Implicațiile Tehnologiei Informatice Avansate LA Sc

cuprins

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………… 1

CAPITOLUL 1: SISTEMUL INFORMAȚIONAL ………………………….. 2

1.1. Conceptul, componentele și funcțiile sistemului ………………………………….. 2

1.1.1. Definirea sistemului informațional ……………………………………… 2

1.1.2. Componentele sistemului informațional ………………………………. 2

1.1.3. Funcțiile sistemului informațional ………………………………………. 9

1.2. Managementul sistemelor informaționale ………………………………………….. 10

Capitolul 2: Implicațiile tehnologiei informatice

avansate la SC Levaios com srl …………. 19

2.1. Prezentarea firmei S.C. LEVAIOS COM S.R.L. …………………………….. 19

2.1.1. Scurt istoric ……………………………………………………………………… 19

2.1.2. Domeniul de activitate ………………………………………………………. 19

2. 2. Cele două fețe ale tehnologiei informatice avansate ………………………… 21

2. 3. Tehnologia avansată pentru sectorul de fabricație ………………………….. 21

2. 4. Tehnologia avansată pentru sectorul administrativ ………………………… 23

2. 5. Sistemul informatic, componentă fundamental a activităților

de management …………………………………………………………………………….. 25

2.6. Concluzii privind implicațiile tehnologiei informatice avansate la S.C. LEVAIOS COM S.R.L. ………………………………………………………………………………….. 33

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………….. 40

INTRODUCERE

Conceptul de sistem informatic de management, preocupare majoră a specialiștilor din unitățile cu caracter tehnic, deși a apărut prin anii 1960 nici în prezent nu există o opinie unitară asupra acestui concept. Cele mai răspândite și studiate sisteme informatice sunt în prezent sistemele informatice de management.

Lucrarea își propune să aprofundeze nu numai principiile și practicile din acest domeniu, dar și instrumentele și tehnicile specifice care oferă soluții la diferite probleme studiate. Partea teoretică a lucrării este concentratã mai ales în prima parte care include conceptele de bazã ale sistemului informatic desprinse din aplicarea acestuia în cadrul managementului

Lucrarea conține într-o formă logică și sistematică conceptele de bază, instrumentele și tehnicile societății informaționale necesare specialiștilor din domenii foarte diverse cum ar fi lumea afacerilor, ingineria, tehnologia etc.

Problematica tratată în această lucrare este dedicată cunoașterii conceptelor, principiilor, metodelor, și tehnicilor de bază cu care managerii și ceilalți specialiști opereazã în complicatul proces al stabilirii, coordonãrii obiectivelor unei întreprinderi.

Un spațiu amplu în lucrare este afectat analizei sistemului informatic ca și componentă fundamentală a activităților de management, deoarece actul decizional reprezintă esența managementului.

Sistemul informațional fiind o componentă de bază a managementului firmei are o mare importanță pentru asigurarea unei înalte activități în toate compartimentele. În partea a doua a lucrării se pornește cu descrierea unității S.C. LEVAIOS COM S.R.L. având în vedere : scurtul istoric, domeniul de activitate.

În a III-a și ultima parte a lucrării se aprofundează problemele cu privire la implicațiile tehnologiei informatice avansate la S.C. LEVAIOS COM S.R.L. punandu-se accentual în încheiere pe programul de simulare economică denumit SimEcon.

CAPITOLUL 1

SISTEMUL INFORMAȚIONAL

Sistemul informațional poate fi definit ca ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor organizației.

De reținut că o asemenea definire a sistemului informațional are un caracter cuprinzător, în sensul că include spre deosebire de definițiile date de alți specialiști și informațiile, fluxurile informaționale și mijloacele de prelucrare a datelor.

O componentă a sistemului informațional ce tinde să dobândească un rol preponderent în firmele moderne o reprezintă procedurile informaționale. În esență, prin proceduri informaționale desemnăm ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitățile de culegere, înregistrare, transmitere și prelucrare a unei categorii de informații cu precizarea operațiilor de efectuat și succesiunea lor, a suporților, formulelor, modelelor și mijloacelor de tratare a informațiilor folosite.

În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale societății comerciale sau regiei autonome în legătură cu furnizarea de produse și servicii în anumite condiții nu sunt suficiente doar resursele umane, materiale și tehnice stabilite ca necesare de specialiști. Combinarea rațională a acestora, ca și obținerea lor, de altfel, implică o permanentă cunoaștere a cerințelor mediului din care firma face parte, a stării resurselor proprii și a cerințelor consumatorilor.

În consecință este necesar ca sistemul informațional al societății comerciale sau regiei să îndeplinească următoarele trei funcții:

decizională;

operațională sau de acțiune;

documentare.

Managementul sistemelor informaționale

Sistemul informațional este funcțiunea de afaceri care supraveghează adaptarea firmei la mediul extern și are un impact foarte mare asupra valorii firmei din multe puncte de vedere. Dezvoltarea sistemului informațional care permite luarea mai rapidă a deciziilor de management, a determinat pe de o parte, o mai bună valorificare a resurselor și pe de altă parte, o reducere a costurilor.

Sisteme de organizare internă

Managementul sistemelor informaționale

Atunci când o companie vrea să creeze un sistem informațional adecvat propriilor scopuri ea trebuie să rezolve în primul rând problema referitoare la modul de dezvoltare a sistemului. Multe proiecte de dezvoltare a soft-ului au multe în comun cu alte proiecte de dezvoltare, cum ar fi construirea unui zgârie nori sau a unui vapor. Aceasta implică multe persoane, necesită o mare cantitate de informații, 10 milioane $ pentru un proiect de dezvoltare a unui sistem informațional nu este o sumă neobișnuit de mare. Asemănările tradiționale în conducerea dezvoltării sistemului implică descompunerea lui în părțile funcționale.

De exemplu o aplicație poate fi împărțită în module și submodule, fiecare reprezentând o funcțiune distinctă în cadrul întregii aplicații. Apoi fiecare pas al analizei este luat în considerare .la organizarea și monitorizarea sistemului ca un întreg. Utilizând această tehnică managerii pot stabilii comparații între planul inițial și posibilitățile de realizare a acestuia. Din nefericire, succesul proiectului inițial de dezvoltare nu este garantat. De exemplu, un modul sau submodul pot părea complete pe hârtie însă, atunci când modulul este conectat cu alte module se vor descoperi probleme care indică necesitatea unor informații pentru completare. În ultimii ani sporirea tehnicilor de dezvoltare au făcut ca ele să fie și mai populare. Asemenea tehnici permit crearea rapidă a unui sistem, dar care este limitat funcțional și este denumit prototip.

Capitolul 2

Implicațiile tehnologiei informatice avansate

la SC Levaios com srl

Infiintata in anul 1995 S.C. LEVAIOS COM S.R.L. este o societate cu raspundere limitata, cu capital integral privat romanesc, o societate care si-a propus încă de la in fiintare sa obtina performante de top.

Compania de distributie si retail si-a asumat inca de la inceput vocatia de a fi mereu lider si si-a creat propria identitate, tindind performanta si intaietatea.

Societatea cu raspundere limitata este acea societate care ale carei obligatiuni sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai in limita capitalului social subscris. Caracteristicile societatii comerciale cu raspundere limitate sunt:

– Asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor

– Capitalul social este divizat in parti sociale, reprezentate pe titluri nenegociabile

– Asociatii raspund pentru obligatiunile sociale numai in limita aportului lor.

Organizata ca o societate cu raspundere limitata S.C. LEVAIOS COM S.R.L., imbina armonios experienta de peste 10 ani de activitate in domeniul comertului cu ridicata, distributii si retail-uri cu deschidere totala catre o economie de piata dinamica, caracterizata de asimilarea celor mai noi tehnici de aprovizionare, distributie si vanzare prin implementarea unui stil de management democrat ce se caracterizeaza prin atragerea subordonatilor la stabilirea obiectivelor si repartizarea sarcinilor.

Cu o structura organizatorica flexibila care reuneste in cele opt puncte de lucru peste 30 de angajati S.C. LEVAIOC COM S.R.L. reuseste cu succes sa-si onoreze obligatiile contractuale fata de partenerii de afaceri si de clienti.

Domeniul de activitate

Domeniul de activitate al firmei il reprezinta comertul cu ridicata și comertul cu amanuntul. În conceptul de distribuție a mărfurilor, comerțul cu ridicata include toate activitățile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.

Comerțul cu ridicata are menirea de a oferi servicii și siguranță partenerilor de afaceri, antrenați în circulația mărfurilor și de asigura sistemul de facilități pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toți agenții presupuși de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul și utilizatorul sau consumatorul final.

Comerțul cu amănuntul reprezintă un ansamblu de activități și relații organizate și desfășurate de unități specializate pe circulația mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Firma S.C. LEVAIOS COM SRL se caracterizeaza prin existenta in activitatea de ansamblu a intreprinderii a comertului alimentar. Gama alimentara fiind compusa din produse ambalate si preambalate, de exemplu: sortimente de sucuri, bauturi alcoolice , un pachet vast si diversificat de cafele, zahar, orez, fasole, mazare, pasta de tomate etc.

Activitatea generala a intreprinderii este sustinuta de catre directiile de specialitate din intreprindere care promovand permanent o politica de aliante in domeniul de distributie si retail cu cele mai representative firme de productie si comercializare a produselor alimentare, reuseste sa satisfaca la un inalt nivel calitativ cele mai exginte cerinte ale beneficiarilor sai.

S.C. LEVAIOS COM S.R.L. si-a castigat o certa reputatie intre firmele de comert, reusind sa se adapteze rapid la cerintele pietei de profil si sa-I satisfaca exigentele. Gama diversificata de servicii si produse oferite, colaborarea cu parteneri si furnizori de prestigiu, constituie o prestigioasa carte de vizita, care au mentinut S.C. LEVAIOS COM S.R.L. in topul firmelor din domeniu. Ca orice companie de succes, realizarile acesteia nu ar fi posibile fara un management performant. Cinstea integritatea si responsabilitatea sociala sunt criterii importante in aprecierea succesului.

Politica de vanzari ca si componenta a politicii de marketing este rezultatul analizei atente a pietei romanesti de profil, precum si a cerintelor de ordin general specifice clientilor, urmarind astfel consolidarea relatiilor de colaborare ale firmei cu partenerii sai de afaceri. Data fiind cresterea competitiei pe plan intern, conducerea S.C. LEVAIOS COM S.R.L. este convinsa ca, in ultima instanta, calitatea produselor si serviciilor oferitE la un pret corect va garanta o crestere sanatoasa a cifrei de afaceri, aprecierea clientilor si respectul concurentei. Respectul pentru oameni, responsabilitatea, perform, realizarile acesteia nu ar fi posibile fara un management performant. Cinstea integritatea si responsabilitatea sociala sunt criterii importante in aprecierea succesului.

Politica de vanzari ca si componenta a politicii de marketing este rezultatul analizei atente a pietei romanesti de profil, precum si a cerintelor de ordin general specifice clientilor, urmarind astfel consolidarea relatiilor de colaborare ale firmei cu partenerii sai de afaceri. Data fiind cresterea competitiei pe plan intern, conducerea S.C. LEVAIOS COM S.R.L. este convinsa ca, in ultima instanta, calitatea produselor si serviciilor oferitE la un pret corect va garanta o crestere sanatoasa a cifrei de afaceri, aprecierea clientilor si respectul concurentei. Respectul pentru oameni, responsabilitatea, performanta, calitatea, creativitatea si implicarea in comunitate sunt valorile in care crede.

În încheiere vom discutăm unele din implicațiile pe care progresele continue în tehnologia informației le au asupra comportamentului organizațional. Vorbind în general, tehnologia informatică avansată se referă la generarea, agregarea, înmagazinarea, modificarea și transmiterea rapidă a informațiilor, care au devenit posibile prin apariția computerelor și dispozitivelor conexe.

Tehnologia informatică este la fel de aplicabilă în fabrică și în birouri. În fabrică, exemple le constituie roboții, mașinile-unelte cu control numeric și controlul automatizat al stocurilor. În birouri, ea acoperă totul, de la editarea de text în poșta electronică până la fișarea automată a datelor din programele de simulare. Intermediar, între fabrica și birouri, tehnologia avansată a informației poate să însemne proiectarea și ingineria asistate de computer.

CONCLUZII

Caracteristica fundamentală a acestor aplicații este dată de faptul că elementul primar al prelucrărilor este informația, generată intotdeauna în sistemul informațional, prelucrată în cel informatic si interpretată în forma sa finală, fie în subsistemul decizional fie tot la nivelul informațional.

În același timp aceste aplicații nu au capacitatea de a genera la rândul lor informații suplimentare pornind de la cele stocate la un moment dat in baza de date. Putem spune astfel că exactitatea si acuratețea informațiilor rezultate dint-o aplicație sau dintr-un subsistem informatic sau condiționate de calitatea informațiilor primare transmise de componenta informațională a sistemului de management.

Sistemul informatic tratează electronic circuitele informaționale, generând premisele unui management de documente deosebit de operativ, cât si premisele formării arhivei electronice.

Avantajele folosirii unui sistem computerizat pot fi clasificate în patru mari categorii:

reducerea costurilor

accesul rapid la informații

planificare mai bună a activitații

un control mai riguros

În prezent ne aflăm in fața unei uriase revoluții in domeniul comunicării care pornește de la tehnologiile combinate ale telefonului, computerului si televiziunii și care au furnizat într-un sistem integrat de informare si comunicare, ce transmite date și permite interacțiuni instantanee între om si computer.

Pentru a înțelege mai profund dimensiunile societății informationale, considerăm necesară prezentarea, chiar și foarte sumară a unora din coordonatele acestei societăți care pun în evidență, rolul deosebit al informaticii. Astfel, în noua societate, printre resursele strategice cele mai importante se numără informația. Datorită informației ca resursă strategică, accesul la sistemul economic este mult mai ușor. Pornind de la această resursă strategică, informația, specialiștii amencani apreciază că aceasta este cauza cea mai importantă a actualei explozii antreprenoriale din S.U.A. și nu numai. De aici și concluzia mai generală, valabilă și pentru țara noastră, că "epocile de tranzitie de la un tip de economie la altul sunt epoci în care spiritul antreprenorial înflorește. Astăzi ne aflăm într-o astfel de perioadă.

Se apreciază că astăzi producem informații în masă la fel cum obișnuiam să producem autovehicule pe bandă. Forța societății informaționale este producerea în masă a cunoașterii, iar aceasta a amplificat puterea creierului. Mai mult chiar, se susține că noua sursă de putere nu o mai constituie banii in mâinile câtorva, ci informația în mâinile majorității.

Din multitudinea problemelor interesante, analizate în lucrare subliniem,imaginea viitoarei societăți informatice prin urmatoarele premise:

1. Societatea informatică va fi un nou tip de societate în care producția de valori informatice și nu materiale va constitui elementul decisiv.

2. Bazele evoluției anterioare a societății umane pot fi folosite pentru un model analog al viitoarei societăți.

Firma S.C. LEVAIOS COM S.R.L. operează cu un mare program in conformitate cu prevederile contracului de licență. Programul Petrescu oferă posibilitatea salvării stocurilor de produse disponibile și iși propune să le gestioneze cât mai eficient asfel încât să nu existe nici o problemă.Prin intermediul Sistemului Informatic în ansamblu și a programului Petrescu S.C. LEVAIOS COM S.R.L. face un pas înainte în buna organizare și desfășurare a activitaților sale.

BIBLIOGRAFIE

BARLETT CR. A., GHOSHALL S., Le management sans frontieres, Les Editions d'Organisation, Paris 1991

boldur-lĂȚescu g., Logica decizională și conducerea sistemelor, Editura Academiei Române, București, 1992

Bulz Nicolae, Decizia în rezolvare problemelor operative, Editura Militară, București, 1989

Carabulea A., Modelarea sistemelor inginerești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

Cochină I., – Managementul general al firmei, Editura Tribuna Economică, București, 2005

Constantinescu D.,(coordonator) – Managementul întreprinderii, Editura SITECH, Craiova, 2005

GIURGIȚEANU n., Dinamica economică și biologică computațională, Editura Europa, Craiova, 1997

LiȚoiu v., Sisteme informaționale bancare, Editura SITECH, Craiova, 1998

March j.g., Decision et organisations, Les Editions d'Organisation, Paris, 1991

Nicolescu O., Verboncu I., – Fundamentele managementului organizației, Editura Economică, București, 2001

Nicolescu O., Verboncu I., – Metode manageriale, Editura Tribuna Economică, București, 2005

Nicolescu O., Verboncu I., – Managementul pe baza centrelor de profit, Editura Tribuna Economică, București, 2005

Nica C. Panaite (coordonator), Managementul firmei, Editura Condor, Chișinău, 1994

Popescu D., – Comportament organizațional, Editura SITECH, Craiova, 2006

Popescu D., – Managementul general al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2008

TÂrbujaru v., LiȚoiu v., bĂdicĂ a., Sisteme expert financiar – bancare, Reprografia Universității din Craiova, 1998

=== CAPITOLUL 1 ===

CAPITOLUL 1

SISTEMUL INFORMAȚIONAL

1.1. Conceptul, componentele și funcțiile sistemului

1.1.1. DEFINIREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL

Sistemul informațional poate fi definit ca ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor organizației.

De reținut că o asemenea definire a sistemului informațional are un caracter cuprinzător, în sensul că include spre deosebire de definițiile date de alți specialiști și informațiile, fluxurile informaționale și mijloacele de prelucrare a datelor.

Figura 1.1.

Nu de puține ori, mai ales unii informaticieni, pun semnul egalității între sistemul informatic, care se rezumă în esență la culegerea, transmiterea și prelucrarea cu mijloace automatizate a informațiilor, și sistemul informațional care, conform definiției de mai sus, este sensibil mai cuprinzător.

Raporturile dintre sistemul informațional și cel informatic sunt de întreg-parte (vezi figura 1.1).

Definiția de mai sus are și un caracter realist prin aceea că nu condiționează ca ansamblul elementelor încorporate să fie riguros organizate prin integrate. Într-o societate comercială sau regie autonomă există un sistem informațional chiar dacă componentele sale nu sunt integrate sau organizate riguros, ceea ce firește că se reflectă în diminuarea calității sale de ansamblu.

1.1.2. COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAȚIONAL

Sistemul informațional al firmelor este alcătuit, așa cum reiese din definiția dată mai sus, din mai multe elemente strâns intercorelate.

DATA ȘI INFORMAȚIA

Datele și informațiile reprezintă componentele primare ale sistemului informațional, organic interdependente, ceea ce ne-a determinat să le abordăm împreună.

Potrivit opiniilor majorității specialiștilor, data reprezintă descrierea cifrică sau literară a unor acțiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. Unele date au caracterul de informații.

Din punct de vedere al managementului prin informații desemnăm acele date care aduc adresantului un spor de cunoaștere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce revin, în cadrul respectivei firme.

În virtutea acestei calități, informația reprezintă temeiul principal al declanșării deciziilor și acțiunilor.

Lucrările de specialitate privind managementul firmei fac frecvente referiri la informația economică. În esență, conținutul noțional al termenului informație economică poate fi conturat în două accepțiuni. Pornind de la faptul că societatea comercială și regia autonomă sunt unități economice, orice informație care este utilizată în cadrul lor poate fi considerată drept economică, deoarece direct sau indirect, contribuie la realizarea obiectivelor previzionate. Într-o accepțiune mai restrânsă, informațiile economice se rezumă la cele folosite nemijlocit în procesele economice ale firmei (contabile, comerciale, financiare, etc.) În abordarea informației la nivelul firmei – cazul de față – este indicată adoptarea primului mod de a concepe categoria de informație economică. În vederea facilității caracterizării lor se clasifică în funcție de mai multe criterii (vezi tabelul 1.1.) ce permit relevarea unor fațete semnificative pentru managementul firmelor.

Tabelul 1.1.

Tipologia informațiilor

CIRCUITE ȘI FLUXURI INFORMAȚIONALE

Utilizarea informației în procesul decizional sau de execuție implică parvenirea sa la adresant sau la beneficiar, adică este necesar un circuit informațional.

Prin circuitul informațional desemnăm traiectul pe care-l parcurge o informație sau o categorie de informații între emițător și destinatar.

De reținut că circuitele informaționale, prin lungimea lor, condiționează într-o proporție semnificativă funcționalitatea sistemului informațional al firmei.

Fluxul informațional reprezintă cantitatea de informații care este vehiculată între emițătorul și beneficiarul pe circuitul informațional, caracterizat prin anumite caracteristici: lungime, viteză de deplasare, fiabilitate, cost etc.

Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite și fluxuri informaționale, așa cum rezultă și după clasificarea lor în funcție de principalele criterii considerate de specialiști, prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.

Tipologia circuitelor informaționale

Indiferent de tip, este necesar ca circuitele informaționale să fie cât mai directe, în sensul evitării la maximum a punctelor intermediare de trecere. De asemenea, este recomandabil ca circuitele informaționale să fie cât mai scurte, evitând prelungirea în aval și amonte de beneficiarii informaționali vizați.

PROCEDURI INFORMAȚIONALE

O componentă a sistemului informațional ce tinde să dobândească un rol preponderent în firmele moderne o reprezintă procedurile informaționale. În esență, prin proceduri informaționale desemnăm ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitățile de culegere, înregistrare, transmitere și prelucrare a unei categorii de informații cu precizarea operațiilor de efectuat și succesiunea lor, a suporților, formulelor, modelelor și mijloacelor de tratare a informațiilor folosite.

La nivelul acestora se reflectă o manieră edificatoare progreselor înregistrate în conceperea și funcționarea sistemului informațional al firmei.

Specific procedurilor informaționale este caracterul lor foarte detaliat. Prin proceduri se stabilesc, în primul rând, suporți de informații utilizați, adică materialele folosite pentru consemnarea lor și caracteristicile acestora. Dintre suporții informaționali frecvent întâlniți în întreprinderea modernă menționăm: registre, boniere, formulare de hârtie tip A4, A5, A6 etc., cartele, benzi de hârtie, benzi magnetice, dischete, etc. Pentru fiecare dintre suporții menționați se precizează caracteristicile dimensionale și de structură adecvate categoriilor de informații pentru care vor fi utilizați. Procedurile informaționale nu se reduc însă la stabilirea suporților informaționali.

De asemenea, în cadrul procedurilor se include fixarea succesiunii tratării informațiilor, precum și operațiile pe care acestea le suportă, modelele și formulele de calcul utilizate.

Spre exemplu, se stabilesc formule de calcul ale indicatorilor profit și cifra de afaceri sau se fixează procentele de depășire sau neîndeplinire ale programului de producție care, o dată înregistrate la nivel de ateliere, determină transmiterea informațiilor respective pe filiera ierarhică.

Prin intermediul lor se prevăd și mijloacele utilizate pentru a culege, înregistra, transmite și prelucra informațiile. Procedurilor informaționale moderne le este propriu și un grad ridicat de formalizare. Un accent deosebit se acordă codificării, tipizării și standardizării informațiilor și situațiilor informaționale, astfel încât să se faciliteze integrarea lor pe verticala sistemului de management și folosirea computerelor.

De asemenea, procedurile informaționale ale întreprinderilor competitive se caracterizează și printr-un accentuat caracter operațional, printr-o tratare rapidă a informației. Această calitate este determinată în mod special de aportul bazelor de date, băncilor de informații, programelor expert, computerelor etc. Implicațiile sale pozitive sunt apreciabile atât pe planul deciziei, cât și pe planul acțiunii.

MIJLOACE DE TRATARE A INFORMAȚIILOR

În cadrul sistemului informațional mijloacele de culegere, înregistrare, transmitere și prelucrare ale informațiilor reprezintă suportul său tehnic. Numărul, structura și performanțele tehnice ale mijloacelor de tratare a informațiilor condiționează într-o măsură apreciabilă performanțele funcționale ale sistemului informațional.

Tabelul 1.3

Clasificarea mijloacelor de tratare a informațiilor

Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informațiilor, care, în funcție de performanțele tehnice și de gradul de intervenție al omului, se împart, așa cum rezultă din tabelul 1.3., în trei categorii.

Pe planul managementului societății comerciale sau regiei autonome, utilizarea calculatorului electronic, a terminalelor ce implică integrarea organică a sistemului managerial cere racordarea sa la necesitățile fiecărei întreprinderi. Acesta este un proces complex, dificil, care presupune pricepere, răbdare și perseverentă. Atunci când acest scop esențial se neglijează, rezultatele obținute de întreprindere se deteriorează. O anchetă efectuată în Germania a relevat că o cauză majoră a falimentului a două treimi din miile de firme aflate în această situație a fost trecerea la utilizarea computerelor fără o pregătire adecvată.

O altă preocupare majoră a managerului în utilizarea computerului este păstrarea secretului de serviciu și apărarea patrimoniului economico-financiar a firmei. Deosebit de actual este acest aspect în cazul companiilor din țările dezvoltate. De altfel, aici a apărut și o nouă profesiune, ilegală desigur, – "escroc" de informații înregistrate și prelucrate cu ajutorul calculatoarelor electronice.

Din ce în ce mai actuală este și problema protejării mijloacelor automatizate de calcul de virușii informatici. Penetrarea acestora, intenționată sau întâmplătoare, poate crea probleme majore managementului firmei.

1.1.3. FUNCȚIILE SISTEMULUI INFORMAȚIONAL

În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale societății comerciale sau regiei autonome în legătură cu furnizarea de produse și servicii în anumite condiții nu sunt suficiente doar resursele umane, materiale și tehnice stabilite ca necesare de specialiști. Combinarea rațională a acestora, ca și obținerea lor, de altfel, implică o permanentă cunoaștere a cerințelor mediului din care firma face parte, a stării resurselor proprii și a cerințelor consumatorilor.

În consecință este necesar ca sistemul informațional al societății comerciale sau regiei să îndeplinească următoarele trei funcții:

decizională;

operațională sau de acțiune;

documentare.

Prima dintre acestea, funcția decizională, exprimă menirea sistemului informațional de a asigura elementele informaționale necesare luării deciziilor. Dată fiind importanța sa deosebită există tendința de a utiliza denumirea de sistem informațional ala managementului (MIS – managerial informațional system), știut fiind că decizia constituie elementul specific cel mai important al conducerii.

Concomitent, sistemul informațional are drept scop declanșarea mulțimii de acțiuni necesare realizării obiectivelor societății comerciale sau regiei autonome – adică funcția operațională. Prin această funcție, sistemul informațional asigură operaționalizarea deciziilor, metodelor manageriale etc., realizarea obiectivelor cuprinse în strategia firmei.

Funcția de documentare a sistemului informațional exprimă menirea sa gnoseologică, în virtutea căreia se înregistrează o serie de informații ce servesc îmbogățirii cunoștințelor personalului și care, numai ulterior, este posibil să fie utilizate pentru a lua decizii sau pentru efectuarea anumitor operații. În condițiile ritmului rapid al progresului tehnic, al științei în general, această funcție devine din ce în ce mai importantă.

În realizarea acestor funcții, sistemul informațional este confruntat cu probleme foarte complexe, dată fiind tripla dimensiune a informațiilor. Informațiile au o dimensiune individuală, în sensul că ele condiționează într-o proporție apreciabilă potențialul și realizarea aspirațiilor personale ale salariaților. Informațiile au o dimensiune organizațională, în sensul că reprezintă o premisă indispensabilă pentru stabilirea și finalizarea obiectivelor firmelor de către acționari și manageri. În sfârșit, informațiile au o dimensiune socială ce decurge din rolul lor în exercitarea drepturilor și responsabilităților salariaților din cadrul firmei în calitate de cetățeni.

Aceste funcții interdependente se răsfrâng asupra sistemului informațional al firmei în ansamblul său, conferindu-i anumite caracteristici de conținut, determinându-i rolul său complex.

Cunoașterea și luarea în considerare a multidimensionalității informațiilor este esențială pentru realizarea la un nivel corespunzător a celor trei funcții ale sistemului informațional. Neglijarea, fie și parțială a uneia din cele trei dimensiuni ale informației se reflectă mai devreme sau mai târziu în diminuarea profitabilității societății comerciale, concomitent cu neasigurarea unui climat de muncă necorespunzător.

1.2. Managementul sistemelor informaționale

Sistemul informațional este funcțiunea de afaceri care supraveghează adaptarea firmei la mediul extern și are un impact foarte mare asupra valorii firmei din multe puncte de vedere. Dezvoltarea sistemului informațional care permite luarea mai rapidă a deciziilor de management, a determinat pe de o parte, o mai bună valorificare a resurselor și pe de altă parte, o reducere a costurilor. Sistemul informațional intern,

care permite mai multor utilizatori să acceseze aceleași informații simultan, a îmbunătățit eficiența și a condus la dezvoltarea oportunităților de afaceri nebănuite până atunci. Sistemele de organizare interne au permis îmbunătățirea relațiilor de afaceri și au promis o îmbunătățire a relațiilor dintre vânzători și cumpărători. Ele au influențat, de asemenea, apariția de noi canale de distribuție. Aceste contribuții reprezintă numai o parte din ceea ce pot oferi tehnologiile informaționale în vederea influențării valorii firmei.

Elementul central al sistemului informațional modern al firmei îl constituie calculatorul electronic. Deoarece analiza sistemului informațional trebuie să se concentreze mai întâi asupra unor componente ale calculatorului.

Ce este un computer?

Un computer electronic este un dispozitiv capabil să prelucreze o cantitate impresionantă de informații. Asemenea computere, care nu au existat până acum 50 de ani, au apărut în multe forme. Computerele anilor '50 puteau reține o cantitate mică de informație. Computerele din zilele noastre seamănă mai mult cu un microcomputer, mai potrivit biroului de lucru și care consumă mai puțină energie electrică decât un bec. Main frames-urile de azi, computere folosite pentru a deservi un număr mare de utilizatori, au fost reduse ca dimensiune, putând fi introduse chiar într-o cutie de pizza. Schimbările fizice în computere au fost însoțite de schimbări mult mai importante în performanțe.

Hardware-ul computerului

Ansamblul componentelor fizice ale unui computer au denumirea generică de hardware. Deși hardware-ul se schimbă continuu, organizarea logică de bază a computerului, adesea denumită arhitectura computerului, a fost relativ stabilă de la mijlocul anilor '50. În principiu toate computerele au patru componente de bază:

unitatea centrală de prelucrare – UCP, care este inima unui calculator. Unitatea centrală de prelucrare, sau procesorul, realizează toate operațiile si transmite informații către celelalte componente calculatorului. Mai mult ca orice altă componentă, UCP determină comportamentul de bază și capacitățile celorlalte componente. În general, cu cât procesorul este mai rapid (măsurându-se în milioane de cicluri pe secundă, sau megahertz), cu atât calculatorul este mai rapid.

memoria primară, pentru ca un computer să funcționeze procesorul său trebuie să aibă un spațiu la dispoziție în care să stocheze temporar informațiile. În computerele din zilele noastre asemenea depozite iau forma RAM-ului. Capacitatea RAM-ului poate cuprinde milioane de caractere (ori megabytes).

memoria secundară – Deoarece RAM-ul poate fi ocupat, computerele dispun și de un al doilea dispozitiv disponibil pentru stocarea informațiilor. Azi, memoria secundară se prezintă sub forma unor discuri magnetice denumite Winchester drives ori hard disk-uri. Există foarte multe forme de depozite secundare mobile care pot fi utilizate de diferite calculatoare. Cele mai răspândite forme ale depozitelor secundare includ discurile floppy, benzile magnetice care stochează informațiile magnetic, compact discurile, denumite CD-ROM – uri care utilizează tehnici optice. Ca și în cazul RAM-ului, cantitățile de informații din depozitele secundare sunt măsurate în megabytes. Datorită măririi memoriei, aceasta a început să fie măsurată în gigabytes.

perifericele – Dispozitivele atașate la UCP sunt denumite periferice. Există mii de tipuri de periferice. Între acestea, cele mai utilizate sunt keyboardul, mouse-ul, monitorul, imprimanta, modemul.

Figura 1.2. Sisteme de organizare internă

Software-ul computerului

Spre deosebire de majoritatea pieselor unui calculator, care sunt destinate realizării unor sarcini specifice, calculatoarele nu au scopuri predefinite, ele sunt destinate realizării unor scopuri generale. UCP poate face multe lucruri, ceea ce îi lipsește este modul specific de realizare. Pentru a realiza acest deziderat, o colecție de instrucțiuni pentru procesor, executate pas cu pas, denumite program de calculator, este stocat în memoria primară RAM, iar apoi transferat unității centrale de prelucrare. Schimbând doar programul care este încărcat, utilizatorul poate schimba radical comportamentul calculatorului. Un program este utilizat pentru a crea documente (un procesor Word), în timp ce alt program este utilizat pentru a realiza analize financiare (SreadSheet) și un altul este utilizat pentru a crea liste cu clienții firmelor (baze de date). La fel ca și mașinăria unui calculator, denumită de noi hardware, programele denumite software realizează sarcinile specifice ale computerelor. Programele și datele asociate cu realizarea unor sarcini specifice sunt denumite aplicații. Ele pot fi adunate în cadrul unor pachete software. Asemenea pachete sunt transferate pe depozite secundare mobile precum dischetele sau CD-urile.

Modele computaționale

Încă de la introducerea lor, calculatoarele, au adus omenirii multe avantaje prin abilitatea lor de a face calcule. Utilizarea calculatoarelor reduce la minim efortul oamenilor de a face calcule. Abilitatea de a face calcule a calculatoarelor a devenit indispensabilă pentru crearea unor modele care ajută firmele la realizarea unei înțelegeri și a unui control mai bun al situațiilor de afaceri. Asemenea MODELE DE CALCULATOR sunt fundamental diferite de modele psihice. De exemplu dacă General Motors vrea să testeze rezistența la vârf a unui nou tip de autoturism el va plasa prototipul într-un tunel aerodinamic și va măsura vântul și scalează forța vântului.

Modelul de calculator pentru aceeași problemă va folosi diferite ecuații și imagini 3D pentru a simula

un vânt care lovește mașina. Modelul de calculator oferă multe avantaje pentru că nu este nevoie să construiești un echipament complex. Modelele de calculator pot lua diferite forme.

Analize statistice de date utilizate în finanțe și în operații de management aplică principiile statistice de înțelegere a relațiilor dintre date și realitate. Asemenea analize necesită milioane de calcule.

Modele de optimizare, sunt utilizate pentru a reprezenta situații care au mai multe intrări și ieșiri. Asemenea modele sunt frecvent utilizate pentru a ajuta în alegerea afacerilor, a mixu-lui de produse sau sistemului de distribuție.

Analize "ce se întâmplă dacă?" care implică generarea de diferite scenarii pentru a răspunde la întrebări precum: ce se întâmplă dacă vânzările cresc cu 10%? Managerii folosesc de regulă asemenea analize pentru a determina sensibilitatea unei situații de afaceri atunci când se schimbă diferiți factori: inflația, costurile, profitul. computerele sunt absolut necesare în asemenea situații. Modelele de calculator folosite pentru a îmbunătății deciziile de conducere sunt denumite Sisteme de Suport Decizional (SSD). Aplicațiile SSD sunt de asemenea folosite pentru realizarea unor proiecte. Focalizându-se asupra unor probleme specifice, asemenea instrumente sunt destinate să ajute managerii la crearea unor modele într-o situație dată.

Sisteme de Procesare a Datelor

Începând din anii '50 a devenit foarte clar că puterea calculatoarelor poate fi utilizată și în alte scopuri decât cele de calcul aritmetic. Cum forme din ce în ce mai sofisticate de memorie secundară au fost dezvoltate, cum ar fi benzile magnetice și hard disk-urile, computerele au început să înlocuiască vechile sisteme bazate pe cartele de hârtie. Printre avantajele acestor sisteme, amintim:

Acuratețea;

Viteza mărită;

Reducerea spațiului fizic de memorare a datelor;

Flexibilitatea sporită.

Un domeniu în care Procesarea Datelor nu a produs efecte scontate a fost elaborarea costurilor. Unele economii la costuri se făceau prin eliminarea personalului nejustificat folosit în sistemele manuale. Asemenea economii erau oarecum compensate de necesitatea folosirii unor programatori și a unor operatori, costisitori la vremea aceea. În plus, în timp ce eforturile trecute de automatizare au condus la creșteri spectaculoase ale capacității și acurateței, ele au dus la o reducere a costurilor actuale.

Sisteme informaționale interne

Începând din anii '60 sistemele informaționale au început să fie folosite și în afaceri. Acestea diferă de sistemele de procesare a datelor din mai multe puncte de vedere .

Cel mai important sistem informațional intern a fost realizat pentru a permite mai multor utilizatori să aibă acces la aceeași bază de date simultan, ceea ce este imposibil în cazul sistemelor de procesare a datelor care realizează doar o singură funcție în timp. Asemenea sisteme informaționale fac posibil simultan, pentru mai mulți oameni, interacțiunea cu o sursă centrală. În perioada anilor '70 costurile foarte mari ale calculatoarelor le-au făcut inaccesibile multor utilizatori individuali și micilor firme. Începând cu anii '80 computere ca APPLE 2 și IBM PC au fost introduse pe piață la prețuri de câteva mii de dolari. Inițial pe piață a existat și o lipsă de programe software de calitate. Curând însă comercianții de programe au constat că este o afacere foarte rentabilă să vândă programe miilor de utilizatori individuali de PC-uri și să facă programe speciale pentru câteva mii de fabrici. Ca urmare, în anii '80 – '90 pe piață au fost introduse o mare varietate de soft-uri de calitate.

Sistemele interorganizaționale

Sistemele interorganizaționale folosesc tehnologia calculatoarelor și telecomunicațiilor pentru a distribui informații în cadrul firmei. Ele apar în multe forme. Sisteme ca cel cu interfon sau linii rezervate permit utilizatorilor să interacționeze direct cu un sistem intern și realizează legături cu clienții și permit reducerea costurilor firmei. O altă formă a sistemelor interorganizaționale este Schimbul Electronic de Date (SED) care permite computerelor de la două sau mai multe firme să comunice direct unul cu altul, fără intervenția umană. Sistemul (SED) permite reducerea costurilor. Chiar și cei mai sceptici manageri care nu cred în această capacitate a sistemelor SED trebuie să accepte instalarea lor deoarece un număr din ce în ce mai mare de firme refuză să facă afaceri cu firme care nu au sisteme electronice de comunicare.

Al treilea tip de sistem informațional este serviciul de informare comercială care furnizează informații cumpărătorilor, cele mai cunoscute fiind Computer Service, Prodigy și America on Line, și leagă împreună multe și diferite aplicații, ca de exemplu Sabre (rezervări pentru avioane). De asemenea el mai furnizează numeroase servicii suplimentare, adrese electronice, știri și jocuri pentru a atrage utilizatorii. Mai recent, ei au realizat conectarea abonaților la Internet. Utilizatorii abonați la acesta plătesc o sumă mică de bani pe lună, în jur de 10$. Ei pot plăti mai mult dacă doresc să aibă acces la serviciile speciale cum ar fi găsirea de baze de date care conțin informații detailate despre companiile publice sau private.

Gestionarea tehnologiilor informaționale în zilele noastre

Creșterea importanței tehnologiilor informaționale în afacerile zilelor noastre presupune ca fiecare

manager să cunoască managementul tehnologiilor informaționale. Pentru aceasta este necesară cunoașterea următoarelor cinci elemente care au o importantă deosebită:

a) Cunoașterea arhitecturii sistemului informațional al firmei;

b) Realizarea unui software;

c) Managementul dezvoltării sistemelor informaționale;

d) Realizarea implementărilor;

e) Securitatea sistemelor.

Arhitectura sistemului informațional al firmei. Conceptul de arhitectură a unui computer individual poate fi generalizat la nivelul unei organizații în ansamblu. Cu tehnologiile de azi se pot realiza diferite arhitecturi de sistem. Alegerea unei arhitecturi poate juca în cele din urmă un rol determinant în stabilirea capacităților unei firme. De exemplu ea poate influența ușurința cu care angajații comunică informațiile și muncesc împreună, influențează rapiditatea cu care compania răspunde cererilor cumpărătorilor ei precum și altor parteneri cărora le poate oferi bunurile și serviciile sale. O arhitectură clasică poate fi considerată sistem autonom. Arhitectura sistemului autonom constă în utilizarea unuia sau mai multor computere, de obicei PC-uri sau orice alt desktop care funcționează independent. Fiecare sistem are propriul său soft și propria sa bază de date. Structura sistemului autonom denumită uneori rețea șerpuită este utilizată de obicei în afacerile mici. Principalele sale avantaje sunt costurile mici și simplitatea tehnologiilor. Ca dezavantaje ar fi: dificultatea transmiterii informațiilor între utilizatori. Din acest motiv sistemele automate sunt în general nepractice pentru firmele care utilizează cantități mari de informații.

Sistemul multiutilizatori. Arhitectura acestui sistem utilizează un singur calculator central care realizează prelucrarea bazelor de date pentru toți utilizatorii din rețea. utilizatorii comunică cu calculatorul central prin intermediul terminalului,

ceea ce presupune combinarea funcțiilor monitorului cu cele ale tastaturii. În cazul arhitecturii multiutilizator toate depozitele de date și hardware-ul computerului sunt centralizate. Atunci când alte calculatoare comunică cu rețeaua, rețeaua păstrează informațiile cu privire la informațiile firmei. Cel mai important avantaj al utilizării acestui sistem care a fost cel mai popular între anii '60 – '80 este acela că toate programele și datele sunt centralizate. Abilitatea de a furniza datele influențează asupra dezvoltării aplicării acestora. De asemenea, face posibil ca în cazul conducerii sistemelor de producție sofisticate sistemul să împartă datele de-l lungul fiecărei etape. Ca dezavantaj avem tendința de a preveni utilizatorii care vor să profite de avantajele "uneltelor" și aplicațiilor sofisticate, care sunt disponibile pentru PC-uri dar nu și pentru calculatoarele industriale

Sistemul rețea În ultimii 10 ani noile arhitecturi de sistem au scos la iveală capacitatea de a folosi avantajele celor două sisteme menționate anterior. Un sistem rețea conectează computerele individuale într-un mod care le permite să împartă informațiile. O structură tipică de arhitectură constă în una sau mai multe mașini denumite File Servers care stochează și furnizează datele. Conectate aceste File Servers-uri sunt computerele individuale denumite Work Station (Stații de lucru). Work Stations pot folosi propriile lor software-uri, dar pot avea acces și la software-ul și datele din File Servers, mărind astfel avantajele. Rețelele se clasifică în funcție de modul de conectare al calculatoarelor individuale. Atunci când toate computerele sunt direct conectate la rețea, arhitectura sistemului este denumită Local Area Network (LAN). Când tehnologiile comunicaționale sunt angajate în conectarea diferitelor componente ale rețelei, arhitectura este denumită Wide Area Network (WAN).

Asemenea tehnologii telecomunicaționale pot fi foarte ușor de folosit, lucru care permite semnalelor digitale din computere să fie transmise în rețea. Ele pot de asemenea să fie mai "exotice" prin utilizarea liniilor telefonice, sateliților și conectării celulare. Pentru a construi o rețea trebuie construit atât hardware-ul cât și software-ul. Costurile hard-ului de rețea includ cablul rețelei, al adaptoarelor folosite de fiecare stație pentru accesul la rețea și al altor componente necesare. De asemenea, rețeaua folosește și propriul ei soft. În configurația minimală soft-ul va include sistemul de operare al rețelei.

Recent mai multe companii au instalat softuri de grup ca Lotus Notes, ce oferă servicii utile cum ar fi poșta electronică, sisteme de gestiune a documentelor și sisteme cu diviziune a sarcinilor. Împreună hard-ul și soft-ul costă cu ceva mai mult peste 1000$ pentru fiecare stație de lucru. În multe aspecte arhitectura rețelei reunește beneficiile sistemului autonom și sistemului multiutilizator. Prin conectarea la o rețea se obțin ușor informațiile dorite.

Achiziționarea soft-ului. Fără un soft propriu computerul se limitează doar la un zgomot. Achiziția soft-ului care să-i permită utilizatorului obținerea unor informații în mod eficient reprezintă o problemă. Atunci când se utilizează un computer se apelează aproape întotdeauna la un pachet softare. Deciziile de achiziționare a unui anumit soft trebuie luate după o analiză atentă. Elementele care trebuiesc luate în considerare sunt:

– compatibilitatea – firmele de azi au capacitatea de a-și organiza sistemele informaționale cu ajutorul computerelor, iar întrebările la care trebuie să răspundă managerii sunt: poate hard-ul companiei să opereze cu noile soft-uri? poate noul soft să lucreze cu informațiile și programele create de vechiul soft? poate noul soft să lucreze cu alte informații pe care firma le utilizează?

– capacitatea de îmbunătățire – deoarece hard-ul computerelor avansează prea repede trebuie anticipată necesitatea de îmbunătățire regulată, de obicei la 2-3 ani. Întrebările la care trebuie să răspundă managerii sunt: cât de des se introduc îmbunătățirile și cât costă asemenea îmbunătățiri?

– suportul – nu este ceva neobișnuit, cum ar fi costul unui pachet soft să fie mult mai mic decât costul învățării folosirii lui. Întrebările la care trebuie să răspundă managerii sunt: cât de greu este de învățat noul software? ce resurse sunt disponibile? care este politica de vânzare a comercianților? În plus managerii trebuie să ia în considerare implicațiile pe termen lung ale fiecărei decizii în legătură cu soft-ul. O companie ar trebui să plănuiască o întreagă reevaluare a politicii sale la 4-5 ani. În acest timp deciziile cu implicații pe termen lung în legătură cu soft-ul ar trebui să permită stabilirea unui plan de achiziții.

Software-ul adaptat

Deși pachetul soft reprezintă o soluție ieftină pentru multe din nevoile firmei, pe lângă acesta mai există și alte sarcini care nu se pot realiza direct de către fiecare pachet. Asemenea situații prezintă frecvent 3 alternative:

– Modificarea procesului de afaceri al firmei pentru a se potrivi cu pachetul soft existent. Deși mulți manageri se pot opri atunci când este vorba de schimbarea modului în care ei fac afacerile pentru a se adapta realității, această adaptare are sens. Pachetul soft este destinat utilizării practice în afaceri. Un rezultat al adaptării este dezvoltarea procesului administrativ al firmei.

– Adaptarea softului existent. Într-un anumit teritoriu, căutarea clientelei începe de obicei cu un pachet soft care apoi este modificat în funcție de necesitățile fiecărei firme. Munca de programare necesară este mult mai ușoară decât programarea întregului sistem.

– Realizarea unei aplicații cu totul noi. Crearea unei noi aplicații este necesară în cazul unor sarcini speciale. Cel mai important avantaj al unei asemenea abordări este acela că permite realizarea unei aplicații specifice necesităților respective. Un inconvenient este acela că necesită costuri mari pentru realizarea aplicației respective. Riscul este direct proporțional cu mărimea aplicației, complexitatea ei precum și cu experiența firmei în ceea ce privește tehnologiile utilizate. Chiar și după alegerea uneia sau alteia dintre alternative managerii tot trebuie să ia anumite decizii care au un impact major pe termen lung. Datorită schimbărilor rapide care au loc în ultimii ani în acest domeniu, tehnologiile trebuiesc îmbunătățite la fiecare 2-4 ani, căci altfel ele devin uzate moral.

Managementul dezvoltării sistemelor informaționale

Atunci când o companie vrea să creeze un sistem informațional adecvat propriilor scopuri ea trebuie să rezolve în primul rând problema referitoare la modul de dezvoltare a sistemului. Multe proiecte de dezvoltare a soft-ului au multe în comun cu alte proiecte de dezvoltare, cum ar fi construirea unui zgârie nori sau a unui vapor. Aceasta implică multe persoane, necesită o mare cantitate de informații, 10 milioane $ pentru un proiect de dezvoltare a unui sistem informațional nu este o sumă neobișnuit de mare. Asemănările tradiționale în conducerea dezvoltării sistemului implică descompunerea lui în părțile funcționale.

De exemplu o aplicație poate fi împărțită în module și submodule, fiecare reprezentând o funcțiune distinctă în cadrul întregii aplicații. Apoi fiecare pas al analizei este luat în considerare .la organizarea și monitorizarea sistemului ca un întreg. Utilizând această tehnică managerii pot stabilii comparații între planul inițial și posibilitățile de realizare a acestuia. Din nefericire, succesul proiectului inițial de dezvoltare nu este garantat. De exemplu, un modul sau submodul pot părea complete pe hârtie însă, atunci când modulul este conectat cu alte module se vor descoperi probleme care indică necesitatea unor informații pentru completare. În ultimii ani sporirea tehnicilor de dezvoltare au făcut ca ele să fie și mai populare. Asemenea tehnici permit crearea rapidă a unui sistem, dar care este limitat funcțional și este denumit prototip. Odată ce prototipul inițial a fost creat sunt făcute implementările necesare.

Tehnici de dezvoltare îmbunătățire

În ultimii ani tehnicile de dezvoltare îmbunătățire au câștigat popularitate. Asemenea tehnici permit crearea unui sistem cu funcționalități limitate denumit prototip. Odată ce prototipul inițial a fost creat, facilitățile suplimentare sunt adăugate, testarea acestora făcându-se în fiecare etapă a dezvoltării sale. Această testare pe parcursul dezvoltării reduce numărul bug-urilor nedescoperiți în această fază. Pe măsură ce aplicația devine funcțională, este oferită adesea unor utilizatori sofisticați, atent selectați, proces cunoscut sub denumirea de "alpha testing". Aceștia folosesc software-ul, raportând problemele apărute și făcând sugestii pentru adăugarea de noi funcționalități. Odată ce a devenit pe deplin funcțională aplicația este oferită unui grup mai larg de utilizatori, proces cunoscut sub denumirea de "beta testing". Acești utilizatori, al căror nivel al experienței reprezintă "media", își concentrează atenția în general în descoperirea bug-urilor. Dimensiunea și scopul testărilor: alpha" și "beta" variază larg, dar pot fi uriașe.

De exemplu, înainte de introducerea lui Windows 95, compania Microsoft a avut sute de mii de site-uri pentru "beta-testeri", care au plătit pentru privilegiul de a fi "testeri" astfel încât să participe la definitivarea sistemului de operare înainte de apariția sa pe piață.

Gestionarea implementării sistemelor informaționale

Managerii recunosc adesea că dezvoltarea actuală a unui sistem sau achiziția unui software potrivit reprezintă o problemă majoră în realizarea unui sistem informațional de succes. Oricum experiența ne arată. Gestionând implementarea sistemului, procesul de transfer al acestuia către utilizatorii vizați, adesea s-a dovedit mai dificil decât dezvoltarea tehnică a acestuia. Pentru unele categorii de software mai degrabă implementarea nereușită decât problemele tehnice sau economice, au condus la abandonarea acestora. O problemă importantă este reprezentată de împotrivirea față de un nou sistem sau față de o nouă tehnologie. Utilizatorii neobișnuiți cu un nou sistem pot să opună o "rezistență pasivă". Ei pot prezenta dificultăți în ceea ce privește învățarea noii tehnologii, pretinzând că nu o pot utiliza pentru că nu-și pot da seama cum funcționează.

Utilizatorii pot, de asemenea, să opună o "rezistentă activă". Ei pot de exemplu să introducă date greșite, sau pot să-l folosească necorespunzător pentru a-l face neoperabil. Asemenea comportamente pot fi prevenite prin acțiuni de supraveghere a utilizării. Dar îndată ce atenția managerilor este distrasă, utilizatorii revin la vechile lor practici. Confruntați cu o asemenea rezistență activă, managerii adesea concluzionează că beneficiul potențial adus de sistem nu rentează, având în vedere efortul depus pentru utilizarea lui.

Managerii pot să aplice o serie de tehnici pentru a crește șansele unei implementări reușite. Dintre acestea:

– Asigurarea unei gestiuni de cea mai bună calitate a sistemului;

– Asigurarea faptului că nevoia pentru sistem a fost stabilită și comunicată utilizatorilor;

– Permiterea participării la procesul de proiectare și dezvoltare a sistemului;

– Proiectarea unor sisteme capabile să-i stimuleze pe utilizatori.

Gestionarea securității sistemelor informaționale

Larga răspândire a tehnologiei informaționale impune realizarea securității acestora. Tehnologiile informaționale sporesc vulnerabilitatea firmelor atunci când este vorba de spionaj sau de sabotaj.

Spionajul. O serioasă amenințare pentru securitatea firmelor este spionajul, proces ilegal de culegere a informațiilor. Anterior răspândirii sistemelor informaționale, natura fizică a dosarelor au făcut foarte dificilă furarea analizelor. Situația s-a schimbat când asemenea informații au început să fie gestionate cu ajutorul computerelor. Obținerea unei protecții totale împotriva spionajului este imposibilă. Câteva măsuri de protecție pot fi însă obținute prin limitarea accesului la informație. Cele mai multe aplicații permit stabilirea parolelor astfel încât utilizatorii să acceseze datele relevante pentru îndatoririle ce le-au fost atribuite.

Menținerea unui asemenea sistem necesită concomitent un bun management și o activitate de supraveghere.

O altă cale prin care managerii pot reduce amenințarea spionajului este asigurarea că personalul este bine pregătit în probleme de securitate. Parolele furate reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității. Managerii pot reduce aceste amenințări asigurându-se că utilizatorii și administratorii de sistem schimbă periodic aceste parole.

Vulnerabilitatea la sabotaj. Mai supărător decât spionajul este, pentru un manager, sabotajul, care constă în distrugerea informațiilor de către un infractor. Încrederea noastră în tehnologia informației a crescut vulnerabilitatea noastră la această amenințare, făcând informația mai ușor de distrus și făcând posibilă distrugerea unor înregistrări fără ca aceasta să necesite accesul fizic la înregistrările respective. De exemplu arhitectura informațională a multor firme face posibilă distrugerea datelor de către un sabotor prin telefon, fără asumarea riscului prezenței fizice.

În timp ce motivațiile spionajului provin din mai multe surse, răzbunare (datorată conflictelor dintre angajați), câștigul pe plan comercial (de către concurenți) și vandalismul (provocat de către hack-eri, care distrug din plăcere) sunt trei din cele mai comune cazuri. Însăși natura sabotajului este foarte variată. Cea mai bună protecție împotriva acestor amenințări este crearea regulată a unor back-up-uri, asigurându-se în acest fel refacerea datelor pierdute. De asemenea back-up-urile trebuie constituite și pentru asigurarea împotriva cutremurelor, incendiilor, tornadelor, etc.

În ultimii ani, un tip special de sabotaj au devenit virușii de calculator. Virusul este un program care se atașează singur la alte programe sau pe diverse discuri oricând o oportunitate se ivește. Datorită multiplicării sale, utilizatorii care mută programele sau discurile între mașini, cauzează în mod inevitabil răspândirea virusului. Virușii se pot răspândii, de asemenea, și în rețele dacă ele nu sunt protejate corespunzător.

Virușii sunt foarte diferiți din punct de vedere al distrugerilor provocate. Unii sunt benigni (desenând, de exemplu, semne ale păcii și apoi dispărând). Alții atacă hard disk-urile distrugând datele, redând în ultimă instanță, inulitatea sistemului. Detecția dificilă, mulți viruși stând ascunși în sistemele gazdă pentru o perioadă însemnată de timp, face ca utilizatorii neatenți să le permită răspândirea și în alte sisteme. Cu alte cuvinte un virus poate fi activ într-un sistem cu luni înainte de a-și face prezența știută. Alții se activează la o dată anume (cum este cazul lui Michelangelo care distruge hard disk-urile doar pe 6 Martie, ziua de naștere a artistului).

Spre deosebire de alte forme de sabotaj, în cazul virușilor, back-up-ul de rutină dă o protecție eficientă. Salvarea datelor presupune și salvarea virușilor, iar la restaurarea lor sunt restaurați și aceștia. Rezultă că alte forme de protecție trebuie utilizate. Cel mai bine este să utilizăm o "igienă" corespunzătoare care include următoarele:

– evitarea softului nepotrivit de la distribuitorii cunoscuți;

– atenție la manevrarea dischetelor;

– utilizarea programelor specializate de antiviruși.

Așa cum tehnologiile informației s-au transformat în ultimele decenii, următoarele decenii vor oferii noi întrebuințări pentru aceste tehnologii. Aceste noi întrebuințări vor constitui noi provocări pentru manageri. Două dintre cele mai importante sectoare tehnologice în funcțiune sunt rețeaua internațională și dezvoltarea sistemelor cu adevărat inteligente.

Rețeaua internațională

Cu greu trece o zi fără ca vreun ziar să nu-și transfere un articol pe Internet. După cum s-a văzut Internetul are o serie de slăbiciuni atunci când este vorba de utilizarea sa comercială. Dar cum rămâne cu rețelele globale din viitor? În prezent noi infrastructuri informaționale se construiesc și acestea vor schimba, în ultimă instanță, modul cum comunicăm și cum muncim.

Infrastructura: Mulțimea informațiilor care sunt vehiculate pe o rețea se numește lățime de bandă. Lățimea de bandă a unei rețele este determinată în ultimă instanță de componentele fizice ce o alcătuiesc. Astăzi eforturile sunt îndreptate către eliminarea cablajului existent cu cel cu fibre optice. O singură fibră optică de diametrul unui fir de păr uman poate vehicula la fel de multă informație ca un cablu de dimensiuni mult mai mari, conținând mii de fire. Ca rezultat, lățimea de bandă disponibilă pentru telecomunicații va crește vertiginos. În termeni practici, aceasta înseamnă că transferurile care durau peste o oră, vor fi realizate într-o secundă.

Implicații. Pentru afaceri impactul acestei schimbări, inflație infrastructură, care nu poate fi realizat pe deplin decât în secolul următor, va fi foarte mare. Ca sistemele locale de telefoane care sunt îmbunătățite sau înlocuite, clienții se vor putea conecta direct la rețeaua internațională care operează mult mai rapid decât internetul de azi. Aceasta va face posibilă oferirea mai multor bunuri și servicii prin intermediul comerțului electronic. Azi doar câțiva oameni își cumpără îmbrăcămintea prin computer. Dar în viitor, cumpărătorii vor vedea fotografii ale hainelor și își vor putea alege.

Tehnicile de afișare ale realității virtuale combină semne, sunete și senzații pentru a crea impresia că ești "acolo". Cum serviciile nu vor fi gratuite, ele vor fi destul de ieftine, pentru ca majoritatea cumpărătorilor să fie conectați. Viteza mare a conectării dintre case și birouri au, de asemenea, implicații dramatice în ceea ce privește modul cum muncim, conducem și suntem conduși.

Distanțele mari, deja reduse cu ajutorul telefoanelor si transporturile aeriene se micșorează mult mai rapid făcând posibile întâlnirile față în față cu ajutorul computerelor.

Videoconferința, utilizând semne și imagini este oarecum limitată azi. Imaginea va fi îmbunătățită în mod substanțial în viitor. Efectul rețelei internaționale va fi foarte mare, iar managerii care-i recunosc potențialul mai rapid vor fi marii câștigători. Pentru recunoașterea acestui potențial, managerii trebuie să fi utilizat tehnologiile actuale. Internetul de azi, cu toate slăbiciunile lui, oferă managerilor posibilitatea de documentare.

Sistemele cu adevărat inteligente

Încă din anii '50 oamenii au fost atrași, și în același timp speriați, de noțiunea de computer inteligent. Eforturile inițiale de a face dintr-un asemenea computer o realitate au condus la crearea unui câmp de inteligență artificială. Un scop al inteligenței artificiale a fost ca și computerele să realizeze sarcini tradiționale, asociate cu inteligența umană, ca de pildă, raționamentul logic, limbajul și abilități motorii. De când a fost descoperit acum 40 de ani câmpul a făcut câțiva pași pe calea progresului. Câmpul a făcut, de asemenea, o altă descoperire: sarcinile ușor de realizat pentru oameni, sunt foarte greu de realizat de computer.

Cercetările de azi au concluzionat că multe dintre problemele pe care inteligența artificială le are de înfruntat se pot naște din faptul că creierul uman și computerele sunt organizate foarte diferit. Un computer comercial are un singur procesor prin care toate informațiile circulă serial. Informațiile din creier sunt organizate în jurul a sute de milioane de neuroni care operează în paralel. În anumite probleme, supercomputerele sunt cu mult inferioare creierului uman. Computerele experimentate, cu mai multe unități centrale de prelucrare, care operează simultan, denumite mașini paralele, sunt deja constituite. Dacă tendințele actuale în tehnologiile înalte continuă, computerele pot ajunge să se asemenea foarte mult cu creierul uman, aproximativ la jumătatea secolului următor.

=== Capitolul 2 ===

Capitolul 2

Implicațiile tehnologiei informatice avansate

la SC Levaios com srl

2.1. PREZENTAREA FIRMEI S.C. LEVAIOS COM S.R.L.

2.1.1. Scurt istoric

Infiintata in anul 1995 S.C. LEVAIOS COM S.R.L. este o societate cu raspundere limitata, cu capital integral privat romanesc, o societate care si-a propus încă de la in fiintare sa obtina performante de top.

Compania de distributie si retail si-a asumat inca de la inceput vocatia de a fi mereu lider si si-a creat propria identitate, tindind performanta si intaietatea.

Societatea cu raspundere limitata este acea societate care ale carei obligatiuni sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai in limita capitalului social subscris. Caracteristicile societatii comerciale cu raspundere limitate sunt:

– Asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor

– Capitalul social este divizat in parti sociale, reprezentate pe titluri nenegociabile

– Asociatii raspund pentru obligatiunile sociale numai in limita aportului lor.

Organizata ca o societate cu raspundere limitata S.C. LEVAIOS COM S.R.L., imbina armonios experienta de peste 10 ani de activitate in domeniul comertului cu ridicata, distributii si retail-uri cu deschidere totala catre o economie de piata dinamica, caracterizata de asimilarea celor mai noi tehnici de aprovizionare, distributie si vanzare prin implementarea unui stil de management democrat ce se caracterizeaza prin atragerea subordonatilor la stabilirea obiectivelor si repartizarea sarcinilor.

Cu o structura organizatorica flexibila care reuneste in cele opt puncte de lucru peste 30 de angajati S.C. LEVAIOC COM S.R.L. reuseste cu succes sa-si onoreze obligatiile contractuale fata de partenerii de afaceri si de clienti.

2.1.2. Domeniul de activitate

Domeniul de activitate al firmei il reprezinta comertul cu ridicata și comertul cu amanuntul. În conceptul de distribuție a mărfurilor, comerțul cu ridicata include toate activitățile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.

Comerțul cu ridicata are menirea de a oferi servicii și siguranță partenerilor de afaceri, antrenați în circulația mărfurilor și de asigura sistemul de facilități pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toți agenții presupuși de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul și utilizatorul sau consumatorul final.

Comerțul cu amănuntul reprezintă un ansamblu de activități și relații organizate și desfășurate de unități specializate pe circulația mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Activitatea generala a intreprinderii este sustinuta de catre directiile de specialitate din intreprindere care promovand permanent o politica de aliante in domeniul de distributie si retail cu cele mai representative firme de productie si comercializare a produselor alimentare, reuseste sa satisfaca la un inalt nivel calitativ cele mai exginte cerinte ale beneficiarilor sai.

S.C. LEVAIOS COM S.R.L. si-a castigat o certa reputatie intre firmele de comert, reusind sa se adapteze rapid la cerintele pietei de profil si sa-I satisfaca exigentele. Gama diversificata de servicii si produse oferite, colaborarea cu parteneri si furnizori de prestigiu, constituie o prestigioasa carte de vizita, care au mentinut S.C. LEVAIOS COM S.R.L. in topul firmelor din domeniu. Ca orice companie de succes, realizarile acesteia nu ar fi posibile fara un management performant. Cinstea integritatea si responsabilitatea sociala sunt criterii importante in aprecierea succesului.

Politica de vanzari ca si componenta a politicii de marketing este rezultatul analizei atente a pietei romanesti de profil, precum si a cerintelor de ordin general specifice clientilor, urmarind astfel consolidarea relatiilor de colaborare ale firmei cu partenerii sai de afaceri. Data fiind cresterea competitiei pe plan intern, conducerea S.C. LEVAIOS COM S.R.L. este convinsa ca, in ultima instanta, calitatea produselor si serviciilor oferitE la un pret corect va garanta o crestere sanatoasa a cifrei de afaceri, aprecierea clientilor si respectul concurentei. Respectul pentru oameni, responsabilitatea, performanta, calitatea, creativitatea si implicarea in comunitate sunt valorile in care crede.

În încheiere vom discutăm unele din implicațiile pe care progresele continue în tehnologia informației le au asupra comportamentului organizațional. Vorbind în general, tehnologia informatică avansată se referă la generarea, agregarea, înmagazinarea, modificarea și transmiterea rapidă a informațiilor, care au devenit posibile prin apariția computerelor și dispozitivelor conexe. Tehnologia informatică este la fel de aplicabilă în fabrică și în birouri. În fabrică, exemple le constituie roboții, mașinile-unelte cu control numeric și controlul automatizat al stocurilor. În birouri, ea acoperă totul, de la editarea de text în poșta electronică până la fișarea automată a datelor din programele de simulare. Intermediar, între fabrica și birouri, tehnologia avansată a informației poate să însemne proiectarea și ingineria asistate de computer.

2.2. Cele două fețe ale tehnologiei informatice avansate

Este important să recunoaștem că a fost multă zarvă într-o direcție incorectă în legătură cu tehnologia informatică avansată. Ea a început încă înainte de perfecționarea primelor computere personale și continuă și astăzi. Exagerând doar foarte puțin, putem spune că detractorii au pictat o imagine întunecată a pierderii locurilor de muncă și abilităților, cu tehnologia crescând cât un balaur și sufocând spiritul uman. Opozanții acestei viziuni (adesea negustori de hard și soft) au făcut un tablou trandafiriu al productivității crescute, superiorității procesului decizional și al angajaților instruiți și fericiți. Probabil că nu veți fi surprinși să aflați că cercetările nu au sprijinit nici una dintre aceste extreme ca stare generală a lucrurilor. În primele zile ale computerelor personale s-au petrecut lucruri ca descalificarea profesională, cursa pentru posturi și pierderea posturilor funcționărești de rutină. Totuși, după cum vedem, consecințele tehnologiei avansate din prezent sunt mult mai puțin deterministe.

Discutarea extremelor ne alertează în privința unei chestiuni mai realiste, pe care am putea-o numi "cele două fețe" ale tehnologiei. Aceasta înseamnă că o formă dată de tehnologie informatică avansată poate avea efecte exact opuse în funcție de cum este întrebuințată. De exemplu, un același sistem care este proiectat să monitorizeze și să controleze angajații (să spunem, prin numărarea bătăilor pe clapele mașinii de scris) oferă feedback și reduce supravegherea. În plus, aceeași tehnologie care poate duce la descalificarea profesională din unele posturi, poate aduce abilități noi în altele. Cum pot să se producă astfel de efecte opuse? Ele sunt posibile pentru că tehnologia informației este atât de flexibilă. De fapt, motivul pentru care discutăm separat tehnologia informației de celelalte tehnologii de mai sus este că ea este atât de flexibilă încât poate fi aplicată în conjuncție cu oricare din ele.

Flexibilitatea tehnologiei informației înseamnă că ea nu este determinantul unei anume structuri organizaționale sau unei anume structuri a postului. Dimpotrivă, ea dă organizațiilor opțiuni legate de organizarea muncii. Compania care dorește descentralizarea poate folosi tehnologia informației pentru a oferi angajaților din eșaloanele inferioare date pentru a putea lua decizii. Compania care dorește centralizarea poate folosi cealaltă față a aceleiași tehnologii pentru a strânge informațiile și a păstra controlul. Astfel de opțiuni sunt în funcție de cultura organizațională și valorile echipei manageriale mai degrabă decât inerente computerului folosit. Ele ar trebui să se potrivească strategiei pe care o urmează organizația, după cum vom arăta în discuția despre tehnologia avansată pentru procese de fabricație.

Pentru claritatea discuției, vom face distincția intre tehnologia avansată pentru sectorul de fabricație și cea pentru sectorul administrativ. Însă, după cum vom vedea, distincția este artificială din moment ce tehnologia informației are capacitatea de a lega mai strâns birourile de fabrică sau de clienții, beneficiarii și furnizorii din mediul extern.

2.3. Tehnologia avansată pentru sectorul de fabricație

La baza tehnologiei avansate pentru sectorul de fabricație stau trei tendințe. Prima este un evident câștig datorat memoriei și inteligenței computerelor. A doua este flexibilitatea, în sensul că tehnologia poate duce la bun sfârșit o varietate – și mereu alta – de activități. Varietatea se referă la produsul unei strategii organizaționale care favorizează adaptabilitatea, producția pe loturi mici și răspunsurile prompte. La rândul său, strategia este consecința încercărilor de a găsi și exploata pe termen scurt nișe de piață, în loc de a produce an după an un volum mare din același produs. Să vedem această firmă noastră de comerț:

În cadrul celei de-a treia tendințe, tehnologiile de fabricație avansate sunt din ce în ce mai des proiectate așa încât să se integreze cu alte tehnologii avansate pe care le folosește organizația. Sistemul de proiectare asistată de computer, utilizat pentru proiectarea și modificarea unui produs, poate fi folosit în proiectarea, operarea și modificarea procesului său de producție prin programele de fabricație asistate de computer (rezultatul fiind așa-numitul sistem PAC/CAM). În cele din urmă poate fi instalat sistemul CIM (computer – integrated manufacturing system) care integrează și automatizează toate aspectele proiectării, fabricării, asamblării și verificării. În continuare, sistemele informatice computerizate pot lega aceste activități de rețelele furnizorilor și distribuitorilor. Figura 3.1 compară sistemele de fabricație de mare flexibilitate cu tradiționala producție de masă.

Figura 2.1. Sisteme de fabricație flexibile comparate cu producția de masă

Care sunt implicațiile generale ale tehnologiei avansate destinate fabricației pentru comportamentul organizațional? Astfel de tehnologii tind să automatizeze activitățile rutiniere de procesare a informației și luare a deciziei. În funcție de structura postului ceea ce rămâne pentru operatorii umani sunt activitățile mai complexe, nerutiniere – cele care tratează probleme și excepții ale sistemului. În plus, interdependența, activităților tinde să crească atunci când se lucrează sub tehnologii avansate. Într-un sistem de fabricație flexibil, proiectarea, fabricația și marketingul devin interdependente mai degrabă reciproc decât secvențial. În fine, să ne amintim că astfel de tehnologii avansate sunt adoptate în parte pentru a face față unui mediu incert. Astfel, multe sisteme tehnologice avansate dau ca rezultat final activități nerutiniere și puternic interdependente inserate într-un mediu incert.

Structura organizațională. Care sunt implicațiile acestei evoluții în tehnologie? După cum arată figura 2.1, un efect este deplasarea spre structuri mai plate, mai organice, pentru a câștiga de pe urma flexibilității tehnologiei. Aceasta corespunde constatării lui Woodward că tehnologia-unitate cere o structură mai organică decât tehnologia-masă și adoptarea loturilor de producție mai flexibile și pe termen scurt este un exemplu de tehnologie-unitate. Faptul că sunt de așteptat structuri mai plate derivă din aceea că noile sisteme automate lucrează cu procesarea și diagnosticarea informațiilor care erau anterior efectuate de managerii din eșalonul de mijloc al ierarhiei. Implicațiile tehnologiei avansate pentru centralizare sunt interesante. Pe de-o parte, activități precum comandarea materiei prime și planificarea producției ar trebui să devină mult mai centralizate. Așa o cere flexibilitatea sistemului și așa o permite capacitatea mare de procesare a datelor. Pe de altă parte, când apar probleme și excepții, când se concep noi modele, s-ar putea să fie nevoie de descentralizare pentru a plasa luarea deciziei în mâinile specialiștilor din eșaloanele inferioare. Însă, tehnologia avansată, ca întreg, dictează o mai mare integrare între specialități ca proiectarea, ingineria, fabricația și marketingul. Aceasta poate cere o retragere din rigidele structuri funcționale care sunt întâlnite în firmele de producție. Minimal, tehnologia avansată sugerează folosirea măcar a integratorilor, comitetelor provizorii, comitetelor de planificare și a altor mecanisme care stimulează coordonarea. Studiul a 185 de firme, care au adoptat tehnologia avansată pentru fabricație, a constatat o tendință generală către descentralizare cu mai multe reguli și proceduri formalizate pentru a asigura coordonarea și exploatarea eficientă a tehnologiei.

Proiectarea postului. Este de așteptat ca tehnologia avansată pentru sectorul de fabricație să afecteze proiectarea posturilor – și aici se pune clar problema opțiunii, pe care am menționat-o mai devreme. Există dovezi că o astfel de tehnologie poate reduce controlul exercitat de muncitor asupra posturilor din atelier și poate dilua abilitățile existente. Un exemplu ar fi muncitorii calificați care lucrează la strunguri programate de fapt de la distanță de un tehnician. Însă devin posibile alte opțiuni, de a-i învăța pe muncitori cum să programeze strungurile sau cel puțin cum să editeze, în condițiile locale, programele existente. S-a dovedit că aceste abordări câștigă cooperarea și interesul personalului pentru noile tehnologii, îmbunătățind performanțele. În această logică, din moment ce tehnologia avansată automatizează sarcinile de rutină, muncitorii trebuie de obicei să capete abilități bine dezvoltate (la computer, de exemplu). De asemenea, o dată ce tehnologia este flexibilă dar și costisitoare, muncitorii înșiși trebuie să fie flexibili și rapizi în a răspunde problemelor ivite. Divizarea extremă a muncii poate fi contraproductivă în regim de tehnologie avansată. De exemplu, s-ar putea ca operatorii să nu poată aștepta ca altcineva să facă întreținerea și atunci trebuie să aibă flexibilitatea s-o facă ei înșiși. Analog, distincțiile tradiționale între roluri (întreținerea la partea electrică față de partea mecanică, schiță față de desen) încep să-și piardă contururile când este înțeleasă nevoia de coordonare pe care o impune tehnologia avansată.

Toate acestea pun problema proiectării postului pentru tehnologia avansată din sectorul de fabricație în concordanță cu principiile îmbogățirii postului. Urmarea este că pregătirea adecvată este un aspect fundamental și că nivelul de salarizare ar trebui revizuit pentru a se potrivi cu abilitățile și responsabilitățile suplimentare promovate prin noua tehnologie. Mulți observatori au recomandat ca echipele autoconduse să fie făcute responsabile pentru pregătirea, funcționarea și întreținerea sistemului. De fapt, GM a adoptat schema pentru uzinele Saturn. Astfel de echipe permit transferul multidirecțional al abilităților și oferă integrarea activităților, necesară pentru a face ca lucrurile să meargă lin. Conceptul de echipă este aplicabil și altor forme de tehnologie avansată. O companie și-a organizat utilizatorii PAC/CAM în echipe compuse din doi proiectanți, un desenator și un executant ai pieselor.

2. 4. Tehnologia avansată pentru sectorul administrativ

După cum observam înainte, eticheta de tehnologie avansată pentru sectorul administrativ poate fi aplicată pe bună dreptate oricărui lucru de la editarea de text până la exoticele sisteme decizionale tip expert. Tehnologia avansată pentru sectorul administrativ ilustrează reunirea, într-o combinație sau alta, a trei tehnologii cândva separate – computere, echipamente de birou și de telecomunicații (de exemplu, un editor de text combină un computer cu o mașină de scris). Cele mai cunoscute și elementare funcțiuni ale tehnologiei sunt următoarele.

• procesare de text

• comunicare (de exemplu, poștă electronică, fax)

• înmagazinarea și recuperarea informației

• analiza și manipularea informației

• suport administrativ (de exemplu, calendare electronice)

În ceea ce privește tehnologia avansată din sectorul de fabricație putem sublinia câteva preocupări strategice și de mediu care au stimulat adoptarea unei tehnologii avansate în sectorul administrativ. Evident, una dintre acestea este potențialul de economisire a efortului. Să ne gândim la procesarea textelor (corecturile sunt foarte ușoare) video-conferințele (o călătorie până în capătul țării devine inutilă) ori analiza folosind programe de calcul (un singur manager poate testa mai multe scenarii de tipul "ce-ar fi dacă…?") O altă preocupare majoră este capacitatea de răspuns, atât în interiorul organizației cât și cu furnizorii și beneficiarii. Viteza și personalizarea răspunsurilor sunt țeluri ale tuturor. În fine, procesul decizional îmbunătățit este obiectivul diferitelor sisteme de suport decizional.

Implicațiile tehnologiei avansate pentru sectorul administrativ ajung departe. Ceea ce urmează este o mostră edificatoare, focalizată pe structura organizațională și proiectarea postului.

Structura organizațională. Cel puțin în privința posturilor manageriale, legătura dintre tehnologia din administrație și structura organizațională a fost dominată de două aspecte înrudite – impactul tehnologiei asupra înălțimii piramidei și asupra centralizării. În ceea ce privește înălțime/aplatizare, tehnologia avansata a permis reducerea personalului de supraveghere și din eșaloanele manageriale medii. Sunt necesari mai puțini supraveghetori pentru că monitorizarea și feedback-ul electronice înlocuiesc deseori supravegherea de rutină , iar supraveghetorii existenți pot controla arii mai largi. Cu mai puțini supraveghetori devin necesari mai puțini manageri. În plus, unele tehnologii avansate, sistemele decizionale de tip expert, pot înlocui analizele făcute de aceștia. Pentru dimensiunea sa (peste 80.000 de angajați) FedEx este o organizație plată, având doar 5 nivele, situație parțial datorată sistemelor avansate de comunicații electronice.

Rezultatele cercetărilor de până acum sunt cam subțiri și vizează în special problema managerilor de nivel mediu. Deși există date despre reducerile de personal, este dificil de știut câte din ele derivă din progresele tehnologice și cele din impunerea aplatizării pentru creșterea capacității de răspuns la mediul extern. Unele cercetări pun accent pe creșterea solicitării din posturile manageriale de nivel mediu pentru că arii de control mai largi le cer să răspundă de domenii mai diverse, în timp ce rezultatele muncii tor sunt mai ușor măsurabile de către directori tot datorită tehnologiei.

Impactul tehnologiei avansate din sectorul administrativ asupra centralizării procesului decizional este variabil, așa cum ar trebui să fie. Cheia este și aici extrema flexibilitate a tehnologiei informației; Aceleași sisteme care îngăduie managerilor din poziții înalte să se amestece în operațiunile de la nivele ierarhice inferioare dau stagiarilor capacitatea de a asambla date și de a lua decizii. Observați, deci, că tehnologia avansată implică un flux mai liber, mai democratic de informații și în general de comunicare, ceea ce sugerează posibilitatea de implicare în procesul decizional organizațional a unei game mai largi de angajați, situați pe mai multe nivele ierarhice. Modul exact în care ajunge să fie jucată această șansă în practica decizională este în funcție de strategie și de cultura dominantă.

Proiectarea posturilor. Impactul tehnologiei asupra proiectării posturilor din administrație și a vieții profesionale rezultate diferă considerabil în funcție de statutul postului. Printre funcționari și secretare, dacă nu și-au pierdut slujba cu totul, există posibilitatea de diminuare a abilităților profesionale și de reducere a motivației. Situația care exemplifică bine ideea s-a petrecut în multe organizații când s-a introdus procesarea textelor, pentru că pe atunci echipamentul era costisitor, suportul secretarial a fost transformat în cartel de procesare a textelor, spre a eficientiza folosirea echipamentului. Modificarea a generat o specializare a activității fiecărei secretare și o reducere a identității profesionale. Însă mulți observatori sunt de acord că o astfel de tehnologie duce de fapt la rafinarea abilităților dacă este folosită la capacitate optimă, iar munca nu este foarte fragmentată. Întâlnim din nou ideea de flexibilitate și opțiune.

Întorcându-ne la calitatea vieții profesionale, procesarea textelor cu folosirea aferentă a monitoarelor este cunoscută ca stresantă și dăunătoare pentru ochi și musculatură. Dar proiectarea adecvată a punctului de lucru și ritmul de muncă pot face față acestor probleme. Monitorizarea computerelor (cum ar fi cazul pentru numărarea bătăilor pe clapele mașinii de scris sau măsurarea lungimii convorbirilor telefonice) sunt de asemenea legate de reacții la stres. Există însă studii care arată că o astfel de monitorizare este văzută favorabil de către angajați când este folosită ca parte a feedback-ului pentru activitatea lor, și nu ca motiv de pedeapsă.

În general, specialiștii și managerii se pare că au primit foarte bine tehnologia informatică avansată în sectorul lor. Aspectele de rutină ale unor astfel de posturi (cum ar fi calculele epuizante) au fost înlocuite de acțiuni mai cerebrale. O excepție o pot constitui unele posturi de semispecializare, ca desenator tehnic, în care, fără o reproiectare bine gândită poate interveni pierderea abilităților profesionale.

Există multe exemple de organizații care n-au nici un succes în introducerea tehnologiei avansate pentru că ignoră dimensiunea umană. Aici se ridică problema implementării schimbării în organizații.

2.5. sistemul informatic, componentă fundamental a activităților de management

Managementul bazat pe sistemul informatic, de la percepția fiecărei date intrate în sistemul informatic, prelucrarea acestora și până la elaborarea deciziei, constituie un ansamblu structurat pe mai multe nivele de circulație a informațiilor, interconectate și interdependente. Un posibil model conceptual al managementului bazat pe sistemul informatic este redat în figura de mai jos:

Figura 2.2 Concept de management bazat pe sistemul informatic

Sursa: Lindley R. Higgins, Maintenance Engineering Handbook, Fifth Edition,

McGraw-Hill, 2005

Așa cum se observă din figura 3, sistemul informatic, este elementul de conexiune între structurile interne și externe ale unei companii, asigurînd corelarea funcțiilor la toate nivelurile operaționale ale fiecărei structuri funcționale, indiferent de natura sa, economică, socială, politică, factori naturali.

Fiecare structură funcțională fie din interiorul firmei, fie din exterior este caracterizată din punct de vedere informațional de două elemente primordiale:

a) informații de intrare

b) informații de ieșire

Aceste două elemente reprezintă cărămizile pe care se clădesc procesele de evaluare, planificare, decizie și execuție la orice nivel structural al unui element funcțional. Modelul prezentat în figura anterioară este valabil pentru orice activitate economică, ce se desfășoară într-un mediu ambiental macroeconomic – social – politic.

Următoarea problemă care apare este cum ne informăm?. Relațiile existente între compartimentele unei firme, se situează pe două nivele ierarhice – de colaborare și de subordonare. Indiferent de nivelul acestora ele au caracter biunivoc, comunicarea între compartimente realizându-se prin intermediul sistemului informatic, conform figurii 2.3.:

Figura 2.3

Sursa: Agenda managerului, Editura PIKA srl, București, 2004

Metodele prin care se realizează prelucrarea datelor de intrare (informații primare) pentru a putea obține informații utile activității firmei, în funcție de activitățile diferitelor compartimente, în funcție de nivelele diferite de decizie, se prezintă conform figurii 2.4:

Figura 2.4

Sursa: Agenda managerului, Editura PIKA srl, București, 2004

Așa cum rezultă din figura de mai sus prin informații sunt distribuite date la diferite niveluri ierarhice de prelucrare și analiză. Totodată însă este necesară o buclă de control pentru asigurarea corectitudinii informațiilor la ieșire. Această buclă de control, realizează feed-back-ul activității de prelucrare a informațiilor. Pînă în acest moment, din ultimele două figuri prezentate anterior, rezultă un sistem interactiv dar deschis. Din modelul de concept al managementului bazat pe sisteme informaționale, se observă că sistemul este închis. Deci, care este elementul lipsă din lanțurile de culegere a informațiilor și al metodelor de prelucrare a acestora? Bineînțeles elementul rezultat, pe baza căruia se direcționează întreaga activitate a unui compartiment este decizia.

Deciziile reprezintă finalitatea de prelucrare a informațiilor și totodată elementele de legătură între compartimentele de conducere și cele de execuție (la nivel de compartimente), sau în cadrul unui compartiment, elementul de legătură între șeful compartimentului și personalul de execuție aflat în subordine. Sintetic, sistemul informatic este caracterizat de un circuit informațional care se prezintă conform figurii de mai jos:

Figura 2.5

Sursa: Lindley R. Higgins, Maintenance Engineering Handbook, Fifth Edition,

McGraw-Hill, 1995

Deciziile așa cum se observă din figura de mai sus, reprezintă informațiile de ieșire ale compartimentelor de conducere și reprezintă informații de intrare pentru compartimentele de execuție, precum și condițiile respective de analiză și prelucrare a datelor generate în cadrul sistemelor informatice. În interiorul acestora, bazele de date care conțin informațiile nefiltrate așa cum provin ele din exterior, sunt supuse unor procese permanente de actualizare (alimentare cu date noi din exterior), validate și prelucrate pentru a obține informațiile pentru conducere.

În paralel cu acest proces, baza de date mai poate fi consultată direct de sistemele de conducere ale compartimentelor funcționale, pentru elaborarea propriilor lor decizii, la nivelul lor de competențe. Din informațiile prelucrate, din datele existente în bazele de date, precum și din deciziile elaborate de către sistemele de conducere ale diferitelor compartimente potrivit nivelelor lor de competențe, se creează modele dinamice de desfășurare a activității firmei care vor determina acțiunile viitoare.

Deciziile compartimentelor de conducere ale firmei, privitoare la planificarea activității în viitor a firmei, se iau după consultarea programelor și prognozelor efectuate pe baza informațiilor existente în baza de date, precum și pe baza rapoartelor statistice de activitate, periodice și de bilanț ale firmei.

Pentru elaborarea unor decizii corecte de către conducătorii de firme este necesar ca aceștia să beneficieze de o informare rapidă și completă asupra principalelor aspecte implicate de conducerea compartimentului aflat în subordine. Modul de prezentare al acestor informații așa-zisul tablou de bord, reprezintă un ansamblu de informații curente, prezentate într-o formă sinoptică prestabilită, referitoare la principalele activități avute în vedere și la principalii factori ce condiționează derularea lor eficientă. Tabloul de bord poate fi conceput pentru cadre de conducere la orice nivel ierarhic. Cel mai adesea acest tablou însă este folosit de eșaloanele superioare și medii de conducere (de la șefi de secții la directori).

Ca rezultat al informațiilor de intrare primite, conducerile diferitelor eșaloane, elaborează decizii pentru coordonarea activității compartimentului aflat în subordine, potrivit limitelor de competență. Actul decizional reprezintă esența managementului. De modul în care sunt concepute și aplicate deciziile, depinde în cea mai mare măsură eficiența activităților ce se desfășoară în cadrul firmei.

Cerințele pentru elaborarea deciziilor pe care trebuie să le îndeplinească un cadru conducător, pentru a lua o decizie corectă, sunt: cunoașterea situației reale; cunoașterea și evaluarea deciziei; corelarea deciziilor în cadrul firmei.

Conexiunile generale existente între compartimentele de execuție, financiar-contabile și conducere, în ceea ce privește circulația informațiilor și elaborarea deciziilor se prezintă conform figurii 2.6 care reprezintă diagrama clasică a triunghiului eșaloanelor de informare-control-financiar:

Figura 2.6

Sursa: Lindley R. Higgins, Maintenance Engineering Handbook, Fifth Edition,

McGraw-Hill, 2005

Sistemul informatic fiind o componentă de bază a managementului firmei are o mare importanță pentru asigurarea unei înalte calități în toate compartimentele și mai ales, în producție. Este unanim acceptat faptul că o calitate competitivă se construiește pe tot parcursul procesului de proiectare, execuție și realizare (desfacere) a produselor, controlul final confirmând-o sau infirmând-o fără mari posibilități de a o mai influența.

Pentru o calitate a producției care să-i confere siguranța succesului pe piață, firma, mai întîi trebuie să-și stabilească obiective excelente și apoi să se concentreze pe realizarea lor. Firmele, trebuie ca de-a lungul activității pe care o desfășoară, prin controlul statistic pe care îl efectuează, să desprindă concluziile juste asupra problemelor care apar și să rezolve un singur lucru – calitatea. Pentru aceasta întreg personalul, în frunte cu managerul firmei trebuie să fie pregătiți corespunzător și să participe la efortul comun de transpunere în practică a noțiunii de calitate. Pentru un succes total, firma însă trebuie să implice în procesul de asigurare a calității pe toți cei cu care are relații, de la furnizori până la beneficiari.

Calitatea, de-a lungul procesului de producție al firmei este influențată de o mulțime de factori, așa cum se poate observa în figura 2.7:

Figura 2.7

Așa cum se observă din diagrama ISHIKAWA prezentată mai sus, factorii ce influențează calitatea sunt presărați de-a lungul procesului de producție începând de la documentația de fabricație și până la produsul finit în toate sferele de activitate ale firmei. În aceste condiții, analiza calitativă a fiecărei faze din activitatea firmei, relevă informațiile necesare pentru luarea măsurilor necesare și adoptarea strategiei corespunzătoare fiecărei activități, precum și informațiile de intrare necesare treptei superioare, pentru buna desfășurare a activității la acest nivel. Toate informațiile de intrare și ieșire de la orice nivel de activitate al firmei constituie baza de date necesară elaborării deciziilor la nivelele corespunzătoare și sunt gestionate cu ajutorul sistemului informațional. Așadar, în acest moment se poate desprinde următoarea idee de bază:

– suma informațiilor din cadrul firmei constituie baza de date a firmei și este gestionată, prelucrată prin intermediul sistemului informatic;

– rezultatul prelucrării informațiilor îl reprezintă deciziile care, la nivelele la care sunt luate și acționează, stabilesc strategiile și măsurile ce trebuie luate pentru buna desfășurare a activității din cadrul firmei;

– analiza calității și asigurarea acesteia, corespondența cu obiectivele propuse, precum și poziția și dinamica firmei pe piață, constituie în permanență, indicatorul de bază al mersului firmei.

Asigurarea calității, înseamnă competitivitate pe piață. Acest lucru înseamnă totodată un efort deosebit pentru a menține calitatea la toate nivelele și compartimentele firmei. Pentru acest lucru managerul trebuie să aibă în permanență o imagine în timp real a activității firmei pe care o conduce, să fie informat la timp, să aibă pus la punct un sistem informațional, care să-i permită posibilitatea luării deciziilor corecte. Conceptul unui asemenea stil de conducere, care poate asigura succesul, se poate rezuma în patru cuvinte de bază: Managementul total al calității. Acest lucru înseamnă asigurarea calității la toate nivelele de activitate ale firmei. Cel mai simplu mod de a reda drumul asigurării calității, este redat în figura de mai jos (figura 2.8):

Figura 2.8

Însuși sistemul informațional este supus noțiunii de calitate, fiind integrat (ca buclă de control) conceptului de management total al calității. Așa cum se vede din figura de mai sus, procesul este evolutiv, deși însuși sistemul informațional trebuie să evolueze. Calitatea informației, reprezintă condiția sine-qua-non de existență a unui sistem informatic eficient, care să stea la baza unei activități eficiente de marketing-management în cadrul unei firme dinamice și prospere pe piață.

=== CONCLUZII FINALE ===

CONCLUZII FINALE

Cvasitotalitatea aplicațiilor informatice pentru management, dezvoltate in prezent, funcționează pe principiul băncilor de date si implicit, a bazelor de date încorporate și a SGBD-urilor care asigură crearea si gestionarea acestora. Caracteristica fundamentală a acestor aplicații este dată de faptul că elementul primar al prelucrărilor este informația, generată intotdeauna în sistemul informațional, prelucrată în cel informatic si interpretată în forma sa finală, fie în subsistemul decizional fie tot la nivelul informațional.

În același timp aceste aplicații nu au capacitatea de a genera la rândul lor informații suplimentare pornind de la cele stocate la un moment dat in baza de date. Putem spune astfel că exactitatea si acuratețea informațiilor rezultate dint-o aplicație sau dintr-un subsistem informatic sau condiționate de calitatea informațiilor primare transmise de componenta informațională a sistemului de management.

Sistemul informatic tratează electronic circuitele informaționale, generând premisele unui management de documente deosebit de operativ, cât si premisele formării arhivei electronice.

Ce s-ar intampla dacă informațiile confidențiale ar putea fi citite de oricine, sau, mult mai grav, dacă informațiile de plată a datoriilor ar fi sterse sau modificate de un rău voitor? Pericolul crește exponențial o dată cu deschiderea accesului la baza de date prin internet? Refacerea datelor înseamnă săptămâni întregi de muncă de restaurare a informațiilor curente si imposibilitatea de a utiliza sistemul datorită indisponibilității acestuia.

Aplicațiile trebuie să ofere aceeași performanța o dată cu creșterea gradului de utilizare (zeci de utilizatori interni, volume mari de date și, mai ales, sute de potețiali utilizatori externi).

O altă situație, total nedorită, este aceea de imposibilitate temporară de utilizare a sistemului, datorată unor incidente neprevăzute (probleme hardware, software, etc.). Aceasta inseamnă imposibilitatea efectuării de incasări la ghișee, furnizori nemulțumiți etc. De aceea soluția si arhitectura aleasă trebuie să conțină mecanisme puternice de prevenire a incidentelor sau de restaurare rapidă a sistemului după apariția unui incident (cel mult câteva minute).

Avantajele folosirii unui sistem computerizat pot fi clasificate în patru mari categorii:

reducerea costurilor

accesul rapid la informații

planificare mai bună a activitații

un control mai riguros

Se apreciază că astăzi producem informații în masă la fel cum obișnuiam să producem autovehicule pe bandă. Forța societății informaționale este producerea în masă a cunoașterii iar aceasta a amplificat puterea creierului. Mai mult chiar, se susține ca noua sursă de putere n-o mai constituie banii in mâinile câtorva, ci informția în mâinile majoritații.

În prezent ne aflăm in fața unei uriase revoluții in domeniul comunicării care pornește de la tehnologiile combinate ale telefonului, computerului si televiziunii și care au furnizat într-un sistem integrat de informare si comunicare, ce transmite date și permite interacțiuni instantanee între om si computer.

Societatea informațională a apărut și se dezvoltă in strânsă legătura cu progresul tehnologic contemporan, bazat pe utilizarea computerelor. Nici o noțiune nu poate opera o economie a secolului XXI fără o infrastructură electronica proprie acestui secol.

Tehnologia informatică poate fi privită cu încredere și sperantă, ea fiind acea infrastructură ce poate înlesni pe o scara amplă comunicarea, conlucrarea si cooperarea indivizilor, grupurilor și colectivităților umane, amplificarea capacității de creație a oamenilor și a societății în ansamblu, printr-o colaborare armonioasă, fiind, totodata, substratul tehnologic specific al societății contemporane.

În primul stadiu al inovației tehnologice, tehnologia urmeazã calea minimei rezistente, în felul acesta reducându-se riscul ca tehnologia să fie respinsă cu brutalitate, iar în cel de-al doilea stadiu, microprocesorul este întrebuințat pentru a îmbunătății ceea ce existã deja, pe când în cel de-al treilea stadiu al inovației este o problemă de viitor. Timpul în sine este una dintre cele mai importante resurse economice, chiar dacă nu apare nicăieri în inventarele vreunei companii.

Legătura strânsă a societãții informaționale cu utilizarea calculatoarelor reiese și din modul în care este conceput procesul de realizare în timp a acestei societăți.

Informatica modernă deschide largi posibilitãți pentru ridicarea pe o treaptă relativ nouă a sistemului decizional, prin mărimea capacității de funamentare a deciziilor, prin operativitate în adoptarea deciziilor, prin acces larg la cele mai variate informații.

În literatura de specialitate din ultimele decenii ale secolului XX s-a conturat ideea că în dezvoltarea omenirii după societatea industrială care a fost dominantă până la jumătatea secolului nostru, are loc trecerea la societatea informațională. Noua societate se bazează pe utilizarea tehnologiilor informaționale, a calculatoarelor, care transformă din temelii modul în care se asigură sporirea bogăției și felul de viață al oamenilor.

Surprinzând doar o parte din transformările ce au loc în perioada de tranziție spre noua societate, Alvin Toffler arată că "Spasmul contopirii, preluărilor, deposedărilor și reangajărilor financiare este, însă doar un aspect al tranziției spre o nouă economie. În același timp în care încearcă sã se eschiveze de acaparatori sau să facă achiziții, companiile se străduiesc să facã fațã unei revoluții infotehnologice, unei restructurări a piețelor de desfacere și unei cohorte de alte schimbãri legate de acestea. Se acumulează astfel cea mai mare zguduire din domeniul afacerilor pe care a cunoscut-o lumea de la revoluția industrială încoace.

Dupã unele opinii, societatea informațională își are începuturile în 1956 și 1957 Astfel, se apreciază că 1956 în speță a fost anul prosperității și creșterii industriale, iar anul 1957 a marcat începutul globalizării revoluției mformationale, când sovieticii lansau Sputnik-ul, considerat catalizatorul tehnologic care lipsea dintr-o societate informațională aflată în creștere îi care totodată , a inaugurat începutul erei comunicațiilor globale prin satelit. Mai mult este scos în evidență faptul că anii 1956 și 1957 au constituit punctul de cotitură; sfârșitul erei industriale. Ceea ce urma după era industrială a fost apreciată ca fiind societatea post industrială, care în etapa actuală este considerată societatea informațională.

Pentru a înțelege mai profund dimensiunile societății informationale, considerăm necesară prezentarea, chiar și foarte sumară a unora din coordonatele acestei societăți care pun în evidență, rolul deosebit al informaticii. Astfel, în noua societate, printre resursele strategice cele mai importante se numără informația. Datorită informației ca resursă strategică, accesul la sistemul economic este mult mai ușor. Pornind de la această resursă strategică, informația, specialiștii amencani apreciază că aceasta este cauza cea mai importantă a actualei explozii antreprenoriale din S.U.A. și nu numai. De aici și concluzia mai generală, valabilă și pentru țara noastră, că "epocile de tranzitie de la un tip de economie la altul sunt epoci în care spiritul antreprenorial înflorește. Astăzi ne aflăm într-o astfel de periadă.

Se apreciază că astăzi producem informații în masă la fel cum obișnuiam să producem autovehicule pe bandă. Forța societății informaționale este producerea în masă a cunoașterii, iar aceasta a amplificat puterea creierului. Mai mult chiar, se susține că noua sursă de putere nu o mai constituie banii m mâinile câtorva, ci informația în mâinile

majorității.

Pornind de la rolul deosebit al mformației în societatea actuală, se impune și rejudecarea conceptelor teoriei economice de bază. În acest spirit se propune, de exemplu înlocuirea teoriei valorii – muncă, elaboratã de K. Marx, cu o nouă teorie a valorii bazată pe informații. Această teorie are la bază ideea că într-o societate informațională, valoarea este suportată prin cunoaștere, care este un nou tip de muncă, diferit de cel la care se gândea Marx.

Caracteristic pentru trecerea la societatea informațională este profunzimea, amploarea și rapiditatea transformărilor sociale și din alte domenii. Astfel, specialiștii apreciază că în timp ce trecerea de la societatea agricolă la cea industrială a durat 100 de ani, actuala restructurare de la societatea industrială la societatea informațională nu a luat decât două decenii. Schimbarea a apărut atît de rapid , încât nu există timp pentru reacție. Rapiditatea și amploarea acestor schimbări face tot mai acută anticiparea viitorului. 0 dată cu noua societate mformațională există deci și o schimbare în orientarea față de timp. De aceea se impune orientarea de a învăța de la viitor, așa cum în vechile societăți a existat orientarea de a învăța de la trecut. In acest sens, John Naisebitt apreciază că "Acum trebuie sã învățăm de la prezent cum să anticipăm viitorul. Dacă putem face aceasta, vom înțelege că o tendință nu înseamnă destin; vom fi capabili să învățăm de la viitor la fel cum am învățat de la trecut.

Elementul vital al erei informaționale îl constituie comunicarea. Astfel, ritmul schimbărilor se accelerează pe măsură ce tehnologia comunicărilor s-a extins. Introducerea unor tehnologii informaționale tot mai sofisticate a revoluționat procesul comunicării. Acesta are loc în principal printr-o scurgere mai rapidă a informației prin canalul informațional, aducându-i pe emițător și pe receptor mai aproape sau înlăturând privilegiul informațional, respectiv, cantitatea de timp în care informația străbate canalul informațional.

În prezent ne aflăm în fața unei uriașe revoluții în domeniul comunicării care pornește de la tehnologiile combinate ale telefonului, computerului și televiziunii și care au furnizat într-un sistem integrat de informare și comunicare, ce transmite date și permite interacțiuni instantanee între om și computer. Se apreciază că dacă în trecut rețeaua de transport asigura circulația produselor industriale, rețeaua de comunicare în curs de construire va asigura circulația noilor produse ale societății informaționale. Acest nou sistem integrat de comunicare va alimenta cu combustibil societatea informațională la fel cum energia electriă, petrolul, energia nucleară a menținut în activitate societatea industrială.

Trecerea la noua resursă reînnoibilă și autogenerabilă este însoțită de o adevărată explozie informațională. In aceste condiții este evident că nu mai putem opera cu mijloacele actuale. Informația necontrolată și neorganizată nu mai este o resursă într-o societate informațională. De aceea, se vorbește despre o poluare informațională. In aceste condiții, la nivelul societății informaționale accentul se deplasează de la alimentare nediferențială a sistemelor informaționale spre selecție. Astfel, s-au creat sisteme electronice speciale care se ocupă de selectarea informațională.

Societatea informațională a apărut și se dezvoltă în strânsă legătură cu progresul tehnologic contemporan, bazat pe utilizarea computerelor. în legătură cu dezvoltarea tehnologiei se conturează trei stadii: în primul rând, noua tehnologie sau inovație urmează calea minimei rezistente; în al doilea rând, tehnologia este folosită pentru a îmbunătății tehnologiile anterioare (acest stadiu poate dura o lungã perioadă de timp); și în al treilea rând, tehnologia însăși dă naștere la noi direcții sau întrebuințări. Pentru că unele din laturile tehnologiilor informaționale sunt prezente și în țara noastră considerăm că este util să insistăm asupra unora din acestea.

În primul stadiu al inovației tehnologice, tehnologia urmează calea minimei rezistențe, găsindu-i-se aplicații care nu trebuie să șocheze, în felul acesta se reduce riscul ca tehnologia să fie respinsă cu brutalitate. Felul cum a primit societatea introducerea calculatoarelor este un exemplu clasic al acestui stadiu. Prima aplicare a microprocesorului au constituit-o jucăriile. De asemenea, robții au fost folosiți mai întâi în meseriile considerate primejdioase sau prea murdare pentm oameni. Roboții pentru muncile penculoase și jucăriile reprezentau calea neprimejdioasă a mmimei rezistente. În același timp, pe această cale s-a creat o întreagă generație de copii obișnuiți cu binefacerile computerelor.

In al doilea stadiu al inovației tehnologice, microprocesorul este întrebuințat pentru a îmbunătăți ceea ce există deja – automobile, industria prelucrătoare etc. Procesorul de cuvinte de astăzi, de exemplu, nu este nimic altceva decât o mașină de scris îmbunătățită și existã multe alte exemple în care computerele îmbunătățesc ceea ce există deja. În prezent, acest stadiu se află în plină desfășurare, mai ales în țările dezvoltate din punct de vedere economic.

Cel de-al treilea stadiu al inovației tehnologice este o problemă de viitor și se apreciază că atunci va fi posibilă crearea de obiective sugerate de microprocesoarele însăși, invenții și aplicații care sunt de neimaginat acum. Se poate aprecia că într-o anumită măsură, societatea a acceptat noua tehnologie numai pentru că am trecut de primul stadiu al dezvoltârii tehnologice. În acest ultim stadiu, tehnologia își găsește aplicații în vechile sarcini industriale – funcționarea fabricilor cu informație mai curând decât cu muncitori – iar această introducere trimite unde de șoc într-o mișcare muncitorească și așa slăbită datorită schimbărilor apărute în industria prelucrătoare însăși. Se susține că tehnologia computerelor este pentru epoca informțională ceea ce mecanizarea a fost pentru revoluția industrială, și anume o amenințare, pentru că încorporează funcții care mai înainte erau îndeplinite de către muncitori.

Noua tehnologie a erei informaționale are urmări mult mai ample asupra membrilor societății. Un raport pe anul 1980 al Departamentului de stat pentru educație al Statelor Unite și al Fundației Naționale pentru știință susține că cei mai mulți americani se îndreaptă către "un virtual, analfabetism științific și tehnologic". În aceste condiții se

impune o revoluționare a învățământului, pentru că tehnologia ne va ajuta să administrăm

societatea informațională numai în măsura în care membri ei vor fi calificați pentru a se

folosi de această tehnologie.

Trecerea la societatea informțională nu înseamnă că industria prelucrătoare va înceta să existe sau că va deveni neimportantã. în epoca mformațională, punctul central al

industriei prelucrătoare se va deplasa de la funcțiile fizice la cele intelectuale. Informația este la fel de necesară pentru firmele din industria prelucrătoare la fel ca pentru industria calculatoarelor.

În noua epocă informațională, toate ocupațiile legate de informație vor continua să se îmbunătățească pentru o lungă perioadă de timp. Analiștii de sistem, programatorii și tehnicienii de întreținere trebuie să crească numeric foarte mult încă în acest ultim deceniu al secolului XX. Astfel se susține că indiferent dacă vom lucra sau nu cu computere, este important să ne împrietenim cu ele și să le cunoaștem, căci computerul va pătrunde în întregul univers al muncii. Rapida schimbare care ne împinge înainte înseamnă, de asemenea, că nu ne mai putem aștepta să ne păstrăm aceeași slujbă sau aceeași profesie de-a lungul întregii vieți, chiar dacă este vorba de o ocupație legată de informație. Schimbările viitoare vor determina reciclarea profesională continuă. Toate aceste schimbări pornesc de la utilizarea computerelor și vor fi solicitate, în mare măsură, tot prin accesul larg al populației la această tehnologie a computerelor.

Noile cunoștințe mai duc și la crearea unor materiale complet noi, de la componentele aeronavelor până la substanțe biochimice și măsurând capacitatea de a substitui un material cu altul. Procesele tradiționale, ca și cele mai recente, încorporează noi materiale plastice, alaje și produși compiecși. Cunoștințele mai profunde permit specializarea materialelor la nivel molecular, pentru a produce caracteristicile tehnice, electrice sau mecanice dorite. De asemenea, supraconductibilitatea are proprietatea, tot prin cunoaștere, de a transmite cu minim de efort cantitățile de energie necesare fiecărei unități de ieșire. Toate acestea au determinat pe Alvin Toffler să aprecieze că "în plus pe lângă substituirea materialelor, a transporturilor și a energiei, cunoașterea mai economisește timp. Timpul în sine este una dintre cele mai importante resurse economice, chiar dacă nu se arată nicăieri în inventarele vreunei companii. Timpul rămâne o sursă ascunsă. Mai ales când se accelerează schimbarea, capacitatea de a scurta timpul – de exemplu, prin comunicații rapide sau aducerea promptă a unor noi produse pe piață, poate însemna diferența dintre profituri și pierderi. Spațiul, de asemenea, este conservat și cucerit prin cunoaștere.

Tehnologiile informaționale avansate prezintă și unele avantaje economice, care în final sporesc profiturile diferitelor companii. Astfel, noua calitate a telecomunicațiilor, bazate pe computere și cunoștințe evoluate, fac posibilă dispersarea producției în afara centrelor urbane costisitoare și reducerea și mai accentuată a prețurilor la energie și transport.

În final, revoluția informațională reduce nevoia de capital pe unitatea de produs, sau după cum apreciază specialiștii "avem nevoie de mai puțin capital pentru a face aceleași lucru", care în trecut necesita mai mult capital. Astfel, se demonstrează că tehnologiile bazate pe cunoaștere reduc capitalul necesar pentru a produce un anumit produs. Accelerând capacitatea întreprinderii de a răspunde cerințelor și de a găsi soluții economice, informațiile mai bune și mai prompte fac posibilă reducerea cantității de componente și produse finite care stau în magazii sau triaje ale gărilor.

Deși costul inițial al computerelor, softwar-ului, informațiilor și telecomunicațiilor poate fi în sine mai ridicat, se consideră că economiile pe ansamblu, obținute prin trecerea la producția de masă, să permită întreprinderilor să reducă nevoile de capital față de trecut, pentru a îndeplini aceeași sarcină. întrucât reduce nevoia de materii prime, muncă, timp, spațiu și capital, cunoașterea devine resursă centrală a economiei avansate; în sfârșit, se apreciază că nu peste mult timp, puterea computerelor va face un salt înalt datorită procesărilor paralele, inteligenței artificiale și altor inovații. Acest salt implică rapida universalizare a accesului la computer, la tehnologia informațiilor și la mijloacele informatice înaintate. Tot mai mult se susține că nici o națiune nu poate opera o economie a secolului XXI fară o infrastructură electronică proprie acestui secol, îmbrățișând computerele, comunicațiile de date și celelalte medii noi. Aceasta presupune o populație la fel de familiarizată cu această infrastructură informațională, pe cât de familiarizată este în prezent cu automobilul, cu trenul etc. Accesul la sistemul mass-media, inclusiv computerele, faxurile și telecomunicațiile avansate, trebuie să fie la fel de liber și ușor ca accesul actual la sistemul de transport. O economie înaintată trebuie să asigure ca toți cetățenii, săraci sau bogați deopotrivă, să aibă garanția accesului la cea mai amplă gamă posibilă de mijloace informative.

Revoluția informațională presupune profunde schimbări în sistemul de creare a avuției unde nu mai este vorba de participarea unei fracțiuni din populația muncitoare, ci de un număr substanțial și în continuă creștere, a cărui productivitate depinde cu precizie de libertatea de a crea totul, de la noul design de produs până la noi logici de computere, metafore, intuiții științifice etc. Economiile suprasimbolice se dezvoltă din culturile pe care le provoacă în mod constant ideile noi, adesea contradictorii, inclusiv ideile politice. Lupta pentru libera expresie a devenit o preocupare pentru toți cei care favorizează progresul, iar libertatea de expresie a devenit o condiție preliminară a competitivității economice.

Literatura de specialitate din Japonia prezintă unele puncte de vedere interesante referitoare la societatea informatică și legat de aceasta, perspectivele informaticii, a calculatoarelor. În acest sens încă din anul 1972, s-a înființat "Institutul pentru Societatea Informatică", având ca preocupare implementarea programului japonez privind "crearea societății informatice ca societate postindustrială" proclamat drept obiectiv național al Japoniei pentru anii 2000 . Directorul institutului, Yoneji Masuda, a publicat o lucrare în care sunt schițate coordonatele societății informatice, pornind de la rolul tehnologiei informatice în promovarea progresului tehnic și social.

In Prefață, autorul subliniază că omenirea intră într-o perioadă de transformare, de trecere de la societatea industrială la "societatea informatică". Pornind de la teza că inovarea în sistemul tehnologiei sociale a fost, de regulă, forța axială care a determinat transformări sociale, autorul apreciază că omul se află acum în fața unei perioade de inovație într-o nouă tehnologie socială bazată pe îmbinarea computerelor cu telecomunicațiile.

Din multitudinea problemelor interesante, analizate în lucrare subliniem mai întâi, imaginea viitoarei societăți informatice. Referitor la stuctura viitoarei societăți informatice sunt două premise:

1. Societatea informatică va fi un nou tip de societate în care producția de valori informatice și nu materiale va constitui elementul decisiv.

2. Bazele evoluției anterioare a societății umane pot fi folosite pentru un model analog al viitoarei societăți.

Legătura strânsă a societății informaționale cu utilizarea calculatoarelor reiese și din modul în care este conceput procesul de realizare în timp a acestei societăți. Astfel, specialiștii japonezi apreciază că se pot deosebi patru stadii în procesul de extindere a utilizării calculatoarelor:

– primul stadiu (1945 – 1970) a însemnat apariția primelor calculatoare și aplicarea în mari proiecte naționale de apărare și exploatare a spațiului;

– al doilea stadiu (1955 – 1980) introducerea calculatoarelor în gestiunea și conducerea întreprinderilor și activitatea instituțiilor guvernamentale;

– al treilea stadiu (începând cu 1970) este marcat de extinderea utilizării calculatoarelor în domeniul științelor sociale, în studii interdisciplinare etc.;

– al patrulea stadiu (începând cu 1975), presupune extinderea folosirii calculatoarelor de către cetățeni individuali, atât prin producția de masă de mini (micro) calculatoare și calculatoare "de buzunar", cât și prin extinderea de terminale cuplate cu rețeaua teleinformatică, înlesnind accesul cetățenilor la bănci de date și servicii asigurate de calculatoare programate în acest scop.

Parcurgând aceste etape, omenirea se află într-un proces de transformare socială treptată: deschiderea unei epoci informatice, centrate pe tehnologia calculatoarelor, conjugată cu tehnologia telecomunicațiilor. Prin tehnologia calculatoarelor, pentru prima dată a fost creată o mașină care să producă și să prelucreze informația. Această calitate a calculatorului rezultă din faptul că a fost înzestrat cu trei funcții: memorie, calcul și control, ceea ce a mărit substanțial posibilitățile omului de a genera și manipula informații.

Calculatorul în calitate de mașină inteligentă are trei caracteristici:

a) completă obiectivizare a informației;

b) producerea de informații cognitive sofisticate;

c) posibilitatea formării unei rețele informatice, organic structurate, prin combinarea calculatoarelor cu tehnologia telecomunicațiilor.

Trebuie subliniat că epoca informatică nu înseamnă un simplu impact social- economic al noii tehnologii asupra actualei societăți industriale, ci un tip complet nou de societate umană. Întrucât ne preocupă rolul și semnificația tehnologiilor informatice, considerăm mai întâi necesar să subliniem că în general, inovațiile tehnologice intervin în modificarea sistemelor economice și sociale în trei stadii:

– stadiul I, automatizarea, cu aplicarea tehnologiei calculatoarelor și telecomunicațiilor;

– stadiul II, crearea de cunoștințe, amplificarea muncii intelectuale (inteligența artificială);

– stadiul III, inovarea sistemului complex de transformări economice, politice și sociale, rezultând din impactul primelor două.

Cele trei stadii reflectă o dată în plus rolul tehnologiei calculatoarelor și al telecomunicațiilor în dezvoltarea viitoare a societății.

În sfârșit din multitudinea transformărlor care au loc în societatea informatică menționăm și trecerea la producția de valori informatice, ceea ce face ca economia informatică să se refere la o economie în care:

– informația, respectiv cunoștințele, creația intelectuală constituie nucleul activităților economice ale societății;

– economia și societatea însăși se dezvoltă în jurul acestui nucleu al producerii și utilizării de valori informatice (intelectuale, creație științifică);

– importanța informației, a creației intelectuale, ca produs economic o depășește pe cea a bunurilor materiale, energiei și serviciilor.

Această structură economică poate fi denumită "economie axată pe informație", care va presupune o suită de schimbări:

Schimbarea spre un tip informatizat de structură industrială.

Schimbarea spre extinderea economiei publice. Se preconizează înlocuirea economiei private, prin extinderea sectorului public al economiei, pe cale pașnică pe măsura dezvoltării noilor tehnologii informatice.

Schimbarea spre un sistem economic sinergic, care se va caracteriza prin anumite trăsături. Acest sistem economic bazat pe sinergism va apărea treptat in urma transformărilor din sistemul relațiilor economiei de piață.

Din prezentarea considerațiilor asupra societății informatice rezultă că aceasta reprezintă stadiul către care se îndreaptă societatea omeneasc. În raport cu acest stadiu aproape toate țările sunt în anumite etape de tranziție în sensul că au fost parcurse diferite trepte sau se află în faza de pregătire a trecerii la noua societate. Astfel există intense preocupări pentru trecerea la societatea informațională, prin introducerea tehnologiilor bazate pe utilizarea calculatoarelor, a telecomunicațiilor. Este adevărat că țările dezvoltate (S.U.A., Japonia) dețin un anumit avantaj și au parcurs anumite trepte ale societății informatice ceea ce poate duce la adâncirea decalajelor economice. În același timp asistăm la extinderea globalizării problemelor vitale ale dezvoltării societății. În consecință cooperarea intemațională joacă un rol deosebit în făurirea societății informatice, iar ignorarea conlucrării dintre națiuni poate duce la apariția de noi decalaje economice.

Pentru țara noastră aceste precizări au menirea să facă lumină în ceea ce privește stadiul spre care ne îndreptăm. În aceste condiții este clar că suntem în perioada de tranzacție la societatea informatică și nu la economia de piață, cum se susține frecvent în etapa actuală. Această clarificare o considerăm foarte importantă pentru stabilirea mijloacelor și a direcțiilor de dezvoltare a societății românești.

Complexitatea etapei actuale din țara noastră își pune amprenta și asupra procesului decizional, care se confruntă cu schimbări deosebite și factori multipli de care trebuie să se țină seama la schițarea dezvoltării viitoare a societății. Totodată, lărgirea posibilităților de utilizare a calculatoarelor, concomitent cu grija permanentă pentru dezvoltarea industriei calculatoarelor vor duce la depășirea greutăților din procesul fundamentării deciziilor. În acest sens este necesară acordarea unei atenții deosebite chiar sistemului informatic al diferitelor compartimente ale economiei naționale.

Firma S.C. LEVAIOS COM S.R.L. operează cu un mare program in conformitate cu prevederile contracului de licență. Programul Petrescu oferă posibilitatea salvării stocurilor de produse disponibile și iși propune să le gestioneze cât mai eficient asfel încât să nu existe nici o problemă.

Firma S.C. LEVAIOS COM S.R.L. nu permite duplicarea sau utilizarea ilegală a programelor de calculator.

Prin intermediul Sistemului Informatic în ansamblu și a programului Petrescu S.C. LEVAIOS COM S.R.L. face un pas înainte în buna organizare și desfășurare a activitaților sale.