Analiza Diagnostic A Cifrei DE Afaceri

=== ANALIZA DIAGNOSTIC A CIFREI DE AFACERI LA SCTB BUZIAS SA ===

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA S.C.T.B. BUZIAȘ S.A.

1.1. CADRUL NATURAL

1.1.1 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Prin valențele terapeutice deosebite ale factorilor de cură prezenți în zonă sa, orașul Buziaș constitue una dintre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice din România.

Situat în sud-vestul țării, la întretăierea paralelelor de 450 37 latitudine nordică cu meridianul de 21048 ongitudine estică, oraăul Buziaș cuprinde, pe lângă localitatea propriu-zisă ăi satel Bacova și Silagiu.

Orașul Buziaș se învecinează la nord cu comuna Racovița, la est cu comuna Darova, la vest cu comuna Chevereșul Mare și Nițchidorf, iar la sud cu hudețul Caraș-Severin.

În limitel stabilite îm anul 1968, teritoriul orașului are o suprafață de 105,2 Km2, pe care trșiesc 8046 locuitori. Altitudinea medie a oraăului este de 128 m.

Declarat localitate balneară, încă din 1819, oraăul se desfășoară pe terasa superioară a Timișului, la contactul dintre câmpia și dealurile bănățene, în partea de sud-est a celui mai mare județ al țării, județul Timiș 18678 Km2 suprafața sau 3,6 % din teritoriul țării noastre.

1.1.2. CĂI DE ACCES

Orașul stațiune Buziaș este situat pe drumul județean 592, la 34 Km sud-est de municipiul Timișoara și la 521 Km nord-vest de capitala țării -București.

Față de al doilea oraș al județului Timiș-Lugoj, Buziașul se află la 20 Km sud-vest.

Căile de acces spre orașul Buziaș sunt următoarele

Timișoara-Buziaș, pe drumul județean modernizat 592 34 Km

Lugoj-Buziaș, pe drumul județean modernizat 583 25Km

Frontiera Iugoslaviei-Jimbolia-Timișoara-Buziaș 59A 48 Km

Frontiera Iugoslaviei-Timișoara-Buziaș 59A 48 Km

Frontiera Iugoslaviei-Moravița-Deta-Jebel-Șag-Timișoara, pe drumul național modernizat 59 63 Km

Frontiera Iugoslaviei- Timișoara- Buziaș ( 97 Km )

Frontiera Iugoslaviei-Moravița- Jebel ( D.N. 59 )-Liebling-Otvești (D.J. 693 B)-Sacoșu Turcesc (D.J.592), 81 Km.

Pentru a putea ajunge la Buziaș se pot utiliza în liniile aeriene deservite de aeroportul Timișoara.

1.1.3. RELIEFUL

Orașul Buziaș este situat în zona de terase ale Timișului, ce se întinde la poalele dealului Silagiu, și anume în Lunca Văii Salcia, săpată în terasa superioară. Această terasă are o extindere continuă, având o lățime maximă de 8 km, se prezintă sub aspectul unei câmpii intinse, strbătută de numeroase vii tributare pârâului Șorcani (se mai numește și Șurgani).

Lunca Văii Salcia are lățimi cuprinse între 280-300 m și lungime, numai pe teritoriul stațiunii balneoclimaterice de 1000-1200 m.

Patul văii se află la o altitudine de 118-130 m, coborând foarte ușor pe direcția est-vestică. Cei doi versanți ai văii Salcia au înălțimi de 15-20 m, cel drept este continuu și ceva mai înclinat, iar cel stâng este mai puțin înclinat, fiind fragmentat de pâraiele Preturii, Silagiului, Bisericii.

1.2. GESTIONAREA TURISMULUI

La fel ca majoritatea stațiunilor balneoclimaterice din România, activitatea turistică din stațiunea buziaș se desfășoară în cadrul Societății Comerciale de Tratament Balnear ( S.C.T.B.)

Creată în 1990, S.C.T.B. are un capital de 15.850.000.000 lei, statul rămânând majoritar și deținând 70 % din acest capital social.

În urma acțiunilor de privatizare încheiată in anul 1994, societatea a privatizat circa 9,7 % din capitalul social, având 1407 acționari cu 567027 de acțiuni.

Managerul societății este începând din anul 1994 doamna economist Ana Maria Doran.

Principalii beneficiari ai serviciilor de cazare, masă și tratament sunt cetățeni de vârsta a treia (pensionari) ale căror bilete sunt subvenționate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, dar și alte persoane mai tinere, care au afecțiuni cardiovasculare.

Începând din anul 1996 biletele celor veniți prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale au fost scoase la licitație S.C.T.B . BUZIAȘ S.A. revenindu-i în 1996-4600 bilete, iar în 1997 aproximativ 7000 bilete.

S.C.T.B . BUZIAȘ S.A. are în exploatare la ora actuală următoarele :

Hotelul Parc cu 284 de locuri, restaurant și baza sa de tratament.

Hotelul Timiș cu 284 de locuri, restaurant și baza sa de tratament.

Hotelul Buziaș cu 96 de locuri.

20 de vile.

Restaurant-cabină.

Bazele de tratament Baia 1 și Baia2.

Secția de fizioterapie.

Sală de sport independentă.

Centrală termică.

9 sonde, care furnizează apa minerală.

Palmarul.

Un restaurant rustic în mijlocul parcului numit Grădina Bănățeană .

Un ștrand.

Muzeul istoric al stațiunii.

Vechiul Casino.

La S.C.T.B . BUZIAȘ S.A. lucrează în prezent 162 persoane. În prezent șase vile sunt luate în locație de gestiune de către alți acționari, de asemenea și ștrandul cu apa termală.

1.3. CLIMATUL, APA ȘI TERMALISMUL LA BUZIAȘ

Climatul, aerul (puternic izolat), prezența de dioxid de carbon și apa minerală din stațiunea Buziaș posedă calități terapeutice excepționale.

1.3.1. AERUL ȘI CLIMATUL

Climatul favorizează tratamentul afecțiunilor cardiovasculare în toate sezoanele și nebulozitatea redusă este benefică turiătilor.

Caracteristica majoră a stațiunii Buziaș este aerul puternic ionizat (400-700 perechi de ioni negativi/cm3 de aer ). Acest proces de ionizare corespunde unui procent prezent la o altitudine de 1200 la 2000 m.

Stațiunea Buziaș nu este situată decât la altitudinea de 128 m, poate deci întâmpina bolnavii suferinzi de deficiență cardiacă și nervoasă, care suportă un sejur la altitudine.

1.3.2. APA MINERALĂ BUZIAȘ

Existența surselor de apă minerală depinde de prezența munților vulcanici, de zăcămintele de petrol, gazele naturale și de săruri. Astfel, majoritatea resurselor provin din apele care, prin infiltrare, sosesc de la mare adâncime și revin la suprafață încărcate de gaz carbonic și de săruri, între timp temperatura apei poate crește între 70 C – 110C, făcând din stațiunea Buziaș o stațiune minerală atermală.

După al II-lea Război Mondial s-a desfășurat o vastă campanie de prospectare a resurselor de apă minerală, care apoi au fost captate și analizate pentru a stabili caracteriticile lor fizico-chimice.

Astăzi la Buziaș, există 7 izvoare, 7 fiind exploatate în scop terapeutic, al șaselea fiind exploatat de întreprinderea Phoenix în scop comercial.

Apele minerale de Buziaș au o compoziție chimică bogată în :

Bioxid de carbon(CO2).

Fier(Fe)

Bicarbonat

Clor(Cl).

Calciu(Ca).

Magneziu(Mg)

Brom(Br)

Gazul carbonic, principala compoziție a apei de Buziaș (2,4 g/l) este prezent sub trei forme :

în stare gazoasă

asociat cu metan

dizolvat în apă

Decurg trei tipuri de utilizare:

emanții naturale

cură externă și internă

îmbuteliere

1.3.3.TERMALISMUL LA BUZIAȘ

Puternica concentrație și compoziție chimică foarte variată a apei de Buziaș permite tratarea simultană a numeroaselor boli :

Boli cardio-vasculare :

hipertensiunea vasculară

arteopatie periferică

miocardiopatie

valvulopatie

insuficiență aortică

cardiopatie schemică

Boli ale sistemului nervos central :

depresii

semipareze

nevroze astemice

Boli de metabolism :

gute

diabet

obezitate

afecțiuni ale tubului digetiv

Boli reumatice :

artroze

recuperarea funcțională după accidente sau operații

degenerări articulare

Boli ginecologice :

sterlitatea feminină

Pentru tratarea bolilor enumerate mai înainte, diferitele terapii propuse curanților sunt :

băi de ape minerale calde

băi de plante medicinale

mofete

îmachetări cu parafină

aerosol

hidroterapie

fizioterapie

masaje

cure interne

acupunctură

gimnastică

infiltrații cu Boicil Forte.

Stațiunea Buziaș dispune de patru baze de tratament și patreu cabinete medicale:

bază de tratament și trei cabinete medicale la hotel Parc.

bază de tratament și un cabinet medical la hotel Timiș .

două baze de tratament la Baia 1 și Baia 2.

secție de fizioterapie.

Curanții sunt dirijați de medicii lor în stațiunile termale adaptate afecțiunilor acestora.

Stațiunea Buziaș prezintă avantaje sigure.

Curanții beneficiază de o situație geografică privilegiată, de un climat și de ape minerale favorabile tratamentului a numeroase afecțiuni.

1.4. ANALIZA STRUCTURILOR EXISTENTE ÎN

STAȚIUNEA BUZIAȘ

În spațiul geografic care dispune de un potențial natural atrăgător, turismul nu se poate dezvolta decât în ipostaza în care există suficiente posibilități de cazare a vizitatorilor.

Unitățile de cazare îndeplinesc mai multe funcții, îmbinarea armonioasă a acestora asigurând confortul solicitat de turiști :

funcția de cazare propriu-zisă

funcții complementare : agrement, alte servicii

funcția de producție, în legătură cu alimentația turiștilor

funcția comercială

funcția de informare

O stațiune balneară îndeplinește trei funcții principale:

activitatea de tratament balnear

funcția de rezistență temporară

funcția de agrement

Pentru a prezenta cele mai bune condiții pe care le oferă stațiunea Buziaș, este necesară o analiză a calității structurilor existente.

1.4.1. STRUCTURILE DE CAZARE

Serviciile de cazare se prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacității de cazare, fiind alcătuit dintr-un grup de prestații oferite turistului pe tot timpul rămânerii lui în unitatea hotelieră.

Dezvoltare calității serviciilor de cazare sunt dependente în primul rând de existența unei baze tehnico-materiale de cazare; toate acestea cu dotările corespunzătoare, care oferă turiștilor condiții optime și care să îndeplinească și alte funcții.

Cazarea în stațiunea balneoclimaterică Buziaș cuprinde complexele balneare de 2 stele “ Parc ”, “ Timiș ”, “Buziaș ”, cât și case de odihnă de 1-2 stele, având o capacitate totală de cazare de 1040 de locuri.

Din categoria serviciilor hoteliere ce întregesc funcțiile de cazare se pot menționa următoarele:

primirea și distribuirea în hotel a corespondenței turiștilor

servicii de schimb valutar

păstrarea obiectelor de valoare

spătul și călcarea lenjeriei

curățarea hainelor

dotarea camerelor la cererea clienților cu inventar suplimentar

puncte de descacere a presei

telefon național și internațional

salon de frizerie

activități de agrement : salon de tevevizor, închirierea de jocuri distractive ( remz, șah, biliard, table )

un boutique vitrină în cadrul recepției

parcare

Resursele de muncă se referă la potențialul uman ca factor de producție. Acesta poate fi definit cantitativ, având ca sursă dimensiunea personalului structurată corespunzător, dar și calitativ, prin nivelul calificării profesionale.

Din punct de vedere cantitativ, numărul persoanelor angajate în aceste unități de cazare se ridică la 50 de persoane.

În aceste unități de cazare se utilizează un sistem internațional și de rezervări moderne, gestiune computerizată, forța promoțională, adaptare la clientală internațională, mai ales prin standardizarea elementelor de confort la nivelul cerințelor internaționale.

1.4.2. PRINCIPALII INDICATORI AI ACTIVITĂȚII

TURISTICE DESFĂȘURATE LA

S.C.T.B. “ BUZIAȘ ” S.A.

Deoarece cuprinde activități complexe și eterogene turismul nu poate fi caraterizat printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori, care au în vedere următorele elemente:

oferta turistică, din punct de vedere al bazei materiale,al personalului și calității serviciilor

cererea turistică, respectiv circulația turistică în cadrul teritoriului

rezultatele activității turistice, respectiv încasările, cheltuielile și eficiența economică.

Sistemul de indicatori trebuie să asigure măsurarea dimensiunilor activității turistice și informații referitoare la activitatea de cazare și a celorlalte servicii turistice. Pentru a putea analiza și evidența cât mai bine evoluția acestor indicatori voi lua în calcul anii 1997-2001.

Indicatorii potențialului economic

Acești indicatori caracterizează oferta turistică din punct de vedere al bazei materiale, al personalului și calității seviciilor turistice, aceștia sunt:

– indicatorii bazei materiale

Baza materială este factorul care influențează dimensiunea circulației turistice. Baza materială are un conținut complex, fiind formată din elementele specifice: spații de cazare, de alimentație, de tratament și din elementele ale bazei generale.

Indicatorii capacității de cazare caracterizează volumul ăi structura elementului esențial și al echipamentului turistic.

Cei mai utilizați sunt:

numărul de unități de cazare și alimentație

numărul de locuri aferente acestor unități

S.C.T.B. “ Buziaș ” S.A. Deține un număr de 20 de spații de cazare, 3 restaurante, 3 baruri de zi.

Situația spațiilor de cazare și de alimentație publică la S.C.T.B. “Buziaș” S.A. Este prezentată în tabelul următor :

Tabelul 1

Un alt indicator foarte important în analiza activității turistice este coeficientul de utilizare a capacității de cazare ( C.U.C. ).

Relația de calcul pentru acest indicator este:

C.U.C. = (C.U. / C.D.) x 100 [%]

în care: – C.U.C. = coeficientul de utilizare a capacității de cazare

– C.U. = capacitatea utilizată

– C.D. = capacitatea disponibilă

Pentru a putea observa creșterea sau descreșterea coeficientului de utilizare a capacității de cazare am calculat acest coeficient începând cu anul 1997 și până în anul 2001.

Tabelul 2

– indicatorii personalului

Importanța factorului uman implicat în activtăți turistice este mult mai mare decât în alte activități economice, datorită caracterului pronunțat individualizat al cererii turistice, motivației acesteia, suprapunerii în timp și spațiu a actului prestației serviciilor turistice și cu cel al consumului propriu-zis.

Pentru dimensionarea necesarului de personal, respectiv pentru evidențierea potențialului uman de care dispune unitățile de turism, se utilizează indicatorul “ numărul mediu scriptic al personalului ”, care cuprinde totalitatea personalului existent în unitate în baza unui generator de drepturi și obligații pentru ambele părți.

Începând din anul 1997 și până în anul 2001, S.C.T.B. “ Buziaș”S.A. a prezentat următoarea structură cu privire la numărul scriptic al personalului.

Tabelul 3

Indicatorii circulației turistice

Acești indcatori exprimă la nivel de țară, zonă sau stațiune, volumul, intensitatea și structura cererii în diverse perioade calendaristice. Cu ajutorul acestora se poate realiza corelarea circulației turistice cu capacitatea de primire. Indicatorii circulației turistice cuprind :

– Indicatorii privind volumul circulației turistice

– Indicatorii privind intensitatea și densitatea

circulației turistice.

– indicatorii de volum

Indicatorii de volum exprimă dimensiunea fenomenului turistic la nivelul stațiunii. Numărul turiștilor este un indicator sintetic, care exprimă numărul de persoane care se deplasează în scop turistic în interiorul țării sau care efectuează călătorii turistice în străinătate. Indicatorul numărul de turiști utilizat pentru măsurarea circulației turistice este format din :

a) numărul de turiști străini sosiți în stațiune

b) numărul de turiști români sosiți în stațiune

În tabelul de mai jos am prezentat numărul de turiști români și străini care au sosoit în stațiunea Buziaș în 1997-2001. Numărul zile turist oglindește volumul fenomenului turistic, prin corelarea numărului de turiști cu durata medie a sejurului.

Tabelul 4

Suma încasărilor turiștilor este un indicator de dimensionare valorică a circulației turistice, care reflectă veniturile obținute din activitatea de turism. Încasările din turism la S.C.T.B.“ Buziaș” S.A. În perioada 1997-2001 sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul 5

Suma cheltuielilor turistice exprimă volumul total de resurse ocazionat de realizarea prestațiilor turistice. În tabelul de mai jos voi prezenta cheltuielile turistice effectuate de S. C. T. B. “ Buziaș ” S. A. pentru realizarea prestațiilor turistice în perioada 1997 – 2001.

Tabelul 6

– indicatorii intensității și densității circulației turistice

Indicatorii intensității și densității circulației turistice cuprind: numărul mediu de turiști pe zi, lună sau an și caracterizează intensitatea circulației turistice în anumite perioade calendaristice. Relația de calcul pentru acest indicator este:

Tz = T/Zc ( turisti )

în care: – Tz = numărul mediu de turiști

– T = numărul total de turiști

– Zc = numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în calcul

Ținând cont de datele din tabelul privind evoluția turismului vom calcula numărul mediu de turiști români pe zi în stațiunea Buziaș în anul 1997.

Tzt = 9000/365 = 24,66 turiști în total / zi

din care: – Tzr = 8900/365 = 24,38 turiști români / zi

– Tzs = 100/365 = 0,27 turiști străini / zi

Tabelul 7

Durata medie a sejurului reprezintă intervalul de timp în care turiștii români se află într-o destinație turistică. Acest indicator reflectă capacitatea unei destinații turistice de a reține prin oferta ei, pe o perioadă cât mai lungă, turiștii vizitatori. Acest indicator se calculează pe baza releției :

J Zt/T ( zile/turist )

în care : J durata medie a sejurului

Zt numărul total de zile-turist

T numărul total de turiști

Utilizând datele din tabelul privind evoluția turismului voi calcula în continuare durata medie a sejurului în care turiștii au stat în stațiunea Buziaș în anul 1997.

J 111.430/9.000 12,38 zile/turist

Jr 111.050/8.900 12,48 zile/turist

Js 380/100 3,80 zile/turist

Tabelul 8

Densitatea circulației turistice exprimă legătura dintre circulația turistică și a populației unei destinații turistice.

Acest indicator se obține pe baza relației:

d = T/p [ turiști / locuitor ]

în care: – d = densitatea circulației turistice

T = numărul total de turiști

p = populația destinației turistice

Ținând cont de faptul că populația orașului Buziaș este de aproximativ 8000 de locuitori și utilizând datele din tabelul privind evoluția turismului voi prezenta în tabelul următor, densitatea circulației turistice în perioada 1997 – 2001 în stațiunea Buziaș.

Tabelul 9

Indicatorul de ocupare al structurilor de cazare ( gradul de ocupare ) reflectă utilizarea ofertei într-o perioadă determinată, adică nivelul activității în stațiune, în funcție de capacitatea ocupată.

Relația de calcul a acestui indicator este următoarea:

G = ( NT x S/LH x Z ) x 100 [ % ]

în care: – G = gradul de ocupare

NT = numărul de turiști

S = durata medie a sejurului

LH = numărul de locuri în stațiune

Z = numărul de zile al ofertei turistice

Ținând cont de datele din tabelul privind evoluția turismului și cel privind durata medie a sejurului și știind că stațiunea Buziaș deține 1040 de locuri de cazare , voi calcula în continuare gradul de ocupare al structurii de cazare în anul 1994:

G = ( 9.000 x 12,38/1040 x 365) x 100 = 29

Tabelul 10

Indicatorii eficienței economice a activității

Desfășurarea unei activități eficiente reprezintă, în mod firesc, obiectivul esențial al oricărei firme ssau organizații din sectorul serviciilor.

Ca orice activitate umană, activitatea turistică este pe de o parte, consumatoare de reurse, iar pe de altă parte, producătoare de efecte.

În accepțiunea sa cea mai generală, eficiența este experiența raportului dintre efectul util (rezultatul) și durata (efortul) făcută pentru obținerea lui sau invers raporul între efort și efect.

În sistemul indicatorilor de eficiență a activității turistice cei mai utilizați de practica economică sunt:

– productivitatea

Productivitatea se poate defini, în sens larg, ca raportul între cantitatea de bogăție produsă și cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei. Deci, practic ea se determină ca raport între rezultatele obținute (producție) și eforturile depuse pentru a obține factorii de producție utilizați.

Relația de calcul pentru acest indicator este următoarea :

W = I/Np ( lei/lucrător)

în care: – W = productivitatea

I = volumul încasărilor

Np = număr de personal

Voi prezenta în tabelul următor productivitatea realizată de S.C.T.B. „Buziaș” S.A. în perioada 1997-2001.

Tabelul 11

– încasarea medie pe unitate

i = I/CD (lei/loc-capacitate)

în care: – i = încasarea medie pe unitate

I = volumul încasărilor

CD = capacitatea de cazare

Calculul acestui indicator ținând seama de încasările realizate de S.C.T.B. „Buziaș” S.A. cât și de capacitatea de cazare în perioada 1997-2001 se prezintâ astfel:

Tabelul 12

tarifele

Tarifele desemnează valoarea de piață a serviciilor prestate. Tarifele se diferențiază în funcție de scopul sosirii turiștilor în stațiune, cât și de numărul de zile în care aceștia solicită serviciile de cazare, alimentație sau tratament; dar și de locul de proveniență. Începând cu anul 2000 S.C.T.B. „Buziaș” S.A. practică terife egale, atât pentru turiștii români cât și pentru turiștii străini.

Voi prezenta în continuare tarifele practicate de către S.C.T.B. „Buziaș” S.A. pentru cazare, masă și tratament.

Tarifele pentru serviciile acordate turiștilor români și străini veniți pe cont propriu.

Cazare:

hotel

cameră dublă: 600.00 lei/zi/loc

apartament: 800.000 lei/zi/apartament

vilă 2 stele

cameră dublă: 700.000 lei/zi/loc

Masă:

restaurant „Central”: 240.000 lei/zi/persoană

restaurant „Parc”: 250.000 lei/zi/persoană

Tratament:

120.000 lei/zi/persoană

rata rentabilității

Rata rentabilității se calculează ca raport între rezultatul exercițiului, profit sau pierdere, după ce s-a scăzut impozitul pe profit și producția exercițiului. Relația de calcul este următoarea:

r = P/I x 100

în care: – r = rata rentabilității

P = profit net realizat

I = volumul încasărilor

Tabelul 13

1.5. CONCLUZII. PROPUNERI

În condițiile aspirației către o economie de piață, problematica organizației devine tot mai complexă, complexitatea procesului managerial este urmată nu numai de multitudinea activităților care trebuiesc organizate și coordonate într-o armonie perfectă, ci și diferențieirle solicitate de modul de alocare a resurselor.

Cea mai dificilă probemă pentru reușita unei organizări în etapa de treanziție este propria ei schimbare. Politica de schimbare este un proces complex de ajustare structurală, ținând seama de mediul socio-economic, cultural, politic, educativ,legist, tradițional în continuă modificare.

Aceste schimbări solicită o alocare corespunzătoare a resurselor umane, materiale, financiare și informaționale de care dispune organizația respectivă. Un rol aparte în procesul complex al schimbărilor îl ocupă resursele umane și managementul acestora, care au devenit un imperativ al practicii economice. Mai buna utilizare a resurselor umane se situază printre factorii cu influență majoră în creșterea eficienței oranizațiilor.

Pentru imbunătățirea calității mangeriale, practicate la S.C.T.B. Buziaș S.A. și în tuirsm în general, propun folosirea tehnicii de calcul existente și creșterea gradului de înzestrare cu astfel de mijloace; pentru realizarea unei rețele informatice și a unor baze de date, care actualizate și exploatate, folosind colecții de programe specifice, să ofere mangementului și marketingului societății informații pertinente și oprtune pentru determinarea exactă a situației existente și fundamentarea deciziilor ce se impun.

O condiție majoră pentru desfășurarea unei activități eficiente este privatizarea cât mai rapidă a tuturor unităților cu activitate turistică și implicit a S.C.T.B. Buziaș S.A.

Personal cred într-un succes deosebit obținut în viitor de staținea balneară Buziaș, această oază de verdeață, liniște și parte din acest frumos colț de țară numit „Banat”.

CAPITOLUL 2

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTIC

A CIFREI DE AFACERI

2.1. DEFINIREA NOȚIUNII DE CIFRĂ DE AFACERI

Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale obținute din activitatea comercială a unei societăți comerciale pe o anumită perioadă de timp. În cadrul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare precum și veniturile excepționale.

Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanță deosebită deoarece permite aprecierea locului societății comerciale în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități în mod profitabil. Totodată, modificarea cifrei de afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum și asupra eficienței activității societăților comerciale.

Cifra de afaceri este un indicator principal în aprecierea și măsurarea rezultatelor activității de exploatare și comercializare. Prin cifra de afaceri se reflectă rezultatul probabil al unei perioade de gestiune, gradul de valorificare al resurselor în cadrul unei unități, evoluția în timp a rezultatelor și este un obiectiv strategic al societăților comerciale.

Interesul oricărui întreprinzător vizează o creștere a cifrei de afaceri pentru obținerea unui profit cât mai mare, sau a unuia moderat, dar cu grad de certitudine în viitor.

Rezultatul afferent cifrei de afaceri este componenta cea mai importantă a rezultatului exploatării, de aceea în analiza rentabilității întreprinderii studiul acesteia este absolut necesar.

Analiza diagnostic cifrei de afaceri comportă următoarele aspecte:

1. analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri

2. analiza factorială a cifrei de afaceri

3. analiza cifrei de afaceri în corelație cu capacitatea de producție și cererea pieței

4. modele de determinare a cifrei de afacei minime

5. reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico – financiari.

Din punct de vedere al conținutului și al sferei de întindere, cifra de afaceri poate fi privită ca: cifră de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală, cifră de afaceri critică.

Cifra de afaceri totală ( CA ), exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în prețurile pieței. Ea cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor într-o perioadă de timp.

Cifra de afaceri medie ( CA ), se poate determina în unitățile monoproductive, și reflectă încasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu.

Cifra de afaceri marginală ( CAm ), exprimă variația încasărilor unei firme generată de creșterea cu o unitate a volumului vânzărilor.

Cifra de afaceri critică ( CAmin ), reprezintă acel nivel al vânzârilor la care se asigură acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero. În acest caz, cifra de afaceri minimă va fi egală cu suma cheltuielilor fixe și a celor variabile.

CAmin = CF + Cv sau

unde: – Cf – cheltuielile fixe totale

– Ncv – nivelul relativ al cheltuielilor variabile față de cheltuielile totale (Ct )

Cel mai adesea mărimea cifrei de afaceri totale se determină prin însumarea veniturilor provenite din activitatea de bază a societăților comerciale ( Vb ) cu veniturile provenite din alte activități ( Va ):

CA = Vb + Va

unde: – Vb – reflectă cifra de afaceri din activitatea de bază a societăților comerciale și se referă la vânzarea produselor rezultate din activitatea de bază a societăților comerciale.

– Va – reflectă cifra de afaceri din alte activități cu caracter industrial sau neindustrial.

În procesul de analiză este necesar să se calculeze modificarea absolută și procentuală intervenită în mărimea cifrei de afaceri din perioada curentă față de cea prevăzută sau din perioada de bază astfel:

CA = CA1 – CA0;

unde: CA1 – cifra de afaceri în perioada curentă

CA0- cifra de afaceri în perioada de bază

CA = ICA – 100

În funcție de mărimea și semnul acestor modificări se pot face aprecieri cu privire la creșterea sau scăderea cifrei de afaceri a societăților comerciale în perioada supusă analizei. Deoarece cifra de afaceri este exprimată în prețuri curente, în perioada de creștere puternică a prețurilor trebuie să fie corectată cu indicele inflației, altfel informațiile își pierd mult din fiabilitate, iar concluziile vor fi mult deformate. De aceea se impune determinarea unei rate reale de creștere a cifrei de afaceri pe baza relației:

unde: – Ip – indicele de creștere a prețurilor

Ip

Contribuția elementelor componente la modificarea cifrei de afaceri se pot calcula cu ajutorul metodei bilanțiere pe baza relațiilor:

Contribuția principală la modificarea cifrei de afaceri totale revine veniturilor din activitatea de bază a fiecărei întreprinderi. De aceea, în cadrul analizei se poate calcula și ponderea veniturilor din activitatea de bază și din alte activități față de cifra de afaceri totală a întreprinderii astfel :

G x 100

De asemenea este necesar să se calculeze și modificările intervenite în mărimea acestor ponderi.

G G1- G0

În funcție de schimbările intervenite în mărimea acestor poderi se poate face o analiză structurală a cifrei de afaceri, precum și a schimbărilor intervenite în ponderea cifrei de afaceri din activitatea de bază și din alte activități, Schimbările intervenite în structura cifrei de afaceri trebuie să fie corelate cu modificările care au avut loc în profilul și structura producției vândute, precum și în cerințele pieței.

Structura cifrei de afaceri poate fii privită și după alte criterii: pe produse, pe tipuri de activități, pe piețe de desfacere, etc. Pentru asigurarea unor comparații în timp sau între anumite firme se poate utiliza coeficientul de concentrare sau coeficientul Gini-Struck. Acest coeficient se determină cu ajutorul următoarei relații :

G

unde : – gi – structura cifrei de afaceri pe produse sau activități ;

– n – numărul de produse din nomenclatorul de fabricație al întreprinderii.

Acest coeficient poate lua valori între 0 și 1. Dacă nivelul lui se aproprie de 0 înseamnă că cifra de afaceri este repartizată relativ uniform pe cele n produse din nomenclatorul de fabricație. Dacă dimpotrivă nivelul lui se aproprie de 1 înseamnă că în structura vânzărilor sunt câteva produse care dețin cea mai mare pondere în cifra de afaceri.

În același scop se poate folosi și indicele Herfindhal care se determină cu relația:

H

Valoarea acestui coeficient este egală cu 1 dacă întreprinderea vinde un singur produs și cu 1/n dacă vânzările sunt repartizate în proporții egale pe produse.

2.2. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CIFREI DE AFACERI

2.2.1. ANALIZA DINAMICII CIFREI DE AFACERI

Indiferent de subiectul care efectuează analiza și scopul ei, analiza cifrei de afaceri a unei societăți trebuie să dea răspuns la mai multe întrebări :

care sunt sursele principale de venituri ale unei societăți comercial

care este evoluția lor în ultimii ani și cât de stabile sunt

care este tendința de evoluție a acestor surse în viitorul apropiat

cum sunt determinate veniturile și care este modul lor de măsurare

Pentru a-și diminua riscurile sau a-și reduce condițiile de incertitudine, care apar pe segmente de piața pe care activează, multe firme își diversifică ( oferta de produse și servicii ), de activități, având astfel o structură variată a veniturilor.

In analiza surselor de venituri este important să se plece de la caracterizarea societății în funcție de modul ei de operare, respectiv, dacă operează pe o singură piață sau mai multe, întrucât, fiecare piață poate avea o evoluție proprie, distinctă și specifică, cu influențe asupra rezultatelor deținute de întreprindere.

De aceea, în evaluarea potețialului de creștere a veniturilor, sunt necesare informații privind sursele de venituri, evoluția lor în ultima perioadă de timp, precum și modul lor de agregare pe diferite niveluri.

Analiza dinamicii cifrei de afaceri urmărește evoluția per total a acesteia de la o perioadă de timp la lata, precum și modificările intervenite, sesizând cauzele acestei evoluții și modificări în vederea stabilirii măsurilor corespunzătoare pentru reglarea activității.

Dinamica cifrei de afaceri se poate urmări astfel :

abaterea absolută :

CA = CA1 – CA0

unde : – CA  – abaterea absolută a cifrei de afaceri

– CA1 – cifra de afaceri în perioada curentă

– CA0 – cifra de afaceri în perioada de bază

abaterea în mărimi relative :

CA r = CA1 – CA0 x Iq Iq =

unde : – CA r – abaterea cifrei de afaceri în mărimi relative

– Iq – indicele producției fizice

– q – producția fizică (mii lei )

indicele variației relative :

ICAr = x 100

unde : ICAr – indicele variației relative a cifrei de afaceri

indicele abaterii variației relative :

ICAr = ICAr  – 100 = x 100 – 100 = x 100

unde : ICAr  – indicele abaterii variației relative a cifrei de afaceri

Pentru a aprecia evoluția cifrei de afaceri în report cu resursele utilizate și a reflecta gradul de valorificare a acestoa, se compară indicele cifrei de afaceri cu indicele consumului de resurse.

IM

ICA INp IR

IMf

unde : IR – indicele consumului de resurse

IM – indicele consumului de materiale

INp- indicele numărului de personal

IMf – indicele imobilizărilor fixe

IM = x 100 INp = x 100 IMf = x 100

IR = IM x INp x IMf

2.2.2. ANALIZA STRUCTURII CIFREI DE AFACERI

Analiza structurii cifrei de afaceri se urmărește pe elemente componente, în două perioade de gestiune, studiind modificările intervenite în cadrul structurii, precum și în cauzele care au determinat aceste modificări structurale, în vederea stabilirii măsurilor corespunyătoare pentru reglarea activității în situația în care aceste modificări sunt nefavorabile societății.

Structura cifrei de afaceri se poate urmări pe elemente componente, pe produse, prin calculul ponderii sau greutății specifice produselor în totalul cifrei de afaceri, prilej cu care se măsoară aportul fiecărui produs la realizarea cifrei de afaceri.

Modificarea în structura pe produse a cifrei de afaceri are efecte atât asupra nivelului și evoluției cifrei de afaceri cât și asupra gradului de valorificare a factorilor de producție.

Structura cifrei de afaceri pe produse poate fii investigată cu ajutorul metodei ABC. Această metodă se bazează pe curba ABC, care este realizată în sistemul de axe xOy, în care pe abscisă sunt reprezentate ponderile cumulate în numărul produselor, iar pe ordonată ponderile cumulate în cifra de afaceri. Se ajunge astfel, la o curbă cum este cea din figura următoare :

Curba ABC în cazul structurii CA pe produse

Se disting trei zone în structura cifrei de afaceri :

Zona A : – cuprinde acea porțiune în care o pondere redusă a numărului de produse ( 10-15 % ), deține o pondere mare în cifra de afaceri ( 60-70 % );

Zona B : – în care ponderea deținută în numărul de produse este aproximativ egală cu cea deținută în cifra de afaceri ( 25-30 %);

Zona C : – în care o pondere mare din numărul produselor ( 65-70 % ), deține o pondere mică în cifra de afaceri.

În această situație în zonă A sunt cuprinse acele produse cu o rotație rapidă, care trebuie să existe în permanență la vânzare. De aceea la aceste produse trebuie să se asigure o bună aprovizionare și o gestiune eficientă a stocurilor. De regulă produsele cuprinse în această zonă au o marjă comercială redusă. În zona B sunt cuprinse articole standard, a căror rotație și marjă comercială sunt apropiate de media întreprinderii, iar în zona C sunt cuprinse, de regulă, articole cu rotație scăzută, dar cu o marjă comercială mare ( produse de lux ). Aceste produse ridică probleme pe linia gestiunii stocurilor.

Din punct de vedere al eficienței, produsele din zona A sunt cele mai rentabile, însă ele sunt însoțite și de un risc comercial ridicat, deoarece scăderea cererii sau ofensiva unui concurent pentru produsele din această zonă, poate pune în pericol stabilitatea firmei. De aceea este indicat ca întreprinderea să opteze pentru un anumit grad de diversificare a producției cu scopul de a asigura creșterea cifrei de afaceri și reducerea riscului.

Metoda ABC poate fii utilizată și pentru analiza cifrei de afaceri pe categorii de clienți. Astfel, după contribuția lor în cifra de afaceri, clientele unei firme poate fii omogenă, toți clienții dețin o pondere aproximativ egală în volumul vânzărilor, sau eterogenă, când după contribuția lor la realizarea cifrei de afaceri clienții se împart în trei categorii : clienți puternici, clienți medii și clienți mici.

Pentru zonarea clientelei eterogene se folosește metoda ABC, obținându-se următoarea repartiție:

zona A, în care o pondere mică a clienților deține o pondere mare în cifra de afaceri;

zona B, unde cele două ponderi sunt aproximativ egale;

zona C, unde o pondere mare a clienților deține o pondere mică în cifra de afaceri.

Și o asemenea analiză a structurii cifrei de afaceri determină anumite concluzii pentru aprecierea volumului de activitate, a securității și instabilității întreprinderii. Astfel, zona A deși are cea mai mare contribuție la realizarea cifrei de afaceri, din punctul de vedere al securității firmei este cea mai riscantă, existând posibilitatea reorientării acestor clienți către alți furnizori. În plus, numărul de clienți fiind foarte redus întreprinderea este obligată să acorde anumite avantaje financiare pentru menținerea lor, ceea ce îi va afecta rentabilitatea.

Zona C, unde numărul de clienți este foarte mare, se caracterizează prin cheltuieli de exploatare ridicate, afectând astfel rentabilitatea firmei. În aceste condiții putem aprecia că zona B prezintă cel mai mare grad de stabilitate atât ca cifră de afaceri, cât și ca rentabilitate, fiind de preferat o orientare a activității firmei către acești clienți.

Cifra de afaceri se poate urmări și în raport cu clienții. Există o distribuție teoretică care zice că 10 % din clienți acoperă 40 % din cifra de afaceri; 40 % din clienți acoperă 40 % din cifra de afaceri și 50 % din clienți acoperă 10 % din cifra de afaceri. Concentrarea clienților este foarte avantajoasă.

Cifra de afaceri se poate urmări și în timp, această analiză fiind foarte importantă pentru alegerea segmentelor de piață, pentru desfacerea produselor cele mai avantajoase și pentru a putea să ia o decizie cu privire la segmentele de piață la care trebuie să renunțe.

Analiza cifrei de afaceri poate fi continuată prin determinarea raportului static și a raportului dinamic între aceasta și producția marfă fabricată.

Rs ; Rd ;

Raportul static (Rs) arată proporția dintre cifra de afaceri și producția marfă fabricată. El poate lua valori mai mici, egale sau mai mari ca 1 ( Rs 1, Rs 1 ) și exprimă modificările intervenite în stocurile de produse finite.

Raportul dinamic (Rd) arată dinamica cifrei de afaceri în funcție de dinamica producției marfă fabricate.

2.3. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI

Un obiectiv important al analizei cifrei de afaceri îl constituie analiza factorială a acesteia pe baza unor modele deterministe de tip multiplicativ sau produs între factori. Astfel, mărimea cifrei de afaceri într-o întreprindere depinde de volumul fizic al producției vândute pe sortimente (q) și de prețul de vânzare pe unitate de produs (p):

Pot fi utilizate mai multe modele pentru analiza factorială a cifrei de afaceri și anume:

Schema factorială de influență se prezintă astfel :

iar influențele factorilor se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanț:

1.

2.

Creșterea cifrei de afaceri a fiecărei firme poate avea loc prin creșterea volumului producției vândute în funcție de cerințele pieței și de resursele disponibile ale fiecărei societăți comerciale. De asemenea, un rol important în creșterea cifrei de afaceri îl are creșterea prețului de vânzare în funcție de calitatea producției și de evoluția raportului dintre cerere și ofertă pe piață.

Trebuie precizat faptul că primul factor conține și influența structurii producției vândute, care prin intermediul prețului diferențiat pe produse acționează asupra cifrei de afaceri.

Influența modificării structurii producției poate fi cuantificată prin calcularea unui preț mediu de vânzare în cazul produselor omogene ( exprimate în aceleași unitate de măsură ).

unde: – gi – structura producției vândute

– p – prețul de vânzare pe produse

– p – prețul mediu de vânzare, pentru produse omogene

Influența acestor factori se calculează cu ajutorul metodei substituirii în lanț:

influența volumului fizic al producției vândute:

1)

– influența prețului mediu de vânzare:

2)

Influența structurii producției vândute:

unde:

Influența prețului de vânzare pe produse:

Alte modele:

1.

2.

Un alt model de analiză al cifrei de afaceri, luat în considerare este:

Astfel, în cazul nostru, abaterea absolută a cifrei de afaceri este:

a) Influența modificării numărului de muncitori:

a1) Influența modificării numărului de locuri de muncă:

a2) Influența modificării numărului de schimburi de muncă:

Influența modificării productivității anuale a muncii:

b1) Influența modificării numărului de zile de muncă pe an:

b2) Influența modificării productivității zilnice a muncii:

b21) Influența modificării numărului mediu de ore lucrate pe zi:

b22) Influența modificării productivității medii orare a muncii:

b221) Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

b222) Influența modificării productivității orare individuale a muncii:

În cazul societăților comerciale din domeniul turismului se pot folosi următoarele modele de analiză factorială a cifrei de afaceri:

1)

Modificarea CA în funcție de modificarea locurilor disponibile

b) Modificarea CA funcție de modificarea ponderii locurilor ocupate în total locuri disponibile

Modificarea CA funcție de modificarea CA obținută la un loc ocupat

2)

3)

unde: – I – încasări din cazare

– Ld – numărul de locuri disponibile

– L0 – numărul de locuri ocupate

– – procentul locurilor ocupate în total locuri disponibile

– – CA obținută la un loc de cazare ocupat

– Lzd – număr locuri – zile disponibile

– Lzo – număr locuri – zile ocupate

– Nt – numărul de turiști

– Ntz – număr de turiști – zile

După modelul 3) creșterea cifrei de afaceri (încasărilor) din activitatea de cazare se explică factorial astfel:

a) Influența numărului de turiști:

Influența duratei medii a sejurului:

Influența cifrei de afaceri (încasărilor) pe zi – turist:

Astfel, abaterea globală a cifrei de afaceri reprezintă:

2.4. MODELE DE DETERMINARE A CIFREI DE AFACERI

MINIME POSIBILE CU RESTRICȚII DATE

În activitatea practică, oproblemă deosebit de importantă o reprezintă determinarea cifrei minime de afaceri, care să asigure existența, supraviețuirea agentului economic, situație în care beneficial ( profitul ) este zero.

Cifra de afaceri critică ( CAmin ), reprezintă acel nivel al vânzârilor la care se asigură acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero. În acest caz, cifra de afaceri minimă va fi egală cu suma cheltuielilor fixe și a celor variabile.

CAmin = CF + Cv sau

unde: – Cf – cheltuielile fixe totale

– Ncv – nivelul relativ al cheltuielilor variabile față de cheltuielile totale (Ct )

2.5.CORELAȚIA DINTRE VOLUMUL

CIFREI DE AFACERI – ECHILIBRUL FINANCIAR

ȘI CIFRA DE AFACERI – RENTABILITATEA SOCIETĂȚII

2.5.1.ECHILIBRUL FINANCIAR PRIN

CIFRA DE AFACERI

Trecerea întreprinderii de la o stare patrimonială S0 la o stare patrimonială S1, normativă sau efectivă, se face prin procese financiare successive, de la alocare de fonduri bănești în procese productive și de achitare a oligațiile bănești pe de o parte și de recuperare a lor continuă din încasarea vânzărilor sau de completare cu surse împrumutate, pe de altă parte. Aceste procese sincrone de mobilizare și alocare de fonduri, de încasare a creanțelor și de plată a datoriilor exprimă manifestarea dinamică a echilibrului financiar al întreprinderii.

Cel mai sigur echilibru financiar este cel care se realizează pe seama încasărilor din vânzările proprii. În aceste încasări, se regăsesc toate posibilitățile de acoperire a cheltuielile de fabricație, de reînoire a mașinilor și utilajelor, de rambursare a creditelor și de acoperire a altor nevoi de dezvoltare și simulare.

Cifra de afaceri încorporează componentele valorice necesare pentru acoperirea tuturor destinațiilor menționate, ceea ce conduce spre o nouă stare patrimonială a întreprinderii. Drept urmare, fiecare element de activ este reînoit, într-un anumit timp prin cifra de afaceri. Totodată fiecare datorie este achitabilă, într-un interval de timp specific, prin componenta valorică corespunzătoare din cifra de afaceri. Acești timpi necesari pentru reînoirea activelor și pentru plata datoriilor sunt numiți durata de rotație a capitalurilor pe seama cifrei de afaceri ( lunară, semestrială sau anuală ).

Starea patrimonială S1 este deci o rezultantă a alocării successive a unor părți corespunzătoare din cifra de afaceri pentru plata datoriilor și pentru reînoirea activelor. Această constatare este foarte importantă pentru previziunea financiară pe termen scurt și mediu. Prin urmare dacă nu au loc modificări sensibile în condițiile de exploatare ale întreprinderii, se poate estima că o creștere a cifrei de afaceri se traduce sau se va traduce într-o stare patrimonială nouă S1, cu o creștere, în aceeași proporție, a imobilizărilor, a stocurilor și creanțelor, a capitalurilor proprii și a datoriilor întreprinderii. Acest raport de proporționalitate presupune constanța următoarelor corelații :

ECHILIBRUL FINANCIAR PRIN CIFRA DE AFACERI

ACTIVE DATORII

= constant = constant

Exprimarea acestor raporturi s-ar face deci sub forma unor coeficienți abstracți. Dar ele se pot elabora și sub forma durate ( în zile ) de rotație a capitalurilor prin cifra de afaceri ( și nu sub forma de coeficienți abstracți ).

x 360 = Numărul de zile în care CA ( anuală ) reînoiește activele ( sau achită datoriile ).

CA …………………….360

NZ = A ( sau D ) x 360

CA

A (D)……………………NZ

în care : – CA- cifra de afaceri

– A – activele

– D – datoriile

– NZ – numărul de zile în care CA reînoiește activele ( sau datoriile )

Durata rotației capitalurilor poate fi descompusă în elemente componente ale activelor, respective ale datoriilor și în componente valorice ale cifrei de afaceri. Se obțin, astfel, durate de rotație specifice pentru fiecare element de activ, respeciv de datorie, în raport cu partea corespunzătoare din cifra de afaceri.

Durata de rotație a capitalurilor întreprinderii în raport cu CA

Sistemul de indicatori exprimați în număr de zile( pe care îl denumim sistem de rate cinetice ) prezintă numeroase avantaje față de indicatorii exprimați în mărimi absolute sau în mărimi relative.

Ratele cinetice au o putere informativă superioară atât prin gradul ridicat de comparabilitate, cât și prin exprimarea lor sub formă de mărimi concrete: durata amortizării, durata clienților, durata plății furnizorilor. Ratele cinetice se obțin deci prin înmulțirea duratei rotației fiecărui post de bilanț ( rata 1 ) cu coeficientul de pondere corespunzător ( rata 2 ). Ansamblul corelat al tuturor ratelor cinetice formează un sistem de indicatori financiari dinamici prin care se surprinde foarte bine echilibrul financiar al întrepriderii. Relevența acestor îi recomandă pentru calculele de previziune financiară, în condiții de stabilitate economică a întreprinderii.

Durate de rotație a capitalurilor întreprinderii în raport cu cifra de afaceri :

durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale:

dm = x 360

în care : – dm – durata de rotație a stocurilor de materii prime;

– Mp – materii prime (bilanț);

– M% – ponderea consumului de la terți în cifra de afaceri (cont de rezultate).

durata de rotație a stocurilor de produse în curs de fabricație

dc = x 360

în care: – dc – durata de rotație a stocurilor de produse în curs de fabricație;

– Pc – produse în curs (bilanț);

– F% – pondere cheltuielilor de fabricație în cifra de afaceri

durata de rotație a stocurilor de produse finite :

df = x 360

în care: – df – durata de rotație a stocurilor de produse finite;

– Pf – produse finite;

– C % – ponderea costului de produse în cifra de afaceri.

durata de încasare a clienților:

di = x 360

în care: – di – durata de încasare a clienților;

– A – clienții

– I % – ponderea încasărilor (+TVA) în cifra de afaceri.

durata de achitare a furnizorilor:

dfz = x 360

în care: – dfz – durata de achitare a furnizorilor

– Fz – furnizori (bilanț).

durata de achitare a TVA :

dTVA x360

în care: – dTVA – durata de achitare a TVA

– TVA – datorii către buget pentru TVA

– TVA % – ponderea TVA în cifra de afaceri.

Metoda normativă de previziune a echilibrului financiar

Pornind de la proporțonalitate dintre creșterea cifrei de afaceri și cei doi termini ai echilibrului financiar ( active și datorii ), metoda normativă folosește acest system de rate cinetice pentru a stabili:

– structura normativă a echilibrului financiar la o cifră de afaceri previzionată ( prin studii de marketing ) pentru exercițiul următor.

– modificări în cifra de afaceri, ca urmare a modificării duratei stocajului, a duratei de încasare a clienților, a duratei de plată a furnizorilor, sau ca urmare a modificării structurii costurilor aferente vânzărilor.

Metoda face apel la posturile de bilanț la închiderea exercițiului ceea ce determină unele limite, ca urmare a caracterului static al sitației patrimoniale luată ca bază de referință. Pentru a evita acest inconvenient se pot face următoarele ajustări:

– se vor folosi posturile de bilanț la mărimile medii ale soldurilor înregistrate, la începutul și la sfârșitul execițiului.

– se va folosi o structură medie a cifrei de afaceri care să caracterizeze întreprinderea pe mai multe exerciții.

Metoda normativă permite efectuarea diferitelor simulări ale corelației “ cifra de afaceri – echilibrul financiar “, din care se pot trage concluzii pentru politica financiară a întreprinderii. De asemenea metoda permite compararea echilibrului financiar al întreprinderilor de mărimi diferite, eliminându-se influența volumului specific de activitate.

2.5.2. CORELAȚIA DINTRE CIFRA DE AFACERI

ȘI RENTABILITATEA ÎNTREPRINDERII

Indicatorul reprezentativ calculat în sistemul costurilor parțiale este pragul de rentabilitate sau “ punctual mort “.

Pragul de rentabilitate al unei unități patrimoniale este dat de acel nivel al cifrei de afaceri (sau la producției care permite realizarea acestuia ) pentru care rezultatul economico – financiar este nul. Nivelul cifrei de afaceri pentru care rezultatul economico – financiar este nul se numește cifră de afaceri critică ( CA ), iar punctual grafic în care se realizează un rezultat economico – financiar nul se numește “ punctual mort “.

Orice cifră de afaceri ( CA ) mai mică decât cifra de afaceri critică ( CA ), situează întreprinderea în zona pierderilor, iar orice cifră de afaceri mai mare decât cifra de afaceri critică o situează în zona profiturilor, potrivit reprezentării grafice din figura de mai jos :

Tehnica pragului de rentabilitate permite determinarea operativă a zonei și poziției în care se situează întreprinderea datorită raporturilor relaționale existente între cifra de afaceri, cheltuielile variabile, cheltuieli fixe, marja brută a costurilor variabile și rezultatul economico-financiar care pot fi puse în evidență potrivit schemei prezentate mai jos :

Se pot determina următorii indicatori critici :

– cifra de afaceri critică ( CA )

CA CV + CF

unde: – CV – costuri variabile

– CF – costuri fixe.

– marja critică a costurilor variabile ( M )

M CF

– coeficientul de proporționalitate a costurilor variabile, în funcție de cifra de afaceri critică( qp )

qp CV/CA

Coeficientul de proporționalitate ( qp ) în măsura în care rămâne relativ constant de la o perioadă de gestiune la alta, joacă un rol „cheie” în determinarea operativă a pragului de rentabilitate și a poziției în care se găsește unitatea patrimonială din punct de vedere al rentabilității ( eficienței economice ).

În raport de fiecare din cei trei factori critici pentru determinarea pragului de rentabilitate sau a punctului mort, respectiv:

– cifra de afaceri critică (CA)

– marja brută critică (M)

– rezultatul critic (R);

determinarea zonei și a poziției în care se găsește o unitate patrimonială se poate calcula matematic și reprezenta grafic prin mai multe tehnici și anume:

– tehnica dreptelor cifrelor de afaceri și a costurilor totale;

– tehnica dreptelor cheltuielilor fixe și a marjei costurilor variabile;

– tehnica dreptei rezultatului economico-financiar.

Reprezentarea grafică a zonelor de pierdere și profiturilor se bazează pe trasarea următoarelor drepte:

a) dreapta cifrei de afaceri, potrivit ecuației:

y = CA = x pu

b) dreapta costurilor totale, potrivit ecuației:

y = CT = qp CA + CF = qp x pu + CF

c) dreapta cheltuielilor fixe (CF) considerate constante, potrivit ecuației:

y = CF

și este reprezentată grafic în figura următoare:

unde: – CV – costurile variabile;

– CF – costurile fixe;

– CT – cheltuieli totale aferente cifrei de afaceri;

– OX – axa volumului producției (Q);

– OY – axa cifrei de afaceri și a cheltuielilor aferente acestora;

– OV – influența cifrei de afaceri sub influența volumului fizic al producției;

– ZC – evoluția cheltuielilor totale aferente cifrei de afaceri sub influența volumului fizic al producției;

– ZF – evoluția cheltuielilor fixe sub influența volumului fizic al producției;

– OZP – zona pierderilor;

– PVC – zona profiturilor;

– P(a,b) – punct critic de rentabilitate (punct mort) aflat la intersecția dreptelor OV și ZC, adică, acolo unde cifra de afaceri și cheltuielile totale aferente cifrei de afaceri sunt egale. Adică CA = CT sau CA = CV + CF.

Riscul de exploatare este evaluat cu ajutorul pragului de rentabilitate care măsoară flexibilitatea întreprinderii în raport cu condițiile de exploatare.

Metoda pragului de rentabilitate ( a punctului critic ) este o metodă de bază în analiza rentabilității pe produs și a rentabilității pe ansamblul activității, atât în faza de proiectare de noi capacități, de prognozare a activității, cât și în analiza utilizării capacităților de producție existente.

Punctul critic, numit și punct sau prag de rentabilitate marchează acea dimensiune a producției la care cheltuielile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției sau punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul. In analiza de risc putem spune că începând de la acest punct întreprinderea începe să devină rentabilă. Cu cât nivelul activității este mai depărtat de acest punct cu atât riscul este mai redus, iar activitatea întreprinderii mai profitabilă.

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul a doi indicatori care ne indică ăn ce măsură poate oscila volumul activității desfășurate fără ca această oscilație să imlice riscul îregistrării unor pierderi:

– marja de siguranță (Ms) se determină ca diferență între cifra de afaceri și pragul de rentabilitate ( cifra de afaceri critică ) ( CA)

Ms = CA – CA

Marja de siguranță, cu cât are o valoare mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată, respectiv riscul de exploatare mai redus.

– indicele de siguranșă ( indicele de poziție – ip ) se determină ca raport între cifra de afaceri și pragul de pragul de rentabilitate :

ip = CA / CA

Indicele de siguranță se mai numește și coeficient de volatilitate și are de aceea și valoare informațională ca și marja de siguranță.

Abaterile indicelui de siguranță, calculată în mărimi relative, se determină cu relația:

Ip (%) =

Cu cât cifra de afaceri este mai mare decât cifra de afaceri aferentă pragului critic, cu atât gradul de flexibilitate este mai mare și gradul de risc mai mic.

În urma cercetărilor efectuate de specialiști în domeniul economic, se poate aprecia starea firmei în funcție de valorile pe care le poate avea abaterea indicelui de poziție (Ip (%)). Astfel :

– dacă Ip (%) decât 10 %, societatea se aflâ într-o situației instabilă, nefavorabilă.

– dacă 10% Ip (%) 20%, societatea se află într-o situație relativ stabilă, dificilă, cu posibilitatea ajungerii într-o situație nefavorabilă, la o fluctuație mai mare a volumului producției.

– dacă Ip (%) 20%, societatea își desfășoară activitatea în condiții normale, situația fiind confortabilă, iar gradul de risc este în scădere.

Elasticitatea rezultatului exploatării în raport cu nivelul de activitate poate fi urmărită cu ajutorul coeficientului de elasticitate.

Coeficientul de elasticitate ( Ke ) – măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variația nivelului de activitate și ne arată cu cât crește rezultatul exploatării la ocreștere cu 1 % a cifrei de afaceri. Acest coeficient poate fi calculat după următoarea formulă :

Ke =

unde : – – reprezintă abaterea absolută a profitului din exploatare

– – reprezintă profitul din exploatare din perioada curentă

– – reprezintă profitul din exploatare din perioada de bază

– – reprezintă abaterea absolută a cifrei de afaceri

– – reprezintă cifra de afaceri din perioada curentă

– – reprezintă cifra de afaceri din perioada de bază

Valoarea coeficientului de elasticitate este dependentă de poziția nivelului de activitate față de pragul de rentabilitate. Cu cât societatea se îndepărtează de pragul de rentabilitate, cu atât elasticitatea este mai redusă, deci riscul de exploatare este mai mic.

În funcție de valoarea coeficientului de elasticitate, societatea se poate afla în una din următoarele situații:

Instabilă, cu risc de exploatare ridicat, dacă Ke > 11

Relativ stabilă, dacă 6 < Ke < 11

Confortabilă, cu risc redus, dacă Ke < 6

Pornind de la formula coeficientului de elasticitate precizată mai sus, se poate obține o nouă formulă pentru calculul coeficientului de elasticitate :

Această relație ne arată că pentru un nivel al producției dat, coeficientul pârghiei de exploatare este cu atât mai mare cu cât costurile fixe sunt mai mari.

În general, la un nivel ridicat al coeficientului de exploatare nu este indicat ca nivelul producției să se situeze în proximitatea pragului de rentabilitate, deoarece situația este extrem de riscantă. În această situație multe firme recurg la reducerea nivelului costurilor fixe.

Pe baza pragului de rentabilitate se poate calcula și cifra de afaceri la care se obține un anumit profit estimat ( dorit ), pe baza următoarei formule :

unde : – Pr – reprezintă profitul estimat

– CAPr – reprezintă cifra de afaceri la care se poate obține profitul estimat

Analiza pragului de rentabilitate permite obținerea unor informații de gestiune utile pentru previzionarea bugetului societății, referitoare la :

Cifra de afaceri, pentru care rezultatul societății este nul

Beneficiul previzional la o variație dată a cifrei de afaceri

Cirfa de afaceri pentru a obține un beneficiu dorit

Care este cifra de afaceri pentru a menține un anumit beneficiu, în condițiile în care cresc cheltuielile fixe

Principalele avantaje pe care le oferă această metodă de analiză, sunt:

Permit stabilirea dimensiunii la care producția devine rentabilă

Indică volumul producției necesar pentru un anumit cuantum al producției

Pune în evidență corelațiile dintre dinamica producției, respectiv a veniturilor și dinamica costurilor grupate în variabile și fixe

Permite determinarea gradului de utilizare al capacității de producție în corelație cu un anumit cuantum al profitului

Oferă posibilitatea unui grad de dependență între curba profitului și o serie de alte curbe, cum sunt: producția, cererea, fondul de rulment, cota de cheltuieli pentru cercetare dezvoltare

Analiza, pragului de rentabilitate, oferă posibilitatea determinării unor informații de gestiune interesante din punct de vedere al calculului economic, dar mai puțin pertinente din punct de vedere al realității economice, din acest motiv ea dă rezultate mai bune în cadrul analizei societăților mici și mijlocii.

În concluzie, putem spune că riscul de exploatare depinde de trei parametri:

Cifra de afaceri

Structura cheltuielilor

Proximitatea punctului critic în raport cu nivelul de producție efectiv

Cu cât nivelul efectiv al producției este mai depărtat de punctul critic și cheltuielile fixe sunt mai mici, cu atât riscul de exploatare este mai mic și invers.

CAPITOLUL 3

ANALIZA DIAGNONSTIC LA SCTB „ BUZIAȘ” SA

3.1. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CIFREI DE AFACERI

3.1.1. ANALIZA DINAMICII CIFREI DE AFACERI

Dinamica cifrei de afaceri în anul 2001/2000 la SCTB Buziaș SA se poate urmări astfel :

– abaterea absolută:

CA = CA1 – CA0 = 37.576.667 – 30.527.620 = 7.049.047 mii lei

unde : – CA – abaterea absolută a cifrei de afaceri

– CA1 – cifra de afaceri în anul 2001

– CA0 – cifra de afaceri în anul 2000

În perioada curentă față de cea de bază, CA a înregistrat o creștere de 7.049.047 mii lei.

– abaterea în mărimi relative :

CAr = CA1 – CA0 x Iq

Iq =

unde : – CAr – abaterea cifrei de afaceri în mărimi relative

– Iq – indicele producției fizice

– q – producția fizică (mii lei )

Iq =

CAr = 37.576.667 – 30.527.620 x 1,24 = 8.740.818,28

Ca urmare a modificării indicelui volumului serviciilor prestate în perioada curentă față de cea de bază cu 0,24, CA a înregistrat o creștere de 8.740.818,28 mii lei.

– indicele variației relative :

I CAr =

Indicele variației relative a CA, în perioada de bază față de cea curentă, a crescut cu 23,09 %

unde : I CAr = indicele variației relative a cifrei de afaceri

– indicele abaterii variației relative :

I CAr = I CAr – 100 = x100 – 100 =

I CAr = 123,09 – 100 = 23,09 %

unde : I CAr – indicele abaterii variației relative a cifrei de afaceri

Pentru a aprecia evoluția cifrei de afaceri în raport cu resursele utilizate și a reflecta gradul de valorificare a acestora, se compară indicele cifrei de afaceri cu indicele consumlui de resurse.

IM

ICA INp IR

IMf

unde : IR – indicele consumului de resurse

IM – indicele consumului de materiale

INp- indicele numărului de persoane

IMf- indicele imobilizărilor fixe

Tabel 14

Tabel 15

Mijloace fixe mii lei

IM =

INp =

IMf =

IR = IM x INp x IMf = 1,43 x 0,98 x 1,31 = 1,835 ( 183,5 % )

In continuare, comparând indicele cifrei de afaceri ( 123,09 % ) cu indicele consumului de resurse ( 183,5 % ), se observă următoarele:

– ICA 0; IR 0; ICA IR

ceea ce înseamnă că SCTB Buziaș a realizat o valorificare mai slabă a resurselor, în sensul că unitatea valorică pe cifra de afaceri se realizează cu un consum mai mare de resurse.

– ICA 0; IM 0; ICA IM

ceea ce înseamnă că o unitate valorică a cifrei de afaceri se realizează cu un consum mai mare de resurse materiale.

– ICA 0; INp 0; ICA > INp

ceea ce înseamnă că productivitatea muncii crește, adică la un număr mai mic de muncitori se obține cifra de afaceri mai mare.

– ICA0 0; IMf 0; IMf > ICA

ceea ce înseamnă o scădere a producției obținute la o unitate valorică de mijloace fixe, în 2000 față de 2001.

ANALIZA STRUCTURII CIFREI DE AFACERI

Tabelul 16

Analizând tabelul 16 se poate remarca faptul că în anul 2000 ponderea cea mai mare o reprezintă veniturile obținute din alimentația publică ( 59,8 % – în anul 2000, 60 % – în anul 2001) care participă la realizarea cifrei de afaceri.

Se poate remarca o creștere a pondrii veniturilor din activitatea de cazare. Deci ponderea cea mai mare o are activvitatea de alimentația publică urmată de activitatea de cazare.

Structura cifrei de afaceri pe elemente componentă poate fi observată în tabelul care evidențiază ponderea veniturilor din vânzarea mărfurilor și ponderea producției vândute la realizarea cifrei de afaceri în cei doi ani 2000/2001 – structura cifrei de afaceri pe venituri.

Tabelul 17

Analizând tabelul, se poate remarca o creștere a ponderii producției vândute care participă la creșterea cifrei de afaceri de la 38,8% în anul 2000 la 39% în anul 2001și o scădere a ponderii veniturilor din vânzarea mărfurilor participante și ele, de asemenea, la scăderea cifrei de afaceri de la 61,2% în anul 2000 la 61% în anul 2001. Aceasta arată că în anul 2001 din punct de vedere valoric, s-a încasat ( vândut ) mai mult decât în anul 2000.

ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI

Variația CA în funcție de numărul de turiști și numărul de turiști-zile.

Tabelul 18

Creșterea cifrei de afaceri din activitatea de cazare se explică factorial astfel :

Influența numărului de turiști

CANt = ( Nt1 – Nt0 ) x Ds0 x ( CA/zi turist )0 = ( 8.352 – 7.566 ) x 14,68 x 206.206 =

= + 2.379.304 mii lei

Influența duratei medii a sejurului

CADs = Nt1 x ( Ds1 – Ds0 ) x CA/zi turist = 8.352 x ( 15,13 – 14,16 ) x 206.206 =

= + 1.670.566 mii lei

Influența CA ( încasărilor ) pe zi turist

CACA/zi turist = Nt1 x Ds1 x [( CA/zi turist )1 – ( CA/zi turist )0] =

= 8.352 x 15,13 x ( 228.624 – 206.206 ) = + 2.832.868 mii lei

Abaterea globală a CA reprezintă

CA = CANt + CADs + CACA/zi turist = + 6.882.738 mii lei

După cum se poate observa, toți factorii de gradul I au condus la creșterea cifrei de afaceri, ceea ce în optica analizei înseamnă:

creșterea numărului de turiști poate reflecta:

eficiența funcției comerciale a firmei

calitatea serviciilor

gradul de solvabilitate a solicitanților serviciilor

creșterea duratei medii pe lângă cele menționate la punctul „a”, intră și sub incidența unor factori motivaționali ca: îmbinarea ambientului cu pragmaticul ( rezolvarea unor probleme de afaceri, cultural – științifice, etc. )

Desigur în genericul ambiental sunt incluși și factorii naturali favorabili refacerii fizice, psihice.

REFLECTAREA CIFREI DE AFACERI

ÎN PRINCIPALII INDICATORII ECONOMICO – FINANCIARI

LA S.C.T.B. „ BUZIAȘ „ S.A.

Creșterea cifrei de afaceri se reflectă în următorii indicatorii sintetici, care caracterizează performanțele economico-financiare la S.C.T.B. „ BUZIAȘ „ S.A.

INDICATORI DE REZULTATE

Relația de calcul pentru valoarea adăugată este:

VA = Qe – CE

unde : – VA – valaorea adăugată

– Qe – producția exercițiului

– CE – consumuri externe ( de la terți )

Q = CA+ VPSc- VPSd

unde : – CA – cifra de afaceri

– VPSc – venituri din producția stocată ( sold creditor )

– VPSd – venituri din producția stocată ( sold debitor )

Ce = Chmf + Chmp + Chmc+ Chea + Cham + Chls

unde : – Chmf – cheltuieli privind mărfurile

– Chmp – cheltuieli cu materiile prime

– Chmc – cheltuieli cu materialele consumabile

– Chea – cheltuieli cu energia și apa

– Cham – alte cheltuieli materiale

– Chls – cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți

Va = Q – CE

Pentru anul 2000 :

Qe0 = CA0 + VPSc0 – VPSd0

Qe0 = 30.527.620 + 165.552 – 0 = 30.693.172

CE0 = 7.736.662 + 112.597 + 4.450.117 + 1.679.183 + 668.608 + 3.207.480 = 17.854.647 mii lei

VA0 = Qe0 – CE0 = 30.693.172 – 17.854.647 = 12.838.525 mii lei

Valoarea adăugată ( VA )

unde: – rVA – rata valorii adăugate ( valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri )

Profitul brut ( Pb )

unde: – rPb – rata profitului brut ( rentabilitatea la 1 leu cifră de afaceri )

Profitul net ( Pn )

Concluzii

creșterea valorii adăugate cu 2.960.600 mii lei se datorează în principal creșterii cifrei de afaceri de la 30.527.620 mii lei în anul 2000 la 37.576.667 mii lei în anul 2001 ( cifra de afaceri crește de 1,23 ori de la un an la altul 2000/2001), aceasta exprimând o creștere de bogăție care se obține prin activitatea tehnico-productivă, valoarea adăugată permițând aprecierea structurii și metodelor de producție ale societății, dezvoltarea sau regresul activității. Rata valorii adăugate având valoarea de 0,42 exprimă faptul că societatea prezintă un grad de integrare mediu.

creșterea Pb cu 493.433,29 mii lei se datorează creșterii CA de 7.049.047 de la o perioadă la alta. Rata profitului brut de + 0,07 determină o capacitate de realizare a investițiilor în viitor. Acest lucru se datorează în mare măsură creșterii vânzărilor într-un ritm mai mare decât creșterea cheltuielilor.

Creșterea Pn cu 422.942.,82 mii lei este efectul obținerii unor venituri ce depășesc creșterea consumului de resurse.

3.3.2. INDICATORII EFICIENȚEI ECONOMICE

Eficiența utilizării mijloacelor fixe

nrMf =

dzMf =

unde : – nrMf – numărul de rotații a Mf

– dzMf – durata în zile ( nr. de zile necesare unui element de activ sau pasiv să parcurgă o rotație).

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Eficiența utilizării resurselor de muncă

unde: – Nm- numărul mediu de salariați

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Eficiența activelor circulante

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Eficiența activelor din exploatare

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Concluzii

eficiența utilizării mijloacelor fixe se poate estima în urma calculării numărului de rotații și a duratei în zile a unei rotații în cei doi ani, 2000/2001. În urma calculului realizat, se poate spune că durata în zile a unei rotații în anul 2000, este mai mică decât în anul 2001 ( 169 zile < 180 zile ), ceea ce înseamnă o încetinire a vitezei de retație. Creșterea cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât mijloacele fixe în anul 2001 față de 2000, determină o scădere a numărului de rotații pe an, de la 2,13 rotații/an în anul 2000 la 2 rotații/an în anul 2001, ceea ce înseamnă o scădere a eficienței utilizării mijloacelor fixe.

eficiența utilizării resurselor de muncă, crește de la un an la altul de la 42.982 mii lei/salariat în anul 2000, la 43.513 mii lei/salariat în anul 2001, această creștere datorându-se scăderii numărului de salariațide la 164 în anul 2000, la 162 în anul 2001.

în urma analizei rezultatelor obținute prin calculele realizate pe baza relațiilor: număr de rotații și durata în zile a unei rotații, se poate spune că eficiența utilizării activelor circulante a crescutde la 3,92 rotații pe an, la 8,68 rotații/an, durata în zile a unei rotațiiscăzând de la 92 zile la 41 zile, ceea ce este în favoarea eficienței economice a SCTB „ BUZIAȘ „ SA.

cu privire la utilizarea activelor din exploatare, putem spune că, este eficientă, durata în zile a unei rotații a activelor din exploatare scăzând de la 30 zile la 20 zile, numărul de rotații/an crescând de la 11,95 rotații/an la 18,40 rotații/an.

INDICATORI AI EFICIENȚEI GENERALE

Rata rentabilității economice a activului

unde: – At1 – active totale aferente 2001

– rPb – rata profitului brut

Rata rentabilității financiare a activului permanent

unde: – Cpm1 – capital permanent din 2001

– DTLM1 – datorii pe termen lung și mediu din 2001

Cpm1= Cpr1 + DTLM1 = 22.643.453 + 6.024.362 = 28.667.815 mii lei

Concluzii

– în cadrul indicat eficienței generale putem menționa că valorile de 1,72 % a ratei rentabilității economice a activului și de 1,72 % a ratei rentabilității financiare a captalului permanent; reflectă o utilizare eficientă a activului și un grad ridicat de valorificare a capitalului permanent.

INDICATORI AI RECUPERĂRII CREANȚELOR

ȘI AI RAMBURSĂRII OBLIGAȚIILOR

Starea de “sănătate” a unei socoetăți este reflectată și în modul în care reușește să-și recupereze crențele, să le actualitete și să-și achite datoriile ( obligațiile ).

– Perioada de recuperare a crențelor ( PRC )

PRC =

Tabelul 19

Pentru anul 2000

PRC0 =

Pentru anul 2001

PRC1 =

Ponderea creanțelor în cifra de afaceri ( pondere cr )

Ponderecr =

Pentru anul 2000

Pondere cr0 =

Pentru anul 2001

Pondere cr1 =

Ponderea obligațiilor în cifra de afaceri ( pondere obl )

Pondere obl =

unde : Dts – datorii pe termen scurt

Pentru anul 2000

Pondereobl0 =

Pentru anul 2001

Pondereobl1=

Perioada de rambursare a obligațiilor pe termen scurt ( PRO )

PRO =

Pentru anul 2000

PRO0 =

Pentru anul 2001

PRO1 =

INDICATORI AI PROFITABILITĂȚII

Marja profitului net ( MPn )

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Rentabilitatea economică a activității ( Rec )

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

ALȚI INDICATORI

Gestiunea capitalului ( Gest.cap. )

unde: – Ch. fin. – cheltuieli financiare

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Randamentul activului ( RAt)

unde: – At – activ total

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Concluzii

– analizând indicatorul perioada de recuperare a creanțelor putem spune că intervalul mediu de încasare a creanțelor la SCTB “Buziaș” SA a scăzut de la 11 zile în anul 2000 la 7 zile în anul 2001, aceasta datorându-se creșterii cifrei de afaceri de la un an la altul într-o proporție mai mare comparativ cu creanțele care au scăzut.

– se poate observa o scădere a ponderii creanțelor în cifra de afaceri, de la 3,13 % în anul 2000 la 1,90 % în anul 2001.

– ponderea obligațiilor în cifra de afaceri crește de la 5,79 % în anul 2000 la 16,03 % în anul 2001.

– necesitatea unui împrumut pe termen scurt în anul 2001 față de anul 2000 implică o perioadă de rambursare a acestuia de 59 de zile în anul 2001 față de 21 zile în anul 2000.

– creșterea randamentului activului de la 1,33 în anul 2000 la 1,65 în anul 2001 se poate aprecia ca o evoluție favorabilă.

– rentabilitatea economică a activității crește de la 7,46 % în anul 2000 la 8,11 % în anul 2001.

ECHILIBRUL FINANCIAR PRIN CA

unde: – CA – cifra de afaceri

– A – activele

– D – datoriile

– NZ – număr de zile în care CA reînoiește activele ( datoriile )

Pentru anul 2000

Pentru anul 2001

Concluzii

din calculele efectuate rezultă că numărul de zile în care se face înoirea activelor crește de la 270 zile în anul 2000, la 275 zile în anul 2001.

numărul de zile în care se face plata datoriilor crește de la 21 zile în anul 2000, la 58 zile în anul 2001.

CORELAȚIA DINTRE CA

ȘI RENTABILITATEA LA S.C.T.B. „ BUZIAȘ „ S.A.

Se pot determina următorii indicatorii critici:

cifra de afaceri critică (CA*)

CA* = CV + CF

unde: – CV – costuri variabile totale

– CF – costuri fixe totale

b.) marja critică a costurilor variabile ( M*)

M* = CF CF – M* = CA*

c.) coeficientul de proporționalitate a costurilor variabile,

în funcție de CA critică ( qp)

qp = CV/CA*

Pentru anul 2000:

CAmin 0 – ( CV + CF ) = 0

Cheltuielile variabile reprezintă suma următoarelor cheltuieli:

cheltuieli privind mărfurile ( 7.736.662 mii lei )

cheltuieli cu materiile prime ( 112.597 mii lei )

cheltuieli cu materialele consumabile ( 4.450.117 mii lei )

alte cheltuieli materiale ( 668.608 mii lei )

cheltuieli cu lucrările și serviciile efectuate de terți ( 3.207.480 mii lei )

deci:

Cheltuielile fixe reprezintă suma următoarelor cheltuieli:

cheltuieli cu energia și apa ( 1.679.183 mii lei )

cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate ( 3.695.653 mii lei )

cheltuieli cu remunerațiile personalului ( 4.071.183 mii lei )

cheltuieli privind asigurarea și protecția socială ( 1.741.933 mii lei )

cheltuieli cu amortizările și provizioanele ( 702.240 mii lei )

cheltuieli financiare ( 488.450 mii lei )

cheltuieli excepționale ( 71.659 mii lei )

deci: F0 = 12.450.301 mii lei

= 16.175.464 + 12.450.301 = 28.625.765 mii lei

CA0* = CV0 + CF0 = 16.175.464 + 12.450.301 = 28.625.765 mii lei

M0* = CF0 = 12.450.301 mii lei

Pentru anul 2001:

Cheltuielile variabile reprezintă suma următoarelor cheltuieli:

cheltuieli privind mărfurile ( 9.610.488 mii lei )

cheltuieli cu materiile prime ( 239.489 mii lei )

cheltuieli cu materialele consumabile ( 6.641.770 mii lei )

alte cheltuieli materiale ( 724.429 mii lei )

cheltuieli cu lucrările și serviciile efectuate de terți ( 2.236.572 mii lei )

deci:

Cheltuielile fixe reprezintă suma următoarelor cheltuieli:

cheltuieli cu energia și apa ( 2.316.958 mii lei )

cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate ( 4.233.645 mii lei )

cheltuieli cu remunerațiile personalului ( 5.644.595 mii lei )

cheltuieli privind asigurarea și protecția socială ( 1.917.943 mii lei )

cheltuieli cu amortizările și provizioanele ( 818.933 mii lei )

cheltuieli financiare ( 598.931 mii lei )

cheltuieli excepționale ( 111.197 mii lei )

deci: F1 = 15.642.202 mii lei

= 19.452.748 + 15.642.202 = 35.094.950 mii lei

CA1* = CV1 + CF1 = 19.452.748 + 15.642.202 = 35.094.950 mii lei

M1* = CF1 = 15.642.202 mii lei

CA0 = 30.527.620 mii lei

CA0* = 28.625.765 mii lei

CA1 = 37.576.667 mii lei

CA1* = 35.094.950 mii lei

Rezultă că S.C.T.B. „ BUZIAȘ „ S.A., în ambele perioade analizate ( 2000 / 2001 ) se situează în zona profiturilor.

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul a doi indicatori care ne indică în ce măsură poate oscila volumul activității desfășurate, fără ca această oscilație să implice riscul înregistrării unor pierderi:

– marja de siguranță ( Ms ) se determină ca diferența între CA și pragul de rentabilitate ( CA critică ) ( CA* )

Ms = CA – CA*

Pentru anul 2000:

Ms0 = 30.527.620 – 28.625.765 = 1.901.855 mii lei

Pentru anul 2001:

Ms1 = 37.576.667 – 35.094.950 = 2.481.717 mii lei

Marja de siguranță are o valoare ridicată, ceea ce implică o flexibilitate ridicată a societății, în cei doi ani de activitate ( 2000 / 2001 ), respectiv un grad de risc de exploatare scăzut.

– indicele de siguranță ( indicele de poziție ip ) se determină ca raport dintre CA și pragul de rentabilitate ( CA critică ) ( CA* )

Pentru anul 2000:

Pentru anul 2001:

coeficientul de elasticitate ( Ke )

Pentru anul 2000:

Pentru anul 2001:

Concluzii

– se observă că în anii de analiză indicele de siguranță are o valoare relativ constantă, iar coeficientul de elasticitate este cuprins între valorile : 6 Ke 11 ; astfel societatea se află intr-o situație relativ stabilă

CAPITOLUL 4

CONCLUZII

Ca rezultat al analizării cifrei de afaceri și a corelațiilor și efectelor acesteia prin prisma principalilor indicator economico-financiari putem grupa și sintetiza o serie de măsuri mai importante pentru creșterea cifrei de afaceri în viitor într-o proporție mai mare decât în perioada 2000/2001.

Astfel se pot formula o serie de măsuri pentru creșterea cifrei de afaceri și de asemenea efectele acestor măsuri în urma aplicării lor asupra cifrei de afaceri pot fi următoarele:

Pe viitor creșterea calității serviciilor prestate și diminuarea pe cât se poate a costurilor aferente realizării acesteia. Pentru diminuarea acestor costuri este necesară o scădere a cheltuielilor cu materialele consumabile,materii prime prin aceasta înțelegându-se nu diminuarea cantităților consumate ci recuperarea unei părți din sumele plătite pentru procurarea lor, o scădere a cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți prin renunțarea la diferitele servicii executate de aceștia și calificarea personalului existent în unitate pentru realizarea acestor lucrări în limitele posibilităților. Aceasta se concretizează prin necesitatea creșterii valorii adăugate care semnifică creșterea acumulărilor bănești necesare remunerației participanților direcți și indirecți la activitatea economică a SCTB “Buziaș” SA.

Se recomandă o creștere a productivității muncii.Aceasta se poate realiza prin multicalificarea personalului existent, SCTB “Buziaș” SA, putând organiza cursuri de pregătire practică și teoretică în favoarea salariaților săi. Cut cât gradul de pregătire al personalului muncitor este mai înalt, cu atât calitatea muncii este mai mare. Aceasta se poate obține pe de altă parte și printr-o cointeresare mai mare a salariaților.

Pentru creșterea eficienței economice a SCTB “Buziaș” SA, se recomandă realizarea în viitor a unor investiții în structurile de cazare, alimentație publică și agrement, înlocuind structurile existente cu altele mai eficiente și mai performante și folosirea acestora din urmă la capacitatea maximă. Este necesar ca în viitor să se realizeze investiții și să se suporte diferitele cheltuieli intervenite din veniturile proprii.

Creșterea cifrei de afaceri în viitor, poate fi influențată pozitiv și de creșterea profitului din exploatare care caracterizează rentabilitatea activității din exploatare ( creșterea veniturilor din exploatare într-o măsură mai mare decât cheltuielile din exploatare ).

Pentru creșterea cifrei de afaceri se recomandă o creștere a vitezei de rotație a activelor circulante, o diminuare a perioadei de recuperare a cranțelor și o scădere a ponderii obligațiilor pe termen scurt.

Pentru a obține o cifră de afaceri și implicit un profit net cât mai mare în viitor, este necesară o imbunătățire parțială care să țină cont de măsurile amintite mai sus și de alte măsuri elaborate la fața locului de persoane specializate în așa fel încât SCTB “Buziaș” SA să se mențină ca o societate profitabilă pe piața concurențială.