la societățile de asigurare se stabilește numai la nivelul societății care întocmește bugetul de venituri și cheltuieli (B.V.C).

Pe totalul societății, profitul se stabilește prin scăderea din totalul veniturilor realizate, a totalului de cheltuieli efectuate, obținându-se profitul pe anul de exercițiul financiar, din care se scade o cotă de cel puțin 5% pentru constituirea fondului de rezervă, obținându-se astfel profitul brut impozabil.

Din profitul brut impozabil se scade apoi impozitul pe profit, obținându-se profitul net, care are următoarea destinație :

– 50% se repartizează pentru fondul de dezvoltare;

– 10% se repartizează pentru fondul de participare a salariaților la profit;

– 40% pentru dividende – asupra cărora se mai calculează un impozit ce se plătește statului.

Destinația fondului de rezervă se plătește pentru unele daune produse în anii când sumele alocate din fondul curent de daune ar fi mai mici și nu ar putea acoperi toate cheltuielile cu pagubele suferite în acei ani când se produc catastrofe mari (cutremure, alunecări de teren, inundații etc.).

5.2. Analiza indicatorilor de eficiența utilizați in aprecierea activității Omniasig S.A. Iași și căi de creștere a eficienței tipurilor de asigurări auto analizate.

În cele ce urmează se prezentă pe baza datelor culese de la Sucursala OMNIASIG S.A. Iași, calcularea principalilor indicatori de eficiență după cum urmează:

1. Rata daunei

Se prezentă, sub forma unui tabel rata daunei calculată pentru produsele analizate la SC OMNIASIG SA Iași în perioada 2002-2004.

Tabel nr. 5.1. Rata daunei calculată pe produsele ce fac obiectul analizei

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

Fig. 5.1. Evoluția ratei daunei la RCA și CASCO

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

Tabel nr. 5.2. Rata daunei calculată la total despăgubiri acordate de sucursala

OMNIASIG Iași

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

Se observă din cele două tabele prezentate mai sus că SC OMNIASIG SA Iași prezintă în perioada 2002-2004 o rată a daunei sub 100 %, rezultând de aici o situație financiară bună a companiei analizate. Cea mai ridicată rată a daunei s-a înregistrat în anul 2002, când rata daunei la asigurarea de răspundere civilă auto a ajuns la 66.42 %.

Cea mai scăzută rată a daunei s-a înregistrat în anul 2004, ca și în cazul asigurării de răspundere civilă auto. Se observă o scădere a ratei daunei în anul 2004 în comparație cu anii precedenți.

Productivitatea muncii

Tabel nr. 5.3. Productivitatea muncii (PM) în cadrul SC OMNIASIG Iași pe produsele analizate

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

Fig. 5.2. Evoluția productivității muncii pentru asigurările analizate

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

Se consideră faptul că numărul personalului antrenat în achiziția asigurărilor RCA și Casco este de 290 în 2002, 397 în 2003 respectiv 515 în 2004.

Analizând tabelul nr.5.3., observăm o creștere a productivității muncii pentru fiecare produs analizat în parte. Astfel, produsul Casco a crescut cu un procent de 70,71 % în anul 2002 față de anul 2003 și cu 63,45 % în anul 2004 față de anul 2003. Pentru produsul RCA se observă o creștere cu 90,78 % în anul 2003 față de anul 2002 și cu 34,47 % în anul 2004 față de anul 2003. Aceste date demonstrează că în general salariații au muncit bine.

O importanță deosebită o are creșterea numărului de agenți de asigurare și a altor colaboratori, inclusiv a agențiilor de intermediere în domeniul asigurărilor, care încheie asigurări pentru sucursală, în baza unor contracte de colaborare.

Prima medie realizată

Tabel nr. 5.4. Prima medie realizată la SC OMNIASIG SA IAȘI în perioada 2002-2004

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

Din datele redate în Tabelul nr.5.4. cu privire la prima medie realizată, rezultă că aceasta a crescut de la un an la altul, astfel în anul 2004 comparativ cu 2002 s-a înregistrat o creștere de la 1.320.844 lei primă medie realizată în anul 2002,1a 5.960.133 lei în anul 2004 pentru un contract Casco. Creșteri la prima medie s-au înregistrat și la asigurarea RCA, valoarea acesteia crescând de aproape două ori în anul 2004 față de 2002, în 2003 înregistrându-se 1.160.215 lei, în creștere cu 319.429 lei față de anul precedent, dar fiind mai mică cu 454.030 lei față de anul 2004.

4. Gradul de acoperire a daunei

Tabel nr. 5.5. Nivelul gredului de acoperire al daunei înregistrat de SC OMNIASIG SA Iași în perioada

2001-2003

Sursa: Calculat pe baza datelor din Raportul anual al Omniasig S.A

În cadrul societății analizate, se observă că gradul de acoperire a daunei se află situat între 80 % și 92 % la ambele asigurări auto analizate, aceste valori fiind suficient de bune. Dacă despăgubirea primită ar fi în toate cazurile egală cu paguba, aceasta i-ar determina pe asigurați să favorizeze producerea riscului.

Creșterea continuă a eficienței asigurărilor a dus la efectuarea unor studii întreprinse de OMNIASIG pentru a depista cauzele care au determinat rezultatele financiare obținute și a se stabili măsurile ce urmează a fi luate pentru perfecționarea activității de asigurare.

Căile principale de creștere a eficienței asigurărilor Sucursalei Omniasig S.A. sunt:

– extinderea sferei de cuprindere a asigurărilor de persoane, de bunuri și de răspundere civilă și a riscurilor preluate în asigurare. Acest lucru este posibil prin preluarea în asigurare, în special a riscurilor ce se întâlnesc mai frecvent;

– îmbunătățirea raportului dintre încasările și cheltuielile de asigurare in principal prin creștere veniturilor, prin marirea primelor de asigurare (nu întotdeauna e o soluție bună, deoarece primele mari nu prea atrag clienți), închirierea/vânzare de spații și prin creșterea numărului de colaboratori importanți;

– utilizarea rațională a fondului de asigurare, mai ales pentru prevenirea daunelor are un rol foarte important prin informarea posibililor producători de daune și prin impunerea societății de asigurări în luarea unor măsuri de protecție de către asigurat (de exemplu la asigurarea auto casco să fie obligatoriu echiparea autovehiculului cu sistem de alarmă);

– folosirea unor noi stimulente pentru asigurați, menite să ducă la o mai bună pază și îngrijire a bunurilor asigurate, prin acordarea de reduceri și premii;

– perfecționarea continuă a pregătirii profesionale a salariaților din asigurări, prin trimiterea acestora în străinătate și prin evaluarea acestora periodic.

Asigurările auto RCA și CASCO au luat o foarte mare amploare în ultimii ani, fapt datorat creșterii „uimitoare” a numărului de autovehicule în întreaga lume. Deși asigurarea de răspundere civilă auto are caracter obligatoriu, fiind impusă de legislația în vigoare, datele statistice arată că doar 75% dintre posesorii de autovehicule din România au încheiat această asigurare. Acest lucru ar putea fi evitat dacă autoritățile române ar ridica valoarea amenzilor pentru cei ce nu încheie acest tip de asigurare și dacă ar efectua controale mult mai riguroase în această privință.

În urma analizei indicatorilor de eficiență, în activitatea de asigurări, SC OMNIASIG SA IAȘI ar trebui să-și intensifice eforturile în vederea creșterii productivității muncii. Acest lucru este strâns legat de educarea populației prin campanii publicitare în mass-media, pliante și afișe din care să reiasă faptul că asigurarea este un factor de producție din punct de vedere economic și social. Un rol important l-ar avea organizarea unor simpozioane, conferințe pe teme de asigurări, dar și creșterea gradului de pregătire profesională a personalului. Acest lucru ar fi posibil prin contractarea unui instructor-consilier în probleme de asigurări, al cărui responsabilitate să fie legată de instruirea profesională a agenților colaboratori și a inspectorilor.

Este foarte importantă, însă, pentru creșterea productivității muncii personalului SC OMNIASIG SA IAȘI, stimularea din punct de vedere financiar, în special a agenților colaboratori pe asigurări.

La asigurările complexe ale locuințelor persoanelor fizice s-a observat faptul că acestea au fost mult mai prost vândute în comparație cu asigurările auto. Datorită că acestea au și cea mai scăzută rată a daunei, OMNIASIG IAȘI ar putea acorda reduceri substanțiale potențialilor clienți, mai ales dacă aceștia au încheiat la societatea analizată și alte tipuri de asigurări.

Pentru eficientizarea activității sucursalei în anul 2004 s-au îmbunătățit condițiile de desfășurare a unei activități eficiente în cadrul sucursalei prin completarea dotării cu mijloace fixe moderne, prin maximizarea informatizării fluxului informațional intern și aici subliniem și instruirea personalului cu specialiști în domeniile: informație, daune, economic, marketing, asigurări.

Capitolul 6

Concluzii și propuneri

Asigurările în România au avut o evoluție lentă, având drept cauză condițiile economice, politice și sociale ale fiecărei perioade.

În țările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a educației, a tradiției și chiar a vieții, în timp ce în România, în prezent, suntem departe de a putea vorbi de o educație la nivelul întregii populații în acest domeniu. În mod particular, în condițiile țării noastre se adaugă și factorii financiari și lipsa unei tradiții. Pe de altă parte, oferta este limitată și mai puțin adaptată la nevoile pieței, mai puțin flexibilă. Nu există un sistem dezvoltat al serviciilor financiare, fapt ce se leagă de o infrastructură deficitară, de un sistem de plăți greoi și incomod, de lipsa instrumentelor de plată confortabile pentru clienți

Se constată că piața asigurărilor din România este rigidă deoarece, pe de o parte, este încă dominată de societățile cu capital de stat care au deținut timp de 20 de ani monopolul în asigurări și, pe de altă parte, este afectată lipsa puterii financiare a societăților românești.

În ultimii zeci de ani s-a constatat o creștere foarte mare numărului de autovehicule în întreaga lume. De la un obiect de lux la începutul secolului, autovehiculele, cel puțin în țările dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creștere vertiginoasă a asigurărilor de acest tip.

Deși la început asigurările auto presupuneau acordarea protecției numai pentru vătămări corporale și pagube materiale produse terților, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecție.

Creșterea într-un ritm rapid a numărului autovehiculelor de toate tipurile care circulă pe drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele sau vătămările corporale produse prin accidente auto să capete un interes general, deoarece aceasta amenință un număr mare de persoane și, respectiv, de bunuri ale acestora. Astfel, protejarea victimelor accidentelor de circulație a devenit o problemă de ordin social foarte importantă. Drept urmare, în numeroase țări s-a introdus asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, considerându-se că prin implicațiile sale deosebite o astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deținător de autovehicule.

Piața asigurărilor din România va crește doar dacă economia națională va înregistra creșteri, pe plan zonal (Moldova, în special în județele Vaslui și Botoșani ) asigurările având o pondere scăzută în comparație cu celelalte zone ale țării, datorită nivelului ridicat al șomajului. Totuși, cota de piață OMNIASIG Iași arată faptul că acesta desfășoară o activitate eficientă, datorită, în mare parte, faptului că își menține principalii clienți de la an la an, dar își dezvoltă, în același timp și portofoliul de asigurați.

Veniturile realizate de societatea analizată au crescut de la an la an, în primul rând datorită extinderii rețelei teritoriale a agențiilor și a punctelor de lucru, precum și datorită creșterii numărului agenților de asigurare. Omniasig a deschis în baza unor convenții puncte de lucru în incinta celor mai importante centre ieșene. Ponderea cea mai mare în totalul veniturilor realizate o au asigurările auto, în principal asigurarea RCA și Casco. Acestea au crescut în fiecare an datorită creșterii numărului de mașini dar și a campaniilor publicitare inițiate de societate, deschiderea unor puncte de lucru în unele serviceuri auto, benzinării și prin colaborarea cu diferiți dealeri auto și societăți de leasing.

Veniturile cresc și datorită faptului că în cadrul societății își desfășoară activitatea două societăți de leasing (TBI Leasing SA și Daewoo Automobile România SA.) cu care Omniasig se află în relații de parteneriat. Un alt venit în afara primelor brute încasate din asigurarea bunurilor vândute de către cele două societăți de leasing îl constituie plata către SC OMNIASIG SA a unei taxe de management pentru analiza dosarelor de leasing precum și plata chiriilor pentru amplasarea celor două compartimente.

Legat de despăgubiri, reamintim faptul că cea mai mare pondere au avut-o asigurarea de răspundere civilă auto și asigurarea facultativă a autovehiculelor datorită creșterii numărului de autovehicule și implicit înmulțirea accidentelor de circulație.

În acest sens este absolut necesară găsirea unor mijloace pentru preîntâmpinarea fraudelor în domeniul asigurărilor. Astfel, ar trebui să se aibă în vedere o colaborare mai intensă cu organele de poliție. Deoarece colaborarea cu acestea are loc doar atunci când paguba s-a produs, se propune ca polița, la cererea societății de asigurăre, să furnizeze informații cu privire la antecedentele penale ale posibililor asigurați, în special cu privire la evenimentele rutiere anterioare.

Pentru limitarea fraudelor se propune să existe o colaborare între companiile de asigurări. Acestea ar trebui să elimine, măcar într-o oarecare măsură, termenul de „rivalitate” și să-și furnizeze reciproc informații cu privire la clienții cărora li s-au plătit despăgubiri, deoarece aceștia încearcă să schimbe societatea de asigurări în scopul obținerii de reduceri la contractele al căror obiect a înregistrat deja pagube. Această colaborare între societăți ar trebui să se relizeze printr-un program informatic comun , constând într-o bază de date, în care fiecare societate să-și prezinte clienții care au beneficiat de despăgubiri.

Se observă că volumul despăgubirilor nu poate fi redus decât la o anumită limită deoarece apariția unor pagube provocate de riscurile asigurate este ireversibilă. Problema principală care apare la orice sucursala din cadrul Omniasig este aceea ca la toate despăgubirile pe care le plătește societatea, să reprezinte limita sumelor datorate legal asiguratului, care practic nu mai poate fi redusă.

Pentru ca lichidarea daunelor să se relizeze în condiții cât mai bune ar trebui să se înființeze în fiecare zonă a țării câte un Centru de Daune pentru soluționare celor mai complexe dosare de daune.

Pentru a crește numărul celor ce încheie asigurări auto RCA și Casco la sucursala analizată, se propun următoarele:

– cei care au încheiat asigurări RCA la Omniasig S.A. timp de 5 ani consecutivi și nu au suferit pagube, pentru anul al –VI – lea să li se acorde gratuit asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto iar pentru cei ce au fost despăgubiți în fiecare an, sa fie obligați să încheie în următorul an și o asigurare auto casco;

– cei ce timp de 3 ani consecutivi au încheiat la Omniasig S.A., în fiecare an, ambele asigurări auto analizate, în anul următor primesc asigurarea RCA gratuit dacă încheie și o asigurare casco;

– la asigurarea auto casco, dacă asiguratul încheie și în următorul an acest tip de asigurare iar în primul an nu a suferit pagube, pentru anul următor, dacă se produc pagube, suma asigurată nu se micșorează, după plata daunelor ea revine la valoarea inițială, acest lucru fiind valabil doar la prima despăgubire;

– dacă proprietarul unui autovehicul vrea sa-și asigure mașina printr-o asigurare casco, acesta să poată plăti doar o parte din primă (minim 60 %), despăgubirea primită în caz de producere a pagubelor fiind în raport de prima plătită, restul pagubei fiind suportată de către asigurat. Această formă de asigurare ar trebui să se numească Casco Part;

– persoanelor juridice să beneficieze de reduceri, astfel: cei ce au peste 20 de autovehicule, la încheierea unei asigurări RCA beneficiază de 10 % reducere, iar dacă încheie și asigurarea casco pentru toate autovehiculele, primesc o reducere de 15 %, separat de celelalte reduceri.

Pentru a atrage clienții, Sucursala Omniasig S.A. Iași ar trebui să organizeze de câteva ori pe an concursuri automobilistice pentru amatori, pe Aeroportul Internațional Iași, unde să poată participa doar cei ce au încheiat la Omniasig minim o asigurare auto.

Acum, cu ocazia lansării noului model Dacia Logan, în decembrie când are loc încheierea polițelor RCA pentru anul 2006, Omniasig S.A. ar trebui să acorde o reducere de 15 % tuturor posesorilor de Dacia Logan.

Pentru ca societatea analizată să cunoască nevoile asiguraților în scopul oferirii unor servicii adecvate și pentru popularizarea unor noi forme de asigurare, aceasta ar putea înființa un Club al Asiguraților, în cadrul căruia să existe întruniri între asigurați și angajații firmei, diferite concursuri cu premii constând în asigurări gratuie. Prezentarea ofertei societății de asigurare s-ar putea realiza și prin organizarea de evenimente publice periodice, gen spectacole sponsorizate de Omniasig în cadrul cărora să se prezinte un anumit fel de asigurare.

În condițiile în care clienții sunt tot mai exigenți și competitivitatea crește, asigurarea tinde sa devină un produs de uz curent. Sucursala Omniasig SA Iași își aplică politicile anuale de dezvoltare și privește cu încredere la ziua în care și în România, de ce nu, se va forma ,, piața electronică” a asigurărilor care are rolul imens în simplificarea tehnicilor de asigurare și în reducerea timpului necesar asigurătorului, individualizându-se polițele prin satelit și dezvoltarea conceptului de semnătură electronică.

Acest lucru se va realiza dar numai în condițiile unei legislații interne și internaționale coerente fără discrepanțe juridice care agită spiritele pe piața asigurărilor.