. Analiza Privind Decontarile Intrabancare Si Decontarile Interbancare (banca Xyz, Oradea)

Economie

. Analiza Privind Decontarile Intrabancare Si Decontarile Interbancare (banca Xyz, Oradea)

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAPITOLUL 1. SISTEMUL BANCAR ȘI ACTIVITATEA BANCARĂ ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI CONTEMPORANE

1.1.SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ACTUAL

Istoria sistemului bancar își găsește originile în trecutul îndepărtat, existând mărturii foarte vechi ce atestă practica unor activități care, într-o formă mai mult sau mai puțin evoluată, se pot constitui ca primii pași pe tărâmul practicii bancare.

Primele dovezi ale unei activități bancare se regăsesc în Orientul Apropiat (Babilon) și Egiptul Antic, în acea perioadă, templele erau deopotrivă , loc de rugăciune și loc de păstrare a banilor si tezaurelor. Detalii referitoare la depozite, împrumuturi, dobânda percepută și rambursarea creditelor se găsesc deja în Codul lui Mammurabi, descoperit la Susa , în anul 1901,

Primele instituții de tip bancar efectuau preponderent operațiuni de transferuri (ceea ce azi se cunoaște sub denumirea de casă de compensare), astfel încât sistemul de plăți să devină mai eficient.

Primele dovezi ale desfășurării unei activități bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786 – 1855 și reprezintă 55 de plăci de piatră, găsite într-o zonă de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de plăci păstrate pînă în prezent, a 13-a conține detalii referitoare la contractul privind înființarea unei instituții bancare. Contractul era datat 28.03.167 e.n. și fusese semnat la Deusara. Clauzele principale se refereau la faptul că băncile acordau împrumut în numerar și percepeau dobândă. Din fondurile constituite drept capital, băncile acordau credite pe termen scurt, iar profitul se obținea din dobânda percepută la împrumuturile respective.

Cea mai importantă bancă înființată în România a fost Banca Națională a României, care din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei (care la rândul ei folosise ca model Banca Angliei). Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern.

Înființarea Băncii Naționale a României a creat premisele pentru apariția și a altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. Statutul prin care s-a creat Banca Națională a României a fost aprobat de Parlamentul Pincipatelor Unite la 17 aprilie 1880.

Banca Națională a României s-a contituit ca importantă instituție destinată creditării activității economice și comerciale, scontării cambiilor și operațiunilor cu alte instrumente financiare. Au devenit evidente efectele benefice ale asistenței acordate de banca centrală dezvoltării pieței, prin intermediul creditelor. Rapid au apărut și alte bănci noi. Banca Centrală, prin emisiuni monetare, a ajutat noile bănci comerciale să susțină dezvoltarea activității economice.

După 1880, a crescut numărul și importanța băncilor românești de la numai 5 bănci existente între 1880 – 1890, la aproape 200 bănci, înainte de primul război mondial. Datorită trecerii la economia de comandă si a intrării României în zona de influență sovietică în perioada 1947 – 1989 sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii și produse bancare.

După 1989, România a fost martoră a multor schimbări, iar trecerea la o economie de piată a determinat creșterea continuă a numărului agenților economici privați. Acest aspect, a determinat nevoia dezvoltării unui sistem bancar care să răspundă solicitărilor pieței și să asigure oferta de produse și servicii bancare necesare unei economii de piață.

– 3 –

Reforma sistemului bancar a început în 1990 – 1991 prin elaborarea și adaptarea unei noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea băncii centrale și a băncilor comerciale (Legea bancară nr.58/1998 ). Aceste reglementări au fost concepute pentru a acorda flexibilitate economiei de piață și pentru a încuraja inițiativa privată.

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și celelalte bănci comerciale. Operațiunile comerciale îndeplinite pînă în 1989 de Banca Națională, au fost transferate unei noi bănci comerciale respectiv Banca Comercială Română.

România și-a îmbunătățit practica bancară cu noi tehnici și instrumente, obiectivul principal al tuturor acestor îmbunătățiri fiind acela de a constitui o rețea de bănci comerciale, eficiente și viabile, care să ofere o gamă largă de servicii bancare necesare susținerii creșterii economice într-o economie de piață.

1.2.ACTIVITATEA BANCARĂ ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI CONTEMPORANE

Băncile comerciale joacă un rol activ în luarea deciziilor privind activitatea lor, comparativ cu rolul pasiv jucat în perioada sistemului “monobancar” specific economiei centralizate. Băncile comerciale pot să ofere și să efectueze o gamă largă de operațiuni, cum ar fi:

depozit la vedere și la termen și operațiuni în cont;

retrageri și transferuri de numerar;

transmiterea banilor prin CEC sau prin alte instrumente de plată;

tranzacții care implică instrumente financiare diferite, cum ar fi: certificat de depozit, cambiile,…

acordarea de credite;

tranzacții cu alte valute, metale prețioase sau alte active disponibile pe piață;

acceptarea garanțiilor pentru credite;

acceptarea și derularea mandatelor clienților;

consultanșă bancară;

alte operațiuni efectuate în cont propriu sau în contul clienților.

Băncile pot să cumpere, să vândă, să administreze, active monetare sau să le păstreze în

custodie sigură, să efectueze transferuri, plăți sau operațiuni de compensare. De asemenea, ele pot să dețină titluri asupra activelor monetare, fie sub forma garanțiilor pentru credit, fie în numele clienților.

Băncile comerciale au autonomie considerabilă în ceea ce privește modul în care își utilizează profiturile, cu condiția să mențină un nivel minim de rezerve obligatorii. Băncile ca intermediari financiari corelează scadențele depozitelor primite cu cele ale creditelor solicitate, astfel încât, prin gestionarea ratelor de rambursat la creditele acordate pe diferite termene, pot să asigure plățile solicitate de deponenți.

Intermediarea financiară permite băncilor să dezvolte afaceri, din care rezultă beneficii și pentru care clienții sunt dispuși să plătească. Împrumutații plătesc dobândă pentru creditele primite, deponenții acceptă să fie plătiți cu o dobândă mai mică decât cea plătită de împrumutați și în același timp, obțin siguranță, lichiditate și confort, fiind evitată dificultatea găsirii unui creditor adecvat.

– 4 –

Prin intermediul băncilor statul promovează în economie, indirect o serie de politici monetare și de credit care se caracterizează prin:

diversitatea lor;

caracterul de întrepătrundere și condiționare reciprocă a acestora;

se manevrează cu o operativitate și elasticitate crescută;

au un caracter dublu: monetar și de credit.

Operativitatea acestor politici este dată de promptitudinea cu care ele se aplică în economie, iar

elasticitatea este dată de schimbările frecvente care apar în domeniul acestor politici, în situația în care se schimbă și condițiile de acțiune.

Caracterul monetar este urmărit prin prisma modificării operațiilor de emisiune de bancnote la nivelul băncii centrale, iar caracterul de credit este urmărit prin prisma modificărilor posibilităților de creditare a economiei din partea băncilor comerciale.

Noua lege privind banca centrală oferă Băncii Naționale a României un mare grad de independență, ea răspunzând numai în fața organului legislativ al țării. Guvernatorul și Consiliul de Administrație sunt numiți de Parlament, la recomandarea Primului Ministru, pe termen de 8 ani, cu posibilitatea de a fi realeși. In calitatea de bancă centrală, Banca Națională a României se axează în prezent asupra controlului masei monetare și a supravegherii bancare, răspunzând de asemenea de politica valutară și de administrarea rezervelor valutare ale țării.

De menționat că noua lege plafonează explicit creditul ce poate fi acordat de Banca Națională pentru finanțarea deficitului bugetului de stat.

Rolul unei bănci centrale prin funcțiile exercitate de Banca Națională a României este:

elaborează și implementează politica monetară, valutară și de credit, în corelație cu ansamblul politicilor macroeconomice ale statului, cu scopul principal de menținere a stabilității monedei naționale;

monitorizează imprimarea de bancnote și baterea de monedă;

reglementează activitatea băncilor comerciale și supraveghează funcționarea sistemului bancar;

efectuează anumite operațiuni bancare pentru Guvern;

administrează rezervele de aur și devize ale României;

urmărește eficiența sistemelor de plăți;

ăndeplinește rolul de împrumutător de ultimă instanță pentru băncile comerciale aflate în dificultate.

Trebuie menționat faptul că există o tendință clară de întărire a autonomiei băncilor centrale

față de politica fiscal-bugetară a guvernelor, pentru a evita finanțarea inflaționistă a deficitelor bugetare. Acest principiu este puternic subliniat în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht semnat în februarie 1992).

Principalele atribuții ale Băncii Naționale a României sunt:

stabilește și conduce politica monetară și de credit;

participă în numele statului, la tratative și negocieri externe în probleme financiare, monetare și de plăți;

poate participa cu împuternicirea Parlamentului la organizații internaționale cu caracter financiar, bancar și monetar;

este unica instituție autorizată să emită bancnote și monede;

poate sconta și reesconta efecte de comerț și bonuri de casă prezentate de societățile bancare și alte instituții de credit;

acordă credite societăților bancare și altor instituții de credit;

– 5 –

stabilește taxa oficială a scontului;

stabilește regimul rezervelor minime obligatorii pe care societățile bancare sunt obligate să le mențină în conturile speciale deschise la Banca Naționala a României;

ține în evidențele sale contul curent al Trezoreriei Statului;

acționează ca agent al statului în ceea ce privește emisiunea obligațiunilor și a altor titluri de stat;

elaborează balanța de plăți externe;

stabilirea și publicarea cursului de schimb;

autorizarea și retragerea autorizațiilor pentru băncile comerciale;

încheie în nume propriu sau în numele statului, acorduri de clearing;

efectuarea și controlul tranzacțiilor valutare.

1.3.PERSPECTIVE ȘI DIRECȚII DE DEZVOLTARE ALE SISTEMULUI ȘI ACTIVITATII BANCARE

Tranziția la economia de piață crează multiple posibilități, dar și noi responsabilități pentru societățile bancare, mai ales în ceea ce privește valorificarea și alocarea eficientă a resurselor financiare, corespunzătoare criteriilor de performanță economică și profitabilitate.

Băncile comerciale sunt libere să ofere produse și servicii financiar-bancare cât mai variate, în corelașie cu cerințele pieței, reflectând necesitățile și preferințele consumatorilor.

Faptul că băncile răspund la forțele pieței întărește tendința generală de evoluție către o economie modernă, conectată la circuitele financiare internaționale.

Băncile comerciale intră în competiție în privința comisioanelor și spezelor bancare pe care le percep și a tipului de servicii oferite consumatorilor. Concurența promovează eficiența în prestarea de servicii bancare și încurajează intruducerea de noi servicii. Calitatea și costul produselor bancare resimt impactul concurenței, ceea ce face ca piața financiar-bancară să evolueze în direcția caracteristicilor unei “piețe a consumatorului”.

Atât concurența interbancară cât și acțiunile de reglementare ale Băncii Naționale a României

favorizează dezvoltarea băncilor care funcționează conform unor practici sănătoase, îmbinând criteriul maximizării profitului cu prudența bancară. Băncile ineficiente vor fi lichidate sau vor fi preluate de către alte bănci.

Atât sectorul bancar cât și numărul de persoane angajate de bănci au crescut rapid în ultimii ani, dovedindu-se unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei românești, fapt meritoriu mai ales în perioada de tranziție către o economie de piață, când numărul șomerilor le posibilități, dar și noi responsabilități pentru societățile bancare, mai ales în ceea ce privește valorificarea și alocarea eficientă a resurselor financiare, corespunzătoare criteriilor de performanță economică și profitabilitate.

Băncile comerciale sunt libere să ofere produse și servicii financiar-bancare cât mai variate, în corelașie cu cerințele pieței, reflectând necesitățile și preferințele consumatorilor.

Faptul că băncile răspund la forțele pieței întărește tendința generală de evoluție către o economie modernă, conectată la circuitele financiare internaționale.

Băncile comerciale intră în competiție în privința comisioanelor și spezelor bancare pe care le percep și a tipului de servicii oferite consumatorilor. Concurența promovează eficiența în prestarea de servicii bancare și încurajează intruducerea de noi servicii. Calitatea și costul produselor bancare resimt impactul concurenței, ceea ce face ca piața financiar-bancară să evolueze în direcția caracteristicilor unei “piețe a consumatorului”.

Atât concurența interbancară cât și acțiunile de reglementare ale Băncii Naționale a României

favorizează dezvoltarea băncilor care funcționează conform unor practici sănătoase, îmbinând criteriul maximizării profitului cu prudența bancară. Băncile ineficiente vor fi lichidate sau vor fi preluate de către alte bănci.

Atât sectorul bancar cât și numărul de persoane angajate de bănci au crescut rapid în ultimii ani, dovedindu-se unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei românești, fapt meritoriu mai ales în perioada de tranziție către o economie de piață, când numărul șomerilor este în creștere.

Cererea sectorului bancar pentru resurse de muncă este o cerere derivată din cererea pentru produse și servicii bancare. Numărul potențial al clienților băncilor a crescut puternic, acesta fiind un motiv de creștere a cererilor pentru serviciile bancare.

Una din trăsăturile economiei românești din ultimii ani a fost înființarea unui număr mare de societăți particulare, iar o condiție esențială pentru funționarea normală a societăților comerciale constă în deschiderea de conturi bancare.

De asemenea, persoanele fizice recurg din ce în ce mai frecvent la serviciile bancare atât pentru valorificarea veniturilor economisite cât și pentru efectuarea de plăți sau obținerea de credite.

– 6 –

S-a observat că, pe măsură ce veniturile cresc, cererea pentru serviciile bancare crește mai repede decât cererea pentru bunuri și servicii în general. Campanii de reclamă, reducerea ratei inflației, rate stimulative de dobândă, vor încuraja apariția de noi clienți persoane juridice și fizice care deschid conturi bancare.

Unul din rezultatele liberalizării sectorului bancar constă în stimularea inițiativei pentru introducerea noilor produse bancare, noi tipuri de împrumuturi și de conturi sau pachete de servicii suplimentare:

cecurile de călătorie;

încasarea taxelor și amenzilor;

servicii de executor testamentar;

casete pentru păstrarea valorilor;

home-banking; eurocecurile;

achiziționarea și vânzarea de acțiuni;

transferuri externe;

emiterea și acceptarea de garanții;

A.T.M.-urile; transferul electronic al fondurilor la locul vânzării (E.F.T.P.O.S.);

debit card; credit card.

Produsele noi ajută la diferențierea unei bănci față de altele și reprezintă o trăsătură a

concurenței în afara prețului.

Introducerea de noi produse și servicii acordă unei bănci un element temporar de monopol, până când și alte bănci încep să ofere servicii similare sau mai bune. Pentru a se menține în fruntea competiției, băncile trebuie să continuie să inoveze, contribuind la satiafacția clientului.

Acest proces continuu de înoire a produselor reprezintă unul din beneficiile concurenței imperfecte. Profiturile mai mari, care apar din înoirea produselor, pot fi reinvestite în dezvoltarea de noi produse. În general concurența este benefică pentru clienți, datorită furnizării de noi produse care le satisfac mai bine cerințele și preferințele.

Concurența interbancară prin intermediul prețului poate îmbraca mai multe forme:

concurența pentru atragerea depozitelor, în care caz este probabilă creșterea ratei dobânzilor plătite celor care economisesc;

concurența privind împrumuturile acordate clienților, caz în care este posibilă o reducere a ratei dobânzilor percepută la acordarea creditelor;

concurența privind comisioanele percepute pentru alte servicii.

Concurența prin preț poate reduce veniturile și profiturile deținute de bănci.

Clienții beneficiază de această situație, deoarece obțin credite și servicii bancare mai ieftine,

beneficiind de rate mai mari la dobânzile încasare pentru depozitele la termen.

Presiunile datorate concurenței asupra comisioanelor determină băncile să caute cea mai puțin costisitoare metodă de a furniza aceste servicii. Aceasta promovează eficiența în furnizarea de servicii bancare, încurajând inovația pentru lansarea de produse și servicii atractive, cu un cost redus.

– 7 –

1.4.BANCA TRANSILVANIA – SUCURSALA ORADEA

1.4.1.ISTORIC ȘI EVOLUȚIA ACTUALĂ

Performanțele deosebite realizate de Banca Transilvania în ultimii ani constituie un bun temei pentru a afirma că anul care a trecut a fost în mod cert unul dintre cei mai buni ani din istoria băncii.

Banca și-a consolidat imaginea ca instituție bancară de vârf care oferă servicii de înaltă calitate clienților săi și care participă activ la procesul de restructurare a economiei românești.

Banca Transilvania a arătat încă de la înființare un interes deosebit pentru refacerea sectorului privat al economiei, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, contribuind la crearea unor baze financiare viabile pentru activitatea lor.

Previziunile bugetului de venituri și cheltuieli aferent anului 2001, asumate în Adunarea Generală a Acționarilor din 30.03.2001, au fost depășite la fiecare dintre capitolele reprezentative ale contului de profit și pierdere. Întreaga activitate desfășurată de Banca Transilvania în 2001, constituie un bun temei pentru a afirma că cel de-al optulea an al existenței sale a însemnat confirmarea poziției deținute în cadrul sistemului bancar românesc și o creștere a cotei de piață.

Capitalul social a atins un nivel de 396,160 miliarde lei, de 2,28 ori mai mare decât cel înregistrat la sfârșitul anului trecut. După majorarea capitalului social de la 173,697 miliarde lei la 336,73 miliarde lei, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Băncii Transilvania din 30.03.2001, intrarea acționarului semnificativ BERD (15% din capitalul social actual de 396,160 miliarde lei) a însemnat un nou vot de încredere acordat băncii de către această prestigioasă instituție financiară internațională.

Principalul motiv al majorării de capital prin plasament privat este susținerea proiectelor de dezvoltare strategică a Băncii Transilvania, stabilite pentru perioada care urmează:

consilidarea și creșterea poziției pe piață;

dezvoltarea rețelei proprii de A.T.M.-uri;

extinderea rețelei teritoriale;

implementarea de noi produse și servicii competitive;

orientarea spre internet banking și comerț electronic;

implementarea noului soft bancar integrat..

Capitalurile proprii au crescut de 1,97 ori față de anul trecut, ajungând la nivelul de 1.133.236

milioane lei. Activele băncii au atins la sfârșitul anului 2001 nivelul de 5.299.345 milioane lei și înregistrează o creștere de 1,80 ori față de anul 2001. A fost menținută de asemenea, o linie ascendentă a creditului, acesta fiind orientat atât spre clienții formați alături de bancă cât și către noi clienți.

Plasamentele în credite au crescut de 2,07 ori față de anul 2000, atingând un nivel de 2.516.108 milioane lei la 31.12.2001, ceea ce a determinat o provzionare adecvată. Astfel, valoarea provizioanelor la 31.12.2001 se ridică la 49,08 miliarde lei, demonstrând o atenție deosebită pentru protejarea riscurilor.

Banca Transilvania și-a creat o rețea teritorială extinsă în toată țara, fincționâmd în prezent cu 32 de sucursale, 5 agenții și 5 puncte independente de schimb valutar. Rețeaua de bancomate este și ea în plină dezvoltare numărând în acest moment 70 de A.T.M.-uri și 70 de

– 8 –

P.O.S.-uri amplaste în orașele în care Banca Transilvania își desfășoară activitatea.

Strategia de dezvoltare a băncii în anii următori, coroborată cu aplicarea tehnicilor informatice de vârf sunt menite să răspundă nevoilor tot mai deversificate ale clientelei, expectațiilor acționarilor băncii, în același spirit de loialitate și profesionalism caracteristic pentru existența băncii ca entitate.

Toate aceste realizări sunt consecința unui efort intern susținut, bazat pe seriozitate și responsabilitate, dar și urmare a fructuoasei colaborări, atât cu clientela cât și cu partenerii din sectorul bancar.

1.4.2.STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Sucursalele băncilor se constituie în nuclee ale activității desfășurate de societățile bancare la nivel județean. Rolul lor constă în coordonarea, îndrumarea și controlul activității operative, desfășurate în unitățile din subordine (filiale, agenții).Sucursala Oradea a Băncii Transilvania dispune de 2 agenții amplasate în cadrul municipiului Oradea.

În conformitate cu statutul băncii, cu normele elaborate de centrală și cu legislația în vigoare, sucursalele au ca sarcină:

efectuarea operațiunilor de creditare, finanțare;

efectuarea operațiunilor de decontări și de casă în lei și în valută;

controlul preventiv asupra operațiunilor ce se efectuează în contul titularilor;

precum și a altor operațiuni bancare.

Sucursala Oradea a Băncii Transilvania are autonomie operativă și de gestiune, în limita unor competențe delegate de centrală, iar în cadrul ei se regăsesc următoarele compartimente:

compartimentul creditare;

compartimentul operațiuni valutare;

compartimentul casierie;

compartimentul conturi și viramente;

comtartimentul decontări intrabancare și interbancare;

compartimentul informatică;

compartimentul contabilitate;

compartimentul juridic;

compartimentul marketing.

Structura organizatorică a sucursalei Oradea a Băncii Transilvania este redată în fig.1.

Atribuțiile principale care se regăsesc la nivelul sucursalei județene a Băncii Transilvania sunt:

coordonarea de ansamblu, la nivelul județului a problemelor de creditare, operațiunilor de incasări și plăți fără numerar, operațiuni cu numerar și de casierie;

întocmirea de situații la nivelul județului, privind evidența, prognoza și administrarea trezoreriei;

defalcarea plafoanelor de credite, transmise de centrala băncii pe fiecare agenție din subordine, cu urmărirea și administrarea, în același timp, în bune condiții, a resurselor de creditare;

realizarea de lucrări de analiză și informare privind creditele, respectiv:acordare, verificare garanții, rambursare, credite restante,etc.;

analizarea activității desfășurate la nivelul județului;

urmărirea și asigurarea controlului tuturor activităților desfășurate de unitățile din subordine;

luarea măsurilor ce se impun în legătură cu pregătirea profesională a personalului.

La nivelul sucursalei, angajarea patrimonială a băncii se face prin semnătura directorului și a

contabilului șef.

– 9 –

1.4.3.TIPURI DE CONTURI ÎN PRACTICA BANCII TRANSILVANIA SUCURSALA ORADEA

În esență relațiile care există între bancă și client sunt cele dintre debitor și creditor. Într-o primă variantă clientul poate fi creditorul, banca debitorul, dar și reversul acestei situații poate exista în cazul în care clientul împrumută bani de la bancă. Banca nu este doar un păstrător al banilor, întrucât ea poate folosi fondurile în scopul unor afaceri, dar își asumă obligația de a restitui, la cerere, valoarea depozitelor.

Este important pentru bancă să identifice diferitele tipuri de clienți și cerințele specifice acestora, respectiv persoane juridice și persoane fizice.

Pentru clienții persoane fizice Banca Transilvania, Sucursala Oradea deschide următoarele tipuri de conturi:

conturi curente (la vedere) “25110” în lei și/sau în valută, prin care titularii pot face operațiuni de încasări și plăți curente;

conturi de depozit (la termen) “25321” în lei și/sau în valută, în care depunerile se fac pentru un anumit termen, perioadă în care titularii nu pot efectua nici depuneri în cont și nici plăți;

conturi pentru carduri “25113” în lei cu ajutorul cărora se evidențiază operațiunile de alimentări de carduri și ridicări de numerar de la bancomatele proprii sau ale altor societăți bancare;

conturi de garanții “25335” în lei unde se evidențiază sumele reprezentând garanțiile gestionarilor pe care le virează în cont societățile comerciale pentru gestionari;

conturi pentru credite “20613” credite persoane fizice pe salar, “20213” credit pe card, care evidențiază creditele acordate de bancă clienților și din care urmează ca aceștia să dispună plăți.

Pentru clienții persoane juridice Banca Transilvania, Sucursala Oradea dechide următoarele tipuri de conturi:

conturi curente (la vedere) “25110” în lei și/sau în valută, prin care titularii pot face operațiuni de încasări și plăți curente;

conturi de depozit (la termen) “25321” în lei și/sau în valută;

conturi colaterale blocate “25111, în care sunt depuse sume în lei și/sau în valută, reprezentând capitalul social necesar constituirii unei societăți comerciale, iar după ce clientul prezintă la bancă dovada înregistrării societății comerciale la Registrul Comerțului, contul este deblocat, iar sumele sunt virate în contul curent al societății;

conturi blocate cu destinație specială, în lei și/sau în valută, în care disponibilitățile titularului sunt temporar blocate, în raport de o anumită operațiune, ca măsură de protecție pentru bancă și pentru buna desfășurare a unor obligații de plată către străinătate 25110 (acreditive, garanții, etc.);

conturi pentru credite care evidențiază creditele, în lei și/sau în valută acordate de bancă clienților și din care urmează ca aceștia să dispună plăți, “20214”linie de credit, “20216”credit finanțare stocuri, “20218”credit prntru importatori, “20219”credite de trezorerie, “20410” credite pe termen scurt, “20510”credite pe termen mediu, “20513”credite pe termen lung, “20612”overdraft;

conturi cu suma dobândită prin participare la licitațiile valutare “25112”, care evidențiază sumele în lei sau în valută rezultate din operațiunile de vânzare/cumpărare de valută sau de lei pe piața interbancară, ordonate de client și efectuate de bancă în contul acestuia.

– 11 –

În afară de tipurile de conturi menționate mai sus, Banca Transilvania, Sucursala Oradea oferă multe alte servicii care aduc venituri din comisioanele, spezele și tarifele percepute pentru efectuarea lor, acestea fiind:

cecurile de călătorie;

încasarea taxelor și amenzilor;

casete pentru păstrarea valorilor;

banca la domiciliu;

consultanță în afaceri;

achiziționarea și vânzarea acțiunilor;

transferul electronic al fondurilor la locul vânzării;

credit carduri, etc.

Din cele prezentate putem spune că pentru a exista ca afaceri viabile, băncile au nevoie de clienti. Diferitele tipuri de clienți au cerințe diferite, în concordanță cu afacerile lor sau cu nevoile personale, oferind un potențial important pentru dezvoltarea activității bancare.

Cerințele și nevoile clienților se pot schimba, după o perioadă de timp, în funcție de noile condiții existente în economie și societate. Pentru bancă este avantajos să aibă diferite tipuri de clienți, întrucât, astfel va primi depozite și va acorda împrumuturi atât pentru afaceri, cât și pentru persoane particulare.

Ca urmare a valorificării de către bancă a potențialului de dezvoltare a activității, oferit de clienți, rezultă avantaje atât pentru bancă, cât și pentru clienți. Avantajele clienților pot fi considerate:

siguranța privind depozitele păstrate la bănci;

dobânda primită pentru acestea;

faptul că sumele păstrate în conturile bancare le pot fi restituite, oricând, la cerere;

solicitarea de împrumuturi;

transferurile de bani de care pot beneficia, etc.

Avantajele băncii pot fi considerate:

banca își asigură disponibilitățile pentru acordarea de împrumuturi din sursele atrase, contra unei dobânzi ce le asigură profit;

primind depozite de la o gamă largă de clienți, băncile nu sunt dependente de o singură sursă de venit;

comisionul perceput pentru transferul fondurilor;

comisioanele percepute pentru fiecare tip de produs sau serviciu bancar;

dobânda plătită băncii de către clienții care împrumută bani de la bancă.

– 12 –

CAPITOLUL 2. DECONTĂRI INTRABANCARE

2.1.REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR ÎNTRE UNITĂȚILE BANCARE

Decontarea este operațiunea bancară prin care se transferă mijloace bănești din și în contul clienților persoane fizice sau juridice ca urmare a unei operațiuni de plată inițiată de plătitor sau beneficiar, urmată de o încasare în contul beneficiarului.

Decontările intrabancare cuprind operațiunile efectuate între unitățile aceleiași societăți bancare precum și cele efectuate între centrala băncii și unitățile bancare din teritoriu.

Conform Legii nr.34/1991 a Băncii Naționale a României, plata reprezintă orice operațiune atât de plată cât și de încasare, rezultată în urma unei operațiuni comerciale sau necomerciale, realizată de o unitate bancară pentru contul unui client al său , sau în numele și pentru contul său.

Plățile fără numerar reprezintă orice plată efectuată prin dispoziție, cesiune, transmitere (virament) în unitatea monetară națională (leu), fără însă a întrebuința moneda în forma sa concretă.

Principalele instrumente de decontare fără numerar sunt:

ordinul de plată;

cecul;

cambia;

biletul la ordin.

Ordinul de plată este un instrument de plată care atestă inițiativa decontării din partea

plătitorului, el reprezintă dispoziția necondiționată, dată de către emitentul acestuia unei societăți bancare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o sumă de bani, punând în legătură plătitorul și beneficiarul.

Condițiile,circuitul, termenele de decontare precum și formatul ordinului de plată sunt cele prezentate în Regulamentul B.N.R. nr.8/1994 și Regulamentul B.N.R. nr.10/08.04.1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Cecul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o bancă, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare o sumă de bani determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar.

Condițiile, circuitul, termenele de decontare precum și formatul cecului sunt cele prevăzute în Legea nr.59/1934 modificată prin Ordonanța Guvernului nr.11/04.08.1993 aprobată și modificată de Legea nr.83/1994 și Regulamentul B.N.R. nr.10/08.04.1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie.

Cambia și biletul la ordin sunt, titluri de credit sub semnătură privată negociabile și instrumente de plată care constată obligația asumată de către debitor de a plăti la vedere sau la o scadență fixată, benefeciarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată.

Cambia este un titlu de credit sub semnătură privată care pune în legătură în procesul crearii sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul.

– 13 –

Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor, care dă ordin debitorului său numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

Biletul la ordin este un titlu de credit sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: emitentul și beneficiarul.

Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.

Condițiile, circuitul, termenele de decontare precum și formatul cambiei și biletului la ordin sunt cele prevăzute în Legea nr.58/1934, modificată prin Ordonanța Guvernului nr.11/1993 aprobată și modificată prin Legea nr.83/1994 și Regulamentul B.N.R. nr.10/08.04.1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie.

Documentele de decontare, prin care se solicită efectuarea de operațiuni către clienți având conturile la diferite unități ale Băncii Transilvania, se predau la ghișeu, administratorului de cont căruia îi sunt repartizați clienții care au întocmit documentele respective, în vederea realizării operațiunii, pe baza verificărilor prevăzute de norme, în funcție de documentul prezentat, precum și de operațiunile de decontări reciproce (debit sau credit) intrabancare cerute.

După efectuarea verificărilor, semnarea și ștampilarea lor, documentele de decontare care se remit unei alte unități a Băncii Transilvania sediul “B”, potrivit reglemetărilor în vigoare, se predau compartimentului decontări intrabancare, grupate pe unități, iar în cadrul acestora pe operațiuni de creditare, respectiv de debitare, precum și pe clienți și pe modalități de transmitere, întocmind câte o bandă de control pentru fiecare unitate și fel de operațiuni (debit, credit).

Către unitățile Băncii Transilvania și de la unitățile Băncii Transilvania, extrasele contului de decontări reciproce circulă prin poștă.

Documentele de decontare, anexate la extrasul Băncii Transilvania primit și care se referă la operațiuni cu alte bănci comerciale din județul în care își are sediul unitatea Băncii Transilvania primitoare, se predau compartimentului decontări interbancare, în vederea efectuării operațiunilor de decontare cu băncile comerciale respective.

Celelalte documente de decontare primite la sediul “B” se predau operatorilor din cadrul compartimentului decontări intrabancare, care efectuează verificarea extraselor și a documentelor anexate.

Pentru operațiunile arătate mai sus și care se înregistrează în conturile de evidență ale băncii, se întocmesc note contabile în 2 exemplare, pe care le semnează și datează, după care se prezintă pentru a fi semnate și de conducătorul compartimentului decontări contabilitate.

Exemplarul nr.1 se arhivează la documentele zilei, iar exemplarul nr.2 la extrasul contului în care s-a efectuat debitarea sau creditarea.

– 14 –

2.2.OBIECTUL, SFERA DE CUPRINDERE ȘI CLASIFICAREA DECONTĂRILOR FĂRĂ NUMERAR ÎNTRE UNITĂȚILE BANCARE

Obiectul decontărilor fără numerar între unitățile bancare cuprind operațiunile efectuate între centrala unei bănci și unitățile sale teritoriale, precum și cele efectuate între unitățile teritoriale.

Dacă atât clientul plătitor cât și beneficiarul au conturi deschise la aceiași sucursală a băncii decontarea se face odată cu depunerea documentulor de plată. În cazul decontărilor între

sucursale diferite decontarea se realizează prin contul “Decontări intrabancare” între unitatea bancară care inițiază operațiunea și unitatea bancară care primește și finalizează operațiunea.

În baza documentelor primite de la client unitatea inițiatoare emite documentul intern numit aviz inter-sediu (O.I.S.), care poate fi de creditare sau de debitare.

Avizul de creditare se emite pe baza documentelor întocmite din inițiativa plătitorilor și conțin sumele pe baza cărora se vor credita conturile beneficiarilor.

Avizul de debitare se emite pe baza documentelor întocmite din inițiativa beneficiarului care fac obiectul unei operații de încasare (CEC, bilet la ordin, efecte de comerț) și conțin sumele pe baza cărora se vor debita conturile beneficiarilor.

Operatorul din cadrul compartimentului decontări intrabancare asigură comasarea documentelor de decontare care se referă la aceeași unitate, în vederea anexării la extrasul de cont. Către unitățile Băncii Transilvania și de la unitățile Băncii Transilvania, extrasele contului de decontări reciproce circulă prin poștă.

Extrasele de cont au în cuprinsul lor înregistrări și au anexate documentele inițiate de băncile în cauză, care trebuie confirmate și înregistrate în conturile beneficiarilor sau plătitorilor, după caz.

Extrasele conturilor de decontări reciproce cu sediile Băncii Transilvania, după verificarea cu documentele anexate, în cazurile de inițiere a operațiunilor (sediul “A”), se semnează și ștampilează de către cel care le-a verificat, după care:

adresează un plic pentru fiecare sediu al Băncii Transilvania și introduce în acesta extrasul de cont cu documentele anexate;

închide plicurile și semnează pe verso, punând ștampila după care le predă, la registratură;

Documentele de decontare, anexate la extrasul Băncii Transilvania primit și care se referă la operațiuni cu alte bănci comerciale din județul în care își are sediul unitatea Băncii Transilvania primitoare, se predau, compartimentului decontări interbancare, în vederea efectuării operațiunilor de decontare cu băncile comerciale respective.

Celelalte documente de decontare primite la sediul “B” se predau operatorilor din cadrul compartimentului decontări intrabancare, care efectuează verificarea extraselor de cont și a documentelor anexate.

Unitățile băncii (sediile “A” și “B”), în vederea accelerării decontărilor în economie, au obligația să-și organizeze activitatea de decontări reciproce astfel ca să se asigure:

înregistrarea la sediile “A” a documentelor în conturile clienților, în ziua în care au fost introduse în bancă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în norme pentru a fi decontate;

depunerea, remiterea sau transmiterea, după caz, la sediile “B” a documentelor de decontare cel mai târziu în ziua următoare înregistrării lor în contul clienților;

confirmarea imediată a operațiunilor primite spre decontare de către sediile “B”;

înregistrarea,la sediile “B”, a documentelor de decontare primite, cel târziu în ziua următoare primirii extraselor de cont.

– 15 –

2.3.TEHNICA EFECTUĂRII DECONTĂRILOR INTRABANCARE ÎN

BANCA TRANSILVANIA

Decontările intrabancare sunt rezultatul relațiilor dintre clienți care au conturi la unități bancare ce aparțin aceleiași rețele bancare.

Reflectarea în contabilitate a decontărilor intrabancare se face diferit, după cum partenerii de decontare au cont la aceeași bancă sau la unități bancare cu amplasare teritorială diferită, dar care aparțin aceleiași bănci.

La primirea instrumentelor de plată ce fac obiectul decontării intrabancare la sediul “A” administratorul de cont verifică:

disponibilul din contul clientului, respectarea mențiunilor obligatorii conform prevederilor legale, concordanța cu fișa specimenelor de semnături;

documentele să conțină informațiile necesare în procesul de preluare-operare referitoare la:

data documentului;

contul și denumirea plătitorului;

contul și denumirea beneficiarului;

suma.

lizibilitatea informațiilor de pe document.

Documentele corespunzătoare se acceptă prin ștampilare și semnare, iar administratorul de cont va completa pe aceste documente codul băncii beneficiare și plătitoare conform codurilor autorizate de Banca Națională a României.

Pachetele reprezentând instrumentele de plată ce fac obiectul decontării intrabancare se predau de către administratorul de cont compartimentului contabilitate, unde acestea vor fi verificate de către referentul O.I.S. cu privire la corectitudirea datelor preluate față de cele din document.

În cazul în care există neconcordanță între:

denumirea clientului beneficiar și contul acestuia, înscrise pe document față de cele reale;

codul băncii plătitoare sau beneficiare înscrisă pe document;

suma înscrisă pe document și cea prelucrată.

instrumentele de plată care prezintă neconcordanțe sunt predate administratorului de cont, care în cazul în care există posibilitatea corectării lor, le corectează, iar dacă nu le predă înapoi clientului pe bază de semnătură în cel mult trei zile.

Documentele de încasări și plăți cu decontare intrabancară, decontate electronic, nu se vor transmite fax, telex sau telefonic. Documentele ce fac obiectul decontării electronice se vor teletransmite numai după intregistrarea în evidența contabilă.

Răspunderea pentru preluarea corectă, completă și fidelă a datelor din documentele înregistrate în evidența contabilă, decontate electronic revine angajatului de la sediul inițiator care asigură preluarea acestora.

Operațiunile efectuate la sediul “B” primitor sunt:

sucursala județeană primește fișiere de la unitățile Băncii Transilvania din țară, verifică dacă informațiile cuprinse în fișiere sunt corecte și complete, utilizând programele informatice puse la dispoziție;

fișierul primit se prelucrează în ziua primirii;

se va efectua editarea documentelor primite electronic, care după caz se anexează la extrasul de cont al clientului sau la dispoziția centralizatoare în cazul în care acestea se compensează.

– 16 –

Informaticianul desemnat să se ocupe de teletransmiterea și recepția fișierelor de date ce se decontează electronic, răspunde de:

teletransmiterea fișierului cu documentele intrabancare, inițiate, ce se decontează electronic, operate în contabilitatea unității, la timp, corect, complet și-n concordanță cu cele înregistrate în contabilitatea unității;

colectarea fișierelor cu documente intrajudețene de la unitățile din subordine și confirmarea primirii după verificarea efectuată, utilizând procedurile informatice;

formarea fițierelor cu documente intrajudețene și transmiterea lor la unitățile din subordine;

colectarea fișierelor cu documente interjudețene de la unitățile din subordine și transmiterea lor la Direcția Informatică împreună cu fișierele proprii;

primirea fișierelor cu documente interjudețene de la Directia Informatică, transmiterea acestora către unitățile din subordine;

utilizarea procedurilor informatice necesare pentru pregătirea înregistrării documentelor primite prin teletransmisie (transformarea în documente confirmate, editarea ordinelor de plată,etc);

listarea mesajelor privind rezultatele procesului de recepție/transmisie a documentelor ce se decontează electronic și arhivarea acestora;

Documentele primite ca anexă la extrasul de cont, ce au fost decontate electronic, și ai căror beneficiari sunt clienții băncii, vor fi predate administratorilor de cont, care le vor remite acestora.

Ca și la celelalte bănci și în cadrul Băncii Transilvania dacă partenerii au conturi la sucursale diferite intervine contul “Decontări intrabancare”(341), care se folosește în funcție de poziția unității bancare în decontarea respectivă astfel:

Unitatea bancară care inițiază operațiunea este sediul “A”;

Unitatea bancară care primește și finalizează operațiunea este sediul “B”.

Conturile de decontări intrabancare sunt conturi bifuncționale, ele se deschid în analitic pe fiecare sucursală și pe centrală.

Sediul “A” este unitatea bancară care primește de la clienții săi documentele pe baza

cărora se inițiază operațiunea de decontare, iar înregistrarea operațiunilor este:

CONT PLĂTITOR = CONT DECONTĂRI INTRABANCARE (Analitic sediu “B”)

25110 341

Sediul “B” este unitatea bancară care primește ordinul de plată și execută operațiunea, iar înregistrarea este:

CONT DECONTĂRI INTRABANCARE (Analitic sediu “A”) = CONT BENEFICIAR

25110

În cadrul Băncii Transilvania, decontările intrabancare se execută electronic prin transmitere de fișiere între sediile băncii, creditarea în contul clientului dintr-o altă sucursală făcându-se direct de la banca care inițiază operațiunea.

În cadrul Băncii Transilvania contul 341 “Decontări intrabancare” este ținut analitic pe fiecare sucursală a băncii din teritoriu și în cadrul fiecărei sucursale apar două analitice 3411 “Decontări intrabancare pentru clienții proprii” și 3412 “Decontări intrabancare pentru clienții altor bănci”.

– 17 –

Transmiterea documentelor între sedii se poate face:

transmiterea letrică, este cel mai utilizat mod de transmitere și prezintă următoarele avantaje: transmiterea decontării este autentică și se face cu cost redus. Are dezavantajul că se prelungește timpul de decontare;

transmiterea telegrafică prezintă avantajul costului redus, dar are dezavantajul transmiterii unui volum insuficient de informații;

transmiterea prin fax prezintă ca avantaje volumul mare de informații, posibilitatea transmiterii elementelor de identificare ale băncii inițiatoare și ale clientului, iar ca dezavantaj costul relativ ridicat.

Indiferent de modalitatea de transmitere, decontările intrabancare impun un sistem de verificare care să asigure decontarea în timp a operațiilor.

Transmiterea documentelor între sedii în cadrul băncii de face atât letric cât și prin fax.

2.4.CONTROLUL OPERAȚIUNILOR DE DECONTĂRI ÎNTRE UNITĂȚILE BĂNCII TRANSILVANIA

Circuitul de principiu al documentelor ce se decontează electronic, după înregistrarea acestora în contabilitatea unității și validarea acestora, este următorul:

agențiile și sucursalele vor transmite datele la sucursala județeană în ziua înregistrării în contabilitatea proprie;

sucursala județeană primește fișierele de la unitățile din județ pe care le verifică, utilizând programele informatice puse la dispoziție, la care se adaugă propriile date intrabancare și asigură:

– transmiterea unităților din subordine, a documentelor intrajudețene;

– transmiterea fișierelor ce sunt destinate unităților din alte județe.

direcția de informatică după verificările specifice, formează fișiere pentru fiecare unitate a băncii destinatare, le grupează pe sucursale județene și le transmite acestora;

În cadrul Băncii Transilvania controlul privind decontările intrabancare se efectuează descentralizat și se realizează prin verificarea (punctarea) zilnică a operațiunilor de plăți și încasări reciproce între unitățile Băncii Transilvania.

La sfîrșitul zilei se listează extrase de cont pentru fiecare sucursală care a avut operațiuni cu sucursala Oradea la care sunt anexate documentele aflate pe creditul contului 341 “Decontări intrabancare”. În cazul în care există diferențe între sucursale, are loc punctarea cu sucursala respectivă și efectuarea eventualelor corecții care se impun.

Ca modalități de control al decontărilor intrabancare sunt:

Controlul descentralizat, se efectuează prin implicarea în munca de control a unităților bancare participante la decontare;

Controlul centralizat, presupune interpunerea între două sedii a unei alte unități bancare, pe poziție de sediu controlor(centrală). Controlul are loc prin punctarea între sediul primitor și sediul controlor;

Controlul mixt, se derulează astfel: Sediul A emite avizele între sedii în două exemplare, originalul se remite sediului B, copia se remite sediului controlor. La primirea originalelor avizelor sediul B deschide o cartotecă care cuprinde două părți: avize nepunctate și avize punctate.Sediul controlor elaborează pe baza copiilor avizelor o situație numită tabulogramă. Periodic sediul controlor trimite tabulograma sediului B pentru efectuarea punctării.

– 18 –

CAPITOLUL 3. DECONTĂRI INTERBANCARE

3.1.COMPENSAREA MULTILATERALĂ A PLĂȚILOR INTERBANCARE FĂRĂ NUMERAR PE SUPORT HÂRTIE

Plata interbancară reprezintă o plată efectuată între două unități bancare care nu aparțin aceleiași societăți bancare.

Obiectul compensării multilaterale îl constituie plățile interbancare fără numerar pe suport hârtie care au o valoare mai mică de 500 milioane lei, denumite plăți interbancare de mică valoare, excepție făcând plățile interbancare efectuate cu cecuri , cambii și bilete la ordin care, indiferent de valoarea lor, sunt introduse în mod obligatoriu în compensarea multilaterală.

Banca Națională României, îndeplinindu-și rolul pe care îl are ca bancă centrală a emis Regulamentul privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar, pe suport hârtie, care conține detalii referitoare la toate procedurile de compensare.

Principalul avantaj pentru clientul unei bănci comerciale este acela că printr-un sistem efecient de compensare i se pun la dispoziție propriile disponibilități mult mai repede decât înainte.

Sistemul de compensare a fost proiectat astfel încât să utilizeze rețeaua intrabancară a Băncii Naționale a României, care acoperă toate județele țării. Pentru ca sistemul să poată funcționa este alcătuit din: – o casă de compensații organizată la nivelul centralei Băncii Naționale a României;

– case de compensații teritoriale situate în municipiul București și în orașele reședință de județ de pe întreg cuprinsul țării.

Sistemul de compensare multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie este un sistem manual de prelucrare a datelor ce are la bază standarde internaționale și în același timp, oferă un cadru organizațional reglementat, care îndeplinește toate cerințele legale și tehnice pe teritoriul României.

Plățile interbancare de mică valoare compensate multilateral se procesează în mod ogligatoriu conform circuitelor de compensare. Termenele și intervalele de timp stabilite pentru efectuarea, compensarea și decontarea plăților interbancare de mică valoare sunt obligatorii și se calculează în funcție de ziua de compensare (c).

Ziua de compensare ( c) reprezintă ziua lucrătoare în care se desfășoară ședința de compensare și pe baza căreia se calculează intervalele obligatorii de procesare a plăților interbancare. Termenele și intervalele sunt exprimate în zile lucrătoare.

Instrumentele de plăți interbancare acceptate în compensarea multilaterală sunt:

ordinul de plată;

cecul barat;

cambia;

biletul la ordin.

Pot fi excluse din compensarea multilaterală, ca urmare a verificării lor, în ședința de

compensare, de către agenții de compensare ai unităților bancare primitoare, instrumentele de plată care:

din punct de vedere al conținutului și/sau formei sunt contrare prevederilor legii și a reglementărilor în vigoare sau nu au completate toate rubricile;

– 19 –

ordinele de plată ale căror valori sunt mai mari decât plafonul de 500 milioane lei inclusiv;

instrumentele de plată compensabile care prezintă modificări privind suma plății, numele și numărul contului plătitorului și al benefeciarului, numele și niumărul codului unității bancare a plătitorului și a unității bancare a beneficiarului;

instrumentele de plată compensabile care prezintă diferite condiționări privind efectuarea plății (dobânzi, penalizări, etc).

În fiecare zi lucrătoare se ține o ședință obligatorie de compensare a plăților interbancare de mică valoare în sucursalele și centrala Băncii Nașionale a României, în săli special amenajate.

Ședința zilnică se încheie prin obținerea unui rezultat unic privind poziția debitoare sau poziția creditoare a fiecărei unități bancare care participă la compensare.

Orarul ședinței de compensare se desfășoară în două părți după următorul orar:

a) Partea I între orele 9.00 – 10.00

Partea a II a între orele 10.00 – 11.00

Modificarea orarului ședinței de compensare se poate face de către inspectorii de compensare în cazuri justificate cu aprobarea conducerii Direcției Plăți și Decontări Bancare a Băncii Naționale a României. Inspectorii de compensare au obligația să notifice din timp, telefonic sau prin telefax tuturor unităților bancare, modificarea orarului ședinței de compensare și motivele acestei modificări.

Societățile bancare sunt obligate să delege dintre angajații săi, pentru ședințele de compensare, câte un reprezentant care participă la compensare numit agent de compensare.

Pregătirea ședinței de compensare se desfășoară în afara centralei Băncii Naționale a României și a sucursalelor sale și se realizează prin efectuarea a patru grupe de operațiuni:

GRUPA DE OPERAȚIUNI I

Instrumentele de plată sunt grupate, de către unitățile bancare inițiatoare, pe unități bancare destinatare și în cadrul acestora pe instrumente de plată compensabile de debit și de credit. Instrumentele astfel grupate alcătuiesc pachete care sunt compuse din maxim 100 de instrumente de plată.

În vederea prezentării la compensare se pregătesc plicuri în care se vor introduce pachetele de instrumente de plată compensabile. Fiecare pachet este însoțit obligatoriu de o bandă de control totalizatoare a sumelor înscrise pe instrumentele pe care le conține, iar totalul fiecărei benzi de control este preluat într-o dispoziție centralizatoare.

Dispoziția centralizatoare poate fi de două feluri:

dispoziție dentralizatoare de încasare care totalizează sumele înscrise pe cecuri, bilete la ordin și cambii;

dispoziție centralizatoare de plată care totalizează sumele înscrise pe ordinele de plată.

Dispozițiile centralizatoare de încasare se întocmesc în patru exemplare, având următoarea

destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis în cadrul ședinței de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate din borderourile dispozițiilor centralizatoare ale unităților bancare prezentatoare;

exemplarul nr.2 roz, este remis în ziua compensării, unităților bancare primitoare, în vederea compensării instrumentelor de plată compensabile (cecuri, bilete la ordin) prezentate anterior;

– 20 –

exemplarul nr.3 roz, este remis fără a fi introdus în compensare, în plicul care conține instrumentele de plată compensabile (cecuri, bilete la ordin) unităților bancare primitoare, în vederea verificării, contituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr.4 verde, este păstrat de unitatea bancară prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Dispozițiile centralizatoare de plată se întocmesc în trei exemplare, având următoarea

destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis în cadrul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate din borderourile dispozițiilor cetralizatoare ale unităților bancare prezentatoare;

exemplarul nr.2 roz, este remis în plicul care conține pachetul de instrumente compensabile, unităților bancare primitoare, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exmplarul nr.3 verde, este păstrat de unitatea bancară prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Documentele componente ale unui pachet remis în plic unității bancare primitoare sunt

prezentate, în mod obligatoriu în următoarea ordine:

dispoziția centralizatoare de plată sau de încasare;

banda de control;

instrumentele de plată compensabile.

Dispozițiile centralizatoare de plată și de încasare sunt în mod obligatoriu dactilografiate, iar modul de completare a lor este descris în anexa nr.1.

GRUPA DE OPERAȚIUNI II

Pe baza dispozițiilor centralizatoare, unitatea bancară prezentatoare completează câte un borderou al dispozițiilor centralizatoare pentru fiecare unitate bancară primitoare. Borderoul dispozițiilor centralizatoare se întocmiște în trei exemplare și are următoarea destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis în ședința de compensare, inspectorului de compensare contituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate din formularul de compensare al unității bancare participante în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 roz, este remis prin compensare unității bancare primitoare constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr.3 verde, este păstrat de unitatea bancară prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Borderoul dispozițiilor centralizatoare de încasare cuprinde dispozițiile de încasare

centralizatoare ale instrumentelor de plată compensabile (cecuri, bilete la ordin) prezentate anterior. Borderoul dispozițiilor centralizatoare de plată cuprinde dispozițiile de plată centralizatoare ale instrumentelor de plată compensabile (ordine de plată ) prezentate efectiv în compensare.

Borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată sunt în mod obligatoriu dactilografiate, iar modul de completare a lor este descris în anexa nr.2.

GRUPA DE OPERAȚIUNI III

Instrumentele de plată compensabile primite de la celelalte unități bancare participante sunt analizate de către unitatea bancară destinatară în vederea acceptării sau refuzării lor. Acceptarea unui instrument de plată compensabil nu poate fi parțială.

Refuzul instrumentelor de plată compensabile poate interveni în urma:

instrumentele de plată compensabile al căror conținut sau formă sunt contrare prevederilor legii;

– 21 –

ordinele de plată cu valori mai mari decât 500 milioane lei;

instrumente de plată compensabile care prezintă modificări;

faptul că unitatea bancară respectivă nu este destinatara unuia sau a mai multor instrumente de plată incluse în pachetele adresate ei;

situații deverse legate de natura plății sau încasării cum ar fi numărul de conturi greșit înscrise, cecuri false,etc.;

inexistența disponibilului în contul clientului plătitor în cazul cecurilor și a biletelor la ordin.

Refuzul instrumentelor de plată compensabile se face, în funcție de ziua de compensare (c ) astfel:

instrumentele de plată compensabile de debit (cecurile și biletele la ordin), sunt refuzate de către unitățile bancare primitoare în ziua introducerii lor scriptice în compensare (c ) de către unitățile bancare prezentatoare deoarece ele au fost prezentate anterior în vederea verificării lor;

instrumentele de plată compensabile de credit (ordinele de plată), sunt refuzate în maximum două zile lucrătoare de la data compensării lor (c+2).

În cazul refuzului cecurilor și a biletelor la ordin se completează, refuzul la plată, iar în cazul refuzului ordinelor de plată se completează refuzul la încasare.

Pentru fiecare instrument de plată refuzat se completează, fără abrevieri, formularul de justificare a refuzului într-un singur exemplar și se remire împreună cu instrumentele de plată refuzate.

Refuzul se întocmește în trei exemplare și are următoarea destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale refuzate, preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 roz, este remis în plicul care conține pachetul de instrumente de plată compensabile refuzate, unității bancare primitoare a refuzului, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr.3 verde, este păstrat de unitatea bancară prezentatoare a refuzului, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Refuzurile se grupează pe unități bancare primitoare și pe tipuri de refuz la plată sau la

încasare, iar modul de completare al lor este descris în anexa nr.3.

GRUPA DE OPERAȚIUNI IV

După pregătirea instrumentelor de plată compensabile și a refuzurilor, unitățile bancare prezentatoare completează formularul de compensare astfel:

pe baza borderourilor dispozițiilor centralizatoare se completează rubricile “sume de încasat” și “sume de plătit”;

pe baza refuzurilor se completează rubricile “sume de încasat refuzate” și “sume de plătit refuzate”.

Formularul de compensare se întocmește în două exemplare având următoarea destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis la sfârșitul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 verde, este păstrat de unitatea bancară, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Modul de completare al formularului de compensare este descris în anexa nr.4.

Ședința de compensare se desfășoară în două părți, cuprinzând mai multe etape.

– 22 –

PARTEA I

Etapa l.

Agenții de compensare ai fiecărei unități bancare se prezintă în sala de compensare cu

pachetele de instrumente compensabile, borderourile dispozițiilor centralizatoare, refuzurile și formularul de compensare, pregătite conform prezentării de mai sus.

Etapa 2.

Inspectorul de compensare, deschide ședința de compensare prin anunțarea datei compensării (c ) și face prezența unităților bancare care participă la compensare. În cazul în care constată lipsa reprezentantului uneia sau mai multor unități bancare amână începerea ședinței de compensare cu maximum 15 minute.

Dacă și după trecerea acestui interval de timp constată lipsa reprezentantului sau a reprezentanților uneia sau mai multor unități bancare, inspectorul de compensare anunță numele unității sau unităților bancare absente și dispune refacerea formularelor de compensare ale unităților bancare prezente prin eliminarea pozițiilor aferente unității sau unităților bancare absente.

Etapa 3.

Între agenții de compensare ai tuturor unităților bancare care participă la ședință se realizează schimbul reciproc de plicuri conținând:

pachetele de instrumente compensabile de credit (ordinele de plată);

dispozițiile centralizatoare de încasare și borderourile acestora, aferente pachetelor de instrumente de plată compensabile de debit (cecuri și bilete la ordin) prezentate anterior.

Etapa 4.

După primirea plicurilor cu pachetele de instrumente compensabile care sunt destinate unității bancare pe care o reprezintă, fiecare agent de compensare le desigilează și are următoarele obligatii:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile;

să numere instrumentele de plată compensabile de credit pe care le conține fiecare pachet;

să verifice cu maximum de operativitate exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale acestor pachete;

să verifice cu maximum de operativitate sumele preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată și totalurile acestora.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a

instrumentelor de plată compensabile de credit, numărul instrumentelor de plată compensabile de credit, consemnat pe dispoziția centralizatoare de plată, exemplarul nr.2 roz, corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile de credit existente fizic în pachet, totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe dispoziția centralizatoare, agentul de compensare al unității bancare primitoare are obligația să certifice acest fapt prin semnătură, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare pe exmplarul nr.3 verde al dispoziției centralizatoare de plată.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de credit, numărul de instrumente de plată compensabile de credit existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe dispoziția centralizatoare de plată, totalul benzii de control este eronat sau prezintă omisiuni sau totalul benzii de control nu

– 23 –

corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de plată, agentul de compensare al unității bancare primitoare trebuie să semnaleze acest fapt inspectorului de compensare si agentului de

compensare al unității bancare prezentatoare, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale dispoziției centralizatoare de plată și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

În situația în care datele preluate de pe dispozițiile centralizatoare de încasare și de plată și sau totalurile borderourilor sunt eronate, agentul de compensare al unității bancare primitoare trebuie să semnaleze acest fapt inspectorului de compensare și agentului de compensare al unității bancare prezentatoare, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale borderourilor dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată.

în situația în care sumele preluate în borderoul dispozițiilor centralizatoare de încasare și totalurile acestora sunt corecte, agentul de compensare al unității bancare primitoare are obligatia să certifice acest fapt, prin semnătură și ștampila unității bancare pe care o reprezintă, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare pe exemplarul nr.4 verde al dispoziției centralizatoare de încasare;

să certifice exactitatea datelor preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată și totalurile acestora pe exemplarul nr.3 verde al acestor borderouri aparținând unității bancare prezentatoare;

după primirea pachetelor de instrumente de plată compensabile, agenții de compensare sunt obligați să înscrie sumele existente pe borderourile dispozițiilor centralizatoare care le sunt destinate, în formularul de compensare al unității bancare pe care o reprezintă.

Etapa 5.

Inspectorul de compensare preia de la fiecare agent de compensare totalurile obținute prin adunarea sumelor de încasat și a sumelor de plătit, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.

Inspectorul de compensare calculează totalul general al sumelor de plătit în compensare și totalul general al sumelor de încasat în compensare. Pentru ca prima parte să se încheie este, obligatoriu ca aceste două totaluri generale să fie identice.

În situația în care cele două totaluri generale diferă, inspectorul de compensare solicită fiecărui agent de compensare să refacă operațiunile matematice efectuate până în acest moment, urmărindu-se depistarea greșelii și modificarea datelor eronat înscrise în formularele de compensare și în formularul de compensare centralizator.

PARTEA A II-A

Etapa 1.

Între agenții de compensare ai unităților bancare participante se realizează schimbul reciproc de plicuri conținând:

refuzurile aferente instrumentelor de plată compensabile de credit (ordinele de plată) care au fost compensate într-o ședință de compensare anterioară: (c-1) sau (c-2);

refuzurile aferenre instrumentelor de plată compensabile de debit (cecurile și biletele la ordin) care au fost prezentate anterior și care sunt compensate în ședința respectivă de compensare (c ).

Etapa 2.

După primirea plicurilor cu instrumentele de plată compensabile refuzate, care sunt destinate unității bancare pe care o reprezintă, fiecare agent de compensare desigilează plicurile și are următoarele obligații:

– 24 –

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este destinatara de drept a refuzurilor;

să numere instrumentele de plată compensabile refuzate;

să verifice cu maximum de operativitate exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale refuzurilor.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a unui refuz, numărul de instrumente refuzateconsemnat pe refuz corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile refuzate existente fizic în plic și totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe formularul de refuz, agentul de compensare al unității bancare primitoare a refuzului are obligatia să certifice acest fapt, prin semnătură , agentului de compensare al unității bancare care refuză, pe exemplarul nr.3 verde al refuzului.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea de drept a unui refuz, numărul de instrumente de plată compensabile refuzate existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe formularul de refuz, totalul benzii de control este eronat sau prezintă omisiuni, sau totalul benzii de control nu corespunde cu cel înscris pe formularul de refuz, agentul de compensare al unității bancare primitoare a refuzului trebuie să semnaleze acest fapt inspectorului de compensare și agentului de compensare al unității bancare prezentatoare a refuzului acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale refuzului și să semneze în dreptul modificării făcute.

În cazul modificării unor date pe un refuz, agentul de compensare al unității bancare prezentatoare a refuzului are obligația să opereze, în mod similar, respectiva modificare și pe cele două exemplare ale formularului de compensare al unității bancare pe care o reprezintă și să refacă totalurile respective.

după primirea refuzurilor, agenții de compensare ai unităților bancare primitoare ale refuzurilor sunt obligați să înscrie sumele existente pe acestea în formularul de compensare.,

Etapa 3.

Inspectorul de compensare preia de la agenții de compensare totalurile sumelor de plătit

refuzate, totalurile sumelor de încasat refuzate și soldurile din formularele de compensare, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.

Inspectorul de compensare calculează totalul general al sumelor de plătit refuzate, totalul general al sumelor de încasat refuzate, totalul soldurilor debitoare și totalul soldurilor creditoare obținute în urma compensării.

Pentru ca a doua parte a ședinței de compensare să se încheie, este obligatoriu ca, pe formularul de compensare centralizator, totalul general al sumelor de plătit refuzate să fie identic cu totalul general al sumelor de încasat refuzate și totalul soldurilor debitoare cu totalul soldurilor creditoare.

În situația în care una dintre cele două egalități nu este respectată, inspectorul de compensare solicită fiecărui agent de compensare să refacă operațiunile matematice efectuate în partea a doua a ședinței de compensare, urmărindu-se depistarea greșelii și modificarea datelor eronat înscrise în formularele de compensare și în formularul de compensare centralizator.

După stabilirea egalității dintre totalul general al sumelor de plătit refuzate și totalul general al sumelor de încasat refuzate și a egalității dintre totalul soldurilor debitoare și cel al soldurilor creditoare, agenții de compensare completează rezultatele finale pe formularele de compensare ale unităților bancare pe care le reprezintă.

Fiecare unitate bancară participantă prezintă un sold unic ca urmare a compensării, care reprezintă fie suma totală pe care o are de încasat, fie suma totală pe care o are de plătit în/din contul său.

– 25 –

Formularul de compensare al fiecărei unități bancare participante este semnat pe ambele exemplare de către agentul de compensare și certificat de inspectorul de compensare.

După certificarea rezultatelor compensării pe formularele de compensare ale unităților bancare, inspectorul de compensare declară închisă ședința de compensare.

După închiderea ședinței de compensare, are loc prezentarea instrumentelor de plată compensabile de debit (cecuri și bilete la ordin) pentru verificare după următoarea procedură:

Plicurile conținând instrumentele de plată compensabile de debit și dispozițiile centralizatoare de încasare exemplarul trei roz, sunt înmânate de către agenții de compensare ai unităților bancare prezentatoare, agenților de compensare ai unităților bancare primitoare;

După primirea plicurilor cu pachetele de instrumente de plată compensabile de debit care sunt destinate unităților bancare pe care le reprezintă, fiecare agent de compensare le desigilează și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit;

să numere instrumentele de plată compensabile de debit pe care le conține fiecare pachet;

să verifice exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale acestor pachete;

să verifice sumele preluate în dispoziția centralizatoare de încasare și totalul acesteia.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit, numărul instrumentelor de plată compensabile de debit consemnat pe dispoziția centralizatoare de încasare corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile de debit existente fizic în pachet, totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe dispoziția centralizatoare de încasare, agentul de compensare alunității bancare primitoare are obligația să cerfitice acest fapt, prin semnătură, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare pe exemplarul nr.4 verde al dispoziției centralizatoare de încasare.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit, numărul de instrumente de plată compensabile de debit existente fizic în plic nu corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de încasare, totalul benzii de control este eronat sau prezintă omisiuni sau totalul benzii de control nu corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de încasare, agentul de compensare al unității primitoare trebuie să semnaleze acest fapt agentului unității bancare prezentatoare, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele patru exemplare ale dispoziției centralizatoare de încasare și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

După analizare și acceptare, unitățile bancare primitoare au obligația să marcheze instrumentele de plată compensabile acceptate prin aplicarea pe versoul acestora a ștampilei ce înscrisul “Compensat ziua…… luna……..anul…….”.

Instrumentele de plată compensabile refuzate nu se marchează conform procedurii menționate mai sus, acestea urmează a fi marcate ulterior rectificării viciilor de formă, fond sau circuit pe care le prezintă.

În continuare voi prezenta înregistrarea în contabilitatea Băncii Transilvania sucursala Oradea a instrumentelor de plată și de încasare compensabile, cât și a refuzurilor.

În registrarea ordinelor de plată preluate de la clienții bancii:

25110 = 16210

“Cont disponibil client bancă“ “Sume datorate altor bănci” (analitic pe bănci)

– 26 –

Se închide contul “16210” cont colector OPH, prin virarea sumelor colectate în el, în contul 111 “Cont curent la BNR”:

16210 = 111

“Sume datorate altor bănci”(analitic pe bănci) “Cont curent la BNR”

Se înregistrează ordinele de plată primite de la alte bănci:

111 = 16211

“Cont curent la BNR” “Sume încasare de la alte bănci” (analitic pe bănci)

Se închide contul “16211” cont colector OPH, prin înregistrarea sumelor încasare în conturile clienților:

16211 = 25110

“Sume încasare de la alte bănci (analitic pe bănci) “Cont disponibil client bancă”

Se înregistrează refuzul la încasare:

16211 = 16210

“Sume încasare de la alte bănci” “Sume datorate altor bănci”

16210 = 111

“Sume datorate altor bănci “ “Cont curent la BNR”

Se înregistrează plățile efectuate de clienții băncii cu cecuri sau bilete la ordin astfel:

25110 = 16214

“Cont disponibil client bancă” “Sume datorate altor bănci” (analitic pe bănci)

Se închide contul “16214” cont colector cecuri si bilete la ordin prin virarea soldului în contul 111 “Cont curent la BNR”:

16214 = 111

“Sume datorate altor bănci” “Cont curent la BNR”

La sfîrșitul fiecărei zile se virează soldul contului 111 “Cont curent la BNR” la centrala băncii.

Remiterile spre încasare a cecurilor și a biletelor la ordin se înregistrează astfel:

3712 = 3716

“Cecuri și bilete la ordin remise “Cont indisponibil privind cecurile și biletele

la încasare” la ordin remise la încasare”

În momentul încasării lor se efectuează următoarele înregistrări:

111 = 3712

“Cont curent la BNR” “Cecuri și bilete la ordin remise la încasare”

3716 = 25110

“Cont indisponibil privind cecurile “Cont disponibil client bancă”

și biletele la ordin remise la încasare

– 27 –

Circuitul nr. 1 (local) al ordinului de plată – OP. 1. Clientul plătitor și clientul benficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate in reședința de județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din circuitul nr. 1 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont

curent

Termen obligatoriu (c-1)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica

“Compensabil la … “, cu numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-1)

a) Unitatea bancară inițiatoare introduce în compensare ordinele de plată la sucursala

BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară destinatară primește ordinele de plată prin compensare la sucursala

BNR din județul respectiv și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c ) data

compensării, aplicând ștampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă

ordinului de plată acceptat

Termen obligatoriu (c)

Exemplu :

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2002 (c-1) unde se debitează contul clientului plătitor, OP este compensat la BNR Bihor în data de 23.04.2002 (c) și tot în aceeași zi ajunge la BRD Oradea, după care se creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat .

– 29 –

Circuitul nr. 2 (intrajudețean) al ordinului de plată – OP. 2. Clientul plătitor și clientul benficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în același județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 2 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont

curent

Termen obligatoriu (c-2)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica

“Compensabil la … “, cu numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-2)

a) Unitatea bancară inițiatoare introduce în compensare ordinele de plată la sucursala

BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-1)

b)Unitatea bancară destinatară primește ordinele de plată prin compensare la sucursala

BNR din județul respectiv și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c ) data

compensării, aplicând ștampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă

ordinului de plată acceptat

Termen obligatoriu (c) sau (c+1)

Exemplu :

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2002 (c-1) unde se debitează contul clientului plătitor, OP este compensat la BNR Bihor în data de 23.04.2002 (c) și tot în aceeași zi ajunge la BRD Oradea, care prin rețeaua intrabancară BRD este transmis la BRD Salonta în aceeași zi (c ) sau cel târziu (c+1), după care se creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat .

– 31 –

Circuitul nr. 3 (interjudețean) al ordinului de plată – OP. 3. Clientul plătitor și clientul benficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare dispune de o unitate bancară in județul de destinație .

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 3 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont

curent

Termen obligatoriu (c-3)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica

“Compensabil la … “, cu numele județului de destinație

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, unității bancare prezentatoare, din județul de destinație

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

a) Unitatea bancară prezentatoare introduce ordinele de plată în compensare, la

sucursala BNR din județul de destinație

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară destinatară primește ordinele de plată prin compensare la

sucursala BNR din județul de destinație și completează pe verso-ul acestora la

rubrica (c ) data compensării, aplicând ștampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat

Termen obligatoriu (c) sau (c+1)

Exemplu :

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2002 (c-2) unde se debitează contul clientului plătitor, OP este transmis prin rețeaua intrabancară la Banca TRANSILVANIA sucursala Timișoara in intervalul (c-2),(c-1). Unitatea bancară prezentatoare introduce OP-ul în compensare la BNR Timișoara în data de 24.04.2002 (c), iar unitatea bancară primitoare, respectiv BRD Timișoara în aceeași zi creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat .

– 33 –

Circuitul nr. 4 (interjudețean) al ordinului de plată – OP. 4. Clientul plătitor și clientul benficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație , iar societatea bancră destinatară dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 4 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont

curent

Termen obligatoriu (c-1)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica

“Compensabil la … “, cu numele județului de inițiere

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-1)

a)Unitatea bancară inițiatoare introduce ordinele de plată în compensare la sucursala BNR din județul de inițiere

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară primitoare primește ordinele de plată prin compensare la sucursala

BNR din județul de inițiere și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c ) data

compensării, aplicând ștampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c )

4. Unitatea bancară primitoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatară

Interval obligatoriu (c ), (c+1)

5.Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat

Termen obligatoriu (c+1) sau (c+2)

Exemplu :

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2002 (c-1) unde se debitează contul clientului plătitor, OP este introdus în compensare la sucursala BNR Oradea în data de 23.04.2002( c) băncii BRD Oradea care prin rețeaua intrabancară proprie trimite ordinul de plată la BRD Bacău în intervalul (c), (c+1). Unitatea bancară destinatară în intervalul (c+1), (c+2) creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat .

– 35 –

Circuitul nr. 5 (interjudețean) al ordinului de plată – OP. 5. Clientul plătitor și clientul benficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație și societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 5 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont

curent

Termen obligatoriu (c-3)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica

“Compensabil la … “, prin înscrierea cuvintelor “Centrala BNR”

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, societății bancare prezentatoare, (Centrală)

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

a) Societatea bancară prezentatoare introduce ordinele de plată în compensare, la

Centrala BNR

Termen obligatoriu (c)

b)Societatea bancară primitoare primește ordinele de plată prin compensare la

Centrala BNR și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c ) data compensării,

aplicând ștampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

5.Societatea bancară primitoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară,

unității bancare destinatară

Interval obligatoriu (c), (c+1)

6.Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă

ordinului de plată acceptat

Termen obligatoriu (c+2)

Exemplu :

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2002 (c-3) unde se debitează contul clientului plătitor, OP este transmis prin rețeaua intrabancară la Banca Transilvania SMB în intervalul (c-2), (c-1). OP-ul este compensat la Centrala BNR în 25.04.2002 (c ) și este primit prin compensare de unitatea bancară destinatară în aceeași zi, Romexterra SMB după care aceasta prin rețeaua intrabancară proprie transmite OP-ul la Romexterra Bacău în intervalul(c ) , (c+1).Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat .

– 37 –

Circuitul nr. 1 (local) al cecului – C. 1. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în reședința de județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din circuitul nr. 1 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul beneficiar remite cecul lunității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-2)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica “Compensabil la … “, cu

numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare prezintă cecul unității bancare destinatare, fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară destinatară debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă

cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-1)

a)Unitatea bancară inițiatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala

BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară destinatară acceptă sau refuză prin compensare, la sucursala BNR

din județul respectiv, cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferenta

cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatori (c )

Exemplu :

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent Banca Transilvania Oradea în data de 22.04.2002. Unitatea inițiatoare prezentatoare, respectiv Banca Transilvania Oradea prezintă cecurile unității bancare primitoare BCR Oradea fără a le introduce în compensare în data de 23.04.2002 . BCR Oradea debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 23.04.2002 (c-1). Banca Transilvania Oradea introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Oradea în data de 24.04.2002, iar BCR Oradea acceptă sau refuză prin compensare cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare. Banca Transilvania Oradea creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 24.04.2002 (c ).

– 39 –

Circuitul nr. 2 (intrajudețean) al cecului – C. 2. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în același județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 2 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-3)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează cecul la rubrica “Compensabil la … “, cu

numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare prezintă cecurile unității bancare destinatare, fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară destinatară, după verificarea cecurilor debitează contul clientului

plătitor cu suma aferntă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-1)

a)Unitatea bancară inițiatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala

BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară destinatară acceptă sau refuză prin compensare, la sucursala BNR

din județul respectiv cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă

cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c)

Exemplu :

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent Banca Transilvania Oradea în data de 22.04.2002 (c-3). Unitatea bancară prezentatoare, respectiv Banca Transilvania Oradea prezintă cecurile unității bancare primitoare BCR Oradea (c-2) fără a le introduce în compensare în data de 23.04.2002 . BCR Oradea transmite prin rețeaua intrabancară în aceeași zi la BCR Salonta (c-2) . BCR Salonta debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 24.04.2002 (c-1). Banca Transilvania Oradea introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Oradea în data de 25.04.2002, iar BCR Oradea acceptă sau refuză prin compensare cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare. Banca Transilvania Oradea creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 25.04.2002 (c ).

-41 –

Circuitul nr. 3 (interjudețean) al cecului – C. 3. Clientul benficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare dispune de o unitate bancară în județul de destinație .

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 3 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul benficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-4)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica “Compensabil la … “, cu

numele județului de destinație

Termen obligatoriu (c-4)

Unitatea bancară inițiatoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară unității bancare prezentatoare

Interval obligatoriu (c-3), (c-2)

Unitatea bancară prezentatoare prezintă cecurile unității bancare destinatare fără a le introduce în compensare la sucursala BNRdin județul de destinație

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară destinatară după verificarea cecurilor, debitează contul clientului

plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-1)

5. a)Unitatea bancară prezentatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala

BNR din județul de destinație

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară destinatară acceptă sau refuză la compensare, la sucursala BNR din

județul de destinație, cecurile prezentate anterior de unitatea bancară prezentatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară prezentatoare transmite unității bancare inițiatoare date privind cecurile acceptate la compensare de către unitatea bancară destinatară

Interval obligatoriu (c ), (c+1)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c+1)

Exemplu :

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent Banca Transilvania Oradea în data de 22.04.2002 (c-4). Banca Transilvania Oradea trimite cecurile prin rețeaua intrabancară la Banca Transilvania Timișoara în intervalul 23.04.2002-24.04.2002 (c-3), (c-2).Banca Transilvania Timișoara prezintă cecurile la BCR Timișoara fără a le introduce în compensare în data de 25.04.2002 (c-1), care după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în aceeași zi. Banca Transilvania Timișoara introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Timișoara în data de 26.04.2002 (c ), iar BCR Timișoara acceptă sau refuză la compensare cecurile prezentate anterior de Banca Transilvania Timișoara. Banca Transilvania Timișoara transmite prin rețeaua intrabancară proprie date privind cecurile acceptate la Banca Transilvania Oradea, care creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în intervalul (c ), (c+1).

– 43 –

Circuitul nr. 4 (interjudețean) al cecului – C. 4. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație , iar societatea bancară destinatară dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 4 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-6)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica “Compensabil la … “, cu

numele județului de inițiere

Termen obligatoriu (c-6)

Unitatea bancară inițiatoare prezintă cecurile unității bancare primitoare, fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-5)

Unitatea bancară primitoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatare

Interval obligatoriu (c-4), (c-3)

Unitatea bancară destinatară după verificarea cecurilor, debitează contul clientului

plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară prezentatoare transmite unității bancare primitoare date privind

cecurile care urmează a fi acceptate la compensare

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

6. a)Unitatea bancară inițiatoareintroduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR din județul de inițiere

Termen obligatoriu (c)

b)Unitatea bancară primitoare acceptă la compensare cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare

Termen obligatoriu (c )

7.Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c+1)

Exemplu :

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent Banca Transilvania Oradea în data de 22.04.2002 (c-6). Banca Transilvania Oradea prezintă cecurile unității bancare primitoare BCR Oradea fără a le introduce în compensare la sucursala BNR Bihor în data de 23.04.2002 (c-5).BCR Oradea trimite cecurile prin rețeaua intrabancară proprie la BCR Bacău în intervalul 24.04.2002.-25.04.2002 (c-4), (c-3). BCR Bacău după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 25.04.2002 (c-3), după care transmite unității bancare primitoare date privind cecurile care urmează a fi acceptate la compensare în intervalul 26.04.2002-27.04.2002 (c-2), (c-1). Banca Transilvania Oradea introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Oradea în data de 28.04.2002 (c), iar BCR Oradea acceptă sau refuză la compensare cecurile prezentate anterior de banca inițiatoare, care creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 28.04.2002 (c ).

– 45 –

Circuitul nr. 5 (interjudețean) al cecului – C. 5. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație și societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 5 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel :

a) Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-8)

b)Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica “Compensabil la … “,

prin înscrierea cuvintelor “Centrala BNR”

Termen obligatoriu (c-8)

Unitatea bancară inițiatoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară Centralei societății bancare prezentatoare

Interval obligatoriu (c-7), (c-6)

Centrala societății bancare prezentatoare prrezintă cecurile Centralei societății bancare primitoare fără a le introduce în compensare la centrala BNR

Termen obligatoriu (c-5)

Centrala societății bancare primitoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară unității bancare destinatare

Interval obligatoriu (c-4), (c-3)

Unitatea bancară destinatară după verificarea cecurilor, debitează contul clientului

plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară destinatară transmite Centralei societății bancare primitoare date

privind cecurile acceptate la compensare

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

a) Centrala societății bancare prezentatoare introduce scriptic în compensare cecurile

la Centrala BNR

Termen obligatoriu (c)

b)Centrala societății bancare primitoare acceptă la compensare cecurile prezentate

anterior la Centrala societății bancare prezentatoare

Termen obligatoriu (c)

Centrala societății bancare prezentatoare transmite unității bancare inițiatoare date

privind cecurile acceptate la compensare de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Interval obligatoriu (c ),(c+1)

– 47 –

Exemplu :

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent,Banca Transilvania Oradea în data de 22.04.2002 (c-8. Banca Transilvania Oradea trimite cecurile prin rețeaua intrabancară proprie la Banca Transilvania SMB în intervalul 23.04.2002.-24.04.2002

(c-7) , (c-6). Banca Transilvania SMB prezintă cecurile Centralei HVB România fără a le introduce în compensare la Centrala BNR în data de 25.04.2002.HVB România trimite cecurile prin rețeaua intrabancară la HVB Bacău în intervalul 26.04.2002-27.04.2002, care după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 27.04.2002. HVB Bacău transmite Centralei sale date privind cecurile care urmează a fi acceptate la compensare în intervalul 28.04.2002-29.04.2002.

Banca Transilvania SMB introduce scriptic în compensare cecurile la Centrala BNR în data de 29.04.2002 , iar HVB România acceptă sau refuză la compensare cecurile prezentate anterior . Banca Transilvania SMB transmite prin rețeaua intrabancara proprie la sucursala Oradea date privind cecurile acceptate la compensare în data de 29.04.2002, iar Banca Transilvania Oradea creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 29.04.2002 (c ).

– 48 –

3.3.PROCEDURA DE SOLUȚIONARE A ERORILOR ȘI OMISIUNILOR ÎN ACTIVITATEA DE COMPENSARE

Intervalul de timp cuprins între data compensării inițiale (c) și data soluționării erorilor sau omisiunilor (data compensării ulterioare) ale căror obiecte sunt instrumentele de plată compensabile nu poate fi mai mare de 5 zile lucrătoare inclusiv.

Unitățile bancare omit să refuze instrumente de plată compensabile.

O unitate bancară care constată ulterior închiderii ședinței de compensare, în care ar fi avut dreptul să refuze instrumente de plată compensabile [cec sau bilet la ordin (c), ordin de plată (c+1) sau (c+2)], că a omis să efectueze această operațiune, este obligată să restituie respectivele instrumente de plată compensabile unității bancare prezentatoare într-un timp cât mai scurt, în locul unde s-a făcut schimbul inițial, respectiv în sala de compensare.

Restituirea acestor documente se realizează în următorul mod:

unitatea bancară prezentatoare a refuzului la termen completează formularul denumit refuz de plată sau de încasare la termen;

unitatea bancară prezentatoare a refuzului la termen completează formularul de compensare cu toate datele cuprinse în refuzul la termen;

schimbul de documente aferente acestei situații se realizează între agenții de compensare în a II-a parte a uneia dintre ședințele de compensare cuprinse în intervalul obligatoriu de 5 zile lucrătoare, după procedura obișnuită;

datele provenite în urma schimbului de documente sunt completate de către agenții de compensare ai unității bancare primitoare ale refuzurilor la termen, pe formularul de compensare.

Refuzul la termen se întocmește în trei exemplare având următoarea destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis împrună cu formularul de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 roz, este remis în plicul care conține pachetul de instrumente refuzate la termen, unității bancare primitoare a refuzului la termen, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr.3 verde, este păstrat de unitatea bancară prezentatoare a refuzului la termen, constituind document justificativ pentru datele preluate în formularul de compensare propriu.

Plicul în care este inclus un refuz la termen contine pe lângă acest formular, instrumentele de plată compensabile refuzate la termen și justificarea refuzului la termen pentru fiecare dintre instrumentele respective.

Unitățile bancare constată că le-a fost dirijat greșit un refuz la plată sau încasare,

sau un instrument de plată compensabil aflat într-un pachet de refuz.

O unitate bancară care constată ulterior închiderii ședinței de compensare că nu este primitoarea de drept a unui refuz la plată, a unui refuz la încasare sau a unui instrument de plată compensabil aflat într-un pachet de refuz, este obligată să restituie, prin compensare, refuzul sau instrumentul respectiv unității bancare prezentatoare a acestuia, într-un timp cât mai scurt, în locul unde s-a făcut schimbul inițial, respectiv în sala de compensare.

Restituirea refuzului sau a instrumentului de plată compensabil refuzat și greșit dirijat se realizează în următorul mod:

– 49 –

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de refuz completează formularul denumit Fișa rectificativă de refuz la plată sau încasare;

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de refuz completează formularul de compensare cu datele cuprinse în fișa rectificativă de refuz;

schimbul de documente aferent acestei situații se realizează, între agenții de compensare, în prima parte a uneia dintre ședințele de compensare cuprinse în intervalul de timp obligatoriu de 5 zile lucrătoare, după procedura obișnuită;

datele provenite în urma schimbului de documente sunt completate de către agenții de compensare ai unității bancare primitoare ale fișelor rectificative de refuz, pe formularul de compensare.

Fișa rectificativă de refuz se întocmește în trei exemplare având următoarea destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis împreună cu formularul de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 roz, este remis în plicul care conține pachetul cu refuzul sau instrumentele refuzate, greșit dirijate, unității bancare care le-a dirijat greșit, aceasta fiind unitatea bancară primitoare a fișei rectificative de refuz, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr.3 verde, este păstrat de unitatea bancară care întocmește fișa rectificativă de refuz, constituind document justificativ pentru datele preluate în formularul de compensare propriu.

Plicul în care este inclusă o fișă rectificativă de refuz conține, pe lângă acest formular,

instrumentele de plată compensabile refuzate și greșit dirijate, refuzul la plată sau la încasare și justificările refuzului la plată sau la încasare pentru fiecare dintre instrumentele respective.

Unitățile bancare constată după închiderea unei ședințe de compensare că au dirijat

greșit unul sau mai multe instrumente de plată compensabile de credit.

O unitate bancară care constată ulterior închiderii ședinței de compensare că a dirijat greșit un instrument de plată compensabil de credit (ordin de plată) către o unitate bancară care nu este primitoarea de drept a acestuia este obligată să verifice la unitatea bancară care nu este primitoarea de drept a instrumentului de plată greșit dirijat, dacă aceasta intenționează să introducă în compensare un refuz sau un refuz la termen privind respectivul document:

în cazul în care unitatea bancară, care nu este primitoarea de drept a respectivului instrument, intenționează să intruducă în compensare un refuz sau un refuz la termen, se oprește procesul de introducere a acestuia în compensare și se procedează la fel ca în cazul descris mai jos;

în cazul în care unitatea bancară, care nu este primitoarea de drept a instrumentului, nu urmează să introducă în compensare un refuz sau un refuz la termen privind instrumentul respectiv, se procedează în următorul mod:

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de plată completează formularul denumit Fișa rectificativă de plată;

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de plată completează formularul de compensare cu datele cuprinse în fișa rectificativă de plată;

schimbul de documente aferent acestei situații se realizează între agenții de compensare în prima parte a uneia dintre ședințele de compensare cuprinse în intervalul obligatoriu de 5 zile lucratoare, după procedura obișnuită;

datele provenite în urma schimbului de documente sunt completate de către agenții de compensare ai unității bancare primitoare ale fișelor rectificative de plată, pe formularul de compensare;

– 50 –

instrumentul de plată compensabil greșit dirijat, rectificat prin fișa rectificativă de plată respectivă, urmează a fi recuperat fizic de către unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative, pe cale amiabilă, de la unitatea bancară primitoare a fișei rectificative de plată;

creditarea contului clientului beneficiar care urma a fi realizată prin instrumentul greșit dirijat poate fi realizată după ce sumele sunt recuperate de către unitatea bancară prezentatoare prin compensare în baza fișei rectificative de plată emise, prin întocmirea unor noi instrumente de plată compensabile de credit.

Aceste noi intrumente pot fi incluse în pachetele obișnuite de instrumente de plată compensabile și înmânate unității bancare care le este primitoarea de drept.

Diferența între data recuperării sumelor și data introducerii unor noi instrumente în compensare nu poate fi mai mare de o zi lucrătoare.

În momentul emiterii unui nou ordin de plată către destinatarul real, ordinul de plată inițial, care constituie obiectul unei fișe rectificative de plată, este anulat de drept.

Fișa rectificativă se întocmește în trei exemplare, având următoarea destinație:

exemplarul nr.1 alb, este remis împreună cu formularul de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 roz, este remis în plicul care conține justificările rectificărilor de plată unității bancare primitoare a fișei rectificative de plată, constituind document justificativ pentru aceasta;

exemplarul nr.3 verde, este păstrat de unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de plată, constituind document justificativ pentru datele preluate în formularul de compensare propriu.

Plicul în care este inclusă o fișă rectificativă de plată conține, pe lângă acest formular și toate justificările de plată componente ale acestei fișe.

4.Unitățile bancare constată după închiderea ședinței de compensare că li s-au refuzat,

din motive nejustificate, instrumente de plată compensabile.

O unitate bancară primitoare a unui refuz care constată ulterior închiderii ședinței de compensare că i s-au refuzat nejustificat instrumente de plată compensabile ia legătura cu unitatea bancară prezentatoare a refuzului considerat nejustificat și îi solicită soluționarea diferendului pe cale amiabilă.

În cazul în care unitatea bancară prezentatoare a refuzului este de acord cu faptul că acesta a fost nejustificat, unitatea bancară primitoare a refuzului reintroduce în compensare instrumentele de plată compensabile nejustificat refuzate.

În cazul în care diferendul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă rezolvarea acestuia este de competența organelor judecătorești.

– 51 –

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Casele de compensații și-au început activitatea la 3 aprilie 1995 pe baza Regulamentului B.N.R. nr.10/1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie. Compensarea se realizează prin intermediul celor 42 de case de compensații ale Băncii Naționale și o casă de compensație în cadrul Centralei B.N.R.

De fapt, Casa de Compensație reprezintă o procedură instituționalizată de decontare între bănci a ordinelor clienților lor. Aceasta se realizează pe baze nete, adică băncile își achită reciproc numai soldul dintre plățile și încasările reciproce.

Operațiunile se desfășoară pe suport hârtie (ordine de plată, cecuri, cambii și bilete la ordin). Dar chiar în aceste condiții trecerea de la vechiul sistem de decontare la cel nou reprezintă un salt calitativ în serviciile prestate de bănci clienților lor.

Noua procedură este în măsură să instaureze mai multă ordine în procesul decontărilor și să evite întârzierile care se produceau anterior contribuind astfel la atenuarea problemelor de plăți din economie.

Prin intermediul nii proceduri se reducea în 1995 cu două treimi necesarul de lichiditate pentru efectuarea zilnică a plăților dintre bănci; care scădea practic, de la o medie de circa 120 miliarde lei zilnic, la 40 miliarde pe zi (1995).

De la 1 mai 1995, atât dispozițiile de plată cât și cecurile de tip 1980 au intrat în domeniul istoriei. Băncile au pregătit acest pas prin retragerea din circulație a blanchetelor de cec aflate la clienții lor. Practic, odată cu acestea, clienții bancari au la dispoziție un nou tip de cecuri la nivelul standardelor internaționale.

Ordinele de plată sunt decontate în ziua introducerii lor în compensare, celelalte instrumente (cecurile, cambiile și biletele la ordin) sunt decontate după un interval de timp anume.

Pornind de la evoluția cantitativă și valorică a instrumentelor de plată utilizate în sistemul de compensare se desprind următoarele concluzii:

Făcând o analiză comparativă între decontările prin sistemul de compensare și forma clasică a decontărilor se desprind următoarele concluzii:

Decontările intrabancare (între unitățile aceleiași societăți bancare) se efectuau prin sistemul propriu al fiecărei societăți bancare. Astfel, în funcție de solicitări transmisia documentelor decontate se făcea letric, telex, telegrafic sau prin fax.

Astăzi decontarea instrumentelor de plată pe suport hârtie utilizate în sistemul de compensare multilaterală, respectiv transmisia lor se face obligatoriu în aceeași zi (c) prin telex sau prin modem economicindu-se timp. Decontările interbancare în forma clasică se realizează prin intermediul conturilor curente deschise la sucursalele Băncii Naționale a României, prin sistemul O.I.S.al B.N.R. Documentele privind plățile emise de agenții econimici sunt grupate de societățile bancare care inițiază operațiunea pe unități bancare destinatare. Astfel grupate, documentele se totalizează pe benzi de control, al căror total se preia în dispozițiile de plată centralizatoare.

Înainte de 1995 decontarea interbancară în cadrul aceluiași județ sau între județe se făcea pentru toate conturile, atât pentru conturile curente cât și pentru conturile care afectau bugetul statului.

– 52 –

Odată cu punerea în funcțiune a sistemului de compensare, în aprilie 1995, se separă la nivelul Băncii Naționale a României un nou serviciu “Decontările cu bugetul statului”, prin intermediul căruia se derulează toate operațiunile care afectează bugetul statului.

Decontările interbancare între județe diferite se realizează prin transferul sumelor între societățile bancare astfel:

la sucursala B.N.R. din județul de destinație;

la sucursala B.N.R. din județul în care s-a inițiat operațiunea;

prin sistemul de decontări intrabancare al B.N.R.

Aceste documente de decontare erau transmise la cerere prin fax, telex, telegrafic sau letric. În cazul în care transmisia se făcea prin telex, agentului economic – clientul băncii comerciale i se calculau speze telec în funcție de destinația acestora în țară. Decontarea documentelor în favoarea unității bancare beneficiare se făcea cel mai târziu în ziua următoare primirii acestora.

Dar de regulă, transmiterea documentelor se făcea letric, de aici decurgând principalul avantaj al compensării multilaterale a plăților prin punerea la dispoziția clientului băncii comerciale printr-un sistem eficient, a propriilor disponibilități mult mai repede decât înainte.

Se constată astfel, o activitatea intensă în cadrul sistemului de compensare multilaterală a plăților interbancare urmărindu-se în general operativitatea.

Banca Națională a României, răspunde de coordonarea și administrarea tuturor celor 41 de case de compensații județene. De centrul informatic al compensării și decontării, precum și de sistemul contabil aferent acestora.

Activitatea celor 42 de case de compensații (41 de case de compensații județene și o casă de compensații în cadrul centralei B.N.R.), a fost inaugurată la 3 aprilie 1995, iar modul de funcționare al acestora este stipulat în Regulamentul nr.10/1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie.

Ordinele de plată sunt decontate în ziua introducerii lor în compensare, celelalte instrumente (cecurile, cambiile și biletele la ordin) sunt decontate după un interval de timp anume. Soldurile nete ale participanților la compensare calculate pentru fiecare casă de compensații în parte, sunt înregistrate zilnic în conturile curente pe care aceștia le au deschise la sucursalele B.N.R. Soldurile acestor conturi curente sunt transferate în contul curent pe care fiecare participant îl are deschis la sediul centralei B.N.R. rezultând soldul net al compensării din ziua respectivă.

Toate circuitele corespunzătoare tuturor instrumentelor de plată sunt standardizate prin reglementările emise de Banca Națională a României și pot fi controlate de aceasta.

Plățile cu cecuri, cambii și bilete la ordin au fost reglementate de: Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin Ordonanța Guvernului nr.11/1993, aprobată și modificată prin Legea nr.83/1994 și Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin Ordonanța Guvernului nr.11/1993, aprobată și modificată prin Legea nr.83/1994.

În vederea prevenirii incidentelor legate de plățile cu instrumente de plată de debit (cecuri, cambii și bilete la ordin), în data de 3 februarie 1997, a început să funcționeze “Centrala Incidentelor de Plăți” (C.I.P.), proiectată și administrată de Banca Națională a României.

Toate informațiile privind incidentele de plată, colectate în principal din sistemul bancar, sunt gestionate de C.I.P. în Fișierul Național de Incidente de Plăți, alcătuit pe criteriul tipului instrumentului de plată de debit care constituie suportul incidentului de plată, din următoarele componente:

Fișierul Național de Cecuri (F.N.C.)

Fișierul Național de Cambii (F.N.Cb.)

Fișierul Național de Bilete la ordin (F.N.B.O.)

– 53 –

Se constată astfel o activitate intensă în cadrul sistemului de compensare multilaterală a plăților fără numerar pe suport hârtie urmărindu-se în general operativitate, intergrarea instrumentelor de plată în termenele obligatorii și respectarea acestor termene, completarea corectă a acestor instrumente și evitarea introducerii în compensare a instrumentelor de plată al căror conținut sau formă sunt contrare prevederilor legale și a reglementărilor în vigoare.

Anul 1995 a constituit doar începutul sistemului de compensare din țara noastră.

Există și alte stadii de dezvoltare programate să aibă loc în viitor cu privire la toate aspectele sistemului de compensare pentru a face din el un serviciu cât mai eficient. În viitor, se prevede ca sistemul de transfer al fondurilor de mică valoare fără numerar pe suport hârtie să fie înlocuit cu benzi sau dischete pentru prelucrarea automată a plăților interbancare.

S-au realizat o serie de progrese în domeniul transmiterii mesajelor către sucursalele sau centrala B.N.R. și invers, prin introducerea modemului.

54 –

– 64 –

BIBLIOGRAFIE

Lucian C. Ionescu – Băncile și operațiunile bancare, editura Economică, 1996

Lucian C. Ionescu – Economia și rolul băncilor, editura Economică. 1997

Lucian C. Ionescu – Elemente de mareting bancar, editura Economică 1999

Legea nr.58/1998 – Legea privind activitatea bancară

Legea nr.58/1934 – Legea asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin Legea

nr.83/1994

Legea nr.59/1934 – Legea asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994

Normele tehnice B.N.R. nr.6/1994 – Norme tehnice privind cambia și biletul la ordin

Normele tehnice B.N.R. nr.7/1994 – Norme tehnice privind cecul

Regulamentul nr.8/1994 – Regulamentul privind ordinul de plată

Regulamentul nr.10/1994 – Regulamentul privind compensarea multilaterală a plăților

interbancare fără numerar pe suport hârtie, B.N.R. 1994

Manualul agentului de compensare – Banca Națională a României, 1994

Monitorul Oficial al României nr.212/1997 – M.O.privind aprobarea Planului de conturi pentru societățile bancare și a normelor metodologice de utilizare a acestuia

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: . Analiza Privind Decontarile Intrabancare Si Decontarile Interbancare (banca Xyz, Oradea) (ID: 131582)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

. Analiza Privind Decontarile Intrabancare Si Decontarile Interbancare (banca Xyz, Oradea)

Copyright Notice

. Creditarea Persoanelor Fizice Si Juridice la Xyz

Modificarea Capitalului Propriu de la Reflectarea Interesului Rezidual la Determinarea Rezultatului Global

Imbunatatirea Activitatii Domeniului Resurse Umane LA Sc

Investitiile Straine Directe Forma de Manifestare a Globalizarii

. Contabilitatea Cheltuielilor, Veniturilor Si Rezultatelor Economico Financiare

Managementul Timpului In Profesia de Asistent Manager

Copyright Notice

Similar Posts