.evaluarea Optiunilor la Bursa de Marfuri

CUPRINS

CAPITOLUL I: Piata de capital si importanta sa in mediul

economic din Romania……………………………3

Piete de capital – Definire, rol……………………………..3

Inceputurile si dezvoltarea pietei de capital in

Romania……………………………………………………4

Bursa……………………………………………………….5

Valorile mobiliare – Produse ale pietei de capital…………7

1.4.1. Titluri financiare primare……………………………9

1.4.2. Titluri financiare derivate………………………….10

1.4.3. Titluri sintetice……………………………………..11

CAPITOLUL II: Bursa de marfuri……………………………….12

2.1. Bursele de marfuri……………………………………….12

2.2. Piata futures si cu optiuni………………………………..15

2.2.1. Termeni si definitii……………………………….15

2.2.2. Simboluri si specificatii…………………………..16

CAPITOLUL III: Tranzactionarea futures si cu optiuni……….19

3.1. Mecamismul de tranzactionare in pietele futures si cu

optiuni……………………………………………………19

3.2. Tranzactii futures…………………………………………22

3.3. Operatiuni in conturi de marja……………………………24

3.3.1. Tipuri de conturi de marja………………………24

3.3.2. Fisa contului…………………………………….25

3.3.3. Inregistrarea operatiunilor………………………27

3.4. Ordine de tranzactionare…………………………………28

3.4.1. Ordine la piata…………………………………..29

3.4.2. Ordine limita si stop…………………………….30

3.4.3. Clasificarea ordinelor dupa criteriul cantitatii…..32

3.5. Indici bursieri……………………………………………33

3.5.1. Caracteristicile indicilor bursieri……………….33

3.5.2. Indicele Bucharest Exchange Trading…………34

3.5.3. Contractul futures pe indicele BET(ROL) ……..36

CAPITOLUL IV: Tranzactii cu optiuni………………………….38

4.1. Terminologie, Definire…………………………………..38

4.2. Tranzactionarea optiunilor……………………………….42

4.2.1. Evidențierea opțiunilor pe contracte futures………42

4.2.2. Sistemul de marje………………………………………….43

4.2.3. Procedura de compensare si decontare……………..44

4.2.4. Executarea tranzactiilor………………………………….46

4.2.5. Ordine de tranzactionare…………………………………47

CAPITOLUL V: Metode de evaluarea optiunilor……………….48

5.1. Strategii simple cu optiuni……………………………….48

5.2. Strategii combinate………………………………………51

5.3. Modelul Black&Sholes…………………………………..62

CAPITOLUL VI: Prezentarea produsului program pentru

evaluarea optiunilor…………………………68

6.1. Prezentare generala………………………………………68

6.2. Descrierea programului…………………………………..68

6.2.1. Indicatori…………………………………………69

6.2.2. Strategii …………………………………………70

CAPITOLUL VII: Aplicatie practica cu utilizeaza

produsului program de evaluare a

optiunilor……………………………………..74

7.1. Calculul influentei factorilor determinanti ai valorii unei

optiuni cu programul de evaluare a optiunilor……………74

7.1.1. Valorea teoretica a unei optiuni de cumparare

CALL…………………………………………..74

7.1.2. Valorea teoretica a unei optiuni de vanzare

PUT…………………………………………….75

7.2. Utilizarea programului de evaluare a optiunilor pentru

determinarea si stabilirea evolutiei rezultatului unei

strategii cu optiuni…………………………………………………….77

ANEXA: LISTINGUL PRODUSULUI PROGRAM

Bibliografie

=== CAPITOLUL 1 ===

CAPITOLUL I

PIAȚA DE CAPITAL ȘI IMPORTANȚA PIEȚEI DE CAPITAL IN ROMÂNIA

1.1. PIEȚELE DE CAPITAL – DEFINIȚIE , ROL

Piața de capital este definită ca fiind locul de intalnire dintre nevoile de resurse bănești ale intreprinzătorilor și ale agenților economici, necesare realizării obiectivelor propuse ,și disponibilitățile bănești ale diferitelor firme sau persoane.

Piața de capital este specializată in efectuarea tranzactiilor cu active financiare cu scadențe pe termene lungi și medii, prin intermediul cărora capitalurile disponibile din economie sunt dirijate catre agenții economici naționali sau de pe piețele altor țări . Astfel are loc transferul de resurse bănești către agenții economici care au nevoie de fonduri pentru inițierea sau intreținerea afacerilor. Caracteristica acestor tranzacții este,că o parte din profit că și o parte din risc este trnsferată in sens invers ,de la cei care realizează activitatea economică către cei care pun la dispoziție fondurile .

Piața de capital cuprinde două segmente distincte: piața primară , care servește la prima plasare a unei emisiuni de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen lung și mediu ; și, piața secundară, pe care diferiți investitori instituționali sau neinstituționali vand și cumpără valori mobiliare emise și puse in circulație .

Procesul prin care se realizeza transferul resurselor bănești de la cei care au nevoie de fonduri , inseamnă practic emisiunea de valori mobiliare de către utilizatorii fondurilor bănești si distribuirea lor către cei care au disponibilități , aceasta reprezentand una din funcțiile principale ale pieței de capital . Acest circuit economic poate fi redat schematic in figura următoare, astfel:

Caracterul negociabil al valorilor mobiliare , faptul că ele pot fi vandute de primii deținători inainte de scadență , și transformate in lichidități , reprezintă o motivație a piețelor de capital , a rolului pe care il au acestea in funcționarea economiilor naționale și a economiei mondiale pe ansamblu . Deplasările de capital se realizează și de la o piață natională la alta . Astfel o parte din activele financiare disponibile sunt investite intr-o țară ,și invers , o parte din nevoile de resurse financiare ale agenților economici dinr-o țară sunt acoperite din străinatate. Pentru a fi posibile aceste miscări de fonduri capitalurile trebuiesc exprimate intr-o monedă convertibilă si liber utilizabilă , trebuie să existe o rețea de intermediari financiari bine pusă la punct , fiscalitatea pentru tranzacțiile financiare internaționale să fie redusă .

Bursele reprezintă principala componentă a segmentului secundar avand un rol foarte important in cadrul mecanismelor de reglare ale economiei de piață , principala funcție a acestora fiind reprezentată de efectuarea de tranzacții cu valori mobiliare. Prin aceasta se asigură posibilitatea vanzării hartiilor de valoare inainte de termenul de scadență și reintrării in posesia capitalului investit .

Titlurile financiare pe termen lung și mediu au un rol important in circuitul economico-financiar deoarece permit transformarea unor valori imobiliare prin esența lor (pământ,clădiri,bunuri) in valori mobiliare prin natura lor (acțiuni,obligațiuni etc.). Prin urmare ,circulația titlurilor ,care suplinește imobilitatea factorilor de producție , se va realiza pe o piață specifică: piața de capital .

1.2. INCEPUTURILE ȘI DEZVOLTAREA PIEȚEI DE

CAPITAL IN ROMANIA

Piața de capital din Romania se compune in principal din Bursa deValori București și piața Rasdaq ,ambele numai pe acțiuni de capital ,și

Bursa Monetara-Financiar și de Mărfuri din Sibiu (BMFMS) pentru active financiare derivate , alaturi de organele reglatoare , băncile de decontare , instituțiile de depozitare și de inregistrare aferente , fonduri de investiții .

BVB a fost oficial redeschisă la 23 iunie 1995 după 48 de ani de de suspendare a activității . A inceput efectiv tranzactionarea abia in noiembrie 1995 ,cu numai 6 companii admise la tranzacționare , intr-o sesiune pe săptămană .Sistemul ei de tranzacționare este modelat după Alberta Stock Exchange și este caracterizat , in principal , prin sistem electronic computerizat integrat de tranzacționare , decontare și inregistrare. Este o bursă cu licitație publica , autofinantată și administrată de asociația bursei și de comitetul bursei .

Piața Rasdaq a fost deschisă oficial pentru operare la 27 septembrie 1996 ca o piață națională de valori mobiliare a Romaniei similară cu piața Nasdaq din SUA al cărei model de tranzacționare (Nasdaq Portal) l-a preluat. Rasdaq a asigurat infrastructura pentru comercializarea acțiunilor rezultate din programul de privatizare in masă a 5700 de intreprinderi de stat deținute de Fondul Proprietății de Stat din Romania. Sistemul sau de tranzacționare de tipul pieței extrabursiere cu tranzacționare prin contor , fiind o piață de dealeri. La 21 august 1998 Rasdaq a tranzacționat 3,8 milioane de acțiuni in valoare de aproximativ 908 mii de dolari provenind de la 653 companii.

Pentru tranzacții cu derivate ,in Romania s-au deschis mai multe piețe la termen in cadrul unor burse de mărfuri. Cea mai importantă este Bursa Monetar-Financiara și de Mărfuri din Sibiu (celelalte erau, pană la mijlocul anului 1998, doar incercări cu tranzacții nesemnificative) care și-a inceput activitatea cu derivate monetare la 10 iunie 1997. La 10 iunie 1998 realiza un volum de tranzacții de circa 794 mii de dolari, principalele derivate fiind contractele la termen pe indici bursieri și pe cursul de schimb al leului față de dolar, marca germana și lira italiană. Urmează a fi introduse și alte instrumente cum ar fi contractele pe opțiuni și contractele la termen pentru dobanzi.

1.3. BURSA-STALP AL ECONOMIEI DE PIAȚĂ

Bursa ca piață organizată de capital se poate mandri cu un trecut indelungat. Concentrarea ofertei și cererii pentru vanzarea și cumpărarea, teoretic, a tuturor acțiunilor de capital ale unei țari intr-o singură sală de negociere de numai cateva sute de metri pătrați, a răspuns din cele mai vechi timpuri necesităților de intervenție pe piață ale intreprinzătorilor. De cand există bursa ea a constituit un excelent barometru de prosperitate al societații.

Termenul de “bursă” este in general greșit utilizat. In afara de burse de valori și burse de materii prime ,in lume mai există burse de minereuri, burse de imbrăcăminte, burse filatelice și numismatice și numeroase asemenea manifestări. Existenta lor nu este altceva decat concentrare punctuală a ofertei și a cererii care satisface nevoile vanzătorilor și cumpărătorilor. In privinta burselor de valori, menținerea aceluiași nivel de lichiditate este o condiție indispensabila a formării prețului in conformitate cu piața. Negocierile sporadice si limitarea lor in timp sunt total ineficiente pentru realizarea unei bune lichidități a pieței bursiere. Contrar tranzacțiilor cu obiecte rare, continuitatea factorului timp, la bursa de valori, joacă un rol predominant.

Inainte ca bursele de valori să se dezvolte in forma actuală, “mărfurile” negociate in aceste instituții au fost contractele financiare transmisibile. Aceste titluri de valori au căpătat importanță economică incă de la inceputul Evului Mediu. Prima bursa, care a apărut la nord de Alpi a fost instalată la Bruges in 1409. Mult timp după aceea, bursele nu s-au putut dezvolta decat in centrele comerciale foarte importante, adică aproape in exclusivitate in marile porturi. Pe langă intensitatea activității comerciale din zonă, reușita activității bursiere presupunea existența unor mari intreprinderi economice stabile și respectarea unor obligații contractuale, necesitand un aparat instituționalizat bine consolidat, girat de autoritați demne de incredere.

Societatea Indiilor Orientale este considerată prima societate pe actiuni cu grad mare de capitalizare ,acțiuni negociate la bursa din Amsterdam –fondată in 1611, ea a fost prima bursă de acțiuni de capital din lume.

Dar ascensiunea irezistibilă a burselor și orientarea lor generală către tranzacționarea de acțiuni de capital nu a avut loc decat la inceputul secolului al XIX-lea, odată cu debutul industrializării. Astfel bursele au jucat un rol cheie in industrializarea Europei și Americii de Nord. După un debut modest ca piață financiară de importanță locală, New York Stock Exchange și-a caștigat un renume international abia după razboiul de secesiune și a avut o contribuție hotăratoare la dezvoltarea Statelor Unite. In 1972 a avut loc o altă premieră in dezvoltarea burselor de valori: deschiderea Pieței Internaționale Monetare din Chicago consacrată contractelor financiare la termen.

O bursă de capital este o piață pe care se vand și se cumpără acțiuni de capital, obligațiuni de capital și alte titluri de valoare emise de companii și de alți emitenți, inclusiv guvernul. Cand o persoană cumpără o acțiune la stocul de capital fizic al unei companii, persoana respectivă devine proprietarul unei părți din companie. Cand o companie iși reține profiturile și le investește, ea se extinde și fiecare acțiune tinde să valoreze mai mult. Astfel actionarii iși primesc partea lor de profit pe o cale indirecta – valoarea pe piață a acțiunilor crește.

Dacă o firmă emite acțiunile sale de capital, ea o poate face din mai multe motive. Uneori, ea este o firmă nouă care vrea să facă rost de bani pentru a-și construi infrastructura de fabrică și de a cumpăra echipamente. Alteori ea este o afacere proprietate personală care a mers bine și s-a dezvoltat, iar acum proprietarul vrea s-o transforme intr-o companie pe actiuni oferită publicului larg.

Conditiile minime necesare creării și functionării eficiente a unei burse de valori sunt:

Existenta marilor firme organizate ca societăți pe acțiuni care emit titluri pentru procurarea de fonduri bănești;

Numărul titlurilor negociate pe această piață să fie atat de mare incat sa justifice specializarea unor persoane fizice si juridice ca intermediari;

Piața de negociere să fie atat de cuprinzătoare incat să permită centralizarea suficientă a cererilor și ofertelor unei valori mobiliare date;

Asigurarea reglementării stricte a tranzacțiilor, reglementare care vizează limitarea numărului de participanți la realizarea tranzacțiilor, stabilirea unui cod de conduită pentru intermediari, precizarea modului de realizare a cerințelor de tranzacții care să asigure negocierea cel mai ușor de efectuat.

1.4. VALORILE MOBILIARE – PRODUSE ALE PIEȚEI DE

CAPITAL

Acțiunile alături de obligațiuni și instrumente financiare derivate sau orice alte titluri de credit, incadrate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, sunt, potrivit legii 52/1994 –“privind valorile mobiliare și bursele de valori”, valori mobiliare. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise in formă materială sau evidențiate prin inscrisuri in cont, care conferă deținătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in condițiile specificate de emisiune a acestora. Acestea au o serie de trăsături:

Formalism –existența inscrisului care prin el insuși conferă anumite drepturi deținătorului;

Literalitate –intinderea drepturilor si obligațiilor deținătorilor se precizează in inscris și există numai in această măsură;

Caracter autonom al obligatiei consemnate in titlu;

Caracter negociabil –pot fi transmise in mod operativ unor terți.

Deci aceste inscrisuri sunt titluri de valoare care dau drepturi detinătorului lor de a obține in condiții specificate o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzacțiilor pe piața de capital se numesc produse bursiere. Din punct de vedere al modului in care acestea sunt create, ele se impart in trei categorii: primare, derivate și sintetice.

1.4.1. Titluri financiare primare

Titlurile primare pot fi emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (mai sunt numite instumente de proprietate și sunt reprezentate de acțiuni) sau pentru atragerea capitalului de imprumut (numite instrumente de datorie – obligațiunile și bonurile de tezaur). Caracteristica principală a titlurilor primare este aceea că pe de o parte asigură mobilizarea capitalului propriu pe termen lung, iar, pe de altă parte, dau deținătorului drepturi asupra veniturilor bănești nete (investitorul este asociat la riscul si profitul investiției).

Acțiunile reprezintă valori mobiliare cu caracter asociativ, contribuind fiecare cu cate o parte indivizibilă, de valoare egală, la capitalul social al unei societati comerciale. Valoarea nominală a unei acțiuni se stabilește pornindu-se de la mărimea capitalului care urmează a fi achiziționat și de numărul de acțiuni ce urmează a fi emise.

Obligațiunile sunt hartii de valoare cu venit fix, emise pentru contractarea de imprumuturi pe termen mediu și lung de către societăți comerciale private sau de către colectivități publice. Ele sunt titluri de credit propriu-zise, care nu oferă drepturi de proprietate și pot fi nominative sau la purtător.

Riscul in cazul acțiunilor este mai mare decat in cazul obligațiunilor, care au o garantie viabilă. In timp ce acțiunile reprezintă părți din capitalul social al unei societăți comerciale, ansamblul constituind intregul capital social, obligațiunile sunt fracțiuni dintr-un imprumut făcute de un agent economic sau stat.

Bonurile de tezaur sunt titluri emise de stat, in principal de administrația bugetului de stat care in majoritatea țărilor este denumită !!!!! . Prin plasamentul bonurilor de tezaur sunt mobilizate importante active monetare disponibile, care sunt necesare acoperirii cheltuielilor bugetare curente. Negociabilitatea curentă a acestora, posibilitatea transformării rapide in lichidități, dobanzile competitive asociate, fac din investiția in bonuri de tezaur un plasament foarte atractiv.

1.4.2. Titluri financiare derivate

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent (vanzator) și beneficiar (cumparator) și dau acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita scadența viitoare, in condițiile stabilite in contract. Spre deosebire de titlurile primare ele nu se exercita asupra veniturrilor monetare nete ale emitentului, ci asupra unor active la care se refera, acesta fiind și motivul pentru care ele se numesc derivate.

Exista doua mari categorii de titluri derivate: contractele futures și opțiunile.

Contractul futures este o ințelegere intre doua parți de a vinde, respectiv a cumpara un anumit activ –marfa, titlu financiar sau instrument monetar –la un preț stabilit, cu executarea contractului la o data viitoare. Caracteristicile principale ale acestui tip de contract sunt urmatoarele:

Obligațiile parților sunt concretizate intru-n document standardizat, contractul este negociat pe piața secundara, respectiv la bursele unde se fac aceste tipuri de tranzacții ;

Creditorul contractului are de ales intre doua alternative: sa accepte executarea in natura, la scadența, prin preluarea efectiva la scadența a activului care face obiectul acestui contract sau sa vanda contractul, pana la scadența unui terț; in mod analog debitorul poate sa-și onoreze obligația in natura sau sa iși acopere poziția de debitor prin cumpararea aceluiași tip de contract la bursa;

Contractele sunt marcate zilnic la piața, adica valoarea de piata se nodifica in funcție de raportul dintre cererea și oferta pentru același tip de contract;

Prin urmare contractele futures pot servi unor scopuri de plasament, cel care cumpara sperand intr-o creștere a acestora. Ele mai pot servi și obținerii de profit prin jocul de bursa sau pentru acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazeaza.

Opțiunile sunt contracte intre un cumpărător și un vanzător care dau primului dreptul, dar nu și obligatia, de a vinde sau cumpăra un activ la o anumită dată viitoare, drept obținut in schimbul plății către vanzător a unei prime. După natura lor optiunile pot fi: de vanzare (“put options”) –atunci cand cumparatorul dobandește dreptul de a vinde activul; de cumpărare (call options) –atunci cand dau dreptul de a cumpăra activul.

Opțiunile pot fi negociate la bursa avand zilnic o valoare de piață, dată de cererea și oferta de de opțiuni de acel tip și dependența de de valoarea activului la care opțiunea se refera.

1.4.3. Titluri sintetice

Produsele sintetice rezultă din combinarea de către societătile financiare a unor active financiare diferite și crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. Ele pot fi realizate din combinarea de contracte futures de vanzare și de cumparare, de optiuni PUT si CALL, precum și combinatii intre diferite tipuri de futures și optiuni. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă. Indicele bursier este considerat ca un barometru al pieței și are o utilitate deosebită pentru investitori. Evolutia acestuia este luată in considerare in procesul de plasare al capitalurilor, iar in gestionarea portfoliului se urmărește realizarea unei structuri de titluri corespunzătoare structurii indicelui bursier.

Contractele asupra indicilor bursieri sunt negociabile pe piața la termen și oferă investitorilor noi posibilități de investiții si de acoperire a riscului unui portofoliu compus din acțiuni. Daca se anticipeaza creșteri ale cursului bursier, un investitor poate cumpara acțiuni sau poate cumpăra un contract de cumpărare a indicelui bursier. Daca se anticipează o scadere a cursului bursier pot fi vandute actiuni sau poate fi cumpărat un contract de vanzare a indicelui. Contractele asupra indicilor bursieri permit realizarea de speculații bazate pe cresterea sau scăderea cursului acțiunilor, fără a deține in mod efectiv un portofoliu de acțiuni.

=== CAPITOLUL 2 ===

CAPITOLUL II

BURSELE DE MĂRFURI

2.1. BURSELE DE MĂRFURI ÎN LUME

Aparitia si formarea burselor de mărfuri este rezultatul unui proces care a inceput acum 2000 de ani. Produsele tranzactionate azi la bursa au trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfă (barter), contractul cu plata si livrare imediată (spot), contractul cu plată si livrare ulterioară stabilirii pretului (forward) si ultima, contractele la termen (futures si options).

Darul si schimbul de marfă datează de la inceputul civilizatiei. A treia fază, contractul spot, poate fi considerată adevaratul inceput al pietelor de marfă organizate.

Pâna in anul 1600 comertul in Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a putea permite sustinerea activitătii de comerciantilor locali sau pietelor locale. Periodic târgurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice intinse. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se făceau prin simplu schimb. Acest tip de targ era des intalnit in Grecia antică, in timpul Imperiului Roman ,dar si in China.

Treptat, a aparut o retea de targuri specializate si bine organizate. Existau reguli stricte care stabileau unde, cand si cum pot vinde comerciantii, in functie de tipul de marfă oferit. S-a introdus interdictia contractării in afara acestor târguri, pentru a preveni acumularea unei cantităti mari de marfă care ar permite controlul pretului.

Odată cu cresterea numărului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb “scrisoarea de targ”. Aceste scrisori permiteau amânarea plătii pentru o marfă. Comerciantii aveau posibilitatea să circule din targ in targ reglând plătile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de târg, plătind la sfarsit eventualele datorii rămase, in bani. Asa a apărut piata spot.

Se consideră că rădăcinile comertului la termen se află in sistemul de targuri medievale japoneze, care a permis Japoniei să dezvolte si să organizeze piata la termen incepând cu anul 1697, cu aproape un secol si jumătate inaintea Statelor Unite ale Americii.

Prima bursa in acceptiunea moderna, se pare că a fost cea de la Anvers, infiintată in anul 1531. Bursa din Anvers avea o clădire proprie unde se incheiau tranzactii cu mărfuri coloniale.

In anul 1554 s-a infiintat la Londra obursa numită “Royal Exchange”, care, din 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare.

In anul 1693 apar la Paris o serie de agentii de schimb in domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi la Lyon, Toulouse si Rouen,iar spre sfarsitul secolului XVII, la Montpellier se inaugurează o bursă.

Burse au mai fost infiintate in Germania la Nurnberg si Hamburg in sec XVI, la berlin in secolul XVII, la Paris (1724), Viena (1761), Bruxelles (1801), Milano (1833), Tokyo (1855) etc.

In secolul al XVIII-lea si in prima jumătate a secolului al XIX-lea in Olanda si Anglia comertul spot devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro-alimentare si industriale.

In 1848 si-a inceput activitatea Cicago Board of Trade (CBOT) ca o bursă de grâne. Câtiva dintre cei mai priceputi comercianti de grâne au hotărât sa se reunească intr-o bursă organizată de cereale – CBOT. Aceasta a ajutat la solutionarea problemelor legate de oferta de grâne, care exista in trecut in America si, de asemenea, a contribuit la stabilitatea preturilor cerealelor pentru tot cursul anului. Chicago devenise in acel moment capitala cerealelor.

In 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago unde se comercializau la inceput unt, oua, branza, păsări domestice si alte produse agricole. In cele din urmă a inceput să tranzactioneze tipuri de marfă atât de multe si de diverse, incât, in 1919, a fost numita Chicago Mercantile Exchange (CME). Astăzi se lucrează pe patru grupe de produse: mărfuri agricole, valute, dobânzi si indici bursieri.

In 1972, CME inaugureaza tranzactionarea contractelor futures pe valute – primele contracte futures financiare, iar in 1975 CBOT lansează primele contracte futures pe rata a dobânzii. Este de remarcat ca desi CBOT lansase contractele futures pe grâne inca din 1865 prima lege care avea să reglementeze “pietele de contracte” a fost adoptată abia in 21 septembrie 1922 – “Legea tranzactiilor futures cu cereale”.

O crestere deosebită a interesului pentru tranzactiile la termen s-a inregistrat intre anii 1975 – 1985, fapt evidentiat de volumul contractelor pe pietele americane si engleze.

In prezent, numarul burselor din intreaga lume trece de o suta. Odată cu schimbările petrecute in tările din Europa centrala si de est s-au facut eforturi in vederea organizării pietelor bursiere si in tările din această zonă.

După cum relatează Nicolae Iorga in “Istoria comertului” (1937), incă din 1839 apare ideea organizării unor burse in Bucuresti si Brăila. In anul 1840 in ziarul “Mercurul Brăilei” este prezentat “Codul de Comert” care cuprinde prima reglementare generală a bursei de comert in Muntenia. Acest cod a fost pus in practică si in Moldova, unde a fost extins oficial după unirea Principatelor, in cadrul actiunii de unificare legislativa. In 1865, in

ziarul “Monitorul – Jurnal oficial al Principatelor Unite Romane” apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comert la Bucuresti, Iasi, Galati, Brăila care cuprinde reglementarea organizării si functionării acestor burse. “Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de mărfuri” din 1881 adoptată dupa legislatia franceza, punea bazele organizării burselor de valori si de mărfuri. Un an mai tarziu se deschidea Bursa de la Bucuresti. “Legea asupra burselor de comert” din 1904 a redefinit institutia bursiera iar legea de unificare din 1929 a determinat cresterea credibilitătii institutiei bursiere din Romania.

Desi legea din1929, cunoscuta sub denumirea de “Legea Madgearu”, admitea operatiunile la termen, acestea nu au fost practicate in Romania pană in 11 iunie 1997, cand au fost lansate in premieră la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzactii scăzut pe piata mărfurilor fungibile si al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai cerut pe piata din Romania, Bursa Monetar Financiară si de Mărfuri Sibiu s-a orientat in lansarea contractelor futures pe indici bursieri si valute. Este cunoscut faprul că lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pietei activului de baza. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Mărfuri Sibiu ca piata futures financiară.

Prima initiativă legislativă după 1990 a avut loc in 28 august 1997 prin Ordonanta privind “Legea burselor de mărfuri”. Ea venea să contureze modul de organizare al burselor de mărfuri in vederea tranzactionării de contracte futures si optiuni.

Termenul ‘bursă’ desemnează o institutie cu putere de autoreglementare, specifică economiei de piată liberă. In esentă, notiunea indică locul de intalnire al negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare al cererii si ofertei. Dacă la inceputurile lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea, in egală măsură a mărfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele două categorii de burse.

Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactionează mărfuri titluri de mărfuri, active monetare si financiare, care au anumite caracteristici:

sunt generice – se individualizează prin măsurare, număre sau cantărire;

sunt fungibile – pot fi inlocuite unele prin altele;

au caracter standardizat – marfa poate fi impărtită pe mărfuri omogene;

sunt depozitabile – permit executarea obligatiilor contractuale la o anumită perioadă de la incheierea tranzactiei;

au un grad redus de prelucrare – mentinerea caracterului de produs de masă, nediferentiat, omogen.

2.2 PIATA FUTURES SI OPTIONS

2.2.1 Termeni si definitii

Operarea pe pietele futures si cu optiuni necesită cunoasterea unor termeni cu care se lucrează foarte frecvent. Termenii prezentati in continuare sunt adaptati uzuantelor Bursei Monetar – Financiare si de Mărfuri Sibiu (BMFMS):

Agent de bursă – broker: persoană fizică angajat al unui intermediar de bursă, care este autorizat să execute ordinele de vanzare sau de cumpărare in ring.

Apel in marjă: cerere cu titlu de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel incat contul clientului să se ridice la nivelul marjei initiale.

Carte de membru: pachet de 20 actiuni BMFMS pentru membrii fondatori sau de 50 de actiuni pentru ceilalti membri, a cărei detinere dau dreptul la un broker in ringurile Bursei.

Casa de compensatie: societate comerciala pe actiuni, independentă de BMFMS, cu rol de compensare, decontare si garantare a executării tranzactiilor, toate tranzactiile trebuie să se supună Regulamentului acesteia.

Client: persoană fizică sau juridică ce tranzactionează contracte futures si cu optiuni, printr-un intermediar de bursa, folosind surse proprii de finantare, asumandu-si intregul risc ce decurge din aceasta activitate.

Cotatie: exprimarea valorii activului care sta la baza contractului futures sau cu optiuni, la un moment dat. La contractele cu optiuni se cotează prima.

Intermediar de bursă: membru al bursei sau membru afiliat, care are dreptul de a intermedia executarea tranzactiilor in nume propriu sau pentru clientii săi, printr-un agent de bursă.

Lichidare fortată: inchiderea fortată a pozitiilor descoperite.

Lichidarea: inchiderea unei pozitii printr-o tranzactie de aceeas mărime si in sens opus.

Marcarea la piată: austarea zilnică a conturilor de marjă pentru a reflecta profitul sau pierderea pentru pozitiile deschise. Marcarea la piată se realizează la pretul mediu ponderat al ulimelor zece tranzactii ale sesiunii de tranzactionare.

Marja initială: fondurile necesare initierii cumpărării sau vanzării unui contract futures.

Membru afiliat: persoana fizică sau juridică care posedă temporar dreptul de aavea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile BMFMS.

Pasul: fluctuatia minimă a pretului.

Pozitie deschisă: un contract care nu a fost lichidat printr-o operatie inversă.

Pozitie descoperită: pozitie deschisă care nu are acoperită marja de mentinere.

Scadentă: ultima zi lucrătoare a lunii cand expiră contractul si la sfarsitul căreia casa de compensatie lichideaza toate pozitiile rămase deschise.

Trader: persoana fizică ce tranzactionează numai in numele si pe contul lui pe baza unui permis eliberat de bursă.

2.2.2. Simboluri si specificatii

Marcarea la piată

Marcarea la piată a contractelor futures si optiunilor, face ca in fiecare zi contul sa fie debitat sau creditat, in functie de evolutia pretului de cotare fata de pretul pozitiilor deschise. Pierderea sau profitul rezultat din marcarea la piată face ca suma existenta in cont sa oscileze, insă nu poate să scadă sub nivelul marjei de mentinere.

Apelul in marjă

In cazul in care suma din contul de marja scade sub acest nivel, titularul de cont primeste apel in marjă pentru diferenta dintre nivelul marjei initiale si suma existenta in cont.

Contractele expiră in ultima zi de tranzactionare a lunii de scadentă. Contractele la maturitate se vor lichida fie prin livrare fizica a activului ce stă la baza lor, fie prin livrare cash, fie compensare cash, raportandu-se la un pret bine determinat.

Livrarea marfurilor sau a valutelor este optională la bursele din intreaga lume. De exemplu, in SUA, 97% din contractele futures sunt lichidate la piată; in cazul optiunilor 95% nu au ca rezultat final livrarea fizică.

Pozitii “long” si “short”

Cand cineva cumpără un contract futures sau o optiune el are o pozitie “long”. Emitentul de optiuni si cel care vinde futures este “short”. A nu se confunda acest concept cu cel in care cineva a avut o pozitie “long” prin cumpărărea unor contracte si apoi le vinde pentru a-si compensa pozitia pe piată.

Cel care vinde short consideră că in viitor preturile vor scade, deci vor avea o valoare mai mica. Daca lucrurile vor evolua asa cum s-a anticipat, si pretul scade, atunci vanzătorul isi poate răscumpăra contractele la un pret mai mic, si realizează astfel un profit.

Simbolul contractelor

Produsele care stau la baza contractelor au o denumire si un de identificare. Practica bursieră a impus simplificarea denumirii prin simboluri. La BMFMS s-au adoptat următoarele simboluri pentru futures:

contractul futures pe dolarul SUA are simbolul : ROL/USD;

contractul futures pe marca germană are simbolul : ROL/DEM;

contractul futures pe euro are simbolul : ROL/EURO;

contractul futures pe indicele bursier al celor mai lichide 10 actiuni cotate la categoria I a BVB, stabilit dupa metodologia BVB si denumit oficial BET are simbolul : BET(ROL).

Unitatea de tranzactionare

Specific pentru contractele futures si optiuni este că acestea au standardizate cantitătile produselor, singura variabilă fiind pretul sau prima. Unitatea de tranzactionare stabileste cantitatea, in functie de care se determină valoarea contractului.

Unităti de tranzactionare la BMFMS:

ROL/USD = 1000 $

BET(ROL) = 10.000 lei inmultit cu indicele BET in puncte

Pasul

Pasul reprezintă fluctuatia minimă cu care se poate modifica cotatia. La contractele BMFMS pasul este 1 leu pentru contractele pe valute si 0,1 puncte pentru contractul BET(ROL) si optiunile care au ca suport acest contract.

Marja initială

Aceasta este valoarea pe care un titular de cont de marja trebuie să o detină in contul de marjă la initierea unui contract. Valoarea marjei este stabilită de bursă după consultarea casei de compensatie si orice modificare a acesteia este aplicată imediat. Agentiile de brokeraj pot cere de la clienti sume suplimentare marjei initiale, in baza unui angajament bilateral.

Marja de mentinere

Este elementul esential care asigură integritatea casei de compensatie si a agentiei de brokeraj, si reprezintă suma minimă pe care pe care un titular de cont trebuie să o detină in contul de marjă pentru a mentine pozitii deschise. Aceasta reprezintă aproximativ ¾ din marja initială.

Scadenta contractului

Data de scadentă este precizată pentru fiecare contract in parte. Tranzactia la termen poate avea mai multe zile de scadentă: 1 luna, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni, dar nu mai mult de 18 luni.

Lichidarea contractului la scadentă

La contractele futures si optiuni pe valute fără livrare, lichidarea la scadentă se face la cursul comunicat de BNR in acea zi. La contractele pe indici bursieri ,lichidarea se face la valoarea indicelui, comunicată de institutia care il calculează.

La contractele futures cu livrare fizică a produsului se specifică modul in care decurge aceasta.

=== CAPITOLUL 3 ===

CAPITOLUL III

TRANZACȚIONAREA FUTURES ȘI CU OPȚIUNI

Toate tranzacțiile futures și cu opțiuni pe futures au loc în locuri special amenajate pentru această activitate, în locuri numite ringuri (“pit-uri”). La BMFMS (Bursa Monetar Financiară și de Marfuri Sibiu), contractele sunt tranzacționate în ringuri, în funcție de tipul de activ tranzacționat. In fiecare ring se tranzacționeaza un singur activ și acesta este singurul loc unde pot avea loc tranzacțiile cu activul respectiv.

In imediata apropiere a ringurilor sunt birourile agențiilor de brokeraj. Aici sunt primite prin fax ordine de la investitori individuali sau de la mari investitori comerciali, clienți ai agențiilor de brokeraj din toată țara, pentru a fi duse în ringurile de tranzacționare unde vor fi executate de brokeri.

Fiecare ring este sub-divizat în etaje, fiecare pentru o altă dată de scadența a contractului. Pentru prima lună (data cea mai apropiată de scadența și, de obicei, cea mai activ tranzacționată) este nevoie de un spațiu mai mare. In ringul ROL/DEM, de exemplu, prima lună ocupă aproximativ ¾ din suprafața totală.

In apropierea ringurilor de tranzacționare se află tabele, pe care se afișeaza prețurile la care sunt efectuate tranzacțiile și ora exactă. Motivul adoptării acestui sistem este de a stabili cu precizie timpul în care tranzacțiile au avut loc.

Regula de bază în piețele futures este să cumperi la preț scăzut și să vinzi la preț ridicat, indiferent în ce ordine.

Tranzacționarea la bursă nu este altceva decât cumpararea și vânzarea de contracte futures și opțiuni. Acestea sunt tranzacționate folosind norme de ofertare prin strigări codificate sau semne manuale, printr-un sistem cunoscut sub denumirea de licitație prin strigare.

Dacă se cumpără un contract futures la un anumit preț și se vinde la un preț mai mare, se obține profit. Dacă el a vândut la un preț inferior celui care s-a plătit, se pierd bani.

3.1. MECANISMUL DE TRANZACȚIONARE IN PIEȚELE

FUTURES ȘI CU OPȚIUNI

Schema mecanismului de tranzacționare futures și cu opțiuni conține elemente de bază ale unui asemenea piețe și este împărțită în patru niveluri, pe baza principiului interacțiunii dintre ele.

Primul nivel notifică necesitatea existenței unei legături constante între clienți(producători, angrosiști, investitori) și agențiile de brokeraj. Ea se materializează prin transferul constant de informații în ambele sensuri. Urmează stabilirea strategiei de piață și, după achitarea garanțiilor și a comisioanelor, deschiderea canalului necesar fluxului de ordine si răspunsuri ce leagă clientul de brokerul de ring, facilitandu-i primului accsesul la piată. Canalul este monitorizat în permanența de catre funcționarii din cadrul agenției din care face parte brokerul ales de client să-l reprezinte. Clientul primește din partea acestora, în mod constant, informații brute analize și prognoze.

Nivelul doi notifică legătura constantă dintre agențiile bursiere și bursa. Brokerii din ring preiau si execută în bursa ordinele clienților lor.

In felul acesta, ei realizează tranzacții la cele mai bune prețuri găsite în momentul executării ordinelor. Materialul rezultat în urma prelucrării de către funcționarii bursei a informațiilor adunate pe parcursul ședinței de tranzacționare este oferit agenților în scopul realizării unui flux informațional către clienți. Agențiile bursiere operează pe piață conform ordinelor venite de la clienți și pe cont propriu și garantează operațiunile pe care le desfășoară. Identitatea clienților nu depășește nivelul unu.

Nivelul trei notifică întrepătrunderea dintre bursa si casa de compensație. Activitatea desfășurată în bursa de agențiile de brokeraj este garantată cu fonduri depuse în conturi speciale, la care au acces agențiile bursiere și organismul de cleaning. Variația sumelor din conturile de marja reflectă înregistrarea de castiguri sau pierderi ca urmare a operațiunilor desfășurate pe piață și a modificărilor suferite de prețul de cotare al activelor ce formează subiectul contractelor tranzacționate.

Nivelul patru notifică faptul că organismul de cleaning (Casa Română de Compensație), supervizează toate tranzacțiile, facilitând administrarea riscurilor asumate în activitatea bursieră prin aceptarea de garanții și menținerea constantă a echilibrului dintre activitatea desfășurată în bursa și capacitatea de asumare a riscului. Conturile de marjă aparțin agențiilor bursiere, fondurile provin de la clienți, modificările suferite de nivelurile lor sunt notificate agențiilor bursiere. Casa de compensație poate verifica atât situația agențiilor bursiere, cât și relația financiară dintre aceasta și clienții săi. Verificările includ toate fazele activității desfășurate pe piața bursieră. Ele încep cu ordinele transmise de clienți, continuă cu modul lor de executare în ringul bursei prin intermediul anunțului făcut de broker de ring, contextul momentului față de natura și conținutul ordinului, nivelul și modul de modul de garantare.

Ca urmare a extinderii ariei de acțiune, activitatea bursieră s-a transformat într-o industrie internațională, în cadrul căreia interesele

Schema mecanismului de tranzacționare futures și cu opțiuni

clienților converg către un punct comun: facilitarea transferului de mărfuri, servicii, active monetare și financiare, pentru obținerea unui profit.

Ca urmare a extinderii ariei de acțiune, activitatea bursieră s-a transformat într-o industrie internațională, poate în prima industrie cu adevărat internațională, în cadrul căreia interesele clienților răspândiți pe toată suprafața planetei converg către un deziderat comun: facilitarea transferului de mărfuri, servicii, active monetare si financiare, pentru obținerea unui profit, resursă a creșterii nivelului de trai al intregii omeniri.

3.2. TRANZACȚIILE FUTURES

Tranzacțiile cu contracte futures și opțiuni nu presupun contactul direct între participanți deoarece aceste au loc între reprezentanții lor – brokerii agentiilor de brokeraj – direct pe pietele organizate în acest scop.

Participanții pe piețele futures sunt speculatori și hadgeri (producători și furnizori de materii prime, importatori și exportatori de marfuri și servicii societăți de valori mobiliare si bursiere etc.), care, în mod liber, tranzacționeaza aceste contracte în scopul obținerii de profituri sau de a se proteja impotriva riscului de variație a pretului într-un viitor determinat. Ineresele lor sunt diferite: speculatorii urmăresc să obțină profit din diferenta de preț între momentul inițierii contractului și momentul lichidării lui, iar hadgerii urmăresc conservarea valorii activelor lor.

Fiecare broker din ring este un licitator. Fiecare își anunță propriile prețuri de cumpărare sau de vânzare, în funcție de ce pozitie ia. In ring, palmele ținute înspre ceilalți brokeri semnifică vanzare, iar palmele îndreptate spre corp inseamnă că se cumpără.

Există un sistem bine stabilit în substratul haosului aparent pe care îl crează metoda licitației prin strigare. Numai celor mai bune prețuri de cumpărare și de vanzare le este permis să iasă la suprafața pe piață.

Determinarea prețurilor

Prețurile futures și ale opțiunilor (primele) sunt determinate de cumpăratori și vânzători. Dacă cumpărătorii sunt mai numeroși decât vanzătorii, prețurile tind să crească.

Prețurile sunt determinte prin cât dorește cineva să plătească pentru un anumit produs. Exprimarea prețurilor futures diferă de la un contract la altul. Rezultatul ședintelor de tranzacționare se finalizează cu un sumar al tranzacțiilor care arată cum a evoluat piața în ziua respectivă. Acest sumar cuprinde:

preț deschidere (open):prețul corespunzător primei tranzacții a zilei;

preț maxim (high): prețul cel mai ridicat înregistrat pentru o tranzacție in timpul ședinței;

preț minim (low): prețul cel mai scăzut înregistrat pentru o tranzacție în timpul ședinței;

preț închidere (last): prețul corespunzător ultimei tranzacții a zilei;

prețul de cotare (settle): prețul la care se realizeaza marcarea la piață;

variația (change): diferența netă dintre prețul de cotare al zilei respective și cel al zilei anterioare de cotare;

poziții deschise (open intrest): numarul total de poziții futures care nu au fost lichidate;

volumul (volume): numarul total al contractelor futures tranzacționate în ziua respectivă;

valoarea tranzacțiilor (trading value): valoare contractelor futures tranzacționate în acea zi, exprimată în lei.

In fiecare din ringurile de tranzacționare de la BMFM Sibiu se afla angajați ai bursei. Aceștia sunt reporteri de piață. Când în cursul unei sesiuni de tranzacționare se produce o schimbare a prețului, acești observatori anunță pe alți membri ai personalului de la calculatoare care se află într-un loc special din apropierea ringului. Schimbarea de preț va fi imediat înregistrată și prin sistem sunt transmise noile date pe monitoarele de afișare a cotațiilor. La ora actuală, prețurile la care se încheie tranzacțiile sunt scrise pe o tabelă, aflata în imediata apropiere a ringului. Pe aceeași tabelă sunt actualizate în timp real informațiile necesare desfășurării în bune condiții a activității din ring, informații preluate de pe piața interbancara, Bursa de Valori București și bursele de mărfuri americane.

Operatorii din ring

Într-o zi obișnuită există numeroase persoane în ringuri: brokeri, traderi, supraveghetori; și în imediata apropiere a acestora: runneri, deckeri, angajați ai firmelor membre și reporteri la piață.

Brokerii sunt persoane fizice ce au în atribuția lor exclusiv lichidarea ofertelor de vânzare și de cumpărare în numele unei agenții de brokeraj. Ei sunt angajați ai membrilor bursei.

Traderii sunt persoane fizice care tranzacționează doar în nume propriu și pe contul lor. Aceștia pot fi clasificați în funcție de metodele lor de tranzacționare:

Traderul de poziție (position trader) poate fi un trader public sau profesional care inițiază poziții în piețele futures sau cu opțiuni, poziții pe care le menține o anumită perioadă de timp (zile, saptămâni sau luni).

Traderul de o zi (day trader) deschide poziții doar în cursul sesiunii de tranzacționare și le lichidează la sfarșitul ei (in aceeași zi).

Micul speculator (scalperul) tranzacționează în ring la fluctuații minime, obținând profituri și pierderi mici.

3.3. OPERAȚIUNI ÎN CONTURI DE MARJĂ

Contul de marjă este acel cont în care sunt înregistrate tranzacțiile cu contracte futures și cu opțiuni ce au loc în contul de numerar. În acest cont se determină excedentul de valoare sau pierderea de valoare zilnică, elemente care stau la baza fie a plaților de excedent, fie a solicitărilor de echilibrare pentru menținerea sumei din cont la nivelul specificat.

Contractul de cont client reprezintă contractul dintre client și casa de brokeraj privind condițiile generale de tranzacționare la termen pe piețele bursiere, contract în care sunt înregistrate condițiile în care intermediarul de bursă va executa ordinele transmise în scris de către titularul de cont sau împuternicitul său cu tranzacționarea la termen, obligațiile agenției de brokeraj și ale clientului.

Clientul dispune liber de sumele existente în cont, iar riscul pierderii și profitul obținut îi revin în totalitate. Contul de marjă are și o funcție de evidența zilnică a tuturor pozițiilor deținute de titularul de cont.

3.3.1. Tipuri de conturi de marjă

În funcție de dreptul legal de efectuare a tranzacțiilor în cont, există:

Contul individual pe numele titularului în care operează exclusiv numai titularul contului; este specific persoanelor fizice care efectuează tranzacții în nume propriu;

Contul administrat este contul deschis de persoane juridice sau asociații de persoane juridice, în care dreptul de operare în cont este stabilit și atribuit fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin înțelegere între parteneri, unei persoane nominalizate, numită administrator. Contractul de administrare stabilește domeniile de tranzacții sau limitele răspunderii administratorului. Dacă aceste limite nu sunt stabilite, contul funcționează după regula prudenței maxime. Legea privind bursele de mărfuri interzice în România existenta acestor tipuri de conturi administrate de brokeri în tranzacțiile la termen.

Contul de marjă deschis pe numele unei persoane juridice necesită aprobarea din partea conducerii legale a persoanei juridice care a deschis contul; aprobarea este însoțită de o copie a certificatului de înmatriculare, regulamentului de funcționare a persoanei juridice și acordul de deschidere a unui cont în marja; trebuie să se specifice limita maximă până la care pot avea loc tranzacții și persoanele autorizate să le efectueze.

Contul colectiv este un tip de cont administrat specific numai persoanelor fizice. Orice cont colectiv trebuie să specifice înelegerea partenerilor asupra sumelor din cont și metoda de rezolvare a situației contului, în cazul în care unul dintre membri intră în incapacitate juridică, fizică sau decedează. Administratorul contului este obligat ca în termen de o zi să anunțe agenția de brokeraj de intrare într-una din incapacități a unuia din membri contului colectiv.

Contul colectiv are două variante:

cont colectiv cu drepturi acordate supraviețuitorilor este acel contract prin care în cazul decesului unuia dintre parteneri, patenerii supraviețuiori sunt aceia care intră în posesia părții partenerului decedat.

cont colectiv cu drepturi acordate moștenitorilor este acel cont în care partea partenerului decedat revine moștenitorilor săi legali, partenerii răspunzând solidar de livrarea parții în cauză.

Conturile fiduciar, custodian, discrționar și anonim care sunt operaționale pe piața de capital nu pot fi utilizate și pe piața la termen.

3.3.2. Fișa contului

La deschiderea oricarui tip de cont, titularul trebuie să furnizeze o serie de informații pe care acesta este obligat sa le amendeze ori de câte ori apar modificări. Clauzele, detaliile și forma lor de exprimare diferă de la o agenție de brokeraj la alta.

Cererea de deschidere de cont trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

Datele de identificare și profilul personal al investitorului:

numele, data nașterii, adresa, cetațenia și rezidența, starea civilă și familiala, numarul persoanelor dependente.

Datele privind profilul și capacitatea financiar-legală a titularului de cont:

profesia și ocupația, dacă clientul este sau nu în legatură cu activitatea financiar-bancară sau a valorilor mobiliare, surse de venituri, impozite, lichiditatea și solvabilitatea clientului, alte conturi de investiții sau de marjă, depozite și referințe bancare;

experiența în tranzacții la termen sau cu valori mobiliare, tipuri de investiții practicate de client;

obiectivele clientului.

Documente auxiliare la contract:

clauza exonerarii agenției de brokeraj privind datoria fiscală a investitorului;

declarații speciale privind înțelegerea clauzelor specifice privind contul de marjă, transferul de fonduri catre / de la Casa de Compensație, tranzacția forțată, decizia clientului privind livrarea activului suport, alte detalii.

Dacă titularul de cont permite unei alte persoane să opereze în contul său, permisiunea trebuie dată în scris, însoțită de informații amănunțite referitoare la persoanele în cauză.

În cazul deschiderii unui cont de siguranță, investitorul declară în scris că se va conforma regulilor de funcționare a acestui tip de cont. În plus, el semnează contractul de ipotecare a titlurilor sale financiare, precum și contractul de împrumut pentru orice tranzacții efectuate în cont. Dacă investitorul deschide un cont de siguranță și este angajatul unei societăți financiare, el trebuie să furnizeze acordul locului de muncă, unde se trimit duplicate ale tranzacțiilor efectuate de el.

Fișa contractului este un formular standardizat care face parte din contrul clientului și în care sunt înscrise principalele date privind fiecare operațiune în funcție de activul tranzacționat și pe fiecare scadență în parte. Acest formular cuprinde:

pentru contracte futures: numărul de contracte, codul și identificarea contractului, data, ora executării tranzacției, prețul, prețul de cotare, numarul de poziții deschise și sensul lor, suma disponibila în cont, marje inițiale necesare, marje de menținere, rezerve în cont, profitul sau pierderea în tranzacții, valoarea apelului în marjă și comisionul achitat pentru tranzacții.

pentru tranzacții cu opțiuni: numărul de contracte, codul și identificarea contractelor, tipul opțiunii (PUT/CALL), data, ora executării, prețul de exercitare, prima plătită/încasată, prețul de cotare, numărul de poziții deschise și sensul lor, suma disponibilă în cont, marje inițiale necesare, marje de menținere, rezerve în cont, profitul sau pierderea în tranzacții, valoarea apelului în marjă și comisionul achitat pentru tranzacții.

Pe lângă aceste formulare, pentru evidența tranzacțiilor, agentul de bursă trebuie să mențină la zi un centralizator operativ de evidență a ordinelor și tranzacțiilor pe clienți, centralizator care cuprinde urmatoarele informații:

numele și prenumele / denumirea firmei titularului de cont, numărul contului segregat la agenția de brokeraj, tipul operațiunii, numărul de titluri tranzacționate, codul și identificarea titlurilor, data și ora recepționarii ordinului, prețul, prețul de executare a tranzacției, numărul de titluri ramase neexecutate, observatia daca ordinul este inca in termenul de valabilitate.

3.3.3. Inregistrarea operațiunilor

Inregistrarea operatiunilor in contul de marja are loc in momentul confirmarii in scris a executarii acesteia.

Operarea datelor in registrul de ordine a agentiei de brokeraj se efectueaza in urmatoarea ordine:

lansarea ordinului de tranzactie consta in initiativa clientului care solicita efectuarea unei operatiuni in contul sau. Pe baza ordinului scris transmis agentului de bursa, acesta fixeaza conditiile in care doreste sa aiba loc tranzactia, utilizand o anumita categorie de ordin;

pe baza acestor date, clientul completeaza formularul de “ordin de tranzactionare”, document standardizat care cuprinde datele necesare privind titularul de cont, piata (futures/options), cantitatea, pretul limita sau stop, scadenta, comisionul, marja initiala totala, rezerva. Agentul completeaza acest formular cu numarul de cont al clientului, data si ora receptionarii ordinului si il inregistreaza in centralizatorul de ordine;

confirmarea lansarii tranzactiei este operatia prin care agentul de bursa raspunde clientului ca intelege conditiile de executare a ordinului si verifica daca sunt indeplinite de catre acesta cerintele de solvabilitate privind raspunderea asumata, informandu-l pe acesta ori de cate ori sunt discrepante intre raspunderea asumata de client si scopul tranzactiei mentionate anterior, cu ocazia deschiderii contului. Dupa rezolvarea acestor probleme, agentul confirma lansarea sa in executarea ordinului lansat de client;

transmiterea ordinului spre executie este operatiunea prin care agentul, in functie de organizarea interna a societatii ai a pietei pe care urmeaza sa aiba loc tranzactia, transmite ordinul depersonificat in piata respectiva.

Etapele ulterioare executarii ordinului in ring sunt urmatoarele:

confirmarea executarii ordinului – imediat dupa executia fiecarui ordin, agentul de bursa contacteaza clientul si raporteaza verbal acestuia despre executarea ordinului, specificand conditiile in care s-a executat tranzactia, respectiv pretul si cantitatea la care a fost executat ordinul. La sfarsitul zilei, agentia de brokeraj procedeaza la transmiterea scrisa a confirmarii tranzactiei si a situatiei contului, pe adresa indicata de client.

inregistrarea tranzactiei incontul clientului are loc imediat dupa primirea situatiei cumulate de la casa de compensatie. Fiecare tranzactie se inregistreaza cronologic, separat si se adauga in contul clientului pe tipuri de contracte si scadente. Datele privind orice tranzactie sunt accesibile doar agentului de bursa, superiorului si serviciului de evidenta si contabilitate din societate.

Decontarea si compensarea tranzactiilor efectuate pe contul clientului se realizeaza de catre agentia de brokeraj. Decontarea si compensarea tranzactiilor efectuate de catre agentia de brokeraj pe contul ei si al clientilor se realizeaza de catre membrul compensator, urmand procedurile casei de compensatie. Odata cu deschiderea contului de marja, fiecare client va fi informat despre procedurile de tranzactionare, raspunderea si riscul neindeplinirii la timp a obligatiilor contractuale privind orice tranzactie si acesta trebuie sa semneze, separat, un acord al executiei tranzactiei fortate.

In cazul in care clientul nu isi poate onora obligatia de plata, dupa trecerea perioadei fixate de reglementari, agentia de brokeraj a carui client nu raspunde apelului in marja are dreptul sa efectueze lichidarea fortata a pozitiilor descoperite pentru evitarea situatiei de insolvabilitate.

Lichidarea fortata se realizeaza prin vanzarea sau cumpararea unui numar de contracte futures astfel incat pozitiile ramase deschise sa fie acoperite de suma existenta in contul de marja.

3.4. ORDINE DE TRANZACTIONARE

Exissta trei tipuri fundamentale de ordine: de cumparare, de vanzare si ordine spreed. Ele sunt transmise firmei de brokeraj di ringul bursei, prin fax sau electronic. Dupa ce ordinul a fost notat, este dat unui runner, este preluat apoi de catre brokeul din ringul agentiei pentru a fi executat. Daca ordinul este executat, runnerul aduce ordinul inapoi in biroul agentiei, de unde se va face confirmarea telefonica a indeplinirii lui de catre client.

Ordinul de tranzactie cuprinde instructiuni date de catre investitor agentului sau agentiei de brokeraj la care a deschis cont, cu privire la conditiile in care doreste sa execute vanzarea sau cumpararea titlurilor financiare specificate.

Ordinele de tranzactionare se diversifica in functie de durata de valabilitate a ordinului, de conditiile de pret si de cantitatea de titluri financiare si de marfuri tranzactionate. Luand drept criteriu intervalul de timp in care un ordin isi pastreaza valabilitatea, putem vorbi de:

ordin de tranzactionare la zi –care trebuie executat numai in cursul zilei in care a fost lansat; la incheierea zilei de tranzactionare, ordinul neexecutat se anuleaza automat. In absenta unei mentiuni exprese, toate ordinele sunt considerate ordine de tranzactionare la zi.

ordin de tranzactionare cu valabilitate prestabilita de investitor – valabilitatea maxima a unui ordin este de pana la 6 luni, investitorul avand dreptul de a-l anula inaintea executarii lui

Luand drept criteriu de ordonare pretul de tranzactie, avem doua mari categorii de ordine: ordine la pretul pietei si ordine la un pret prestabilit.

3.4.1. Ordine la piata

Ordinul la piata – market order – este o instructiune data agentului de bursa de a executa imediat o tranzactie la pretul pietei care va fi in momentul executiei. Brokerul executa ordinul la pretul cel mai bun gasit pe piata.

Clientul nu specifica pretul, ci numai cantitatea; ordinul trebuie executat imediat executat imediat, adica in cel mult cateva minute de la lansare. Clientul pune accent pe cantitate, el cunoaste pretul pietei in momentul transmiterii ordinului si este constient ca ca ordinul sau se va executa imediat la acel pret sau la un pret apropiat, nedeterminat inca, pe care acesta se obliga sa-l accepte.

Exista doua grupe de ordine de tranzactionate la piata:

ordine “cumpara la piata”, prin care investitorul solicita cumpararea imediata a unui numar de titluri financiare la pretul pietei.

ordine “vinde la piata”, prin care clientul solicita vanzarea imediata a unor titluri financiare la pietei.

Exemplu:

Ordinul “vinde la piata 10 contracte futures BET(ROL) in luna iunie” cere ca brokerul sa vanda imediat la pretul pietei 10 contracte futures BET(ROL). Daca ordinul are ca efect initierea unei pozitii short, este executat dupa ce agentia de brokerajverifica existenta marjei initiale in cont.

3.4.2. Ordine limita si stop

Ordinele executate la un pret de tranzactionare care trebuie sa respecte conditiile de marime impuse de client sunt ordinele “la limita” si “stop limita”.

Ordinul limita – limit order – pune accentul pe pretul tranzactiei; clientul solicita ca tranzactia sa aiba loc la un anumit pret, numit “limita” sau la unul mai avantajos. Clientul estimeaza ca pretul va evolua atingand marimea vizata pentru incheierea tranzactiei. Ordinul are doi timpi: unul de asteptare, pana cand piata atinge pretul limita, moment in care acest ordin acest ordin se declanseaza pentru executie si un timp de executie, daca sunt intrunite conditiile solicitate de client. Atingerea pretului limita vizat nu inseamna ca tranzactia are loc imediat.

Ordinul de tranzactionare la limita cunoaste doua forme:

ordinul “vinde la limita”, prin care clientul specifica pretul minim, limita, de la care brokerul poate incepe vanzarea titlurilor sale financiare. Ordinul nu poate fi executat la un pret mai mic.

ordinul “cumpara la limita”, este acela prin care clientul specifica pretul maxim la care se angajeaza sa cumpere titlul financiar vizat

Exemplu: “cumpara limita la 12000”

pret

zona preturilor

neexecutabile

12000

timp

Un “ordin stop” este un ordin care devine ordin la piata daca ajunge la pretul specificat de client.

Ordinul de tranzactionare stop – stop order – are calitatea de a limita o pierdere potentiala sau de a proteja castigul potential al clientului pentru titlurile financiare in cauza. Ordinul stop are si el doua faze: o perioada de asteptare, pana cand pretul atinge valoarea stop, cand se declanseaza si intra in faza a doua, faza de executie, ca “ordin la piata” in suspensie, ele se executa numai daca titlurile financiare ating sau depasesc un pret mentionat.

Ordinul de tranzactionare stop – stop order – are calitatea de a limita o pierdere potentiala sau de a proteja castigul potential al clientului pentru titlurile financiare in cauza. Ordinul de tranzactionare stop are si el doua faze: o perioada de asteptare, pana cand pretul atinge valoarea stop, cand se declanseaza si intra in faza a doua, faza de executie, ca ordin “la piata” in suspensie; ele se executa numai daca titlurile financiare ating sau depasesc un pret mentionat.

Ordinul de limitare a pierderii “vinde stop la…” este dat de un client care este long si care se asigura impotriva unei scaderi a pretului incercand sa limiteze aceasta pierdere. Ordinul este executat cand pretul in scadere atinge valoarea specificata in comanda stop.

Exemplu:

Contractele ROL/USD cumparate la pretul de 30.000 lei/USD vor ajunge sa aduca profit clientului cand pretul acestora va creste. In eventualitatea in care piata devine adversa clientului si pretul incepe sa scada, atunci se va produce o pierdere care poate fi limitata printr-un ordin de vanzare stop mai mic decat pretul de achizitie. In aceasta situatie pierderea nu va fi totala deoarece ordinul se va declansa cand pretul, in scadere, va atinge valoarea stop de 12.450 lei/USD, cand va deveni ordin la piata si se va executa.

Ordinul de tranzactionare stop limita – stop limit – este acel ordin de tranzactionare stop care, la declansare, devine ordin limita in loc de ordin la piata.

Ordinul spread este un tip special de tranzactionare in pietele futures. O tranzactie spread se face prin cumpararea simultana a doua contracte futures inrudite. Brokerul va initia tranzactia spread in speranta ca diferenta dintre cele doua contracte se va schimba in beneficiul lui.

Diferenta de pret intre doua contracte se numeste spread. Evident, scopul tranzactiei spread este de a obtine mai mult la contractul care castiga din tranzactie decat pierderea din celalalt contract. Luarea unei pozitii spread este, in general, mai putin riscanta decat luarea unei pozitii directe pe piata. Desigur, e posibil sa se piarda la ambele contracte.

Brokerul alege cu atentie momentul in care initiaza tranzactia spread. Acesta este atunci cand preturile a doua contracte cresc sau scad impreuna, intr-o deviatie pe care brokerul o foloseste pentru a obtine profit prin initierea unui spread intre cele doua contracte.

Contractele trebuie sa fie destul de apropiate (inrudite), astfel incat pretul lor sa creasca sau sa scada impreuna (de exemplu futures pe vite si pe porci). Alte exemple de contracte inrudite sunt contractele pe luni diferite pentru aceeasi marfa sau pentru aceeasi luna, dar tranzactionate la burse diferite.

3.4.3. Clasificarea ordinelor dupa criteriul cantitatii

Tranzactiile de titluri financiare sau marfuri diferentiaza intre ele ordinele dupa cum urmeaza :

ordin a carui executie este acceptata numai integral de client; toate ordinele de tranzactionare trebuie executate integral, in absenta unei instructiuni contrare date de client;

ordin a carei executii este acceptata si partial de client.

Dat fiind caracterul de mozaic al operatiunilor, este evident ca ordinul de tranzactionare are numeroase variante de executie:

totul sau nimic –all or none – cere tranzactionarea unui pachet de titluri financiare in totalitate sau deloc;

dintr-o data sau deloc – fill or kill – necesita executarea imediata, intr-o singura etapa, a tranzactiei, la pretul stabilit; in caz contrar, ordinul se anuleaza;

imediat sau anuleaza – immediate or cancel – cere brokerului sa execute tranzactia imediat, total sau partial; partea neexecutata a tranzactiei se anuleaza;

ordin de deschidere – at the opening – cere brokerului executarea tranzactiei la pretul aplicabil deschiderii bursei; se anuleaza automat daca nu se executa la momentul indicat;

ordinul la inchidere – at the close – cere brokerului efectuarea unei tranzactii in ultimele 30 de secunde ale sedintei de tranzactionare.

Ordinele completate de clienti cu toate datele pot fi executate numai dupa ce acestia si-au executat toate obligatiile fata de agentia de brokeraj.

3.5. INDICI BURSIERI

3.5.1. Ccaracteristicile indicilor bursieri

Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul intre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere, indicele caracterizeaza starea economica in general, daca structura indicelui este reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate.

In practica exista doua mari categorii de indici:

Indici de prima generatie ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei. Principala caracteristica se refera la faptul ca in componenta acestor indici se includ valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor,in functie de capitalizarea bursiera.

Indici din a doua generatie (compoziti) ca NYSE Composite Index, Financial Times 100, TOPIX.

Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra in componenta indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea anumitor criterii ca:

Selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui – din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate.

Dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui – ceea ce inseamna ca difuzia acestora in randul investitorilor sa fie foarte mare, astfel incat nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse.

Gradul de capitalizare bursiera – adica in structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera.

Gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui – se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant.

Ponderea valorilor mobiliare in structura indicelui poate fi:

Pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate in considerare

Pondere cu capitalizare bursiera, caz in care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare cu capitalizare bursiera mai mare.

Pondere atribuita numai prin prisma preturilor valorilor mobiliare, ceea ce inseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs in crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel incat sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.

Alegerea datei de referinta pentru care nivelul indicelui se egaleaza cu 100, 1000, 10.000 sau mai multe puncte ale indicelui.

Orice indice bursier se masoara, asadar, in numar de puncte de indice, iar in alcatuirea lui se tine seama de eventualele modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse in indice, precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui.

3.5.2 Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Data de referinta a indicelui este 19 septembrie 1997, data de start este 22 septembrie 1997, iar valoarea de start 1000 de puncte.

Indicele BET(ROL) este un indice cu capitalizare bursiera si este creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucuresti.

Prin constructie, el se constituie ca suport pentru tranzactiile derivate pe indici. Acestea sunt optiuni si futures si combinatii ale acestora. Tranzactiile cu instrumente derivate pe indici are ca scop acoperirea riscului investitorilor in detinerea de actiuni ce compun portofoliul indiccelui, prin angajarea de tranzactii pe instrumente derivate in sens invers celor pe valorile mobiliare respective.

Metodologie de calcul

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizare a preturilor celor mai lichide actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la la preturile corespunzatoare din data de referinta (momentul t=0).

p

Σ p q

Σ p q

Avem:

10 este numarul de actiuni din portofoliul indicelui;

p este numarul mediu ponderat al actiunii i la nomentul de

referinta t=0 (19 septembrie 1997) ;

p este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t ;

q este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t=0;

Pentru a compensa orice efect aratificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de:

divizari / consolidari de actiuni, fuzionari ale firmelor,sau

orice modificari ale capitalului social al unei actiuni aflate in portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustata cu un factor de corectie f, in ziua in care are loc schimbarea care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel, se realizeaza comparabilitatea si continuitatea valorilor indicelui.

Σ p q

BET =1000*f*

Σ p q

In cazul in care exista actiuni care nu mai corespund regulilor de includere in portofoliul indicelui, se procedeaza la o actualizare a portofoliului. Astfel, se asigura cerinta ca indicele sa reflecte zilmic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni, la un moment de referinta.

Toate modificarile portofoliului indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui al Bursei de Valori Bucuresti care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestuia.

Regulile selectiei valorilor mobiliare in portofoliul indicelui :

actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea, se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt incluse in portofoliul indicelui sa depaseasca 60% din capitalizarea bursiera totala;

actiunile trebuiesc astfel alese incat sa asigure diversificarea portofoliului indicelui;

actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, aceasta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pentru actiunea respectiva; se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie de cel putin 70% din valoarea totala tranzactionata.

3.5.3 Contractul futures pe indicele BET(ROL)

Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS) si Bursa de Valori Bucuresti (BVB), doua institutii financiare reprezentative pe piata de capital romaneasca, si-au unit fortele pentru a oferi cea mai semnificativa si noua posibilitate de investire – tranzactionarea contractelor futures si a optiunilor pe contracte futures bazate pe indicele BET(ROL).

Astfel, la 1 septembrie 1998, in baza unui contract semnat intre cele doua institutii, BMFMS a obtinut exclusivitatea tranzactionarii contractului futures pe indicele BET(ROL).

Contractul futures avand ca suport acest indice permit investitorilor sa execute, la costuri reduse, strategii de tranzactionare bazate pe indicele BET(ROL). Pentru toti investitorii mari si mici, aceasta inseamna sa poti:

Sa-ti protejezi portofoliul impotriva modificarilor neprielnice, adverse, de pe piata de capital;

Sa stabilesti in prezent un nivel al pretului pentru portofoliului de actiuni pe care intentionezi sa-l achizitionezi sau sa-l vinzi in viitor;

Sa profiti de importanta indicelui considerat prin initierea unei pozitii;

Sa-ti diversifici portofoliul;

Sa participi pe intreaga piata a actiunilor utilizand contractele futures si cu optiuni pe contracte futures avand ca suport indicele BET(ROL).

Un contract futures pe indicele BET(ROL), ca si celelalte contracte futures tranzactionate la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS),reprezinta o obligatie de a cumpara (pozitie long) sau vinde (pozitie short) un activ financiar –in acest caz, indicele BET –la o data prestabilita numita scadenta. Pretul contractului futuers “urmeaza” indeaproape pretului indicelui, dar poate fi mai mic sau mai mare datorita influentei catorva factori care vor face obiectul unor discutii ulterioare. In cazul contractelor futures pe indice, valoarea unui contract este egala cu pretul curent al indicelui inmlutit cu multiplicatorul sau.

De exemplu, daca indicele se tranzactioenaza la 370 punctebla BVB, detinerea unui contract futuresla BMFMS echivaleaza cu o investie de 3.700.000 lei (multiplicatorul de 10.000 lei) in actiunile din compozitia indicelui sau. Fluctuatia minima a pretului este, la contractele futures pe indice, de 0,1 puncte (1000 lei). In terminologia pietei futures, aceasta se numeste marimea tick-ului contractului.

Concluzii

Contractul futures pe indicele BET(ROL) este un instrument multifunctional, ieftin, care are ca scop protejarea impotriva riscurilor sau obtinerea unor profituri de pe urma fluctuatiilor de pe piata de capital, fara a opera modificari majore la nivelul investitiilor actuale.

Investitorii pot profita acum de posibilitatea utilizarii indicelui BET(ROL) introdus in contractele futures si optiunile pe aceste contracte.

=== CAPITOLUL 4 ===

CAPITOLUL IV

TRANZACTII CU OPTIUNI

4.1. TERMINOLOGIE DEFINIRE

Opțiunile sunt contracte standardizate care dau cumpãrãtorului dreptul dar nu și obligația de a cumpãra sau vinde activul suport( de la baza contractului) la un preț prestabilit, numit preț de exercitare, contra unei sume plãtite vânzãtorului la incheierea contractului, numita primã, in cadrul unei perioade de timp predeterminate. Activul suport poate fi reprezentat de acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, rata dobânzii, devize, mãrfuri, contracte futures etc.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferã, opțiunile sunt de douã tipuri:

Opțiuni call – ele dau cumpãrãtorului dreptul dar nu și obligația de a cumpãra activul suport pânã la scadențã, la prețul de exercitare, in schimbul primei call plãtite vânzãtorului la incheierea contractului. Vânzãtorul opțiunii call are obligația de a vinde activul suport dacã cumpãrãtorul opțiunii decide exercitarea acesteia.

Opțiuni put – ele dau cumpãrãtorului dreptul dar nu și obligația de a vinde activul suport pânã la scadențã, la prețul de exercitare, in schimbul primei put plãtite vanzãtorului la incheierea tranzacției. Vânzãtorul opțiunii put are obligația de a cumpãra activul suport dacã cumpãrãtorul opțiunii decide exercitarea acesteia.

Dacã dreptul deținut nu este exercitat in perioada de valabilitate, atunci acest drept este pierdut. Este important de reținut faptul ca opțiunile call și put sunt contracte complet separate și distincte care oferã drepturi diferite. Ele nu sunt pãrti opuse ale aceleiași tranzacții. Orice opțiune put are un cumpãrãtor și un vânzãtor; la fel și opțiunea call.

In tabelul de mai jos sunt prezentate schematic drepturile și obligațiile participanților la tranzacțiile cu opțiuni:

In funcție de momentul in care se poate realiza exercitarea, opțiunile se clasificã in douã categorii:

Opțiuni europene care pot fi exercitate numai la scadența opțiunii;

Opțiuni americane care pot fi exercitate oricand la scadența opțiunii.

Opțiunile se identificã dupã urmatoarele elemente:

tipul opțiunii: call sau put;

activul de bazã al opțiunii: codificat conform normelor fiecãrei burse;

luna de scadențã a optiunii: codificatã dupã primele litere ce denumesc luna de scadența.

Folosind datele de mai sus, putem spune cã o opțiune put pe contractul futures BET(ROL) cu scadența in luna martie are urmãtoarea identificare: “PUT BET(ROL) Mar”, iar o opțiune call pe contractul futures ROL/USD cu scadența in luna decembrie are identificarea urmatoare: “CALL ROL/USD Dec”.

Opțiunile identificate conform procedurii de mai sus denumitã T.A.S. (Tip, Activ, Scadența) sunt structurate pe clase. Aceasta inseamnã cã opțiunile care au același T.A.S. se grupeazã intr-o “clasã de opțiuni”, orice modificare a unuia din cele trei elemente ducând la incadrarea opțiunii intr-o altã clasã. Un alt criteriu de identificare urmarește selectarea opțiunilor din aceeași clasã in funcție de prețul de exercitare. Conform acestui criteriu, toate opțiunile dintr-o clasã care au același preț de exercitare se grupeazã intr-o “serie de opțiuni”.

Valoarea intrinseca

Asa cum am precizat și anterior prețul plãtit pentru o opțiune se numește primã. Ea este singura caracteristicã variabilã a opțiunii și depinde de condițiile pieței ca volatilitate, durata pana la scadența și alți factori. Ceilalți termini ai opțiunii sunt standardizați, inclusive lunile de contract și prețul de exercitare. Valoarea primei este determinate prin licitație prin strigare, dar teoretic ea se calculeazã prin insumarea a douã elemente importante: valoarea intrinsecã si valoarea timp.

Valoarea intrinsecã(VI) este ușor de calculat. Ea reprezintã suma pe care o poți realiza dacã ai cumpara și exercita imediat o optiune. Altfel spus, valoarea intrinseca reflectã relația dintre prețul de exercitare al opțiunii (E) și prețul activului suport (ST). Dacã, de exemplu, un contract futures pe indicele BET(ROL) este cotat la exercitarea opțiunii pe acel contract futures la 390 puncte și tu deții o opțiune call cu preț de exercitare 350 puncte, ai dreptul sa iei o poziție long pe acel contract futures la acest preț care este cu 40 puncte sub prețul curent al contractului futures. Dacã ulterior prețul contractului futures scade la 360 de puncte, valoarea intrinsecã a opțiunii scade la 10 puncte.

Un alt mod de a descrie o opțiune care are valoare intrinsecã este sã spui cã opțiunea este in bani. Opțiunile mai pot fi și la bani (prețul de exercitare este egal cu prețul activului suport) sau in afara banilor (opțiunea nu are valoare intrinsecã și nu poate fi profitabilã la scadența). Opțiunile call sunt in afara banilor când prețul activului suport este mai mic decât prețul lor de exercitare. O opțiune nu poate avea valoare intrinsecã negativã. Dacã opțiunea este in afara banilor se considerã cã mãrimea primei este datã numai de valoarea timp.

In cele ce urmeazã vom prezenta un exemplu elocvent pentru toate situațiile in care se poate gãsi o opțiune din punct de vedere al valorii intrinseci:

Pentru opțiunea call: VI = ST – E. Dacã ST < E, VI = 0.

Pentru opțiunea put: VI = E – ST. Dacã ST > E, VI = 0.

Valoarea timp

Valoarea timp(VT) numita și valoare extrinsecã reflectã suma de bani pe care ți-ai dori sã o plãtești in speranța cã o opțiune va aduce profit la scadența sau inainte de scadența. Cu alte cuvinte, chiar și opțiunile in afara banilor au un preț pentru cã ele pot ajunge in bani la un moment dat, in timpul vieții lor. Valoarea timp a unei opțiuni scade pe mãsurã ce scadența se apropie, iar la scadența valoarea timp va disparea – orice primã rãmasã va consta in intregime din valoarea intrinsecã.

VT = VALOAREA TEORETICÃ A PRIMEI CALL(sau PUT) – VI

Factorii care influențeazã mãrimea primei opțiuni

Existã cațiva factori care influențeazã mãrimea primei opțiuni:

Volatilitatea: Volatilitatea mãsoarã probabilitatea de modificare a prețului activului suport, indiferent de sens, intr-o perioadã datã de timp. Cu cât piața activului suport este mai volatila, cu atât probabilitatea ca o opțiune sã ajungã in bani este mai mare. In consecințã, vânzãtorii de opțiuni cer o valoare timp mai mare pentru opțiunile cu volatilitate mai mare.

Durata pânã la scadența: Considerând celelalte caracteristici constante, cu cât o opțiune are mai mult timp panã la scadența, cu atât valoarea timp este mai mare. O opțiune care are o scadențã mai indepãrtatã are mai mult timp sa creascã in valoare. Pe mãsurã ce scadența se apropie, valoarea timp a opțiunilor la bani scade din ce in ce mai rapid. Pentru opțiunile adânc in bani și mult in afara banilor, valoarea timp scade liniar pe durata de viata.

Prețul activului suport și prețul de exercitare: Valoarea timp este de regulã maximã când o opțiune este la bani și aceasta deoarece opțiunile la bani au cea mai mare probabilitate de a ajunge in bani inainte de scadențã. Spre deosebire, cea mai mare parte a valorii timp a opțiunii adanc in bani este eliminatã deoarece existã un nivel inalt de certitudine cã opțiunea nu va ajunge in afara banilor. Similar, cea mai mare parte a valorii timp a unei opțiuni adânc in afara banilor este eliminatã pentru cã e improbabil ca ea sa ajungã in bani.

Rata dobânzii pe termen scurt: Ea are importanțã numai in ceea ce privește finanțarea primei opțiuni. Rata dobânzii influențeazã prețul opțiunii astfel: cu cât rata dobânzii pe termen scurt este mai mare, cu atât prima call este mai mare iar prima put este mai micã.

Corelația dintre valoarea teoreticã a opțiunii și rata dobânzii

Investiția in opțiuni necesitã mai puțini bani decât cumpãrãrea efectivã de active suport, rezultând o economie de capitaluri care face obiectul analizei din punct de vedere al ratei dobânzii. In cazul opțiunii call, o reducere a ratei dobânzii diminueazã aceastã economie și de aceea și prima call scade. Dacã rata dobânzii crește, suma economisitã ar putea fi plasatã profitabil pe piata monetarã, ceea ce determinã creșterea prețului opțiunii.

In cazul opțiunii put, dacã rata dobânzii scade, cumpãrãtorul este mai avantajat dacã achiziționeazã opțiuni decât dacã plaseazã banii pe piața monetarã. De aceea, in aceastã situație prima put crește. Creșterea ratei dobânzii se poate traduce (pentru optiunea put) printr-o amânare a incasãrii activelor suport vândute și, deci, prin ieftinirea acestor optiuni.

Scadența opțiunilor și prețul lor de exercitare

Opțiunile au o scadența bine definite in funcție de scadența activului suport. De regulã, scadența opțiunilor precede sau coincide cu scadența activului de la bazã. La BMFMS se tranzacționeazã opțiuni pe contracte futures a caror scadențã coincide cu scadența contractelor futures suport.

Prețurile de exercitare ale opțiunilor pe contracte futures pe indice se exprimã in puncte futures. Prețurile de exercitare se stabilesc atât deasupra, cât și sub prețul curent al indicelui. Aceastã listã este completatã in functie de evoluția pieței futures suport. Astfel, intreaga gamã de opțiuni in bani, la bani sau in afara banilor poate rãspunde nevoilor de tranzacționare și management al riscului ale clienților/participanților la piațã.

4.2. TRANZACTIONAREA OPTIUNILOR

Evidențierea opțiunilor pe contracte futures

Opțiunile care au ca active de bazã contracte futures vor fi numite in continuare opțiuni pe futures. Ele se tranzacționeazã exclusiv la bursele futures.

Cumpãrãtorul unei opțiuni call pe futures are dreptul dar nu și obligația de a iniția o poziție long pe contractul futures respective, la prețul de exercitare al opțiunii, iar cumpãrãtorul unei opțiuni put pe futures are dreptul dar nu și obligația de a lua o poziție short pe contractul futures suport, la prețul de exercitare al opțiunii. Dacã dreptul de a inregistra tranzacția futures nu este exercitat, acesta se pierde dupã scadența opțiunii.

Pentru cã in contractile futures sunt intotdeauna douã pãrți, respectiv un cumpãrãtor (long) și un vânzãtor (short), exercitarea unei opțiuni call sau put pe futures presupune ca cineva sa ia o poziție inversã. Aici apare obligația vânzãtorului de opțiune call sau put. Vânzãtorul unei opțiuni call pe futures este obligat sa ia poziția short pe futures atunci când este exercitat dreptul de catre cumãpãrtorul de call. Vânzãtorul unei opțiuni put pe futures este obligat sa ia poziția long in futures atunci când este exercitat dreptul de catre cumpãrãtorul de put.

Având in vedere faptul ca vânzatorii de opțiuni și-au asumat prin contract o obligație pe care trebuie sã o indeplineascã, garantarea executãrii obligației impune ca vânzãtorul de opțiuni sã deținã in contul de marjã o sumã minimã care sa acopere nivelul riscului asumat de cãtre acesta. Marja necesarã tranzacțiilor cu opțiuni pe futures este obligatorie pentru participanți in urmãtoarele momente:

Pentru vânzãtori, in momentul exercitãrii opțiunii, indiferent de tipul acesteia, call sau put.

Pentru cumpãrãtori, in momentul exercitãrii opțiunii, indiferent de tipul acesteia, call sau put.

Tranzacțiile cu opțiuni pe futures sunt inregistrate și evidențiate in contul de marjã al participantului in mod similar tranzacțiilor cu contracte futures. Evidențierea opțiunilor se face pentru fiecare serie de opțiuni in parte. Drepturile cumpãrãtorilor și obligațiile vânzãtorilor de opțiuni care sunt valabile la un moment dat se numesc poziții deschise.

Sistemul de marje

Una din cerințele fundamentale ale menținerii pieței in siguranțã este sistemul de marje.

Regulile de conduitã internã ale bursei solicitã ca la deschiderea unei poziții, inițiatorul acesteia sã depunã o marjã inițialã reprezentând o sumã ce se stabileste in funcție de caracteristicile contractului. Acestã marjã acționeazã ca o garanție a contractului, plata lui efectivã fãcându-se la inițierea unei pozitii. In timp ce bursa iși stabilește marje minime, agențiile de brokeraj pot pretinde – și cel mai adesea o fac – marje mai mari decât bursa. Ulterior, variațiile de marjã sunt adãugate sau retrase zilnic in/din contul fiecãrui participant in funcție de pierderea sau profitul inregistrate. Acest process se numeste marcare la piața și are ca scop menținerea integritații piețelor cu opțiuni și a solvabilitãții casei de compensație și a membrilor compensatori.

Trebuie reținut faptul ca cei care cumpãrã opțiuni sunt obligați sa depunã la inițierea tranzacției integral valoarea primei. Nu sunt necesare marje ulterioare. Pe de altã parte, vânzãtorilor de opțiuni li se solicitã sã depunã marje mai mari bazate pe evaluarea riscului total al poziției. In cazul in care contul de marjã al unui vânzãtor nu acoperã aceastã sumã minimã, agenția de brokeraj, membrul compensator sau casa de compensație ii face apel in marjã. Apelul in marjã constã in solicitarea suplimentãrii contului de marjã cu suma care nu acoperã minimul necesar(panã la nivelul marjei necesare). In cazul in care nu se raspunde apelului in marjã, agenția, membrul compensator sau casa de compensație poate lichida pozițiile deschise. BMFMS iși rezervã dreptul de a modifica marjele precizate in specificații ori de cate ori condițiile de piațã o cer.

Prin conectarea zilnicã a marjelor, Casa Romanã de Compensație se asigurã cã fondurile sunt suficiente pentru a acoperi toate pierderile și cã cei ce au poziții favorabile iși primesc profiturile. Astfel, opțiunile oferã clienților posibilitatea de a participa la tranzacții cu un levier ridicat, iar sistemul de marje al BMFMS previne orice pierdere datoratã neperformantei contrapãrții.

Modalitãți de a ieși dintr-o poziție cu opțiuni

Opțiunile diferã de contractele futures și dupã modul de lichidare a pozițiilor. Dacã deții o opțiune și vrei sã ieși din aceastã poziție ai trei alternative:

1.Exercitarea opțiunii inainte de scadențã: Dacã deții o opțiune și vrei sã o exerciți, vei cumpara sau vinde activul suport la prețul de exercitare – vei deveni long pe activul suport pentru call și short pe activul suport pentru put. Când exerciți opțiunea, casa de compensație stabilește o poziție inversã, aleasã dintre vanzãtorii de opțiuni.

Când o opțiune call sau put este exercitatã inainte de scadențã, investitorul devine long sau short pe activul suport și primește imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a opțiunii dacã inițiazã simultan o tranzacție inversã pe piața activului suport.

2. Compensarea opțiunii: Dacã opțiunea a crescut in valoare se poate realiza profit prin simpla ei vânzare pe piațã. Cumpãrãtorul și/sau vânzãtorul opțiunii iși lichideazã poziția prin inițierea unei tranzacții opuse, eliminând sau transferând unei alte personae toate drepturile sau obligațiile viitoare. Tranzacția opusã se referã la inițierea unei operațiuni de bursa inversa celei inițiale (cumpãrãtorul inițiazã o vânzare, iar vânzãtorul inițiazã o cumpãrare) pentru același tip de opțiune, cu aceeași scadențã și cu același preț de exercitare.

3. Așteptarea datei scadente: Dacã opțiunea este in afara banilor, ea rãmane neexercitatã; cumpãrãtorul va pierde prima platitã inițial. In aceastã situație, obligația vânzãtorului este anulatã și acesta rãmâne cu prima incasatã. Dacã deții o opțiune in bani ea va fi automat exercitatã la scadențã de cãtre Casa Romanã de Compensație.

Procedura de decontare și compensare

Este in interesul tuturor ca bursa sã se constituie ca un spațiu bine capitalizat și sigur pentru tranzacționarea contractelor futures și a opțiunilor. Bursa, participanții la aceastã piațã și alte organisme vegheazã impreunã pentru protejarea integritãții pieței. Bursa este responsabilã de desfãșurarea pe piațã a operațiilor zilnice in condiții de eficiențã, de pãstrare a celor mai inalte standarde in ceea ce privește manegementul afacerii.

Toate tranzacțiile efectuate la bursã presupun activitatea de garantare și compensare pe care o poate face numai casa de compensație – instituție independentã și cu o reputație impecabilã pentru protecția participanților la piațã – prin evidențierea acestora in conturi de marjã. Conturi de marjã deschise la casa de compensație pot avea numai membri compensatori. Agențiile de brokeraj care nu au calitatea de membri compensatori nu pot avea conturi de marjã la casa de compensație. Pentru a efectua tranzacții, ele trebuie sã deschidã un cont de marjã la un membru compensator prin intermediul cãruia sã le compenseze. Agențiile de brokeraj care nu au contract cu un membru compensator nu pot efectua nici un fel de tranzacții. Similar, oricine dorește sã tranzacționeze pe piața opțiunilor trebuie sã-și deschidã un cont la o agenție de brokeraj membrã a BMFMS.

La sfarșitul fiecãrei zile, casa de compensație ajusteazã fiecare tranzacție din acea zi conform contractului, lunii, prețului și cantitãții, astfel incat fiecare pozitie long sã corespundã unei poziții short. O datã ce o tranzacție a fost compensatã, casa de compensație anuleazã relația dintre cumpãrãtor și vânzãtor și adoptã o poziție inversã fatã de acestia. Cu alte cuvinte, va fi cumpãrãtor al fiecarui membru vânzãtor din compensație și vânzãtor al fiecarui membru cumpãrãtor din compensație.

Evidența tranzacțiilor efectuate de cãtre un membru compenator este realizatã de casa de compensație și comunicatã la sfarșitul fiecãrei sesiuni de tranzacționare, indiferent dacã membrul compensator compenseazã tranzacțiile pe cont propriu, pe contul unei agenții de brokeraj sau pe contul clienților pe care-i reprezintã. Dacã agenția de brokeraj nu este membru compensator, evidența tranzacțiilor sale este realizatã de membrul sau compensator și comunicatã zilnic agenției, indiferent dacã agenția tranzacționeazã pe cont propriu sau pe contul clienților. Similar, evidența tranzacțiilor efectuate de un client este realizatã de agenția de brokeraj la care are deschis contul de marjã și este comunicatã zilnic clientului.

Comunicarea evidenței tranzacțiilor se face prin situația contului de marjã și cuprinde urmãtoarele date:

Date privind participantul:

Numele și prenumele persoanei fizice

sau denumirea persoanei juridice :_________________________

Numãrul contului de marjã :_________________________

Adresa :_________________________

Situația financiarã a acestuia:

Suma din cont :_________________________

Suma necesarã pentru acoperirea

marjelor :_________________________

Comisioane platite :_________________________

Rezumatul tranzacțiilor pentru un operator

Situația contului cuprinde date similare celor de mai sus in ordinea urmãtare:

tranzacțiile din ziua curentã;

toate tranzacțiile cu opțiuni(pe fiecare tip de opțiuni in parte).

Toate tipurile de opțiuni tranzacționate trebuie sã fie evidențiate in conturile participanților, urmand ca situația contului sã sintetizeze drepturile tranzacționale și obligațiile financiare ale fiecãruia. Obligațiile financiare constau in:

plata comisioanelor;

depunerea marjelor inițiale (precizate in specificații) de cãtre vânzãtorii de opțiuni la inițierea și pentru menținerea unei poziții deschise pe acea opțiune;

depunerea marjelor inițiale aferente contractelor futures pentru cumpãrãtorii de opțiuni care doresc exercitarea dreptului pe care il posedã și ajustarea contului de marjã pânã la nivelul marjei inițiale aferente contractelor futures pentru vânzãtorii de opțiuni care primesc poziții pe piața futures ca urmare a exercitãrii opțiunilor de cãtre cumpãrãtorii de opțiuni;

plata primelor de cãte cumpãrãtorii de opțiuni;

transferul primelor in contul vânzãtorilor de opțiuni.

4.2.4.Executarea tranzacțiilor

Tranzacționarea opțiunilor se face numai prin burse, singurul element care se negociazã in ring fiind prima oferitã de cumpãrãtor sau prima doritã de vânzãtor. Celelalte elemente ce caracterizeazã o opțiune sunt fixate și precizate in specificațiile contractelor.

Astfel, prețurile de exercitare ale opțiunilor nu se negociazã ci sunt stabilite de bursa in urmãtorul mod:

In primul rând se stabileste prețul de cotare al activului suport (contractelor futures, acțiunilor, devizelor etc.), dupã care sunt stabiliți pasii pentru prețurile de exercitare ale opțiunii. De regulã, sunt folosiți ca pași ai preturilor de exercitare la opțiuni un numãr de 5 – 20 pași de cotare, in funcție de volatilitatea prețului de cotare. Dacã, de exemplu, in futures pasul de cotare al contractului BET(ROL) este din 0,1 in 0,1 puncte, atunci pasul de determinare al prețurilor de exercitare pentru opțiuni poate fi de 5 puncte sau de 10 puncte. La BMFMS, prețurile de exercitare sunt determinate cu doi pași peste și doi pași sub prețul futures de cotare. Deci, la un nivel al prețului de cotare pentru contractul futures BET(ROL) de 290 puncte o sã avem urmãtoarele prețuri de exercitare ale opțiunilor pentru acest contract: 270, 280, 290, 300, 310. In funcție de evoluția prețului activului suport, la prețurile de exercitare anunțate de Bursã in prima zi de valabilitate a contractului se vor adãuga altele in continuarea celor existente, astfel incât in orice moment sã existe toatã gama de opțiuni la bani, in bani și in afara banilor.

4.2.5. Ordine de tranzacționare

Orice tranzacție efectuatã de un broker in ring presupune existența unui ordin venit de la agenția de brokeraj pentru un client al acesteia sau pentru contul propriu al agenției. Cand soliciți agenției sã iți execute un ordin, ea trebuie sã ia legãtura cu decker-ul care se aflã in bursã. De acolo, ordinul este trimis in ring pentru a fi executat de brokerul de acolo. Ulterior, vi se va comunica confirmarea tranzacției. In funcție de tipul ordinului și de condițiile pieței, acest intreg process poate fi realizat in cateva minute.

Este obligatoriu ca in momentul in care contactați agenția sã stabiliți de comun accord nivelul comisionelor pe care le datorați pentru serviciile prestate.

Ordinul de tranzacție dat de un client unei agenții de brokeraj trebuie sa cuprindã urmãtoarele:

Numele și prenumele

Numãrul contului de marjã al clientului

Operațiunea solicitatã: cumpãrãre sau vanzare

Clasa opțiunii: (call sau put + activul suport al opțiunii)

Seria opțiunii: prețul de exercitare

Prima oferita, in cazul cumpãrãrii, sau prima doritã, in cazul vanzãrii. Dacã nu se specificã valoarea acestei prime, atunci ordinul se executã la cea mai bunã primã existentã in piațã.

Luna de scadențã și perioada de valabilitate a opțiunii

Perioada de valabilitate a ordinului. Dacã nu este trecutã o perioadã de valabilitate, atunci ordinul este valabil o singurã zi.

Agențiile de brokeraj au obligația de a executa aceste ordine strict in conformitate cu specificațiile menționate de clienți. Rãspunderea pentru consecințele rezultate din executarea acestor tranzacții aparține in intregime clienților.

=== CAPITOLUL 5 ===

CAPITOLUL V

METODE DE EVALUARE A OPȚIUNILOR

Contractele cu opțiuni sunt utilizate în aceleași scopuri ca și contractele futures, adică pentru acoperirea riscului sau pentru speculație.

Folosirea opțiunilor în scopul acoperirii riscului este larg utilizată în economiilor de piață. Opțiunile permit hadgerilor sa elimine pierderile rezultăte din marcarile la piața ale contractelor futures, pentru ca hadgerii cu opțiuni inițiază poziții cu long call sau long put. În timp ce hadgingul cu contracte futures este expusunor pierderi nelimitate, hadgingul cu opțiuni nu este supus unei pierderi mai mari decât nivelul primei plătite la inițierea tranzacției.

Strategiile privind tranzacțiile cu opțiuni inițiate pentru acoperirea riscului presupune stabilirea numarului de poziții long call sau long put si scadența pentru aceste opțiuni. Aceste strategii se finalizează ori cu exercitarea opțiunilor deținute, ori cu lasarea opțiunilor sa expire fara a fi exercitate.

5.1. STRATEGII SIMPLE CU OPȚIUNI

În situația în care un particiant are convingeri clare în ceea ce priveste evoluția pietei sau a volatilitații prețului activului suport poate sa apeleze la strategii simple

Strategiile simple sunt acelea în care se iau poziții folosind una sau mai multe opțiuni. Strategiile simple sunt expuse unui grad mare de incertitudine în ceea ce priveste profitul si la un grad mare de risc în ceea ce priveste pierderea, în cazul în care estimarile nu sunt corecte.

Strategiile simple se impart, dupa operațiile efectuate în doua mari grupe:

Strategii long (cumparari) care în funcție de tipul opțiunii pot fi:

Strategii long call

Strategii long put

Strategii short (vânzări ) care în funcție de tipul opțiunii pot fi :

Strategii short call

Strategii short put

Strategiile long call sunt inițiate prin cumpararea unei opțiuni call cu convingerea ca piața va creste.

PROFIT

E activul suport

-C BEP

PIERDERE

C = Prima call

E = Prețul de exercițiu

BEP = Break Even Point – Punctul în care investitorul nu pierde și nu

câștigă nimic

BEP = C+E

Strategii short call sunt inițiate prin vânzarea unei opțiuni call, cu convingerea ca piața va ramane la acest nivel sau va scadea usor, fara sa se inregistreze oscilații mari ale prețului.

PROFIT

C

E activul suport

BEP

PIERDERE

BEP = C+E

Strategiile long put sunt inițializate prin cumpararea unei opțiuni put, cu convingerea ca piața va scădea.

PROFIT

E activul suport

-P BEP

BEP = E-P

PIERDERE

Strategii short put sunt inițializate prin vânzarea unei opțiuni pe cand există convingerea că piața va ramane la acest nivel sau va creste usor, fara sa se înregistreze oscilații mari ale prețului.

PROFIT

P

E activul suport

BEP

PIERDERE

BEP = E-P

5.2. STRATEGII COMBINATE

Straddle

Un “straddle” în luarea unei poziții short sau long pentru un PUT și un CALL cu aceeași scadență și același preț de exercițiu. Deținatorul de “straddle” cumpara un CALL și un PUT ( Long Straddle ), iar emitentul de straddle vinde un CALL și un PUT ( Short Straddle ).

Profitul sau pierderea în cazul straddle este suma profitului sau pierderii pentru obțiunile PUT și CALL.

Valoarea lui Long Straddle la scadența va fi:

Valoarea unui Short Straddle la scadență va fi:

Deținatorul de straddle se asteaptă la cresterea valabilitații pentru activul suport ( cu cât valabilitatea prețului pentru activul suport este mai mare, cu atat mai mari sunt sansele de câștig ). Emitentul de straddle se asteaptă la o scădere a valabilitații pentru activul suport ( daca prețul activului suport are o valabilitate scazută sunt sanse mai mari de câștig).

Long Straddle E Prețul activului suport

-P BEPP BEPC

-C

Long Call Long Put Long Straddle

St<=E -C -P+E-St -C-P+(E-St)

St>E -C+St-E -P -C-P+(St-E)

Daca prețul activului suport este mai mic sau egal cu prețul de exercițiu deținatorul pierde prima CALL și opțiunea PUT da o pierdere mai mică decât prima PUT dacă sau profit dacă ;

Dacă prețul activului suport este mai mare decât prețul de exercițiu atunci deținatorul de straddle pierde prima PUT, și opțiunea CALL ofera o pierdere mai mică decât prima CALL daca , sau profit dacă

Short Straddle

C

P

BEPP BEPC

E Prețul activului suport

Short Put Short Call

Short Call Short Put Short Straddle

St<=E +C +P-E+St +C+P-(E-St)

St>E +C-St+E +P +C+P-(St-E)

Dacă atunci emitentul de straddle câștigă prima call iar opțiunea put generează pierderi dacă sau un profit mai mic decât prima put dacă

Dacă atunci emitentul de straddle câșțigă prima put va avea profit dacă sau pierdere dacă

Strangle

Un strangle constă într-un PUT și un CALL cu aceeași scadență și același activ suport, dar cu prețuri de exercițiu diferite . Deținatorul de strangle cumpara un CALL cu prețul de exercițiu E1 și un PUT cu prețul de exercițiu E2, iar emitentul de strongle vinde un CALL și un PUT în aceleași condiții.

Profitul sau pierderea în cazul strangle este suma profitului sau pierderii aduse de opțiunile CALL și PUT.

Valoarea poziției long strangle la scadență va fi:

Valoarea poziției short strangle la scadență va fi:

Un trader emite strangle pe fondul scaderii valabilitații activului și cumpara strangle cand valabilitătea activului suport creste.

Long Strangle

Profit

E1 E2 Prețul activului suport

-P BEPP BEPC

-C

Long Call Long Put Long Strangle

St<=E2 -C -P+E2-St -C-P+(E2-St)

E2<St<E1 -C -P -C-P

St>=E1 -C+St-E1 -P -C-P+(St-E1)

Dacă cumparatorul de strangle pierde prima call, iar opțiunea put generează o pierdere mai mică decât prima put dacă sau profit dacă ;

Dacă , deținatorul nu iși exercită dreptul și pierde ambele prime, put și call

Dacă atunci deținatorul pierde prima put iar opțiunea call generează profit daca sau o pierdere mai mică decât prima call daca .

Short Strangle

Profit

C

P

BEPP BEPC

E2 E1 Prețul activului suport

Short Put Short Call

Short Call Short Put Short Strangle

St<=E2 +C +P-E2+St +C+P-(E2-St)

E2<St<E1 +C +P +C+P

St>E1 +C-St+E1 +P +C+P-(St-E1)

Dacă , emitentul de strangle câștigă prima call iar opțiunea put generează o pierdere dacă sau un profit mai mare decât prima put dacă ,

Dacă , emitentul de strangle câștigă prima put iar opțiunea call generează pierdere dacă

Call Bull Spread

Call Bull Spread e o combinație de opțiuni care generează profit dacă prețul acțivului suport creste. O poziție Call Bull Spread constă în cumpararea unei opțiuni call cu prețul de exercițiu E1 și vânzarea unui call cu prețul de exercițiu E2 , cu aceeași scadență.

Profit

Short Call

C2

E1 BEP1 BEP2

E2 Prețul activului

-C1

Long Call

Long Call Short Call Call Bull Spread

St<=E1 -C1 +C2 C2-C1

E1<St<E2 -C1+St-E1 +C2 C2-C1+(St-E1)

St>=E2 -C1+St-E1 +C2-(St-E2) C2-C1+E2-E1

Dacă , traderul pierde prima long call și câștigă prima short call.

Dacă , traderul câștigă prima short call, iar poziția long call generează o pierdere mai mică decât prima call C1, dacă , sau profit dacă

Dacă , traderul câșțigă din long call, iar poziția short call generează pierdere dacă sau profit mai mic decât C2 dacă .

Call Bread Spread

Call Bread Spread este o combinație de opțiuni care aduce profit dacă prețul activului suport este în scădere.

Un Call Bread Spread constă în cumpararea unei opțiuni call cu prețul de exercițiu E1 și vânzarea unui call cu prețul de exercițiu E2 , cu aceeași scadență. Profitul sau pierderea în cazul Call Bread Spread este suma celor doua opțiuni call, dupa cum urmează:

Profit

Short Call

C2

BEP2 E1 BEP1

E2 Prețul activului suport

-C

Long Call Short Call Call Bear Spread

St <=E1 -C1 +C2 C2-C1

E1<St<E2 -C1 +C2-(St-E2) C2-C1+(St-E2)

St>=E2 -C1+St-E1 +C2-(St-E2) C2-C1+E2-E1

Dacă , traderul,pierde prima long call și câștigă prima short call.

Dacă , traderul pierde prima long call, iar opțiunea short call aduce un profit mai mic decât C2 daca sau pierde dacă .

Dacă , traderul va avea un profit din short call, iar optiunea long call aduce o pierdere mai mică decât C1, daca , sau profit dacă

Put Bull Spread

Un Put Bull Spread constă în cumpararea unei opțiuni put cu prețul de exercițiu E1 și vânzarea unui put cu prețul de exercițiu E2 , cu aceeași scadență. Profitul sau pierderea, în această combinație, este suma profitului sau pierderea ambelor acțiuni put .

profit

Short Put

P2

BEP1 E1 BEP2 Prețul activului suport

E2

Long Put

-P1

Long Put Short Put Put Bull Spread

St<=E1 -P1+E1-St +P2-E2+St P2-P1+E1-E2

E1<St<E2 -P1 +P2-E2+St P2-P1+St-E2

St>=E2 -P1 +P2 P2-P1

Dacă , traderul va obține pierdere din short put, iar poziția long put generează profit dacă , sau o pierdere mai mică decât P1 dacă ;

Dacă , atunci traderul pierde prima long put, iar opțiunea short put aduce un profit mai mic dacat prima P2 dacă sau pierdere dacă ;

Dacă , traderul pierde prima long put și câștigă prima short put.

Put Bear Spread

Un Put Bear Spread constă în cumpararea unei opțiuni put cu prețul de exercițiu E1 și vânzarea unui put cu prețul de exercițiu E2 (E1>E2), cu aceeași scadență. Profitul sau pierderea, în această combinație, este suma profitului sau pierderea ambelor actiuni put .

Profit

Short Put

P2

BEP2 E1 Prețul activului suport

E2 BEP1

-P1

Long Put

Long Put Short Put Put Bear Spread

St<= E2 -P1-St+E1 +P2+(St-E2) P2-P1+E1-E2

E2<St<E1 -P1-St+E1 +P2 P2-P1-(St-E1)

St>=E1 -P1 +P2 P2-P1

Long Call Butterfly

Long Call Butterfly este o combinație de trei opțiuni cu aceeași scadență. Deținatorul acestei combinații cumpara o opțiune call cu prețul de exercițiu X1, și o opțiune call cu prețul de exercițiu X3, și vinde doua opțiuni call cu prețul de exercițiu X2:

Long Call 2 Short Call Long Call Long Butterfly 1

St<=E1 -C1 +2C2 -C3 2C2-C1-C3

E1<St<=E2 -C1+St-E1 +2C2 -C3 2C2-C1-C3+St-E1

E2<St<E3 -C1+St-E1 +2(C2-St+E2) -C3 2C2-C1-C3-St-E1+2E2

St>=E3 -C1+St-E1 +2(C2-St+E2) -C3+St-E3 2C2-C1-C3-E3-E1+2E2

Profit

Short Call

C2

E1 E3

E2 Prețul activului suport

Long Call

-C1

Long Call

Short Call Butterfly

Short Call Butterfly este o combinație de trei opțiuni cu aceeași scadență. Emitentul de butterfly vinde doua opțiuni call cu prețurile de exercițiu E1 și respecțiv E2 și cumpara doua call cu prețul de exercițiu E2 .

Short Call 2 Long Call Short Call Short Butterfly 1

St<=E1 +C1 -2C2 +C3 -2C2+C1+C3

E1<St<=E2 +C1-St+E1 -2C2 +C3 -2C2+C1+C3-St+E1

E2<St<E3 +C1-St+E1 -2(C2-St+E2) +C3 -2C2+C1+C3+St+E1-2E2

St>=E3 +C1-St+E1 -2(C2-St+E2) +C3-St+E3 -2C2+C1+C3+E3+E1-2E2

Profit

Short Call

C1

C3

Short Call E1

E2 E3

-C2

Long Call

Long Put Butterfly

Long Put Butterfly este o combinație de trei opțiuni put cu aceeași scadență. Cumparatorul de butterfly cumpara doua opțiuni put cu prețurile de exercițiu E1 și respectiv E3, și vinde doua put cu prețurile de exercițiu E2 .

Long Put 2 Short Put Long Put Long Butterfly 2

St<=E -P1-St+E1 +2(P2+St-E2) -P3-St+E3 2P2-P1-P3+E3+E1-2E2

E1<St<E2 -P1-St+E1 +2(P2+St-E2) -P3 2P2-P1-P3+St+E1-2E2

E2<St<=E3 -P1-St+E1 +2P2 -P3 2P2-P1-P3-St+E1

St>=E3 -P1 +2P2 -P3 2P2-P1-P3

Profit

Short Put

P2

E3 Prețul activului suport

E1 E2

-P3

Long Put

-P1

Long Put

Short Put Butterfly Spread

Short Put Butterfly este o combinație de trei opțiuni put cu aceeași scadență.Emitentul de butterfly vinde doua opțiuni put cu prețurile de exercițiu E1 și respectiv E3, și cumpara doua put cu prețurile de exercițiu E2 .

Short Put 2 Long Put Short Put Short Butterfly 2

St<=E1 +P1+St-E1 -2(P2+St-E2) +P3+St-E3 -2P2+P1+P3-E3-E1+2E2

E1<St<E2 +P1+St-E1 -2(P2+St-E2) +P3 -2P2+P1+P3-St-E1+2E2

E2<St<E3 +P1+St-E1 -2P2 +P3 -2P2+P1+P3+St-E1

St>=E1 +P1 -2P2 +P3 -2P2+P1+P3

Profit

P1 Short Put

Short Put

P3

E2 Prețul activului suport

E1 E3

-P2 Long Put

5.3. MODELUL BLACK&SHOLES

Primul model complet de evaluare a opțiunilor a fost elaborat în 1973, în același timp cu apariția primei piețe a opțiunilor negociabile, de către Black&Scholes. Modelul Black&Scholes a fost elaborat în condițiile respectării unui anumit număr de ipoteze specifice. Aceste ipoteze se referă la:

Variația cursurilor activelor suport urmărește un proces stochastic continuu în timp;

Opțiunile sunt considerate a fi de tip european;

Piața financiară este considerată perfectă;

Pe durata de valabilitate a opțiunii nu au loc vărsăminte de dividente.

Modelul surprinde pe toți cei cinci factori determinanți ai valorii unei opțiuni: cursul activului suport, prețul de exercițiu, rata dobânzii anuale fără risc, fracțiunea de timp rămasă până la scadența opțiunii și variabilitatea cursului activului suport. Formulele modelului s-au construit pe baza prețurilor de echilibru de pe piața financiară și în ipoteza absenței oricărei oportunități de arbitraj preț-valoare.

Cu presupunerea referitoare la neplata dividentelor până la scadență, prețul unei opțiuni CALL este dat de următoarea formulă:

unde:

St este prețul curent al acțiunii;

r este rata fără risc a dobânzii;

X reprezintă prețul de exercițiu;

τ reprezintă timpul rămas până la scadența opțiunii (exprimat în ani);

σ reprezintă volatilitatea activului suport.

Funcția Φ urmează o distribuție normală de medie zero și dispersie egală cu 1:

În aceste condiții, parametrul h poate fi scris într-o formă echivalentă în felul următor:

Cele două expresii ale parametrului h sunt echivalente. Φ(h) și

sunt valori ale distribuției normale standard, ele reprezentând probabilități ce variază între 0 și 1.

Dacă atunci și ceea ce ne conduce la

Adică, atunci când valoarea unei opțiuni CALL tinde către prețul acțiunilor din care se scade valoarea ajustată a prețului de exercițiu al opțiunii. Acest lucru se poate întâmpla când:

prețul activului suport devine foarte mare în raport cu prețul de exercițiu;

b) și opțiunea este foarte aproape de scadență. În acest caz deoarece atunci când iar prețul opțiunii este egal aproape în întregime cu valoarea sa intrinsecă.

c) și volatilitatea tinde către 0. În acest caz prețul activului suport la scadență este cunoscut cu certitudine, iar opțiunea valorează numai prețul acțiunii mai puțin plătită.

Presupunerea că este puțin nerealistă, deoarece în realitate h ia valori mai mari decât 3, iar valoarea funcției Φ(h) va fi foarte apropiată de 1. Aceasta arată că, dacă prețul acțiunii este mai mare în raport cu prețul de exercițiu al opțiunii,dacă opțiunea se apropie de scadență sau dacă dispersia activului suport tinde către zero atunci valoarea unei opțiuni va fi .

Pentru o evaluare mai bună a opțiunii se analizează modificarea prețului unei opțiuni CALL la anumite variații ale parametrilor din model. Pentru aceasta se realizează modificări succesive ale unui parametru, ceilalți rămânând constanți și se determină mărimea și sensul schimbărilor intervenite în prețul opțiunii.

Coeficientul “delta” reprezintă variația prețului unei opțiuni rezultată dintr-o variație foarte mică a prețului activului suport. Acest coeficient este chiar sensibilitatea primei de cumpărare a opțiunii la variația cursului acțiunii iar în termeni economici el măsoară riscul poziției unui portofoliu:

Coeficientul delta ia valori cuprinse între 0 și 1, o valoare de 0.5 arată că o opțiune este la paritate, pentru o valoare mai mare de 0.5 opțiunea se află la supraparitate, dacă este mai mică de 0.5 opțiunea este la subparitate. Coeficientul delta tinde către valoarea zero pe măsură ce opțiunea se apropie de scadență. Pentru un portofoliu ce conține opțiuni de cumpărare CALL se atribuie semnul ‘+’ pentru opțiunile care se apreciază atunci când activele suport cresc, și semnul ’–’ pentru opțiunile care se apreciază atunci când activul suport scade. Prin însumarea coeficienților delta ai opțiunilor cu cei beta ai acțiunilor rezultă un coeficient beta net care va măsura riscul poziției respective a portofoliului. Un portofoliu perfect acoperit trebuie să aibă coeficientul beta egal cu zero, în practică acest lucru nu poate fi întâlnit decât pentru variații foarte mici ale cursurilor activelor suport. Dacă acestea se modifică foarte mult atunci riscul portofoliului se va modifica și el.

Acest coeficient mai este denumit și coeficient de acoperire și arată câte acțiuni sunt necesare a fi achiziționate pentru fiecare opțiune pentru ca portofoliul constituit să fie perfect acoperit. “Delta” nu rămâne constant ci se schimbă pe măsură ce prețul activului de bază se schimbă, prin urmare raportul dintre numărul activelor suport și cel al opțiunilor dintr-un portofoliu trebuie modificat pentru ca acest portofoliu să fie acoperit.

Coeficientul “gamma” măsoară sensibilitatea coeficientului “delta” la o variație a cursului activului suport:

Acest coeficient crește pe măsură ce se apropie scadența opțiunii. Calculul acestui coeficient permite ajustarea riscului portofoliului și analiza poziției acestui risc în jurul valorii nule.

Sensibilitatea valorii opțiunii în funcție de ceilalți factori determinanți (t, σ, Rf, E) se apreciază prin coeficienții theta, vega, iota și epsilon.

Coeficientul „theta” (θ) măsoară sensibilitatea prețului unei opțiuni la o variație a duratei timpului rămas până la scadență:

Aceasta reprezintă derivata întâi a prețului opțiunii în raport cu timpul. Acest coeficient exprimă, deci, influența timpului asupra valorii unei opțiuni. Cu cât opțiunea se apropie de scadență, cu atât acest coeficient crește și cu atât valoarea opțiunii scade.

Coeficientul „vega” măsoară sensibilitatea prețului unei opțiuni la o variație a volatilității cursului acțiunii-suport. Este derivata întâi a prețului opțiunii în raport cu volatilitatea acțiunii-suport. Cu cât opțiunea se apropie de scadență, cu atât coeficientul „vega” scade:

Coeficienții „rho” și „epsilon”, mai puțin utilizați în gestiunea portofoliului, exprimă sensibilitatea prețului unei opțiuni în raport cu variația ratei de dobândă fără risc și, respectiv, variația prețului de exercițiu:

Valoarea teorețică a unei opțiuni PUT, conform modelului Black&Scholes, în condițiile îndeplinirii aceleiași ipoteze cu privire la neplata de dividente pe parcursul existenței opțiunii, este dată de o formulă similară cu cea a opțiunii CALL:

La fel ca și în cazul unei opțiuni CALL, valoarea unei opțiuni PUT este funcție de cei cinci parametri: St, X, r, τ și σ.

În cazul în care atunci și ceea ce ne conduce la:

Acest lucru este echivalent cu faptul că, atunci când h are o valoare mai mică de -3 valoarea unei opțiuni PUT este egală cu prețul de exercițiu din care se scade cursul activului suport al opțiunii. Acest lucru se poate întâmpla dacă:

prețul activului suport devine foarte mic în raport cu prețul de exercițiu ();

și opțiunea este foarte aproape de scadență. În acest caz deoarece atunci când iar prețul opțiunii este egal aproape în întregime cu valoarea sa intrinsecă;

și volatilitatea tinde către 0.

Și în acest caz se calculează coeficinți de sensibilitate ai valorii opțiunii la modificări ale diverșilor parametri ai modelului.

Coeficientul „delta” arată sensibilitatea primei de cumpărare a opțiunii la variația cursului acțiunii:

Coeficientul „gamma” măsoară variația coeficientului „delta” la modificare cu o unitate a cursului activului suport și are o valoare mai mare atunci când se apropie scadența opțiunii:

Coeficientul „theta” măsoară sensibilitatea prețului unei opțiuni la variația timpului rămas până la scadență:

Coeficientul „vega” măsoară sensibilitatea prețului unei opțiuni la o variație a volatilității cursului acțiunii-suport:

Coeficientul „rho” arată variația prețului unei opțiuni în raport cu variația ratei dobânzii fără risc:

Coeficientul „epsilon” surprinde sensibilitatea prețului unei opțiuni în raport cu variația prețului de exercițiu a acestuia:

Comparând coeficienții de sensibilitate ai unei opțiuni CALL și a unei PUT se pot desprinde două observații interesante, des utilizate în practică:

sau deltacall – deltaput=1;

sau gammacall=gammaput .

Toți factorii determinanți din modelul Black&Scholes sunt direct observabili, cu excepția dispersiei rentabilității activului-suport care poate fi estimată pe baza unei serii de rate de rentabilitate observate anterior. Aceste rate trebuie să fie săptămânale și determinate în bază anuală continuă (dobândă continuă). Volatilitatea este considerată stabilă, însă în realitate, volatilitatea activului-suport nu poate fi independentă de acțiunea operatorilor pe piață, de anticipările lor asupra rentabilității viitoare.

În ciuda ipotezelor destul de rstrictive (inclusiv aceasta din urmă), modelul Black&Scholes este foarte des utilizat în evaluarea opțiunilor și gestiunea portofoliului având rezultate performante.

=== CAPITOLUL 6 ===

CAPITOLULVI

PREZENTAREA PRODUSULUI PROGRAM DE EVALUARE A OPȚIUNILOR

6.1. CARACTERISTICI GENERALE

Programul, care face obiectul acestei lucrări, realizează evoluarea grafică a strategiilor cu opțiuni, în funcție de starea pieței, și calcularea indicatorilor pentru opțiunile care au ca active suport contracte futures.

Programul își găsește utilitatea în construirea portofoliilor pe bază de opțiuni, în realizarea unui hadging eficient, și evaluării lor în funcție de factorii de influență.

Soft-ul a fost realizat în Visual C++ versiunea 5.0. programul rulează sub Windows 95 și ocupă aproximativ 12 Mb. El rulează pe un sistem cu un procesor PII 233 MHz și cu 32Mb de memorie RAM.

6.2 DESCRIEREA PROGRAMULUI

Fereastra principală, care se deschide la rularea programului, conține două butoane radio, un <OK> și un <EXIT> (Fig 6.1.).

Conform opțiunii selectate cu ajutorul butoanelor radio, prin apăsarea butonului <OK>, se va deschide o nouă fereastră <Indicatori> sau <Strategii>.

Fig. 6.1.

Clasa corespunzătoare ferestrei principale este CcostarDly și este implementată în fișierul CostarDly.CPP iar fișierul antet creat cu această clasă este Costar.h.

6.2.1. Indicatori

La selectarea în fereastra principală a opșiunii <Calcul indicatori> se va deschide fereastra <Indicatori> (clasa <CIndicatori>).

Fereastra <Indicatori> conține 17 “edit-box” – uri grupate în funcție de destinația lor în <Intrări> și <Ieșiri> (Fig. 6.2.).

Fig. 6.2.

Intrările, cu validările necesare, sunt:

Ca o observație <Scadența> (variabila m_T) este dată în ani și deci activele cu o scadență mai mică de un an se vor trece ca fracțiuni de an (Ex. 6 luni ‚ 0,5 ani).

În formulele de calcul pentru indicatori se folosește distribuția normală (Φ):

S – prețul activului suport

σ – riscul

T – scadența.

În program distribuția normală este notată fi():

double CIndicatori::fi(double d)

Funcția fi() returnează, în funcție de parametrul h pe care îl primește, o valoare din tabelul cu distribuția normală standard. Acest tabel este introdus ca un vector constant de 410 elemente. Parametrul h este calculat în prealabil pe baza datelor de intrare.

Clasa CIndicatori este implementată în fișierul Indicatori.CPP, iar fișierul antet corespunzător este Indicatori.h.

6.2.2. Stategii

La selectarea în fereastra principală a opțiunii <Strategii cu opțiuni> se va deschide fereastra <Strategii> (clasa CStrategii).

Cele 16 butoane ale ferestrei sunt grupate după tipurile de strategii și fiecare corespunde unei combinații de opțiuni (Fig. 6.3.).

Dacă se optează pentru un anume tip de strategie se va executa un click pe butonul respectiv, care va avea ca rezultat deschiderea ferestrei cu strategia corespunzătoare.

Tipurile de strategii și fișierele în care sunt implementate:

"ShortCall.h"

"LongPut.h"

"ShortPut.h"

"LongStraddle.h"

"ShortStraddle.h"

"LongStrangle.h"

"ShortStrangle.h"

“CallBearSpread.h"

"CallBullSpread.h"

“PutBearSpread.h"

"PutBullSpread.h"

"ShortCallButterfly.h"

"LongCallButterfly.h"

"ShortPutButterfly.h"

"LongPutButterfly.h"

Acest tip de fereastră va avea ca date de intrare: primele opțiuni folosite, prețurile de exercițiu ți prețul activului suport.

În funcție de strategia aleasă pot fi una sau mai multe opțiuni PUT sau CALL, cu același preț de exercițiu sau cu prețuri de exercițiu diferite.

Fig 6.3.

Ieșirile vor fi graficul strategiei și rezultatul (profitul sau pierderea pe care o produce această combinație). Acestea se obțin printr-un click pe butonul <Desenează Strategia> (Fig 6.4.).

Graficul rezultat în urma acestei operațiuni scoate în evidență avoluția rezultatului în funcție de variația prețului activului suport.

Butonul <Alege Strategii> are ca rezultat revenirea în fereastra <Strategii>, de unde se va putea alege o altă strategie sau să se revină în ferereastra principală prin apăsarea butonului <Ieșire>.

Pentru desenarea graficului este foarte importanta introducere corecta a axelor X si Y. Daca acestea nu se introduc corect programul nu va mai desena graficul (Fig. 6.5.).

Daca dupa ce am utilizat o strategie, pentru a obtine un grafic, dorim sa o utilizam cu alte date, se apasa pe butonul <Grafic nou>. Acesta se activeaza imediat dupa ce s-a utilizat programul pentru realizarea unui grafic si se dezactiveaza dupa apasarea sa, sau cand deschidem fereastra.

Fig. 6.4.

Fig. 6.5.

Validarile pentru acest tip de fereastra sunt:

Clasa CStrategii este implementată în fișierul Strategii.cpp iar fișierul antet creat cu această clasă este Strategii.h.

=== CAPITOLUL 7 ===

CAPITOLUL VII

APLICAȚIE PRACTICĂ CU UTILIZAREA PRODUSULUI PROGRAM DE EVALUARE A OPȚIUNILOR

7.1. CALCULUL INFLUENȚEI FACTORILOR DETERMINANȚI AI VALORII UNEI OPȚIUNI CU PROGRAMUL DE EVALUARE A OPȚIUNILOR

Factorii determinanți ai valorii unei opțiuni în au următoarele valori:

rata fără risc a dobânzii (r) 0,50

prețul curent al acțiunii (S) 1890,00

prețul de exercițiu al opțiunii (X) 1890,00

timpul rămas până la scadență (τ) 261

volatilitatea acțiunii (σ2) 0,7941

Valoarea teoretică a unei opțiuni de cumpărare CALL

Valoarea teoretică a unei opțiuni de cumpărare CALL cu scadența la sfârșitul anului pentru acțiunile societății AZOMUREȘ și indicatorii de sensibiliatate a prețului acestei opțiuni la variația diferiților parametri sunt prezentate mai jos.

Prețul teoretic al unei opțiuni CALL este:

C = 804,69 lei

Indicatori de sensibilitate:

Delta = 0,8027

Gamma = 0,0002

Theta = 632,7181

Rho = 509,3858

Vega = 443,8108

Epsilon = -0,3769

Așadar prețul pe care un investitor este dispus să-l plătească pentru o opțiune de cumpărare cu scadența până la sfârșitul anului în cazul acțiunilor societății AZOMUREȘ este de aproximativ 805 lei. Indicatorii de sensibilitate vor surprinde modificarea prețului acestei opțiuni la anumite variații ale parametrilor din model.

Coeficientul „delta” are valoarea 0,8 ceea ce arată că la o modificare cu 1 leu a cursului acțiunii valoarea opțiunii se modifică cu 0,8 lei.

Coeficientul „gamma” surprinde modificarea coeficientului „delta” la o variație a cursului acțiunilor și are valoarea de 0,0002.

Coeficientul „theta” are valoarea 632,71 în cazul în care durata până la scadență este exprimată în ani, pentru o variație săptămânală va avea valoarea de 12,16 ceea ce înseamnă că, la o modificare a duratei rămase până la scadență cu o săptămână prețul opțiunii se va modifica aproximativ 16 lei.

Coeficientul „vega” are valoarea 443,8 semnificând faptul că la o variație cu procent a volatilității valoarea unei opțiuni de cumpărare se va modifica cu 4,44 lei.

Coeficientul „rho” are valoarea de 509,38 arătând că la o modificare a ratei dobânzii fără risc cu procent valoarea teoretică a opțiunii de cumpărare se va modifica cu aproximativ 5,1 lei.

Coeficientul „epsilon” are valoarea +0,376 și arată că la o creștere cu 1 leu a prețului de exercițiu valoarea opțiunii de cumpărare se va scade cu 0,37 lei.

7.1.2. Valoarea teoretică a unei opțiuni de vânzare PUT

Valoarea teoretică a opțiunii vânzare PUT cu scadența la sfârșitul anului și indicatorii de sensibilitate a prețului acestei opțiuni la variația diferiților parametri sunt prezentate mai jos:

Prețul teoretic al unei opțiuni PUT este:

P = 236,56 lei.

Indicatori de sensibilitate:

Delta =-0,1973

Gamma =0,0002

Theta =-28,2137

Rho =-435,8372

Vega =443,8108

Epsilon =0,3225

Valoarea de 236,5 lei a prețului opțiunii de vânzare PUT semnfică faptul că un investitor va fi dispus să plătească această sumă pentru cumpărarea dreptului de vânzare a acțiunilor societății AZOMUREȘ la sfârșitul anului. Cu ajutorul indicatorilor de sensibilitate calculați se vor surprinde mai ușor modificările prețului opțiunii la variațiile diferiților parametri din model.

Coeficientul „delta” are valoarea +0,19 și arată că la o creștere cu 1 leu a cursului acțiunilor valoarea opțiunii de vânzare PUT va scade cu 0,32 lei.

Coeficientul „gamma” are valoarea 0,0002 și este egală cu cea a coeficientului „gamma” al opțiunii de cumpărare CALL.

Coeficientul „theta” are valoarea +28,21 atunci când timpul este exprimat în ani, pentru o exprimare săptămânală coeficientul va fi egal cu 0,54 arătând că, la o modificare a duratei rămase până la scadență cu o săptămână prețul opțiunii se va modifica cu 0,54 lei.

Coeficientul „vega” are valoarea 443,81 ceea ce înseamnă că, la o variație cu procent a volatilității valoarea opțiunii de vânzare se va modifica cu 4,43 lei.

Coeficientul „rho” are valoarea de –435,83 ceea ce arată că, la o creștere a ratei dobânzii fără risc cu un procent valoarea opțiunii de vânzare va scade cu 4,35 lei.

Coeficientul „epsilon” are valoarea 0,32 și arată că la o variație cu 1 leu a prețului de exercițiu valoarea opțiunii de vănzare se va modifica cu 0,32 lei.

Și în acest cz se verifică relațiiile dintre coeficienții de sensibilitate „delta” și „gamma” pentru cele două tipuri de opțiuni CALL și PUT:

Verificare relații:

gammacall = 0,0002

gammaput = 0,0002.

Se observă că, în cazul creșterii termenului8 rămas până la scadență (de la sfârșitul lunii iunie la sfârșitul anului), valoarea unei opțiuni de cumpărare CALL va crește de la 395,17 lei la 804,69 lei. De asemenea valoarea unei opțiuni de vânzare se va modifica de la 205,97 lei la 1236,56 lei. Aceste creșteri ale valorilor teoretice ale opțiunilor se datorează incertitudinii privind evoluția cursurilor acțiunii pe baza căreia s-au calculat valorile teoretice ale opțiunilor. Valoarea coeficientului „gamma” a scăzut de la 0,0005 la 0,0002, coeficientul „delta” a crescut de la 0,67 la 0,8 în cazul unei opțiuni de cumpărare iar în cazul celei de vânzare s-a modificat de la –0,31 la –0,19.

UTILIZAREA PROGRAMULUI DE EVALUARE A OPȚIUNILOR PENTRU DETERMINAREA ȘI STABILIREA EVOLUȚIEI REZUTATULUI UNEI STRATEGII CU OPȚIUNI

Long Straddle

Să luam de exemplu un trader care se asteaptă ca piața și volatilitatea să fie în creștere și, de aceea, el adoptă o poziție long straddle pentru un contact futures ROL/USD.

Contactul futures are scadenta în septembrie .

Poziție:

opțiune long call cu scadenta în seoptembrie;

E = 17500 și prima call C = 700;

obțiune long put cu scadenta în septembrie; E = 17500 și prima put P = 650;

Sa presupunem că într-un moment anterior scadenta pretul futures ROL/USD al pietei este de 18000 ROL/USD .

Long call Long put Long straddle

St>E 700+18000-17500 -650 -700-650+(18000-17500)

Cum atunci deținatorul straddle pierde prima put și are o mică pierdere de la call, pentru că ()

În consecintă, trader-ul are o pierdere de:

10000 * (-550) = -8.500.000 ROL.

Traderul trebuie să-și schimbe poziția inițială.

Să presupunem că piața futures oferă o volatilitate în scădere și o piată în creștere, trader-ul va adopta urmatoarea strategie:

abandonează poziția long call;

vinde 2 obțiuni put (cu una din ele scapa de poziția long put din straddle).

Astfel trader-ul are o poziție short put profitabilă pentru ca el câștigă prima, pentru că deținatorul nu exercită opțiunea.

Profit = 6.500.000 ROL.

Short Straddle

Un tradder care se asteaptă la o piată nesigură, cu o volatilitate în creștere și în consecinta adoptă o poziție short straddle la un contract futures ROL/DEM.

Contractul future are scadenta în octombrie.

Poziție:

-opțiune short call cu scadenta în octombrie,

E = 11700 și prima call = 300;

opțiune short put cu scadenta în pctombrie

E = 11700 și prima put P = 270.

Se presupune că la un moment anterior scadentei pretul futures ROL/DEM al pietei este 12300 ROL/DEM.

Short Call Short Put Short Straddle

St>E 300-12300+11700 270 300+270-(12300-11700)

Cum , emitentul straddle câștigă prima put și sufera o pierdere call.

În consecinta, trader-ul are o pierdere de :

10000*(-30)=-300.000 ROL.

El trebuie să-și schimbe poziția inițială. Să presupunem că piața futures oferă o volatilitate în creștere și o piată la fel, trader-ul va adopta urmatoarea strategie:

scapă de poziția short put;

cumpără două opțiuni call (cu una anulează poziția short call din straddle ).

Astfel traderul are o poziție long call profitabilă.

Profit = 300 * 10000 = 3.000.000 ROL.

Long Strangle

Un trader care adopta o poziție long strangle de la un contract futures ROL/USD.

Contractul are scadenta în iunie:

opțiunea long call cu scadenta în iunie

E1=16500 și prima call C= 550;

opțiunea long put are scadenta în iunie

E2 = 16000 și prima put P = 450.

Să presupunem că la un moment anterior scadenței pretul pietei futures este de 15500 ROL/USD.

Long Call Long Put Long Straddle

St<=E2 -550 -450+16000-15500 -550-450+(16000-16500)

Cum St<=E2, deținătorul de strangle pierde prima call și câștigă prima put. Deci, trader-ul are o pierdere de –5.000.000 ROL. El trebuie sa-și schimbe poziția inițială, asteptându-se ca piața sa fie în scădere și volatilitatea de asemenea. El pote vinde 2 opțiuni call (una din ele scapa de long call din poziția inițială și anulează de asemenea de poziția long put).

Astfel el are o poziție short call:

Profit = 5.500.000 ROL (lei).

Sort Strangle

În exemplu un trader ia o poziție short strangle pe un contract futures pe indice BET, contractul are scadența în septembrie.

Poziție:

opțiune short call cu scadența în septembrie,

E1 = 475 și prima call = 20;

opțiune short put cu scadența în septembrie

E2 = 450 și prima put = 18.

Se presupune ca la scadență pretul pietei pentru contractul futures BET(ROL) este de 465 puncte.

Short Call Short Put Short Strangle

St<=E2 20 18 20+18

Cum E1<St<E2, emitentul de strangle câștigă prima call și prima put pentru că deținatorul lor nu exercita contractul.

Deci trader-ul are un profit de 10.000 ROL/puncte* 38 puncte = 380.000 ROL și nu este necesar sa-și schimbe poziția.

Call Bull Spread

Un trader adoptă o poziție call bull spread la un contract futures ROL/DEM contractul are scadența în iunie.

Poziție:

opțiune long call cu scadența în iunie,

E1 = 9510 și prima long call C1 = 150;

opțiune short call cu scadența în iunie,

E2 = 9700 și prima short call C2 = 110.

Să presupunem că la un moment anterior scadenței pretul pietei este de 9690 ROL/DEM.

Astfel:

Long Call Short Call Call Bull Spread

E1<St<E2 -150+9690-9510 110 110-150+(9690-9510)

E1<St<E2, trader-ul câștigă prima short call și are profit pe short call.

Call Bear Spread

Un trader adoptă o poziție call bear spread la un contract futures ROL/EURO.

Contractul are scadența în septembrie.

Poziție:

opțiune long call cu scadența în septembrie:

E1 = 19650 și prima (excedent) long call C1 = 550;

opțiune short call cu scadența în septembrie:

E2 = 19460, și prima short call C2 = 600.

Să presupunem că la un moment pana la scadență pretul este de 19.300 ROL/EURO.

Long Call Short Call Call Bear Spread

E1<St<E2 [-550+19200-18650][600-19300+18460][600-550+18460-18650]

Cum E1<St, trader-ul are un profit la short call și o pierdere mai mică decât prima C1 la long call.

Deci, el are o pierdere de 1.400.000 ROL.

Trabuie să-și schimbe poziția inițială, pe o piață futures în creștere și o volatilitate în creștere, abandoneaza poziția short call și păstreaza doar opțiunea long call.

Profit = 1 mil. ROL.

Put Bull Spread

Un trader care adoptă o poziție put bull spread pe un contact futures ROL/EURO cu scadență în septembrie.

Poziție:

– opțiune long put, cu scadența în septembrie:

E1 = 18.500, și prima long put P1 = 560;

opțiune short put cu scadența în septembrie:

E2 = 18.700, și prima short put P2 = 670.

Să presupunem ca la un moment anterior scadenței pretul pietei este de 18.500 ROL/EURO.

Long Put Short Put Put Bull Spread

E1<St<E2 -560 670-18700+18500 670-560+18500-18700

Cum E1<St<E2, trader-ul pierde prima long put și cea short put dă un profit mai mic decât P2.

Deci trader-ul are o pierdere de 90.000 USD.

Trebuie sa-și schimbe poziția inițială. Pe o piată futures în creștere și o volatilitate în scădere, abandonează poziția long put și pastreaza doar opțiunea short put.

Profit = 470 * 10.000 = 4.700.000 ROL.

Put Bear Spread

Un trader care adoptă o poziție put bear spread la un contract futures BET. Contractul are scadența în septembrie.

Poziție:

opțiune long put cu scadența în septembrie:

E1 = 560 și prima long call P1 = 11

opțiune short put cu scadența în septembrie:

E2 = 540, și prima short call P2 = 7.

Să presupunem că într-un moment anterior scadenței pretul e de 580 puncte.

Long Put Short Put Put Bear Spread

St>=E2 -11 7 -4

Cum St>E1, trader-ul câștigă prima short put și pierde prima long put.

Trebuie să-și schimbe poziția inițială, pe o piață futures în creștere și o volatilitate în scădere; abandoneaza poziția long put și pastrează doar opțiunea short put:

Profit = 7 * 10.000 = 70.000 ROL.

Long Call Butterfly

Un trader care adoptă o poziție long call butterfly spread la un contract futures BET(ROL). Contractul are scadența în iunie.

Poziție:

opțiune long call cu scadența în iunie:

E1 = 410 și prima long call C1 = 35;

doua opțiuni short call cu scadența în iunie:

E2 = 450 și prima short call C2 = 20;

– opțiune long call cu scadența în iunie:

E3 = 500 și prima long call C3 = 11.

Să presupunem că la un moment anterior scadenței pretul pietei futures este de 390 puncte.

Long Call 2* Short Call Long Call Long Call Butterfly

St<=E2 -20 2*11 -35 2*11-20-35

Cum St<E1, trader-ul câștigă mai mult primele short call și pierde primele long call. Deci, trader-ul are o pierdere de 60.000 ROL.

Trebuie sa-și schimbe poziția inițială, pe o piață futures în scădere și o volatilitate necunoscută; abandonează un short call și long call-ul cu

E1 = 410.

Acum are o poziție Call Bear Spread formată din un long call

(E3 = 500, C3 = 11 ) și un short call (E2 = 450, C2 = 20 ).

Profit = 9 * 10.000 = 90.000 ROL.

Short Call Butterfly

Un trader care adoptă o poziție short call butterfly spread la un contact futures. Contractul are scadența în iunie.

Poziție:

opțiune short call cu scadența în iunie:

E1 = 15.700 și prima short call C1 = 600

2 opțiuni long call cu scadența în iunie:

E2 = 16.150, și prima short call C2 = 540.

– opțiune short call cu scadența în iunie:

E3 = 16.500, și prima short call C3 = 490.

Să presupunem că la un moment anterior scadenței pretul pietei e de 16.000 ROL/USD.

Long Call 2* Short Call Long Call Long Call Butterfly

St<=E2 [600-16000+15700][-2*540][490][600-2*540+490-16000+15700]

Cum E1<St<E2, trader-ul are o pierdere de

10.000 * (-290) = -2.900.000 ROL.

Trebuie sa-și schimbe poziția înițială, pe o piață futures în scădere ; abandoneaza două poziții cea long call și cea de short call :

Cu E1 = 15.700.

Acum are un short call.

( E3 = 16.500 și C3 = 490 ).

Profit = 490.000 * 10.000 = 4.900.000 ROL.

Long Put Butterfly

Să luam un trader care adoptă o poziție long put buterffly spread la un contract futures BET(ROL). Contractul are scadența în iunie .

Poziție:

opțiunea long put cu scadența în iunie:

E1 = 320, prima long call P1 = 4;

2 opțiuni short put cu scadența în iunie:

E2 = 350 și prima short call P2 = 11;

opțiune long put cu scadența în iunie:

E3 = 380 și prima long call P3 = 20;

Să presupunem că la un moment anterior scadenței pretul pietei futures BET(ROL) este 345 puncte.

Long Put 2* Short Put Long Put Long Put Butterfly

E1<St<E2 [-4-345+320] [2*(11+345-350)] [-20] [-37]

Cum E1<St<E2, trader-ul are o pierdere:

10.000 * (-37) = 370.000 ROL.

Trebuie să-și schimbe poziția inițială pe o piată futures în creștere și o volatilitate în scădere; abandonează toate pozițiile cu excepția unui short put.

Profit = 6 * 10.000 = 60.000.

=== last ===

REFERAT

Obiectul acestei lucrări îl fac tranzacțiile cu opțiuni pe contracte futures; în măsura în care acestea se regăsesc în peisajul economic din România.

În România piața la termen este la început. Opțiunile ca instrumente financiare derivate s-au tranzacționat pentru prima dată la noi în țară la Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri din Sibiu în 1997.

Lucrarea este structurată pe șapte capitole și o anexă cu listingul produsului program de evaluare a opțiunilor realizat pe baza acestei lucrări.

Capitolul I definește și prezintă rolul pieței de capital în România.

Piața de capital este specializată în efectuarea tranzacțiilor cu active pe termene lungi și medii, prin intermediul cărora capitolurile disponibile în economie sunt dirijate către agenții economici naționali sau de pe piețele altor țări. Aceasta cuprinde două segmente distincte: piața primară, care servește la prima plasare a unei emisiuni de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen lung și mediu; și piața secundară, pe care diferiți investitori vând și cumpără valori mobiliare emise și puse în circulație.

Piața de capital din România se compune în principal din Bursa de Valori București (B.V.B.) și piața Rasdaq, ambele numai pe acțiuni de capital și Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu (B.M.F.M.S.) pentru active financiare derivate alături de organele reglatoare, băncile de decontare, instituțiile de depozitaree și înregistrare aferente, fonduri de investiții.

Acțiunile, alături de obligațiuni și instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Națională a valorilor mobiliare, sunt valori mobiliare.

Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzacțiilor pe piața de capital se numesc produse bursiere. Din punct de vedere al modului în care sunt create, ele se împart în trei categorii:

titluri financiare primare: acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur

titluri financiare derivate: contractele futures, opțiunile

titluri sintetice: rezultate din combinarea unor active financiare diferite și crearea pe această bază a unui instrument de plasamnet nou.

În capitolul II prezintă rolul de barometru economic al burselor și în particular al burselor de mărfuri într-o economie de piață, și evoluția lor de-a lungul timpului.

În esență noțiunea de “bursă” indică locul de întâlnire al negustorilor și oamenilor de afaceri, în sensul unui spațiu de concentrare al cererii și ofertei. Dacă inițial piețele bursiere erau în egală măsură organizate pentru tranzacționarea mărfurilor și a valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse.

Bursele de mărfuri sunt centre ale vieții comerciale, piețe unde se tranzacționează mărfuri, titluri de mărfuri, active monetare și financiare, care au anumite caracteristici:

sunt generice

sunt fungibile

au caracter standardizat

sunt depozitabile

au un grad redus de prelucrare

Tot în acest capitol sunt prezentați și termenii cu care se lucrează foarte frecvent pe piețele futures și cu opțiuni, cum ar fi:

apel în marjă: cerere cu titlu de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel încât contul clientului să se ridice la nivelul marjei inițiale

marja inițială: fondurile necesare inițierii cumpărării sau vânzării unui contract futures

trader – persoană fizică ce tranzacționează numai în numele și pe contul lui, pe baza unui permis eliberat de bursă.

Capitolul III descrie pe larg mecanismul de tranzacționare în piețele futures și cu opțiuni.

La BMFMS contractele sunt tranzacționate în ringuri în funcție de tipul de activ tranzacționat. În fiecare ring se tranzacționează un singur activ și acesta este singurul loc unde pot avea loc tranzacțiile cu activul respectiv. Tranzacționarea la bursă nu este altceva decât cumpărarea și vânzarea de contracte futures și opțiuni, folosind norme de ofertare prin strigări codificate sau semne manuale, printr-un sistem cunoscut sub denumirea de licitație prin strigare.

Schema mecanismului de tranzacționare futures și cu opțiuni conține elemente de bază ale unei asemenea piețe și e împărțită în patru niveluri, pe baza principiului interacțiunii dintre ele:

Primul nivel: notifică necesitatea existenței unei legături constante între clienți și agențiile de brokeraj

Nivelul doi notifică legătura constantă dintre agențiile bursiere și bursă

Nivelul trei: întrepătrunderea dintre bursă și casa de compensație

Nivelul patru, care notifică faptul că organismul de cleaning, supervizează toate tranzacțiile, facilitând administrarea riscurilor în activitatea bursieră prin acceptarea de garanții și menținerea constantă a echilibrului dintre activitatea desfășurată în bursă și capacitatea de asumare a riscului.

Prețurile futures și primele opțiunilor sunt determinate de cumpărători și vânzători după regulile cererii și ofertei, iar rezultatul ședințelor de tranzacționare se finalizează cu un număr al tranzacțiilor, care arată cum a evoluat piața în ziua respective.

Într-o zi obișnuită există numeroase personae în ringuri: brokeri, traderi, supraveghetori, și în imediata apropiere a acestora: runneri, deckeri, angajați ai firmelor member și reporteri la piață.

Tranzacțiile cu contracte futures și opțiuni care au loc în contul de numerar sunt înregistrate în contul de marjă. În acest cont se determină excedentul de valoare sau pierderea de valoare zilnică.

La deschiderea oricărui tip de cont titularul trebuie să furnizeze o serie de informații. Clauzele, detaliile și forma lor diferă de la o agenție de brokeraj la alta.Fiecare operațiune este înscrisă într-un formular standardizat (“fișa contului”), cu principalele date, în funcție de activul tranzacționat și pe fiecare scadență în parte.

Înregistrarea operațiunilor în contul de marjă are loc în momentul confirmării scrise a executării acesteia. Operarea datelor se efectuează în următoarea ordine:

lansarea ordinului de tranzacție

completarea formularului “ordin de tranzacționare”

confirmarea lansării tranzacției

transmiterea ordinului spre execuție

Etapele ulterioare executării ordinului în ring sunt următoarele:

confirmarea executării ordinului

înregistrarea tranzacției în contul clientului

decontarea și compensarea tranzacției efectuate pe contul clientului

Ordinele de tranzacționare sunt de mai multe tipuri:

Ordinul la piață – instrucțiunea dată agentului de bursă de a executa o tranzacție la prețul pieței

Ordinele “limită” și “stop” – ordine executate la un preț de tranzacționare, care trebuie să respecte condițiile de mărime impuse de client.

După criteriul cantității sunt și ordine a căror execuție este acceptată numai integral de către client și ordine a căror execuție este acceptată și parțial.

O categorie aparte de contracte futures sunt contractele pe indici bursieri. Aceștia exprimă evoluția cursurilor valorilor mobiliare pe o anumită piață. Din acest punct de vedere, indicele caracterizează starea economică în general, dacă structura indicelui este reprezentativă pentru ansamblul ramurilor și sectoarelor de activitate. Orice indice bursier se măsoară în puncte de indice.

La noi cel mai utilizat este indicele BET (Bucharest Exchange Trading). Data de start a indicelui BET este 22 septembrie 1997, iar valoarea de start este de 1000 de puncte.

Indicele BET este un indice cu capitalizare bursieră și este creat pentru a reflecta tendința de asamblu a prețurilor celor ami lichide 10 acțiuni tranzacționate la prima categorie a Bursei de Valori București. Prin construcție ele se constituie ca support pentru tranzacțiile derivate pe indici. Acestea au ca scop acoperirea riscului investitorilor în deținerea de acțiuni ce compun portofoliul indicelui, prin angajarea de tranzacții în sens invers celor cu valorile mobiliare respective.

Un alt contract futures pe indicele BET (ROL) reprezintă o obligație de a cumpăra sau de a vinde un activ financiar, în acest caz indicele BET (ROL), la o dată prestabilită.

Capitolul IV tratează tranzacțiile cu opțiuni. Opțiunile care au ca active de bază contracte futures sunt numite opțiuni pe futures.

Strategiile cu opțiuni sunt prezentate în capitolul V. În situația în care un participant are convingeri dar în ceea ce privește evoluția prețului sau activului support, poate să apeleze la strategii simple. Acestea sunt:

Long Call;

Long Put;

Short Call;

Short Pull.

O strategie Long Call: constă într-o opțiune long call cu:

Prima CALL C

Prețul de exercițiu E

Cursul activului support

Evoluția valorii opțiunii este următoarea:

PROFIT

E activul suport

-C BEP

PIERDERE

– C , S+<=E

Valoarea Long Call

– C+S+(-E) , S+>E

Strategiile compuse cu opțiuni combină cel puțin două tipuri diferite. De exemplu Long Straddle combină o opțiune Long Call și o opține Long Put cu același preț de exercițiu E (prima PUT p, prima CALL c).

Evoluția valorii Long Straddle este următoarea:

Long Straddle E Prețul activului suport

-P BEPP BEPC

-C

Long Call Long Put Long Straddle

St<=E -C -P+E-St -C-P+(E-St)

St>E -C+St-E -P -C-P+(St-E)

Primul model de evaluare a opțiunilor a fost elaborat de Black&Scholes.

Modelul surprinde pe toți cei cinci factori determinanți ai valorii unei opțiuni: cursul activului support (St), prețul de exercițiu (E), rata dobânzii fără risc (r), perioada de timp rămasă până la scadență (T), volatilitatea sau riscul activului suport (σ).

Cu presupunerea referitoare la neplata dividentelor până la scadență, avem următoarele relații pentru primele opțiunilor PUT și CALL.

Funcția Φ(h) urmează o distribuție normală de medie 0 și dispersie egală cu 1.

În aceste condiții parametrul h poate fi scris într-o formă echivalentă:

*****

Strategiile cu opțiuni și modelul Black&Scholes sunt evidențiate în produsul program de evaluare a opțiunilor prezentat în capitolul VI, realizat în Visual C++ 5.0.

Fereastra principală, care se deschide la rularea programului, conține două butoane radio, un <OK> și un <EXIT> (Fig 6.1.).

Conform opțiunii selectate cu ajutorul butoanelor radio, prin apăsarea butonului <OK>, se va deschide o nouă fereastră <Indicatori> sau <Strategii>.

Fig. 6.1.

La selectarea în fereastra principală a opșiunii <Calcul indicatori> se va deschide fereastra <Indicatori> (clasa <CIndicatori>).

Fereastra <Indicatori> conține 17 “edit-box” – uri grupate în funcție de destinația lor în <Intrări> și <Ieșiri> (Fig. 6.2.).

Fig. 6.2.

La selectarea în fereastra principală a opțiunii <Strategii cu opțiuni> se va deschide fereastra <Strategii> (clasa CStrategii).

Cele 16 butoane ale ferestrei sunt grupate după tipurile de strategii și fiecare corespunde unei combinații de opțiuni (Fig. 6.3.).

Dacă se optează pentru un anume tip de strategie se va executa un click pe butonul respectiv, care va avea ca rezultat deschiderea ferestrei cu strategia corespunzătoare.

Acest tip de fereastră va avea ca date de intrare: primele opțiuni folosite, prețurile de exercițiu ți prețul activului suport.

În funcție de strategia aleasă pot fi una sau mai multe opțiuni PUT sau CALL, cu același preț de exercițiu sau cu prețuri de exercițiu diferite.

Fig 6.3.

Ieșirile vor fi graficul strategiei și rezultatul (profitul sau pierderea pe care o produce această combinație). Acestea se obțin printr-un click pe butonul <Desenează Strategia> (Fig 6.4.).

Graficul rezultat în urma acestei operațiuni scoate în evidență avoluția rezultatului în funcție de variația prețului activului suport.

Butonul <Alege Strategii> are ca rezultat revenirea în fereastra <Strategii>, de unde se va putea alege o altă strategie sau să se revină în ferereastra principală prin apăsarea butonului <Ieșire>.

Daca dupa ce am utilizat o strategie, pentru a obtine un grafic, dorim sa o utilizam cu alte date, se apasa pe butonul <Grafic nou>. Acesta se activeaza imediat dupa ce s-a utilizat programul pentru realizarea unui grafic si se dezactiveaza dupa apasarea sa, sau cand deschidem fereastra.

Fig. 6.4.

În capitolul VII este evidențiată, în două aplicații practice, utilizarea produsului program prezentat cu utilizare de date numerice.