. Asigurarea Bunurilor (s.c. Xyz S.a.)
1. GENERALITĂȚI PRIVIND ASIGURĂRILE DE BUNURI
1.1. EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR DE BUNURI IN ROMÂNIA
În România importanța asigurărilor de bunuri este în continuă creștere, în condițiile în care resursele bugetare ale statului nu vor mai putea face față eventualelor catastrofe ce se vor putea produce. Implicarea statului nu este o soluție practică și de aceea statul încurajează, pe diverse căi participarea pieței de sigurări la finanțarea acestor riscuri.
Odată cu apariția legii 136/1995, a fost abrogată obligativitatea asigurărilor de locuințe în România și drept urmare, cei mai mulți cetățeni au renunțat la acest tip de protecție.
În prezent, numai 4% din totalul locuințelor sunt asigurate, deci potențialul rămas disponibil pentru contractarea de noi asigurări este foarte mare.
Studii realizate de către specialiști au demonstrat faptul că în cazul unor catastrofe naturale, pierderile ar fi importante iar sumele pe care populația le-ar încasa sub forma despăgubirilor, semnificative. În această situație, adoptarea unei soluții coordonate de finanțare a pierderilor în urma catasrofelor, atât din partea statului cât și din partea industriei asigurărilor, este de natură să relaxeze presiunea asupra bugetului statului, în cazul producerii unor astfel de evenimente.
După unii specialiști ar fi oportună revenirea la o forma de asigurare obligatorie a locuințelor, obligativitatea asigurării permițând practicarea unor prime reduse, după principiul mutualității. Apar divergențe în ceea ce privește modul de stabilire al primelor.
În continuare vom studia evoluția asigurărilor de bunuri în România, în ultima jumătate de secol.
Incepând din anul 1952 cand a luat ființă Administrația Asigurărilor de Stat, unitate care a deținut monopolul în domeniul asigurărilor, s-au practicat asigurări de bunuri, atât facultative cât și prin efectul legii. Inițial prin efectul legii au fost asigurate numai bunuri aparținând persoanelor fizice. Cu începere din anul 1955, odată cu crearea proprietății cooperatiste, au fost incluse în asigurare și uneltele agricole, animalele și alte bunuri aparținând noilor structuri. Astfel până în 1990, în sfera asigurărilor de bunuri prin efectul legii erau cuprinse :
clădiri și alte construcții aparținând cetățenilor precum și animalele, proprietatea acestora, cu încadrarea în restricții de vârstă și greutate pentru unele categorii. Până în anul 1971, odată cu emiterea Decretului 471 privind asigurările de stat, în asigurarea prin efectul legii au fost cuprinse și culturile agricole aparținând cetățenilor și având o suprafață mai mare de 10 ari.
bunurile aparținând unităților cooperatiste din agricultură precum: clădiri și construcții; motoare, mașini, instalații; mijloace de transport; inventar gospodăresc; materiile prime, materiale, combustibilul; semifabricatele și produsele finite; produsele animaliere, agricole și viticole; culturile agricole, rodul viilor și animalele aparținând acestor unități.
Extinderea membrilor comunității de risc a permis o bună atomizare a riscurilor protejate între aceștia și practicarea unor prime de asigurare mult mai reduse decât cele practicate în cazul asigurărilor facultative de bunuri.
După cum se poate observa, bunurile aparținând agenților economici cu capital de stat nu erau cuprinse în asigurare. Dacă un eveniment sau un complex de evenimente genera pagube, acestea erau acoperite din fonduri departamentale sau pe seama resurselor bugetului statului, creind tendințe consumatoriste și impresia că asigurarea ar fi un dat gratuit.
Evoluția economiei după 1991, cu puternice puseuri inflaționiste a creat un caracter derizoriu al asigurărilor de bunuri prin efectul legii, pentru că în timp ce nivelul prețurilor a crescut de câteva sute de ori, primele de asigurare au rămas la aceste asigurări, nemodificate. Despăgubirea de asigurare fiind și ea calculată în raport cu nivelul primelor plătite, în multe cazuri, se situa la un procent foarte mic din valoarea reală a bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. Deci indemnizația de asigurare era totalmente insuficientă pentru repararea prejudiciului înregistrat de către asigurat la bunul său. De aceea spunem că asigurarea prin efectul legii a bunurilor, după anul 1991 a căpătat un caracter derizoriu, impunându-se fie renunțarea la ea, fie reașezarea ei pe alte principii.
Din aceste motive, începând cu anul 1996, în țara noastră asigurările de bunuri prin efectul legii au fost desființate.
Paralel cu asigurările prin efectul legii au funcționat asigurările contractuale, având la bază principiul facultativității. Acestea constituie și au constituit o necesitate obiectivă, fiind complementare asigurărilor prin efectul legii prin indemnizația de asigurare primită și prin gama riscurilor luate în protecție de asigurător.
Actualmente, în țara noastră, se practică o mare varietate de asigurări contractuale de bunuri, în funcție de natura acestora, de riscurile la care sunt expuse bunurile, de natura proprietății bunurilor și de obiectul societăților de asigurare. Astfel, conform criteriilor menționate, pot fi identificate mai multe forme de asigurare a bunurilor incluse în obiectul de activitate al unor asigurători cum sunt:
asigurarea clădirilor, a altor construcții și aconținutului acestora, pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități;
asigurarea lucrărilor de construcții-montaj și a răspunderii constructorului;
asigurarea mijloacelor de transport auto;
asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale;
asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de
tâlhărie;
asigurarea geamurilor și oglinzilor;
asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice;
asigurarea aeronavelor;
asigurarea maritimă;
asigurarea de credite si garanții;
asigurările agricole.
După unii autori, crearea unor societăți de asigurare și spargerea monopolului statului în domeniul asigurărilor au creat premisele unei reale concurențe și implicit, au dus la apariția unor produse noi de asigurare. Tendința care se manifestă în ramura asigurărilor de bunuri este de ofertă a unor polițe globale care să ofere protecție complexă împotriva riscurilor multiple. Așa este, de exemplu, polița globală care protejează bunurile transportate în trafic intern și internațional, mijloacele de transport auto utilizate la transportul bunurilor precum și răspunderea civilă pentru accidente auto cu valabilitate în afara granițelor țării (asigurare de tip Carte Verde )-toate printr-un singur document de asigurare. Polița este oferită de societăți de asigurare precum ARDAF S.A sau ASIROM S.A. Tot societatea ARDAF S.A oferă asiguraților persoane fizice în cadrul asigurării complexe a gospodăriilor acestora, o triplă asigurare: de bunuri casnice, de accidente la domiciliul asiguraților și de răspundere civilă. Recent, în cadrul asigurării complexe, societatea de asigurări a inclus și răspunderea pentru clădirile care adăpostesc bunurile casnice.
In același context, societatea GENERALA ASIGURĂRI a introdus asigurarea privind polițele de furt si tâlhărie pentru locuințe și birouri.
Alte societați, dimpotrivă, oferă asiguraților contracte de asigurare prin care se protejează un singur risc, caz în care prima de asigurare este procent din prima de bază pentru asigurarea globală. De exemplu, în cazul asigurării auto-casco se pot face asigurări casco numai pentru anumite riscuri din cadrul celor oferite prin poliță. Este cazul în exclusivitate pentru riscul de furt, care este cotată cu 30% din prima de bază, asigurarea pentru avarii produse de riscul de incendiu care este cotată cu 20% din prima de bază etc.
Se urmărește astfel satisfacerea pretențiilor și posibilităților unui număr cât mai mare de consumatori ai produselor de asigurare.
Pe piața asigurărilor non-viață modificările înregistrate dealungul timpului sunt mult mai puțin sesizabile. Fără a generaliza trebuie remarcată o anumită stare de insuficiență în rândul multora dintre operatorii pe acest segment de piața. Lipsește agresivitatea promovării propriei oferte și mărci altfel decât prin asocierea lor cu propuneri de participare la jocuri loteristice.
Perspectivele pieței asigurărilor non-viață nu par să se modifice decisiv, măcar pe termen scurt. Atâta timp cât comoditatea, inerția conducerii afacerilor, vor rezuma eforturile asigurătorilor la cheltuirea unui buget de publicitate și protocol în vederea atragerii de noi potențiali clienți pentru asigurările obligatorii, piața nu are cum să evolueze.
Dacă ne referim la veniturile obținute de operatorii în domeniu, trebuie să presupunem că ele nu se rezumă la încasările obținute din primele corespunzătoare activității de asigurări directe. La nivel global al pieței acestea reprezintă 69% din total veniturilor obținute de asigurători. Circa 7% sunt recuperările, regresele și comisioanele obținute de companii în urma derulării activității de reasigurare, restul reprezentând venituri din investiții. Constatăm o creștere în termeni reali (în anul 2000 comparativ cu cel anterior) a veniturilor totale ale asigurătorilor înregistrate la nivel global al pieței. Ea s-a realizat în mare măsura, ca urmare a majorării nivelului de încasări obținute din activitatea de asigurare-reasigurare, cea care a înregistrat un plus de 15 procente.
Decanii de vârstă ai pieței locale, ASIROM și ASTRA au consemnat scăderi semnificative practicate la toate posturile de venituri exprimate în echivalent USD. Despre ASTRA se spune că declanșatorul crizei e un management defectuos, iar în cazul ASIROM se spune că se menține doar pe linia de plutire, pierzând progresiv la toate capitolele, e adevarat însă nu și poziția de lider.
Chiar dacă este al treilea an consecutiv când asigurările non-viață și-au diminuat ponderea în formarea încasărilor din prime, continuă să furnizeze totuși cea mai mare parte din volumul afacerilor asigurătorilor din România, 83.2 % în 2000, față de 93.8% în 1997. Această ramură a asigurărilor a realizat la nivelul anului 2000 venituri de peste 266 milioane USD.
Actorii principali însa au rămas aceiași ASIROM, OMNIASIG, Alianz-Țiriac și ARDAF, reușind să ocupe împreună 67% din piața, însă tendința consemnată indică o diminuare a afacerilor acestor companii.
Dacă însă ASTRA a pierdut teren, mai ales în anul 1999, în cazul ASIROM anul financiar 2000 a fost al 4-lea an cosecutiv în care asigurătorul nr. 1 din România și-a diminuat ponderea pe piața. În perioada 1997-2000 aceasta societate a cedat peste 18 procente din piața asigurarilor non–viață. Beneficiarii au fost nu numai OMNIASIG și Allianz-Țiriac dar și alte companii.
Cu toate acestea piața asigurărilor non-life, a fost și ramâne una dependentă de clasa auto (formată din asigurările de tip CASCO, respectiv cele de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule). An de an, aproximativ jumătate din veniturile realizate de operatorii pe acest segment de piață acoperă riscuri legate de aceste categorii de contracte. Dominația asigurărilor CASCO și de răspundere civilă auto asupra portofoliilor companiilor de asigurări non-viață va continua și în următorul interval cel puțin câțiva ani.
Dacă ne referim acum la asigurarea creditelor, încasările din prime ale asigurătorilor legate de activitatea de creditare a băncilor se datorează, în principal polițelor ce garantează riscul de neplată a ratelor de credit și a dobânzilor aferente, respectiv asigurărilor de bunuri aduse în garanția creditelor. Băncile în general agrează un număr restâns de societăți de asigurare cu care colaborează în vederea acoperirii riscurilor de creditare. Banc Post enumeră alături de Allianz-Țiriac, Garanta, Asirom, Astra, Ardaf în timp ce banca Transilvania lucrează în principal cu SAR Transilvania, Asiban, Astra și Asirom.
Întradevăr dincolo de rotunjirea cifrei de afaceri a asigurătorilor activitatea de asigurări levolueze.
Dacă ne referim la veniturile obținute de operatorii în domeniu, trebuie să presupunem că ele nu se rezumă la încasările obținute din primele corespunzătoare activității de asigurări directe. La nivel global al pieței acestea reprezintă 69% din total veniturilor obținute de asigurători. Circa 7% sunt recuperările, regresele și comisioanele obținute de companii în urma derulării activității de reasigurare, restul reprezentând venituri din investiții. Constatăm o creștere în termeni reali (în anul 2000 comparativ cu cel anterior) a veniturilor totale ale asigurătorilor înregistrate la nivel global al pieței. Ea s-a realizat în mare măsura, ca urmare a majorării nivelului de încasări obținute din activitatea de asigurare-reasigurare, cea care a înregistrat un plus de 15 procente.
Decanii de vârstă ai pieței locale, ASIROM și ASTRA au consemnat scăderi semnificative practicate la toate posturile de venituri exprimate în echivalent USD. Despre ASTRA se spune că declanșatorul crizei e un management defectuos, iar în cazul ASIROM se spune că se menține doar pe linia de plutire, pierzând progresiv la toate capitolele, e adevarat însă nu și poziția de lider.
Chiar dacă este al treilea an consecutiv când asigurările non-viață și-au diminuat ponderea în formarea încasărilor din prime, continuă să furnizeze totuși cea mai mare parte din volumul afacerilor asigurătorilor din România, 83.2 % în 2000, față de 93.8% în 1997. Această ramură a asigurărilor a realizat la nivelul anului 2000 venituri de peste 266 milioane USD.
Actorii principali însa au rămas aceiași ASIROM, OMNIASIG, Alianz-Țiriac și ARDAF, reușind să ocupe împreună 67% din piața, însă tendința consemnată indică o diminuare a afacerilor acestor companii.
Dacă însă ASTRA a pierdut teren, mai ales în anul 1999, în cazul ASIROM anul financiar 2000 a fost al 4-lea an cosecutiv în care asigurătorul nr. 1 din România și-a diminuat ponderea pe piața. În perioada 1997-2000 aceasta societate a cedat peste 18 procente din piața asigurarilor non–viață. Beneficiarii au fost nu numai OMNIASIG și Allianz-Țiriac dar și alte companii.
Cu toate acestea piața asigurărilor non-life, a fost și ramâne una dependentă de clasa auto (formată din asigurările de tip CASCO, respectiv cele de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule). An de an, aproximativ jumătate din veniturile realizate de operatorii pe acest segment de piață acoperă riscuri legate de aceste categorii de contracte. Dominația asigurărilor CASCO și de răspundere civilă auto asupra portofoliilor companiilor de asigurări non-viață va continua și în următorul interval cel puțin câțiva ani.
Dacă ne referim acum la asigurarea creditelor, încasările din prime ale asigurătorilor legate de activitatea de creditare a băncilor se datorează, în principal polițelor ce garantează riscul de neplată a ratelor de credit și a dobânzilor aferente, respectiv asigurărilor de bunuri aduse în garanția creditelor. Băncile în general agrează un număr restâns de societăți de asigurare cu care colaborează în vederea acoperirii riscurilor de creditare. Banc Post enumeră alături de Allianz-Țiriac, Garanta, Asirom, Astra, Ardaf în timp ce banca Transilvania lucrează în principal cu SAR Transilvania, Asiban, Astra și Asirom.
Întradevăr dincolo de rotunjirea cifrei de afaceri a asigurătorilor activitatea de asigurări legată de operațiunile de creditare derulate de bănci ar putea induce situații de criză în rândul celor dintâi.
În ceea ce privește asigurările agricole, subiectul poate fi abordat continuând firul evaluării relației societății de asigurări–instituții bancare, pentru că, în fond, în toată lumea agricultura lucrează pe credite a căror garanții trebuie asigurate. Atâta timp cât în România a funcționat mecanismul creditării subvenționate a agriculturii și în România situația de cuprindere în asigurare, arată cifre decente.
Pe piața asigurărilor non-viață, piața este încă dominată de societăți desprinse din fostul ADAS:
1 Asigurări de răspundere civilă: Asigurări de bunuri și clădiri:
1 ASIROM 1 ASIT
2 OMNIASIG 2 ASIROM
3 ASIT 3 OMNIASIG
4 ARDAF 4 GENERALA
5 ASIBAN
3 Alte companii
5 Asigurări auto: 4 Asigurări CASCO:
1 ASIROM 1 ASIROM
2 ASTRA 2 ASTRA
3 ARDAF 3 ASIT
4 ARDAF
5 OMNIASIG
Fig. 1.1
1.2. LOCUL ASIROM PE PIAȚA ASIGURĂRILOR DE BUNURI
1.2.1. SCURT ISTORIC
Începând cu desființarea Administrației Asigurărilor de Stat la 31 decembrie 1990 și odata cu promulgarea legii nr.47/1990 privind constituirea, organizarea și funcționarea societaților comerciale din domeniul asigurărilor, au fost create premisele demonopolizarii și încetării controlului bugetar al statului asupra fondurilor de asigurare.
Portofoliul de asigurări și patrimoniul ADAS-ului au fost preluate de primele trei societați de asigurare pe acțiuni nou constituite, cu capital integral de stat, Asigurarea Romaneasca S.A.(ASIROM S.A.), ASTRA S.A. și CAROM S.A.
Societatea Asigurarea Românească S.A.(ASIROM S.A.) s-a constituit în rețeaua organizatorică a fostului ADAS, cu sediul central în București, gestionând cea mai întinsă rețea de de filiale și agentii de asigurări din Romania (105 filiale și 126 agenții). ASIROM are de asemenea numeroase reprezentanțe peste hotare și colaborează cu cele mai importante societăți de profil din lume fiind moștenitoarea acordurilor internaționale semnate de ADAS de-a lungul timpului.
Asigurarea Românească S.A. a început activitatea cu un capital social subscris și vărsat integral de stat în sumă de trei miliarde lei, precum și preluînd de la ADAS activele aferente asigurărilor facultative de viață, în sumă de 6100 milioane lei, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și a altor asigurări în sumă de 1000 milioane lei și în limitele acestora, pasivele corespunzătoare precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse în capital.
Societatea ASIROM S.A. a fost înființata la data de 1 ianuarie 1991, fiind cea mai mare societate de asigurare-reasigurare din România, obținând rezultate financiare îmbunătățite an de an. Prin personalul său specializat, care își desfășoară activitatea în peste 225 reprezentanțe teritoriale, ASIROM a reușit să-și mențină permanent soliditatea și stabilitatea financiară, pe o piață în care activează peste 60 societăți de asigurare și reasigurare.
Răspunderea preluată pentru milioanele de contracte de asigurare încheiate, își găsește o acoperire suplimentară în acordurile de reasigurare perfectate de ASIROM cu societăți străine de primă mărime în domeniul resigurărilor. Liderul acestor acorduri de reasigurare este SWISS RE Elveția, alături de care au preluat în reasigurare parte din răspundere, următorii reasigurători: ERC FRANCONA-Germania, GERLING-Germania, COLOGNE RE –Germania, SOREMA-Franța, Sindicatele LLOYD’S etc.
Datele publicate în revista Capital din 23.08.2001 demonstrează ca ASIROM ocupă în continuare poziția de lider în topul societăților de asigurare din România.
Pentru exemplificare vom prezenta topul primelor 10 societăți de asigurare alcătuit de O.S.A.A.R după primele brute încasate în 2000(tabel nr.1)
Tabelul nr.1
Topul primelor zece societăți de asigurare
Notă: Datele sunt preluate din Raportul anual al S.C. ASIROM S.A., pe anul 2001
Societatea ASIROM S.A. se adresează tuturor segmentelor populației și oricărui domeniu de activitate din economie(industrie, agricultură, comerț, transporturi, construcții, montaj etc.) prin cele 75 forme facultative specifice de asigurare practicate.
1.2.2. DATE REFERITOARE LA ACTIVITATEA ASIROM
Conform Bilanțului contabil și Contului de profit și pierdere care reflectă situația patrimoniala și rezultatele financiare obținute în 2000 și care au fost întocmite de societatea Asigurarea Româneasca-ASIROM S.A. cu respectarea standardelor și procedurilor specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, rezultă că:
Activitatea societății s-a desfășurat pe baza bugetului de venituri și cheltuieli în condiții de echilibru financiar;
În activul bilanțier se remarcă volumul ridicat al lichidităților (58,9% din totalul activului), plasat în conturi de depozit și titluri de stat, constituind baza de susținere a riscurilor asumate prin politele de asigurare;
Capitalul social, primele legale, rezervele tehnice și alte fonduri proprii reprezintă 96% din pasivele bilanțului, iar obligațiile de plată între furnizori și creditori sunt în proporție de 4%.
Profitul brut a rezultat ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate, înregistrate în conturi distincte în contabilitate. Profitul net a rezultat după prelevarea rezervelor legale și evidențierea impozitului pe profit, calculat potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Societatea comerciala Asigurarea Romanească ASIROM S.A., a încheiat activitatea fără datorii restante către bugetul statului, fondurile speciale, furnizori și creditori.
Câteva date semnificative privind bilanțul pe anul 2000 sunt relevate în tabelul nr. 2
Tabel nr. 2
Date de bilanț
Notă: Sursa acestor informații, este Raportul anual al S.C. ASIROM S.A.
De asemenea, informații importante pot fi culese din Contul de profit și pierdere(pentru exemplificare avem tabel nr. 3 ).
Tabel nr.3
Contul de profit și pierdere
Venituri milioane lei
1 Venituri din primele de asigurare 1901153.5
2 Venituri din reasigurare 1735.6
3 Venituri financiare și alte venituri 678885.0
TOTAL VENITURI 2581774.1
Cheltuieli
1 Despagubiri și sume asigurate plătite 821530.3
2 Cheltuieli cu operațiuni de reasigurare 49033.6
3 Rezerve tehnice de prime și daune 913.379.2
4 Alte rezerve 636491.0
TOTAL CHELTUIELI 2420434.1
Profit brut 161340.0
1.3. CADRUL JURIDIC ȘI INSTITUȚIONAL AL ASIGURĂRILOR
Principala lege la care vom face referire este Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000
privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul oficial nr. 148 din 10 aprilie 2000.
Legea are 9 capitole, și anume:
Capitolul 1 Obiectul legii, înțelesul umor termeni și categorii de asigurare
Capitolul 2 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Capitolul 3 Autorizarea asigurătorilor
Capitolul 4 Activitatea asigurătorilor
Capitolul 5 Activitatea de asigurare de viață
Capitolul 6 Redresarea, reorganizarea și lichidarea asigurătorilor
Capitolul 7 Intermediarii în asigurări
Capitolul 8 Răspunderi și sancțiuni
Capitolul 9 Dispoziții tranzitorii și finale
Legea relementează următoarele:
organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare, respectiv reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări;
organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care desfășoară activitatea în sau din România;
supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legatură cu aceasta.
Prin adoptarea acestei legi se urmărește crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurătorilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional.
Proiectul acestei legi a fost elaborat de către Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare cu sprijinul Fondului Britanic de Know-How. Legea a fost adopată de Parlamentul României.
Pentru supravegherea respectării dispozițiilor legii, se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă având următoarele atribuții: elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative, care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu precum și avizarea actelor administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de sigurări; supravegherea situației financiare a asigurărilor, în vederea protejării intereselor asigurațior sau a potențialilor asigurați, în care scop poate dispune efectuarea de controale asupra activității asigurătorilor sau brokerilor de asigurare; luarea măsurilor necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice; participarea, ca membru, la asociațiile internaționale ale atuorităților de supraveghere în asigurări și reprezentarea României la conferințe și întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări; aprobarea acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asigurătorului, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme; aprobarea divizării sau fuzionării anui asigurător înregistrat in România; aprobarea transferului de portofoliu; îndeplinirea altor atribuții prevăzute de lege; poate solicita prezentarea de informații și documente referitore la activitatea de asigurare, atât de la sigurători cât și de la orice altă persoană care are legătură cu activitatea acestora; participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și regulamentelor contabile, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări.
Comisia de Supraveghere Asigurărilor este obligată să prezinte Parlamentul în termen de 6 luni de la expirarea ficărui exercițiu financiar, un raport asupra pieței asigurărilor din România, precum și o informare privind activitățile desfășurate, urmând sa editeze și să publice un raport informativ anual asupra pieței de asigurări, instituțiilor și organismelor acesteia.
Legea cuprinde și o secțiune care se referă la obligațiile asigurătorilor autorizați, pe care aceștia trebuie să le îndeplinească pentru o gestionare prudentă a activității lor, astfel încât să poată fi monotorizați în mod adecvat de către autoritaea de supraveghere.
Astfel fiecare asigurător tebuie: să mențină un anumit capital social și o marjă de solvabilitate; să-și conducă activitatea pe baze prudențiale și competente; să prezinte periodic rapoarte asupra activității desfășurate; să gestioneze separat fondul de asigurări de viața; să constituie și să mențină rezerve tehnice, etc.
Pentru ca un asigurător să poată fi înmatriculat la Registrul Comerțului, trebuie să dețină autorizația de constituire emisă de Comisia de Supaveghere a Asigurărilor.
Cererile pentru autorizarea constituirii și pentru autorizarea de funcționare vor fi adresate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va verifica dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: societatea va dispune de marja de solvabilitate legală, fapt ce rezultă din studiul de fezabilitate; capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale; societatea prezintă un program de reasigurare corespunzător, sau dovedește că nu este necesar să se apeleze la un astfel de plan de reasigurare; societatea prezintă calcule actuariale pentru activitatea de asigurări de viață; numele societății nu induce în eroare publicul; societate va desfășura numai activități în legătură cu activitatea de asigurare; în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că, în țara în care este înregistrat, s-a constituit legal și desfășoară o activitate de asigurare, similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România, de cel puțin cinci ani.
Făcând o comparație cu legea 47/1991, cerințele prevăzute în actuala lege pentru obținerea autorizației sunt mai dificile și mai numeroase. În același timp, spre deosebire de legea 47/1991 care nu prevede un termen de eliberare autorizației de funcționare de către O.S.A.A.R. în actuala lege se dispune: ”Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în termen de cel mult 4 luni de la înregistrarea cererii de autorizare, va decide asupra autorizării de constituire sau respingerii cererii de autorizare”
Împotriva respingerii cererii de autorizare, solicitantul poate face plângere la Curtea de Apel, în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei.
O altă modificare importantă adusă legii nr.47/1991, este aceea că ulterior eliberării autorizației de constituire a societății, este necesară o nouă autorizație de funcționare a societății, pentru ca societatea să-și exercita efectiv activitatea. În urma eliberării autorizației de constituire a societății, aceasta trebuie înregistrată la Registrul Comerțului, potrivit legii societăților comerciale și a legii privind Registrul Comerțului.
În termen de 6 luni de la data eliberării autorizației de constituire, solicitantul va depune la Comisia de Supraveghere documentele care atestă înmatricularea legală a societății, urmând ca dupa 60 de zile de la dat primirii documentelor, comisia să decidă asupra eliberării autorizației de funcționare. Dacă studiul de fezabilitate inițial a fost modificat, comisia va proceda la analiza acestuia încă odată, putând ca în urma verficărilor efectuate, să revoce autorizația de constituire. Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, autorizația de funcționare fiind eliberată asigurătorului, acesta își va putea începe activitatea. Pentru eliberarea autorizației de constituire și funcționare a societății, solicitantul trebuie să achite anumite taxe la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În urma eliberării autorizațiilor de către Comisia de Supravegfhere, asigurătorul își începe efectiv activitatea, fiind obligat să respecte anumite norme prudențiale.
În ceea ce privește asigurările facultative, asigurătorul trebuie să elaboreze: propriile condiții de asigurare cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare; propriile clauze de asigurare care pot modifica condițiile de asigurare în funcție de opțiunea proprie sau cea a asiguratului; propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare; propriile reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor în strictă concordanță cu prevederile din condițiile și clauzele de asigurare; reglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice în funcție de propriul sistem de evidență operativă, cu respectarea normelor impuse de Comisia de supraveghere a Asigurărilor.
Asigurătorul are obligația să conducă evidența contabilă și operativă care să permită întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de supraveghere a asigurărilor și analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă și de asemenea trebuie să supravegheze activitatea unităților din subordine și a agenților săi astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfășurată de asigurător.
De asemenea în lege se prevede că asigurătorul care exercită o activitate de asigurări genereale are obligația să constituie și să mențină următoarele rezerve tehnice:
rezerva de prime: se calculează lunar, prin însumarea cotelor părți din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor nete subscrise și această rezervă, să reflecte primele nete alocate părții din riscurile expirate la data calculării;
rezerva de daune: se creează și se calculează lunar în baza estimărilor pentru avizările de daună primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient penru acoperirea plății acestor daune;
rezerva de daune neavizate: se crează și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daune întâmplate dar neavizate;
rezerva de catastrofă: se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puțin nivelul reținerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; această rezervă este destinaă acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală;
rezerva pentru riscuri neexpirate: se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, aferente contractelor de asigurare la acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depășește suma dintre rezerva de prime și primele care urmează a se încasa de la aceste contracte;
rezerva de egalizare: se crează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.
Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile legii, reprezintă obligații ale asigurătorului și se deduc din din veniturile acestuia pentru determinarea profitului. În cazul în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor și plata despăgubirilor țn valută, rezervele tehnice aferente se pot constituii și în valută.
O altă problemă care nu a fost abordată în Legea nr. 47/1991 este cea a acțiunilor emise de societatea de asigurări. Astfel acțiunile nu pot fi decât nominative, orice formă de a sociere prin care proprietatea acțiunilor este ascunsă comisiei de Supraveghere a Asigurărilor fiind lovită de nulitate. Scopul acestei dispoziții este acela de a asigura o mai mare transparență în ceea ce privește acționarii societății.
Legea cuprinde și prevederi referitoare la activitatea de asigurări de viață, aceste dispoziții completându-se cu dispozițiile Legii nr.136/1995.
Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viață este obligat: să țină conturi distincte pentru asigurările de viață; să înregistreze toate veniturile și cheltuielile aferente asigurărilor de viață în conturi separate, care să constituie și să aparțină unui fond de asigurare distinct(fondul asigurărilor de viață); să asigure conducerea contabilității fondului asigurărilor de viață pentru identificarea operativă a activelor și obligațiilor aferente acestuia.
Asigurătorul care desfășoară activitate de asigurare de viață trebuie să calculeze obligațiile aferente fondului asigurărilor de viață și ale rezervelor matematice aferente, examinând dacă există o concordanță între fondul asigurărilor de viață și activele aferente. În urma efectuării acestor analize, asigurătorul trebuie să redacteze un raport asupra asigurărilor de viață.
În capitolul VII din noua lege este reglementată activitatea pe care o desfășoară “intermediarii în asigurări”, adică agenții de asigurare și brokerii de asigurare. Societățile de asigurare sunt obligate să desfășoare activități de asigurare doar prin brokeri autorizați de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În ceea ce privește persoanele fizice, acestea își pot desfășura activitatea ca agenți de asigurare doar dacă dețin o autorizație valabilă scrisă, din partea unui asigurător, numită “contract de agent”. În baza acestei autorizații, agenții de asigurare pot acționa în numele societății de asigurare. Agenții de asigurare –persoane fizice-au dreptul să se înregistreze la Camera de muncă în raza căreia domiciliază, pentru a li se cacula vechimea în muncă și pentru a achita taxele necesare în vederea constituirii fondurilor de pensii și de asigurări speciale. În cazul în care un asigurat încheie un contract de asigurare printr-un agent, atunci societatea de asigurare, în numele căreia a acționat agentul, este răspunzătoare față de asigurat penru toate actele s-au omisiunile agentului de asigurare.
Referitor la brokerii de asigurare, aceștia au dreptul să-și desfășoară activitatea în baza unei autorizații de funcționare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi eliberată numai in cazul în care au fost îndeplinite următoarele cerințe: să fie o persoană juridică; să aibe un capital social varsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate să fie mai mică decăt 150 milioane lei; această valoare va fi atualizată prin norme de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; să aibe în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în concordanță cu cu cerințele prevăzute în norme; să aibe ca obiect de activitate brokerajul în asigurări și activități conexe.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este îndreptățită să refuze eliberarea autorizației de funcționare, sau poatre retrage autorizația de funcionare dacă nu se respectă anumite situații bine stabilite iar pe durata valabilității autorizației, brokerii de asigurare sunt obligați să achite o taxă de funcționare, stabilită anual de Comisie de maximum 0,3% din comisioanele încasate în perioada pentru care sunt datorate.
Spre deosebire de legea 47/1991, în proiectul de lege sunt prevăzute dispoziții referitoare la redresarea și reorganizarea reasigurătorilor .
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în cazul în care constată că asigurătorul, prin activitatea desfașurată, pune în pericol onorarea obligațiilor asumate față de asigurați, va solicita Consiliului de administrație al asigurătorului să întocmească și să aplice un plan de redresare financiară. Dacă măsurile prevăzute în planul de redresare finnanciară nu au dat rezultate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate în scopul prevenirii insolvabilității unui asigurător, să solicite Curții de Apel din București numirea unui Administrator special. Toate atribuțiile legale ale persoanelor semnificative ale asigurătorului vor fi transferate administratorului special pe durata numirii sale. Pe aceiași durată se suspendă dreptul de vot în privința numirii și revocării administratorilor și dreptul la dividende al acționarilor, activitatea Consiliului de administrație și a cenzorilor precum și dreptul la remunerație al Consiliului de Administrație și cenzorilor.
În ceea ce privește lichidarea unui asigurător, decizia aparține instanței judecătorești, decizie luată în baza legislației cu privire la faliment, sau în urma sesizării de către Comiosia de Supraveghere a Asigurărilor.
În ultimul capitol al proiectului de lege sunt cuprinse dispoziții referitoare la impozite și taxe. Astfel, sunt scutite de impozite și taxe: primele de asigurare și reasigurare precum și comisioanele aferente acestora; despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă asiguraților, beneficiarilor sau unor terțe persoane păgubite, din asigurările de orice fel; trasnsferurile de valori ale plasamentelor și transferurile de portofolii de asigurări intervenite între asigurători, din parimoniul societății cedente în patrimoniul celei cesionare; contribuțiile plătite de asigurători și brokerii de asigurare la uniuni profesionale de profil.
Un rol foarte important l-a avut deblocarea procesului de reglementare a pieței asigurărilor din România. Cu toate acestea în cazul Legii nr. 32, la decizia de numire a membrilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Parlamentul României a consumat nepermis de mult timp. Cu toate acestea ne putem declara mulțumiți dacă avem în vedere că prin desemnarea directorului general al fostului Oficiu de supraveghere a activității de asigurare în funcția de președinte al noii autorități de control în domeniu, a fost asigurată continuitatea actului de reglementere și control al pieței.
Legea nr.32 stabilește doar principial scheletul construcției legislativ normative ce urmează să fie realizat, iar termenele sunt drastice. În plus, însuși noul statut deținut de de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conferă responsabilități imense membrilor consiliului. Este de asemenea cunoscut dezacordul reprezentanților finanțelor publice în legătură cu aplicarea prevederior articolului privind deductibilitatea fiscală a primelor de asigurare
2. CONTRACTUL DE ASIGURARE
2.1. TRASĂTURI.COSECINȚE.
Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui anume risc să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele și la termenele stabilite.
Principalele caractere juridice ale contractului de asigurare sunt:
caracter consensual
caracter sinalagmatic
caracter aleatoriu
caracter succesiv
caracter de adeziune
caracter oneros
caracter unic
Caracterul consensual al contractului de asigurare este relevat de faptul că acesta se încheie numai prin consimțământul părților. Condiția existenței sale în formă scrisă trebuie îndeplinită pentru a putea proba drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de asigurare.
Orice modificare a conținutului contractului va fi de aasemenea dovedită prin înscrisuri sub forma actelor adiționale la contractul inițial, nici asiguratului, nici asigurătorului nefiindu-le permisă proba cu martori. Dovada încheierii contractului și existența implicită a lui se poate face prin polița sau certificatul de asigurare, prin înscrisuri prin care se manifestă voința asigurătorului de a încheia contractul de asigurare.
Caracterul sinalagmatic este determinat de faptul că părțile contractante își asumă reciproc anumite obligații. În principal asiguratul se obligă să facă declarații exacte și
să-și achite primele iar asigurătorul se obligă să plătească indemnizația cuvenită, după producerea evenimentului asigurat.
Caracterul aleatoriu este determinat de faptul că părțile contractante nu cunosc, în momentul încheierii contractului, efectele acestuia respectiv benificiile sau pierderile ce vor rezulta din acest contract. Obligațiile asiguratului și ale asigurătorului depind de un eveniment viitor și incert. Astfel dacă se încheie un contract de asigurări de bunuri, asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirea numai în cazul producerii unei daune a cărei cauze reprezintâ un risc asigurat. Dacă riscul se produce, iar valoarea despăgubirii depășește valoarea primelor plătite de asigurat, acesta obține un beneficiu în urma asigurării. Dacă riscul nu se produce, atunci beneficiul este de partea asigurătorului, acesta păstrînd primele de asigurare aferente.
Caracterul succesiv se referă la faptul că prestațiile prevăzute sunt eșalonate în timp. Astfel asiguratul are obligația de a plăti prima în cuantumul și la termenele stabilite, iar asigurătorul se obligă, ca în baza primei încasate să acorde protecție continuă asiguratului contra riscurilor preluate prin răspundere, pe toată perioada de valabilitate a contractului.
Executarea succesivă a contractului de asigurare determină anumite consecințe ale acestuia și anume:
partea care și-a îndeplinit obligațiile are dreptul la prestații până la desființarea contractului;
neîndeplinirea de către asigurat a obligațiilor sale nu produce efecte decât pentru viitor și ca urmare, primele plătite pentru perioada anterioară rezilierii contractului nu se restituie asiguratului;
regulile rezolutorii nu sunt aplicabile contractului;
dispariția obiectului asigurat prin efectul altui eveniment decât cel în vederea căruia s-a încheiat asigurarea, implică rezilierea de drept a contractului.
Caracterul oneros arată că fiecare parte contractantă, în schimbul prestației pe care și-o asumă, urmărește obținerea unui avantaj din partea celeilalte părți. Astfel, în schimbul primei plătite, asiguratul urmărește să obțină de la asigurător o protecție materializată în indemnizația de asigurare care îi va fi plătită la ivirea evenimentului asigurat. Chiar dacă beneficiar de asigurare este o altă persoană desemnată de asigurat, faptul în sine nu schimbă caracterul oneros al contractului de asigurare. În ceea ce privește pe asigurător, caracterul oneros al contractului de asigurare ramâne valabil, chiar dacă evenimentul asigurat nu se produce la asigurat în perioada de valabilitate a contractului. În fond, prima încasată este nu un beneficiu gratuit ci o contraprestație corespunzătoare riscului asigurat. În plus, dacă evenimentul asigurat se produce, indemnizația de asigurare poate depăși cu mult în cuantum valoarea primei de asigurare încasate de le asigurat.
Caracterul de adeziune se referă la faptul că asigurătorul este acela care formalizează contractul cu clauzele sale iar asiguratul aderă la el. La contractele de asigurare de bunuri însă, de valoare mare și unde se asigură un complex de riscuri, asigurătorul poate totuși întocmi un proiect de contract are cărui clauze apoi să fie negociate cu asiguratul.
În fine contractul de asigurare este un contract unic în raport cu perioada de asigurare prevăzută în contract. Acest caracter nu se schimbă, chiar în cazul în care plata primei de asigurare se face prin divizarea în mai multe tranșe, contractul de asigurare fiind guvernat de condițiile inițiale stabilite între părți, rămânând neschimbate pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. În anumite cazuri, de exemplu la modificarea circumstanțelor de risc, contractul poate fi modificat, cu acordul părților prin încheierea unui act adițional. Evident un nou risc apărut sau modificarea circumstanțelor inițiale de risc se cotează în consecință aplicându-se o primă suplimentară față de prima de bază.
Obișnuit, contractul de asigurare este nominal, dar pot fi întâlnite situații când acest document se emite la ordin sau la purtător.
2.2. CLAUZE GENERALE.CLAUZE SPECIALE.
În principal, contractul de asigurare cuprinde două părți. Prima parte este formată din extrase din condițiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat și asigurător în relația contractuală respectivă. Acestea apar formulate sub forma unor clauze imprimate pe formularul poliței fiind menite să atragă atenția asiguratului asupra drepturilor și obligațiilor sale. Aceste clauze cuprind în special principalele condiții în care asigurătorul respectiv prestează servicii de acoperire de riscuri în domeniul respectiv.
Fiind un contract de adeziune, orice asigurat potențial ia cunoștiință inițial cu privire la această parte a contractului, putând adera în totalitate la conținutul lor, sau cerând asigurătorului să negocieze conținutul unora dintre clauze.
A doua parte este cea completată în urma negocierilor dintre asigurător și asigurat și a analizei declarației de asigurare depusă de acesta. Aceste date sunt preluate din declarația respectivă, fiind astfel identificate părțile în contract, denumirea riscurilor, prima, suma asigurată și durata contractului-cu indicarea datei intrării în vigoare.
Clauzele din cele două categorii au aceiași valoare, dar cele manuscrise, din a doua categorie sunt menite nu numai să completeze ci și să se deroge de la cele generale, așadar în condițiile existenței unei contradicții între conținutul acestora se ia în considerare conținutul celor manuscrise.
Contractul de asigurare trebuie să se întocmească în formă scrisă și să cuprindă următoarele elemente:
– numele prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul părților
– obiectul asigurării:bunuri persoane sau răspundere civilă
– riscurile care se acopră prin operațiunea de asigurare
– momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului
– primele de asigurare
– sumele asigurate
– obligațiile părților
– alte clauze speciale
2.2.1. PĂRȚILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE
Contractul de asigurare intervine între două părți asiguratul și asigurătorul. El poate fi încheiat între părți sau prin mijlocirea unui intermediar(broker de asigurare). În mod obișnuit se poate vorbi de trei categorii de persoane interesate în contractul de asigurare: semnatarul sau contractantul asigurării, cel care semnează polița în nume propriu, obligându-se la plata primelor de asigurare; asiguratul, adică cel a cărui patrimoniu este supus riscului; beneficiarul, adică persoana desemnată să încaseze beneficiul contractului la producerea evenimentului asigurat.
Cele trei părți se pot reuni în prezența unei singure persoane privită ca parte în contract, care să îndeplinească în mod cumulativ cele cele trei calități, la contractul de asigurare de bunuri.
Una dintre condițiile de validitate ale contractului de asigurare este ca părțile să aibă capacitate de a contracta. În principiu orice persoană fizică sau juridică are capacitate de acontracta dacă nu este declarată incapabilă de lege.
2.2.2. OBIECTUL CONTRACTULUI DE ASIGURARE ȘI RISCURILE ACOPERITE PRIN ASIGURARE
În cazul asigurărilor de bunuri, obiectul contractului de asigurare îl constituie ceea ce s-a asigurat, și anume anumite obiecte.
Riscul reprezintă chiar rațiunea de a fi a asigurării. El poate fi definit ca evenimentul sau complexul de evenimente, incerte posibile, viitoare și independente de voința părților, la producerea cărora asigurătorul va achita asiguratului despăgubirea sau suma asigurată conform prejudiciului suferit, respectiv angajamentului asumat prin contract. În afara trăsăturilor amintite riscul de asigurare trebuie să aibe un caracter licit și să nu reprezinte prin el însuși un atentat la moralași ordinea publică.
2.2.3. PRIMA DE ASIGURARE
Prima reprezintă principala obligație a asigurătorului, putând fi definită ca suma de bani pe care o plătește contractantul de asigurare asigurătorului, în schimbul prestației promise de acesta din urmă, de a fi indemnizat la ivirea evenimentului asigurat. Cu alte cuvinte, “prima este prețul pentru care asigurătorul ia asupra sa povara riscului”. Între prima plătită și incidența de risc există o strânsă corelație, existând două categorii de riscuri și anume:
riscuri constante a căroror evoluție calculată ca o medie multianuală, pe baza raportului între cazurile favorabile și cele posibile, pe o anumită arie geografică sau pentru un anumit bun, nu înregistrează diferențe semnificative de la un an la altul(riscul de grindină sau de secetă pe un anumit teritoriu)
riscuri variabile a căror curbă regresivă sau progresivă influențează în mod normal și forma curbei primei pe durata contractului. Ipotezele pentru aceste forme de risc sunt date de șansa de supraviețuire pentru forma regresivă, și respectiv riscul de deces pentru forma progresivă.
În mod normal și prima de asigurare ar trebui să fie și ea progresivă sau regresivă, așa cum este riscul. În practică însă chiar dacă prima de asigurare este calculată, cu luarea în considerare a evoluției curbei riscului, din rațiuni de mai bună urmărire și evidență ea se manifestă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.
Prima de asigurare este constituită din două părți distincte:
prima pură, teoretică, numită de obicei primă netă sau cotă de bază, care se stabilește pe bază de date statistice;
adausul, suplimentul sau încărcătura primei, care acoperă cheltuielile generale de administrare ale asigurătorului.
Prima netă este destinată acoperirii despăgubirilor și sumelor asigurate, iar mărimea acesteia depinde de următoarele:
intensitatea variabilă a riscului;
durata asigurării(anuală, subanuală sau multianuală);
suma asigurată;
Prima netă împreună adausul de primă poartă denumirea de primă brută sau primă tarifară, aceasta fiind prevăzută în tarifele de asigurare.
Prima de asigurare poate fi din punct de vedere al termenului și modalitățile de plată fie primă unică, achitată la încheierea contractului și primă periodică, scadentă la anumite perioade în cadrul duratei de asigurare.
Prima de asigurare stabilită pentru o anumită perioadă, conform clauzelor contractuale este indivizibilă. Dacă de exemplu, pe perioada contractuală este de un an și evenimentul asigurat s-a produs, cândva în prima jumătate a perioadei, asiguratul nu are dreptul de a solicita restituirea primei pentru perioada rămasă din din anul de asigurare de după producerea riscului situația se explică prin aceea că probabilitatea de daună în raport de care se stabilește prima de asigurare în vedere întreaga perioadă de asigurare.
În cazul rezilierii, anulării sau denunțării contractului de asigurare, ca urmare a dispariției sau înstrăinării obiectului asigurat, ori a altui eveniment, prima de asigurare se poate restitui pe perioada rămasă din termenul inițial pentru care s-a încheiat contractul, după ce acestea nu masi are obiect.
2.2.4. SUMA ASIGURATĂ
La producerea evenimentului asigurat pentru care se acordă protecția, asigurătorul răspunde față de asigurat, acoperinu-i paguba suferită până la concurența unui nivel maxim, denumit suma asigurată.
Cât privește asigurările de bunuri, în legătură cu stabilirea sumei asigurate intervine operația de evaluare în vederea asigurării. Ea are în vedere stabilirea sumei asigurate cât mai aproape de valoarea reală a bunului asigurat. În principiu, suma asigurată trebuie să se încadreze în valoarea reală a bunului, fară a o depăși. Cu alte cuvinte:
SA<=Vra
Ideal ar fi ca într-o asigurare, suma asigurată să fie chiar valoarea reală a bunului. Subevaluarea acestuia poate avea consecințe nedorite. Chiar dacă prima de asigurare plătită de asigurat ar fi mică, la producerea riscului despăgubirea de asigurare ar fi și ea mică, nereușind-se o bună indemnizare a asiguratului în conformitate cu prejudiciul real suferit. Supraevaluarea ar însemna, dimpotrivă plata unor prime de asigurare mari, dar și încasarea unor indemnizații de asigurare pe măsură dacă riscul se produce. Este clar că supraevaluarea ar induce și îmbogățirea fără just temei a asiguratului, întrucât el ar încasa o sumă mai mare decât prejudiciul suferit, fiind din acest punct de vedere contrară legii.
Cu privire la evaluarea de asigurare, în asigurările de bunuri trebuie remarcat că valoarea unui bun are mai multe accepțiuni cum sunt: ”valoarea bunului”, “valoarea de nou”, “valoarea de înlocuire”. În materie de asigurări maritime și fluviale se utilizează și noțiunea de “valoare agreată”, deci valoarea acceptată pe baza înțelegerii dintre asigurat și asigurător, independent de evoluția ulterioară a prețurilor mărfurilor acoperite prin asigurare.
Datorită reglementărilor diferite din fiecare țară, nu există o terminologie comună cu caracter internațional, valabilă în activitatea de asigurare, în legătură cu conținutul exact al fiecăruia dintre termenii menționați. Ca atare asemenea termeni sunt de regulă, precizați și explicați în condițiile de asigurare elaborate de fiecare societate de asigurare.
Potrivit legislației în materie de asigurări, în vigoare în România, valoarea bunului este considerată a fi valoarea de nou a bunului asigurat, calculată la prețul de cumpărare, din care se scade uzura-aplicându-se coeficientul de uzură la momentul producerii riscului asigurat, ținând cont de vechimea și gradul de utilizare a bunului etc.
2.2.5. MOMENTUL ÎNCEPERII, RESPECTIV CEL AL ÎNCETĂRII RĂSPUNDERII ASIGURĂTORULUI
Trebuie menționat că, intrarea în vigoare a contractului de asigurare poate sau nu să coincidă cu momentul începerii răspunderii asigurătorului. De exemplu, în asigurarea culturilor agricole și asigurarea animalelor cele două momente nu coincid. În primul exemplu, asigurarea culturilor agricole se poate face oricând în cursul anului dar dacă este vorba de acoperirea anumitor riscuri, de exemplu cel de incendiu pe timpul treieratului, răspunderea asigurătorului începe să curgă în momentul începerii operațiunilor de treierat. Ea se încheie odată cu transportarea din lan a recoltei. În cel de-al doilea caz, la asigurarea animalelor, separarea celor două momente al încheierii contractului și al începerii răspunderii își găsește justificarea la acoperirea riscului de deces din boală infecțioasă a unui animal. Există boli, după cum este cunoscut, care au o perioadă de incubație determinată în timp. Survenirea decesului unui animal ca urmare a unei astfel de boli, respectiv paguba suferită nu va fi indemnizată de către asigurător dacă decesul a survenit după încheierea contractului dar mai repede decât momentul începerii răspunderii din partea acestuia. Decalajul de timp dintre cele două momente coincide tocmai cu perioada de incubație a bolii, care se consideră că ar putea fi cunoscută de asigurat și ar suprima astfel una din condițiile de valabilitate ale riscului asigurat-acela de a nu fi cunoscut dinainte de nici una dintre părți.
În legătură cu momentul încetării răspunderii asiguratului, acesta este de obicei, ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. De asemenea răspunderea asigurătorului poate înceta odată cu încetarea contractului de asigurare înaintea perioadei pentru care s-a încheiat inițial(de exemplu în cazuri ca:denumirea, rezilierea, nulitatea, reactivarea și reînoirea contractului de asigurare).
2.2.6. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR
Din punct de vedere al momentului producerii riscului protejat prin contract obligațiile părților se pot împărții în două categorii: unele specifice până la ivirea evenimentului asigurat și altele în legătură cu producerea evenimentului asigurat.
În prima perioadă de asigurare obligația principală a asiguratului este aceea de a plătii primele de asigurare în cuantumul și la termenele stabilite. De asemenea asiguratul trebuie să facă declarații de risc atât la încheierea contractului cât și pe parcursul derulării acestuia, ori de câte ori apar situații ce ar putea modifica incidenșa de risc avută în vedere la determinarea primei. Pe întreaga perioadă de derulare a contractului, asiguratul are obligația de a menține bunul asigurat în bune condiții. În caz de neîndeplinire a acestei obligații, asigurătorul poate denunța asigurarea sau poate refuza plata indemnizației de asigurare cuvenită la producerea riuscului asigurat sau să reducă despăgubirea de asigurare dacă dauna s-a mărit din această cauză.
Agravarea riscului determină modificări corespunzătoare asupra cuantumului primei sau uneori imposibilitatea de a mai putea continua contractul. Prin urmare, comunicarea asiguratului asupra modificării circumstanțelor de risc pe întreaga perioadă de derulare a contractului permite adaparea acestuia la noua situație, sub rezerva drepului pentru asigurător de al anula.
După producerea evenimentului asigurat, asiguratul are următoarele obligații:
luarea de măsuri pentru limitarea pagubei, salvarea bunurilor asigurate, păstrarea și paza bunurilor rămase pentru prevenirea degradărilor ulterioare;
înștiințarea asigurătorului, în termenele prevăzute de condițiile de asigurare cu privire la producerea evenimentului asigurat;
participarea la constatarea cazului asigurat și la stabilirea pagubei;
furnizarea de date și documente referitoare la evenimentul asigurat.
Principalele drepturi ale asiguratului se manifestă odată cu producerea evenimentului asigurat, dar și pe parcursul derulării contractului. Între acestea se află:
dreptul de a modifica beneficiarul sau modul de plată al primelor atunci când ele se achită în rate;
dreptul de a încheia asigurări suplimentare(majorarea sumelor asigurate inițial);
– dreptul de a solicita răscumpărarea polițelor(la asigurările de viață);
– dreptul de a obține împrumuturi asupra polițelor de asigurare;
– dreptul de aparticipa la tragerile lunare de amortizare, prin sistemul combiațiilor de litere, în cazul asigurărilor de viață(cazul ASIROM).
Și în cel privește pe asigurător obligațiile lui se împart în două tipuri: unele până la producerea riscului protejat prin contract și altele specifice perioadei de după producerea acestuia.
Până la ivirea evenimentului asigurat principalele obligații ale asigurătorului se referă la eliberarea, la cererea asiguratului, a duplicatului documentului de asigurare în cazul pierderii celui original precum și la eliberarea la cerere a certificatului de confirmare a asigurării în cazul asigurării de răspundre a cărăușului față de pasageri pentru bagajele și mărfurile transportate, precum și față de terți, cu indicarea sumelor asigurate.
După producerea evenimentului asigurat, evident, principala obligație a asigurătorului este legată de calculul corect al acesteia, trebuie procedat la constatarea producerii evenimentului asigurat și la evaluarea pagubelor și legat de aceasta la stabilirea și plata indemnizației de asigurare.
Evaluarea pagubelor se face în funcție de felul acestora și anume dacă este vorba de pagubă parțială sau de pagubă totală dar și de felul bunurilor.
Despăgubirea sau indemnizația de asigurare este valoarea ce constituie obligație de plată a asiguratului la producerea evenimentului asigurat și este limitată suma asigurată, de mărimea pagubei și de principiul de răspundere adoptat: principiul primului risc, principiul răspunderii proporționale, principiul răspunderii limitate.
În sistemul acoperirii primului risc, despăgubirea se stabilește în limita sumei asigurate și nu poate depăși cuantumul pagubei și nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.
Dacă valoarea bunului în momentul producerii pagubei este egală sau mai mică decât suma asigurată, despăgubirea se calculează și se plătește ca în sistemul acoperirii primului risc.
Dacă suma asigurată, în funcție de care s-a stabilit și prima de asigurare este mai mică de valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat, atunci în calculul indemnizației cuvenite se aplică sistemul acoperirii proporționale, despăgubirea stabilindu-se în același raport față de pagubă, raport față de care se află și suma asigurată față de valoarea bunului.
În cazul aplicării principiul răspunderii limitate, despăgubirea se plătește numai dacă paguba depășește o anumită limită stabilită apriorii, denumită franșiză. Pagubele care se încadrează în limita franșizei vor fi suportate de către asigurat
În ceea ce privește drepturile asigurătoruluitrebuie arătat că în fapt, fiecărei obligații a aasigurătorului îi corespunde un drept al asigurătorului. Principalul drept al lui este acela de a încasa primele de asigurare conform riscurilor asumate.
Atunci când riscul se produce, asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la capătul perioadei de asigurare cu orice indemnizație convenită asiguratului sau beneficiarului.
De asemenea, asigurătorul are dreptul de a verificaeși existența bunului asigurat și a mediului în care acesta este întreținut precum și dreptul de a aplica sancțiuni legale când asiguratul a încălcat obligațiile privind întreținerea, folosirea și paza bunurilor asigurate.
2.2.7. DURATA CONTRACTULUI
Aceasta este înțeleasă ca perioada de timp în care rămân valabile raporturile dintre asigurați și asigurător. Dacă la asigurările prin efectul legii asigurarea nu este limitată în timp, ea acționând practic continuu, la asigurările facultative sau contractuale asigurarea este limitată în timp la perioada pentru care este încheiat contractul.
În privința duratei contractului, ea este diferită în funcție de ramura de asigurare. La bunuri de exemplu ea este egală cu perioada de maxim un an cu posibilitatea de prelungire la finele fiecărui an de asigurare. Pentru unele categorii de bunuri există și posibilitatea încheierii de contracte pe perioade subanuale sau în alte cazuri, posibilitatea, încheierii de asigurări pe durata efectuării unei activități la care bunul asigurat este utilizat. De exemplu, în asigurarea de aviație, contractul de asigurare al aeronavei poate fi încheiat pe o perioadă determinată de timp, un an sau șase luni, dar există posibilitatea asigurării pe durata efectuării unui transport.
Stabilirea cu precizie a duratei asigurării are importanță întrucât ea influențează mărimea primei de asigurare și încadrează în timp răspunderea societății de asigurare.
3. TIPURI DE ASIGURĂRI PRACTICATE LA SOCIETATEA ASIROM S.A.
3.1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURAREA BUNURILOR.CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR DE BUNURI.
După unii autori, tendința care se manifestă în ramura asigurărilor de bunuri este de ofertă a unor polițe globale care sa ofere protecție complexă împotriva riscurilor multiple. Așa este, de exemplu, polița globală care protejează bunurile transportate în trafic intern și internațional, mijloacele de transport auto utilizate la transportul bunurilor precum și răspunderea civilă pentru accidente auto cu valabilitate în afara granițelor țării (asigurare de tip Carte Verde )-toate printr-un singur document de asigurare. Un alt tip de asigurare este asigurarea complexă a gospodăriilor particularilor, o tripla asigurare:de bunuri casnice, de accidente la domiciliul asiguraților și de răspundere civilă. Recent, în cadrul asigurării complexe, unele societăți de asigurări au inclus și răspunderea pentru clădirile care adapostesc bunurile casnice.
Alte societăți, dimpotrivă, oferă asiguraților contracte de asigurare prin care se protejează un singur risc, caz în care prima de asigurare este procent din prima de bază pentru asigurarea globală.
Se urmărește astfel satisfacerea pretențiilor și posibilităților unui număr cât mai mare de consumatori ai produselor de asigurare .
Asigurările facultative de bunuri se disting prin câteva trăsături distincte și anume:
au la bază principiul voluntariatului, protecția asigurătorului intervenind doar din momentul exprimării acordului de voință al asiguratului, ce are drept rezultat încheierea unui contract de asigurare în baza căruia, grație primei plătite de asigurat, societatea de asigurare acoperă riscurile subscrise;
răspunderea societății de asigurare este limitată în timp la durata contractului, respectiv la termenele de răspundere înscrise în contract. Cum s-a arătat, asigurările de bunuri se încheie obișnuit pe perioade de un an, iar la cererea asiguratului, ele se pot încheia pe perioade subanuale;
în asigurările facultative de bunuri operează principiul răspunderii asigurătorului după expirarea “perioadei de așteptare” sau “perioadei de grație” care este, în fapt, un termen de siguranță pentru asigurător în ceea ce privește declanșarea răspunderii pentru riscurile asumate. Perioada de așteptare este diferită. De exemplu la asigurarea auto-casco este de 24 ore, de la data plății primei sau a celei dintâi rate de primă;la asigurarea complexă este de 5 zile socotite de la aceiași dată; la asigurarea nimalelor pentru riscul de deces din cauza anemiei infecțioase este de 26 zile și exemplele continuă;
Sumele asigurate în cadrul asigurărilor facultative se stabilesc la cererea asiguratului, luând ca bază de calcul valoarea reală a bunului în momentul cuprinderii în asigurare. Supraevaluarea acestei valori ar ar genera, în cazul producerii evenimentului asigurat, îmbogățirea fără just temei a asiguratului, iar subevaluareanu i-ar permite acestuia înlocuirea bunului distrus sau avariat.
Asigurările facultative de bunuri pot fi încheiate de orice persoană fizică sau juridică deținătoare de bunuri care fac obiectul asigurării. Asigurătorul poate fi orice societate de asigurare care are în obiectul său de activitate asigurări de bunuri de un fel sau altul.
Principalele tipuri de asigurări de bunuri sunt următoarele:
1 Asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții și a conținutului(mijloace fixe și mijloace circulante materiale), pentru cazurile produse de incendiu și alte calamități
Asigurarea facultativă conplexă a gospodăriilor persoanelor fizice
Asigurarea facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a rodului viilor și a rodului pomilor fructiferi
Asigurarea animalelor
Asigurarea facultativă a bunurilor sau valorilor, pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâllhărie
Asigurarea facultativă pentru cazurile de avarie a autovehicolelor de producție internă și externă(autocasco)
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
Asigurări maritime de transport și aviație etc.
Asigurarea facultativă a mașinilor, utilajelor și instalașiilor, pentru cazurile de avarii accidentale
3.2 ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CLĂDIRILOR ȘI A ALTOR CONSTRUCȚII ȘI A CONȚINUTULUI(MIJLOACE FIXE ȘI CIRCULANTE) PENTRU CAZURILE DE PAGUBE PRODUSE DE INCENDIU ȘI ALTE CALAMITĂȚI
3.2.1. BUNURILE CARE POT FI ASIGURATE
Acest tip de asigurare poate fi încheiată de persoane fizice și persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România. Asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. Pot fi asigurate și bunurile primite în folosință sau spre păstrare, reparare, prelucrare, curățare, vopsire, vânzare ori spre a fi expuse în cadrul muzeelor sau expozițiilor, de asemenea, bunurile care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesionare sau locație de gestiune.
În mod explicit se asigură: clădirile și alte construcții (inclusiv instalații fixe aferente de încălzire, electrice sanitare, ascensoare etc.) servind pentru locuințe, birouri magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependințe, etc; clădiri în curs de construcție; împrejmuirile, etc(prin instalații fixe aferente se înțeleg acele elemente ale instalației încorporate în elementele de construcție ale clădirii); mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gaspodăresc și alte mijloace fixe; mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace fixe; obiectele de inventar.
Nu pot fi asiguate: bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, care se asigură prin Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice(în cazul gospodăriilor persoanelor fizice, pot fi asigurate numai clădirile și alte construcții și în mod excepțional utilaje de genul: cazan, centrală termică, instalația de aer condiționat care se asigură la categoria de conținut iar restul bunurilor din gospodării se vor asigura în baza Regulamentului 32, Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice); banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poștale sau alte asemenea; autovehiculele și alte vehicule cu tracțiune mecanică, navele și animalele, care se asigură potrivit altor condiții specialede asigurare; solariile și tunelele –construcții speciale din stâlpi delemn, beton metal sau din alte materiale, cu pereții lateral și acoperișul din din panouri de materiale de polietilenă, simple folii de polietilenă sau alte materiale.
3.2.2. RISCURILE ASIGURATE
În sens general prin riscuri ce pot fi asigurate se înțeleg fenomene imprevizibile, care se produc în mod subit și au o dispersie în timp și spațiu. Astfel nu pot fi încheiate asigurări împoriva fenomenelor care se produc cu certitudine(infiltrările de apă provenite de la ploi la apartamentele de la ultimul etaj care se produc în mod cert din caza deteriorării izolațiilor, terpidațiile provocate de deplasarea autovehiculelor, prăbușirea sau alunecarea de teren în locul în care deja este în desfășurare un asemenea fenomen).
În mod explicit pot fi asigurate următoarele riscuri: incendiu, explozie, trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială(inclusiv efectele indirecte ale acesteia), inundație grindină, greutatea stratului de zăpadă, cădere pe clădiri sau alte construcții a unor corpuri.
În cazul clădirilor nu constituie risc asigurat, inundația provocată prin avarierea conductelor de apă, canal sau încălzire centrală. Totuși în cazul conținutului clădirilor (mijloace fixe și mijloace fixe materiale) se acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală.
În cazul clădirilor și a altor construcții se mai acordă despăgubiri și în cazurile în care pentru a se opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren, a fost nevoie, după caz să se dărâme sau să se demonteze clădirea sau altă construcție, ori să fie mutată în alt loc, precum și în cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, inundații, prăbușiri sau alunecări de teren, a devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcții și este necesară, după caz, demontarea sau mutarea în alt loc a acestora, pentru pagubele produse clădirilor sau altor construcții prin izbirea lor de către un vehicul și pentru cheltuieli pentru curățirea locului unde s-a produs paguba în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate și sunt necesare pentru executarea lucrărilor de reparații.
În cazul mijloacelor fixe(cu excepția clădirilor și a altor construcții) și mijloacelor circulante materiale se mai acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a: carbonizării totale sau parțiale, ori topirii, chiar și fără flacără; avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apă canal sau încălzire centrală; dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor construcții în care se aflau bunurile asigurate ori a unor clădiri sau construcții învecinate, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren; acțiunea unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile respective; pierderii sau dispariției bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate; prăbușirea clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate, precum și izbirii lor de către un vehicul.
Se acordă despăgubiri indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub acoperiș sau sub cerul liber.
Nu se acordă despăgubiri pentru: pagubele indirecte, cum ar fi reducerea valorii bunurilor asigurte după reparație, scăderea prețurilor bunurilor, întârzierii în livrarea bunurilor; pagubele produse prin întreruperea folosirii bunurilor sau întreruperea producției; pagube produse de operațiuni militare în timp de război; cheltuieli făcute pentru transformarea sau înbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii fenomenului asigurat și nici cele pentru reparații, recondiționări, restaurări nereușite. pagube pricinuite de măsuri de război, invazie, ocupație militară, război civil, insurecție, rebeliune, revoluție, putere militară sau uzurpare de putere; pagube produse de tulburări civile, revolte, acte de terorism sau sabotaj, acte de vandalism și alte asemenea; pagube produse de influențe directe ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive ca urmare afolosirii energiei atomice; în caz de confiscare, naționalizare, sechestrare; pagube sau cheltuieli în legătură cu poluarea și/sau contaminarea provocate direct sau indirect de orice cauză; în cazul în care, în urma unei poluări și /sau contaminări are loc un incendiu și /sau explozie, provocând pagube bunurilor asigurate, acestea se despăgubesc dacă sunt urmare directă a incendiului și /sau exploziei și în limita cauzelor și excluderilor din prezentele condiții generale.
Asigurarea se poate încheia și: numai pentru riscul de incendiu; numai pentru riscurile FLEXA(incendiu, explozie, trăzet, căderi de corpuri); prin excluderea riscului de cutremur. În cazul încheieri asigurării întruna din variantele precizate anterior se va menționa OBLIGATORIU la rubrica “Mențiuni speciale” riscurile care sunt acoperite prin contract.
3.2.3. DURATA ASIGURĂRII
Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an sau minim de trei luni. Răspunderea ASIROM intră în vigoare după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de asigurare prin numeraar sau asiguratul a prezentat ordinul de plată vizat de banca în care are contul de disponibilși s-a încheiat contractul de asigurare.
3.2.4. SUMA ASIGURATĂ
Delimitarea exacă a bunurilor care vor fi cuprinse în asigurare și precizarea sumelor la care acestea vor fi asigurate este o problemă fundamentală la încheierea asigurărilor.
În cazul clădirilor și a altor construcții, în mod obligatoriu se vor stabili sume asigurate separat pentru fiecare clădire sau construcție iar clădirile și sumele asigurate se pot preciza pe declarația de asigurare tip sau în cazul unui număr mai mare de clădiri pe o listă anexă la contractul de asigurare.
În cazul conținutului clădirilor și a altor construcții există mai multe posibilități:
se poate asigura întregul conținut, în mod global, al unei clădiri, caz în care pe declarația de asigurare se va preciza în mod obligatoriu că asigurarea se încheie pentru întregul conținut, în mod global al clădirii și suma asigurată globală aferentă acestui conținut;
se poate asigura numai o anumită categorie de bunuri(de exemplu, stocul de produse finite textile cu suma asigurată aferentă acestui stoc), aceste categorii, se vor trece, în declarația de asigurare înpreună cu sumele asigurate aferente;
se pot asigura numai anumite bunuri bine determinate(ca de exemplu numai calculatorul personal dintr-un birou, cu precizarea pe declarația de asigurare a mărcii, modelului și a seriei de fabricație împreună cu suma asigurată).
Referitor la mărimea sumelor asigurate, precizăm că acestea se stabilesc conform cererii asiguratului, cu condiția ca aceste sume să nu depășească valoarea reală a bunurilor.
La asigurările încheiate cu persoane juridice, în cazul în care cu ocazia unei pagube se constată că valoarea reală a bunului este mai mare decât suma asigurată înscrisă în contract, despăgubirea se reduce cu raportul dintre suma asigurată înscrisă în contract și valoarea reală a bunului asigurat(raport subunitar).
La asigurările încheiate cu persoane fizice nu se aplică principiul proporției, trebuie scos din evidență acest avantaj.
Valoarea reală a bunurilor se stabilește:
În cazul clădirilor și a altor construcții există un algoritm în baza căruia se poate determina valoarea reală a clădirilor(în funcție de suprafața utilă, regimul de înălțime, materialele de construcție, vechimea clădirii). Valoarea reală diferă de valoarea trecută în contabilitate și de valoarea de piață.
În cazul altor bunuri decât clădiri, valoarea reală se stabilește scăzând din valoarea de nou, uzura valorică
3.2.5. PRIMA DE ASIGURARE
Prima de asigurare se stabilește aplicând o cotă de primă la suma asigurată. Cotele de primă sunt diferențiate în funcție de: categoria bunurilor(clădiri sau conținut), grupa de bunuri(în funcție de tariful de cote) și amplasarea construcției(urbană sau rurală).
De asemenea se pot aplica reduceri ale cotelor de prime prin aplicarea criteriilor de negociere în competența sucursalelor(se referă la posibilitatea reducerii cotelor de primă în cazul în care unele riscuri sunt puțin probabile) și prin aprobare dată de ASIROM sediul central.
Negocierile se vor face în legătură cu: clădiri sau alte construcții situate în locuri în care nu nu s-au produs pagube din următoarele riscuri: inundație în ultimii 5 ani; prăbușire și alunecare de teren, în ultimii 5 ani; avalanșe de zăpadă, în ultimii 5 ani; dacă există dotări cu sisteme automate de prevenire și/sau stingere a incendiilor; dacă conținutul clădirilor și altor construcții, respectiv bunurile depozitate sunt rezistente la foc; dacă clădirile și alte construcții au pereții și învelitoarea construite din materiale rezistente la foc(beton, cărămidă, tablă, țiglă).
Aceste negocieri vor fi consemnate într-un proces verbal de negociere, care va fi semnat de de către asigurați, de către directorul sau directorul adjunct al S.C. ASIROM S.A.și se depune cu copia contractului.
Primele de asigurare se pot achita și două, trei, sau patru rate. În cazul în care se solicită încheierea asigurării în rate mai multe decât patru, acesta se poate face cu aprobarea sucursalei ASIROM cu condiția majorării primei de asigurare cu 5-10% în funcție de numărul ratelor.
Pentru încheierea asigurării se va folosi Contractul de asigurare. În cazul asigurărilor încheiate cu persoane juridice se va întocmi o inspecție de risc, de către inspectorii de asigurare cu serviciul asigurări.
La încheierea asigurării se va întocmi o declarație de asigurare semnată de asigurat, în care asiguratul va preciza datele menționate la rubrica ”Suma asigurată” din prezentul material.
În cazul asigurărilor încheiate la la o sumă asigurată mai mare de 1.000.000.000 lei , asiguratul va trebui să completeze un chestionar special.
3.3. ASIGURAREA FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIIOR PERSOANELOR FIZICE
3.3.1. BUNURILE ASIGURATE
Asigurătorul asigură facultativ următoarele bunuri aparținând persoanelor fizice: mobilier; articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de marochinărie; aparatură electronică, electrică, electrocasnică, tehnică de calcul, scule și aparate casnice și de uz gospodăresc, precum și ceasuri, sisteme de alarmă, centrale termice de apartament, aspiratoare, frigidere, alte bunuri de uz casnic și gospodăresc folosite în gospodărie; obiecte de de artă sau reproduceri ale acestora(tablouri, picturi,, statui, statuiete,ornamente etc); produse agricole, viticole, pomicole, produse animaliere și alimente; unelte agricole, viticole, pomicole și pentru deservire zootehnică, stupi de albine(fără familia de albine); mijloace de transport(căruțe și altevehicule cu tracțiune animală, motocicluri, motociclete, scutere și altele asemănătoare –cu sau fără ataș și biciclete); combustibili; materiale de construcție pentru uzul gospodăresc, furaje, chiar dacă sunt depozitate temporar sub formă de clăi, șire etc. la locul de recoltare sau în imediata apropiere a domiciliului asiguratului.
Asigurarea complexă cuprinde atât bunurile asigurabile prevăzute ale asiguratului cât și cele ale oricărei persoane fizice, care în mod statornic locuiește și gospodărește împreună cu asiguratul. Sunt cuprinse în asigurare bunurile asigurabile aflate la domiciliul asiguratului, precum și cele aflate la locul unde asiguratul deține cu titlu de proprietate personală, în aceeași sau în altă localitate decât domiciliul, clădiri sau alte construcții în cadrul unor gospodării anexe, ori garaje.
Prin domiciliul asiguratului se înțelege locuința și orice alte construcții, precum și curtea și terenul din jurul locuinței, de la adresa indicată în contractul de asigurare. Dacă asiguratul deține una sau mai multe locuințe la mai multe adrese decât adresa de domiciliu, se pot încheia asigurări separate pentru bunurile aflate la fiecare locuință în parte, cu indicare în contract a adresei locuinței unde se află bunurile asigurate.
De asemenea sunt luate în asigurare și bunurile asigurabile luate oriunde pe teritoriul României în deplasări ocazionale în afara domiciliului sau a locului unde asiguratul deține clădiri sau alte construcții, în aceiași sau în altă localitate, de către asigurat și de către orice altă persoană care locuiește în mod statornic cu asiguratul, dar pentru cel mult 20% din suma asigurată, pe toată perioada asigurării.
Nu se pot asigura următoarele bunuri: mașinile, instalațiile, uneltele aparatele, instrumentele și alte bunuri de ateliere, motoare și electro-motoare destinate producției, cazanele de țuică, precum și mărfuri materiale etc; produse agricole, viticole , pomicole și animaliere, care reprezintă pentru asigurarea de bunuri obținute din activități de producție desfășurate în gospodăria sa și care urmează a fi valorificate inclusiv prin unități de specialitate pe bază de contractări cu acestea; bani, hârtii de valoare inclusiv obligațuni C.E.C., acte documente, manuscrise, bijuterii, pietre scumpe, obiecte de platină, aur sau argint, mărci poștale, plantele decorative, fotografiile; autovehiculele(cu excepția motociclurilor, motocicletelor, scuterelor și alte asemenea-cu sau fără ataș) și ambarcațiunile de orice fel; bunurile care nu mai pot fi folosite potirivit cu destinația lor din cauza degradării; bunurile casabile din sticlă(cu excepția celor din cristal); telefoane mobile, lap-topurile, agendele electronice, pagerele, cd-uri portabile, aparate walk-man etc.; produse din tutun și băuturile alcolice.
3.3.2. RISCURILE ASIGURATE
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru bunurile asigurate:
A. În caz de pagube produse de incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă trăznetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efecte indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de ghiață, avalanșe de zăpadă;
B. În caz de pagube produse ca urmare a: carbobonizării totale sau parțiale ori topirii chiar și fără flacără; avarii accidentale produse la instalațiile de gaze, apă canal, sau încălzire centrală; dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a ltor construcții, în care se aflau bunurile asigurate ori a unor clădiri sau construcții învecinate, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea unui incendiu sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren; acțiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită distrugerii sau avarierii de către un risc asigurat a clădirilor sau a altor construcții în care se aflau bunurile respective; căderii unor corpuri pe clădiri sau alte construcții în care se aflau bunurile asigurate, ori a prăbușirii clădirilor sau construcțiilor respective, ori a izbirii lor de către un autovehicul; pierderii sau dispariției bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate; infiltrării apei provenite dintr-o inundație produsă într-un apartament învecinat;
În caz de pagube produse de furt prin efracție.
Asigurătorul mai acordă despăgubiri, în limita sumei asigurate, și pentru pagubele produse bunurilor asigurate de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsuri de salvare în timpul producerii evenimentului asigurat, precum și cheltuieli făcute pentru limitarea pagubelor, dacă sunt necesare, în urma unor pagube produse de cauze cuprinse în asigurare.
În caz de incendiu se acordă despăgubiri și pentru pagubele produse prin afumarea sau pătarea bunurilor sau diverse alte pagube produse de căldură sau fum.
În caz de furt prin efracție se acordă despăgubiri numai pentru bunurile asigurate ce se aflau în încăperi având ușile și ferestrele exterioare ale locuinței, magaziei etc. încuiate cu dispozitive de închidere, numai dacă în urma furtului rămân urme că făptuitorii l-au săvârșit introducându-se în locuința, magazia respectivă prin spargerea pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor ferestrelor sau prin forțarea sau stricarea dispozitivelor de închidere prevăzute anterior.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri: pentru pagube produse de cauze necuprinse în asigurare: ploi continue, fermentație, oxidare, îngheț, acțiunea curentului electric asupra aparatelor electrice; pentru pagube produse de explozii organizate în scop lucrativ; pentru pagube produse de inundații în timpul formării unor lacuri de acumulare sau în timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă; în cazurile în care la comiterea furtului prin efracție au luat parte persoane care locuiesc în același apartament cu asiguratul, sau persoane din serviciul asiguratului; în cazurile în care furtul prin efracție s-a întâmplat la bunurile asigurabile aflate în încăperi de la locul unde asiguratul deține clădiri sau construcții rămase nelocuite, respectiv garaje rămase nefolosite mai mult de 31 zile consecutiv; pentru pagube indirecte, cum ar reducerea valorii bunurilor asigurate după reparații, scăderea prețurilor bunurilor, chiar ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare; pentru pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor, chiar ca urmare a unei cauze cuprinsă în asigurare; pentru pagube produse din operațiuni militare în timp de război; pentru cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea dinaintea producerii producerii evenimentului asigurat, precum și cele pentru reparații sau recondiționări nereușite; pentru pagube produse de tulburări civile, revolte, acte de terorism, vandalism, sabotaj; pentru pagube produse de influențe directe ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestări radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile; cofiscare, naționalizare, sechestrare sau alte acte similare.
3.3.3. DURATA ASIGURĂRII
Asigurarea se încheie pentru o perioadă de un an. La cererea asiguratului, asigurarea se poate încheia și pe o perioadă mai mică, de cel puțin trei luni. Asigurarea se încheie pe baza declarației de asigurare semnată de asigurat, pentru toate bunurile asigurabile, care se află în gospodăria asiguratului. Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către asigurător a a contractului de asigurare.
3.3.4. SUMA ASIGURATĂ
Suma la care se face asigurarea se stabilește, global pentru toate bunurile conform cererii asiguratului. Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat. Aceste sume nu trebuie să depășească valoarea bunurilor apreciată pe baza prețurilor din comerț, mai puțin uzura. În cazul în care pentru unele bunuri nu există prețuri de comerț, valoarea lor se stabilește în comparație cu cu valoarea unor bunuri asemănătoare, apreciată în același mod.
Asigurații care au asigurări în curs pot încheia asigurări suplimentare pentru majorarea sumelor asigurate inițial. Aceste asigurări suplimentare se pot încheia și pe o perioadă mai mică de 3 luni, dacă asigurarea inițială expiră într-o perioadă mai mică de trei luni.
3.3.5. PRIMA DE ASIGURARE
Prima anuală pentru toate bunurile cuprinse în asigurare este de 0.50%. Dacă locuința în care se află bunurile asigurate ste prevăzută cu sistem de alarmă, prima anuală este de 0.40%.
La asigurările încheiate pe o poperioadă mai mică de un an, primele se calculează pe numărul lunilor de asigurare, aplicându-se pentu fiecare lună sau fracțiune de lună 1/10 din prima anuală, în total însă cel mult prima anuală.
Primele de asigurare se încheie anticipat și integral, în numerar, organelor înputernicite în acest scop, în schimbul eliberării contractului de asigurare.
La asigurările încheiate pe o perioadă de un an, la cererea asiguratului, dacă prima de asigurare totală depășește 100.000 lei de fiecare contract, plata primelor poate fi stabilită în două rate subanulae, plătibile anticipat, în cuantumul și la termenele stabilite în contractul de asigurare. Contractul de asigurare se reziliază, în cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul de păsuire prevăzut.
Directorii sucursalelor asigurătorului pot aproba, la cerearea scrisă a asiguratului, repunerea în vigoare a contractului de asigurare, în cazul în care rata de primă a fost încasată sau urmează să fie încasată peste termenul de 30 zile de la scadența prevăzută.
3.3.6. RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI
Răspunderea asigurătorului începe după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit organului asigurătorului primele de asigurare în numerar și s-a întocmit contractul de asigurare. La reînoirea asigurărilor pentru o nouă perioadă, dacă plata primelor s-a făcut înainte de încetarea asigurării în curs, răspundrea asigurătorului continuă, fără întrerupere la sumele asigurate anterioare. În cazul reînoirii asigurării pentru o sumă asigurată mai mare decât cea anterioară, asigurarea se consideră nouă pentru diferența de sumă asigurată, față de cea existentă la data expirării asigurării anterioare.
Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s.a încheiat asigurarea; această perioadă se socotește de la data începerii răspunderii asigurătorului .
În cazul mutării asiguratului, asigurarea continuă fără nici o modificare și la locul unde s-a mutat.
3.3.7. OBLIGAȚIILE ASIGURAȚILOR
Asigurații sunt obligați să întrețină în bune condiții bunurile asigurate și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate.asigurătorul are dreptul de a verrifica modul în care bunurile asigurate sunt întreținute.
Pe toată perioada asigurării, dispozitivele de închidere ale ușilor și ferestrelor trebuie păstrate în bună stare de funcționare, ușile exterioare ale apartamentului sau ale încăperii în care sunt bunurile asigurate trebuie încuiate atât în timpul nopții cât și al zilei, dacă nu se află nimeni în locuința asiguratului.
Dacă prin nerespectarea de către asigurați a obligațiilor prevăzute s-ar putea produce pagube, unitatea asigurătorului are dreptul să denunțe asigurarea prin scisoare recomandată, începând cu ziua următoare datei scrisorii, fără restituirea primelor plătite.
Asigurarea poate fi repusă în vigoare de către unitatea asigurătorului, în scris, începând cu ziua următoare a datei scrisorii și până la expirarea asigurării prevăzută în contract, numai după ce organele competente ale asigurătorului au constatat înlăturarea deficiențelor. Pentru pagubele produse în perioada pentru care asigurarea a fost denunțată asigurătorul nu acordă despăgubiri.
În cazul producerii evenimentului asigurat, asigurații sunt obligați: să ia pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor, respectiv pentru salvarea bunurilor asigurate, păstrarea și paza bunurilor rămase și pentru prevenirea degradărilor ulterioare; să înștiințeze imediat organelor de poliție pagubele produse de furt prin efracție și să se îngrijească ca urmele efracției să rămână neatinsepână la anchetarea faptului; să înștiințeze imediat, în caz de incendiu sau explozie, organele de poliție sau unitățile de pompieri ori alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul evenimentului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat și la pagubele provocate; să înștiințeze, în scris, avarierea, distrugerea sau furtul prin efracție, ale bunurilor asigurate, cel mai târziu în 24 ore de la data producerii evenimentului asigurat, unitățile asigurătorului(în cazul avarierii, distrugerii sau furtului prin efracție a bunurilor asigurate aflate la data producerii evenimentului asigurat în alte localități decât în cele care domiciliază asigurații, înștiințarea se poate face la unitatea asigurătorului în a cărei rază de activitate se află locul unde s-a produs paguba); să dea organelor asigurătorului toate informațiile privitoare la producerea evenimentului asigurat, precum și o declarație scrisă cuprinzând bunurile avariate sau distruse respectiv furate prin efracție, cu arătarea valorii fiecărui bun la data producerii evenimentului asigurat; să depună asigurătorului actele întocmite de organele prevăzute la litera c); să pună la dispoziția asigurătorului toate actele necesare pentru valorificarea existenței și valorii bunurilor asigurate, precum și pentru constatarea și evaluarea pagubelor precum și pentru stabilirea dreptului la despăgubiri.
În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și mărimea pagubei.
În cazul unei pagube produse prin furt prin efracție, asigurații sunt obligați să facă demersurile necesare pentru redobîndirea bunurilor furate. Dacă după comiterea furtului prine efracție, bunurile vor fi găsite și restituite asiguraților, aceștia sunt obligați să înapoieze asigurătorului despăgubirile primite pentru bunurile respective, însă cel mult valoarea bunurilor din momentul restituirii lor, ținând seama de eventuala lor degradare. În asemenea cazuri, dacă despăgubirea inițială a fost limitată la suma asigurată, se procedează la recalcularea despăgubirii.
În asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice, sunt cuprinse fără nici un adaus de primă și:
asigurarea pentru cazurile de invaliditate permanentă și deces produse de acccidente la domiciliul asiguratului;
asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse la domiciliul asiguratului.
Asigurarea pentru cazurile de invaliditate permanentă și deces produse de acccidente la domiciliul asiguratului, cuprinde în asigurare asiguratul și soția(soțul) asiguratului, precum și părinții și copii acestora, dacă în mod statornic, locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul, pentru cazurile de accidente produse la domiciliul asiguratului.
Asigurătorul plătește sumele asigurate în cazurile de invaliditate permanentă și deces, cauzate de următoarele evenimente subite, provenite fără voința asiguratului: incendiu, trăznet, explozie, cutremur de pământ, prăbușire de teren, lovire inclusiv înțepare, tăiere, cădere, alunecare, atacul din partea unei alte persoane sau a unui animal, acțiunea curentului electric, arsura, degerare, înecul, intoxicarea subită, asfixierea, cele întâmplate ca urmare a circulației mijloacelor de transport-sau din cauza accidentelor întâmplate acestora-precum și cele provocate de funcționarea ori folosirea mașinilor, aparatelor, instrumentelor, sculelor sau armelor.
Suma asigurată pe toată perioada asigurării, pentru fiecare din persoanele asigurate este 100% din suma asigurată inițială a tuturor bunurilor prevăzută în contractul sau contractele de asigurare, dar nu mai mult de 2.000.000 de lei pentru cazul de invaliditate permanentă și 50% din suma asigurată inițială a tuturor bunurilor prevăzută în contractul sau contractele de asigurare, dar nu mai mult de 1.000.000 de lei pentru cazul de deces.
Suma asigurată în cazul de invaliditate permanentă se plătește în întregime dacă invaliditatea permanentă este totală; dacă invaliditatea permanentă este parțială, se plătește în limita sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală, o parte din această sumă corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit, majorată cu 25%.
Dacă înainte de accident, persoana asigurată avea o invaliditate permanentă produsă din orice cauză, se plătește un procent din suma asigurată, corespunzător diferenței dintre gradul de invaliditate permanetă după accident și cel înainte de accident.
Suma asigurată pentru cazul de deces produs de una din cauzele prevăzute, se plătește independent de plățile făcute pentru cazul de invaliditate permanentă.
Sumele asigurate se plătesc, în caz de deces moștenitorilor persoanei asigurate decedate, în calitate de beneficiari, iar în caz de invaliditate permanentă, persoanei care a devenit invalidă.
Răspunderea asigurătorului în această asigurare începe și încetează la aceleași termene cu cele prevăzute în contractul cu privire la asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.
La această asigurare se aplică toate prevederile din “Condițiile generalede asigurare facultativă de persoane”, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții de asigurare suplimentare.
În cazul asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse la domiciliul asiguratului, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul și soția asiguratului sau persoane care se află în întreținerea asiguratului, sunt obligați să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată pentru prejudicii pentru care răspund în fața legii: proprietarului imobilului în care se află bunurile asigurate, pentru pagubele datorate în calitate de locatar, produse de incendiu sau de explozie; terților, pentru accidentarea persoanelor și avarierea bunurilor, la domiciliul asiguratului-cu excepția pagubelor și accidentelor produse cu autovehicule; locatarului apartamentului învecinat, situat la același etaj sau la un etaj inferior, pentru pagubele la bunurile asigurabile, cauzate de o inundație produsă în apartamentul în care se află bunurile asigurate, inclusiv ca urmare a infiltrării apei provenite din inundația respectivă.
Trebuie știut, că se acordă despăgubiri și pentru cheltuielile făcute în procesul civil de asigurat și de soția asiguratului sau persoane care se află în întreținerea asiguratului, dacă au fost obligați la desdăunare.
Despăgubirile se stabilesc pe baza înțelegerii dintre părți, cu acordul asigurătorului, sau prin hotărâre judecătorească, ori a unei comisii de judecată, pronunțate conform legii în România.
Nu se acordă despăgubiri în cazul în care paguba a fost produsă cu intenție de către asigurat, soția(soțul) asiguratului sau persoane fizice majore care se află în intrținerea asiguratului, precum și de prepușii asiguratului și nici pentru amenzile, cheltuielile penale la care ar fi condamnat asiguratul, soția(soțul) sau persoane care se află în întreținerea asiguratului.
Suma asigurată la asigurarea de răspundere civilă este egală cu suma asigurată pentru bunurile din gospodărie, care figurează în contractul sau contractele de asigurare, dar cel mult 2.000.000 lei pe toată perioada asigurării.
La acoperirea de către asigurător a despăgubirilor, se ține seama dacă la stabilirea acestor despăgubiri instanța judecătorească a avut în vedere despăgubirile acordate de asigurtător pentru cazurile în care, clădirile alte construcții sau bunurile respective sunt asigurate facultativ. Dacă instanța judecătorească nu a vut în vedere aceasta, asigurătorul acoperă numai diferența dintre despăgubirile stabilite de instanța judecătorească și despăgubirile plătite sau cuvenite la asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții sau a bunurilor respective.
Răspunderea asigurătorului la această asigurare începe și încetează la aceleași termene cu cele prevăzute în contractul cu privire la asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.
3.4. ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CULTURILOR AGRICOLE ȘI A RODULUI VIILOR
3.4.1. OBIECTUL ASIGURĂRII
Societatea Comercială Asigurarea Românească-ASIROM S.A., despăgubește pagubele produse culturilor agricole și rodului viilor asigurate, cu condiția ca asiguratul să fi achitat primele de asigurare.
Asigurările pot fi încheiate cu persoane juridice și/sau fizice cu sediul sau reședința în România și se pot asigura atât culturile și rodul viilor de pe terenurile proprietate a persoanelor juridice și/sau fizice, cât și cele de pe terenurile primite în folosință sau luate în arendă de către acestea.
Asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat, asigurătorul asigură facultativ culturile agricole și rodul viilor prevăzute în contractul de asigurare.
Nu se pot asigura următoarele:
culturile de pe suprafețele pe care un singur fel de cultură ocupă mai puțin de:
0,10 hectare în cazul plantațiilor de vii pe rod;
0,5 hectare în cazul culturilor de tutun;
1 hectar în cazul celorlalte culturi;
culturile de pe tarlalele sau parcelele care au suferit în anul agricol în curs pagube produse din orice cauze.
3.4.2. RISCURILE ASIGURATE
ASIROM acordă despăgubiri în cazurile de distrugere sau vătămare a culturilor agricole și a rodului viilor asigurate produse de riscurile asigurate.
Asigurarea se poate încheia cu acoperirea riscurilor de grindină, incendiu, furtună, ploaie torențială-efecte directe, prăbușire/alunecare de teren cultivat, la alegerea asiguratului.
Se acordă despăgubiri numai pentru pagube suferite prin pierderi cantitative, cu excepția culturilor de tutun la care se acoperă și pagubele suferite prin pierderi calitative, de pe urma grindinei. De exemplu, la păioase se acordă despăgubiri pentru pierderile de boabe, la porumbul cultivat pentru boabe, pentru pierderile de boabe, la sfecla de zahăr, cultivată pentru rădăcini, pentru pierderile de rădăcini.
Pagubele-produse de riscuri asigurate-care reprezintă mai puțin de 10% din producția medie asigurată/hectar, separat pe fiecare fel de cultură sau vie, se suportă de asigurat.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazul în care distrugerea sau vătămarea culturilor agricole și rodului viilor au fost produse de incendiu generat de: război, invazie, ocupație militară, război civil, isurecție, revoluție, putere militară sau uzurpare de putere; tulburări civile, revolte, acte de terorism, acte de vandalism și alte asemenea; influențe directe ale exploziei atomice, ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile.
Pagubele provocate de cauze necuprinse în asigurare cum sunt bolile și dăunătorii plantelor, nerăsărirea sau rănirea acestora, măturarea excesivă datorată întârzierii recoltatului, nerespecarea tehnologiilor de cultură și altele asemănătoare, nu se despăgubesc, chiar dacă sunt în legătură cu efectele producerii evenimentelor asigurate.
3.4.3. ÎNCHEIEREA, DESFĂȘURAREA ȘI ÎNCETAREA COTRACTULUI DE ASIGURARE
Asigurarea poate fi încheiată oricănd în cursul anului și este valabilă pentru anul agricol în curs. Asigurarea se încheie în baza declarației de asiguare semnată de asigurat, pe feluri de culturi sau pe feluri de vii puse pe rod, cu indicarea suprafețelor acestora și denumirea, punctului, tarlalei sau parcelei unde sunt amplasate, inclusiv a vecinătăților.
Persoana cu care urmează să se încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc, pe care le cunoaște.
Înainte de încheierea cotractului de asigurare este obligatoriu să se efectueze de către asigurător, o inspecție de risc, cu întocmirea unui proces verbal semnat și de asigurat, din care să rezulte că la culturile care fac obiectul contractului de asigurare nu s-au produs pagube din nici o cauză.
Asigurarea intră în vigoare după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit asigurătorului primele de asigurare în numerar, sau după caz, prima rată a acestora, ori s-a operat la bancă în contul asigurătorului virarea primelor de asigurare și s-a întocmit contractul de asigurare.
După intrarea în vigoare a asigurării, răspunderea asigurătorului începe:
pentru culturile agricole însămânțate, în caz de pagube produse de ploaie torențială-efecte directe, precum și de prăbușire/alunecare de teren, din momentul însămînțăriilor, iar în caz de pagube produse de grindină, incendiu, furtună, uragan, din momentul rasăririi lor;
pentru culturile agricole sădite, în caz de pagube produse de toate riscurile asigurate, din momentul sădirii lor;
pentru rodul viilor, din momentul înfloririi.
Răspunderea asigurătorului și contractul de asigurare încetează din momentul recoltării, dar nu mai târziu de data îndeobște cunoscută pentru recoltare. La culturile a căror recoltă se treieră, răspunderea pentru pagubele produse de incendiu încetetează din momentul în care recolta a fost treierată.
În caz de daună totală, după producerea acesteia, cotractul încetează de drept, pentru viitor.
3.4.4. SUMA ASIGURATĂ
Suma la care se face asigurarea pe hectar se stabilește potrivit cererii asiguratului, dar nu poate depăși în nici un caz suma obținută prin înmulțirea producției medii prevăzută a se realiza pe hectar de cultură respectivă-declarată de asigurat-cu suma maximă pe kilogram prevăzută, stabilită de asigurător și prevăzută în contractul de asigurare iar la acele asigurări la care despăgubirile se cesionează în favoarea unor diferite societăți comerciale sau instituții, suma obținută prin înmulțirea producției medii pe hectar pentru cultura respectivă cu prețul pe kilogram, rezultat din contractul încheiat cu respectivele societăți comerciale sau instituții.
Asigurarea nu validează pentru partea din suma asigurată ce depășește limitele prevăzute. În aceste cazuri, partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite se restituie integral.
La culturile care se recoltează în mai multe culesuri sau coase, partea din suma asigurată se referă la cantitatea totală a recoltei obținută din toate culesurile sau coasele împreună în anul agricol în curs.
Asigurații care au asigurări în curs pot încheia asigurări suplimentare, pentru majorarea sumelor asigurate inițial, ori pentru asigurarea culturilor de de pe diferențele de suprafață între suprafețele efectiv însămânțate și suprafețele asigurate, însă numai înaintea producerii unor daune.
Pentru culturile agricole sau rodul viilor distruse ori vătămate de riscurile cuprise în asigurare ori distruse din orice cauză, după încheierea asigurării însă înaintea începerii răspunderii asigurătorului, respectiv înaintea intrării în vigoare a asigurării, primele de asigurare plătite, se restituie integral.
3.4.5. PRIMA DE ASIGURARE
Cotele de primă se stabilesc diferențiat pe grupe tarifare de culturi și categorii de județe în funcție de frecvența producerii evenimentelor asigurate și de sensibilitatea diverselor culturi față de riscurile asigurate.
Primele de asigurare se calculează prin aplicarea cotei de primă asupra sumei asigurate care corespunde întregii suprafețe agricole asigurate. Primele de asigurare se stabilesc pentru anul agricol în curs, indiferent de data încheierii asigurării.
Primele de asigurare se achită în cuantumul și la termenele prevăzute în contractul de asigurare. De asemenea, ele pot fi plătite și în rate.
În caz de neplată la scadență a unei rate de primă următoare celei dintâi, asigurații au dreptul să o plătească în termenul de păsuire acordat de asigurător, termen de păsuire care este stabilit de comun acord cu asiguratul, dar nu poate fi mai mare de 30 zile de la scdența ratei respective și nici nu poate depăși data cunoscută pentru recoltare.
3.4.6. CAZURILE DE DAUNĂ
Asigurații sunt obligați să facă pe cheltuiala lor lucrările și investițiile necesare pentru întreținerea culturilor în bune condiții și în conformitate cu regulile agrotehnice, luînd, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru prevenirea și limitarea pagubelor, respectiv pentru salvarea culturilor rămase. Asigurătorul are dreptul să verifice modul cum culturile asigurate sunt întreținute. Asigurătorul are dreptul să efectueze înspecții de risc și după încheierea contractului la culturile asigurate, în prezența asiguratului.
Cazurile de pagubă trebuie înștiințate în scris la unitățile ASIROM, cel mai târziu în 5 zile de la data producerii riscului asigurat.
Pentru culturile calamitate din riscuri asigurate, asiguratul este obligat să comunice, în scris, asigurătorului data începerii recoltatului, cu cel puțin 5 zile înainte de aceasta.
Asigurații sunt obligați să pună la dispoziția asigurătorului orice date și informații necesare pentru verificarea existenței și valorii producției și culturilor agricole sau a rodului viilor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat și evaluarea pagubelor, precum și pentru stabilirea dreptului la despăgubiri.
Despăgubirea ce se plătește de către asigurător nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei și nici suma la care se face asigurarea, stabilindu-se după starea culturilor și a rodului viilor în momentul producerii evenimentului asigurat.
Asigurătorul acordă despăgubiri numai în cazurile în care asigurații sunt cu primele asigurate la zi și nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse într-o anumită perioadă a anului în care plantele erau maturizate și trebuia să fie terminată recoltarea sau treieratul.
Asigurătorul nu acordă despăgubiriîn cazurile în care paguba s-a produs sau pentru partea de pagubă care s-a mărit din intenția sau culpa unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrând în această calitate, ori din intenția ori culpa oricărui prepus al acesteia.
3.5. ASIGURAREA ANIMALELOR
3.5.1. OBIECTUL ASIGURĂRII
SC ASIROM SA asigură facultativ animalele aparținănd persoanelor fizice și persoanelor juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România.
De asemenea ASIROM asigură animalele primite în folosință de persoane juridice și care aparțin altor persoane juridice, precum și animalele primite spre creștere sau îngrășare de persoane fizice și persoane juridice, pe baza contractării cu persoane juridice.
Animalele ce pot fi asigurate sunt: bovinele în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni; cabalinele în vârstă de 1 an sau peste 1 an până la 15 ani inclusiv(fac excepție cabalinele aparținând persoanelor fizice, care nu pot fi asigurate); porcinele în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni; porcinele având o greutate de cel puțin 40 kg indiferent de vârsta lor, aflate în îngrășătorie aparținând persoanelor juridice; ovinele și caprinele, în vărstă de 1 an sau peste1 an.
3.5.2. RISCURILE ASIGURATE
ASIROM acordă despăgubiri pentru cazurile de pierire a animalelor asigurate aparținând:
persoanelor juridice, ca urmare a bolilor, inclusiv sub formă de epizotii sau a accidentelor
persoane fizice, ca urmare a bolilor sau accidentelor.
În cazul porcinelor, la cererea asiguratului, se cuprinde în asigurare și riscul de trichineloză cu plata unui adaus de 20% asupra primei tarifare anuale de bază.
Se consideră accidente: incendiul, explozia, trăznetul, acțiunea curentului electric, cutremur de pământ, prăbușirea sau alunecarea de teren, inundația, furtuna, viscolul, grindina înghețul; atacul animalelor sălbatice sau a altor animale, mușcătura șerpilor, înțepătura insectelor veninoase, otrăvirea subită cu ierburi sau cu substanțe toxice sau medicamentoase, umflarea din cauza furajelor; insolația, asfixierea, înecul, lovirile sau rănirile subite, căderile, căderea pe animale a unor corpuri, leziuni interne provocate de înghițirea de obiecte, distocia(fătarea grea), castrarea făcută de organele veterinare.
3.5.3. SUMA ASIGURATĂ
La asigurarea animalelor aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice(în cazul animalelor de rasă comună) suma sigurată este egală cu valoarea de pe piața locală a animalelor respective. La această asigurare, în caz de daună se va scădea din despăgubire o franșiză de 20% aplicată la suma asigurată.
La porcinele aflate în îngrășătorii, aparținând persoanelor juridice, suma asigurată se stabilește pe baza greutății medii a animalelor și a prețului de achiziție a cărnii în viu practicat de către societățile comercialede industrializarea cărnii; greutatea medie se calculează ținând seama de limita de greutate minimă(40kg) și limita maximă(140kg).
În cazul animalelor de reproducție procurate din import de către persoane juridice, precum și în cazul animalelor de rasă de proveniență indigenă, asigurarea se poate contracta la sume asigurate corespunzătoare valorii de procurare ori de inventar a animalelor respective.
Animalele din aceiași gospodărie se primesc în asigurare numai pentru suma egală de fiecare animal din aceiași grupă de vârstă și grupă de rasă. Animalele intrate în gospodărie în cursul asigurării și care fac parte din aceiași grupă de vârstă cu animalele asigurate sunt cuprinse în asigurare, în caz de producere a evenimentului asigurat. Dacă numărul animalelor din aceiași grupă cu animalul pierit, este mai mare decât numărul animalelor asigurate, suma asigurată pentru fiecare animal se reduce, stabilidu-se în raportul dintre numărul animalelor asigurate și numărul animalelor din acea grupă, aflate în gospodăria asiguratului la data producerii evenimentului asigurat. Asigurații, pentru a evita acestea pot încheia asigurări suplimentare pentru majorarea sumelor asigurate inițial.
3.5.4. PRIMA DE ASIGURARE, DURATA ASIGURĂRII ȘI RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI
Se calculează aplicând cota de primă la suma asigurată. Prima de asigurare se poate achita și în două rate, ASIROM acordând un termen de păsuire de 2 luni de la scadența ratei.
Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an iar răspunderea începe în caz de accident după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare și s-a emis contractul de asigurare iar în caz de boală după 60 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare și s-a emis contractul de asigurare.
Asigurarea încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea;această perioadă se socotește de la expirarea celor 5 zile prevăzute anterior.
3.5.5. OBLIGAȚIILE ASIGURATULUI
Acetea obligații sunt: să-și întrețină animalele în bune condiții și în conformitate cu regulile zootehnice și sanitar veterinare de îngrijire, hrănire, întreținere și folosire a animalelor; să înștiințeze, în scris, pieirea animalelor asigurate, cel mai târziu în 24 ore de la data producerii evenimentului asigurat, celei mai apropite unități a asigurătorului; să păstreze cadavrele animalelor sau resturile lor în vederea examinării acestora pentru întocmirea procesului verbal de constatare; să pună la dispoziția asigurătorului toate actele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii animalelor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat și evaluarea pagubelor, precum și stabilirea dreptului de despăgubire.
3.6. ASIGURĂRI AUTO ȘI DE TRANSPORT
În această clasă de asigurări sunt cuprinse: Asigurarea facultativă de avarii auto-casco, Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, Asigurarea facultativă de răspundere civilă auto cu valabilitate numai în afara teritoriului României-Carte verde, Asigurarea facultativă de accidente a persoanelor transportate și Asigurarea cărăușului pentru mărfurile transportate.
Prin “Asigurarea facultativă de avarii auto-casco”, ASIROM acoperă pagubele produse prin avarierea sau distrugerea autovehicolelor asigurate provocate de: ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehicolului asigurat, zgârieri, căderi, derapări sau răsturnări; incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă trăznetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială, inclusiv efecte indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau ghiață, avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcția în care se află autovehicolul; furtul autovehicolului sau a unor părți componente ale acestuia.
Primele de asigurare practicate pot fi achitate anticipat și integral sau în rate subanuale(2,3,4,7 sau10 rate).
În funcție de felul autovehiculelor, de locul unde acestea au fost fabricate, ASIROM a creat diferite forme ale asigurării facultative de avarii, rezultând produse adaptate solicitărilor pieței.
Astfel, pentru autoturismele de producție internă, asigurarea se încheie la valoarea reală a acestora, primele de asigurare fiind diferențiate în funcție de capacitatea cilindrică a motorului.
Pentru celelalte autovehicule de producție românească(altele decât autoturisme) cât și în cazul autovehicolelor de producție externă, asigurarea se încheie la valoarea declarată de asigurat, iar în această situație prima de asigurare reprezintă o cotă procentuală din suma asigurată.
La solicitarea siguratului, în schimbul unei prime de asigurare suplimentare, se poate extinde valabilitatea asigurării și în afara teritoriului României.
La reînoirea asigurării, pentru avarii ale autovehicolelor, încheiate pe o perioadă de un an, în cazul în care în anii anteriori de asigurare nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri, primele de asigurare se pot reduce. Asigurările pot fi încheiate cu sau fără franșiză, în funcție de opțiunea asiguratului sau pentru acoperirea numai anumitor riscuri.
Totodată, ASIROM a fost an de an autorizată, de la înființare și până în prezent, să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicole în condițiile precizate în hotărârile de Guvern aferente. Tariful de prime este structurat pe feluri de autovehicule, și în funcție de destinația acestora. Primele anuale se plătesc anticipat și integral, distinct pentru două perioade sau prin plăți eșalonate. Asigurații pot beneficia de reduceri de primă în cazul plății anticipate și integrale a costului asigurării.
În baza asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă, să plătească despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor, termenele de plată, sancțiunile și alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărîre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.
“Asigurarea facultativă de răspundere civilă auto cu valabilitate numai în afara teritoriului României-Carte verde” poate fi încheiată de persoane fizice și persoane juridice numai pentru autovehicule înmatriculate în România.
Asigurarea “Carte verde” se încheie fără stabilire de sume asigurate, în caz de pagubă acordându-se despăgubiri în conformitate cu legislația de răspundere civilă din țara în care s-a produs evenimentul asigurat.
Primele de asigurare, care se stabilesc în funcție de felul autovehicolului și de perioada de valabilitate a asigurării, se stabilesc anticipat și integral pentru perioada dorită(minim de 15 zile).
“Asigurarea facultativă de accidente a persoanelor transportate” se poate încheia pentru cel mult numărul de persoane care pot fi legal transportate în autovehicule, pentru cazul de invaliditate parțială sau totală și deces.
În cazul “Asigurării cărăușului pentru mărfurile transportate”, ASIROM acoperă răspunderea cărăușului(persoană juridică sau persoană fizică) cu domiciliul sau sediul în România, care organizează transporturi de mărfuri cu autovehicule înmatriculate în România pentru pagubele la mărfurile transportate, potrivit convenției referitoare la Contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele. Asigurarea are valabilitate atât pe teritoriul României cât și în afara acestuia și se poate încheia atât pentru o perioadă de timp, fie pentru o călătorie.
. ALTE ASIGURĂRI
Un alt tip de asigurare este “Asigurarea facultativă a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pentru cazurile de avarii accidentale”.
Riscurile asigurate in cazul acestei asigurări sunt legate de ruperi sau deformări în timpul funcționării, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri, explozie, lipsa apei în cazane sau recipiente, acțiunea curentului electric, scurtcircuit, supratensiune, formare de arcuri voltaice, inducție, trăznet, îngheț, gheață sau depunere de gheață, revărsare de ape ca urmare a spargerii conductelor sau ventilelor, căderea pe mașini utilajesau instalații a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau gheață, defecte de construcție, de material, de turnare sau de montare, cu excepția pagubelor produse în mod lent și numai prin uzura sau întrebuințarea mașinilor, utilajelor sau instalațiilor.
Asigurarea se încheie pentru bunurile nominalizate de asigurat.
În cazul “Asigurării facultative a bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie” riscurile asigurate sunt: furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului; furt prin acte de tâlhărie asupra curierilor, inclusiv în cazul transporturilor de valori efectuate cu autovehicole.
Se acordă despăgubiri pentru: pagubele produse de furtul prin efracție și prin acte de tâlhărie al bunurilor sau al altor valori asigurate; pagube produse bunurilor sau valorilor asigurate prin întrebuințarea cheilor originale care au fost obținute prin acte de tîlhărie.
O altă asigurare este “Asiguraea facultativă a construcțiilor-montajului și a răspunderii constructorului”, prin care SC ASIROM SA asigură facultativ construcțiile-montajul, împreună cu mașinile, utilajele, instalațiile, materialele și alte bunuri folosite la executarea acestora.
Răspunderea asigurătorului începe din momentul deschiderii șantierului de construcții-montaj, respectiv din momentul aducerii pe șantier a primului lot de materiale sau alte bunuri și încetează la data predări către beneficiar a lucrărilor cu proces verbal de recepție definitivă, sau a unor părți sau faze de lucrare, potrivit graficelor de execuție, respectiv la expirarea termenului perioadei de grație, prevăzut în contractul de construcție montaj, ori la data denunțării sau rezilierii contractului de asigurare.
Asigurarea facultativă a construcțiilor-montajului și a răspunderii constructorului cuprinde: asigurarea pagubelor materiale produse lucrării de construcții-montaj, împreună cu mașinile, utilajele, instalațiile, materialele și alte bunuri folosite la executarea acestora,
asigurarea de răspundere civilă legală a constructoruliui față de terți, asigurarea facultativă suplimentară a mașinilor, utilajelor și insatlațiilor pentru cazurile de avarii accidentale.
DERULAREA CONTRACTELOR DE ASIGURĂRI DE BUNURI
STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR PERSOANELOR FIZICE
Prin acest studiu de caz se urmărește să se pună în evidență modul în care se soluționează cererea de despăgubire a unui asigurat, persoană fizică, în urma producerii unei daune la domiciliul acestuia.
Obiectivele urmărite sunt:
circumstanțele în care s-a produs evenimentul asigurat;
obligațiile părților;
emiterea dovezilor de către organele abilitate;
evaluarea pagubelor;
conținutul dosarului de daune;
circuitul documentelor;
soluționarea despăgubirii.
În data de 27.02.2001 se solicită încheierea unei polițe complexe de către asiguratul Saiti Marika, pentru bunurile pe care aceasta le deține în gospodăria a cărei proprietară este. Asiguratul Saiti Marika, cu domiciliul în Lugoj, strada Neculiță nr. 1 întocmește o declarație de asigurare, care cuprinde: datele de identificare ale asiguratului, obiectul asigurării(în cazul nostru obiectul asigurării este reprezentat de bunuri casnice), descrierea bunurilor asigurate etc.
În urma întocmirii declarației de asigurare se completează de către un agent ASIROM, contractul de asigurare (anexa nr. 1). Se are în vedere că polița de asigurare cuprinde aceleși elemente ca și declarația de asigurare.
Contractul de asigurare se încheie pe timp de un an între Societetea Comercială Asiguarea Românească S.A. și asiguratul Saiti Marika.
În urma discuțiilor purtate cu solicitantul asigurării, se convine ca suma asigurată pentru bunurile de uz casnic și gospodăresc să fie de 20.000.000 lei.
Solicitantul asigurării va plăti o primă calculată prin aplicarea cotei de primă de 5% asupra sumei asigurate a bunurilor pentru că atât asigurarea de accidente cât și cea de răspundere civilă sunt acordate ca bonus, deci pentru cota de primă de 0 %. Prima de asigurare anuală va fi deci de 100.000 lei.
Asigurarea intră în vigoare la 5 zile de la expirarea datei la care a fost încheiată polița.
În data de 17 iunie 2001 în urma unei ploi torențiale, s-a produs scurtcircuit la rețeaua stradală de curent electric. În urma acestor evenimente, asiguratul ASIROM a suferit următoarele pagube:
defectarea a două frigidere(un frigider Arctic 240 litri în valoare de 5.9000.000 lei din 1993, la care s-a ars motorul, un frigider 140 litri din 1990 în valoare 4.800.000 lei)
defectarea a două televizoare(un televizor color Mega vision, scurtcircuitat în valoare de 4.000.000 lei din 1990, un televizor în valoare de 4.000.000 lei din 1980)
distrugerea în întregime a unui telefon Toshiba în valoare de 2.300.000 cumpărat în anul 1998
defectarea unei clocitoare ouă în valoare de 600.000 lei, din luna martie, anul 2001
Obligațiile asiguratului la producerea evenimentului asigurat sunt următoarele:
– să înștiințeze, în scris, avarierea sau distrugerea bunurilor asigurate, cel mai târziu în 24 ore de la data producerii evenimentului asigurat, unitățile asigurătorului. Înștiințarea se face de către asigurat pe formularul asigurătorului, iar în lipsă pe hârtie simplă. Înștiițarea trebuie să cuprindă: locul, data, ora, cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, felul și cantitatea bunurilor avriate sau distruse, mărimea probabilă a pagubei, precum și numărul și data contractului de asigurare și unitatea asigurătorulu care l-a emis.(anexa nr. 3). În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor asigurate aflate la data producerii evenimentului asigurat în alte localități decât în cele care domiciliază asigurații, înștiințarea se poate face la unitatea asigurătorului în a cărei rază de activitate se află locul unde s-a produs paguba;
– să dea organelor asigurătorului toate informațiile privitoare la producerea evenimentului asigurat, precum și o declarație scrisă cuprinzând bunurile avariate sau distruse, cu arătarea valorii fiecărui bun la data producerii evenimentului asigurat(anexa nr.2);
– să pună la dispoziția asigurătorului toate actele necesare pentru valorificarea existenței și valorii bunurilor asigurate, precum și pentru constatarea și evaluarea pagubelor precum și pentru stabilirea dreptului la despăgubiri.
În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și mărimea pagubei.
Inspectorul de daune are obligația să se deplaseze la fața locului în vederea evaluării daunelor produse, luînd declarații martorilor. În cazul nostru declarațiile sunt luate de la doi martori, și anume, Groza Ioan și Voron Vasile vecini ai asiguratului, care declară ce bunri au văzut distruse la domiciliul asiguratului, locul și împrejurările producerii evenimentului(anexa nr. 5).
În urma pagubei se întocmește de organele asigurătorului, Proces verbal de constatare a pagubelor produse, cu participarea asiguratului și a celor doi martori(anexa nr. 4). Procesul verbal s-a încheiat cu asiguratul Saiti Marika, de către inspectorul principal de daune, în care se descriu împrejurările în care s-a produs paguba(în cazul nostru-furtună cu descărcări electrice, urmată de ploi torențiale, care au provocat scurtcircuit la rețeaua stradală de curent electric), bunurile distruse sau avariate, se menționează cantitatea acestora, vechimea în ani, uzura, gradul de distrugere, prețul unitar, valoarea de nou, valoarea reală a bunului, valoarea reală a pagubei și se calculează despăgubirea.
În cazul dosarului prezentat valoarea pagubelor constatate la bunurile casnice aparținând asiguratului s-a ridicat la 5.657.606 lei, valoare calculată ca diferență între valoarea de nou și uzura bunurilor, totul înmulțit cu gradul lor de distrugere
Valoarea de nou a bunurilor procurate din comerț, cum este cazul nostru se stabilește pe baza prețuluide vânzare practicat în comerț.
Uzura bunurilor, în procente, se stabilește ținând cont de vechimea acestora, starea de întreținere și gradul de folosință.
În cazul studiat observăm că unele bunuri distruse sunt considerate pagubă totală iar altele pagubă parțială.
În urma furtunii cu descărcări electrice, s-a produs scurtcircuit la rețeaua stradală de curent electric. Asiguratul a obținut Proces verbal de constatare de la Lucian Mateica(autorizat depanări electronice și electrocasnice), care a constatat că componentele electronice ale telefonului sunt arse, fiind mult mai scumpe decât aparatul în sine, deci paguba fiind considerată totală(anexa nr. 9).
În cazul celorlalte bunuri casnice asigurate, avem de aface cu pagubă parțială, depunându-se de către asigurat la reprezentanța din Lugoj, bonuri de comandă, chitanțe și facturi fiscale care atestă repararea acelor componente defectate ale bunurilor asigurate(anexa nr. 7, anexa nr. 8).
Dosarul de daune cuprinde următoarele acte:
înștiințarea cu privire la producerea evenimentului asigurat
cererea de despăgubire
inștiințare cu privire la bunurile distruse în urma evenimentelor
proces verbal de constatare a pagubelor
documente justificative
deviz reparații
negație- în cazul în care bunul distrus nu mai poate fi reparat
După încheierea contractului de asigurare de către agenții de asigurare(persoane fizice autorizate) sau de către inspectorii de asigurări, se încasează prima de asigurare înscrisă în contract, pe baza unei chitanțe cu regim special.
În baza chitanței se întocmește un Borderou de depunere la casierie a numerarului. Borderoul se înregistreză în Registrul de intrări-ieșiri al unității, precum și în Registrul de casă. Borderoul și Registrul de casă sunt înaintate la sucursala ASIROM din Timișoara, la Serviciul contabilitate unde se se prelucrează datele.
În momentul producerii evenimentului, în urma depunerii Înștiințării cu privire la producerea evenimentului asigurat, în termen de 24 ore de la data producerii evenimentului(serviciului daune), inspectorul de daune se deplasează la fața locului pentru stabilirea împrejurărilor în care a avut loc evenimentul, precum și stabilirea gradului de distrugere a bunurilor.
Totodată inspectorul solicită asiguratului, documentele necesare despăgubirii, în funcție de gradul de distrugere, pe bunuri(chitanțe care atestă reparațiile, facturi, procese verbale care atestă imposibilitatea reparării acestora în vederea despăgubirii integrale).De asemenea efectuează pozele bunurilor degradate.
În aceiași perioadă, inspectorul solicită Serviciului asigurări din cadrul sucursalei Timișoara confirmarea contractului de asigurare prezentat de asigurat, certificare care se face prin telex, fax..
În următoarea perioadă (circa 15 zile) inspectorul de daune întocmește dosarul de daune care conține documentele solicitate asiguratului.
La depunerea ultimului document de către asigurat se încheie confirmarea către asigurat, care se transmite spre aprobare sucursalei, împreună cu dosarul. În urma aprobării acestuia, se elibereză suma aprobată, ca daună asiguratului.
Dosarul aprobat, se reîntoarce pentru plată la reprezentanța Lugoj. După efectuarea plății, dosarul se returneată la sucursală cu Registrul de casă. Acestea se stochează la nivelul sucursalei.
În cazul prezentat, la o plată de primă în valoare de 100.000 lei, despăgubirea încasată de asigurat la producerea evenimentului asigurat a fost de 5.657.606 lei. Despăgubirea ce se plătește de asigurător se stabilește după starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea(în cazul nostru 20.000.000 lei) și nici valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat. Deci s-a aplicat principiul primului risc, ținând cont de faptul că în caz de pagubă parțială, despăgubirea se stabilește ținând cont de sistemul de acoperire adoptat: principiul acoperiririiproporționale(dacă suma asigurată, în funcție de care s-a stabilit și prima de asigurare este mai mică de valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat), principiul acoperirii limitate(pe bază de franșiză) sau principiul primului risc.
STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ A BUNURILOR ÎN CAZ DE FURT PRIN EFRACȚIE LA O PERSOANĂ JURIDICĂ
În acest studiu de caz se urmărește modul de soluționare a unei pagube, produsă la un asigurat persoană juridică, care a încheiat un contract de asigurare cu Societatea comercială ASIROM S.A., pagubă produsă în urma unui furt prin efracție.
Contractul de asigurare se încheie între Societatea Comercială ASIROM S.A. și Societatea Comercială ADINA S.R.L. prin care se asigură bunurile unui magazin universal, din localitatea Lugoj. Contractul de asigurare se încheie pe o perioadă de un an (17.02.2001-17.02.2002) aplicându-se Condițiile generale nr. 9 privind asigurarea facultativă de bunuri sau răspundere civilă, Condițiile speciale nr. 10 privind asigurarea facultativă a clădirilor, a altor construcții și a conținutului pentru pagube produse de incendiu și alte calamități și Condițiile speciale nr.14 privind asigurarea facultativă a bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie.
Suma la care se face asigurarea este de 50.000.000 lei aplicându-se:
cota de primă anuală de 0,4% pentru asigurarea mărfurilor generale(Condiții speciale nr. 10-Conținut)
cota de primă anuală de 1,25% pentru asigurarea mărfurilor generale, pentru cazul de furt (Condiții speciale 14-Furt)
Deci prima anuală totală pe care asiguratul o va avea de plătit se calculează astfel:
Prima =SA*ct=50.000.000*0,4%+50.000.000*1,25%=200.000+625.000=825.000 lei
Deci asiguratul a achitat o primă anuală în data de 15.02.2001 de 825.000 lei , primă pe care plătit-o integral, primind o chitanță de la agentul de asigurare. Agentul de asigurare, pe baza declarației de asigurare încheie cu asiguratul contractul de asigurare.
În data de 16/17.10. 2001 are loc producerea evenimentului asigurat și anume: doi autori necunoscuți au pătruns în interiorul magazinului universal din localitatea Lugoj, magazin amplasat în încăperile casei proprietatea lui Constantin Ioan, casă în care mai locuia și mama acestuia, sustrăgând bunuri. Ușa de la intrare era prezăzută cu două lacăte care au fost distruse. Magazinul nu era dotat cu sistem de alarmă.
Conform inventarului cu bunuri sustrase, valoarea acestora se ridică la 29.792.500 lei.
Din procesul verbal încheiat la data de 17.10.2001, cu ocazia inventarului efectuat la magazinul universal din localitatea Lugoj, aparținând Societății Comerciale ADINA S.R.L., în urma spargerii magazinului de autori necunoscuți, s-a constatat că stocul de marfă este de 29.729.100 lei iar valoarea banilor în casă este de 1.800.000 lei, deci în total 31.529.100 lei, sold faptic. Soldul scriptic, conform raportului de gestiune la data de 17.10.20001 este de 62.350.650 lei. Deci făcând diferența dintre soldul scriptic și soldul faptic, rezultă că valoarea prejudiciului cauzat în urma furtului este de 30.821.550 lei.
În cazul producerii evenimentului asigurat, asigurații sunt obligați:
să ia pe seama ASIROM și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor;
să ia, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru salvarea bunurilor asigurate, păstrarea și paza bunurilor rămase și pentru prevenirea degradărilor ulterioare;
să pună la dispoziția ASIROM toate actele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii bunurilor asigurate, precum și pentru constatarea și evaluarea pagubelor și pentru stabilirea dreptului la despăgubiri;
să îngrijească ca până la cercetarea faptului să rămână neatinse toate urmele efracției în caz de furt prin efracție;
să înștiințeze imediat, în scris, organele poliției și unitatea asigurătorului din raza județului în care iși au sediul sau reședința
să comunice imediat asigurătorului găsirea bunurilor sau valorilor furate;
să comunice organelor poliției și asigurătorului orice informații ce ar putea duce la găsirea bunurilor sau valorilor furate și să facă demersurile necesare pentru descoperirea făptașilor și redobândirea bunurilor și valorilor, chiar după ce au primit despăgubirea de la asigurător.
În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute la litera d) și e), asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.
Inspectorul de daune se deplasează la fața locului în vederea evaluării daunelor produse, luând declarații martorilor.
Organele asigurătorului încheie un Proces verbal de constatare a pagubelor în data de 19.10.2001 cu proprietarul magazinului Constantin Ioan în care descriu bunurile asigurate și distruse total sau parțial(în cazul nostru furt prin efracție de mărfuri generale și alimentare), se menționează cauza și împrejurările în care s-a produs paguba și autoritatea care a anchetatat cazul(Poliția Lugoj). De asemenea organele asigurătorului , solicită poliției Lugoj să comunice societății ASIROM S.A., îmrejurările producerii evenimentelor asigurate, vinovăția dacă se cunosc făptuitorii precum și dacă furtul s-a produs prin efracție. Totodată organele poliției trtebuie să trimită asigurătorului, copie după procesul verbal de cercetare la fața locului. Poliția Lugoj a comunicat, societății ASIROM S.A. că autorii furtului prin efracție nu au fost identificați.
În urma primirii înștiințării cu privire la producerea evenimentului asigurat, inspectorul de daune este obligat să întocmească dosarul de daune care cuprinde următoarele documente:
înștiințare cu privire la producerea evenimentului asigurat
proces verbal de constatatre și declarația asiguratului
acte de la poliție
declarațiile martorilor
proces verbal de constarea pagubelor
raport de gestiune
inventar cu bunurile sustrase
proces verbal și dovada cu adausul comercial
inventar despre furt
copii facturi
fotografii
contractul de asigurare.
Referindu-ne acum la circulația documentelor, aceasta se poate descrie în felul următor: agenții de asigurare(persoane fizice autorizate) sau inspectorii de asigurări, după ce încheie contractul de asigurare cu asiguratul, încasează prima de asigurare înscrisă în contract de la acesta, pe baza unei chitanțe cu regim special. În baza chitanței se întocmește un Borderou de depunere la casierie a numerarului. Borderoul se înregistreză în Registrul de intrări-ieșiri al unității, precum și în Registrul de casă. Borderoul și Registrul de casă sunt înaintate la sucursala ASIROM din Timișoara, la Serviciul contabilitate unde se se prelucrează datele.
După depunerea Înștiințării cu privire la producerea evenimentului asigurat, în termen de 24 ore de la data producerii evenimentului(serviciului daune), inspectorul de daune se deplasează la fața locului pentru stabilirea împrejurărilor în care a avut loc evenimentul și pentru stabilirea gradului de distrugere a bunurilor. Acesta solicită asiguratului, documentele necesare despăgubirii. De asemenea efectuează pozele bunurilor degradate și solicită Serviciului asigurări din cadrul sucursalei Timișoara confirmarea contractului de asigurare prezentat de asigurat, certificare care se face prin telex, fax..
În următoarea perioadă (circa 15 zile) inspectorul de daune întocmește dosarul de daune care conține documentele solicitate asiguratului. La depunerea ultimului document de către asigurat se încheie confirmarea către asigurat, care se transmite spre aprobare sucursalei, împreună cu dosarul iar în urma aprobării acestuia, se elibereză suma aprobată, ca daună asiguratului. Dosarul aprobat, se reîntoarce pentru plată la reprezentanța Lugoj. După efectuarea plății, dosarul se returnează la sucursală cu Registrul de casă. Acestea se stochează la nivelul sucursalei.
În ceea ce privește soluționarea despăgubirii, se are în vedere că la asigurările încheiate cu persoane juridice, în cazul în care cu ocazia unei pagube se constată că valoarea reală a bunului este mai mare decăt suma asigurată înscrisă în contract, despăgubirea se reduce cu raportul dintre suma asigurată înscrisă în contract și valoarea reală a bunului( principiul proporției).
În cazul studiat de noi, stocul de marfă conform raportului de gestiune este de 62.350.650 lei iar suma asigurată este de 50.000.000 lei, deci despăgubirea se reduce cu raportul 50.000.000/62.350.650=0,80(80%).
Conform inventarului cu produse sustrase, suma totală a acestora este de 29.792.500 lei, din aceasta scăzându-se adausul comercial și TVA aferent adausului comercial(adausul comercial a fost considerat 10,5%), astfel:
29.792.500-29.792.500*10,5%*119%=26.069.927 lei
Deci despăgubirea este 26.069.927*80%=20.855.941 lei și se are în vedere că aceasta se acordă numai dacă de la data înștiințării asigurătorului au trecut 30 de zile.
Dacă după plata despăgubirii, bunurile sau valorile au fost găsite, neavariate și complete, asiguratul este obligat să înapoieze asigurătorului despăgubirea primită.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă organele poliției nu confirmă furtul sau tentativa de furtprin efracție, ori dacă la acestea nu s-a înregistrat o reclamație în legătură cu furtul sau tentativa de furt prin efracție sau acte de tâlhărie.
4.3. CONCLUZII
Activitatea desfașurată în anul 2000 și anul 2001 la nivelul Direcției de bunuri și răspundere civilă a completat în mod armonios politica promovată de S.C Asigurarea Românească-ASIROM S.A. în calitate de lider al pieței românești a asigurărilor.
Obiectivul principal l-a constituit administrarea eficientă a portofoliului de asigurări existent concomitent cu extinderea acestuia prin continuarea promovării de noi forme de de asigurare și prin adaptarea celor existente la cerințele asiguraților.
Într-un context economic marcat de dificultăți financiare, rata mare a inflației, deprecierea monedei naționale, puterea de cumpărare scăzută, s-a reușit menținerea unui nivel ridicat al încasărilor, atât în ceea ce privește asigurările obligatorii cât și cele facultative. În același timp s-a urmărit continuarea politicii de eficientizare a tuturor formelor de asigurare practicate, printr-o subscriere adecvată care să reflecte riscurile aferente prin asigurare.
Gestionarea optimă a portofoliului existent de asigurări facultative a fost însoțită de preocuparea extinderii acestuia. În acest context, adaparea formelor de asigurare în derulare la exigențele pieței și la cerințele consumatorilor a fost însoțită de lansarea unor noi produse. Aceste produse au fost elaborate în concordanță cu evoluția cadrului legislativ, rezultând forme de asigurări ce vizează categorii speciale de riscuri sau asigurați aparținând unor anumite segmente sociale.
În domeniul investițiilor se are în vedere punerea în funcțiune a unor obiective importante în București și Timișoara, continuarea lucrărilor de construcții-montaj la alte obiective și dezvoltarea bazei materiale a societății.
Printr-o analiză permanentă a pieței financiare, s-au realizat pe de o parte plasamente noi pe termen scurt în titluri de stat emise de Ministerul Finanțelor prin B.N.R., iar pe de altă parte, s-a investit pe termen mediu și lung în active rentabile.
În ceea ce privește aspectele legate de viitorul societății prioritățile pe termen mediu sunt:managementul informației, standardizarea produselor asigurate, sistemetizarea normelor de gestionare a portofoliului și controlul riguros al calității, toate acestea în beneficiul asiguraților, răspunzând nevoilor reale ale acestora.
Se va milita pentru implementarea conceptului de piață reglementată și supravegheată, întru-cât numai un cadru normativ riguros poate pune în valoare pe deplin, atributele societății ASIROM și anume puterea și stabilitatea financiară iar pe de altă parte, se va promova totodată o politica deschisă spre modernizarea, performanță, asimilare a standardelor internaționale, pe baza principiilor concurenței loiale și se va acorda importanță intermediarilor în asigurări recunoscuți pe plan internațional, cât și reasigurătorilor de primă mână .
BIBLIOGRAFIE
Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica-Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir,Târgu Mureș, 1996
Constantinescu Dan Anghel, Marinică Dobrin, Oniciuc Oana-Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor, Editura Semne, București, 2000
Constantinescu Dan Anghel, Marinică Dobrin, Oniciuc Oana-Contractul de asigurare, Editura Semne, București, 2000
Șeulean Victoria, Barna Flavia, Mutașcu Mihai, Herbei Radu, Răileanu Marius-Asigurări comerciale.Teorie și practică, Editura Mirton, Timișoara, 2001
Ștefan Camelia,Enache Sorin-Asigurări și reasigurări în afacerile economice, Editura Independența economică, Brăila, 1999
XXX-Legea nr. 32/3 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor
XXX-Lumea asigurărilor, supliment al revistei Piața financiară, Aprilie 2001
XXX- Lumea asigurărilor, supliment al revistei Piața financiară, August 2001
XXX-Normele metodologice ale Societății comerciale Asigurarea Românească S.A.
XXX-Raport al Societății Comerciale Asigurarea Românească S.A. pe anul 2000
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Asigurarea Bunurilor (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131603)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.