. Analiza Echilibrului Financiar Prin Metoda Ratelor de Finantare (s.c. Xyz S.a., Timisoara)

SINTEZA

Investigarea realității economice necesită un demers specific care integrează viziunea clasică bazată pe cunoașterea relațiilor de cauzalitate și a legilor interne ale formării și a evolutiei financiare, cu cea sintetică orientată spre studierea coerenței acestora într-un mediu în continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o corectă evaluare a stării de fapt, ci și identificarea vulnerabilităților și oportunităților de dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.

Analiza financiară reprezintă un asamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor unor aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic, la nivelul și calitatea performanțelor sale și a potențialului financiar.

Echilibrul economico-financiar reprezintă un sistem de corelații prin care se stabilesc anumite proporționalității în cadrul și între diferite fluxuri financiare. El constituie o prmiză, dar și o consecință a desfășurării normale a activității firmei, în conformitate cu obiectul său. Ca premiză, trebuie avute în vedere corelații obiective dintre necesitățile de resurse materiale și posibilitățile de finanțare. De asemenea modul în care sunt utilizate și valorificate aceste resurse, depinde de asigurarea echilibrului economico-financiar sau de reglarea acestuia.

Obiectivele analizei financiare sunt complexe și se individualizează în funcție de subiect și scopul urmărit:

În general, interesați în cunoașterea situației economoco-financiare sunt:

proprietarii (acționarii), care vor să cunoască evoluția averii și câștigul pe care îl așteaptă. În funcție de situația dată vor adopta măsurile corespunzătoare referitoare la politica de investiții, dividende și nu în ultimă instanță la modul de administrare a firmei;

conducerea firmei, pentru detectarea unor eventuale situații de dezechilibru financiar care afectează securitatea financiară, cu consecințele care decurg dintr-o astfel de stare;

băncile cu care firma este în relații, care sunt interesate să cunoască bonitatea acesteia, în operațiuni de creditare, garanțiile pe care le prezintă în recuperarea imprumuturilor acordate;

partenerii de afaceri, sunt interesați să amplifice operațiile pe care le derulează în măsura în care le mărește propriul profit;

organele administrative locale și centrale, pentru firmă constituie o sursă de venit și un mijloc de a soluționa anumite probleme economico-sociale;

organele judecătorești în operațiuni de vânzare, fuzionare, lichidare, sechestru;

sindicatele pot fi și ele interesate în cunoașterea situației-patrimoniale, în cadrul negocierilor privind majorările de salarii și încheierea contractului colectiv de muncă.

În toate cazurile prezentate și altele posibile, analiza se bazează în principal pe bilanț si contul de profit și pierdere, care constituie documentele oficiale de gestiune a fiecărei întreprinderi. Instrumentele pe baza cărora s-a făcut analiza echilibrului financiar în această lucrare sunt: bilanțul contabil, bilanțul financiar și bilanțul funcțional.

Bilanțul contabil este un inventar al averii întreprinderii, realizat în vederea măsurării valorii rele a patrimoniului. El răspunde cerințelor de ordin juridic, contabil și fiscal fără a răspunde cu promtitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales probleme prezente și viitoare decât probleme trecute. Bilanțul financiar are drept scop inventariererea averii și angajamentelor întreprinderii și ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate. Bilanțul funcțional nu are drept scop inventarierea averii și angajamentelor întreprinderii, ci identificarea nevoilor acestia, în continuă scimbare, și modul de alocare a surselor de finanțare pe diferite cicluri, răspunzând astfel cerințelor unei analize dinamice.

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza, în principal, pe seama următoarelor elemente:

Fondul de rulment reprezintă valoarea absolută a surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante sau partea surselor alocate finanțării activelor ciclice. Modul de calcul, recurge la două procedee: pe baza părții de sus a bilanțului ca diferență între capitalul permanent și imobilizările fixe nete, respectiv pe baza părții de jos a bilanțului ca diferență între activele circulante (stocuri, creanțe, disponibilități) și datoriile totale pe termen scurt.

Formele sub care se găsește fondul de rulment sunt în funcție de apartenența capitalului: fondul de rulment propriu, apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante, respectiv fondul de rulment străin, pune în evidență participarea împrumuturilor pe termen mediu si lung la finanțarea activelor circulante.

Necesarul de fond de rulment reprezintă cuantumul activelor ciclice ce trebuie finațate din fondul de rulment, respectiv activele circulante (cu termene de lichidate sub un an) care urmează să fie finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an). In practica economică necesarul de fond de rulment este analizat pe două componente. Necesarul de fond de rulment din exploatare se determină ca diferența dintre necesitățile ciclice de exploatare și resursele ciclice de exploatare. Necesarul de fond de rulment din afara expoatării se determină ca diferență între necesitățile din afara exploatării și resursele ciclice din afara exploatării.

Trezoreria reflectă de fapt echilibrul financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constată (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment). Trezoreria se poate determina în două modalități: ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, respectiv ca diferență între trezoreria de activ și trezoreria de pasiv.

În partea a doua a lucrării s-a efectuat un studiu de caz la S.C. 1 IUNIE S.A. TIMIȘOARA, studiu în care s-a prezentat situația firmei din punct de vedere al echilibrului financiar.

S.C. 1 IUNIE S.A., fabrică cu tradiție în producerea și comercializarea tricotajelor pentru copii și adulții, își are sediul în Timișoara, str. Peneș Curcanul nr.6.

Fabrica a fost înființată în anul 1926, cunoscând o permanetă dezvoltare de-a lungul existenții sale. Tradiția societății i-a permis realiuarea unui nomenclator de produse finite bine structurat în corelație cu cerințele pieței interne și externe.

Produsele realizate sunt: lenjerie pentru copii și adulți, îmbrăcăminte pentru copii și adulți și articole mărunte.

În prezent, societatea are un capital social de , realizând o cifră de afaceri de 13689659 mii lei, obținând un profit net de circa 5648736 mii lei. Societatea are un număr de 1148 de angajați care deservesc toate sectoarele unității.

În urma analizei efectuate la S.A. 1 IUNIE S.A., folosind instrumentele analizei echilibrului financiar (bilanțul comtabil, bilanțul financiar, respectiv bilanțul funcțional) vom sinteza rezultatele obținute în tabelul nr. 1.

Tabel nr. 1

Indicatorii ai echilibrului financiar

Echilibrul financiar al firmei pe parcursul intervalului de analiză a fost precar și a manifestat o depreciere in ultimul an.

Există un echilibru financiar sănătos în ceea ce privește resursele și utilizările permanente, și viteza de rotație a marjei de securitate are o evoluție ascendentă;

In ceea ce privește resursele respectiv, utilizările ciclice, firma se confruntă cu un dezechilibru financiar.

Din punctul de vedere al echilibrului global al firmei situația este nefavorabilă, trezoreria netă a fost negativă cu tendința de accentuare a deficitului, determinând și un flux de trezorerie negativ. Totuși din punct de vedere al patrimoniului net situația firmei este favorabilă, activul net contabil având o evoluție crescătoare atât în valori absolute cât și în valori relative.

Cauzele principale ale dezechilibrului financiar global al firmei se regăsesc în raporturile financiare care au loc între sursele și utilizările ciclice.

1. INSTRUMENTELE ANALIZEI ECHILIBRULUI

FINANCIAR

Analiza financiară reprezintă o activitate complexă, care cu ajutorul unui ansamblu de instrumente și metode permite aprecierea stării financiare, a performanțelor și a potențialului financiar al unei firme.

Scopul analizei financiare:

în sens restrâns, este stabilirea diagnosticului financiar al întreprinderii prin atingerea următoarelor obiective:

– aprecierea principalelor rezultate financiare obținute;

– aprecierea modului de constituire, a structurii, a surselor și a utilizărilor de resurse;

– evidențierea modalităților de realizare a echilibrului financiar;

– evaluarea bonității financiare a firmei;

– evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare;

– examinarea randamentului capitalului investit;

– aprecierea riscului de exploatare, financiar și de faliment;

– analiza valorii firmei;

în sens general, scopul analizei financiare constă în oferirea de informații financiare participanților la activitatea economică, atât celor din interiorul firmei, cât și celor interesați din afara acestora.

Necesitatea și utilitatea analizei financiare este, astfel, dată de obiectivele pe care aceasta și le propune să le atingă și mai ales de:

-necesitatea de a oferi, în primul rând, managementului firmelor, informații financiare prelucrate, pentru îmbunătățirea gestionării întreprinderii și fundamentării actului de decizie;

necesitatea informării actualilor și potențialilor acționari despre performanțele managementului reflectat în creșterea valorii întreprinderii și implicit asupra avuției lor;

utilitatea cunoașterii resurselor financiare ale firmei în perspectiva dezvoltării sau expansiunii, realizării de investiții, angajării unei lupte concurențiale;

necesitatea surprinderii potențialului financiar al firmelor în condițiile participărilor la capitalul altor societăți, restructurării ori privatizării acestora;

necesitatea fundamentării deciziilor de participare pe piața financiară, în condițiile dezvoltării și diversificării acestora.

Considerăm că atingerea obiectivelor întreprinderii, atingerea și păstrarea avantajului concurențial, depinde în mod direct de:

elaborarea analizei strategice, (analiza macromediului; analiza mediului intersectorial de activitate; analiza sectorului industrial strategic; analiza micromediului; analiza poziționării strategice) dependent de rezultatele înregistrate de întreprindere și de evoluția mediului extern;

elaborarea unui diagnostic financiar periodic și ori de cate ori este nevoie, căci acestea consideram că sunt principalele fundamente, alături de celelalte componente ale diagnosticului firmei (diagnosticul potențialului comercial, diagnosticul organizării și managementului; diagnosticul potențialului uman, diagnosticul potențialului tehnic și tehnologic, juridic și cultura organizațională), ale întocmirii noii strategii de menținere și dezvoltare a firmei în mediul concurențial.

Analiza financiară are la baza un set de date și informații preluate din documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexa la bilanț. Analiza financiară nu se limitează la folosirea datelor și informațiilor din documentele contabile în starea lor brută, inițială. Acestea sunt prelucrate și transformate în vederea obținerii unor informații în măsură să satisfacă scopul și obiectivele analizei financiare. In acest sens bilanțului contabil i se aduc o serie de corecții, el stând la baza întocmirii bilanțului patrimonial și funcțional.

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul dacă respectă următoarele reguli financiare:

Active imobilizate (Ai) = Capital permanent (CP)

Active circulante (Ac) = Datorii pe termen scurt (DTS)

Respectarea strictă a acestor ecuații de echilibru presupune o activitate fără întreruperi și de o regularitate perfectă în privința încasărilor și plaților. Cu alte cuvinte întreprinderea trebuie să dispună la fiecare scadență a unei obligații de disponibilități sufibligații de disponibilități suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a acestor cerințe este dificilă deoarece activele (ca intrări potențiale de fonduri) și pasivele (ca ieșiri potențiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea obligațiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în disponibilități este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici, financiari și de conjunctura lor. Această asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje în măsură să facă fata neregularităților de scadență, cunoscută în teoria economică sub denumirea de fond de rulment patrimonial.

1.1. BILANȚUL CONTABIL

Prin conținutul său, bilanțul contabil oferă informațiile esențiale pentru evaluarea și analiza valorii întreprinderii.

Caracterizarea generală a structurii patrimoniale a întreprinderii presupune investigarea elementelor bilanțiere de activ, respectiv de pasiv, prin prisma dimensiunii și a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii.

Structura generală a activului

Activul bilanțului cuprinde, pe de o parte, bunuri și disponibilități deținute de către întreprindere și pe de alta parte, drepturile de creanța asupra terților.

Posturile de activ sunt structurate în bilanț astfel:

a) active imobilizate;

b) active circulante;

c) conturi de regularizare și asimilate;

d) prime privind rambursarea obligațiunilor.

a) Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau produse de întreprindere, care intră în patrimoniul unității. Din punct de vedere financiar sunt elemente stabile, care se uzează și se înlocuiesc lent și a căror depreciere se reflectă prin amortizare. De altfel, ele contribuie indirect, prin amortizare, la formarea și asigurarea capacității de autofinanțare a unității.

La rândul lor activele imobilizate se compun din:

1. Imobilizări necorporale cuprind posturi ce nu sunt omogene, precum:

cheltuieli cu constituirea societății;

cheltuieli de cercetare și dezvoltare;

concesiuni, brevete, licențe, mărci de fabricație;

fondul comercial și programe informatice;

alte imobilizări necorporale.

2. Imobilizări corporale constituie substanța unui agent economic și determină capacitatea de producție a acestuia. În această grupă se includ:

terenuri și amenajări de terenuri;

mijloace fixe grupate în:

clădiri;

construcții speciale;

mașini, utilaje și mijloace de transport;

alte imobilizări corporale.

3. Imobilizări financiare sunt formate din:

titluri de participare;

titluri imobilizate ale activității de portofoliu;

alte titluri și creanțe imobilizate.

b) Active circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotații rapide. In cadrul fiecărui ciclu ele trec din forma de active fizice, în cea de creanțe și apoi de disponibilități.

Activele circulante au în componenta lor:

1. Stocuri

stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente

Stocurile reprezintă acea parte a activelor circulante aflate la încheierea exercițiului sub forma activelor fizice: mărfuri, materii prime, materiale consumabile, producție neterminata, produse finite, ambalaje, obiecte de inventar.

producția în curs de execuție

In bilanțul contabil se consemnează valoarea, la cost de producție, a produselor, lucrărilor și serviciilor aflate în curs de execuție la sfârșitul perioadei, diminuate cu provizioanele aferente.

Factorii de care depinde nivelul și evoluția producției neterminate sunt:

– volumul fizic al producției

-durata ciclului de fabricație

– structura producției

– costul de producție

semifabricate, produse finite și produse reziduale

animale

mărfuri

ambalaje

2. Creanțe

Creanțele reflectă sumele bănești ce urmează să fie încasate de către agentul economic, reprezentând contravaloarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor vândute și/sau a serviciilor și lucrărilor prestate

3. Disponibilități și plasamente

Disponibilitățile bănești reprezintă sumele, lichiditățile întreprinderii aflate în casă, în bănci, acreditive, plasamente și alte valori.

c) Conturi de regularizare și asimilate care cuprind:

cheltuieli constatate în avans care urmează a se include eșalonat pe cheltuieli în perioadele următoare;

diferențe de conversie activ, adică, diferențele nefavorabile între valoarea de intrare a creanțelor și datoriilor în devize și valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercițiului.

d) Prime privind rambursarea obligațiunilor reprezintă diferența dintre valoare de emisiune și valoarea de rambursare. Aceste prime sunt cheltuieli financiare ce trebuie amortizate pe durata împrumutului.

Structura generală a pasivului

Pasivul bilanțului grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanța utilizările sale, care sunt grupate în ordinea exigibilității crescătoare.

Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:

a) Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent economic din care se finanțează cea mai mare parte a activelor imobilizate a unei întreprinderi. În componența lor intră:

capitalul social

prime legate de capital

diferențe din reevaluare

rezervele

rezultatul reportat

rezultatul exercițiului

fondurile

subvențiile pentru investiții

provizioanele reglementate

b) Provizioane pentru riscuri și cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri și cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de desfășurare le fac probabile. Astfel de evenimente privesc cazuri precise dar realizarea lor este nesigură. Provizioanele reflectă politica de prudenta economica, de anihilare sau de reducere a riscurilor care apar în activitatea firmelor.

c) Datoriile exprimă resurse străine, aparținând agenților economici o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată și regăsite sub forma de:

împrumuturi și datorii asimilate

furnizorii și conturile asimilate

avansuri primite de la clienți

alte datorii

d) Conturi de regularizare și asimilate se referă la veniturile înregistrate în avans și diferențele de conversie pasivă.

veniturile înregistrate în avans reprezintă încasări sau creanțe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestații neefectuate și care nu afectează veniturile exercițiului.

diferența de conversie – pasiv reprezintă profituri latente din conversiile de schimb la sfârșitul exercițiului și sunt diferențe favorabile de curs valutar între data de intrare a creanțelor și datoriilor exprimate în devize și data închiderii exercițiului financiar.

1.2. BILANȚUL FINANCIAR

1.2.1. Bilanțul financiar – scop, utilitate, structură

Scopul bilanțului financiar este inventarierea averii și angajamentelor întreprinderii și ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate. Pe baza datelor și a detaliilor prezentate în Anexa la bilanț se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea posturilor de activ și pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate respectiv exigibilitate.

Utilitatea bilanțului financiar poate fi privită din mai multe perspective:

din perspectiva celor cărora li se adresează:

acționari – care doresc sa cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluția mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;

creditori – care doresc sa cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanția realizării drepturilor lor;

din perspectiva modului în care satisface cerințele și obiectivele analizei financiare ordonarea bilanțului pe termene răspunde mai bine:

analizei structurii financiare;

analizei echilibrului financiar;

analizei randamentului financiar;

analizei riscurilor;

analizei bonității financiare;

valorii patrimoniale a întreprinderii.

Constituirea bilanțului financiar are drept criteriu:

pentru activ – gradul de lichiditate al diferitelor elemente, al capacității de a se transforma în bani;

pentru pasiv – gradul de exigibilitate, timpul cât sursa rămâne la dispoziția întreprinderii.

Tabelul nr.1.1

Structura bilantului financiar

1.2.2. Construcția bilanțului financiar

Construcția bilanțului financiar necesită parcurgerea a două etape, ținând cont de corecțiile amintite mai sus:

retratarea elementelor din bilanțul contabil;

regruparea elementelor corectate în funcție de gradul de lichiditate sau exigibilitate real.

Construcția bilanțului financiar are la bază corecțiile aduse posturilor de bilanț contabil:

imobilizările necorporale se înregistrează la valoarea netă; în cazul imobilizărilor necorporale trebuie să ținem seama de faptul că, cheltuielile de constituire și cele de cercetare – dezvoltare sunt considerate elemente de activ fictiv, ca urmare aceste nonvalori se deduc din capitalurile proprii;

Activul fictiv cuprinde acele elemente care nu participă la calculul activului net. Tocmai din această cauză pentru determinarea bilanțului financiar ele se scad de la activele imobilizate necorporale și de asemenea, cu aceeași sumă din capitalul propriu.

imobilizările corporale se înregistrează la valoarea netă; pentru a da valoarea reală a activelor patrimoniale acestea se supun reevaluării. modificându-se valoarea activelor supuse reevaluării pe partea de activ, în pasiv modificările (+/- se vor înregistra în capitaluri la "diferențe din reevaluare".

imobilizările financiare se vor separa pe termene de lichiditate și se vor înscrie în activ după caz;

creanțele se vor separa pe termene de lichiditate și se vor înscrie în activ după

caz; decontările în curs de clarificare se asimilează creanțelor mai mici de un an;

cheltuielile înregistrate în avans se considera active fictive; se deduc din capitalurile proprii;

diferențele de conversie activ respectiv pasiv influențează nivelul creanțelor respectiv obligațiilor, fiind considerate active fictive și se deduc din provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, respectiv majorarea capitalurile proprii;

primele de rambursare a obligațiunilor reprezintă active fictive și se deduc din datoriile mai mari de un an;

capitalurile proprii se mai diminuează cu valoarea capitalului subscris și nevărsat respectiv dividendele de plată diminuându-se în activ creanțele cu grupuri și persoane;

provizioanele vor fi separate pe termene de exigibilitate și se vor înscrie în pasiv după caz;

imobilizările deținute în leasing se înscriu în activ la imobilizări corporale la valoarea netă (valoarea rămasă de achitat), în pasiv la împrumuturi pe termen mediu și lung cu aceeași valoare;

efectele scontate neajunse la scadență se înregistrează în activ la creanțe, iar în pasiv la datorii pe termen scurt.

1.3. BILANȚUL FUNCȚIONAL

1.3.1. Bilanțul funcțional – scop, utilitate, structură

Concepția funcțională a bilanțului, elaborată mai recent, consideră bilanțul ca pe un ansamblu de stocuri, de utilizări și de resurse.

Această concepție permite investigarea activității pe cicluri de operațiuni luând în considerare rolul fiecăruia în funcționarea întreprinderii..

Scopul bilanțului funcțional nu este inventarierea averii și angajamentelor

întreprinderii, ci identificarea nevoilor acesteia, în continuă schimbare, și modul de alocare a surselor de finanțare pe diferite cicluri, răspunzând în acest fel cerințelor unei analize dinamice.

Utilitatea bilanțului funcțional constă în:

– analiza trezoreriei;

– analiza funcțională a riscului, pe baza fluxurilor.

Structura bilanțului funcțional are la bază structura bilanțului contabil clasificând elemente de activ și pasiv după apartenența la un ciclu sau altul, cum este prezentat in tabelul nr.1.2:

Tabel nr. 1.2

Structura bilanțului funcțional

1.3.2.Construcția bilanțului funcțional

Construcția bilanțului funcțional are la baza o serie de principii:

utilizarea valorii brute, de origine a activelor, pentru a pune în evidență decizia inițială; în acest caz în pasiv vom întâlni amortizarea ca sursă proprie de origine internă;

nu se ia în considerare noțiunea de activ "fictiv" tocmai pentru că activitatea firmei este privită în mod dinamic;

introducerea imobilizărilor deținute în leasing la valoarea de contractare care se asimilează activelor aciclice (motivația constă în faptul că și aceste imobilizări participă la procesul de exploatare); în acest caz leasing-ul devine o sursă de finanțare regăsită în pasivul unității unde majorează capitalul propriu cu partea achitată (amortizată), respectiv împrumuturile pe termen mediu și lung cu valoarea rămasă de achitat;

titlurile de plasament sunt asimilate creanțelor în afara exploatării, excluse din trezoreria de activ datorită gradului diferit de lichiditate al acestora;

cheltuielile înregistrate în avans ce privesc mai multe exerciții viitoare (exemplu cheltuieli cu reparații capitale) se asimilează investițiilor și majorează nivelul activelor aciclice;

restul de cheltuieli înregistrate în avans se asimilează creanțelor din exploatare sau din afara exploatării după caz;

primele de rambursare a obligațiunilor sunt deduse din activ, iar în pasiv vor diminua sursele externe ale pasivului ciclic (motivația este dată de respectarea principiului "valorii de origine", deci se consideră că primele de rambursare, nu au fost acordate);

veniturile înregistrate în avans sunt asimilate pasivelor ciclice (datoriilor pe termen scurt), după caz aferente exploatării sau în afara exploatării (încasări sau creanțe aferente unor lucrări sau prestații neefectuate);

pentru diferențele de conversie activ și pasiv se revine la valoarea de origine și de procedează astfel: cu valoarea diferențelor de conversie activ se diminuează creanțele sau se majorează obligațiile (în funcție de natura acestora), iar cu valoarea diferențelor de conversie pasiv se majorează creanțele sau se diminuează obligațiile (funcție de natura acestora);

efectele scontate și neajunse la scadență sunt considerate asimilate la activ creanțelor, iar la pasiv integrate trezoreriei de pasiv (creanțe pe care firma le-a cedat băncii sale și înregistrează o creștere de disponibilități – credite de trezorerie).

1.4. Avantajele bilanțului funcțional în abordarea analizei echilibrului financiar

Bilanțul funcțional oferă o imagine dinamică a patrimoniului întreprinderii spre deosebire de cel financiar care oferă o imagine statică ce caracterizează strict momentul în care este întocmit.

Cu ajutorul bilanțului funcțional se pot identifica ciclurile de operațiuni pe care le derulează întreprinderea, făcând posibilă înțelegerea rolului pe care îl are fiecare ciclu funcțional în derularea activităților lucrative.

Bilanțul funcțional este utilizat de analistul financiar datorită următoarelor caracteristici:

permite realizarea unei analize dinamice deoarece pleacă de la premisa de continuitate a activității, iar elementele de activ și pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbări pe parcursul evoluției financiar-patrimoniale a întreprinderii;

face posibilă identificarea nevoilor de finanțare pe care le are întreprinderea și în același timp a surselor de finanțare disponibile.

2. ANALIZA ECHILIBRULUI

FINANCIAR PRIN INDICATORI DE NATURA:

FR, NFR, TN

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza, in principal, pe seama următoarelor elemente:

activul net contabil ( situația netă, patrimoniul net );

fondul de rulment

nevoia de fond de rulment;

trezoreria netă.

2.1.Analiza fondului de rulment

2.1.1. Definire, mod de calcul

Definire: Fondul de rulment reprezintă valoarea absolută a surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante sau partea surselor stabile alocate finanțării activelor ciclice.

Din punct de vedere al gestiunii financiare reprezintă:

marja de securitate sau de siguranță privind finanțarea activelor circulante;

cota de autonomie financiară

Modul de calcul, recurge la două procedee:

pe baza părții de sus a bilanțului ca diferență între capitalul permanent și imobilizările fixe nete ( Ai ) :

FR = Cpm – Ai

În acest caz fondul de rulment:

marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a imobilizărilor care poate fi alocat finanțării activelor circulante;

indică modificările de finanțare a investițiilor corporale, necorporale și financiare cumulate de către întreprinderi.

pe baza părții de jos a bilanțului ca diferență între activele circulante (Stocuri + Creanțe + Disponibilități) și datoriile totale pe termen (Dts):

FR = Ac – Dts

FR = ( Stocuri + Disponibilități Creanțe) –

– ( Obligații + Datorii financiare pe termen scurt)

De data aceasta fondul de rulment:

marchează activele circulante finanțate din surse stabile, sau excedentul de active circulante față de datoriile pe termen scurt;

este un important de apreciere a echilibrului financiar.

2.1.2. Analiza structurii fondului de rulment net

Fond de rulment propriu (FRP) reprezinta partea din capitalurile proprii care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanțare activelor circulante); aceasta parte trebuie sa detina ponderea majoritara in fondul de rulment si sa manifeste o permanenta tendinta de crestere.

FRP = Cpr – Ai

FRP = FR – Dtml.

Fond de rulment străin reprezinta partea din datoriile pe termen mediu si lung care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante (pune în evidență participarea împrumuturilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante).

FRS = FR – FRP = Dtml.

2.1.3 Analiza statică a fondului de rulment

Interpretarea FR se realizează ținând cont de două imperative contradictorii: solvabilitatea si eficacitatea.

Imperativul solvabilității obligă întreprinderea să-și asigure mijloacele financiare necasare achitării datoriilor scadente. In aceste condiții, întreprinderea este tentată să-și asigure un fond de rulment suficient de ridicat, astfel încât ea să poată face față în orice moment plăților scadente.

Dacă criteriul solvabilității ar fi singurul criteriu al raționamentului financiar, atunci ar însemna că întreprinderile se găsesc într-o situație confortabilă atunci când au un fond de rulment maxim.

Dar, în condițiile caracterului limitat, restrictiv al resurselor, fiecare întreprindere caută să le utilizeze cât mai eficient cu putință. Capitalurile permanente sunt purtătoare ale unui cost și ca atare utilizarea lor rațională constituie un imperativ major. Utilizarea rațională a resurselor presupune folosirea unei părți cât mai mari din resursele stabile pentru a mări capacitatile de producție, vânzările, rezultatele. Satisfacerea imperativului eficacității conduce la minimizarea fondului de rulment. In practica economică, întreprinderile realizează de regulă un compromis între cele două imperative, ponderea fiecăruia fiind independenta de sectorul de activitate, de politică financiară întreprinderii, de faza de maturitate a acestuia, etc.

Interpretarea FR se bazează pe următoarele considerente:

activele circulante reprezintă lichidități potențiale cu durată de realizare mai mică de un an;

datoriile pe termen scurt reprezintă exigibilități potențiale pe o perioadă mai mică de un an;

duratele medii de lichiditate și exigibilitate, de cele mai multe ori sunt diferite.

Pentru interpretarea fondului de rulment este necesar să se considere două ipoteze:

duratele de lichiditate și exigibilitate sunt comparabile;

duratele de lichiditate și exigibilitate sunt diferite.

Situația când duratele de lichiditate și de exigibilitate sunt comparabile

Aceasta înseamnă că durata medie de încasare a activelor circulante este comparabilă, apropiată de durata medie de plată a datoriilor.

Fondul de rulment poate avea valorile:

FR = 0 ; Ac = Dts

Este situația care marchează respectarea regulilor de principiu ale finanțării; respectiv activele pe termen scurt sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt și implicit, activele stabile sunt finanțate din capitaluri permanente;

Întreprinderea nu dispune de fond de rulment;

Solvabilitatea unității este garantată;

Riscul perturbării solvabilității derivă din asimetria față de risc al lichidității activului comparativ cu exigibilitatea pasivului, rezultat din:

obligațiile de plată sunt clar dimensionate și cu termene precizate, iar respectarea lor este imperativă;

transformarea activelor circulante în lichidități este supusă unor riscuri mult mai mari , derivate din:

gestiunea stocurilor;

derularea procesului de aprovizionare;

desfășurarea ciclului de fabricație;

organizarea desfacerii;

încasarea integrală și la termen a creanțelor;

posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt.

Acești factori pot perturba ciclul de transformare a activelor circulante în lichidități cu o probabilitate ridicată.

În concluzie, această situație deși reflectă un echilibru financiar, este foarte precară din cauza asimetriei față de risc a duratei de încasare, respectiv a celei de plată (riscul încasării este mult mai mare decât riscul de plată).

FR > 0 ; At > Dts

Se înregistrează un excedent de lichidități potențiale (active circulante) asupra exigibilităților potențiale pe termen scurt ( atorii pe termen scurt).

Întreprinderea dispune de o marjă de securitate care o poate proteja, parțial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăți.

FR < 0 ; At < Dts

Fondul de rulment negativ, înseamnă că o parte a datoriilor pe termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de imobilizări fixe;

Lichiditățile potențiale nu acoperă exigibilitățile potențiale;

Sunt previzibile dificultăți în ceea ce privește echilibrul financiar, respectiv solvabilitatea;

Se impun intervenții corectoare (accelerarea încasărilor, încetinirea plăților, apelarea la împrumuturi pe termen scurt).

Situația când duratele de lichiditate și exigibilitate nu sunt comparabile

În cele mai multe cazuri între durata medie de lichiditate a activelor circulante și durata medie de plată a datoriilor pe termen scurt sunt diferențieri pronunțate, care își pun amprenta asupra echilibrului financiar.

În această situație aprecierea fondului de rulment se bazează pe trei elemente:

nivelul absolut al fondului de rulment;

durata medie a lichidităților;

durata medie a exigibilităților.

Fondul de rulment se determină pentru o perioadă limitată de timp ( de cele mai multe ori perioada este cea care corespunde duratei celei mai mari dintre durata încasărilor și durata plăților ).

Activele circulante recalculate vor fi:

Datoriile pe termen scurt recalculate vor fi:

Se pot distinge două situații:

când activele circulante se rotesc mai repede decât datoriile pe termen scurt

Activele lichide (având durata medie de transformare în lichidități mai mică) se realizează mai repede decât datoriile (cu durata de exigibilitate mai mare).

Întreprinderea își poate asigura solvabilitatea și în condițiile unui fond de rulment:

negativ (fără să apeleze la împrumuturi);

inexistent ( FR = 0 );

cu un nivel scăzut.

Avantajele pentru întreprindere, în principal, sunt:

asigurarea solvabilității pe termen scurt;

realizarea unui raport favorabil între creditul-clienți și creditul-furnizori

reducerea costului capitalului.

când activele circulante se rotesc mai încet decât datoriile pe termen scurt

Activele circulante necesită o perioadă mai mare de timp pentru realizare comparativ cu datoriile pe termen scurt.

Asigurarea solvabilității este condiționată de existența unui fond de rulment pozitiv de un nivel absolut acoperitor pentru eliminarea efectelor decalajului dintre durata de plată și cea de încasare.

Dezavantajele pentru întreprindere sunt:

riscul permanent al dezechilibrului financiar;

necesitatea blocării unei părți a capitalului permanent în fondul de rulment (frânează investițiile);

apelarea frecventă la împrumuturi;

cost mai ridicat al capitalului.

2.1.4. Analiza gestiunii fondului de rulment net

Viteza de rotație a fondului de rulment net prin cifra de afaceri reprezintă marja de securitate și exprimă numărul mediu de zile în care fondul de rulment net se constituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a rotației este mai scăzută cu atât mai rapid se recuperează fondurile și deci cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai mic de fonduri.

2.1.5 Analiza în dinamică a fondului de rulment

Evoluția în timp a fondului de rulment este influențată de acțiunea unor factori care acționează asupra elementelor din parte superioară a bilanțului.

Observație: Modificările din partea de jos a bilanțului nu modifică fondul de rulment, întrucât orice modificare a unui post de activ va modifica alt post de activ sau un post de pasiv. (De exemplu, dacă se încasează creanțele cresc disponibilitățile bănești; dacă se cumpără materiale cresc datoriile către furnizori; dacă se achită obligații scad disponibilitățile bănești ).

Factorii care influențează nivelul și evoluția fondului de rulment sunt prezentați în tabelul nr.2.1.

Tabelul nr. 2.1

Variația fondului de rulment

Influența factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot sintetiza în următoarele situații:

fondul de rulment crește. Această situație este considerată a fi pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă această creștere s-a datorat însă creșterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu și lung atunci vor crește cheltuielile financiare ( dobânzile ) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situația financiară se îmbunătățește dacă creșterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creșterii capitalurilor proprii.

Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.

fondul de rulment scade. Această situație de multe ori este considerată a fi negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resurse permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creșterii activelor imobilizate atunci situația financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătățește datorită rezultatelor exploatării degajate de investiții. DE asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată și printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.

Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micșorează pe seama reducerii capitalului social.

fondul de rulment rămâne neschimbat. Deși această situație nu este întâmplătoare ea poate fi rezultatul stagnării întreprinderii când nu se realizează investiții sau volumul de activitate rămâne același. Această situație se întâlnește pe perioade scurte, operațiunile financiar-contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creșterii sau diminuării lui.

2.1.6. Analiza fondului de rulment prin intermediul ratelor financiare

Ponderea fondului de rulment net în capitalul permanent (Pfrn) reprezintă resursele permnente alocate pentru finanțarea activelor curente:

Raportul de finanțare a activelor circulante din fondul de rulment net (Rfac) arată proporția în care resursele permanente alocate finanțării activelor curente le acoperă în mod efectiv:

2.1.7. Concluzii privind analiza fondului de rulment

Fondul de rulment permite urmărirea respectării de către întreprindere a echilibrului financiar prin măsurarea „ marjei de securitate ” de care dispune întreprinderea pentru a face față unor factori perturbatori.

Mărimea absolută a fondului de rulment nu ne spune dacă aceste este adaptat sau nu nevoilor întreprinderii. Problema la care trebuie să răspundem este dacă acesta este suficient în raport cu nevoile ciclului de exploatare.

Pentru analiza fondului de rulment reținem două mărimi: mărimea minimă și mărimea optimă.

Mărimea minimă necesară a fondului de rulment pentru realizarea echilibrului financiar este dată de nivelul mediu al fluctuațiilor nevoii de fond de rulment.

Mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menține echilibrul financiar al întreprinderii la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor. Dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri atunci mărimea optimă ar trebui să reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

Pentru realizarea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen lung pe lângă determinarea fondului de rulment în mărime absolută trebuie luate în calcul și durata medie de realizare a activelor (gradul de lichiditate al activelor), respectiv durata medie de achitare a obligațiilor (gradul de exigibilitate al pasivelor).

pentru a ne da seama de poziția întreprinderii în cadrul ramurii de activitate va trebui ca mărimea fondului de rulment să fie comparată cu mărimi înregistrate de întreprinderi similare din cadrul sectorului sau ramurii de activitate.

2.2. Analiza necesarului de fond de rulment

2.2.1. Definire, mod de calcul

Definire: Necesarul de fond de rulment reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente si care vor trebui sa fie acoperite din resurse permanente. respectiv cuantumul activelor ciclice ce trebui finanțate din fondul de rulment.

Dacă activitatea unei întreprinderi poate fi restrânsă la trei faze principale (aprovizionare, producție și desfacere) atunci funcționarea ei presupune parcurgerea următoarelor cicluri:

achiziționarea de materii prime și materiale;

stocarea materiilor prime și materialelor;

producția;

stocarea produselor finite;

vânzarea produselor.

Pentru desfășurarea fiecărui ciclu sunt necesare surse financiare care trebuie asigurate de întreprindere. Cum însă între plăți și încasări există un decalaj temporal și anume, între fluxurile de exploatare (concretizate în reînnoirea stocurilor și creanțelor) și fluxul datoriilor față de furnizori, sursele financiare sunt în cea mai mare parte din surse temporare (furnizori, creditori).

De data aceasta necesarul de fond de rulment este definit mult mai precis, ca fiind diferența dintre necesitățile de finanțare a ciclului de exploatare și datoriile de exploatare.

Mod de calcul:

Relația de calcul a necesarului de fond de rulment este:

sau

NFR = [Active circulante – Disponibilități și plasamente] – [Obligații pe termen scurt – (credite curente + soldul creditor la bănci)]

Dacă am reprezenta bilanțier modul de determinare a necesarului de fond de rulment atunci datele necesare sunt cele prezentate în tabelul nr.2.2.:

Tabelul nr.2.2

Determinarea necesarului de fond de rulment

2.2.2. Analiza structurii necesarului de fond de rulment

În practica economică necesarul e fond de rulment este analizat pe două componente:

necesarul de fond de rulment din exploatare ( NFRE );

necesarul de fond de rulment din afara exploatării ( NFRAE );

NFR = NFRE + NFRAE.

Necesarul de fond de rulment din exploatare reprezinta excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acorperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare si care vor trebui sa fie acoperite din surse permanente. Se determina ca diferenta intre necesitatile ciclice de exploatare si resursele ciclice de exploatare.

Necesitățile ciclice de exploatare sunt direct legate de ciclul de exploatare, reînnoindu-se în același timp în care se derulează ciclul de exploatare și cuprind:

stocuri produse în curs și produse finite;

avansuri acordate clienților

clienți și conturi asimilate;

cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.

Resursele ciclice de exploatare cuprind datoriile de exploatare:

furnizori și conturi asimilate;

avansuri clienți;

datorii fiscale și sociale ( TVA + datorii față de organisme sociale ):

asigurări sociale;

ajutorul de șomaj;

TVA de plată;

impozitul pe salarii;

alte datorii și creanțe cu Bugetul statului.

venituri înregistrate în, avans ce privesc activitatea de exploatare.

Nfre = Nevoi curente de exploatare – Resurse curente de exploatare

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se determină ca diferență între necesitățile ciclice din afara exploatării și resurse ciclice din afara exploatării si reprezinta excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din afara activitatii de exploatare si care vor trebui sa fie acoperite dinmresurse permanente.

Necesitățile ciclice din afara exploatării cuprind:

alte creanțe;

decontări cu asociații privind capitalul ( capital subscris, dar nevărsat ).

Resursele ciclice din afara exploatării cuprind:

datorii fiscale (impozitul pe profit);

datorii asupra imobilizărilor:

impozitul pe clădiri;

taxa de folosire a terenurilor proprietate de stat.

Împărțirea necesarului de fond de rulment pe cele două componente face posibilă folosirea următoarei relații de calcul:

NFRAE = NFR – NFRE.

2.2.3. Analiza statică a necesarului de fond de rulment

Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenția următoarele situații:

NFR > 0; Ac > Pc.

Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică existența unui surplus de active circulante (nevoi temporare) în raport cu datoriile din exploatare (surse temporare) posibil de mobilizat.

Este o situație normală dacă este determinată de :

politica de investiții care atrage creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare;

creșterea vânzărilor;

mărirea duratei ciclului de fabricație datorită creșterii complexității produselor.

Este o situație nefavorabilă dacă este determinată de:

existența unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare ( s-a încetinit încasarea și s-a urgentat plata obligațiilor );

existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

NFR < 0; Ac < Pc.

Necesarul de fond de rulment este negativ ceea ce marchează un surplus de surse temporare ( ciclice ) în raport cu activele ciclice ( nevoi temporare ).

Este o situație pozitivă dacă este determinată de:

accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor;

angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate

Daca necesarul de fond de rulment este pozitiv semnifică faptul că există un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare:

este o situatie normală dacă este determinată de:

politica de investiții care atrage creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare;

creșterea vânzărilor;

mărirea duratei ciclului de fabricație datorită creșterii complexității produselor;

este o situație nefavorabilă dacă este determinată de:

existența unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea și s-a urgentat plata obligațiilor);

existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, ceea ce marchează un surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare, este o situație pozitivă dacă este determinată de:

accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor;

angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxante.

2.2.4 Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment

Viteza de rotație a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri reperezintă marja de atragere și exprimă numărul mediu de zile în care necesarul de fond rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a rotației este mai scazută cu atât cifra de afacerii se realizează cu un necesar curent de finanțare mai mic.

2.2.5. Principalii factori de influență ai nivelului și evoluției necesarului de fond de rulment

Nivelul și evoluția necesarului fondului de rulment este influențată de acțiunea următorilor factori:

Cifra de afaceri

Între cifra de afaceri și necesarul de fond de rulment este o relație directă:

sau

Necesarul de fond de rulment depinde de cifra de afaceri (CA) și de viteza de rotație a necesarului de fond de rulment, exprimată prin durata în zile a unei rotații (dz) sau numărul de rotații ( nr ).

Modificarea cifrei de afaceri determină modificarea necesarului de fond de rulment în același sens. Limita inferioară a eficienței creșterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior , cel mult egal cu ritmul modificării cifrei de afaceri ( INFR <= ICA ).

Modificarea vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment determină modificarea în sens invers a necesarului de fond de rulment. Accelerarea vitezei de rotație a fondului de rulment conduce la diminuarea absolută și/sau relativă a necesarului de fond de rulment.

Durata ciclului de exploatare

Modificarea duratei ciclului de exploatare influențează în același sens necesarul de fond de rulment și poate avea loc prin:

schimbarea tehnologiilor de fabricație;

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu durată a ciclului e fabricație mai mare sau mai mică decât durata medie;

măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea timpilor de prelucrarea pe operații, reducerea timpilor auxiliari și de servire și eliminarea sau micșorarea de timp în fluxul tehnologic.

Costurile de producție

Modificarea necesarului de fond de rulment este determinată de:

reducerea costurilor de producție prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale și umane când are loc scăderea necesarului de fond de rulment

depășirea costurilor de producție prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau creșterea prețurilor și tarifelor de evaluare a acestor consumuri atrage când are loc mărirea necesarului de fond de rulment.

Gestiunea stocurilor

Reducerea necesarului de fond de rulment se realizează prin:

diminuarea duratei medii a aprovizionării cu materiale și a vânzării produselor finite;

dimensionarea optimă a stocurilor de materiale și produse finite;

micșorarea duratei medii de stocare;

reducerea cheltuielilor de aprovizionare și de desfacere.

Modificarea prețurilor la materii prime, materiale, combustibili și a tarifelor pentru energie, transport etc.

Creșterea prețurilor și a tarifelor determină mărirea necesarului de resurse de finanțare a activelor circulante.

Nivelul datoriilor ciclice

Sunt influențate de :

volumul aprovizionărilor – datorii față de furnizori;

volumul serviciilor și lucrărilor contractate – datorii față de prestatori;

baza de calcul a obligațiilor față de buget (fondul de salarii, valoarea clădirilor și a terenurilor, profitul brut);

venituri încasate în avans.

Sensul și intensitatea acțiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă față de perioada de bază, făcând ca NFR1 >=< NFR0, respectiv INFR >=< 1.

2.2.6. Concluzii privind analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment permite urmărirea echilibrului curent prin compararea necesităților de finanțare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării.

Mărimea optimă a necesarului de fond de rulment stabilită în practică, pe baza raportului dintre necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri nu trebuie să depășească o rată de 10 – 15 %.

Ca și influență asupra modificării nevoii de fond de rulment ponderea cea mai mare o are modificarea nevoii de fond de rulment din exploatare.

Deși pot fi identificați mai mulți factori de influență asupra necesarului de fond de rulment, influența cea mai mare o are modul de gestionare a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotație a furnizorilor, respectiv a clienților.

2.3. Analiza trezoreriei nete

Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constantă ( fondul de rulment ) cu o mărime fluctuantă ( necesarul de fond de rulment ).

Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Încasările și plățile efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează întreprinderea fiind, de altfel, fie operațiuni de intrare de trezorerie, fie operațiuni de ieșire de trezorerie.

Trezoreria ( T ) se poate determina ca diferența între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment:

T = FR – NFR

Acest mod de calcul ne arată că mărimea trezoreriei depinde atât de modificările aduse fondului de rulment (influențele modificării capitalurilor permanente și a activelor mobilizate) cât și de modificările aduse necesarului de fond de rulment (influențele modificării activelor de exploatare, respectiv a pasivelor de exploatare).

Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii și sensului acesteia, a existenței și mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților în conturi la bănci și în casă, a creditelor bancare pe termen scurt și a altor valori de trezorerie. De asemenea presupune identificarea factorilor de influență și cauzele care modifică acești factori.

Trezoreria poate înregistra două situații tipice, o trezorerie pozitivă, respectiv o trezorerie negativă.

Trezoreria pozitivă este generată de faptul că fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment asigurând posibilitatea efectuării de plasamente și a deținerii de disponibilități bănești. În acest caz spunem că întreprinderea se găsește într-o situație favorabilă, deși nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situații favorabile. Aceasta deoarece scopul întreprinderii nu este deținerea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.

Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, pe termen lung abundența resurselor stabile ar putea semnifica insuficiența utilizării lor, cu efecte negative în remunerarea capitalului și respectiv rambursarea împrumuturilor. În acest caz trebuie evitată achiziționarea de împrumuturi pe termen lung, cu dobânzi ridicate, pentru acoperirea nevoilor curente.

Trezoreria negativă evidențiază un dezechilibru financiar când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite.

Concepția funcțională permite determinarea și analiza în structură a trezoreriei nete, cu ajutorul relației de mai jos:

T = TA – TP

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitățile bănești din conturi și casă, precum și plasamentele pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv cuprinde credite curente și soldul creditor al băncii.

2.3.2. Analiza fluxului net de trezorerie

Fluxul net de trezorerie (Ftn) rezulta din variatia in valori absolute a trezorerie nete de la un an la altul, reprezentand fluxul de numerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercitiu financiar.

Ftn = Trezoreria netă la sfârșitul exercitiului –

-Trezoreria netă la începutul exercițiului

Fluxul monetar net pozitiv semnifica cresterea puterii de investire a firmei si a averii actionarilor.

Fluxul monetar net negativ semnifica reducerea puterii de investire a firmei si a averii actionarilor.

Fluxul de trezorerie este compus din:

fluxul de trezorerie din exploatare (Fte), care reprezinta fluxul de numerar degajat din activitatea de exploatare a firmei pe parcursul unui exercitiu financiar; aceasta se determina ca diferenta intre execendul brut de exploatare si variatia necesarului de fond de rulment aferent exploatarii:

Fte = Ebe – Nfr

fluxul de trezorerie din afara activitatii de exploatare (Fta), care se determina prin deducerea din fluxul de trezorerie global a celui din exploatare:

Fta = Ftn – Fte

2.4. Analiza activului net contabil

Activul net contabil (ANC) sau situația netă sau patrimoniul net, exprimă, măsoară averea netă a acționarilor (activul negrefat de datorii) și se calculează ca diferență dintre activul total și datoriile totale angajate de întreprindere:

ANC = At – Dt

Activul net contabil reprezintă principala evaluare contabilă a întreprinderii, putând avea:

valoare pozitivă ( ANC > 0 )

crescătoare de la un exercițiu financiar la altul;

consemnează realizarea, parțială sau integrală, a obiectivului major al gestiunii financiare-maximizarea valorii capitalurilor proprii și a activului net finanțat din aceste capitaluri;

consecință a reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări: provizioane reglementate, reportări din exercițiul precedent, subvenții, rezerve;

însemn al fructificării superioare al activului net;

indică o îmbogățire a acționarilor.

valoare negativă ( ANC < 0 )

datoriile contractate de întreprindere depășesc activele nete;

consemnează o stare prefalimentară a întreprinderii;

consecință a încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare care au consumat integral capitalurile proprii;

un semn al utilizări ineficiente a activului net și a unei politici financiare eronate;

indică o sărăcire (diminuarea capitalurilor proprii) a acționarilor.

Evoluția activului net contabil în perioada curentă față de perioada de bază poate evidenția următoarele situații:

ANC1 = ANC0; IANC = 1:

se menține la același nivel activul net contabil, dacă At = Dt (abaterea absolută a activului total este egală cu abaterea datoriilor totale);

se întâlnește în situația când:

creșterea activului se realizează exclusiv pe seama datoriilor;

nu se realizează acumulări în cursul exercițiului;

diminuarea activului este compensată de reducerea datoriilor;

ANC1 > ANC0; IANC > 1:

creșterea averii acționarilor, în situațiile în care:

IAt > 1; IDt <= 1, crește activul total exclusiv pe seama capitalurilor proprii;

IDt > 1, dar IAt >= IDt, creșterea activului total este finanțata numai din capitaluri proprii sau atât din capital propriu, cât și pe seama angajării de datorii;

IAt = 1; IDt < 1, se reduc datoriile totale în condițiile menținerii constante a activelor totale;

IAt < 1; IDt < 1, dar IAt > IDt, datoriile scad într-o proporție mai mare decât activul total;

ANC1 < ANC0; IANC < 1:

are loc reducerea nivelului activului net contabil, în situația în care:

Dt > At, deci Dt > ANC0, ceea ce înseamnă că, creșterea datoriilor totale este mai mare decât activul net din perioada de bază

3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN

INDICATORI DE BONITATE FINANCIARĂ

Analiza bonității financiare urmărește reflectarea capacității de plată a datoriilor firmei. Bonitatea evidențiază o stare financiară legată de capacitatea de plată a datoriilor la termene diferite. Bonitatea se analizează din cel puțin următoarele puncte de vedere:

lichiditatea, care reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt;

solvabilitatea, care reflectă capacitatea de plată a datoriilor totale pe termen mediu și lung.

Problematica lichidității și solvabilității firmei este suficient de complexă, fiind tratată diferit în literatura de specialitate, creându-se uneori confuzii. Spațiul nu permite o abordare exhaustivă. Considerăm totuși că se impun unele precizări noționale.

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț.

Deci, ar fi un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă în conturile de disponibilități bănești, și cât pot să devină lichide imediat (exemplu creanțele, stocurile de produse finite).

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente. Aici, intervine comparația dintre elemente de activ și pasiv, respectiv disponibilități și obligații.

Pornind de aici, s-au construit diferiți indicatori, care includ ambele noțiuni, fiind folosite in scopuri diferite. Așa de exemplu, în momentul declarării stării de faliment se poate calcula „ gradul de lichiditate existent ”, ca raport între activele lichide și care pot deveni lichide și datoriile totale.

3.1 Analiza lichidității

Analiza lichidității firmei urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile curente din resurse curente. Pe baza acestui indicator se face evaluarea riscului incapacității de plată pe termen scurt.

3.1.1 Lichiditatea curentă ( Lc ) arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente. Compară ansamblul lichidităților potențiale, asociate activelor circulate, cu ansamblul datoriilor scadente sub un an.

Mărimea indicatoruluii este puternic influențată de mărimea stocurilor. La construcția indicatorului s-a plecat de la supoziția că stocurile pot fi lichide ceea ce nu corespunde realității lichiditatea stocurilor este foarte variată iar în cazul stocurilor fără mișcare și degradate, aceasta nu există.

Valorile de referință ale indicatorului sunt:

valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 1,00, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată;

valoarea maxim acceptabila este de 2,00, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează corespunzător activele curente.

3.1.2 Lichiditatea rapidă ( Lr ) exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bănești. Lichiditatea rapidă exclude stocurile din mijloacele curente de plată acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul gradului de lichiditate al activelor circulante.

Valorile de referință ale indicatorului sunt:

valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,65, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată;

valoarea maxim acceptabilă este de 1,00, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează corespunzător activele curente.

Lichiditatea imediată ( Li ) apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești. Pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.

Valorile de referință ale indicatorului sunt:

valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,35, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată;

valoarea maxim acceptabilă este de 0,65, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează corespunzător activele curente.

3.1.4 Lichiditatea la vedere ( Lv ) apreciază măsura în care creditele bancare pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești din casierie și conturi bancare.

Valorile de referință ale indicatorului sunt:

valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,85, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată;

valoarea maxim acceptabilă este de 1,15.

3.2 Analiza solvabilității firmei

Analiza solvabilității firmei urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile totale din resursele totale. Pe baza acestui indicator se face evaluarea riscului incapacității totale de plată pe termen lung.

3.2.1 Analiza solvabilității generale

Indicele general de solvabilitate ( Igs ) arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. Practic arată măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor.

Nivelul minim acceptabil este de 1,66 ( deși normal ar fi cel puțin 2,00 ), sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată, iar nivelul optim este considerat de 3,00.

Raportul de solvabilitate generală ( Rsg ) arată ponderea activului contabil net (negrefat de datorii) în totalul activ.

Nivelul minim acceptabil este de 35%, dar normal ar fi cel puțin 50%.

3.2.2 Analiza indicelui de solvabilitate financiară

Indicele de solvabilitate financiară ( Isf ) arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile financiare totale ale firmei.

Nivelul minim acceptabil este de 2,00 sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată.

În cadrul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiterii dreptului de proprietate, practica recomandă folosirea următorilor indicatori:

Se apreciază că valoarea minimă admisă poate varia între 1,2 – 1,8.

Intervalul care poate fi acceptat ca fiind satisfăcător este 0,65 –1.

Se apreciază că valoarea minimă admisă este de 1.

4. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN METODA RATELOR

(ANALIZA RATELOR DE FINANȚARE)

Ratele de finanțare se construiesc pe baza posturilor de activ și pasiv și a informațiilor din contul de profit și de pierderi.

4.1. Rata de finanțare a activelor imobilizate din surse permanente ( rfa ), (rata finanțării stabile) reflectă în valori relative echilibrul financiar pe termen lung.

Această rată exprimă gradul în care activele imobilizate, la valoarea lor netă, sunt finanțate din capitaluri permanente ( surse stabile ), putând fi mai mare, egală sau mai mică decât 1.

Dacă rfa > 1

integral activele stabile sunt finanțate din surse stabile;

există un surplus de surse permanente care constituie fondul de rulment global;

Dacă rfa = 1

se respectă relația principală a bilanțului când activele stabile sunt acoperite din surse stabile, și activele ciclice din sursele ciclice;

nu există fond de rulment ( FR 0 );

Dacă rfa < 1

parțial activele stabile sunt finanțate din surse ciclice;

fondul de rulment este negativ

Pentru a se asigura finanțarea integrală a activelor imobilizate din capitalul permanent și a se menține sau crește fondul de rulment este necesar ca ritmul de modificare al capitalului permanent să devanseze ritmul de modificare a valorii nete a activelor imobilizate. Când:

rfa1 > rfa0 – crește fondul de rulment global

rfa1 < rfa0 – scade fondul de rulment global

Observație : creșterea sau scăderea fondului de rulment este apreciată, în acest caz, în mărimi relative, față de valoarea netă a imobilizărilor. În mărimi absolute fondul de rulment global poate să crească chiar în condițiile diminuării ponderii sale.

4.2. Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu ( rfp )

Această rată măsoară proporția în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate, putând exista trei posibilități:

Dacă rfp > 1

activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu, realizându-se cel mai mic cost al capitalului;

există fond de rulment propriu;

dacă rfp = 1

integral activele imobilizate sunt finanțate din capital propriu

nu există fond de rulment propriu

dacă rfp < 1

activele imobilizate sunt finanțate numai parțial pe seama capitalului propriu, diferența fiind finanțată pe baza datoriilor pe termen mediu și lung și chiar pe seama surselor ciclice;

fondul de rulment este negativ.

Tendința ratei de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu poate fi urmărită prin compararea ei în perioada curentă cu perioada de bază.

Dacă rfp1 > rfp0 se înregistrează o tendință pozitivă de sporire a participării capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate și deci, micșorarea gradului de îndatorare.

Dacă rfp1 > rfp0 se diminuează participarea capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate și implicit crește aportul împrumuturilor.

4.3. Rata finantarii ciclice (Rfc) reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile temporare acoperă utilizările grupate în activele temporare.

Dacă Rrc>1

activele curente sunt finanțate integral din surse curente ;

există un necesar de fond de rulment.

Daca Rfc<1

activele curente sunt finanțate doar partial din surse curente;

diferența neacoperită o reprezintă necesarul de fond de rulment.

4.4. Rata de finanțare a NFR ( rfNFR ), (Rata finanțării globale) (Rfg) arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite.

Măsoară proporția în care NFR este acoperit pe seama surselor permanente (fondurile de rulment).

Dacă rfNFR > 1

integral NFR este asigurat prin capitalul permanent;

se crează trezoreria netă pozitivă;

Dacă rfNFR = 1

NFR este finanțat integral pe baza FR;

trezorerie nulă;

Dacă rfNFR < 1

NFR este finanțat parțial pe seama FR și parțial sau integral pe seama datoriilor pe termen scurt;

trezoreria este negativă;

Tendința ratei de finanțare a NFR arată, în timp, dacă crește sau scade participarea FR la finanțarea NFR.

Dacă rfNFR1 > rfNFR0 crește participarea FR la NFR.

Dacă rfNFR1 < rfNFR0

scade participarea FR la NFR.

Crește aportul datoriilor pe termen scurt.

Evoluția ratei de finanțare a NFR este rezultanta raportului dintre ritmul de creștere a FR și cel al NFR, astfel dacă:

IFR > INFR rfNFR1 > rNFR0;

IFR = INFR rfNFR1 = rNFR0;

IFR < INFR rfNFR1 < rNFR0.

5. STUDIU DE CAZ LA S.C. I IUNIE S.A.

5.1. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI

Denumirea: S. 1 IUNIE S.A.Timisoara.

Sediu social: oraș Timisoara, spl. . Peneș Curcanu, nr. 6., județul Timiș;

Forma juridică: – persoană juridică română;

societate cu răspundere limitată;

capital privat;

Durata de funcționare: nelimitată.

Proprietari: persoane fizice și S.I.F. Moldova.

Obiectul de activitate:

Valoarea capitalului social subscris și vărsat este de 8.206.100 mii lei.

AFACEREA

S.C. 1 IUNIE S.A., profilată pe producerea de tricotaje pentru adulți și copii, s-a dezvoltat din fosta fabrică de ciorapi și tricotaje FLORIDA înființată în anul 1926. Din anul 1949, după actul de naționalizare, fabrica execută produse de lenjerie și îmbrăcăminte din fire de bumbac, urmând în timp diversificarea produselor finite și a materiei prime folosite funcție de cerințele fiecărei perioade.

In momentul actual în derulare se găsesc onorarea contractelor și comenzilor din 2002 și perfectarea, modificarea și pregatirea contractelor și comenzilor pentru viitoarea perioadă.

PIAȚA

Societatea 1 IUNIE își desface produsele pe piața internă prin intermediari sau magazinele proprii, iar pe piața externă prin intermediul angrosiștilor în țări ca Belgia, Olanda, Germania, Franța, Austria.

Principalii concurenți sunt: S.C. Tricoul Rosu S.A. Arad și S.C. Moldova S.A. Iasi, de pe piața internă și producătorii externi din Polonia și Turcia.

Deoarece unitatea este aprovizionată cu materii prime din import achitate în valută este în mare masură influențată de tendința pieței financiare externe pentru bumbac.

PRODUSELE

Produsele realizate sunt: lenjerie pentru copii și adulți, îmbrăcăminte pentru copii și adulți și articole mărunte. Tradiția societății i-a permis realizarea unui nomenclator de produse finite bine structurat în corelație cu cerințele pieței interne și externe, urmând în timp diversificarea produselor finite și a materiei prime folosite funcție de cerințele fiecărei perioade.

ORGANIZARE

Activitatea productivă se desfășoară într-o singură incintă, în mai multe corpuri de clădire. Suprafata totală este de 2,2 ha, producția se desfășoară în clădiri închise.

Societatea a optat pentru achiziționarea de utilaje performante unele la prețuri ridicate, dar în timp având influență mare reducerea costurilor pe unitatea de produs, creșterea productivității, diversificarea operațiilor efectuate funcție de complexitatea producției.

Materia primă care este firul de bumbac sau tip bumbac, se tricotează și vopsește în secțiile proprii, tricotul se croiește și coase obținându-se articolul de confecții tricotaje. Firele din bumbac sau tip bumbac în diverse contexturi în funcție de produsul finit, coloranți și alte auxiliare se achiziționează de la furnizori din țară și alte țări cum ar fi: Turcia, India, Germania pentru materie primă și Austria, Elveția pentru coloranți.

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

(31.12.2000):

5.2. Instrumentele analizei echilibrului financiar

5.2.1. Bilantul financiar

Prin procesul de transformare a bilanțului contabil în bilanț financiar se urmărește structurarea activelor exclusiv după gradul de lichiditate și a pasivelor după gradul de exigibilitate Bilanțul financiar este prezentat în tabelul nr.5.2.1.

Tabel nr.5.2.1.

Bilanț financiar

5.2.2. Bilanțul funcțional

In perspectiva analizei echilibrului financiar, și nu numai, se impune realizarea unui bilanț funcțional ce are la baza concepția de continuitate a activitatii. El permite identificarea ciclurilor de operațiuni care contribuie la realizarea activității întreprinderii.

Tabel nr. 5.2.2.

Bilanț funcțional

5.3. Analiza echilibrului financiar prin indicatori de natura:

FR, NFR, TN

ANALIZA ECHILIBRULUI PE BAZĂ DE BILANȚ FINANCIAR

5.3.1 Analiza fondului de rulment

Analiza fondului de rulment net

Datele privind nivelul și structura fondului de rulment sunt prezentate în tabele următoare, datele inițiale fiind preluate din bilantul financiar din tabelul nr 5.3.1.

Tabel nr.5.3.1

Fondul de rulment net

Figura nr. 5.3.1. Evoluția fondului de rulment net

Pe întreaga perioadă se înregistrează valori pozitive, ceea ce înseamnă că sursele permanente reușesc să finanțeze integral alocările permanente, rămânând și un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice.

In anul 2000 fondul de rulment a crescut cu 64% față de anul precedent. Ponderea fondului de rulment în capitalul permanent a scăzut, indicele activelor imobilizate a crescut mai repede decât cel al resurselor permanente, fapt datorat atât reevaluarii activelor imobilizate cât și restituiri imprumuturilor pe termen mediu și lung.

In ultimul an de analiza fondul de rulment a scăzut cu 53% față de anul precedent însemnând că în perioada curentă întreprinderea dispune de mai puține resurse permanente pentru acoperirea nevoilor temporare. Această scădere s-a datorat crețterii activelor imobizate nete cu 29 % față de14 % cu cât a crescut capitalul permanent. In anul 2001 resursele permanente ale întreprinderii au fost utilizate astfel:

pentru finanțarea activelor imobilizate 91348971 mii lei;

pentru finanțarea activelor circulante 7711096 mii lei.

Analiza structurii fondului de rulment net

Tabel nr.5.3.2

Fondul de rulment propriu

Tabel nr.5.3.3

Fondul de rulment străin

Tabel nr.5.3.4.

Structura fondului de rulment

Fondul de rulment propriu înregistrează valori pozitive în primii doi ani analizați, o parte din capitalul propriu participând la finanțarea nevoilor circulante. In anul 2000 fondul de rulment propriu deține ponderea de 100% în fondul de rulment net, aceasta însemnând că activele imobilizate sunt finanțate integral din resurse permanente proprii.

In anul 2001 fondul de rulment străin crește foarte mult cu 240% față de anul trecut, situație evident nefavorabilă, datorată contractării de împrumuturi pe termen mediu și lung. Fondul de rulment propriu este negativ indicele activelor imobilizate a crescut mai repede decât cel al resurselor permanente proprii, aceasta înseamnă că activele imobilizate sunt finanțate atât din surse proprii cât și resurselor imprumutate.

Analiza gestiunii fondului de rulment net

Tabel nr.5.3.5

Viteza de rotație a fondului de rulment net

In primii doi ani nivelul indicatorului era bun, marja de securitate încadrându-se în limitele normale. Fondul de rulment se reconstituia pe seama cifrei de afaceri în aproximativ 51, respectiv 69 de zile. In anul 2001 marja de securitate se situează sub nivelul minim de securitate, sugerând topirea resurselor permanente, adică scăderea importanței surselor permanente în finanțarea activității. Totuși reducerea în zile a rotației, permițând realizarea cifrei de afaceri cu un fond de rulment mai mic, este o situație favorabilă.

Analiza fondului de rulment prin intermediul ratelor financiare

Tabel nr.5.3.6

Fondul de rulment net

Ponderea fondului de rulment net în capitalul permanent are o evoluție evident descrescătoare, ceea ce înseamnă că se diminuează proporția în care resursele permanente au fost alocate pentru finanțarea activelor circulante. Capacitatea fondului de rulment de a finanta activele circulante este în anul 2001 14%, în scădere cu 17% față de anul precedent.

Concluzie

Firma a reușit să-și acopere nevoile permanente pe seama surselor permanente. Există un echilibru financiar sănătos în ceea ce privește resursele și utilizările permanente, și viteza de rotație a marjei de securitate are o evoluție ascendentă.

5.3.2. Analiza necesarului de fond de rulment

Nivelul necesarului de fond de rulment

Calculul necesarului de fond de rulment este prezentat în tabele următoare, datele utilizate fiind preluate din bilanțul financiar din tabelul nr.5.2.1.

Tabel nr.5.3.7

Necesarul de fond de rulment

Figura nr. 5.3.2. Evoluția necesarului de fond de rulment

Pe întreaga perioadă de analizat nevoia de fond de rulment a înregistrat valori pozitive și o tendința crescătoare, ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare, deci o parte din activele circulante trebuie finanțate din resurse permanente.

Nivelul necesarului de fond de rulment în anul 1999 a fost de 18844163 și de 23546709 în anul 2000, înregistrând o creștere cu 25% în mărimi relative. Tendința de creștere în mărimi absolute și relative s-a păstrat și în ultimul an de analiza, dar cu un ritm mai redus.

Nevoia de fond de rulment își are originea atât a creșterea vânzărilor cât și în durata unei rotații a activelor curente, deși în ultimul an a avut loc creștere a numărului de rotașii atât a stocurilor cât și a creanțelor din exploatare numărul este sub cel minim acceptat.

Rata nevoilor curente, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice, deși se situează sub pragul maxim admisibil, este foarte aproape de acesta. Nevoile ciclice puteau fi acoperite în proporție de 45%, în medie, din resursele curente pe toată perioada de analizat.

Determinarea necesarului de fond de rulment cu ajutorul ratelor de gestiune

Pentru o apreciere mai corectă a implicațiilor necesarului de fond de rulment asupra echilibrului financiar al întreprinderii este necesară și luarea în calcul a duratelor de lichiditate și exigibilitate a activelor ciclicce, respectiv pasivelor ciclice.

Tabel nr. 5.3.8.

Determinarea necesarului de fond de rulment cu ajutorul ratelor de gestiune

Valorile pozitive ale necesarului de fond de rulment măsurat în zile în toți cei trei ani analizați arată că întreprinderea are o durată de realizare a activelor curente mai mare decât durata medie de plată a datoriilor curente, ceea ce impune existența unui fond de rulment care să compeseze acest decalaj și să mențină echilibrul financiar.

Nevoia de finantare, în zile, deși scade în anul 2001 la 142 zile de la 215 în 2000, această situație fiind determinată de creșterea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor, totuși are o durată mult superioară unei rotații considerate optime.

Decalajul existent între durata de încasare a creanțelor și durata de plată a obligațiilor generează nevoia de finanțare care va trebui să fie acoperită din fondul de rulment și credite de trezorerie care vor determina cheltuieli cu dobânzile.

Analiza structurii necesarului de fond de rulment

Tabel nr.5.3.9

Necesarul de fond de rulment aferent exploatării

Nevoia de fond de rulment a exploatării a fost permanent pozitivă, ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare ale exploatării. Acest lucru s-a datorat scăderii activelor ciclice de exploatare în timp ce pasivele din exploatare au crescut.

Rata nevoilor curente din exploatare, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice, ambele aferente exploatării, a fost în medie pe parcursul celor trei ani analizati de 45% sub nivelul maxim permis de 50%. Având în vedere și evoluția descrescătoare a indicatorului situația nu este nesatisfăcătoare.

Tabel nr.5.3.10

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării

Tabel nr.5.3.11

Structura necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment în afara exploatării a fost negativ în anii 1999 și 2000, fapt ce a reflectat un excedent de resurse ciclice în raport cu nevoile ciclice în afara exploatării. Acest surplus de surse ciclice a fost utilizat pentru finanțarea nevoilor curente aferente exploatării.

In anul 2001 nivelul indicatorului fiind pozitiv, firma a înregistrat un excedent de nevoi ciclice de finațare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din afara activității de exploatare și care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente.

Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment

Tabel nr.5.3.12

Viteza de rotatie a necesarului de fond de rulment

Rotația necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri are în general valori prea mari, cifra de afaceri se realizează cu un necesar curent de finanțare prea mare. Doar în ultimul an nivelul marjei de atragere se reduce la 64 zile încadrându-se în limitele recomandate.

Concluzie

Firma nu a reusit să-și acopere nevoile ciclice pe seama surselor ciclice.

5.3.3. Analiza trezorerie nete

Analiza nivelului si structurii trezoreriei

Tabel nr.5.3.13

Trezoreria neta

Figura nr. 5.3.3. Evolutia trezorerie nete

Pe parcursul întregii perioade analizate nivelul trezoreiei nete a fost negativ, fondul de rulment nu a fost suficient pentru a asigura finanțarea ciclulului de exploatare. Situația se consideră din acest punct de vedere ca fiind un dezechilibru financiar. Acest deficit a trebuit acoperit din credite de trezorerie care au generat cheltuieili cu dobânzile, care au avut ca efect reducerea rezultatului exercițiului.

Tabel nr.5.3.14

Trezoreria de activ/pasiv

Trezoreria de pasiv a fost superioară trezoreriei de activ, fapt confirmat printr-o trezorerie negativă. Acest lucru confirmă faptul că firma a trebuit să apeleze la credite de trezorerie pentru a putea să-și finanțeze activitatea curentă.

Concluzie

Firma nu a reusit să-și acopere nevoile globale de finanțat pe seama resurselor globale, fapt ce a determinat un deficit de trezorerie, care a trebuit acoperit din credite de trezorerie.

5.3.4. Analiza fluxului net de trezorerie

Tabel nr.5.3.15

Fluxul net de trezorerie

In anul 2001 fluxul monetar net aferent exercitiului, care măsoara diferența de numerar degajată dintre încasările și plătile unui exercițiu, datorită reducerii valorii trezoreriei nete față de anul precedent a fost negativ, situația fiind din acest punct de vedere nefavorabilă firmei.

ANALIZA ECHILIBRULUI PE BAZĂ DE BILANȚ FUNCȚIONAL

Analiza funcțională a echilibrului se face pe termene și pe activități și se bazează pe următoarele aspecte:

compararea ratelor de structură ale elementelor de activ și pasiv;

stabilirea indicatorilor de echilibru pe cicluri;

explicitarea modului de variație a finanțării pe cicluri.

Datele inițiale sunt preluate din bilanțul funcțional prezentat în tabelul nr.5.2.2.

Tabel nr.5.3.16

Indicatori de echilibru financiar funcțional

Aprecierea echilibrului permanent

Rata resurselor stabile, care reflectă măsura în care participă resursele permanente la finanțarea activității, a fost în ultimul an de analiza de 70%, crescând cu 11 % față de anul precedent și cu 44% față de anul 1999, semnificând sporirea importanței finațării permanente în total finanțare. Rata utilizărilor stabile, care reflectă participarea investițiilor în total patrimoniu, a fost de 63%, având o tendință de creștere continuă pe parcursul celor trei ani analizați. Diferența dintre rata resurselor stabile și rata utilizărilor stabile reflectă măsura în care fondul de rulment global participă în total resurse la finanțarea activității, care în anul 2001 era de 7 % față de 1% în 2000, semnificând creșterea importanței ca sursă în total resurse.

Fondul de rulment global înregistrează valori pozitive pe întreaga perioadă de analiza, ceea ce înseamnă că sursele permanente reușesc să finanțeze integral alocările permanente rămânând și un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice. In anul 2001 fondul de rulment global înregistrează o creștere considerabilă față de anul precedent datorită creșterii într-un ritm mai susținut a resurselor permanente față de alocările stabile. Fondul de rulment global era capabil să finanțeze 21% din activele circulante, cu 18 % mai mult decât anul în anul 2000.

Rata de finanțare stabilă pe întreaga perioadă de analiză arată că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse permanente, degajându-se excedent de resurse financiare stabile, adică un fond de rulment global pozitiv. Nivelul indicatorului a sporit cu 9% față de anul precedent confirmând sporirea fondului de rulment global.

Rata resurselor proprii, care reflectă măsura în care participă resursele proprii la finanțarea activității, a scăzut cu 4% în anul 2001 după ce în anul 2000 a avut o creștere spectaculoasă cu 36% față de 1999. Diferența dintre rata resurselor stabile proprii și rata utilizărilor stabile reflectă măsura în care fondul de rulment propriu participă la finanțarea activității, era în primii doi anii pozitivă (0%, respectiv 1%), ceea ce înseamnă că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse proprii cu caracter permanent. In anul 2001 aceasta diferența este negativă (-8%), adică pentru finanțarea nevoilor cu caracter permanent s-a apelat la surse stabile împrumutate, ceea ce reprezintă o situație nefavorabilă din punctul de vedere al finațării permanente. Aceași concluzie se extrage și din analizarea indicatorului: rata finanțării stabile proprii, care în ultimul an analizat are o valoare mai mica de 100%.

Rata resurselor stabile împrumutate a fost de 16% în anul 2001 după ce a înregistrat valoarea de 0% în anul 2000. Valoarea indicatorului arată că firma a trebuit să apeleze la surse împrumutate pentru a acoperi nevoile cu caracter permanent ale unității în anul 2001,confirmând crearea fondului de rulment străin. Creșterea valorii indicatorului reprezintă o situatie nevaforabilă din punctul de vedere al finanțării permanente.

Aprecierea echilibrului curent

Rata resurselor ciclice, ce reflectă măsura în care participă resursele ciclice la finanțarea activității, a avut o tendință accentuată de scădere, diminuând importanța finanțării ciclice în total. Rata utilizărilor ciclice, ce reflectă participarea activelor ciclice în total patrimoniu, a fost de 35%, reducându-se cu 4% față de anul 2000 și cu 40% față de anul 1999, semnificând scăderea gradului de importanță ca nevoie de finanțat a utilizărilor ciclice. Diferența dintre rata utilizărilor ciclice și rata resurselor ciclice reflectă măsura în care necesarul de fond de rulment global participă la constituirea nevoii totale de finanțat a activității, care în ultimul an era de 17%, față de 6% în 2000, semnificând creșterea importanței ca nevoie de finanțat în total utilizări.

Nevoia globală de fond de rulment a înregistrat valori pozitive și o tendință crescătoare pe întreaga perioada, însemnând un surplus de nevoi în raport cu sursele temporale. Nfrg a înregistrat o tendință generală de creștere datorată creșterii într-un ritm mai rapid a activelor ciclice decât surselor ciclice, fapt datorat atât creșterii nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor efectuate, ce au determinat creșterea vânzărilor cât și reducerii gradului de lichiditate a activelor circulante.

Rata finanțării ciclice are valori mai mici de 100% pe întreaga perioadă analizată, ceea ce denotă ca nevoile cu caracter temporar, nu au fost acoperită doar parțial din surse cu caracter temporal, existând nevoi ciclice neacoperite, adică un necesar de fond de rulment global pozitiv. Reducerea din ultimul an reflectă accentuarea dezechilibrului financiar din activitatea curentă.

Rata resurselor ciclice din exploatare în care participă resursele ciclice din exploatare la finanțarea globală a activității, a fost în ultimul an de analiză de 17%, reducându-se constant pe parcursul celor trei ani analizați de la valoarea de 56%, nivel înregistrat în 1999. Se observă o reducere a importanței finanțării ciclice a exploatării în totalul de finanțat. Rata utilizărilor ciclice din exploatare, ce reflectă participarea activelor ciclice din exploatare la constituirea patrimoniului, a avut o evoluție descrescătoare pe parcursul celor trei ani analizați, de la 75% în 1999 la 39% în 2000 ajungând la 32% în anul 2001, semnificând reducerea importanței ca nevoie de finanțat a utilizărilor ciclice din exploatare. Diferența dintre rata utilizărilor ciclice și rata resurselor ciclice din exploatare reflectă măsura în care necesarul de fond de rulment al exploatării participă la constituirea nevoii totale de finanțat a activității, a crescut în ultimul an analizat de la 6% la 15%. Această situație este confirmată și de creșterea nivelului necesarului de fond de rulment din exploatare, în mărimii absolute, semnificând creșterea importanței ca nevoie de finanțat în total utilizări.

Nevoia de fond de rulment a exploatării a fost permanent pozitivă, ceea ce înseamnă ca a existat un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare ale exploatării. Indicatorul a crescut de la 9000485 în 2000 la 24967195 în 2001 după ce în anul precedent a înregistrat o ușoară scădere, acest lucru s-a datorat atât creșterii activelor ciclice din exploatare, cât și reducerii surselor cilcice din exploatare în ultimul an. In ultimul an necesarul de fond de rulment a crescut față de anul trecut ca urmare a creșterii nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor efectuate în mijloace fixe, creșterea vânzărilor, cât și datorită unor aspecte negative, legate de reducerea duratei medii de plată a datoriilor din exploatare și reducerea gradului de lichiditate a activelor circulante.

Aprecierea echilibrului global

Rata trezoreriei de pasiv a fost de 11%, sporind cu 3% față de anul precedent și reflectând creșterea importanței finanțării activității curente prin credite de trezorerie. Rata trezorerie de activ s-a menținut constant la valoarea de 2% pe parcursul celor trei ani analizați, mai mică decât rata trezoreriei de pasiv , confirmând trezoreria netă negativă.

Pe parcursul întregii perioade analizate s-a înregistrat un deficit de trezorerie, situație nefavorabilă. Acest deficit a trebuit acoperit din credite de trezorerie care au generat cheltuieli cu dobânzile, având ca efect reducerea rezultatului exercițiului. Acest lucru se datorează valorilor mai mari ale necesarului de fond de rulment global în raport cu fondul de rulment global. Rata finanțării globale confirmă această situație, nivelul acesteia având valori mai mici decât 100% în toți cei trei ani analizați. Deși a crescut în ultimul an de la 19% la 43%, valoarea ei reflectă deficitul în acoperirea globală a nevoilor de finanțat prin resursele financiare globale, reflectând dezechilibrul financiar global, manifestat prin trezoreria netă negativă. Dezechilibrul a fost generat în principal de faptul că durata medie de realizare a activelor curente este mai mare decât durata medie de plată a datoriilor curente, deși durata medie de rotație a stocurilor și a creanțelor a scăzut nu a ajuns la un nivel care ar putea permite obținerea unui echilibru global. Restul nevoilor de finantat ce au rămas neacoperite, și care în cazul unității analizate erau nevoi ciclice, au trebuit să fie acoperite din credite de trezorerie.

5.3.5. Activul net contabil

Situația patrimonială netă se apreciază cu ajutorul activului net contabil.

Activul net contabil

Tabel nr. 5.3.

Pe intreaga perioadă analizata valoarea activului net contabil este pozitivă și crescătoare de la un exercițiu la altul.

In anul 2000 față de 1999 activul net contabil crește cu 495% datorită creșterii activului total cu 132% față de creșterea datoriilor totale cu 23%. Si în 2001 activul net contabil crește cu 14% față de 2000 cu toate că datoriile cresc într-o măsură mai mare decât activul total.

Activul net contabil și evoluția sa indică o îmbogățire a acționarilor, o creștere a averii lor, iar tendința crescătoare este un însemn al bunei fructificări a activului net.

Concluzii:

Echilibrul financiar al firmei pe parcursul intervalului de analiză a fost precar și a manifestat o depreciere in ultimul an.

Există un echilibru financiar sănătos în ceea ce privește resursele și utilizările permanente, și viteza de rotație a marjei de securitate are o evoluție ascendentă;

In ceea ce privește resursele respectiv, utilizările permanente, firma se confruntă cu un dezechilibru financiar.

Din punctul de vedere al echilibrului global al firmei situația este nefavorabilă, trezoreria netă a fost negativă cu tendința de accentuare a deficitului, determinând și un flux de trezorerie negativ. Totuși din punct de vedere al patrimoniului net situația firmei este favorabilă, activul net contabil având o evoluție crescătoare atât în valori absolute cât și în valori relative.

5.4. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN INDICATORI DE BONITATE FINANCIARĂ

Analiza lichidității

Analiza lichidității curente

Tabel nr.5.4.1

Lichiditatea curentă

Figura nr. 5.4.1

In primii doi ani valoarea indicatorului s-a apropiat de nivelul asiguratoriu (1.50), ceea ce arată că firma a fost capabilă să-și acopere integral pasivele curente pe seama activelor curente. In ultimul an nivelul indicatorului a scăzut cu 18% datorită creșterii mai rapide, ca ritm, a pasivelor curente față de activele curente apropiindu-se de nivelul minim acceptat.

Având în vedere faptul că valoarea minimă acceptată a acestui indicator este de 1.00 sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată, respectiv faptul că valoarea maximă a indicatorului este de 2.00, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează corespunzător activele curente, putem deduce că în cazul firmei noastre lichiditatea curentă, în toți cei trei ani analizați, se încadrează în limitele acceptate ale indicatorului. Această situație se datorează faptului că activele circulante sunt mai mari decat datoriile pe termen scurt, deci datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente într-un mod normal, fară a creea probleme unității.

Din acest punt de vedere firma este asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt.

Analiza lichidității rapide

Tabel nr.5.4.2

Lichiditatea rapidă

Figura nr.5.4.2

In anii 1999 și 2000 nivelul indicatorului este bun , situându-se între cele două limite. In această perioada nivelul indicatorului este asiguratoriu, ceea ce înseamnă că firma este capabilă să-și acopere satisfăcător pasivele curente pe seama creanțelor și disponibilităților bănești, firma fiind asigurată împotriva incapacității de plata pe termen scurt.

In anul 2001 lichiditatea rapidă s-a redus față de anul precedent cu 36%, datorită creșterii pasivelor curente exigibile și scăderii nivelului activelor curente fără stocuri, stocurile reprezentând un procent ridicat în totalul activelor curente. Nivelul indicatorului a fost de 0.50, firma aflându-se în pericolul incapacității de plată.

Analiza lichidității imediate

Tabel nr.5.4.3

Lichiditatea imediată

Figura nr. 5.4.3

Pe parcursul întregii perioade de analizat valoarea lichiditatii imediate nu se încadrează în limitele normale, după o ameliorare a situației în anul 2000, cănd valoarea indicatorului a crescut cu 124%, în 2001 scade cu 28%. Această situație este rezultatul cresterii mai rapide, ca ritm, a datoriilor pe termen scurt față de disponibilitățile bănești, corolată cu scăderea în ultimul an a disponibilităților și plasamentelor în mărimi absolute.

Pe perioada de analiză, nivelul indicatorului nu este asiguratoriu, rezultă că firma este incapabilă să-și acopere satisfăcător pasivele curente pe seama disponibilităților bănești și a plasamentelor. Din acest punct de vedere situația se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.

Analiza lichidității la vedere

Tabel nr.5.4.4

Lichiditatea la vedere

In toti cei trei ani analizați valoarea indicatorului nu se incadrează în limitele normale, nivelul creditelor pe termen scurt fiind mult superior disponibilităților bănești din casierie și conturi bancare. Explicația acestei situații o constituie politica unității în ceea ce privește structura activelor circulante în sensul deținerii unui procent scăzut al disponibilităților. Din acest punct de vedere situația se poate aprecia ca nefavorabilă.

Figura nr.5.4.4

Analiza lichidității unității a pus în evidență o lichiditate curentă situată între valorile considerate optime, în toți cei trei ani. Din acest punt de vedere firma este asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt. Același lucru se poate spune și despre lichiditatea rapidă în anii 1999 si 2000, când are valori situate peste minimul admis ca optim, în 2001 coborând puțin sub acest nivel. Analiza lichidității imediate pune în evidență incapacitatea de plată a firmei pe termen foarte scurt, nivelul indicatorului situându-se mult sub nivelul considerat optim. Această situație își are explicația în nivelul scazut al disponibilităților, mult mai mic decât cel al datoriilor pe termen scurt. Acest lucru este redat și de evoluția lichidității la vedere, și acesta având un nivel situat mult sub limita minimă considerată optimă.

Cu toate că nivelul de lichiditate curentă și rapidă al firmei este bun, achitarea obligatiilor scadente pe seama disponibilităților bănești întâmpină serioase dificultăți.

Analiza solvabilității

Analiza solvabilitatii generale

Tabel nr.5.4.5

Indicele si raportul de solvabilitate

Pe parcursul întregului interval de timp analizat nivelul indicelui de solvabilitate generală se încadrează peste nivelul minim considerat asigurator. După ce în anul 2000 a înregistrat o valoare de 3.2, nivel considerat optim, în 2001 nivelul indicatorului scade la 1.96. Atât activele totale cât și datoriile totale au crescut în 2001 față de 2000 reducerea indicelui de solvabilitate generală se datorează creșterii mai rapide în mărimi relative a datoriilor totate față de activele totale. Totuși, din acest punct de vedere firma se află în siguranță pe întreaga perioada de analiză, ceea ce inseamna ca aceasta era capabilă să-și acopere integral datoriile pe seama activelor. Aceasta concluzie este confirmată și de analiza raportului de solvabilitate generală.

Figura nr.5.4.5

Analiza solvabilității finaciare

Tabel nr.5.4.6

Indicele solvabilității financiare

Nivelul minim acceptat al acestui indicator este de 2,00, sub acest nivel firma aflându-se în incapacitate de plată. In toți cei trei ani analizați indicele a înregistrat un nivel favorabil (4 în 1999, 12 în 2000 și 3 în 2001), peste limita minimă acceptată. In ultimul an analizat indicatorul a înregistrat o reducere față de anul precedent situație datorată creșterii într-un ritm mai rapid a datoriilor financiare totale cu 17%, față de creșterea înregistrată de activul total cu 338%.

Din acest punct de vedere firma se află în siguranță pe întreaga perioadă analizată, ceea ce evidențiază capacitatea firmei de a-și acoperi integral datoriile financiare pe seama activelor.

Concluzii:

Solvabilitatea financiară a firmei a fost destul de bună, dar manifestă o depreciere în ultimul an analizat, bonitatea financiară pe termen lung a fost satiafăcătoare. Din punct de vedere al bonității financiare pe termen scurt situația firmei a fost precară, înrăutățindu-se în ultimul an de analiză. Această stare este rezultatul: nivelului bun al lichidității curente și rapide și al nivelului redus al lichidității imediate și la vedere.

5. 5. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN METODA RATELOR

(ANALIZA RATELOR DE FINANȚARE)

5.5.1. Analiza ratei finantarii stabile

Rata finantarii activelor stabile din resurse stabile

Tabel nr.5.5.1

Rata finanțării activelor stabile din capitalul permanent

Figura nr.5.5.1

Nivelul indicatorului în întreaga perioadă de analiză arată că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse permanente, degajându-se excedent de resurse financiare stabile, adică un fond de rulment net pozitiv. Finantarea s-a făcut atât pe seama surselor proprii, cât și pe seama surselor împrumutate în anii 1999 și 2001, în anul 2000 finanțarea s-a realizat doar pe seama surselor proprii.

Nivelul indicatorului a scăzut de la 196% în anul 1999 la 123% în anul 2000, respectiv la 108% in 2001, confirmând scăderea fondului de rulment în mărimi relative. Evoluția indicatorului este rezultatul devansării ritmului de modificare a valorii nete a activelor imobilizate față de ritmul de modificare a capitalului permanent.

In concluzie, tendinta indicatorului este de scădere ceea ce nu reprezintă o situație favorabilă din punctul de vedere al finanțării permanente, totuși nivelul indicatorului s-a situat în limitele considerate normale, adică între minim 85% și maxim 150%.

Rata finantarii activelor stabile din resurse proprii

Tabel nr.5.5.2

Rata finanțării activelor stabile din capitalul propriu

In anul 1999 și 2000 mărimea indicatorului rata de finanțare a activelor imobilizate nete prin capitalurile proprii este supraunitar, aceasta evidențiază faptul că activele imobilizate sunt finanțate integral pe seama capitalului propriu și fondul de rulment este pozitiv.

In anul 2001 indicatorul este de 80%, deci activele imobilizate sunt finalizate doar partial pe seama capitalului propriu, diferența fiind finanțată din alte surse. In acest caz fondul de rulment propriu este negativ.

5. 5.2. Analiza ratei ciclice de finantare

Tabel nr.5.5.3

Rata finanțării activelor ciclice din surse ciclice

Figura nr.5.5.2

Nivelul indicatorului în întreaga perioadă de analiză fiind sub 100% arată că nevoile cu caracter temporar nu au fost acoperite decât parțial din surse cu caracter temporar, degajându-se nevoi ciclice neacoperite, adică un necesar de fond de rulment pozitiv. In anul 2001 nivelul indicatorului a crescut cu 15 procente față de anul anterior, reducând necesarul de fond de rulment.

Se observă faptul ca nivelul indicatorului pe întreaga perioadă de analiză se menține între limitele admise de minim 50% și maxim 115%.

În concluzie firma nu a reușit să-și acopere nevoile ciclice pe seama resurselor ciclice.

5.5.3. Analiza ratei globale de finantare

Rata finanțării necesarului de fond de rulment din fondul de rulment.

Tabel nr.5.5.4

Finanțarea Nfr din Frn

Figura nr.5.5.3

Nivelul ratei finanțării necesarului de fond de rulment din fond de rulment fiind sub nivelul minim aceptabil de 100%, arată că surplusul de nevoi cilcice nu putea fi acoperit de surplusul de resurse permanente. Necesarul de fond de rulment nu a putut fi acoperit din fondul de rulment dând naștere la trezoreria netă negativă. Restul nevoilor de finanțat ce au mai rămas neacoperite, care în cazul firmei erau nevoi ciclice, au trebuit acoperite din credite de trezorerie. Tendința accentuată de reducere in ultimul an de la 70% în 2000 la 32% în 2001, pe lângă nivelul ratei înregistrat pe toată perioada de analizat, reflectă accentuarea dezechilibrului financiar global.

Firma nu a reusit să-și acopere nevoile globale de finanțat pe seama resurselor financiare globale, fapt ce a determinat un deficit de trezorerie, care a trebuit acoperit din credite de trezorerie.

Concluzii finale și măsuri de creștere a eficienței

Echilibrul financiar a fost precar, manifestând o depreciere considerabilă în anul 2001. Această stare se poate explica printr-un echilibru financiar accentuat în ceea ce privește resursele și utilizările permanente și dezechilibru financiar în ceea ce privește resursele și utilizările ciclice. Cauzele principale ale dezechilibrului financiar global al firmei se regăsesc în raporturile financiare care au loc între sursele și utilizările ciclice.

Pentru îmbunătățirea echilibrului finaniar al unității se propun următoarele măsuri:

creșterea nivelului fondului de rulment prin:

creșterea capitalului propriu pe seama rezultatului net:

diminuarea repartizarilor de dividende, fără a leza nevoile de caștig ale acționarilor până la ajungerea fondului de rulment la nivelul necesarului de fond de rulment pentru a se obține o trezorerie netă nulă;

păstrarea nivelului dividendelor, dar realizarea unui spor al profitului net în mărimi absolute care să permită constituirea unui fond de rulment cel putin egal cu necesarul de fond de rulment;

creșterea veniturilor, mai ales a cifrei de afaceri prin:

introducerea produselor actuale pe noi piețe prin pătrunderea pe noi piete (repoziționarea produsului pentru a fi acceptat de un nou grup de clienți), pătrunderea în noi circuite de distribuție, expansiunea geografică;

creșterea cotei de piață atrăgând clienții concurenților, a nonconsumatorilor, stimularea creșterii cantității consumate;

îmbunătățirea calității produselor existente prin crearea unei valori simbolice, creșterea confortului în utilizare, implementarea unui program TQM; extinderea gamei de produse prin lansarea unor noi modele, dimensiuni, unei noi generații de produse; sau abandonarea selectivă a produselor marginale puțin rentabile;

adoptarea unor sisteme de vânzare: sporirea numărului punctelor de vânzare, vânzare în cosignatie, prin corespondență sau pe baza de catalog, apelarea la dealer locali, regionali;

reducerea activelor imobilizate prin:

restructurarea mijloacelor fixe în vederea scoaterii din funcțiune a acelora ce nu au contribuit direct la obținerea produselor;

reducerea nivelului necesarului de fond de rulment prin:

îmbunătățirea gestiunii activelor circulante prin:

optimizarea nivelului stocurilor prin accelerarea vitezei de rotație a stocurilor: evitarea producerii pe stoc; reducerea duratei ciclului de fabricatie; reducerea costurilor de fabricație prin creșsterea productivității muncii, diminuarea consumurilor specifice de materii prime materiale, utilității, servicii; aprovizionarea ritmică cu resursele materiale; dimensionarea optimă a stocurilor de aprovizionat; reducerea cheltuielilor de depozitare, păstrare, manipulare; lichidarea stocurilor supranormative și a cheltuielilor neeconomicoase; contractarea producției; organizarea relațiilor cu beneficiarii și cu unitățile de transport; organizarea corespunzătoare a compartimentului de vânzări;

optimizarea nivelului creanțelor prin;

îmbunătățirea perioadei de recuperare a creanțelor și implicit a gradului de colectare a contravalorii produselor livrate

găsirea unor clienții cu care se pot negocia termene de plată avantajoase, dar fără a afecta respectarea clauzelor contractuale;

reducerea gradului de îndatorare pe termen scurt prin:

relaxarea termenelor de plată cu exepția datoriilor fiscale către bugetul statului pentru care se cere respectarea scadentelor;

relaxarea termenelor de plată ce vizează finanțarea într-o proporție mai mare a activităților prin avansuri clienți respective găsirea unor furnizori cu care se pot negocia creditele-furnizor mai avantajos cu restricția dată însă de respectarea clauzelor contractuale.

ANEXE