. Asigurarea Facultativa de Avarii Si Furt a Autovehiculelor (s.c. Xyz S.a.)

CAPITOLUL I.

NOTIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURÃRILE

1.1. NECESITATEA SOCIAL – ECONOMICÃ A ASIGURÃRILOR

Fiinta umanã, pe parcursul vietii sale, urmãreste satisfacerea anumitor nevoi, nevoi pe care psihologul Abraham Maslow, care a elaborat o teorie a motivatiilor umane, considerã cã sunt în numãr de cinci. Trebuintele primare sunt cele mai puternice, însã gradul actual de dezvoltare a societãtii umane asigurã satisfacerea acestora aproape în totalitate.

Nevoia de securitate, situatã pe al doilea strat al piramidei trebuintelor, a determinat întotdeauna oamenii sã caute sã se protejeze împotriva riscurilor, a pericolelor care le afecteazã existenta ori le prejudiciazã bunurile. În cadrul acestor riscuri sau pericole se cuprind incendiile, exploziile, catastrofele naturale, catastrofele din timpul avariilor la masini. De asemenea, în viata oamenilor apar evenimente din care unele dorite cum ar fi nasterea unui copil, cãsãtoria, ajungerea la o anumitã vârstã, altele întâmplãtoare si posibile cum ar fi accidentele, invaliditatea, bolile sau chiar inevitabile cum ar fi decesul. Fiinta umanã si patrimoniul economic sunt amenintate în cursul evolutiei lor de primejdii neprevãzute.

Strãdaniile de prevenire a unor asemenea evenimente, de limitare a pagubelor si înlãturare a efectelor, au fost variate. Însã, oricât de bine organizate si de laborioase ar fi mãsurile de apãrare întreprinse de societate, acestea au numai capacitatea de a limita frecventa riscurilor si proportiile pagubelor. Pe de altã parte, stiinta si tehnica modernã, desi au conferit un anumit grad de confort vietii oamenilor, constituie ele însele factori generatori de risc (poluarea unor localitãti puternic industrializate, cresterea numãrului de accidente de circulatie, cresterea ratei bolilor profesionale, etc.), de aceea, societatea, oamenii trebuie sã-si creeze anumite rezerve materiale si bãnesti din resursele proprii la care sã apeleze la nevoie, trebuie sã creeze „resurse actuale pentru nevoi viitoare”.

Crearea unor rezerve bãnesti si materiale este cea mai veche formã de protectie si ea poate fi realizatã în mai multe variante:

a) constituirea unui fond de protectie la nivel individual. Dezavantajele acestei forme de protectie rezidã în imposibilitatea practicã de a constitui un fond de rezervã suficient de mare încât sã acopere toate riscurile, iar caracterul imprevizibil al riscului necesitã asigurarea unui grad de lichiditate ridicat, care poate fi realizat, dar cu cost de oportunitate ridicat;

b) constituirea unui fond de protectie la nivel departamental sau la nivel centralizat, prin includerea lor ca destinatii de cheltuieli în cadrul bugetului de stat sau în cadrul bugetelor locale. Mãrimea unor asemenea fonduri constituite pe seama resurselor bugetare -si asa precare- nu va fi însã suficientã pentru realizarea unei protectii reale. Pe de altã parte, dacã se are în vedere faptul cã cei care beneficiazã de sumele cu titlu de indemnizatie sunt altii decît cei care suportã costul constituirii fondurilor, ele au un caracter de protectie socialã;

c) constituirea unor fonduri de protectie prin contributia tuturor celor afectati de posibilele pericole cu o anumitã sumã, calculatã în functie de frecventa si intensitatea riscului împotriva cãruia se solicitã protectie. Asemenea fonduri, numite fonduri de asigurare, se constituie la nivelul unor unitãti specializate în oferirea de protectie, denumite asigurãtori.

Dintre variantele de protectie prezentate, cea mai eficientã modalitate o reprezintã ultima: protectia prin asigurare, societãtile de asigurare preluând asupra lor riscul care amenintã persoanele fizice si juridice în schimbul unei prime plãtite de cãtre acestia. Aceste societãti specializate, nelipsind astãzi din peisajul oricãrei economii nationale, despovãreazã pe partenerii lor de contract de consecintele materiale ale riscurilor în eventualitatea producerii lor.

În tãrile dezvoltate, asigurãrile au devenit o ramurã importantã a economiei nationale din urmãtoarele considerente:

– prin valoarea adãugatã societãtile de asigurãri, de intermediere si prestãri înrudite participã la sporirea venitului national;

– oferã locuri de muncã unui numãr însemnat de persoane care realizeazã o productivitate mai mare decât media pe economie;

– participã la oferta de capital pe piata financiarã cu resurse bãnesti pe care le pun la dispozitia bãncilor, agentilor economici sau institutiilor publice.

Cu privire la situatia României, în prezent activitatea în domeniul asigurãrilor se confruntã cu numeroase probleme legate de:

– perioada de tranzitie la economia de piatã;

– gradul de dezvoltare al mijloacelor de productie;

– deficitul financiar cu care se confruntã întreprinderile.

De asemenea, agentii economici cu capital de stat, în marea lor majoritate, au beneficiat timp de patru decenii de subventii de la bugetul de stat pentru acoperirea pierderilor provocate de calamitãti naturale si accidente, nefiind obisnuiti sã aplice forma modernã de protectie – asigurarea – forma specificã de protectie împotriva riscurilor aplicatã în economia de piatã.

1.2. APARITIA ªI DEZVOLTAREA ASIGURÃRILOR PE PLAN MONDIAL

Asigurarea s-a nãscut din nevoia de protectie a omului în fata unor pericole si pentru gãsirea solutiilor adecvate de prevenire sau înlãturare a lor.

Încã din antichitate istoria consemneazã actiuni de solidarizare a oamenilor în fata unor evenimente nedorite, dar greu de controlat sau de prevenit, actiuni concretizate în forme simple de asociere.

Cel mai vechi document scris, cunoscut pânã acum despre asigurãri dateazã de circa 6500 de ani. Mestesugarii tãietori de piatrã din Egiptul de Jos au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor, pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivitãtii.

Ce-a dintâi asigurare obligatorie cunoscutã a fost instituitã de Solon, înteleptul legislator atenian (640-558 î.e.n.), care a obligat societãtile politice si mestesugãresti sã constituie un fond comun, alimentat prin cotizatii lunare, destinat sã repare prejudiciile apãrute în interiorul grupului.

În Evul Mediu, în tãri precum Germania, Anglia, Irlanda, Danemarca, s-au organizat GHILDE care functionau pe principiul întrajutorãrii si care acordau depãgubiri membrilor în caz de pagube si pierderi.

Cele mai vechi asociatii mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodãrii, care acopereau, pe principiul reciprocitãtii, daunele din pierderile de animale.

Primele operatiuni de asigurare maritimã au apãrut în porturile italiene, în secolul al XIV-lea.

O formã de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine, apãrute în Franta în secolul al XVII-lea si rãspândite apoi si în Olanda, Anglia si Germania. Fiind legat de asigurãrile de viatã, în acest sistem, participantii la împumut primeau în locul dobânzilor rente viagere.

Dezvoltarea traficului de cãlãtori pe calea feratã a condus la aparitia în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, a primei societãti specializate în acest domeniu – RAILWAY PASSENGERS COMPANY.

Practica asigurãrilor de viatã îsi demonstreazã începuturile prin înfiintarea la 26 iulie 1706 a Societãtii amicale pentru asigurãri vesnice (Amicable Society for Perpetual Assurance).

Asigurarea de rãspundere civilã a fost instituitã si practicatã pentru prima datã în Franta, vizând acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trãsuri. Apoi s-a extins si la rãspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajatilor ori unor terte persoane.

La începutul secolului trecut existau în lume 80 de întreprinderi de asigurãri, respectiv 14 în Marea Britanie, 5 în SUA, 3 în Germania, 2 în Franta si câte una în Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. În jurul anului 1850, numãrul lor s-a ridicat la 306, cu sediul în 14 tãri; în anul 1900 erau 1272 în 26 de tãri, iar în anul 1910 erau 2540 în 29 de tãri. În anul 1969 activau 9700 de institutii si întreprinderi de asigurãri în 71 de tãri, din care 2676 aveau ca obiect asigurãrile de viatã, 6036 realizau asigurãri de bunuri iar 962 de societãti practicau tot felul de asigurãri.

1.3. APARITIA ªI DEZVOLTAREA ASIGURÃRILOR ÎN ROMÂNIA

În România, asigurarea de bunuri, persoane si rãspundere civilã are o vechime de peste 120 de ani. Evolutia acesteia în timp poate fi concentratã în trei mari perioade: 1871-1948; 1949-1991; 1991 si pânã în prezent, fiecare perioadã caracterizatã prin diferite tipuri de organizatii de asigurare, cu diferite tipuri de proprietate si metode de conducere.

Primele organizatii, care au avut si caracter de mutualitate si întrajutorare, au fost breslele dinTransilvania, înfiintate în secolul al XIV-lea. Tot în Transilvania va apãrea, în anul 1844, prima organizatie de asigurare propriu-zisã întemeiatã de catre Asociatia Mestesugarilor din Brasov sub denumirea de Institutul General de Pensii din Brasov, având caracter specific de asigurãri de viatã. Se apreciazã cã în Transilvania, conditiile istorice au permis ca sub influenta unor mari societãti de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali si Riunioni Adriatica di Sicureza), a cãror razã de activitate s-a extins si în aceastã parte a tãrii noastre, populatia Transilvaniei sã cunoascã mai înainte decât cea din alte regiuni ale tãrii, institutia asigurãrilor.

Procesul constituirii si evolutia societãtilor de asigurare în România s-a desfãsurat pe fundalul fenomenului de centralizare, migrare si expansiune a capitalului de asigurãri. Astfel, în anul 1871 când a luat nastere prima societate de asigurãri în vechea Românie, denumitã Dacia, cu un capital de 3 milioane lei, interesul stârnit în rândul populatiei a fost deosebit. Sustinutã cu entuziasm de V.Boerescu, ministru al afacerilor externe, membru al primului consiliu de administratie al societãtii, Dacia a avut o contributie însemnatã în procesul de modernizare a României.

Societatea de asigurãri Dacia a stimulat initiativele, astfel cã în anul 1873 a luat fiintã societatea de asigurãri România, având un capital de 2 milioane lei si din al cãrei consiliu de administratie fãceau parte oameni politici de seamã. Rezultatele deosebite obtinute de societatea de asigurãri România a dus la retragerea reprezentantelor unor societãti strãine de asigurãri din tara noastrã si cedarea portofoliului lor acestei societãti. În anul 1882 cele douã societãti au fuzionat sub denumirea Dacia-România, desfãsurând în timp o activitate prosperã.

Tot în anul 1882 s-a înfiintat societatea Nationalã având un capital social de 3 milioane lei. Ea a preluat în scurt timp portofoliul unei societãti strãine care functiona în tarã, ASSIENDA ASSICURATRICE, dar care avea sediul la Triest.

În anul 1897, la Brãila ia nastere societatea de asigurãri Generala, la al cãrei capital a subscris si ASSIGURAZIONI GENERALI din Triest. În urmãtorii ani se va situa pe primul loc în cadrul societãtilor de asigurare din România, iar evolutia sa va urma si în continuare aceeasi linie ascendentã.

La începututl anilor 1900 s-au înfiintat si alte societãti de asigurãri cum sunt: AGRICOLA, STEAUA ROMÂNÃ, VULTURUL, ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ. ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ s-a constituit în anul 1923 si a avut o ascensiune deosebitã prin introducerea asigurãrilor populare de viatã fãrã examinare medicalã.

În perioada interbelicã a avut loc o anumitã pãtrundere a capitalului strãin si în sectorul asigurãrilor din România. Pânã la primul rãzboi mondial societãtile de asigurare strãine participau doar ca actionari la societãtile românesti. Dupã anul 1918, acestea si-au deschis agentii si sucursale proprii pe teritoriul României: SUN din Londra, ADRIATICA din Triest, DANUBIANA etc. începând cu anul 1940 se înregistrezã o masivã pãtrundere a capitalului german pe piata asigurãrilor din România, prin intermediul societãtilor VICTORIA, VATRA DORNEI, ALLEMANIA, DACIA-ROMÂNIA, NATIONALA, STEAUA ROMÂNIEI, TRANSILVANIA etc.

În andalul fenomenului de centralizare, migrare si expansiune a capitalului de asigurãri. Astfel, în anul 1871 când a luat nastere prima societate de asigurãri în vechea Românie, denumitã Dacia, cu un capital de 3 milioane lei, interesul stârnit în rândul populatiei a fost deosebit. Sustinutã cu entuziasm de V.Boerescu, ministru al afacerilor externe, membru al primului consiliu de administratie al societãtii, Dacia a avut o contributie însemnatã în procesul de modernizare a României.

Societatea de asigurãri Dacia a stimulat initiativele, astfel cã în anul 1873 a luat fiintã societatea de asigurãri România, având un capital de 2 milioane lei si din al cãrei consiliu de administratie fãceau parte oameni politici de seamã. Rezultatele deosebite obtinute de societatea de asigurãri România a dus la retragerea reprezentantelor unor societãti strãine de asigurãri din tara noastrã si cedarea portofoliului lor acestei societãti. În anul 1882 cele douã societãti au fuzionat sub denumirea Dacia-România, desfãsurând în timp o activitate prosperã.

Tot în anul 1882 s-a înfiintat societatea Nationalã având un capital social de 3 milioane lei. Ea a preluat în scurt timp portofoliul unei societãti strãine care functiona în tarã, ASSIENDA ASSICURATRICE, dar care avea sediul la Triest.

În anul 1897, la Brãila ia nastere societatea de asigurãri Generala, la al cãrei capital a subscris si ASSIGURAZIONI GENERALI din Triest. În urmãtorii ani se va situa pe primul loc în cadrul societãtilor de asigurare din România, iar evolutia sa va urma si în continuare aceeasi linie ascendentã.

La începututl anilor 1900 s-au înfiintat si alte societãti de asigurãri cum sunt: AGRICOLA, STEAUA ROMÂNÃ, VULTURUL, ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ. ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ s-a constituit în anul 1923 si a avut o ascensiune deosebitã prin introducerea asigurãrilor populare de viatã fãrã examinare medicalã.

În perioada interbelicã a avut loc o anumitã pãtrundere a capitalului strãin si în sectorul asigurãrilor din România. Pânã la primul rãzboi mondial societãtile de asigurare strãine participau doar ca actionari la societãtile românesti. Dupã anul 1918, acestea si-au deschis agentii si sucursale proprii pe teritoriul României: SUN din Londra, ADRIATICA din Triest, DANUBIANA etc. începând cu anul 1940 se înregistrezã o masivã pãtrundere a capitalului german pe piata asigurãrilor din România, prin intermediul societãtilor VICTORIA, VATRA DORNEI, ALLEMANIA, DACIA-ROMÂNIA, NATIONALA, STEAUA ROMÂNIEI, TRANSILVANIA etc.

În anul 1930, în România îsi desfãsurau activitatea 44 de societãti nationale si strãine. Nu toate au rezistat concurentei în timp, astfel cã în anul 1936 mai functionau doar 23 de societãti de asigurare cu capital însumând 400 milioane lei si rezerve de peste 2,2 miliarde lei.

Activitate societãtilor de asigurare cu capital privat, care au functionat în România în perioada aceasta, a vizat mai ales ramura bunuri, cu o cuprindere redusã a bunurilor agricole, dar si persoanele. Asigurãrile de bunuri vizau prioritar ramurile incendiu si transport. O serie de riscuri au rãmas astfel asigurate prin intermediul asociatiilor mutuale, care în anul 1937 erau în numãr de 137.

În anul 1915 a luat fiintã Casa de Asigurãri a Ministerului de Interne care a fost reorganizatã în anul 1936, iar în anul 1942, prin transformarea si reorganizare acesteia s-a constituit Regia Autonomã a Asigurãrilor (RAAS). Caracteristic în functionarea acestei institutii a fost larga cuprindere a riscurilor în asigurare si introducerea unor forme de asigurare obligatorii (asigurarea de rãspundere civilã a proprietarilor de autovehicule pentru transport cu platã, de mãrfuri si persoane; asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate si boalã; asigurarea clãdirilor, a recoltelor si inventarului agricol contra incendiului, inundatiei si grindinei. De asemenea, prin Legea nr. 216 din anul 1930 a luat fiintã Oficiul pentru Supravegherea Întreprinderilor Private care încheiau asigurãri si reasigurãri în tarã, care functiona pe lângã Ministerul Industriilor si Comertului.

Activitatea de asigurãri comerciale a înregistrat cel mai ridicat grad de extindere, în tara noastrã, în deceniul al 4-lea al secolului nostru, când s-au practicat toate formele de asigurare cunoscute, din cadrul fiecãrei ramuri de asigurare. Totusi, gradul de penetrare a asigurãrilor în variate domenii de activitate este inegal. În sectorul micilor gospodãrii tãrãnesti asigurarea este aproape inexistentã; asigurarea culturilor contra riscului de grindinã, ca si asigurarea animalelor contra mortalitãtii erau restrânse.

Evolutia activitãtii de asigurare în perioada 1871-1948 a fost reglementatã prin urmãtoarele acte normative: Codul Comercial din 1886, Legea privind constituirea întreprinderilor private de asigurãri din 1930, Decretul lege din 1941 privind interzicerea constituirii de noi societãti de asigurãri în România.

Pe parcursul acestor ani, activitatea de asigurãri în România s-a desfãsurat în cadrul economiei de piatã, în conditii concurentiale. Cel mai înalt nivel de dezvoltate al asigurãrilor s-a înregistrat în perioada interbelicã.

Orânduirea socialistã instauratã în România, dupã 23 august 1944, în evolutia si cu caracteristicile ei s-a extins pe o perioadã de circa 45 de ani. Sectorul asigurãrilor a traversat aceastã perioadã printr-un proces de refaceri, de transformãri, unele pozitive, altele nu, unele favorabile asiguratilor, altele impuse lor prin calitatea de monopol pe care statul a detinut-o si în acest domeniu de activitate.

Un prim pas îl constituie nationalizarea si trecerea în proprietatea statului a tuturor societãtilor de asigurare în anul 1948. De altfel, încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, activitatea de asigurare din tara noastrã stagnase, multe societãti de asigurare încetându-si activitatea, astfel cã în anul 1945 mai functionau doar 13 societãti de asigurare românesti si 5 reprezentante strãine.

În anul 1949, se înfiinteazã Societatea Sovieto-Românã de asigurãri SOVOROMASIGURARE, care a preluat întregul portofoliu si rezervele tehnice si matematice ale societãtilor de asigurare nationalizate.

În anul 1952 s-a creat Administratia Asigurãrilor de Stat – ADAS, cu capital integral românesc, fiind specializatã în operatii de asigurare, reasigurare si comisariat de avarie. ADAS avea sediul central la Bucuresti, sucursale, agentii si puncte de lucru în fiecare judet, se afla sub conducerea generalã a Ministerului de Finante, efectua asigurãri de bunuri, persoane si rãspundere civilã prin efectul legii si pe baze contractuale.

Dacã pânã în anii 60 primele încasate proveneau mai ales din asigurarea prin efectul legii, treptat, asigurãrile facultative au devenit precumpãnitoare, iar asigurãrile în lei se aflã pe primul loc fatã de cele în valutã.

Asigurarea unor importante categorii de bunuri din agriculturã, toate bunurile apartinând CAP-urilor, animalele apartinând gospodãriilor din mediul rural, clãdirile si constructiile organizatiilor cooperatiste asigurate prin efectul legii, erau asigurate în completare pe baza contractelor.

Chiar dacã sumele asigurate la animale si culturi agricole se situau cu mult sub valorile reale, asigurarea acestor categorii de bunuri a jucat un rol important în economia nationalã în acoperirea unei pãrti din daunele provocate de factorii naturali.

Revolutia din 1989 a constituit un moment de rãscruce în istoria României, ale cãrui implicatii s-au reflectat în domeniul asigurãrilor prin mãsurile instituite pe plan organizatoric si functional începând cu anul 1991.

Conform Legii privind constituirea, organizarea si functionarea societãtilor comerciale în domeniul asigurãrilor, activitatea de asigurare în tara noastrã se desfãsoarã prin 3 categorii de societãti:

– societãti de asigurare, reasigurare;

– societãti de intermediere si agentii de intermediere;

– societãti care presteazã alte sarcini privind activitatea de asigurare.

În România se pot constitui societãti de asigurare cu capital românesc si mixt, iar societãtile de asigurare strãine pot înfiinta reprezentante în tara noastrã.

La 31 decembrie 1990, ADAS s-a desfiintat, în locul sãu luând fiintã 3 societãti comerciale pe actiuni în domeniul asigurãrilor:

1. ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ – ASIROM care a preluat activele asigurãrilor facultative de viatã, prin efectul legii, a autovehiculelor, alte asigurãri, pasivele corespunzãtoare, bunurile apartinând ADAS;

2. ASTRA care a preluat activitatea societãtilor mixte cu participarea ADAS din strãinãtate si pasivele corespunzãtoare;

3. CAROM care a preluat activitatea privind constatarea daunelor produse în România dacã presupune rãspunderea asiguratilor la societãti de asigurare din strãinãtate.

Numãrul societãtilor de asigurãri autorizate sã functioneze în România a evoluat astfel, de la 8 în 1995, la 47 în 2002, iar numãrul societãtilor de brokeraj la 111.

În anul 1991 a luat fiintã Oficiul de Supraveghere a Activitãtii de Asigurare si Reasigurare în cadrul Ministerului Finantelor, având rolul de a supraveghea aplicarea dispozitiilor legale în domeniul asigurãrilor, de a preveni starea de insolvabilitate a societãtilor comerciale din domeniul asigurãrilor si de apãrare a drepturilor asiguratilor.

În baza Legii nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor publicatã în Monitorul Oficial nr. 148 din 10 aprilie 2000, activitatea si atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitãtii de Asigurare si Reasigurare au fost preluate de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, care are urmãtoarele atributii:

– elaboreazã sau avizeazã proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurãrilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu si avizeazã actele administrative individuale, dacã au legãturã cu activitatea de asigurare;

– supravegheazã situatia financiarã a asigurãtorilor, în vedera protejãrii intereselor asiguratilor sau ale potentialilor asigurati, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activitãtii asigurãtorilor sau brokerilor de asigurare;

– ia mãsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sã fie gestionatã cu respectarea normelor prudentiale specifice;

– participã în calitate de membru la asociatiile internationale ale autoritãtilor de supraveghere în asigurãri si reprezintã România la conferinte si întâlniri internationale referitoare la supravegherea în asigurãri;

– aprobã actionarii semnificativi si persoanele semnificative ale asigurãtorului, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme;

– aprobã divizarea sau fuzionarea unui asigurãtor înregistrat în România;

– aprobã transferul de portofoliu;

– poate solicita prezentarea de documente si informatii referitoare la activitatea de asigurare, atât de la asigurãtori, cât si de la orice persoanã care are legãturã cu activitatea acestora;

– participã la elaborarea planului de conturi, a normelor si metodelor contabile, dupã consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurãri;

– îndeplineste alte atributii prevãzute de lege.

Prin actionari semnificativi, în acceptiunea Legii 32/2000, se înteleg actionarii care, singuri ori prin intermediul sau legãturã cu alte persoane, detin cel putin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generalã a actionarilor.

Prin persoane semnificative, în acceptiunea Legii 32/2000, se înteleg administratorii si directorul general.

Autorizarea asigurãrilor se acordã pe baza unei cereri adresate de acestia Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, care trebuie sã decidã în cel mult 4 luni de la înregistrarea cererii de autorizare , asupra autorizãrii de constituire sau respingerii cererii de autorizare.

Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate acorda autorizatia dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

– din studiul de fezabilitate prezentat rezultã cã societatea va dispune de marja de solvabilitate legalã;

– capitalul social vãrsat la o bancã autorizatã de Banca Nationalã a României sau, în cazul unei societãti mutuale, fondul de rezervã liber vãrsat (totalul sumelor cu care membri societãtii mutuale au contribuit la fondurile acesteia) este în conformitate cu prevederile legale;

– societatea prezintã un program de reasigurare satisfãcãtor pentru actvitatea sa de asigurare sau justificã faptul cã în cazul sãu nu este necesar un astfel de plan;

– societatea prezintã calcule specifice pentru activitatea de asigurãri de viatã;

– numele societãtii nu induce în eroare publicul;

– societatea va desfãsura numai activitãti în legãturã cu asigurarea;

– în cazul unui asigurãtor strãin, dacã face dovada cã în tara în care este înregistrat s-a constituit legal si desfãsoarã de cel putin 5 ani o activitate de asigurare similarã cu cea pentru care solicitã autorizarea în România.

Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va respinge cererea pentru autorizarea constituirii dacã constatã cã:

– documentatia prezentatã nu este întocmitã în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare;

– din documentatia prezentatã rezultã cã:

societatea nu va desfãsura o activitate în conformitate cu Legea 32/2000;

actionarii semnificativi si persoanele semnificative nu îndeplinesc criteriile stabilite prin norme;

– din evaluarea studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale societãtii strãine, dupã caz, rezultã cã societatea nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în conditii compatibile cu regulile unei practici prudente care sã ofere asiguratilor siguranta necesarã;

– existã o formã de asociere prin care proprietatea actiunilor, inclusiv proprietarul de fapt al actiunilor, este ascunsã Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor;

– autorizarea contravine unui interes public.

Un asigurãtor care solicitã autorizarea trebuie sã achite la depunerea cererii de autorizare o taxã de autorizare de 75 milioane lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, în functie de indicele preturilor comunicat de Comisia Nationalã pentru Statisticã.

De asemenea, asigurãtorul achitã, din momentul acordãrii autorizatiei de functionare, pe durata de valabilitate a acesteia, o taxã de functionare, stabilitã anual de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate.

De asemenea, prin Legea 32/2000, este reglementat nivelul capitalului social minim vãrsat al unui asigurãtor, astfel:

a) 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurãri generale, exceptând asigurãrile obligatorii;

b) 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurãri generale;

c) 10 miliarde lei pentru activitate de asigurãri de viatã;

d) suma valorilor prevãzute la lit. a) si c) sau b) si c), dupã caz, în functie de activitãtile de asigurare desfãsurate.

Activitatea de intermediere în asigurãri în România se realizeazã prin intermediarii de asigurãri, care sunt agentii de asigurare si brokerii de asigurare.

O persoanã poate desfãsura o activitate ca agent de asigurare, dacã detine o autorizatie valabilã, scrisã, din partea unui asigurãtor, denumitã contract de agent, pentru a actiona în numele acestuia.

Orice broker de asigurare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

– sã fie persoanã juridicã;

– sã aibã un capital social vãrsat în formã bãneascã, a cãrui valoare nu poate fi mai micã de 150 milioane lei; aceastã valoare va fi actualizatã prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor;

– sã aibã în vigoare un contract de asigurare de rãspundere civilã profesionalã, potrivit Normelor nr. 4/2001 emise de Comisie, de minim 100.000 euro;

– sã aibã ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;

– sã pãstreze si sã punã la dispozitia Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, la cerere, registrele si înregistrãrile contabile care sã evidentieze si sã explice operatiunile efectuate în timpul desfãsurãrii activitãtii, incluzând informatii asupra contractelor de asigurare încheiate si asupra întelegerilor cu asigurãtorii;

– sã se conformeze solicitãrilor Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor în ceea ce priveste raportãrile, precum si activitãtile pe care le desfãsoarã.

CAPITOLUL II.

PREZENTAREA SOCIETÃTII COMERCIALE

ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ „ASIROM” S.A.

2.1. ÎNFIINTARE ªI DEZVOLTARE

S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ „ASIROM” S.A. s-a înfiintat la data de 1 ianuarie 1991, având capital românesc, 267 de sucursale, filiale si agentii în toatã tara. Categoriile de asigurãri efectiv practicate sunt: asigurãri facultative de viatã, de persoane, altele decât de viatã, de autovehicule, maritime si de transport, de incendiu si alte pagube de bunuri, de rãspundere civilã, agricole; reasigurãri auto, maritime, de transport, de incendiu; asigurãrile obligatorii potrivit prevederilor legale în vigoare.

Perioada de peste un deceniu de activitate a reprezentat pentru ASIROM confirmarea pozitiei sale de lider pe piata asigurãrilor din România.

Astfel, din perspectiva pozitiei sale de lider, ASIROM si-a asumat pe parcursul ultimilor ani o remarcabilã misiune, dublatã de o înaltã responsabilitate: aceea de formator al pietei de asgurãri din Romãnia.

Conjungând prudentialitatea cu spiritul ofensiv, ASIROM a promovat an de an o politicã de afaceri deschisã cãtre asimilarea a tot ce reprezintã modernizare, eficientizare si performantã, fapt care i-a permis sã rãspundã cu promptitudine noilor cerinte ale clientilor si, mai mult, sã genereze cererea prin oferte mereu înnoite, pe deplin racordate la standardele internationale.

Vocatia de constructor, puterea financiarã si prestigiul Societãtii sunt elemente ale credintei ASIROM în setul de valori pentru care a optat si pe care le promoveazã în toate demersurile sale: exigente înalte, integritate, angajament total fatã de nevoile si asteptãrile clientilor, crestere satisfactiei angajatilor.

În anul 2001, programul de reasigurare al ASIROM a sprijinit dezvoltarea portofoliului de asigurare existent si introducerea unor noi tipuri de asigurãri, pentru mentinerea stabilitãtii financiare si protectia împotriva evenimentelor catastrofice. S-au obtinut cotatii, termeni si conditii cât mai favorabile pentru cedarea în reasigurare a diverselor riscuri asigurate de cãtre societate.

În acest sens s-a actionat pentru negocierea, încheierea si administrarea contractelor de asigurare, partenerii fiind selectati din rândul, reasigurãtorilor de primã mãrime, dupã cum urmeazã: Swiss Re (Elvetia), GE Frankona (Germania), Munich Re (Germania), Sindicatele Lloyd’s (Marea Britanie), Gerling (Elvetia), New RE (Elvetia), General Cologne Re (Austria), Scor Re (Franta), Hannover Re (Germania), Sorema (Franta), Bavarian Re (Germania), St. Paul Re (SUA), Partner Re (Elvetia), Transatlantic Re (Franta).

În anul 2001, piata internationalã a reasigurãrilor a reactionat la rezultatele tehnice negative datorate evenimentelor catastrofice întâmplate în ultimii ani, precum si la evenimentele din 11 septembrie 2001 care au avut ca deznodãmânt prãbusirea turnurilor gemene de la World Trade Center si pierderea de vieti omenesti, în principal prin cresterea primelor de reasigurare.

În ceea ce priveste societatea ASIROM, aceasta a reusit sã tinã aceste tendinte la minim, prin politica consecventã de colaborare pe termen lung cu reasigurãtorii sãi, mai ales cã portofoliile sale reasigurate nu au fost afectate de daune majore.

În domeniul asigurãrilor de persoane, obiectivul principal al anului 2001 l-a constituit perfectionarea produselor existente, precum si cuprinderea în asigurare a unor riscuri vizând domenii de activitate ce nu au fost abordate anterior.

În acelasi timp s-a urmãrit simplificarea procedurilor de rezolvare a cererilor sucursalelor în cazurile în care se solicitau alte clauze decât cele cuprinse în conditiile de asigurare standard, clientii orientându-se tot mai pregnant spre produse flexibile, caracterizate printr-un nivel calitativ superior.

Prin mãsurile adoptate s-a realizat:

– cresterea volumului de prime încasate cu peste 60% fatã de anul anterior, nivel superior ratei inflatiei;

– cresterea numãrului de asigurãri de viatã nou contractate;

– cresterea cu peste 50% a sumei medii la asigurãrile de viatã nou contractate.

În ceea ce priveste Asigurarea obligatorie de rãspundere civilã auto, ASIROM a elaborat propuneri privind proiectul hotãrârii de guvern menite sã reglementeze din punct de vedere juridic aceastã asigurare, inclusiv referitor la tariful de prime si la normele de lichidare a daunelor.

Necesitatea acordãrii unor servicii în conditii de operativitate si competentã s-a realizat prin permanenta instruire a personalului angajat în contractarea asigurãrilor si lichidarea daunelor, avându-se în vedere, în primul rând, satisfacerea clientilor ASIROM.

Având în vedere raportul de complementaritate ce poate fi dezvoltat în cadrul activitãtii de administrare si lichidare a daunelor desfãsurate de asigurãtorii casco si de societãtile emitente ale tichetelor de asigurare de rãspundere civilã obligatorie, ASIROM a continuat semnarea de acorduri de colaborare cu aceste societãti, pentru solutionarea pe cale amiabilã a regreselor ce pot fi promovate în momentul subrogãrii în drepturile asiguratilor casco prin plata despãgubirii.

Perfectionarea serviciilor oferite de ASIROM în domeniul gestionãrii daunelor cu element de extraneitate a condus la nominalizarea societãtii pentru a reprezenta în România interesele a 23 de societãti de asigurare din strãinãtate, pentru rezolvarea daunelor produse în tara noastrã de asiguratii cu Carte Verde ai acestor societãti.

Rezultatele pozitive obtinute la nivelul anului 2001 în cadrul activitãtii coordonate de Directia asigurãri de bunuri si rãspundere civilã reprezintã o bazã solidã pentru viitor în ceea ce priveste îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare a activitãtii de asigurare a societãtii.

Activitatea desfãsuratã în anul 2001 la nivelul Directiei de bunuri si rãspundere civilã a completat în mod armonios politica promovatã de ASIROM în calitate de lider al pietei românesti a asigurãrilor.

Obiectivul principal l-a constituit administrarea eficientã a portofoliului de asigurãri existent, concomitent cu extinderea acestuia prin continuarea promovãrii de noi forme de asigurare si prin adaptarea celor existente la cerintele asiguratilor.

Într-un context economic marcat de dificultãti financiare: rata mare a inflatiei, deprecierea monedei nationale, puterea de cumpãrare scãzutã, s-a reusit mentinerea unui nivel adecvat al încasãrilor, atât în ceea ce priveste asigurãrile obligatorii, cât si cele facultative. În acelasi timp, s-a urmãrit continuarea politicii de eficientizare a tuturor formelor de asigurare practicate, printr-o subscriere adecvatã care sã reflecte riscurile acoperite prin asigurare.

Gestionarea optimã a portofoliului existent de asigurãri facultative a fost însotitã de preocuparea extinderii acestuia. În acest sens, adaptarea formelor de asigurare în derulare la exigentele pietei si la cerintele consumatorilor a fost însotitã de lansarea unor produse noi. Aceste produse au fost elaborate în acord cu evolutia cadrului legislativ, rezultând forme de asigurare ce vizeazã categorii speciale de riscuri sau asigurati, apartinând unor anumite segmente sociale.

Printre noile produse intrate în portofoliul ASIROM putem aminti: Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã a avocatilor, Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã decurgând din serviciile publice conexe actului medical, Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã a administratorilor judiciari si lichidatorilor, Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere si/sau a sumelor achitate de cãtre turisti în cazul insolvabilitãtii sau falimentului agentiei de turism, Asigurarea creditului aferent bunurilor comercializate în sistem leasing.

Managementul resurselor umane în anul 2001 a fost orientat, în principal, cãtre asigurarea unui suport real în scopul eficientizãrii activitãtii societãtii si realizãrii obiectivelor Adunãrii Generale a Actionarilor si Consiliului de Administratie, în calitate de partener strategic.

În vederea sustinerii strategiei de restructurare si modernizare a activitãtii au fost concepute si finalizate noi programe de pregãtire si perfectionare profesionalã. Ca urmare s-au stabilit, pe de o parte, niveluri de eficientã cu ajutorul indicatorilor de performantã iar, pe de altã parte, au fost folosite tehnici de stimulare, implicând cointeresarea si recompensarea angajatilor ASIROM în cazul rezultatelor deosebite.

Principalele directii de actiune ale programului de pregãtire profesionalã au fost:

– informarea asupra practicilor celorlalte companii de asigurãri din strãinãtate, în vederea impementãrii unor produse moderne si competitive;

– cresterea nivelului de cunoastere a produselor de asigurare de cãtre angajati, prin perfectionarea si actualizarea informatiilor necesare desfãsurãrii activitãtii în conditii de eficientã maximã;

– dezvoltarea abilitãtilor de vânzare în conditii de concurentã acerbã, prin utilizarea de tehnici de vânzare specifice, flexibile, care sã contribuie la dezvoltarea portofoliului de asigurãri contractate;

– cultivarea atitudinii angajatilor cu orientare maximã cãtre satisfacerea cerintelor clientilor;

– transformarea angajatilor în persoane cu obiective clare pe plan profesional si cu srategie bine definitã prin care sã-si atingã dezideratele propuse;

– dezvoltarea unei culturi organizationale corespunzãtoare a noilor angajati prin asumarea valorilor companiei: parteneriat, încredere, sigurantã, servicii prompte si de calitate.

Activitatea de pregãtire si perfectionare profesionalã a avut în vedere, înainte de toate, aplicarea cunostintelor, identificarea punctelor forte, dezvoltarea competentelor umane ale angajatilor si transformarea acestora în factori de succes, astfel încât rezultatele obtinute de fiecare angajat sã fie îmbunãtãtite în mod corespunzãtor.

În contextul elaborãrii programului privind dezvoltarea sistemului contabil românesc, anul 2001 a angrenat eforturile societãtilor de asigurare spre armonizarea contabilitãtii din domeniul asigurãrilor cu standardele internationale de contabilitate, astfel încât informatiile financiare si datele contabile sã fie de înaltã calitate, comparabile si furnizate în timp real.

Printr-un flux informational modern se va contribui la crearea sistemului informatic integrat al societãtii, capabil sã ofere toate informatiile necesare luãrii unor decizii manageriale prompte si eficiente, temeinic documentate si în concordantã cu legislatia specificã din asigurãri (Legea asigurãrilor nr.32/2000 si noul Plan de conturi în domeniul asigurãrilor, aplicat începând cu 1 ianuarie 2002)

În domeniul investitiilor s-a avut în vedere punere în functiune a unor obiective importante în Bucuresti si Timisoara, continuarea lucrãrilor de constructii – montaj la alte obiective si dezvoltarea bazei materiale a Societãtii.

Managementul disponibilitãtilor a fost orintat cãtre mentinerea echilibrului între formele de plasamente efectuate, în concordantã cu strategia de dezvoltare a Societãtii pe termen mediu.

Printr-o analizã permanentã a pietei financiare s-au realizat, pe de o parte, plasamente noi – pe termen scurt – în titluri de stat emise de Ministerul Finantelor prin Banca Nationalã a României iar, pe de altã parte, s-a investit pe termen mediu si lung în active rentabile.

Astfel, în anul 2001, resursele financiare au fost valorificate în conditii de maximã sigurantã si eficientã.

Pe parcursul anului 2001, activitatea consilierilor juridici a avut ca obiectiv principal depunerea diligentelor necesare în vederea rezolvãrii, cu precãdere pe cale amiabilã, a problemelor ivite în derularea contractelor de asigurare, prevenindu-se crearea unor situatii litigioase.

Totodatã, s-a avut în vedere acordarea de consultantã de specialitate asiguratilor Societãtii; reprezentarea si sustinerea intereselor Societãtii în fata organelor judecãtoresti, de urmãrire penalã si altor institutii ale statului; protejarea drepturilor patrimoniale ale Societãtii si implicit, a intereselor asiguratilor sãi; exercitarea unui control din punct de vedere juridic prin avizarea dosarelor de daunã întocmite de sucursale si sediul social al Societãtii si a documentelor care urmau sã angajeze patrimonial Societatea.

S-a urmãrit, de asemenea, perfectionarea profesionalã permanentã a consilierilor juridici din cadrul Societãtii si crearea unor practici judiciare unitare în domeniul solutionãrii litigiilor izvorâte din asigurãri.

Dinamizarea pietei nationale a asigurãrilor a impus o mai mare implicare a Societãtii Comerciale Asigurarea Româneascã – ASIROM S.A. în mediile publicitare si de relatii publice, astfel înât calitatea si competivitatea produselor au fost sustinute în anul 2001 si de un program complex de mediatizare si promovare a imaginii institutionale.

Obiectivele strategiei de imagine a Societãtii au avut în vedere cresterea prestigiului companiei, consacrarea încrederii în produsele si serviciile sale cât si sustinerea atitudinii pozitive a clientilor sãi fideli.

În consens cu acestea, politicile comunicationale s-au axat pe o abordare inteligentã si creativã a conceptelor de marketing în asigurãri, prin care sã fie armonizate cerintele de eficientã ale Soceitãtii cu cele de protectie ale clientilor.

Astfel, politicile integrate de publicitate si relatii publice au urmãrit consolidarea imaginii de marcã a ASIROM, care, prin rezultatele financiare obtinute, s-a mentinut si în anul 2001 pe primul loc în topul societãtilor de asigurare din România si, totodatã, s-a evidentiat ca etalon si formator al pietei.

2.2. FORMELE DE ASIGURARE PRACTICATE DE ASIROM

Societatea ASIROM S.A. are ca principal obiectiv preluarea riscului individual al persoanei (fizice sau juridice) asupra societãtii în schimbul unei prime de asigurare. De acest aspect se ocupã agentii de asigurare, care au o muncã de teren, si care trebuie sã gãseascã si sã convingã persoanele fizice sau juridice sã plãteascã o sumã (prima de asigurare) pentru ca în cazul producerii riscului asigurat sã fie despãgubiti.

Asigurarea Româneascã, în calitate de societate de asigurare-reasigurare, practicã:

Asigurãri facultative de persoane

Asigurãri de viatã:

Asigurarea mixtã de viatã reevaluabilã – VALUTÃ FORTE;

Asigurarea mixtã de viatã si suplimentarã de accidente;

Asigurarea de pensie suplimentarã privatã cu acumulare de capital si reevaluare –PROSPERA

Asigurãri de accidente:

Asigurarea familialã de accidente;

Asigurarea cãlãtorilor pentru cazurile de accidente;

Asigurarea pentru cazurile de accidente a angajatilor, contractatã de persoane juridice;

Asigurarea facultativã mixtã de accidente a personalului de conducere;

Alte asigurãri de persoane:

Asigurarea pentru calãtorii în strãinatate;

Asigurarea pentru cazurile de invaliditate temporarã din boalã – AROMED

Asigurãri facultative de autovehicule

Asigurarea pentru avarii a autovehiculelor;

Asigurarea de rãspundere civilã auto – CARTE VERDE;

Conventia de asigurare TRANSEURO pentru autovehiculele destinate transportului international de mãrfuri sau de persoane;

Asigurarea de rãspundere civilã a autovehiculelor ce nu sunt supuse înmatriculãrii;

Asigurarea suplimentarã de rãspundere civilã a autovehiculelor supuse înmatriculãrii;

Asigurarea obligatorie de rãspundere civilã auto

Asigurãri facultative maritime, de transport si de aviatie

Asigurãri facultative de clãdiri si bunuri industriale

Asigurarea clãdirilor si altor constructii apartinând persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA (incendiu, trãsnet, explozie si cãderi de corpuri);

Asigurarea continutului clãdirilor apartinând persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA;

Asigurarea constructiilor – montajului si a rãspunderii constructorului;

Asigurãri facultative de bunuri de uz casnic si gospodãresc apartinând persoanelor fizice

Asigurãri facultative de rãspundere civilã

Asigurarea de rãspundere civilã generalã;

Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã pentru experti contabili si contabili autorizati,

Asigurarea facultativã de rãspundere civilã profesionalã decurgând din practica medicalã – MALPRAXIS;

Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã pentru avocati;

Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã pentru lichidatori;

Asigurãri de credite si garantii

Asigurarea facultativã a creditului pentru bunurile comercializate în sistem leasing – FELIX;

Asigurarea facultativã de rambursare a cheltuielilor de repatriere si/sau a sumelor achitate de turisti în cazul insolvabilitãtii sau falimentului agentiei de turism;

Asigurãri facultative agricole

Asigurarea culturilor agricole si a rodului viilor;

Asigurarea rodului pomilor fructiferi;

Asigurarea culturilor de legume;

Asigurãri facultative de animale

Asigurarea animalelor apartinând persoanelor fizice si juridice;

Asigurarea globalã a animalelor apartinând persoanelor juridice;

Asigurarea globalã a bovinelor apartinând persoanelor fizice.

CAPITOLUL III.

ASIGURAREA FACULTATIVÃ DE AVARII ªI FURT A

AUTOVEHICULELOR

3.1.CONDITII GENERALE PRIVIND ASIGURAREA DE AVARII ªI FURT A AUTOVEHICULELOR – CASCO –

Societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ – ASIROM S.A., în baza conditiilor contractuale generale si a încasãrii primei de asigurare, asigurã autovehiculele înmatriculate în România sau strãinãtate, detinute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, resedinta sau sediul în România.

Autovehiculele înmatriculate în strãinãtate, cu exceptia celor utilizate în sistem leasing, pot fi cuprinse în asigurare numai pentru riscul de avarii pe teritoriul României.

Se pot asigura si alte persoane decât detinãtorul înscris în cartea de identitate a autovehiculului, care au interes asigurabil cu privire la autovehicul, interes care trebuie sã reiasã dintr-un contract (de închiriere, leasing, comodat, locatie de gestiune, etc.) încheiat cu proprietarul. În aceste conditii, dacã în contractul de asigurare nu este desemnat un beneficiar, despãgubirea se plãteste Asiguratului.

Asigurarea acoperã si pagubele produse autovehiculului în situatiile în care, în momentul producerii evenimentului asigurat, acesta era condus, cu consimtãmântul Asiguratului, de alte persoane.

Face exceptie de la prevederile alineatului precedent, situatia în care autovehiculul, fiind furat, a fost gãsit avariat, caz în care ASIROM acordã despãgubiri Asiguratului pentru pagubele produse, numai dacã autovehiculul a fost asigurat si pentru riscul de furt.

Sunt autovehicule, în întelesul acetor conditii, vehiculele rutiere autopropulsate (cu exceptia celor care circulã pe sine), care sunt înmatriculate conform legislatiei în vigoare, cum ar fi:

– autovehicule destinate transportului de persoane, precum: autoturisme, autoturisme de teren, microbuze, autobuze, autocare, motocicluri (motociclete, scutere, motorete, mototriciclete), etc.;

– autovehicule destinate transporturilor de bunuri, ca: autocamioane, autofurgoane, pick-up-uri, autodube, autobasculante, autocisterne, autocamionete, tractoare rutiere, autotractoare, autovehicule mixte, precum si autovehicule speciale (construite sau echipate pentru diverse destinatii speciale);

– remorci/semiremorci auto, rulote si alte asemãnãtoare, având una sau mai multe axe, care sunt trase de un autovehicul din cele mentionate la litera a-b de mai sus.

Se pot acoperi prin asigurare, cu plata primelor aferente, urmãtoarele riscuri:

a) avarii provocate de:

– ciocniri, loviri, izbiri, zgârieri accidentale, cãderi (în prãpastie, în apã), cãderi de corpuri pe autovehicul, derapãri, rãsturnãri;

– incendiu, trãsnet, explozie (inclusiv din cauze tehnice), calamitãti naturale;

b) furt (furtul autovehiculului sau a unor pãrti componente ori piese ale acestuia), precum si avarii produse acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt.

3.2. DESPÃGUBIRI

ASIROM acordã despãgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea autovehiculelor asigurate, în România si în strãinãtate, provocate de:

a) ciocniri, loviri sau izbiri cu alte autovehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri accidentale, cãderi (cãderi de corpuri pe autovehicul, cãdere în prãpastie, cãdere în apã cu prilejul transbordãrii, cãdere din cauza ruperii podului), derapãri, rãsturnãri;

b) incendiu, explozie (inclusiv pãtãri, afumãri, consecintã a exploziei), trãsnet, ploaie torentialã (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindinã, inundatie, furtunã, uragan, cutremur de pãmânt, prãbusire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zãpadã sau de gheatã, avalanse de zãpadã, inclusiv efectele indirecte ale acestor fenomene, ca de exemplu: prãbusirea unui copac lovit de trãsnet, actiunea mecanicã a obiectelor purtate de furtunã sau uragan, dãrâmarea acoperisurilor sau constructiilor din cauza greutãtii stratului de zãpadã sau gheatã ori a avalanselor de zãpadã, a cutremurelor de pãmânt, a prãbusirilor sau alunecãrilor de teren.

În caz de incendiu se acordã despãgubiri si pentru pagubele produse prin afumare, pãtare, carbonizare sau diverse alte distrugeri precum si prin avarieri cauzate ca urmare a mãsurilor luate în timpul stingerii incendiului pentru salvarea autovehiculului sau a constructiei în care se afla acesta.

În caz de trãsnet sau explozie se acordã despãgubiri si pentru pagubele produse atunci când trãsnetul ori explozia s-au produs la distantã de autovehiculul respectiv, chiar dacã trãsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu.

În caz de inundatie, consecintã a fenomenelor naturale, se acordã despãgubiri pentru pagubele produse ca urmare a acoperirii locului unde se aflã autovehiculul asigurat cu un strat de apã, precum si pentru pagubele produse de actiunea mecanicã a apelor curgãtoare sau a obiectelor purtate de ape.

Se acordã despãgubiri si pentru:

– cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparatii, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparatia sau o reparatie partialã cu scopul de a-l repune în circulatie prin fortã proprie sau la locul cel mai apropiat de adãpostire al autovehiculului (dacã acesta nu poate fi deplasat prin fortã proprie);

– cheltuielile efectuate în mod rezonabil – pentru limitarea pagubelor rezultate în urma unor riscuri cuprinse în asigurare, dacã acestea sunt necesare;

– pagubele, produse autovehiculului asigurat, prilejuite de mãsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau a constructiei în care se afla acesta, precum si pentru salvarea persoanelor imobilizate în acesta (ex. descarcerarea);

– pagubele produse echipamentelor cu care au fost dotate din fabricatie, de producãtor, autovehiculele cu destinatie specialã, dacã avariile sau distrugerile au fost produse din orice cauzã cuprinsã în asigurare, chiar dacã însusi corpului autovehiculului nu i s-au produs asemenea pagube;

– pagubele produse dotãrilor de serie, dacã acestea erau montate la autovehicul iar avarierile ori distrugerile s-au întâmplat odatã cu cele produse din orice cauzã cuprinsã în asigurare, însusi corpului autovehiculului (în tot cuprinsul acestor conditii, prin „corpul autovehiculului” se întelege si „corpul vehiculelor tractate” – remorci/semiremorci, rulote si alte asemãnãtoare, dacã pentru acestea s-a încheiat o asigurare suplimentarã);

– pagubele produse dotãrilor suplimentare, special construite pentru autovehicule, înscrise în contract pentru sumele asigurate convenite si pentru care s-au plãtit primele de asigurare aferente, dacã acestea erau montate la autovehicul iar avariile ori distrugerile s-au întâmplat odatã cu cele produse din orice cauzã cuprinsã în asigurare, însusi corpului autovehiculului.

Prin „dotãri de serie” se înteleg: instalatiile echipamentele si accesoriile, montate de producãtorul autovehiculului înainte de vânzarea de nou, pentru care se prezintã documente doveditoare, sau în cazul în care nu se pot prezenta documentele necesare, cele comunicate prin specificatiile tehnice ale producãtorilor sau care figureazã în cataloagele de specialitate, a cãror valoare este inclusã în valoarea de nou a autovehiculului.

Prin „dotãri suplimentare” se înteleg: instalatiile, echipamentele si accesoriile, altele decât dotãrile de serie definite la alineatul precedent, special construite pentru autovehicule, care pot fi cuprinse în asigurare la solicitarea Asiguratului, contra plãtii unei prime de asigurare suplimentare.

– pagubele produse anvelopelor ori camerelor autovehiculului, centurilor de sigurantã, farurilor de ceatã, capacelor rotilor, prelatei care acoperã coviltirul, se despãgubesc dacã erau montate la autovehicul si avariile s-au întâmplat odatã cu cele produse din orice cauzã cuprinsã în asigurare, însusi corpului autovehiculului;

– pagubele produse sculelor care fac parte din trusa de scule, extinctorului, trusei medicale de prim ajutor si rotii de rezervã, se despãgubesc dacã se aflau în autovehicul si avariile ori distrugerile s-au întâmplat odatã cu cele produse din orice cauzã cuprinsã în asigurare, însusi corpului autovehiculului.

ASIROM acordã despãgubiri în baza acestor conditii generale, dacã s-a convenit astfel, si pentru pagubele produse prin furt sau tentativei de furt întãmplat pe teritoriul Romãniei. În asigurare sunt cuprinse:

– furtul autovehiculului;

– furtul unor pãrti componente ori piese ale autovehiculului;

– avariile produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt;

– cheltuielile efectuate de cãtre Asigurat în vederea înlocuirii setului de închidere si/sau contactului de pornire a autovehiculului asigurat, si în cazul avarierii numai a uneia dintre acestea, ca urmare a furtului sau tentativei de furt;

– furtul sau distrugerea ca urmare a tentativei de furt a dotãrilor suplimentare, dacã au fost cuprinse în asigurare pentru riscul de furt si dacã erau montate la autovehicul.

Extinderea asigurãrii în afara teritoriului României.

La solicitarea Asiguratului, se poate acoperi riscul de furt în afara teritoriului României, dupã cum urmeazã:

– în cazul în care autovehiculul este asigurat Casco la ASIROM – riscul de furt se extinde în afara teritoriului României, fãrã plata unei prime aditionale, în baza si în conditiile emiterii unui supliment de asigurare, pe perioada si cu valabilitatea teritorialã pentru care Asiguratul a încheiat la ASIROM o asigurare de rãspundere civilã a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului României (Carte Verde);

– în cazul în care autovehiculul este asigurat Casco la ASIROM, dar pentru acesta nu se încheie o asigurare de rãspundere civilã a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului României (Carte Verde) la ASIROM – riscul de furt în afara teritoriului României se acoperã în baza si în conditiile emiterii unui supliment de asigurare si a încasãrii unei prime de asigurare aditionale;

– în cazul în care autovehiculul nu este asigurat Casco la ASIROM, în baza acestor conditii generale de asigurare, se pot acoperi prin asigurare riscurile de avarii, sau avarii si furt în afara teritoriului României, cu conditia: emiterii contractului de asigurare, efectuãrii inspectiei de risc si a încasãrii primei de asigurare aferente.

Riscurile de furt (când autovehiculul este asigurat Casco la ASIROM), avarii, sau avarii si furt, în afara teritoriului României, se pot acoperi prin asigurare pentru un an sau pe fractiuni de an, dar nu mai mult de 15 zile.

Nu sunt cuprinse în asigurare si ASIROM nu acordã despãgubiri pentru:

– pagube produse de rãzboi (indiferent dacã rãzboiul a fost declarat sau nu), invazie sau actiunea unui dusman extern, ostilitãti, rãzboi civil, revoltã, revolutie, insurectie, rebeliune;

– orice consecinte ale grevei, tulburãrilor civile, dictaturii militare sau uzurpãrii de putere, faptelor unor grupuri sau persoane rãuvoitoare care actioneazã în numele sau în legãturã cu orice organizatie politicã;

– orice consecinte ale confiscãrii, exproprierii, distrugerii sau avarierii din ordinul oricãrui guvern de drept sau de fapt sau oricãrei autoritãti publice;

– pagubele produse de influente directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiatiilor sau infestãrii radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile;

– pagubele indirecte (de exemplu: reducerea valorii autovehiculului dupã reparatie) sau pierderi cauzate de lipsa folosintei autovehiculului, cheltuieli ocazionate de deplasarea la locul producerii evenimentului asigurat, costul îngrijirilor medicale acordate persoanelor aflate în autovehicul, accidentate în evenimente asigurate, etc.;

– pagube produse pieselor de rezervã, huselor, prelatelor (cu exceptia celor montate la autovehiculele cu coviltir), dotãrilor suplimentare (dacã nu au fost cuprinse în asigurare), combustibililor, pãturilor sau oricãror alte bunuri existente în autovehicul.

La solicitarea scrisã a Asiguratului, prin derogare de la alineatul precedent, Asigurãtorul poate accepta cuprinderea în asigurare a dotãrilor suplimentare, dacã sunt montate la autovehicul si se încaseazã o primã de asigurare suplimentarã, calculatã prin aplicarea cotatiei de primã corespunzãtoare asigurãrii autovehiculului respectiv, la valoarea declaratã de Asigurat.

– cheltuielile fãcute pentru transformarea sau îmbunãtãtirea autovehiculului în comparatie cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat (de exemplu: înlocuirea pieselor avariate sau pierdute cu altele de calitate superioarã); cele pentru repararea unor avarieri sau degradãri care au fost produse de cauze necuprinse în asigurare (de exemplu: ploi, înghet, pãtarea, corodarea, ruginirea, oxidarea, ori afumarea ca urmare a unei surse normale de cãldurã, etc.) si nici cele pentru reparatiile nereusite;

– pagube produse în legãturã cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri sau antrenamente pentru acestea, inclusiv cele produse în afara programului oficial;

– pagubele produse acelor piese sau pãrti componente ale autovehiculului care erau avariate la încheierea asigurãrii si consemnate în inspectia de risc, si a cãror remediere nu a fost avizatã la Asigurãtor si verificatã de cãtre acesta;

– pagubele provocate cu intentie, cu exceptia furtului sau tentativei de furt;

– cazurile în care, la încheierea asigurãrii sau ulterior, Asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare au dat declaratii neconforme cu realitatea, ori acestea sunt contradictorii sau în contradictie cu starea de fapt, sau au încercat sã obtinã prin fraudã sau tentativã de fraudã despãgubiri necuvenite;

– partea de pagubã care s-a mãrit prin neluarea intentionatã, de cãtre persoanele cuprinse în asigurare, a mãsurilor pentru limitarea ei, în timpul producerii evenimentului asigurat sau dupã producerea acestuia;

– fransiza prevãzutã în contract (partea de daunã suportatã de Asigurat).

ASIROM nu acordã despãgubiri, la asigurarea de avarii, nici în urmãtoarele cazuri:

– dacã pagubele cauzate de incendiu sau explozie s-au produs prin folosirea, de cãtre Asigurat sau prepusii acestuia, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacãrã deschisã (neapãratã de sitã sau sticlã);

– dacã pagubele s-au produs cu prilejul distrugerii sau avarierii constructiei în care s-a aflat autovehiculul asigurat, din culpa Asiguratului sau oricãrui prepus al acestuia;

– dacã autovehiculul, care era condus sau actionat în momentul accidentului, nu avea certificat de înmatriculare valabil sau altã autorizatie de circulatie valabilã;

– dacã autovehiculul era condus sau actionat în momentul accidentului, de Asigurat sau de o altã persoanã, cu consimtãmântul Asiguratului, fãrã ca acestia sã posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivã de autovehicule, ori dupã ce permisul de conducere le-a fost retras, anulat sau retinut în vederea anulãrii si nu a fost eliberatã o dovadã provizorie de circulatie sau aceasta a expirat;

Face exceptie de la prevederile de mai sus, cazul în care autovehiculul adaptat cu comandã dublã a fost condus de cãtre cursantul unei scoli de soferi, în timpul orelor de conducere, asistat de un instructor auto sau de un examinator.

– dacã autovehiculul era condus sau actionat în momentul accidentului, de Asigurat sau de o altã persoanã, cu consimtãmântul Asiguratului, aflându-se sub influenta bãuturilor alcoolice;

– dacã Asiguratul, respectiv persoana care-l conducea cu consimtãmântul sãu, sau dupã caz, orice prepus al acestuia, implicat în accident, s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a pãrãsit locul accidentului, în situatiile în care acest fapt nu este permis prin dispozitiile legale, cu exceptia cazurilor în care pãrãsirea locului accidentului a fost determinatã de necesitate salvãrii persoanelor;

– dacã pagubele s-au produs în timpul comiterii unor infractiuni sãvârsite cu intentia, ori în timpul când persoana respectivã autoare a unei infractiuni sãvârsite cu intentie, încerca sã se sustragã de la urmãrire, cu exceptia furtului sau tentativei de furt, dacã este acoperit si riscul de furt;

– dacã pagubele produse autovehiculului, unor pãrti componente sau piese ale acestuia, au fost provocate de alte cauze decât cele mentionate, cum sunt pagubele cauzate de:

întrebuintare, functionare sau uzare (de exemplu: ruperea fuzetelor, a amortizoarelor telescopice, a arcurilor, a supapelor, a pinioanelor, a arborelui cotit, a barei de directie sau crucilor cardanice, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei sau explozia pneurilor în timpul mersului, topirea lagãrelor, griparea motorului, deteriorarea rulmentilor de la sistemul de rulare, etc.);

defecte de fabricatie ale materialului sau de executie a pãrtilor componente sau pieselor (de exemplu: tensiuni în montajul parbrizelor si lunetelor, fisuri, goluri de turnare, tensiuni interne provenite din forjare, tratament termic sau termo-chimic necorespunzãtor, nerespectarea cotelor si a abaterilor dimensionale, de formã si de pozitie a suprafetelor, etc.);

– pentru pagubele produse prin influenta temperaturii asupra motorului autovehiculului (de exemplu: avarieri la blocul motor, chiulasã sau la sistemul de rãcire produse ca urmare a înghetãrii apei) si cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferentialului, ca urmare a lipsei sau insuficientei ungeri ori a supraîncãlzirii, din oricare alte cauze decât cele cuprinse în asigurare;

– pentru pagubele produse pieselor/subansamblelor autovehiculului ca urmare directã a trepidatiilor în timpul mersului, prin actiunea curentului electric asupra instalatiei electrice, a alternatorului, a becurilor sau a altor piese ori accesorii care folosesc curentul electric ori sunt actionate de acesta.

Dacã însã datoritã defectãrii din orice cauzã a unor piese ale autovehiculului, inclusiv anvelopelor ori camerelor acestuia, se produc pagube de felul celor prevãzute mai sus, aceste pagube se despãgubesc (de exemplu: dacã din cauza ruperii barei de directie sau datoritã exploziei unui pneu în timpul mersului, autovehiculul se rãstoarnã, se plãtesc pagubele produse prin rãsturnare, dar nu se despãgubesc pagubele produse la bara de directie sau pneul explodat);

– pentru pagubele produse ca urmare a actiunii substantelor chimice, cu exceptia cazurilor în care acestea s-au produs fie din culpa unor terti, identificati cu certitudine drept autori ai producerii pagubelor, fie în trafic ca urmare a unui eveniment rutier;

– pentru pagubele produse anvelopelor ori camerelor, prin tãiere, întepare, explozie, cu exceptia cazurilor în care acestea s-au produs odatã cu cele produse însusi corpului autovehiculului ca urmare a riscurilor prevãzute;

– pentru pagubele produse ca urmare a pãtrunderii voite, voluntare, cu autovehiculul în ape curgãtoare sau stãtãtoare, ori în zone inundate temporar datoritã acumulãrii unor cantitãti mari de apã;

– pentru avariile autovehiculului sau orice deteriorãri ale pieselor ori pãrtilor componente ale acestuia, urmare a furtului sau tentativei de furt, dacã autovehiculul respectiv nu a fost asigurat si pentru riscul de furt;

– dacã Asiguratul nu a înstiintat în scris Asigurãtorul despre producerea evenimentului asigurat si a procedat la repararea autovehiculului înainte ca Asigurãtorul sã efectueze constatarea pagubei, cu exceptia cazurilor în care Asigurãtorul, pe baza constatãrilor autoritãtilor publice, poate determina cauzele si împrejurãrile producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubelor produse din cauze cuprinse în asigurare.

ASIROM nu acordã despãgubiri, la asigurarea de furt, în urmãtoarele cazuri:

– dacã nu s-a înregistrat o reclamatie în legãturã cu furtul sau tentativa de furt, sau dacã organele politiei nu confirmã furtul sau tentativa de furt;

– dacã, dupã comiterea furtului sau a tentativei de furt, paguba s-a mãrit prin neluarea intentionatã de cãtre persoanele cuprinse în asigurare a mãsurilor pentru limitarea ei, pentru partea de pagubã care s-a mãrit si dacã acest fapt rezultã din actele încheiate de organele competente (politie sau alte organe de cercetare);

– dacã la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte persoane din familia Asiguratului sau alte persoane dacã locuiesc în aceeasi locuintã cu Asiguratul (fie chiar în gospodãrii separate), Asiguratul sau orice prepus al Asiguratului;

– în cazurile în care persoana cuprinsã în asigurare, a facilitat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmãrilor acestora, ca de exemplu:

dacã în timpul cât autovehiculul nu era folosit, a fost lãsat într-un loc public, fãrã sã i se scoatã cheia din contact, ori fãrã a i se încuia usile (cu exceptia cazurilor când aceste mãsuri nu erau posibile datoritã particularitãtilor de constructie a autovehiculului);

pãstrarea în interiorul autovehiculului, în timpul stationãrii, a actelor sau obiectelor care pot crea aparenta unei posesii de drept a autorului furtului asupra autovehiculului, cum ar fi: cartea de identitate, cheile acestuia etc.;

pierderea/furtul cheilor autovehiculului asigurat si neluarea de cãtre Asigurat, pe cheltuiala sa, a mãsurilor de înlocuire a setului de închidere si/sau a contactului de pornire;

pãrãsirea autovehiculului la locul accidentului, fãrã sã se ia mãsuri de pazã, cu exceptia cazului în care conducãtorul autovehiculului si persoanele din acesta au avut nevoie de acordarea de îngrijiri medicale în unitãti spitalicesti;

– dacã în momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfãcut în pãrtile sale componente, cu exceptia cazurilor când furtul sau tentativa de furt s-au produs prin efractie la încãperea în care se afla autovehiculul;

– în situatiile în care Asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare fac declaratii contradictorii sau neconforme cu realitatea, precum si în cazurile în care în legãturã cu dauna se efectueazã investigatii si cercetãri, de cãtre organele de urmãrire penalã, atunci când se cunosc autorii, pânã la finalizarea acestora;

– dacã Asiguratul, cu consimtãmântul sãu, a încredintat autovehiculul asigurat unei persoane care refuzã sã-l restituie, însusindu-si-l;

– pentru casetofoanele montate pe sinã si a celor cu fatã detasabilã, dacã aceasta nu este depusã la Asigurãtor concomitent cu avizarea furtului;

– dacã nu se depun la Asigurãtor, concomitent cu avizarea furtului autovehiculului, seturile de chei declarate la încheierea asigurãrii (dupã caz si telecomenzile) aferente tipului respectiv de autovehicul, precum si actele originale ale autovehiculului (cartea de identitate, certificatul de înmatriculare/autorizatia de circulatie provizorie).

Autovehiculele se asigurã pentru sumele declarate de cãtre Asigurat, pe baza propriei sale optiuni, sume care ar trebui sã corespundã valorii reale a acestora.

Prin valoarea realã a autovehiculelor se întelege valoarea de comercializare de nou, la data încheierii asigurãrii (conform facturilor de achizitie de nou, cataloagelor de specialitate Eurotax-Schwacke sau listelor de preturi de la producãtor), mai putin uzura stabilitã în raport cu vechimea în ani a acestora, potrivit scalei de uzurã prevãzutã în prezentele conditii.

Valoarea de comercializare de nou a autovehiculelor la data încheierii asigurãrii, se stabileste având în vedere:

– pentru autovehiculele de productie româneascã: preturile de comercializare de nou de la unitãtile de specialitate din România, la data încheierii asigurãrii;

– pentru autovehiculele de productie strãinã:

preturile din facturile de achizitie de nou, în cazul în care autovehiculele sunt cumpãrate de la reprezentantele din România sau din strãinãtate. Dacã aceste preturi sunt exprimate în LEI, vor fi transformate în valutã, aplicând cursul de referintã comunicat de BNR, valabil la data mentionatã în facturã;

preturile din catataloagele de specialitate (Eurotax-Schwacke) pentru autovehiculele folosite (second-hand) achizitionate din România sau din strãinãtate;

pentru autovehiculele achizitionate în rate/leasing – pretul de nou (pretul unitar) din contractul de rate/leasing, la care se poate adãuga, la solicitarea Asiguratului, T.V.A. si taxele de import, când este cazul.

Remorcile/semiremorcile, rulotele si altele asemãnãtoare, se asigurã pentru sumele declarate de Asigurat, sume care ar trebui sã corespundã valorii reale a acestora.

Prin valoarea realã a acestora se întelege valoarea de comercializare de nou la data încheierii asigurãrii (conform facturilor de achizitie de nou, cataloagelor de specialitate Eurotax-Schwacke sau listelor de preturi de la producãtor), mai putin uzura stabilitã în raport cu vechimea acestora, potrivit scalei de uzurã prevãzutã, aferenã tipului de autovehicul care le tracteazã.

Valoarea de comercializare de nou a remorcilor/semiremorcilor, rulotelor si alte asemãnãtoare, la data încheierii asigurãrii, se stabileste în mod similar cu cel prezentat pentru autovehicule.

Dotãrile suplimentare se asigurã la valoarea declaratã de Asigurat în cererea-chestionar în limita a 20% din valoarea reala a autovehiculului, declaratã în contractul de asigurare. Valoarea totalã a acestora se va evidentia distinct în contractul de asigurare.

Suma asiguratã aferentã dotãrilor suplimentare se transformã în aceeasi valutã cu cea folositã la stabilirea sumei de asigurare a autovehiculului, aplicând cursul de referintã comunicat de BNR, valabil la data încheierii asigurãrii.

Pentru asigurãrile ce se reînnoiesc si au continuitate la Asigurãtor, suma asiguratã a autovehiculului, actualizatã la data reînnoirii, se stabileste pornind de la valoarea de comercializare de nou la data reînnoirii contractului de asigurare, mai putin uzura stabilitã în raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei de uzurã prevãzutã.

În cazul autovehiculelor folosite (second-hand) comercializate în rate sau leasing, sumele asigurate pentru fiecare an în parte se stabilesc la data încheierii asigurãrii astfel:

– pretul unitar al autovehiculului specificat în contractul rate sau leasing, la care se poate adãuga, la solicitarea Asiguratului, T.V.A. si taxele de import (când este cazul) – pentru primul an de asigurare;

– pretul unitar al autovehiculului, din primul an de asigurare, mai putin uzura stabilitã în raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei de uzurã prevãzutã pentru urmãtorii ani de asigurare.

La stabilirea sumei asigurate, nu se va lua în calcul valoarea totalã a contractului de rate/leasing, valoare în care sunt incluse si dobânzi, taxe de de leasing, etc.

Pentru tipurile de autovehicule la care nu se poate determina pretul de comercializare, ca mai sus, sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabricã, valorile de nou ale acestora se stabilesc având în vedere preturile corespunzãtoare din catoloagele de specialitate (Eurotax-Schwacke), sau preturile de nou ale autovehiculelor de fabricatie româneascã, pentru modelele similare, care se corecteazã cu un coeficient de similitudine, în functie de valoarea lor pe piatã, cuprins între:

– 0,7 – 1,0 – autovehicule cu o vechime mai micã de 10 ani

– 0,5 – 0,7 – autovehicule cu o vechime mai mare de 10 ani.

Valoarea realã a autovehicului poate fi recalculatã, la cererea scrisã a Asiguratului, ca urmare a executãrii reparatiilor capitale sau îmbunãtãtirilor aduse acestuia, dovedite cu acte justificative. Acestã nouã valoare nu poate depãsi 120% din valoarea realã a autovehiculului.

În cazul în care, la data producerii evenimentului asigurat, suma asiguratã declaratã la încheierea asigurãrii nu corespunde valorii reale a autovehiculului, se va proceda astfel:

– dacã asigurarea s-a încheiat pentru o sumã asiguratã declaratã, mai mare decât valoarea realã a autovehiculului (supraasigurare), Asigurãtorul recalculeazã si restituie prima de asigurare plãtitã de Asigurat, aferentã excedentului de sumã asiguratã, iar despãgubirea nu va putea depãsi, în nici un caz, valoarea realã a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat;

– dacã asigurarea s-a încheiat pentru o sumã asiguratã declaratã, mai micã decât valoarea realã a autovehiculului (subasigurare), Asiguratul suportã o parte proportionalã din pagubã.

Sumele asigurate, precum si primele de asigurare, sunt actualizate automat prin exprimarea si înscrierea lor în contractul de asigurare, în valutã (EURO sau dolari SUA), chiar dacã primele de asigurare sunt încasate în lei.

Asigurarea se încheie pe perioada de 1 an sau de minim 6 (sase) luni.

Pentru autovehiculele comercializate în sistem leasing sau rate, asigurarea se poate încheia pe toatã durata contractului de leasing sau vânzare în rate.

Contractul de asigurare se încheie pe baza cererii scrise a Asiguratului, fãcutã prin completarea cererii-chestionar care, împreunã cu anexele la contract si declaratiile fãcute de Asigurat, fac parte integrantã din acesta.

Asigurarea se considerã încheiatã când sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

– efectuarea inspectiei de risc de cãtre Asigurãtor, însusite de Asigurat sau prepusii sãi;

– plata anticipatã a primei de asigurare, sau a primei rate – dacã s-a convenit plata primei în rate anuale/subanuale;

– emiterea contractului de asigurare.

La încheierea contractului de asigurare, solicitantul este obligat sã prezinte actele originale ale autovehiculului (certificatul de înmatriculare si/sau cartea de identitate), precum si cheile pe care le posedã.

În cazul autovehiculelor noi, achizitionate direct de la producãtori sau de la dealerii din România, contractul de asigurare se poate încheia si prin prezentatrea facturii de cumpãrare si a autorizatiei provizorii de circulatie.

Asigurarea este valabilã exclusiv pentru autovehiculul specificat în contractul de asigurare sau autovehiculele mentionate în anexa la contract, în cazul asigurãrii mai multor autovehicule.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori chiar dacã existã un început de dovadã scrisã.

Primele de asigurare se calculeazã potrivit tarifului de prime al Asigurãtorului, se exprimã în valutã si sunt datorate de Asigurat anticipat si integral. La optiunea Asiguratului, prima de asigurare poate fi plãtitã în lei sau în valutã.

Pentru plata în lei a primelor de asigurare exprimate în valutã, se va folosi cursul de referintã comunicat de BNR valabil la data efectuarii plãtii.

În cazul contractelor de asigurare încheiate pe o perioadã mai micã de un an, primele de asigurare corespunzãtoare unei luni de asigurare reprezintã 1/10 din primele de asigurare anuale si se achitã anticipat si integral la încheierea contractului de asigurare.

În cazul în care, Asiguratul plãteste prima de asigurare anticipat si integral la încheierea contractului de asigurare, se acordã o reducere 10% fatã de tariful de bazã. Reducerea este valabilã numai pentru asigurãrile încheiate pentru perioade de minimum un an.

Ca o facilitate pentru Asigurati, Asigurãtorul poate accepta ca plata primei de asigurare anuale sã fie efectuatã si în rate subanuale. Esalonarea plãtii ratelor de primã se poate face:

– în 2 (douã) rate egale – semestriale;

– în 4 (patru) rate egale – trimestriale;

– în 10 (zece) rate egale.

Prima ratã de primã se plãteste înainte de intrarea în vigoare a contractului de asigurare, iar urmãtoarele, la intervale de timp egale, conform datelor scadente înscrise în contractul de asigurare.

Asigurãtorul nu are obligatia sã avizeze Asiguratul cu privire la scadentele ratelor de primã si nici sã încaseze primele de asigurare, la domociliul, sediul, resedinta sau locul de muncã al Asiguratului. Încasarea primei de asigurare la domiciliul, sediul, resedinta sau locul de muncã al Asiguratului, chiar repetatã, nu poate fi invocatã drept derogare pe viitor de la prevederile acestui alineat.

În caz de neplatã la scadenta unei rate de primã urmãtoare celei dintâi, Asigurãtorul acordã Asiguratului posibilitatea achitãrii acesteia în termen de 15 (cincisprezece) zile de la sacdenta ratei respective, situatia contractului rãmânând neschimbatã pânã la expirarea acestui termen.

În cazul în care sumele datorate de Asigurat cu titlul de primã nu sunt plãtite nici în termenul de pãsuire de 15 zile de la scadentã, contractul de asigurare este reziliat retroactiv începând cu ziua imediat urmãtoare datei scadente a ratei restante, fãrã ca o notificare, punere în întârziere, sau o altã formalitate prealabilã sã mai fie necesarã.

Pentru a beneficia de facilitãtile contractuale (bonusuri, etc.) la solicitarea scrisã a Asiguratului, în termen de 60 de zile de la data scadentei ratei restante, Asigurãtorul poate repune în vigoare contractul de asigurare, cu efect numai pe viitor, în baza unui supliment de asigurare, dacã se îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii:

– s-a plãtit o penalizare în cuantumul ratelor de primã restante;

– s-a efectuat o nouã inspectie de risc, din care rezultã cã autovehiculul respectiv nu prezintã nici o avarie (nu a suferit nici o avarie în perioada pentru care nu s-a achitat prima de asigurare);

– asiguratul declarã în scris cã nu are nici un fel de pretentii fatã de Asigurãtor pentru eventualele daune produse autovehiculului în perioada în care contractul de asigurare a fost reziliat.

Autoturismele cu o valoare mai mare de 25000 EURO ori echivalentul în lei sau alte valute, se pot cuprinde în asigurare numai cu o cotatie de primã majoratã, conform tarifului de prime si cu o fransizã, la riscul de furt total (furtul autovehiculului), pe teritoriul României, de 10% din suma asiguratã.

3.3. RÃSPUNDERI ªI OBLIGATII

Rãspunderea Asigurãtorului începe dupã 24 de ore de la expirarea zilei în care:

– s-a plãtit Asigurãtorului, în numerar, prima de asigurare, sau prima ratã, în cazul în care s-a convenit plata în rate, ori s-a operat la bancã în contul acestuia virarea primelor de asigurare pe baza ordinului de platã emis de cãtre Asigurat, ori s-a prezentat ordinul de platã vizat de cãtre banca la care Asiguratul are deschis contul de disponibil;

– s-a întocmit si semnat contractul de asigurare;

– s-a efectuat inspectia de risc pentru autovehicul.

În cazul autovehiculelor comercializate în rate sau leasing, rãspunderea Asigurãtorului începe din data emiterii contractului de asigurare si receptionãrii autovehiculelor de cãtre utilizator/cumpãrãtor – pentru autovehiculele noi, respectiv din data emiterii contractului de asigurare si efectuãrii inspectiei de risc – pentru autovehiculele vechi, cu conditia plãtii anticipate a primei de asigurare sau primei rate de primã.

În cazul în care asigurarea se încheie concomitent cu livrarea autovehiculului nou, din incinta unitãtilor care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule noi, rãspunderea Asigurãtorului începe din momentul receptionãrii autovehiculului de cãtre Asigurat sau prepusii acestuia, cu conditia plãtii anticipate a primei de asigurare sau primei rate de primã si emiterii contractului de asigurare.

Rãspunderea Asigurãtorului înceteazã:

– la termen – la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea si s-au plãtit primele de asigurare datorate;

– înainte de expirarea termenului prevãzut în contractul de asigurare, astfel:

la data producerii unei daune totale;

la data înstrãinãrii proprietãtii autovehiculului, cãtre o altã persoanã;

la data scadentei – dacã sumele datorate cu titlu de primã de asigurare nu sunt plãtite la scadentã si nici în termenul de pãsuire convenit;

la data convenitã de pãrti, la solicitarea scrisã a Asiguratului. În acest caz, dacã Asiguratul a plãtit prime de asigurare în avans si dacã Asigurãtorul nu a plãtit si nu datoreazã despãgubiri pentru contractul de asigurare respectiv, se vor recalcula primele de asigurare aferente perioadei de asigurare expirate, pentru fiecare lunã sau fractiune de lunã de asigurare în proportie de 1/10 din prima de asigurare anualã, iar restul se va restitui Asiguratului.

În cazul emiteri unui supliment de asigurare, care prevede plata unei prime suplimentare, la contractul de asigurare existent, rãspunderea Asigurãtorului începe în ziua urmãtoare datei emiterii suplimentului si plãtii primei de asigurare corespunzãtoare si înceteazã:

la data expirãrii contractului de asigurare la care este asigurat acesta sau,

la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat suplimentul de asigurare sau,

la data producerii unei daune totale prin plata despãgubirii de catre Asigurãtor.

La reînnoirea asigurãrilor pentru o nouã perioadã, dacã plata primelor de asigurare s-a fãcut înainte de încetarea asigurãrii în curs, rãspunderea Asigurãtorului continuã fãrã întrerupere.

Asigurãrile pot fi încheiate si în conditiile stabilirii unei fransize deductibile pentru fiecare eveniment în parte (partea din pagubã suportatã de Asigurat), cu reducerea corespunzãtoare a primei de asigurare, conform tarifului de prime al Asigurãtorului.

Asiguratul poate beneficia în continuare de bonusurile acordate dacã în termen de 6 luni da la data înstrãinãrii autovehiculului asigurat solicitã, în scris, încheierea unui nou contract de asigurare pentru un alt autovehicul detinut de acesta, dacã nu s-au plãtit ori nu se datoreazã despãgubiri pentru acel contract.

În aceastã situatie (valabilitatea vechiului contract încetând la data înstrãinãrii autovehiculului), se va emite un nou contract de asigurare anual pentru autovehiculul neasigurat, se efectueazã inspectia de risc pentru acesta si se încaseazã primele de asigurare aferente, calculate în functie de caracteristicile si de valoarea acestuia.

Nu se vor aplica majorãri ale primei de asigurare, pentru perioade mai mici de un an, la contractele care si-au încetat valabilitatea datoritã înstrãinãrii autovehiculelor.

În cazul în care s-a înstrãinat autovehiculul, iar Asiguratul nu a solicitat în scris transferul contractului de asigurare pentru un alt autovehicul al sãu, asigurarea înceteazã din momentul transmiterii proprietãtii acestuia cãtre o altã persoanã, constatatã si prin înscris sub semnãturã privatã.

În cazul încetãrii contractului de asigurare urmare a înstrãinãrii bunului asigurat ori prin acordul pãrtilor, dacã Asiguratul a plãtit prime de asigurare în avans si dacã Asigurãtorul nu a plãtit si nu datoreazã despãgubiri pentru contractul de asigurare respectiv, se vor recalcula primele de asigurare aferente perioadei de asigurare expirate, pentru fiecare lunã sau fractiune de lunã de asigurare în proportie de 1/10 din prima de asigurare anualã, iar restul se va restitui Asiguratului.

La asigurãrile individuale, ce se reînnoiesc pe perioade de câte 1 an, primele de asigurare se reduc cu 15%, repectiv 25%, 35%, 40%, ori 45% corespunzãtor, dupã caz unui an de asigurare anterior reînnoirii, respectiv a doi, trei, patru, ori cinci sau mai multi ani anteriori consecutivi de asigurare, dacã nu s-au plãtit ori nu se datoreazã despãgubiri în anii anteriori de asigurare, sau dacã depãgubirile plãtite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa exclusivã a unor terte persoane aflate în afara autovehiculului asigurat, identificate si care au încheiatã o asigurare obligatorie de rãspundere civilã auto, valabilã la data producerii prejudiciului.

La asigurãrile pentru autovehiculele folosite în activitãti de taximetrie, rent-a-car, scoli de soferi, se v-a încasa o primã de asigurare majoratã fatã de prima de bazã. Dacã aceastã conditie nu a fost îndeplinitã ca urmare a faptului cã Asiguratul nu a declarat, la încheierea asigurãrii, folosirea autovehiculului în aceste scopuri, pentru orice daunã, despãgubirea acordatã se va reduce cu 50%.

Dacã în timpul derulãrii contractului de asigurare, autovehiculului asigurat urmeazã sã-i fie schimbatã destinatia initialã acesta urmând sã fie folosit în activitãti de taximetrie, rent-a-car, scoli de soferi, Asiguratul are obligatia sã înstiinteze în scris Asigurãtorul si sã plãteascã prima de asigurare recalculatã, reprezentând 1/10 din prima de asigurare anualã majoratã, pentru fiecare lunã sau fractiune de lunã rãmase pânã la expirarea contractului de asigurare.

În toate aceste cazuri se va emite un supliment la conractul de asigurare în vigoare, în care se vor specifica perioada si riscurile pentru care valideazã asigurarea, activitatea în care urmeazã sã fie folosit autovehiculul (taximetrie, rent-a-car sau scoalã de soferi), prima de asigurare suplimentarã aferentã, etc. Aceastã modificare a contractului de asigurare produce efecte numai pentru viitor.

Asiguratului îi revin urmãtoarele obligatii:

Sã plãteascã prima de asigurare, în cuantumul si la termenele stabilite prin contractul de asigurare.

Sã întretinã autovehiculele asigurate în bune conditii, efectuând revizia tehnicã periodicã obligatorie la zi si sã actioneze în functie de împrejurãri, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate.

În cazul în care, în cursul valabilitãtii contractului de asigurare, se constatã degradarea conditiilor de protectie existente la data încheierii asigurãrii, prin aparitia unor defectiuni generatoare de pericole sau faptul cã autovehiculele sunt folosite în alte scopuri decât cele declarate la încheierea asigurãrii, Asigurãtorul are dreptul sã rezilieze contractul de asigurare fãrã sã restituie primele de asigurare încasate.

Contractul de asigurare poate fi repus în vigoare, în baza unui supliment de asigurare, dupã remedierea sau încetarea neregulilor constatate. Pentru perioada în care contractul de asigurare a fost reziliat, Asigurãtorul nu are nici o rãspundere pentru eventualele daune produse autovehiculelor al cãror contract de asigurare a fost reziliat.

Sã comunice Asigurãtorului, numãrul de înmatriculare definitiv sau schimbarea numãrului de înmatriculare initial, în vedera luãrii în evidentã a acestuia.

Sã avizeze în scris Asigurãtorul, despre pierderea/furtul cãrtii de identitate si/sau certificatului de înmatriculare si sã depunã, împreunã cu avizarea, dovada emisã de politie referitoare la pierderea/furtul cãrtii de identitate si/sau certificatului de înmatriculare. În caz de neîndeplinire a acestei obligatii, Asigurãtorul este exonerat de orice platã de despãgubiri, în cazul furtului autovehiculului.

În caz de avariere a autovehiculului asigurat, Asiguratul este obligat:

– sã înstiinteze imediat, organele politiei, unitãtile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele si împrejurãrile producerii accidentului, incendiului, exploziei, etc. si la pagubele provocate;

– sã ia pe seama Asigurãtorului, în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurãrile, mãsuri pentru limitarea pagubelor, în cazul producerii riscului asigurat;

– sã ia, potrivit cu împrejurãrile, mãsuri pentru salvarea, pãstrarea si paza autovehiculului sau a pãrtilor componente rãmase ca urmare a evenimentului asigurat, precum si pentru prevenirea degradãrii ulterioare. În caz contrar Asigurãtorul nu este obligat la plata despãgubirii pentru pãrtile componente sau piesele care lipsesc la data efectuãrii constatãrii tehnice pentru stabilirea si evaluarea pagubelor;

– sã avizeze în scris Asigurãtorul, despre producerea evenimentului asigurat, în termen de 48 de ore de la producerea sau de la luarea la cunostintã despre producerea acestuia, dând informatii asupra naturii si mãrimii pagubei; în avizare se vor arãta:

numele persoanei care a condus autovehiculul, precum si precizarea dacã a condus sau nu cu acordul Asiguratului;

felul, marca si numãrul de înmatriculare al autovehiculului, numãrul contractului de asigurare;

data si locul producerii evenimentului;

descrierea avariilor;

locul unde se aflã autovehiculul avariat în momentul avizãrii.

– sã punã la dispozitia Asigurãtorului, toate actele si evidentele necesare verificãrii valorii autovehiculului asigurat, în vederea constatãrii si evaluãrii pagubelor, pentru stabilirea drepturilor de despãgubire;

– sã depunã la Asigurãtor, documentatia privind evenimentul asigurat, cuprinzând urmãtoarele:

actele întocmite de politie sau alte autoritãti publice, cu privire la cauzele si împrejurãrile producerii evenimentului asigurat (potrivit legislatiei tãrii în care s-a produs evenimentul);

declaratia conducãtorului auto iar acolo unde este necesar, schita accidentului;

copii ale permisului de conducere al soferului, ale cãrtii de identitate si certificatului de înmatriculare al autovehiculului;

documentele de reparatie;

cererea de despãgubire în care se vor specifica: contul, banca (filiala, sucursala), localitatea si dupã caz, tara în care se solicitã plata despãgubirilor;

orice alte documente necesare, solicitate de Asigurãtor;

– în caz de producere a evenimentului asigurat în afara teritoriului României, sã avizeze corespondentul Asigurãtorului din tara respectivã (mentionat în lista care face parte integrantã din contractul de asigurare) si sã punã la dispozitia Asigurãtorului documentele, în original, referitoare la cauzele si împrejurãrile producerii riscului asigurat, precum si o traducere legalizatã a acestora.

În cazurile în care cu ocazia demontãrii sau cu ocazia efectuãrii reparatiei autovehiculului au rezultat si alte pagube produse ca urmare a accidentului, care nu au putut fi constatate initial, Asiguratul este obligat sã înstiinteze despre aceasta Asigurãtorul, înainte de remedierea lor, pentru a se întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor. În caz contrar, Asigurãtorul va refuza plata despãgubirilor aferente avariilor suplimentare.

În cazul în care evenimentul asigurat este furtul sau tentativa de furt, Asiguratul este obligat:

– sã facã de îndatã tot ce îi stã în putintã pentru pãstrarea si paza obiectelor rãmase, sã se îngrijeascã ca toate urmele furtului sau tentativei de furt sã rãmânã neatinse pânã la cercetarea faptului de cãtre organele de politie si sã ia, potrivit cu împrejurãrile, mãsuri pentru limitarea pagubei;

– sã reclame evenimentul în scris în maximum 24 de ore de la luarea la cunostiintã, politiei sau altor organe de cercetare în raza cãrora s-a produs evenimentul asigurat (simpla dovadã privind reclamarea furtului nu este suficientã, fiind necesar sã se confirme de cãtre organele de politie cã se fac cercetãri în vederea identificãrii autorilor furtului); sã avizeze Asigurãtorul, în maximum 48 de ore de la eveniment, depunând setul de chei si telecomenzile autovehiculului, declarate la încheierea asigurãrii, precum si actele originale ale acestuia, dacã nu au fost depuse la politie – în cazul furtului autovehiculului;

– sã furnizeze în scris, la solicitarea Asigurãtorului, date si informatii privind împrejurãrile producerii furtului sau tentativei de furt;

– sã comunice organelor politiei sau altor organe de cercetare, orice informatii ce ar putea duce la gãsirea autovehiculului, a pãrtilor componente sau a pieselor acestuia si sã facã demersurile necesare pentru redobândirea acestora chiar dacã a primit despãgubirea de la Asigurãtor;

– sã comunice imediat Asigurãtorului, gãsirea autovehiculului, a pãrtilor componente sau a pieselor acestuia care au fost furate, precum si dacã a fost identificat autorul furtului;

– în cazul identificãrii autorilor furtului, dupã plata despãgubirilor, sã declare în fata organelor de cercetare penalã si a instantei de judecatã cã a fost despãgubit de ASIROM si sã solicite introducerea acesteia în cauzã în calitate de parte civilã;

– sã depunã la Asigurãtor, dupã expirarea celor 30 de zile – în cazul furtului partial, respectiv 60 de zile – în cazul furtului autovehiculului, de la data producerii evenimentului asigurat, adresa de la politie în care sã se ateste cã bunurile nu au fost gãsite, dacã autorii au fost sau nu identificati si cercetãrile continuã.

În caz de neîndeplinire a obligatiilor prevãzute, Asigurãtorul are dreptul sã refuze plata despãgubirii, dacã din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si/sau mãrimea si întinderea pagubei.

Asiguratul este obligat sã depunã la Asigurãtor, în termen de 15 zile de la reintrarea în posesie, pãrtile componente sau piesele autovehiculului furate si despãgubite, care au fost gãsite si sunt neavariate sau incomplete.

Constatarea si evaluarea pagubelor se fac de cãtre reprezentantii Asigurãtorului, direct sau prin împuterniciti, împreunã cu asiguratul sau împuternicitii sãi, inclusiv prin experti neutri.

Dacã autovehiculul asigurat a fost avariat într-un accident de circulatie produs din culpa unui tert, înstiintarea si constatarea pagubelor se fac si la Asigurãtorul de rãspundere civilã obligatorie auto (RCA) al conducãtorului vinovat de producerea evenimentului.

Stabilirea si plata despãgubirilor se fac de cãtre Asigurãtor, în baza documentatiei complete privind cauzele si împrejurãrile în care s-a produs riscul asigurat, precum si mãrimea pagubei.

ASIROM îl va despãgubi pe Asigurat pentru pagubele materiale suferite, prin plata contravalorii reparatiilor, sau prin înlocuirea autovehiculului avariat/distrus, în caz de daunã totalã, cu unul similar celui cuprins în asigurare, potrivit optiunii Asigurãtorului.

În toate cazurile, despãgubirea cuvenitã (inclusiv cheltuielile ocazionate de producerea riscului asigurat) nu poate depãsi, nici valoarea realã a autovehiculului la data evenimentului asigurat, nici suma asiguratã a acestuia si nici cuantumul pagubei.

În cazul în care la data evenimentului asigurat, suma asiguratã înscrisã în contractul de asigurare este inferioarã valorii reale a autovehiculului (subasigurare), despãgubirile vor fi reduse corespunzãtor raportului de subasigurare, folosindu-se urmãtoarea formulã de calcul: despãgubirea cuvenitã este egalã cu valoarea pagubei înmultitã cu raportul dintre suma asiguratã si valoarea realã.

Pentru dotãrile suplimentare asigurate, despãgubirea nu poate depãsi cuantumul pagubei, nici suma asiguratã si nici valoarea de nou a acestora (stabilitã pe baza preturilor practicate de unitãtile de specialitate), la data producerii evenimentului asigurat. De asemenea, la stabilirea despãgubirii aferente acestora nu se aplicã principiul proportionalitãtii chiar dacã aceste dotãri au fost subasigurate (asigurarea de prim risc).

În cazul avarierii autovehiculului sau furtului unor pãrti componente sau piese, cuantumul despãgubirii este egal cu costul reparatiilor pãrtilor componente sau pieselor avariate ori costul de înlocuire al acestora (prin costul reparatiilor/costul înlocuirii pãrtilor componente sau pieselor avariate se înteleg inclusiv cheltuielile pentru materiale precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse de cauze cuprinse în asigurare), chiar dacã cu prilejul reparatiei s-a înlocuit întregul subansamblu sau ansamblu al autovehiculului (de exemplu: în cazul avarierii cutiei de viteze prin distrugerea carcasei se ia în considerare numai înlocuirea, acesteia, nu însã si a celorlalte piese ale cutiei de viteze care nu au fost avariate, chiar dacã eventual au fost înlocuite).

Prin pãrti componente sau piese care se considerã necesar a fi înlocuite se înteleg numai acele a cãror reparare sau înlocuire, chiar reparate, numai este posibilã din punct de vedere tehnic, datoritã gradului de avariere a acestora, ori cu toate cã reparatia este posibilã, costul reparatiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale precum si cele de demontare si montare aferente, depãseste valoarea de nou a pãrtii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale precum si cele de demontare si montare aferente.

În cazul în care costul reparatiei inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente depãseste valoarea de nou a pãrtilor componente sau a pieselor avariate, inclusiv cheltuielile pentru materiale precum si cele de montare si demontare aferente, se ia în considerare valoarea de nou a pãrtilor componente sau a pieselor respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale precum si cele de demontare si montare aferente.

Preturile pãrtilor componente ale pieselor înlocuitoare, materialelor si a manoperei aferente, care se iau în calcul la stabilirea costului reparatiei autovehiculelor avariate, sunt cele practicate de unitãtile de specialitate, dacã reparatia se executã în cel mult 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat. Dacã reparatia se executã dupã termenul de 60 de zile, costul reparatiei, conform documentelor emise de unitãtile de specialitate, se corecteazã folosind raportul dintre cursul de referintã comunicat de BNR valabil în a 60-a zi de la data producerii evenimentului asigurat si cursul de refernitã valabil la data facturãrii.

În cazul dotãrilor suplimentare, preturile care se iau în calcul la stabilirea cuantumului pagubei sunt cele practicate de unitãtile de specialitate la data producerii evenimentului asigurat.

Se considerã cã a fost necesarã revopsirea integralã a autovehiculului, atunci când pãrtile avariate din cauze cuprinse în asigurare reprezintã cel putin 50% din suprafata totalã exterioarã a autovehiculului respectiv, în unul si acelasi eveniment.

În cazul în care pentru unele pãrti componente sau piese înlocuitoare noi nu existã preturi de vânzare stabilite, valoarea de nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu preturile unor pãrti componente sau piese ale unor autovehicule similare din productia internã.

Despãgubirile se plãtesc de cãtre ASIROM în lei sau valutã, în functie de modalitatea în care s-au plãtit primele de asigurare, astfel:

– în lei:

în cazul reparatiilor efectuate în România, indiferent de valuta în care a fost stabilitã suma asiguratã si s-au plãtit primele/ratele de primã de asigurare;

în cazul reparatiilor efectuate în strãinãtate, prin aplicarea cursului de referintã comunicat de BNR valabil în: data emiterii facturii, dacã reparatia s-a executat în 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat; a 60-a zi, dacã reparatia s-a executat în mai mult de 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat – dacã primele/ratele de primã au fost plãtite în lei;

în cazul daunelor totale, dacã suma asiguratã corespunde valorii reale a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat, iar primele/ratele de primã au fost plãtite în lei, prin transformarea sumei asigurate în valutã, folosindu-se cursul de referintã comunicat de BNR, valabil la data producerii evenimentului asigurat.

– în valutã:

în cazul daunelor partiale, când au fost efectuate reparatii în strãinãtate (cu acordul Asigurãtorului), ori în cazul daunelor totale, dacã asigurarea a fost încheiatã în valutã, iar primele/ratele de primã au fost plãtite în valutã;

Documentele privind reparatiile efectuate în strãinãtate (facturile si devizele de reparatie) achitate direct de Asigurat, vor fi depuse în original la Asigurãtor si vor fi însotite obligatoriu de dovada achitãrii acestora (chitantã fiscalã, ordin de platã, dispozitie de platã valutarã externã, etc.), în caz contrar Asigurãtorul va refuza despãgubirea sumelor mentionate în documentele respective.

Dacã documentele originale sunt solicitate de Asigurat (persoanã juridicã), se pot returna acestuia, retinându-se fotocopii pe care reprezentantul persoanei juridice va înscrie textul urmãtor: „ originalul se aflã în contabilitatea societãtii……….. prentru………” urmat de numele în clar al persoanei care a fãcut mentiunea, semnãtura si stampila rotundã a societãtii respective.

Pe fotocopiile acestora se va mentiona sub semnãturã, (conform cu originalul), de cãtre reprezentantul Asigurãtorului care a vizualizat si verificat conformitatea cu originalele.

La cererea expresã a Asiguratului, plata despãgubirii se poate efectua direct unitãtii reparatoare sau furnizorului de piese de schimb din România, ori a celor din strãinãtate în cazul în care plata primelor de asigurare s-a fãcut în valutã.

În cazul procurãrii din strãinãtate, direct de cãtre Asigurat, a unor pãrti componente sau piese, cuantumul despãgubirii va fi egal cu:

– contravaloarea facturii de cumpãrare, exprimatã în valutã convertibilã, inclusiv cheltuielile de transport si taxe vamale – dovedite cu documente, mai putin taxa pe valoare adãugatã (T.V.A.-ul extern), dacã primele/ratele de primã de asigurare au fost plãtite în valutã;

– contravaloarea în lei a facturii de cumpãrare, exprimatã în valutã convertibilã, inclusiv cheltuielile de transport si taxele vamale – dovedite cu documente, mai putin taxa pe valoare adãugatã (T.V.A.-ul extern), prin aplicarea cursului de referintã comunicat deBNR, valabil în: data emiterii facturii, dacã acestea au fost procurate în 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat; a 60-a zi, dacã acestea au fost procurate în mai mult de 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat – dacã primele/ratele de primã de asigurare au fost plãtite în lei.

În aceste cazuri, preturile pãrtilor componente sau pieselor procurate din strãinãtate, nu pot depãsi preturile practicate de reprezentantele din România, pentru tipul respectiv de autovehicul.

La cererea Asiguratului, reparatia se poate face si în regie proprie, potrivit evaluãrii Asigurãtorului, în corcondantã cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare si cu preturile minimale practicate de unitãtile specializate pe plan local, si/sau a preturilor din cataloagele de specialitate. Cuantumul despãgubirii se stabileste pe baza evaluãrii fãcute de Asigurãtor si a documentelor justificative privind plãtile efectiv fãcute de cãtre Asigurat.

În caz de furt al autovehiculului, al unor pãrti componente sau piese ale acestuia, dacã autovehiculul, respectiv pãrtile componente sau piesele acestuia nu au fost gãsite, despãgubirile se acordã numai dacã de la data producerii evenimentului asigurat au trecut, cel putin 30 de zile – în cazul furtului partial, respectiv 60 de zile – în cazul furtului total.

Avariile autoturismului sau orice deteriorãri ale pieselor ori pãrtilor componente ale acestuia, ca urmare a furtului sau tentativei de furt, se despãgubesc numai în cazul în care autovehiculul respectiv a fost asigurat si pentru riscul de furt.

În cazul în care autovehiculul furat si despãgubit a fost gãsit, întrucât pãrtile convin cã, prin plata despãgubirii Asigurãtorul devine proprietarul autovehiculului, Asiguratul este obligat sã îndeplineascã toate formalitãtile necesare pentru radierea acestuia pe cheltuiala sa, în termen de 30 de zile de la data solicitãrii Asigurãtorului.

La cererea expresã a Asiguratului, Asigurãtorul poate sã acorde plãti de despãgubiri sau avansuri de despãgubiri de pâna la 60% din valoarea estimatã a pagubelor, stabilitã pe baza de deviz antecalcul întocmit de unitãti de reparatii sau pe baza preturilor din catalog si a tarifelor de manoperã, calculate la data producerii evenimentului asigurat, conform avariilor consemnate în procesul-verbal de constatare. Plata finalã se va face dupã depunerea la Asigurãtor a documentelor finale de reparatie.

Dupã fiecare pagubã, suma asiguratã se micsoreazã cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenitã drept despãgubire, asigurarea continuând pentru suma rãmasã; prima de asigurare pentru aceeasi perioadã ramânând neschimbatã. La cererea Asiguratului, suma asiguratã rãmasã poate fi completatã printr-o asigurare suplimentarã, contra plãtii diferentei de primã corespunzãtoare, dacã Asigurãtorul nu a retinut primele de asigurare necesare reîntregirii sumei asigurate, dar numai dupã efectuarea reparatiei constatatã de un reprezentant al Asigurãtorului.

Primele necesare reîntregirii sumei asigurate reprezintã 1/12 din valoarea rezultatã prin înmultirea despãgubirii cuvenite cu cota de primã folositã în contractul de asigurare, pentru fiecare lunã rãmasã pânã la sfârsitul anului de asigurare. În acest caz, sumele cuvenite drept despãgubire vor fi transformate în valutã ca cea folositã la stabilirea sumelor asigurate initiale, folosindu-se cursul valutar comunicat de BNR, valabil la data producerii evenimentului asigurat.

În limita despãgubirilor plãtite Asiguratului, Asigurãtorul este subrogat în toate drepturile acestuia contra celor rãspunzãtori de producerea si/sau mãrirea pagubelor.

Asiguratul rãspunde de prejudiciile aduse societãtii ASIROM prin acte care ar împiedica realizarea acestui drept.

Asigurãtorul nu va exercita dreptul de regres împotriva rudelor sau a finilor Asiguratului – persoanã fizicã, pânã în gradul IV de rudenie, precum si împotriva prepusilor Asiguratului – persoanã juridicã.

Dacã Asiguratul renuntã la drepturile sale sau dacã, din vina lui, exercitarea dreptului de regres nu mai este posibilã, Asigurãtorul este eliberat de obligatia de a plãti despãgubirea pânã la limita sumei reprezentând dreptul de regres. Dacã plata a fost deja efectuatã, Asiguratul este obligat sã înapoieze despãgubirea încasatã.

În cazul în care, la data formulãrii cererii de despãgubire, existã mai multe asigurãri acoperind acelasi risc încheiate la asigurãtori diferiti, Asigurãtorul va plãti sau contribui la plata despãgubirii, proportional cu sum asiguratã.

Asiguratul va retine din despãgubirea cuvenitã, ratele de primã datorate pânã la sfârsitul întregii perioade de asigurare, în situatia în care cuantumul despãgubirii depãseste 30% din suma asiguratã.

În cazul producerii unei daune majore, aceasta se considerã daunã totalã, dacã costul reparatiilor, la care se adaugã eventualele costuri de transport ale autovehiculului, precum si cele pentru mãsuri de limitare a pagubelor, estimate pe bazã de deviz antecalcul, sunt egale sau depãsesc valoarea realã a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat. În aceste cazuri, pãrtile convin ca despãgubirea acordatã sã nu depãseascã:

– în situatia în care suma asiguratã corespunde valorii reale a autovehiculului sau este mai mare decât aceasta (supraasigurare):

valoarea realã – în cazul reparãrii autovehiculului;

valoarea realã – în cazul furtului autovehiculului;

valoarea realã – în cazul distrugerii totale, din incendiu, a autovehiculului;

valoarea realã a autovehiculului diminuatã cu 20%, reprezentând valoarea epavei, dacã asiguratul nu reparã autovehiculul;

– în situatia în care suma asiguratã este inferioarã valorii reale a autovehiculului (subasigurare), ca o consecintã a aplicãrii principiului proportionalitãtii:

suma asiguratã – în cazul reparãrii autovehiculului;

suma asiguratã – în cazul furtului autovehiculului;

suma asiguratã – în cazul distrugerii totale, din incendiu autovehiculului;

suma asiguratã diminuatã cu 20%, reprezentând valoarea epavei, dacã Asiguratul nu reparã autovehiculul;

În ambele situatii de mai sus, din suma ce se cuvine drept despãgubire se scad si:

– ratele de primã rãmase de achitat pânã la sfârsitul perioadei de asigurare, aferente autovehiculului avariat;

– fransiza prevãzutã în contractul de asigurare (când este cazul).

Pentru contractele de asigurare cesionate în favoarea unui tert, despãgubirea nu va putea fi plãtitã unei alte persoane, decât cu acordul tertului.

Plata despãgubirilor se va face în termen de 15 zile lucrãtoare de la data când dosarul de daunã este completat cu toate documentele necesare.

În termen de 15 zile dupã producerea evenimentului asigurat si plata despãgubirii, Asigurãtorul poate sã denunte contractul de asigurare, prin scrisoare recomandatã, dacã acesta a rãmas în vigoare, denuntarea devenind efectivã dupã 10 zile de la data stampilei postei aplicatã la expedierea scrisorii de denuntare.

Dreptul de a ridica pretentii fatã de Asigurãtor, privind plata unor despãgubiri, se stinge în termen de doi ani de la data producerii evenimentului asigurat.

Orice litigiu, decurgând din sau în legãturã cu acest contract, se va solutiona pe cale amiabilã iar dacã acest lucru nu este posibil, de catre instantele de judecatã competente din România.

Tabelul nr. 1

Scala de uzurã

aferentã coeficientilor valorii rãmase a autovehiculelor,

în functie de vechimea în ani

Coeficientii valorii rãmase, conform tabelului de mai sus, se pot corecta cu pânã la +/- 10%, în functie de starea de întretinere a autovehiculului, parcursul în kilometri, valoarea pe piatã a acestuia.

Calculul valorii rãmase, în functie de vechimea în ani a autovehiculelor, se face prin raportarea la data primei înmatriculãri, iar în cazul imposibilitãtii determinãrii acesteia, prin raportarea la prima zi a anului de fabricatie al autovehiculului.

Tabelul nr. 2

Cote de bazã ale primei anuale de asigurare (procente din suma asiguratã), în functie de tipul autovehiculului si vechimea acestuia (în ani)

Tabelul nr. 3

Majorãri ale cotelor de bazã ale primei anuale de asigurare

Tabelul nr. 4

Reduceri ale cotelor de bazã ale primei anuale de asigurare

Tabelul nr. 5

Coeficienti de ajustare ai cotelor de bazã în functie de valoarea fransizei

(% din suma asiguratã) deductibilã per eveniment.

Observatii:

– nu se admite încheierea asigurãrii numai pentru riscul de furt pe teritoriul României;

– majorarea sau reducerea primei de asigurare anualã se face prin înmultirea succesivã a cotelor de primã de bazã din tabelul nr.2 , cu coeficientii de corectie stabiliti prin tabelele nr. 3 si nr.4;

– în functie de interesul asigurabil, rata daunalitãtii, existenta unor alte tipuri de asigurãri încheiate la ASIROM, tarifele practicate de concurentã pe piata localã, etc., directorii si directorii adjuncti ai sucursalelor ASIROM, pot acorda o reducere suplimentarã de pânã la 15% fatã de cele prevãzute în tabelele nr. 3 si nr. 4 (cota de primã rezultatã înainte de aplicarea acestei reduceri se înmulteste cu maximum 0,85);

– reducerea maximã ce poate fi acordatã, prin cumularea tuturor reducerilor posibile (pe criteriu de parc, de platã integralã anticipatã, prin aplicarea unor fransize deductibile, etc.), nu va putea depãsi 50% din cota de primã de bazã din tabelul nr.2, corespunzãtoare unui anumit autovehicul;

– sunt asimilate autoturismelor de productie internã si acele autoturisme de productie externã care au fost comercializate în România anterior anului 1990 (de ex. Trabant, Wartburg, Skoda1000 MB si 120L, Lada 1200 si 1500, Moskvich, Volga etc.).

– reducerile (bonus) prevãzute în tabelul nr. 4, se acordã la reînnoirea contractelor individuale pe noi perioade de câte 1 an, pentru anii de asigurare anteriori reînnoirii, consecutivi, pentru care nu s-au plãtit ori nu se datoreazã despãgubiri la asigurarea pentru avarii si furt, sau dacã despãgubirile plãtite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa exclusivã a unor terte persoane aflate în afara autovehiculului asigurat, identificate si care au încheiat o asigurare abligatorie de rãspundere civilã auto, valabilã la data producerii prejudiciului.

Tabelul nr. 6

Tariful de prime pentru cazul de furt în afara teritoriului României

pentru autovehiculele care sunt asigurate CASCO la ASIROM si pentru care se încheie asigurarea Carte Verde la ASIROM

Tabelul nr. 7

Tariful de prime pentru cazul de furt în afara teritoriului României

pentru autovehiculele care sunt asigurate CASCO la ASIROM dar pentru care NU se încheie asigurarea Carte Verde la ASIROM.

Observatii: Procentele din tabel se aplicã la primele de asigurare anuale determinate cu ajutorul cotelor de primã de bazã de la tabelul nr. 2, fãrã a se mai aplica si coeficientii de majorare/reducere prevãzuti la tabelele nr. 3 si nr. 4.

Tabelul nr. 8

Tariful de prime la asigurarea facultativã de avarii cu valabilitate numai în afara teritoriului României, fãra sã fie încheiatã la ASIROM o asigurare facultativã de avarii si furt sau numai de avarii pe teritoriul României.

Observatii: Cifrele din tabel reprezintã procente din suma asiguratã.

Tabelul nr. 9

Tariful de prime la asigurarea facultativã de avarii si furt cu valabilitate numai în afara teritoriului României, fãrã sã fie încheiatã la ASIROM o asigurare facultativã de avarii si furt sau numai de avarii pe teritoriul României

Asigurarea cu valabilitate în strãinãtate NU se încheie numai pentru riscul de furt.

În cazul în care se acoperã prin asigurare si riscul de furt în strãinãtate, la solicitarea expresã a asiguratului, în cazul tranzitãrii unor tãri care nu sunt membre ale sistemului Carte Verde sau care au fost temporar suspendate, se va înscrie pe contractul de asigurare (la rubrica „Mentiuni speciale”) cã aceasta valideazã si în aceste tãri, fãrã încasarea unei prime de asigurare suplimentare.

Cotele de primã din tabelele, aferente intervalelor de timp (ex. 1-3 luni, 9-12 luni), sunt aceleasi indiferent de durata cuprinsã în aceste intervale, (de ex. 21/2, 91/2), pentru care se solicitã asigurare în srãinãtate.

Asigurarea de furt în afara teritoriului României se face cu practicarea urmãtoarelor fransize obligatorii:

Tabelul nr. 10

Fransize obligatorii la asigurarea facultativã de furt al autovehiculului

în afara teritoriului României

Observatii:

– fransizele sunt obligatorii si se vor înscrie în contractul de asigurare sau în suplimentul la contractul de asigurare, dupã caz.

– fransizele sunt aplicabile în conditiile practicãrii tarifelor prevãzute în tabelele nr. 6, 7, 8 si 9, fãrã a se acorda alte reduceri ca urmare a aplicãrii acestor fransize.

3.4. ASIGURAREA FACULTATIVÃ DE ACCIDENTE A CONDUCÃTORILOR DE AUTOVEHICULE ªI A PERSOANELOR TRANSPORTATE

Principalele caracteristici ale acestei asigurãri:

– sunt acoperite prin asigurare 3 categorii de riscuri:

decesul din accident;

invaliditatea permanentã din accident (partialã sau totalã);

o indemnizatie zilnicã pentru zilele de spitalizare sau tratament ambulatoriu, urmare a unui accident;

– asigurarea se poate încheia independent de existenta unei asigurãri CASCO pentru autovehiculul pentru care aceasta valideazã;

– primele de asigurare sunt stabilite în valutã (EURO sua USD) si se pot plãti în lei sau valutã. Plata sumelor asigurate se face în aceeasi valutã în care s-au plãtit primele de asigurare. Valuta în care vor fi exprimate primele de asigurare va fi aceeasi cu cea în care sunt stabilite primele pentru autovehiculul pentru care valideazã aceastã asigurare (dacã existã încheiatã pentru acesta o asigurare CASCO). În cazul în care nu existã o asigurare CASCO pentru autovehiculul respectiv, primele de asigurare se pot stabili în oricare dintre aceste valute, conform solicitãrii Asiguratului;

– plata indemnizatiilor zilnice se face pentru maximum 45 de zile de spitalizare si/sau tratament ambulatoriu, începând cu ziua a 7-a de la data accidentului. Indemnizatiile zilnice se vor scãdea din suma asiguratã aferentã invaliditãtii permanente dacã ulterior intervine si invaliditatea permanentã a persoanei accidentate;

– indemnizatiile cuvenite se plãtesc persoanelor accidentate, aflate în autovehiculul pentru care valideazã asigurarea, independent de indemnizatiile ce se acordã în baza asigurãrii obligatorii RCA sau a altor asigurãri facultative;

– sumele asigurate si indemnizatiile sunt pentru fiecare din persoanele din autovehiculul pentru care valideazã asigurarea, în limita numãrului de locuri înscris în cartea de identitate/certificatul de asigurare al autovehiculului, iar prima de asigurare este per vehicul.

Tabel nr.11

Tarif de prime

anuale privind asigurarea de accidente a conducãtorilor de autovehicule

si a persoanelor transportate

Observatii: Sumele asigurate/indemnizatiile zilnice si primele de asigurare din tabelul nr, 11 sunt aferente autoturismelor (autovehicule destinate transportului de persoane având cel mult 9 locuri pe acaune, inclusiv al conducãtorului).

Pentru celelalte tipuri de autovehicule decât autoturismele, s-au prevãzut coeficienti de majorare/reducere cu care se va înmulti primele din tabel, dupã cum urmeazã:

– autovehicule destinate transportului de marfã 0,70

– microbuze cu maximum 20 locuri 3,00

– autobuze si autocare cu minimum 21 locuri 6,00

3.5. EXEMPLIFICÃRI DE CALCUL A PRIMELOR DE ASIGURARE PENTRU ASIGURAREA FACULTATIVÃ DE ACCIDENTE A CONDUCÃTORILOR DE AUTOVEHICULE ªI A PERSOANELOR TRANSPORTATE

1. Pentru un autovehicul destinat transportului de persoane, având 17 locuri pe scaune, inclusiv al conducãtorului, se solicitã încheierea asigurãrii de accidente a conducãtorului si persoanelor transportate, la sumele asigurate:

– 250 EURO / persoanã în caz de invaliditate permanentã totalã;

– 125 EURO / persoanã în caz de deces;

– 1 EURO / zi / persoanã, indemnizatie de spitalizare.

Pentru autoturisme, prima anualã de asigurare din tabelul tarifului de prime, corespunzãtoare acestor sume asigurate si indemnizatii este de 6 EURO, aceastã valoare înmultindu-se, în cazul de fatã, cu 3 (coeficientul de majorare pentru microbuze) si devenind 18 euro.

2. Pentru un autocamion asigurat CASCO la ASIROM, care are prevãzute, potrivit certificatului de înmatriculare, 3 locuri pe scaune, se solicitã încheiere unei asigurãri de accidente a conducãtorului si persoanelor transportate, pentru cele 5„ luni rãmase pânã la expirarea asigurãrii, la sumele asigurate:

– 500 EURO / persoanã în caz de invaliditate permanentã totalã;

– 250 EURO / persoanã în caz de deces;

– 2 EURO / zi / persoanã.

Prima de asigurare anualã pentru autoturisme, corespunzãtoare acestor sume asigurate, respectiv indemnizatie, este de 10 EURO, iar pentru autovehicululul de transport marfã, ea reprezintã doar 70% din cea aferentã autoturismelor (înmultire cu 0,70). Prima de asigurare anualã pentru acest camion este deci 7 EURO.

Pentru fiecare din lunile si fractiunile de lunã de asigurare (5„) rãmase pânã la expirarea asigurãrii pentru autovehicul, prima de asigurare aferentã este de 1/12 din prima anualã de 7 EURO, aceasta devenind:

7 x 6/12 = 3,5 EURO

primã ce va fi încasatã integral la încheierea acestei asigurãri.

CAPITOLUL IV.

STUDIU DE CAZ

4.1. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR CASCO ªI DERULAREA DOSARELOR DE DAUNÃ

În cele ce urmeazã, voi încerca sã scot în evidentã aspectele practice privind tehnica specificã asigurãrilor CASCO, de la momentul încheierii asigurãrii si pânã în momentul producerii evenimentului asigurat, precum si modul de solutionare a pagubelor si acordarea despãgubirilor cuvenite beneficiarului politei de asigurare.

Prin acest studiu de caz am încercat sã demonstrez necesitatea încheierii asigurãrilor facultative, ca pe o masurã de protectie împotriva riscului la care sunt supuse autovehiculele, indiferent de natura lui.

În urma studierii contractelor încheiate si a dosarelor de daune existente la sucursala ASIROM Timis, am ales un caz reprezentativ pentru a putea emite concluzii privind asigurarea facultativã de avarii si furt a autovehiculelor – CASCO – .

Studiul de caz are în vedere: încheierea contractului, circumstantele producerii evenimentului asigurat, obligatiile pãrtilor, modul de stabilire a pagubei si determinarea despãgubirii cuvenite, continutul dosarului de daunã.

Încheierea contractului de asigurare

Între numitul Apãvãloaie Manuel, propietar al autovehicului marca Dacia Nova cu numãrul de înmatriculare TM 09 ULW, an de fabricatie 1997, data primei înmatriculãri 02.05.1997, în calitate de asigurat si S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ ASIROM S.A., în calitate de asigurãtor, se încheie o asigurare facultativã de avarii si furt a autovehiculelor. Contractul de asigurare se încheie pe baza cererii scrise a Asiguratului, fãcutã prin completarea cererii-chestionar; efectuarea inspectiei de risc de cãtre Asigurãtor, însusitã de Asigurat; stabilirea valorii reale a autovehiculului conform cu vechimea acestuia, starea de întretinere si nr. de kilometri parcursi; calculul primei de asigurare rezultatã potrivit tarifelor de prime ale Asigurãtorului; plata primei de asigurare asa cum s-a convenit între pãrti în 10 rate egale; emiterea contractului de asigurare (contractul de asigurare se gãseste în Anexa 1.).

Stabilirea sumei asigurate si a primelor de asigurare

Valoarea de nou pentru autoturismul mai sus mentionat este de 4.600 EURO, conform listei de preturi pentru autoturismele din gama Dacia, care se corecteazã cu un coeficient de similitudine de 0,85 echivalent autoturismelor care nu se mai fabricã (model fãrã catalizator) si cu o vechime mai micã de 10 ani:

4.600 EURO * 0,85 = 3.910 EURO

Valoarea realã se determinã prin aplicarea coeficientilor de valoare rãmasã pentru un autoturism cu o vechime între 5 si 6 ani (coeficient 51%) la valoarea de 3.910 EURO:

3.910 EURO * 51% = 1.994,1 EURO

Marja în care acest autovehicul se considerã a nu fi supra sau subasigurat este:

– limitã inferioarã: 100% – 10% = 90% din 1.994,1 EURO

1.994,1 EURO * 0,9 = 1.794,69 EURO

– limita superioarã: 100% +10% = 110% din 1.675,5 EURO

1.994,1 EURO * 1,1 = 2.193,51 EURO

Având în vedere starea autovehicului, constatatã cu prilejul inspectiei de risc, precum si negocierea cu asiguratul, s-a convenit stabilirea unei sume asigurate de 2.100 EURO, care se situeazã în marja de abatere de + / – 10% de la valoarea determinatã prin calcul.

Prima de asigurare anualã pentru riscurile de avarii si furt pentru acest autoturism se obtine aplicând la suma asiguratã cota de primã tarifarã de 2,7% echivalentã unui autoturism cu o vechime între 5 si 6 ani, la care se aplicã bonusul de 25% (2 ani anteriori consecutivi fãrã daunã)

2.100EURO * 2,7% * 0,75% = 42,42EURO

Contractul de asigurare se gãseste în Anexa nr.1.

Circumstantele producerii evenimentului

În data de 02.05.2002 d-nul Apãvãloaie Manuel în timp ce conducea autovehiculul Dacia Nova cu numãrul de înmatriculare TM-09-ULW pe strada Ialomita din Timisoara, nu a pãstrat distanta necesarã în mers fatã de autovehiculul ce rula în fata sa, motiv pentru care a intrat în coliziune cu acesta, producând avarii la ambele autovehicule.

Obligatia pãrtilor

În caz de avariere a autovehiculului asigurat, Asiguratul este obligat:

– sã înstiinteze imediat organele politiei, cele mai apropiate de locul producerii accidentului, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele si împrejurãrile producerii accidentului si la pagubele provocate, în cazul de fatã politia Timisoara;

– sã ia, potrivit cu împrejurãrile, mãsuri pentru salvarea, pãstrarea, si paza autovehiculului sau pãrtilor componente rãmase ca urmare a accidentului, precum si prevenirea degradãrii ulterioare;

– sã avizeze în scris Asigurãtorul, despre producerea evenimentului asigurat, în termen de 48 de ore de la producerea acestuia, dând informatii asupra naturii si mãrimii pagubei. În avizare se vor arãta: numele persoanei care a condus autovehiculul, precum si precizarea dacã a condus sau nu cu acordul Asiguratului; felul marca si numãrul de înmatriculare al autovehiculului, numãrul contractului de asigurare; data si locul producerii evenimentului; descrierea avariilor; locul unde se aflã autovehiculul avariat în momentul avizãrii;

– sã punã la dispozitia Asigurãtorului, toate actele si evidentele necesare verificãrii valorii autovehiculului asigurat, în vederea constatãrii si evaluãrii pagubelor pentru stabilirea drepturilor de despãgubire

– sã depunã la Asigurãtor actele întocmite de politie, declaratia conducãtorului auto, copii ale permisului de conducere al soferului, ale cãrtii de identitate, certificatului de înmatriculare al autovehiculului si contractul de asigurare facultativã în original.

În calitate de Asigurãtor ASIROM are urmãtoarele obligatii:

– sã procedeze la deschiderea dosarului de daune pe baza documentelor puse la dispozitie de cãtre Asigurat, printr-un inspector de daune care împreunã cu Asiguratul stabilesc data si ora efectuãrii inspectiei de risc pentru constatarea daunelor;

– sã efectueze constatarea pagubelor si sã întocmeascã un proces verbal de constatare prin inspectorul de daune si cu participarea Asiguratului, consemnând: datele Asiguratului, circumstantele producerii evenimentului asigurat, date în legãturã cu autovehiculul, elementele avariate si reparatiile necesare.

Modul de stabilire a pagubei si determinarea despãgubirii cuvenite

Stabilirea si plata despãgubirilor se fac de cãtre Asigurãtor pe baza devizului de reparatie, a facturilor si chitantelor justificative care contin denumirea lucrãrilor, a materialelor, tarifelor si preturilor practicate. Inspectorul de daune, efectueazã pe baza constatãrilor proprii si a documentelor emise de unitãtile service, calculul despãgubirilor ce urmeazã a fi plãtite Asiguratului, fãrã ca valoarea acestora sã depãseascã valoarea asiguratã, urmând sã întocmeascã un act de evaluare a pagubelor si stabilire a despãgubirilor si sã propunã aprobarea plãtii.

Continutul dosarului de daune

Documentele necesare întocmirii si încheierii dosarului de daune se aflã în Anexa 2.

Reîntregirea sumei asigurate

La cererea asiguratului suma asiguratã rãmasã poate fi completatã prin plata diferentei de primã corespunzãtoare, necesarã reîntregirii sumei asigurate.

Întrucât asiguratul a beneficiat de o despãgubire totalã de 8.269.000 lei echivalentul a 275 EURO, calculatã la cursul BNR de 1EURO = 30.152 lei valabil la data producerii evenimentului asigurat, reîntregirea sumei asigurate pe perioada rãmasã de la data plãtii despãgubirii pânã la sfârsitul anului de asigurare (11 luni, în cazul de fatã) prin aplicarea cotei de primã folosite în contractul de asigurare, este de:

275 EURO * 2,7% = 7,43 EURO

7,43 EURO / 12 luni * 11 luni = 6,81 EURO.

În concluzie, asiguratul Apãvãloaie Manuel a beneficiat de o despãgubire de 8.269.000 lei care a acoperit în întregime pagubele suferite, timpul scurs de la depunerea de cãtre Asigurat la Asigurãtor al ultimului document necesar în vederea efectuãrii despãgubirii si pânã la data plãtii despãgubirii cuvenite fiind de 8 zile (30.05.2002 – 07.06.2002).

CAPITOLUL V.

INDICATORI DE EFICIENTÃ ªI CONCLUZII

5.1 CONCEPTUL DE EFICIENTÃ

ÎN DOMENIUL ACTIVITÃTII DE ASIGURARE

Asigurãrile constituie din punct de vedere economic, o prestatie de servicii efectuatã de societãti comerciale specializate, în favoarea unor persoane fizice sau juridice. Reflectarea eficientei economice în domeniul asigurãrilor trebuie sã ia în considerare raportul efort/efecte sau efecte/efort, în dubla ipostazã a manifestãrii pãrtilor implicate. Pentru asigurãtor, asigurãrile sunt cu atât mai eficiente cu cât cheltuielile fãcute cu plata despãgubirilor, cu plata sumelor asigurate si cele de administrare sunt mai reduse. Pentru asigurati, eficienta economicã este cu atât mai mare cu cât despãgubirile pe care le primesc pentru a compensa dauna sunt mai aproape de valoarea bunului distrus sau avariat, iar perioada care trece de la data producerii pagubei pânã la data încasãrii despãgubirilor este mai redusã.

În analiza eficientei economice în domeniul asigurãrilor, se impune luarea în considerare a unui fapt si anume inversarea ciclului economic. Societatea de asigurãri „vinde” înainte „de a fi produs”, deci înainte de a cunoaste „costul produsului vândut”. În schimbul primei încasate de la asigurati, societatea de asigurãri va plãti acestora despãgubiri a cãror volum nu se poate stabili decât aproximativ.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul cã orice societate de asigurãri se ocupã prioritar de obtinerea unor rezultate cât mai bune, deci de realizarea unor venituri care sã depãseascã cheltuielile. De fapt însusi nivelul despãgubirilor pe care o societate de asigurãri le poate realiza se aflã în corelatie cu nivelul primelor de asigurare achitate de asigurati societãtii de asigurare. Situatia idealã ar fi ca despãgubirile sã fie cît mai apropiate de valoarea daunelor ivite. Acest fapt nu este însã posibil, pentru cã ar impune prime de asigurare prea ridicate, deci asigurãrile ar deveni prea costisitoare pentru asigurati.

5.2.INDICATORI DE APRECIERE A EFICIENTEI

ACTIVITÃTII DE ASIGURARE

LA S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCÃ – ASIROM S.A.

Dupã cum am mai precizat, eficienta economicã în domeniul asigurãrilor tine seama de raportul efect/efort sau efort/efect. Efectul în asigurãri se transpune în despãgubiri, profitul societãtii si sume asigurate cuvenite asiguratilor. Aceasta permite crearea conditiilor pentru reluarea proceselor economice, refacerea bunurilor distruse sau avariate, mentinerea integritãtii patrimoniului asiguratilor, redobândirea stãrii de sãnãtate, realizarea unor mãsuri de prevedere si de economisire pentru si de cãtre asigurati persoane fizice; favorizarea desfãsurãrii în conditii normale de sigurantã financiarã a operatiunilor de comert exterior; realizarea de cãtre asigurãtor a unui anumit profit.

Efortul în asigurãri se regãseste în primele de asigurare, suportate de cãtre asigurati si în cheltuielile de administrare si gestionare a portofoliului de asigurãri, suportate de asigurãtor.

Eficienta economicã în asigurãri trebuie deci exprimatã si analizatã prin prisma pozitiilor si intereselor pe care le au fiecare dintre pãrti: asigurãtor si asigurat. Prin urmare se impune analiza a douã categorii de indicatori de eficientã: indicatori care reflectã eficienta asigurãrilor la asigurãtor si indicatori care reflectã eficienta asigurãrilor din punct de vedere al asiguratilor.

Din prima categorie de indicatori fac parte: rata daunei, costul relativ al activitãtii de asigurare, rata venitului net, cheltuieli la o unitate monetarã de venit net, gradul de cuprindere în asigurare, numãrul mediu de asigurãri contractate de un lucrãtor, suma medie asiguratã pe un contract prima medie încasatã pe contract, productivitatea muncii unui angajat în asigurãri.

Din a doua categorie de indicatori fac parte: durata medie de lichidare a daunelor, gradul de acoperire prin asigurare, gradul de acoperire al daunei.

În continuare vom prezenta acesti indicatori de eficientã, modul de calcul al acestora, semnificatia lor, cu exemple de calcul pe baza datelor înregistrate de ASIROM în ultimii ani.

1. Rata daunei

Este un indicator care evidentiazã raportul în care se aflã despãgubirile plãtite de asigurãtor fatã de primele încasate de acesta.

Relatia de calcul este:

Rd = D/Pa*100

unde: Rd reprezintã rata daunei;

D reprezintã totalul despãgubirilor plãtite de asigurãtor;

Pa reprezintã totalul primelor de asigurare încasate de asigurãtor.

ASIROM a înregistrat urmãtoarele valori ale ratei daunei în ultimii 3 ani (exprimate în mld. lei):

– 1999 Rd = 833,70/1.495,30*100 = 55,75%

– 2000 Rd = 821,54/1.901,12*100 = 43,21%

– 2001 Rd = 1.002,21/2.423,3*100 = 41,19%

Pentru ca activitatea de asigurare sã fie cât mai eficientã este necesar ca rata daunei sã înregistreze valori mai mici de 100%. Din datele prezentate rezultã cã Sucursala ASIROM Timis a desfãsurat o activitate eficientã din acest punct de vedere înregistrând o crestere constantã pe cei trei ani analizati, aceasta fiind de 17,45% între anii 1999 si 2001, ceea ce semnificã cã mãsurile luate si-au atins scopul.

2. Costul relativ al activitãtii de asigurare

În decursul unui exercitiu financiar o societate de asigurãri efectueazã pe lângã cheltuielile legate de plata daunelor si a sumelor asigurate si alte cheltuieli (asa cum sunt cheltuielile de functionare, de exemplu). De aceea este necesar sã se calculeze si indicatorul denumit costul relativ al activitãtii de asigurare.

Indicatorul se exprimã ca raport între totalul cheltuielilor efectuate pentru desfãsurarea activitãtii de asigurare si totalul veniturilor unei societãti.

Relatia de calcul pentru costul relativ al activitãtii de asigurare este:

Cr = C/V*100

unde: C reprezintã cheltuelile totale efectuate de asigurãtor (despãgubiri si sume asigurate plãtite si cheltuieli privind constituirea si administrarea fondului de asigurãri).

V reprezintã venituri totale încasate din prime, dobânzi, comisioane.

În ultimii ani, ASIROM a înregistrat urmãtoarele valori ale costului relativ al activitãtii de asigurare (exprimate în mld. lei):

– 1999 Cr = 2.064,90/2.241,51*100 = 92,12

– 2000 Cr = 2.420,43/2.581,77*100 = 93,75

– 2001 Cr = 2.952,15/3.290,86*100 = 89,70

3. Rata venitului net

Este un indicator utilizat pentru aprecierea rezultatelor financiare obtinute de o societate de asigurãri. Ea exprimã raportul în care se aflã venitul net, adicã diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale înregistrate în decursul unui exercitiu în raport cu totalul veniturilor.

Relatia de calcul a ratei venitului net este urmãtoarea:

Rvn = (V-C)/V* 100

unde C reprezintã cheltuielile totale efectuate de asigurãtor (despãgubiri si sume asigurate plãtite si cheltuieli privind constituirea si administrarea fondului de asigurãri);

V reprezintã venituri totale încasate din prime, dobânzi, comisioane.

Relatia se mai poate scrie si în felul urmãtor:

Rvn = (1-C/V)* 100 = (1-Cr)* 100 = 100 – Cr

Rata venitului net indicã ce sumã de bani rãmâne asiguratului din fiecare 100 de unitãti monetere prime încasate.

Valorile ratei venitului net înregistrate de ASIROM în ultimii ani sunt:

– 1999 Rvn = 100 – 92,12 = 7,88 %

– 2000 Rvn = 100 – 93,75 = 6,25 %

– 2001 Rvn = 100 – 89,70 = 10,30 %

Asa cum se poate observa, rata venitului net înregistreazã o valoare pozitivã, indicând obtinerea de profit, cu o crestere evidentã pentru anul 2001.

4. Cheltuieli la o unitate monetarã de venit net

Indicatorul se calculeazã ca raport între diferenta dintre cheltuielile totale efectuate de asigurãtor si despãgubiri si sumele asigurate plãtite de asigurãtor în raport cu diferenta dintre veniturile totale si cheltuielite înregistrate de asigurãtor în decursul unei perioade.

Relatia de calcul este urmãtoarea:

Clumvn = (C-D)/(V-C)

Indicatorul exprimã cheltuielile înregistrate de asigurãtor pentru obtinerea unei unitãti monetare de venit net sau cât. Cu cât valoarea acestui indicator este mai redusã, cu atât activitatea asigurãtorului este mai profitabilã.

În cazul ASIROM, s-au înregistrat urmãtoarele valori:

-1999 Clumvn = (2.064,90 – 833,70)/(2.241,51 – 2.064,90) = 6,97

-2000 Clumvn = (2.420,43 – 821,54)/(2.581,77 – 2.420,43) = 9,91

-2001 Clumvn = (2.952,15 – 1.002,21)/(3.290,86 – 2.952,15) = 5,76

Evolutia costului la o unitate monetarã de venit net este reprezentatã în graficul urmãtor:

5.Gradul de cuprindere în asigurare

Se determinã ca raport între totalul bunurilor sau persoanelor asigurate si totalul bunurilor sau persoanelor asigurabile, conform relatiei de calcul:

Gc = n/N * 100

Unde n reprezintã numãrul de bunuri sau persoane asigurate;

iar N reprezintã numãrul de bunuri sau persoane asigurabile.

Acest indicator exprimã procentual cât din potentialul asigurabil (bunuri sau persoane) dintr-o anumitã zonã geograficã sau arie de activitate, a încheiat polite de asigurare cu asigurãtorul analizat.

Mãrimea indicatorului Gc influenteazã rezultatele obtinute de asigurãtor. Un grad mare de cuprindere în asigurare reprezintã o premizã favorabilã pentru obtinerea unei rate a daunei mici (se realizeazã o dispersie mai bunã a riscurilor în cadrul comunitãtii).

6. Numãrul mediu de asigurãri contractate de un lucrãtor

Este un indicator care reflectã cantitatea si calitatea activitãtii desfãsurate de personalul care încheie polite de asigurare. El se determinã ca un raport între numãrul total al contractelor de asigurare încheiate într-o anumitã perioadã si numãrul lucrãtorilor care încheie astfel de polite, conform relatiei de calcul :

Nac = Ac/Lc

Unde: Ac reprezintã numãrul asigurãrilor contractate într-o anumitã perioadã;

Lc reprezintã numãrul lucrãtorilor care încheie contracte.

7. Suma medie asiguratã pe contract

Este un indicator utilizat numai în cazul aprecierii eficientei activitãtii asigurãrilor de viatã si se calculeazã ca raport între totalul sumelor asigurate si numãrul politelor de viatã încheiate. Relatia de calcul este urmãtoarea:

Sma = SA/Nc

unde: SA reprezintã totalul sumelor asigurate;

Nc reprezintã numãrul total al contractelor încheiate.

O valoare ridicatã a acestui indicator relevã faptul cã personalul a desfãsurat o activitate de calitate si deci rata venitului net este ridicatã, deoarece costurile cresc mai lent decât volumul primelor încasate într-o anumitã perioadã.

8. Prima medie încasatã pe un contract

Se calculeazã raportând totalul primelor de asigurare încasate de asigurãtor la numãrul contractelor de asigurare încheiate, conform relatiei de calcul:

Pm = Pa/Nc

unde: Pm reprezintã totalul încasãrilor din prime de asigurare;

Nc reprezintã numãrul contractelor încheiate.

Indicatorii Pm si Sma oferã informatii relevante dacã se calculeazã pentru întreg portofoliul de polite de asigurare existente la un moment dat, dar si pentru politele nou contractate într-o anumitã perioadã.

9. Productivitatea muncii unui angajat în asigurãri

Se obtine raportând totalul primelor încasate de asigurãtor la numãrul total de lucrãtori conform relatiei:

W = Pa/Ls

unde: W reprezintã productivitatea medie a muncii unui lucrãtor;

Pa reprezintã volumul primelor de asigurare încasate;

Ls reprezintã numãrul total de lucrãtori.

Indicatorul W se poate calcula anual sau pentru subperioade (lunar, trimestrial, semestrial), atât pentru angajatii permanenti, cât si pentru colaboratorii societãtii si relevã calitatea muncii depusã de personal în vederea obtinerii de noi contracte de asigurare.

10. Durata medie de lichidare a daunelor

durata medie de lichidare a daunelor se obtine prin raportatrea numãrului de zile scurse de la anuntarea (avizarea) daunei pânã la plata despãgubirii, la numãrul daunelor solutionate de asigurãtor.

Relatia de calcul este urmãtoarea:

Dm = Sti / N

unde: Dm reprezintã durata medie de lichidare a daunelor;

t reprezintã numãrul zilelor de la comunicarea evenimentelor asigurate pânã la solutionarea despãgubirilor;

N reprezintã numãrul daunelor solutionate.

Cu cât se înregistreazã o duratã medie de lichidare a daunelor mai redusã, cu atât asiguratii care au înregistrat daune au posibilitatea de a-si reface mai rapid bunul distrus total sau partial, în urma producerii riscului asigurat, crescând astfel si nivelul de satisfacere a clientilor societãtii.

11. Gradul de acoperire prin asigurare

Indicatorul aratã raportul în care se aflã suma asiguratã fatã de valoarea realã a bunului asigurat. Acest indicator se calculeazã în cazul asigurãrilor de bunuri si de rãspundere civilã, neavând aplicabilitate în cazul asigurãrilor de viatã, deoarece omul si viata nu se pot evalua în nici o monedã.

Relatia de calcul este:

Gaa = SA/V *100

unde: SA reprezintã suma asiguratã;

V reprezintã valoarea realã a bunului în momentul încheierii politei.

Valorile înregistrate de acest indicator oferã informatii atât despre posibilitatea de reluare a proceselor economice din diferite sectoare de activitate, întrerupte de producerea evenimentelor asigurate, deoarece despãgubirea este cel mult egalã cu suma asiguratã, dar si despre posibilitãtile de subscriere a unor asigurãri care care sa ofere o protectie ridicatã a bunurilor asigurate (în cazul în care S = V sau Gaa = 100%).

12. Gradul de acoperire a daunei

Se calculeazã ca raport între despãgubirile plãtite si paguba produsã conform formulei de calcul:

Gad = D/P *100

În care: D reprezintã despãgubirea plãtitã asiguratului;

P reprezintã valoarea pagubei produse.

Analiza acestui indicator se face pentru fiecare tip de bunuri cuprinse în asigurare, dar valorile înregistrate diferã în functie de principiul de rãspundere aplicat de asigurãtor în cazul solutionãrii daunelor. Astfel, dacã se aplicã principiul rãspunderii proportionale, gradul de acoperire al daunei partiale va fi mai mic decât dacã se aplicã principiul primului risc.

Indicatorii prezentati se pot utiliza atât pentru o analizã la nivel macroeconomic, cãt si la nivel microeconomic (nivelul sucursalelor unei societãti de asigurare).

5.3. CONCLUZII

Piata asigurãrilor si-a continuat trendul ascedent si în 2001, ca volum de prime brute încasate, într-un ritm real de crestere chiar mai ridicat decât cel înregistrat în 2000. Cu toate acestea, nivelul de constientizare de cãtre populatie si agentii economici a importantei protectiei prin asigurãri este încã scãzut comparativ cu alte tãri si, prin urmare, produsele de asigurare sunt percepute, în continuare, ca fiind de lux.

Unul din punctele de referintã ale procesului de dezvoltare a pietei asigurãrilor a fost autorizarea, la sfârsitul anului trecut, a societãtilor de asigurare conform prevederilor Legii nr. 32/2000. Pânã în prezent, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor a autorizat 47 de asigurãtori (cu exceptia societãtii BCR Asigurãri S.A., toate celãlalte fiind înfiintate în baza vechii legislatii), din care 24 au incluse în obiectul de activitate si asigurãrile de viatã. De asemenea, 17 dintre cele 47 societãti au solicitat si obtinut autorizarea de a practica asigurare obligatorie de rãspundere civilã auto pentru pagubele produse tertilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2002, îndeplinind conditiile impuse prin Legea nr. 32/2000 si Normele nr. 8/2001 emise de CSA în aplicarea legii privind aceastã clasã de asigurare.

O caracterizare din afarã a sectorului asigurãrilor relevã faptul cã, în ceea ce priveste populatia, România oferã cea mai mare piatã a asigurãrilor din regiune, dupã Polonia.

Tranzitia cãtre o economie de piatã concurentialã afecteazã toate domeniile vietii economico-sociale din tara noastrã, concretizându-se în importante mutatii în toate sectoarele. Sectorul asigurãrilor a cunoscut si el începând cu anul 1989, o evolutie prin care se doreste ca acest domeniu sã-si capete importanta pe care o meritã ca ramurã a economiei nationale.

Lider pe piata asigurãrilor, ASIROM are la ora actualã cea mai diversificatã gamã de asigurãri, cel mai mare numãr de asigurati, cel mai mare volum de prime încasate, cel mai mare volum de plãti de despãgubiri si de sume asigurate, cea mai dezvoltatã retea în teritoriu cu cele 46 de sucursale existente, din care 5 în municipiul Bucuresti, si cel mai mare numãr de angajati.

Strategia de dezvoltare pe anul 2002 si în viitor, trebuie sã se axeze în principal pe elaborarea si introducerea unor noi produse de asigurare adaptate cerintelor clientilor si legislatiei în vigoare, perfectionarea produselor existente, mentinerea unui ritm de crestere a încasãrilor din prime peste nivelul inflatiei, precum si consolidarea actualului portofoliu de asigurãri. De asemenea trebuie avut în vedere onorarea în cel mai scurt timp a obligatiilor de platã pentru riscurile asumate prin contractele de asigurare, precum si înnoirea si modernizarea permanentã a întregii activitãti, de la conceperea noilor produse specifice, pânã la calitatea serviciilor prestate în domeniu.

Postura de lider înseamnã, înainte de toate, o înaltã responsabilitate, aceasta obligând implicarea activã în modelarea sistemului românesc de asigurãri, pe baza principiilor concurentei loiale, al spiritului de cooperare si respectului pentru interesele clientului.

ASIROM prin politica sa consecventã de subscriere tehnicã a riscurilor, adaptatã la necesitãtile momentului, va trebui sã ofere o protectie realã si solidã asiguratilor sãi.

Produsele de asigurare de viatã si de accidente practicate de ASIROM trebuiesc aliniate la standartele internationale, respectând totodatã legislatia româneascã în domeniu, fiecare produs în parte rãspunzând unor necesitãti de sigurantã graduale si adresându-se unor bugete cât mai variate. Este necesar ca ASIROM sã reactualizeze gama produselor sale traditionale cu noi forme, conditii si tarife de asigurare, adaptate la schimbãrile din sistemul social, la necesitãtile de protectie ale populatiei, precum si la evolutia economiei de piatã.

În domeniul asigurãrilor de bunuri si rãspundere civilã, trebuie avut în vedere administrarea eficientã a portofoliului existent, si extinderea acestuia prin promovarea unor noi forme de asigurare, acoperind multiple riscuri – de la incendii si calamitãti naturale, furt prin efractie sau prin acte de tâlhãrie, accidente, riscuri agricole si de constructii-montaj, pânã la rãspundere civilã.

În domeniul asigurãrilor auto, maritime si de transport, trebuie dezvoltate si diversificate activitãtile specifice, în concordantã cu prestarea unor servicii de calitate la constatarea daunelor si plata operativã a despãgubirilor cuvenite asiguratilor sau unor terte persoane pãgubite.

Va fi necesar ca managementul resurselor umane sã aibã ca obiectiv formarea unui capital uman de înaltã calitate, folosind instrumentele corespunzãtoare pietei interne de asigurãri pentru atragerea, dezvoltarea si motivarea acestuia. Optimizarea cadrului organizatoric si perfectionarea managementului resurselor umane trebuie sã se concretizeze atât prin dezvoltarea pe orizontalã a Societãtii, prin înfiintarea de noi unitãti teritoriale, cât si în stabilirea criteriilor de analizã a indicatorilor de eficientã si performantã.

Dezvoltarea ofertei de servicii pe piata internã, mentinerea unei clientele stabile, atragerea de noi parteneri de afaceri si prestarea unui management performant sunt indisolubil legate de existenta unui sistem informatic adaptat activitãtii de asigurare. Ca urmare activitatea desfãsuratã în domeniul informaticii va avea în vedere realizarea unui nou sistem informatic integrat si implementarea acestuia, prin proiecte specifice, atât pe verticalã, cât si pe orizontalã, la nivelul întregii Societãti.

În conditiile unei concurente tot mai puternice, consolidarea imaginii si prestigiul produselor si serviciilor oferite de ASIROM, trebuie sã reprezinte un vector integrat în strategia generalã de promovare.

Astfel, actiunile specifice de marketing, publicitate si relatii publice trebuie sã contribuie la formarea identitãtii ASIROM, ca societate etalon, puternicã, stabilã si sigurã, un asigurãtor care oferã cele mai favorabile conditii de protectie prin asigurare si care îsi îndeplineste prompt toate obligatiile asumate prin contractele încheiate.

BIBLIOGRAFIE

Seulean, Victoria; Barna, Flavia; Herbei, Radu; Mutascu, Mihai; Rãileanu, Marius – Asigurãri comerciale, Editura Mirton, 2001, Timisoara

Vãcãrel, Iulian; Bercea, Florian – Asigurãri si reasigurãri, Editura Expert, 1993, Bucuresti

xxx – Buletin informativ ASIROM, nr. 2 / 25.03.2002

xxx – Decizia 340 / 2001 privind noile condiþii de asigurare facultativã de accidente a conducãtorilor de autovehicule si a persoanelor transportate

xxx – Decizia 49 / 2002 privind noile condiþii de asigurare facultativã de avarii si furt a autovehiculelor, ASIROM

xxx – Îndrumar legislativ, Editura Lumina Lex, 2000, Bucuresti

xxx – Legea nr. 47 / 16.07.1991, M.O. 151 / 19.07.1999

xxx – Legea nr. 32 / 2000, M.O. 148 / 10.04.2000

xxx – Raport anual ASIROM 1999

xxx – Raport anual ASIROM 2000

xxx – Raport anual ASIROM 2001

xxx – Revista CAPITAL, Casa de Editurã CAPITAL s.r.l. Bucuresti, colecþia 1999-2002