Aplicabilitatea Tehnologiilor Moderne Si Implicatiile Sale In Institutiile Administrative Publice
CUPRINS
Cap 1 – Administratia Publica in conditiile folosirii tehnologiei moderne……………………….
1.1 Introducere……………………………………………………………………………..
1.2 Societatea informațională în România și în administrația publică……………………..
1.3 Infrastructura informațională a administrației publice în România………………………
1.4 Perspective europene ale societății informaționale………………………………………
1.5 Calitatea administrației publice prin informatizarea instituțiilor…………………………
1.6 e-GUVERNARE – Sistemul informațional privind relațiile cu publicul…………………
Cap 2 – Retele de calculatoare si implicarea in administratia publica……………………………….
2.1 Sistemul informațional al statisticii din România…………………………………………
2.2 Implemntare i2010 in 2006 si acțiuni pentru 2007/2008…………………………………..
2.3 Internet, World Wide Web, Intranet – în administrația publică……………………………
Cap 3 –
3.1 Sistemul informațional al Instituției Prefectului – județul Suceava ………………………..
Concluzii…………………………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………….
WEB BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..
Pagini 70
=== LICENTZA ===
CUPRINS
Cap 1 – Administratia Publica in conditiile folosirii tehnologiei moderne……………………….
1.1 Introducere……………………………………………………………………………..
1.2 Societatea informațională în România și în administrația publică……………………..
1.3 Infrastructura informațională a administrației publice în România………………………
1.4 Perspective europene ale societății informaționale………………………………………
1.5 Calitatea administrației publice prin informatizarea instituțiilor…………………………
1.6 e-GUVERNARE – Sistemul informațional privind relațiile cu publicul…………………
Cap 2 – Retele de calculatoare si implicarea in administratia publica……………………………….
2.1 Sistemul informațional al statisticii din România…………………………………………
2.2 Implemntare i2010 in 2006 si acțiuni pentru 2007/2008…………………………………..
2.3 Internet, World Wide Web, Intranet – în administrația publică……………………………
Cap 3 –
3.1 Sistemul informațional al Instituției Prefectului – județul Suceava ………………………..
Concluzii…………………………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………….
WEB BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 1
Administratia Publica in conditiile folosirii
tehnologiei moderne
INTRODUCERE
Pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană a fost un proces semnificativ de tranziție către o societate informațională. Aceasta și-a stabilit drept obiective cheie modernizarea serviciilor atât pentru sectorul public cât și pentru cel privat, iar firmele mici și mijlocii să fie mai bine pregătite să participe la procesul e-business.
Piața informatică și a comunicațiilor este în continuă dezvoltare, nu numai în zona produselor ci și în zona soluțiilor și a serviciilor, dezvoltare datorată atât proiectelor strategice de infrastructură cât și activității sporite desfășurate în segmentul întreprinderilor mici și mijlocii.
Majoritatea instituțiilor vor încerca să adopte măsuri pentru adaptarea la cerintele pieței și pentru reducerea cheltuielilor alocate componentei IT. Va continua procesul de integrare a IT-ului in strategia generala, integrare indusă de modul în care este privită această componentă a mecanismului general al sistemului. Se poate observa că IT-ul s-a transformat dintr-un mediu de control al proceselor interne într-unul de interacțiune cu clienții, într-un mediu activ ce facilitează schimbul de informații relevante pentru adoptarea unor decizii cât mai bune.
Anii ce vor urma pot fi considerați ca fiind unii de intensificare a demersurilor firmelor din zona IT și cercetare pentru stabilizare și a integrării pe piața Uniunii Europene.
Marea majoritatea proiectelor pentru ani ce vor urma, vor crește ca dimensiuni și complexitate, datorită eforturilor de modernizare și eficientizare atât ale sectorului public, cât și ale sectorului privat.
SOCIETATEA INFORMATIONALA IN ROMANIA SI IN ADMINISTRATIA PUBLICA
In ultimii ani au fost marcate schimbări majore în domeniul tehnicii informaționale, conducând la crearea și dezvoltarea unui nou tip de societate, cea informațională. Trăsăturile fundamentale, necesare, generale si stabile ale societății informaționale constau în folosirea integrată, impresionantă și generalizată a tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor în toate domeniile vieții economice și sociale, incluzând administrația publică, serviciile etc.
Societatea informațională încorporează scopurile dezvoltării durabile, bazată pe egalitatea șanselor, protecție ecologică, libertate, diversitate culturală și dezvoltare inovativă, restructurarea industriei și a mediului de afaceri. A folosi informatica în rezolvarea unor probleme ale societății poate fi un succes numai în condițiile unei infrastructuri informaționale bine organizate și eficient orientate.
În sens larg putem spune ca societatea informationala se poate defini ca fiind societatea bazata pe informatie
Odată cu aderarea țătii noastre la Uniunea Europeană administrația publică a trebuit să-și ia propriile măsuri de restructurare, modernizare și chiar de regândire a rolului și modului de funcționare, în special în condițiile cerute de această nouă societate informațională. Pentru ca societatea informațională să aducă beneficii tuturor, ea trebuie să se dezvolte într-un cadru național care să răspundă cerințelor locale, în corelație cu mediul regional național și internațional. Pentru o mai bună înțelegere a evoluției societății informaționale până în anul 2006 în România și la nivel internațional putem analiza câteva date statistice referitoare la acest aspect.
Societatea informațională este caracterizată de creșterea explozivă a informației “digitale”, disponibilă prin intermediul produselor tehnologiei informației și comunicațiilor.
De-a lungul anilor s-au efectuat cercetări statistice referitor la modul în care sunt utilizate produsele tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în România, acestea s-au adresat întreprinderilor cu activitate economică, societăților bancare și de asigurări, instituțiilor administrației publice centrale și locale și institutelor de învățământ superior acreditate.
La aceste informații s-au adăugat și alte anchete statistice în întreprinderi, în gospodării asupra condițiilor de viață și anchetele privind dotarea învățământului. Informațiile se referă la indicatorii cel mai des utilizați în caracterizarea gradului de dezvoltare a societății informaționale la nivel european și internațional.
Acești indicatori evidențiază tendința de creștere a gradului de dezvoltare a societății informaționale în țara noastră, în contextul general al evoluțiilor spre consolidarea unei structuri economico-sociale aliniată standardelor europene.
Astfel:
• Numărul de abonamente la Internet bandă largă a crescut de peste două ori ajungând la peste 80 de abonamente la 1000 locuitori;
Numărul de utilizatori Internet a înregistrat o creștere importantă fiind în 2006 de 324 la 1000 locuitori;
• Comerțul electronic a înregistrat o dinamică accelerată, ponderea întreprinderilor care vând/cumpără online a depășit, în 2006, 10% din numărul total de întreprinderi active.
Astfel se poate contura in linii mari posibilitatea interacțiunii individului cu sistemul din perspectiva acestor informații.
Tabelul nr. 1 Indicatori ai societății informaționale la nivel național
Se poate constata faptul că utilizarea produselor TIC în ultimii ani a înregistrat o dinamică în creștere, în anul 2006, numărul de utilizatori internet la 1000 de locuitori a depășit pragul de 300 și a fost cu aproximație 12 puncte precentuale superior anului 2005. De asemenea, o creștere s-a înregistrat în ceea ce privește internetul în bandă largă, numărul de abonați în anul 2006 fiind mai mult decât dublu comparative cu anul 2005.
Tabelul nr.2 Sectorul economic și financiar
Observarea indicatorilor din sectorul economic și financiar permite evidențierea unor creșteri cantitative, dar și calitative, ilustrate prin numărul de echipamente, care a sporit în 2006 față de 2005 cu 44% De asemenea, numărul deutilizatori internet a crescut cu circa 50%, în timp ce numărul de intreprinderi conectate la Internet s-a menținut la un nivel asemănător cu cel din anul precedent.
Dinamică accelerată s-a înregistrat și în ceea ce privește utilizarea produselor TIC pentru vânzarea/cumpărarea online a produselor și serviciilor, astfel că ponderea întreprinderilor care vând/ cumpără via Internet în aceeași perioadă de timp a crescut cu 9,4%.
Tabel nr.3 Evoluția numărului mediu de specialiști TIC, pe domenii
Ponderea cea mai însemnată a specialiștilor TIC, din sectorul economic, în total salariați din domeniu, se regăsește în servicii (circa 6%), în timp ce ponderea cea mai mică se înregistrează în industrie (1%). În anul 2005, se remarcă o creștere semnificativă a numărului de calculatoare personale (PC), în domeniul comerțului, cu 25% față de anul 2004.
Tabel nr.4 Evoluția numărului de echipamente, pe domenii
România ocupă penultimul loc în UE în privința ratei de acces la Internet a gospodăriilor, se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în privința ratei de acces la Internet a gospodăriilor, cu doar 22%, înaintea Bulgariei, unde se înregistrează un nivel de numai 19%, potrivit datelor Eurostat, Biroul de Statistică al Comisiei Europene. In România, ponderea gospodăriilor care au avut în primul trimestrul al anului o conexiune broadband a crescut de la 5% în 2006, la 8% în 2007. In primul trimestru al anului, rata de acces la Internet a gospodăriilor a fost cea mai mare în Olanda (83%), Suedia (79%) și Danemarca (78%). La nivel european, ponderea gospodăriilor care au avut în primul trimestrul al anului o conexiune broadband cea mai ridicată este întâlnită în Olanda (74%), Danemarca (70%) și Suedia (67%), iar la limita de jos se afla Grecia, cu 7%, și România cu 8%, în condițiile în care media în Uniunea Europeană se situează în jurul valorii de 42%. In primul trimestru al anului 2007, cetățenii statelor membre ale UE au fost chestionați cu privire la activitățile realizate pe Internet. In România, 23% din oameni utilizează motoarele de căutare, 21% trimit e-mailuri cu fișiere atașate, în timp ce 12% folosesc grupurile și mesajele online. Doar 7% din populație realizează transferuri de fișiere în rețea, în timp ce 6% caută, descarcă și instalează programe de software. De asemenea, 5% din români utilizează Internetul pentru a da un telefon, 5% își instalează antivirusuri și doar 4% creeaza o pagină Web. In UE, 57% din oameni au utilizat motoarele de căutare pe Internet, jumătate au expediat e-mailuri cu fișiere atașate, și 30% au utilizat Internetul pentru a nu avea virușii pe calculator. In plus, 27% din oameni au descărcat și instalat software de pe Internet. Aproximativ un sfert din populație au făcut parte din grupuri și au trimis mesaje online, dar doar 15% au efectuat telefoane prin Internet. Transferurile de fișiere prin rețea au fost utilizate de doar 13% din populație, în timp ce 10% au creat o pagina Web. Sondajul acopera gospodăriile în care există cel puțin o persoană cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani.
Dacă ar fi să facem o privire de ansamblu la cele scrise în rândurile de mai sus, am putea concluziona prin faptul că într-adevăr există într-o proporție egală accesul către noua tehnologie, este în creștere și apare din ce în ce mai predominant și în mediu de afaceri. Se pare că infrastructura devine din ce in ce mai organizată si eficientă.
Având în vedere faptul creșterea numărlui de utilizatori putem concluziona prin faptul că individul incepe să aibă o interacțiune din ce in ce mai dinamică cu sistemul. Pe ansamblu societatea românească poate fi caracterizată ca fiind deschisă către o societate informațională.
INFRASTRUCTURA INFORMATIONALA A ADMINISTRATIEI PUBLICE IN ROMANIA
Sistemul informațional trebuie să fie considerat suportul de aplicare și de simplificare a unor reguli și proceduri administrative în scopul asigurării unui acces larg și nediscriminatoriu al publicului la servicii publice, precum și reducerii tarifelor pentru aceste servicii și a costurilor de operare și personal. Informația însăși reprezintă timpul nostru, care necesită instrumente specifice: computere, telefoane, copiatoare, faxuri etc. Se poate spune că informația a devenit una din cele mai semnificative resurse strategice pentru toate tipurile de organizații, inclusiv pentru administrațiile publice.
Crearea unei societăți informaționale a devenit scopul oricărui guvern, se vorbește acum de e-eonomie, e-gurvernare, e-administrație. La baza acestora guvernul român a adoptat o serie de acte normative compatibile cu cerințele europene, acest fapt semnificând o evoluție in sistemul informațional:
Hotarârea nr.1007/4.10.2001 Strategia Guvernului pentru informatizarea administrației publice; Legea nr.291/2002 pentru aprobarea O.G nr.24/2002, încasarea prin mijloace elecronice a impozitelor și taxelor locale;
Legea nr. 52/21.01.2003 transparența deciziilor in administrația publică;
Legea nr.544/12.10.2001 liberul acces la informațiile de interes public;
Legea nr. 455/18.07.2001 semnătura electronică;
Hotarârea nr. 1440/12.01.2002 strategia națională pentru promovarea noii economii și implementarea societății informaționale;
Legea nr. 161/19.04.2003 masuri privind asigurarea transparenței în exercitarea deminităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Obținerea, prelucrarea, comunicarea și depozitarea datelor sunt decisive pentru valoarea deciziilor și finalitatea acestora.
Tabel nr.5 Sectorul administrație publică
Tabel nr. 6 Sectorul administrație publică
În cursul anului 2005 datele au fost colectate prin intermediul sistemului electronic. Astfel, în lista instituțiilor obligate să utilizeze sistemul electronic a fost cuprins un număr de 1247 unități ale administrației publice centrale și locale. Astfel putem considera că informația devine sursă primordială a societății informaționale și sursa principală de modelare a mentalității și a comportamentelor oamenilor. Accesul la informațiile publice conferă transparență procesului de management și în mod cert susține dezvoltarea societății în ansamblul ei.
Modernizarea administrației publice din România nu se poate realiza fără a ține seama de necesitatea îmbunătățirii sistemului informațional.
Majoritatea instituțiilor din administrația publică au drept scop dezvoltarea sistemului informațional:
prin cunoașterea importanței dezvoltării sistemului informațional în realizarea unei administrații publice moderne;
prin îmbunătățirea transmisiei de date și modul cum circulă informația;
prin convingerea participanților la perfecționare continuă bazată pe transparență și ducând la satisfacerea cerințelor cetățenilor și comunităților local.
Obiectivele generale ale instituțiilor pe care acestea le urmăresc sunt acelea de modernizare a administrației publice, prin introducerea unui sistem informațional corespunzător cerințelor impuse de societatea informațională.
Obiectivele specifice vizează mărirea calității și accesibilității serviciilor oferite de administrația publică cetățenilor, mediului de afaceri prin utilizarea mijloacelor moderne de comunicație avnând acces rapid la baza de date specifică administrației publice realizând un flux informațional rapid și eficient, necesar procesului de decizie.
Cu privire la investițiile IT din sectorul public, este de remarcat că planurile din 2004 prevedeau pentru anul 2007 venituri de aproape 110 milioane euro din servicii de proiecte IT (consultanță, integrare, dezvoltare software și training) în sectorul public în România. Astazi, după reevaluări,se prognozează aceste servicii la maxim 75 mil. euro, după creșteri anuale la jumătate față de cele previzionate cu 3 ani în urmă. Aceleași servicii în Ungaria se ridică la 114 milioane de euro, la o populație de doar 10 milioane de locuitori, în Cehia la 156 milioane de euro, la 10 milioane de locuitori, iar în Polonia la 208 milioane, la 38 milioane de locuitori. Potrivit previziunilor realizate în anii 2005 și 2006, România ar fi avut potențialul de a crește cu rate mult superioare celor din celelalte țări din regiune, exceptând Rusia.
Dacă ar fi să analizăm evoluția portofoliului de clienți a celor mai importante companii IT din Romania, se poate observa o scădere dramatică a ponderii sectorului public în totalul veniturilor și o creștere impresionantă a vânzărilor către industrie, sectorul financiar-bancar, utilități, telecomunicații și comerț. Chiar dacă poate fi considerată ca normală și benefică scăderea dependenței pieței de soft și servicii informatice de sectorul public, se poate considera că administrația nu se va mobiliza pentru a pune bazele utilizării tehnologiei informației în procesele activității zilnice la nivel central și local, precum și în relația cu cetățenii, este greu de crezut că Romania va putea să evolueze ca stat, atât ca imagine internă și externă, cât mai ales ca eficiență și transparență". Administrația publică trebuie să asigure servicii publice, la același nivel de calitate, în toate zonele și localitățile țării.
In perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, credem că cererea de aplicații software standard va continua să crească în toate domeniile economice, precum și în administrația publică, centrală și locală. Bazându-ne pe performanțele înregistrate anul trecut și pe previziunile analiștilor, se estimează ca solutiile standard recunoscute la nivel global, adaptate specificului pieței locale vor fi în continuare tot mai solicitate. Acest lucru va influența și evoluția canalelor de distribuție din acest domeniu, prin reorientarea unui număr de producători importanți de aplicații către parteneriate cu marile firme de software, pentru diversificarea ofertei proprii de soluții și servicii.
Putem concluziona și considera ca soluție optimă, faptul că sistemul informațional va fi un suport în condițiile în care tarifele pentru diversele servicii oferite vor fi destul de acceptabile, iar publicul va avea acces larg la serviciile publice. Astfel putem spune că informația a devenit sursă strategică pentru marea majoritatea organizațiilor și că susține dezvoltarea societății. Administrația publică merge în direcția încercării de modernizare a sistemului informațional. Faptul că majoritatea instituțiilor au drept obiective bune, ramane momentan doar la aspect declarativ, la partea practică fiind de lucru mai mult decât se dorește.
În ultimii doi ani însă, în profida declarațiilor, strategiilor și promisiunilor politice venite de la diverse niveluri ministeriale, foarte puține proiecte importante au fost lansate în zona tehnologiei informației in Romania. Analiștii consideră că aproximativ o treime din piața IT depinde de proiectele din sectorul de administrație (centrală și locală), astfel încât indecizia politică are un impact deosebit de grav asupra performanțelor și șanselor de dezvoltare ale companiilor de profil. Totalul cheltuielilor IT (hardware, software și servicii informatice) de-abia dacă a depășit 500 milioane euro în 2007 în administrația publică locală și centrală, conform oficialilor.
1.4 Perspective europene ale societății informaționale
Domeniul IT reprezintă de ceva timp o nouă provocare pentru economia mondială, progresele influențează modul de viață a fiecăruia dintre noi observându-se un impact profund asupra tuturor activităților, putând fi considerată ca o nouă trăsătură a societății. Ca orice problemă dacă ar fi să fie privită din mai multe perspective putem surprinde atât aspecte pozitive cât și negative.
Această analiză va lua în considerare cum arată această societate, cu aspecte politice, sociale, și culturale atât la nivel național cât și la nivel internațional, precum și efectele acesteia la nivelul oamenilor, la nivelul relației dintre individ și instituțiile publice și autorități.
Primul pas făcut de Europa îl reprezintă raportul intitulat "Europa și Societatea Informațională globală. Recomandări pentru Consiliul Europei". Cunoscut și sub numele de "Raportul Bangemann", raportul reunea concluziile și recomandările unui grup de 20 de experți, coordonat de Martin Bangemann, fost ministru al Economiei al Germaniei, și a fost prezentat Reuniunii Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc la Corfu (Grecia).
A fost momentul în care Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informațională, un organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a recomandărilor din "Raportul Bangemann", iar pe 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acțiune pentru Societatea Informațională, intitulat "Drumul Europei către Societatea Informațională".
Guvernele țărilor membre ale Uniunii Europei au evaluat care sunt câștigurile și, mai ales, care sunt pierderile pricinuite de construirea, amânarea construirii sau neconstruirea Societății Informaționale atât în planul creeri de noi locuri de muncă, al creșterii calității serviciilor publice în condițiile unor costuri reduse, al reducerii poluării, al descongestionării traficului în marile orașe și pe autostrăzi, cât și în cel al creșterii nivelului de educație și de cunoaștere, îndeosebi al tinerilor, al dezvoltării economice susținute în ansamblu.
Uniunea Europeană (UE) și Comisia Comunităților Europene (CCE) au reprezentat și reprezintă un centru puternic de sprijinire financiară, logistică, organizatorică și administrativă pentru asigurarea unei strategii europene și a unor planuri de acțiune coerente pentru Societatea Informațională. Conștientă de marele decalaj de potențial economic și de dezvoltare care există între țările Uniunii Europei și cele din fostul bloc comunist, UE și CCE au inițiat o serie de acțiuni de cooperare între aceste state, a creat organisme speciale pentru analiza și identificarea metodelor și formelor prin care aceste țări foste comuniste se pot integra în marea familie a țărilor europene, în ciuda unei continue recesiuni economice, a unei creșteri alarmante a ratei șomajului și deteriorării nivelului de trai al locuitorilor acestor țări.
Au fost inițiate programe de sprijinire a acestor țări atât pentru stoparea declinului economic, cât și pentru relansarea economică în codițiile unei tranziții spre economia de piață. Marea majoritate a acestor țări au declanșat și un proces simultan de tranziție spre Societatea Informațională în scopul creerii condițiilor unei integrări "fără dureri" în Uniunea Europeană.
În cadrul procesului de construire a Societății Informaționale se poate constata că are loc o extraordinară revoluție la nivel planetar, care este declanșată de răspândirea acestor noi tehnologii ale informației și ale comunicațiilor. Nu este nici prima și, cu siguranță, nici ultima revoluție tehnologică din istoria omenirii.
Cunoscutul american Alvin TOFFLER, vorbește de o societate a celui “de-al treilea val” (societatea bazată pe cunoștiințe și informație), deosebită de societatea “primului val” (bazată pe agricultură) și de cea a celui “de-al doilea val” (bazată pe industrie).
Globalitatea acestui proces se poate urmări în plan geografic, procesul se manifestă peste tot în lume, cu specificarea că există diferențe între diferite regiuni sau țări; aria de acoperire se asistă la informatizarea activităților tradiționale economice, militare, administrative, ca și, mai nou, a culturii, a timpului liber, a îngrijirii sănătății; implicarea acestora se lărgește pe zi ce trece, cuprinzând oameni de știință, industriași, bancheri, factori de decizie politică și, din ce în ce mai mult, simpli cetățeni.
Referitor la aria geografică a Societății Informaționale, se observă existența a trei centri principali în care necesitatea trecerii la Era Informațională a fost conștientizată pe deplin: SUA, Europa (și în special țările din Uniunea Europeană) și Japonia. În aceste zone noile tehnologii informaționale și de comunicație au avut un impact deosebit, contribuind la modificarea fundamentală a organizării și funcționării instituțiilor statului, a activității economice, în general a modului de a munci, trăi și comunica al cetățenilor. Factorii de decizie guvernamentali au conștientizat faptul că țările pe care le administrează "experimentează "o schimbare totală și au acționat în sensul distribuirii cât mai echitabile a beneficiilor Societății Informaționale, pentru a evita formarea unor grupuri de "information have" și "information have-nots", care este cel mai mare pericol ce poate apărea în noul tip de societate: capitalizarea și polarizarea informației.
Practica actuală a dovedit și existența a numeroase obstacole, imposibilitatea unor categorii sociale de a avea acces la noile servicii specifice societății informaționale, din lipsa infrastructurii de comunicații adecvate sau a terminalelor de acces, din lipsa culturii necesare pentru a le utiliza sau datorită tarifelor prea ridicate în raport cu veniturile individuale etc, distorsiunile produse în lipsa de securitate și confidențialitate a informației cu efecte nedorite asupra intimității vieții personale sau cu producerea de pierderi materiale importante, conținuturi informaționale periculoase la adresa moralei publice, eticii sociale sau a securității individuale.
În consecință, se pune problema incluziunii sociale cât și a protecției cetățeanului și consumatorului în societatea informațională. Conform satisticilor jumătate din populația globului nu a vorbit niciodată la un telefon, și mult mai mulți sunt cei care nu au accesat vreodată Internetul.
Astfel organismele și instituțiile naționale și internaționale analizează și încearcă să găsească soluții la aceste probleme, instituțiile guvernamentale, Consiliul Europei, Parlamentul, Consiliul și Comisia UE, G7/G8, OECD, UNESCO, WB etc, alături de reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile.
Această societate informațională se caracterizează prin comunicare, înțelegere și cooperare. De aceea țările din UE au încercat elaborarea unor stategii și programe ce să vizeze toate domeniile pentru o trecere mai plăcută la societatea informațională. Obiectivele urmărite au fost acelea de creare a unui nou cadru de reglementări, promovarea spiritului întreprinzător, educarea cetățenilor și implementarea de noi soluții business.
Un document strategic îl reprezintă planul “eEurope – O Societate Informațională pentru toți” lansat oficial cu ocazia summit-ului european de la Goteborg din 15-16 iunie 2001. Prioritățile planului eEurope sunt acelea de a asigura comunicarea on-line pentru fiecare locuință, școală, întreprindere și instituție din administrația publică, crearea antreprenoriatului în condiții optime, cu investitori dinamici care să finanțeze aceste idei noi, si incercarea de a realiza un proces care să asigure încrederea consumatorului. Aceste obiective pot fi realizate dacă există o infrastructura informațională bine organizată și eficientă.
Raportul Comisiei Europene "eEurope – An Information Society for All" (eEurope – O Societate Informațională pentru toți ), (decembrie 1999) , a luat în considerație mai multe aspecte ca fiind esențiale pentru reînnoirea și modernizarea economiei europene, pentru tranziția în perspectiva anului 2010 la noua economie bazată pe cunoaștere, inițiativa se bazează pe “evidența apariției unei ‘noi economii’ sau e-economii, condusă în principal prin Internet “.
Pentru implementarea acestor obiective s-au adoptat: planul de acțiune eEurope 2002, care dorea să pună accentul pe asigurarea accesului ieftin, sigur și rapid la Internet, asigurarea resurselor umane și a competentelor necesare dezvoltării și utilizării pe scara largă a servicilor specifice societății informaționale; planul de acțiune eEurope 2005, care miza, în special, pe progresele tehnologice din domeniul comunicațiilor în banda largă și al multiplatformelor de acces, pe baza dezvoltării infrastructurii, a industriei, de tehnologia informației și cea de conținut digital.
De accea se poate spune că tehnologia nu este nici bună dar nici rea, în timp ce unii indivizi sau grupuri obțin mari avantaje, alții pot fi serios dezavantajați (exemplu, pierderea locului de muncă sau "erodarea" calificării). Un alt aspect important îl reprezintă o caracteristică esențială a societății informaționale acea de garantarea posibilității ca indivizii să poată controla informația și nu invers.
Adaptarea la societatea informațională constituie o mare provocare la adresa sectoarelor economiei, a întreprinderilor, a calificărilor și profesiilor, a furnizorilor de servicii publice sau private. Întreprinderile trebuie să fie tot mai flexibile iar angajaților li se cere din ce în ce mai mult să se adapteze la noile calificări, sarcini și forme de organizare a muncii. Documentul concluzionează faptul că societatea informațională produce mari mutații la scară socială, putând deschide posibilități de: noi locuri de muncă, și o utilizare mai eficientă a resurselor.
Modelul european de societate informațională se bazează pe următoarele caracteristici: intervenția guvernamentală și a partenerilor sociali; interconectivitatea și standardele deschise; sustenabilitatea mediului – economii durabile și ecologice; sustenabilitatea socială – este inacceptabilă excluderea unor largi populații de la șansa participării la societatea informațională, prin creșterea decalajelor dintre clase sociale, sexe, generații/vârste, țări și regiuni, fragmentarea și monopolizarea piețelor în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor ; diversitatea culturală și lingvistică; orientarea spre respectarea drepturilor civile, prin asigurarea libertății de comunicare și a libertății informației ; cadrul de reglementări și coordonare la nivel internațional.
Constituirea societății informaționale este o problemă de ordin global (planetar) și care constituie o preocupare a multor țări. Inițiativa “Societății Informatice Globale” aparține summit-ului șefilor de stat și de guvern a țărilor G7 de la Napoli, din 1994. Un an mai târziu, în 1995, Conferința pentru Societatea Informațională, desfășurată la Bruxelles, a suscitat numeroase discuții asupra implementării unei infrastructuri informaționale competitive, la nivel planetar. În anul 1996, a avut loc la Praga, Forumul țărilor din Uniunea Europeană și din Centrul și Estul Europei asupra Societății Informaționale, care a reunit peste 400 de participanți care au concluzionat printre altele că societatea informațională este bazată pe tehnologii moderne de prelucrare a informației și telecomunicație cu impact asupra sectoarelor economice, administatia publică, viața culturală și socială a cetățenilor.
Conform “Declarației de la Tartu” – Estonia, document adoptat la 31 mai 1997, de 59 de specialiști din 19 țări în problemele comunicației în societatea informațională, “era informațională se adresează oamenilor și în nici un caz nu are un caracter tehnologic”. Cu alte cuvinte, în societatea bazată pe informație, omul este în centrul atenției.
Strategia de la Lisabona, cunoscută și sub denumirea de Agenda de la Lisabona sau Procesul de la Lisabona a fost adoptată de Consiliul European la Lisabona în martie 2000, pe o perioadă de 10 ani, având ca scop transformarea Uniunii Europene în “cea mai dinamică și competitivă economie a lumii”. Strategia europeană de la Lisabona a definit scopul de a transforma Europa în cea mai competitivă economie din lume până în anul 2010. Se pare ca această strategie nu a avut efectul dorit. Unul dintre factorii principali ai acestuia a fost încăpățânarea statelor membre UE în a-și folosi veto-ul în fața inițiativelor economice propuse de Comisia Europeană.
Ce putem spune? Da, într-adevăr domeniul IT a influențat lumea la nivel mondial, reprezintă trăsătura principală a noii societăți. Nivelul relației individ insittuție la dimensiune mondială este ridicat, țările cu economie dezvoltată au făcut demersuri mari in această direcție.
Globalitatea fenomenului face dovada faptului că informația sub noua s-a forma tehnologică se lărgește zi de zi cuprinzând o arie foarte mare.
În unele zone putem spune că anumite categorii sociale nici nu au luat la cunoștință de existența mijloacele de acces la noua tehnologie, dar asta se datoreaza unor circumstanțe nefavorabile ale momentului.
Modelul UE dorește ca această dimensiune să nu aibă impact negativ asupra oamenilor ci dincontra să ușureze activitățile de zi cu zi, făcând din om un scop și nu un mijloc.
1.5 Calitatea administrației publice prin informatizarea instituțiilor
Prin sistemul informatic se asigură prelucrarea automată a datelor pentru a obține informații solicitate de mai mulți utilizatori. Sistemul informațional al administrației publice are în vedere caracteristicile generale ale oricărui sistem informațional, indiferent dacă este vorba de contabilitate, resurse umane, evidența cererilor sau alte programe din cadrul unei instituții de stat.
Sistemul informatic este o grupare pe mai multe nivele cu funcții de bază. Administrația publică evoluează odată cu evoluția societății, ducând la utilizarea metodelor tehnice, în special a calculatoarelor. Odată cu evoluția societății informaționale, cu o bună infrastructură tehnică, are loc acccesul oricărui cetățean la informații care țin de el sau care au influență asupra condițiilor sale de muncă. Scopul principal este de a da fiecărui utilizator, în funcție de responsabilități și atribuții, informațiile necesare. Astfel informația trebuie să arate cât mai bine realitatea, să ofere o informație concretă, evitând aspectele nerelevante și trebuie să intre în posesia ei în timp cât mai util.
Astfel administrația publică devine cel mai important client al tehnologiei informației și comunicațiilor, pentru îmbunătățirea relațiilor cu cetățenii, implicându-se în mai multe activități pentru a putea îmbunătăți relațiile cu cetățenii. Informația va deveni noțiunea cea mai importantă, având diverse atribute, cum ar fi o știre, imagine, un eveniment, o situație sau o acțiune. De accea informația va trebui sâ înlăture orice îndoială pentru receptor și să fie cât mai utilă. Reprezentarea informației poate fi făcută și prin date, ele fiind principalul suport al informației. Ele vor urma un traseu de felul culegerii, verificării, codificării și transmiterii – adică de introducere, apoi ele vor fi prelucrate – sintetizare, sortare, și nu în ultimul rând de difuzare a acestor date.
În administrația publică sistemul informațional este considerat ca informație care este sub formă de documente, cu fluxuri si mijloace pentru satisfacerea necesităților generale ale populației. În procesul de administrație publică, informațiile și calitatea acestora sunt deosebit de importante pentru procesul decizional.
Posibilitatea de a oferi cât mai multă calitate în serviciile oferite înseamnă sprijinirea instituțiilor pentru obținerea unor rezultate cât mai bune în domeniile lor de activitate. De accea conducerea unităților sunt nevoite să încerce armonizarea în mod eficient a mai multor elemente economice, sociale, administrative și politice impunând constituirea unor baze de date care să ofere posibilitatea furnizării informațiilor cât și de armonizare cu obiectivele propuse. În aceste condiții se impune folosirea de specialiști cu o bună pregătire.
Administrația publică este influențată de solicitări permanente din partea cetățenilor și a partenerilor sociali. Pentru a administra această situație trebuie să existe o bază de date și programe specifice adminstrației publice, care să pună la dispoziția cetățenilor toate informțiile cum ar fi legi, hotărâri, date statistice, să existe compartimente de relații publice și relații cu publicul.
Evoluția secolului nostru a făcut să crească exigențele cetățenilor față de calitatea serviciilor și prestațiilor oferite de administrațiile publice locale, ei cer să nu mai fie tratați ca simpli consumatori ci în calitate de clienți, adică atâta timp cât cetățeanul are obligația de a cotiza sub forma de impozite și taxe locale, serviciul public se transformă în servicii pentru public, care poate cumpăra orice marfă și pe care administrația publică are obligația să le ofere.
În prezent se dorește cât mai mult rentabilizarea serviciilor publice, pornind tocmai de la ideea ca cetățeanul este un client care cumpără servicii. Dar se pare că acest lucru nu poate fi satisfăcut datorită faătului că resursele administrației publice sunt insuficiente în raport cu nevoile cetățenilor, și pe lângă aceasta ei trebuie să facă față unor exigențe privind calitatea serviciilor.
Începând cu anul 2001 s-au luat măsuri pentru crearea actului legislativ și a suportului necesar dezvoltării de aplicații e-administrație. E-administrație reprezintă ansamblu de siteme și resurse specifice managementului public, care prin utilizarea tehnologiei informației și comunicației are în vedere optimizarea actului administrativ.
Calitatea activităților poate fi crescută prin implementarea unui sistem informațional corespunzător. Trecerea la o societate informațională fiind unul din obiectivele strategice ale Guvernului României pentru perioada 2001-2004 și una din condițiile de aderare la UE .
Trebuie să existe o infrastructură informațională care să cuprindă calculatoare și software, informații de interes general, este necesar și un cadru normativ necesar pentru asigurarea acccesului la infrastructura informațională în condiții de maximă siguranță, performanță, securitate, și confidențialitate.
Prin H.G NR 1007/2001 Guvernul României a adoptat strategia privind informatizarea Administrației publice, creându-se astfel un cadru juridic, instituțional și tehnic. Aceasta vizând îmbunătățirea calității actului administrativ. Modernizarea comunicării informaționale prin introducerea tehnologiei are ca rezultat creșterea eficineței activității administrației publice, eliminarea birocrației și creșterea serviciilor publice, făcându-se astfel o trecere de la o administrație centralizată, dirijată, la una descentralizată, în slujba cetățeanului.
Această trecere, către societate informațională, a făcut Guvernul român să adopte politici favorabile dezvoltării ei. Au început prin:
reorganizarea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei informației, H.G NR 744/2003;
înființarea departamentului pentru informatizarea structurilor guvernamentale prin O.G nr 64/2003;
înființarea Ministerului Aministrației și Internelor prin fuziunea Ministerului Aministrației Publice și a ministerului de Interne;
O.G nr. 64/2003 înființarea Comisiei de Tehnologii Avansate, Comunicații și tehnologia Informației la nivelul Pralamentului României;
Înființarea Grupului pentru Promovarea Tehnologiei Informației, prin H.G nr. 271/2001.
Au avut în vedere realizarea unor strategii coerente de modernizare a adimistrației publice prin intremediul tehnologiei informației:
Strategia e-administrație prin H.G nr. 1007/2001;
Strategia Națională pentru promovarea noii economii și implementarea Societății informaționale prin H.G nr. 1440/2002.
Pe langă aceste incercări pozitive există și o serie de aspecte negative legate de accesul la magistralele de comunicație și internet, datorită nivelului scăzut al investițiilor în infrastructură de acces, datorită unui mediu de afaceri insuficient de stimulativ pentru folosirea tehnologiei informaționale și de comunicații și datorită aplicării necorespunzătoare a legislației în încercarea de reducere a pirateriei software. Un alt aspect destul de important este nivelul mediu al salariilor specialiștilor din administrația publică realtiv mic, comparativ cu cel din țările dezvoltate și cu cel din sectorul privat un număr mic al aplicațiilor informatice existente, și nu în ultimul rând nu trebuie uitat nivelul ridicat al birocrației care se pare că nu se reduce.
e-GUVERNARE – Sistemul informațional privind relațiile cu publicul
Guvernul României a avut drept obiectiv constant eficientizarea și modernizarea activității administrației publice. Acestea trebuie să schimbe structura organizatorică a administrației. Din instituție dirijată să de vină instituție descentralizată, cu un flux mare de informații. Trecerea la Societatea Informațională este unul din obiectivele strategice ale Guvernului României pentru perioada 2004-2008 și a fost una din condițiile de aderare la Uniunea Europeană. Misiunea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației este crearea premiselor durabile trecerii la Societatea Informațională în România.
Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației este organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației, având scopul de a realiza politica Guvernului României în acest domeniu. In scopul dezvoltării Societății Informaționale ca instrument de bază pentru Societatea bazată pe Cunoaștere, în contextul Strategiei de la Lisabona și în contextul cadrului legislativ european, guvernarea dorește:
incurajarea utilizării celor mai noi tehnologii informaționale și consolidarea industriei de profil (TIC);
creșterea performanței instituționale a administrației publice, prin implementarea coerentă și generalizată de sisteme informatice integrate;
creșterea confortului cetățenilor.
România și cetățenii ei vor avea în 2008:
telecomunicații de calitate la un preț accesibil;
acces la servicii în bandă largă;
investiții în „Noua Economie” cu mai multe locuri de muncă bine plătite;
facilități extinse de informare, care oferă cetățeanului posibilități superioare de interacțiune și integrare în societate;
o administrație mai eficientă cu o viteză de răspuns mărită la cererile cetățenilor.
Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență care reglementează organizarea și funcționarea Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale (ASSI) care va îndeplini același rol ca fostul IGCTI (Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației) Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia informației(ANRCTI) urmând a prelua, pe baza de protocol de predare-preluare, bugetul, sursele de finanțare, personalul, drepturile și obligațiile fostului IGCTI. Atribuțiile specifice în domeniul operării la nivel național a sistemelor informatice ale administrației publice centrale destinate guvernării electronice (www.e-guvernare.ro, www.e-licitatie.ro, www.autorizatiiauto.ro) vor fi preluate de Autoritatea Națională pentru Serviciile Societății Informaționale, instituție publică care se va înființa și va funcționa în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
Strategia Guvenului de a împlini acest fapt s-a concretizat în Hotărârea de Guvern nr.1007/04.10.2001, fiind principalul instrument de lucru pentru Guvern și departamentele din administrația publică, doar cu condiția utilizării în mod corespunzător a acestor noi tehnologii.
Această strategie se referă la aspectele legate de denumirea e-administație, ce presupune folosirea metodelor tehonolgice informaționale moderne. Toate acestea se doresc a se înfăptui pentru creșterea operațională din cadrul administrației, care are drept beneficiari cetățenii și agenții economici.
Reforma în administrația publică utilizând tehnologia informației și comunicației va asigura informatizarea instituțiilor din administrația publică, realizarea fluxului de informație între instituțiile din administrație la nivel central și local, asigurarea accesului cetățeanului la informația publică, a unei compatibilități și interoperabilitate a sistemelor informatice din administrație la nivel de județ și la nivel central.
Guvernarea electronică reprezintă implementarea și dezvoltarea unor legături electronice între administrție, cetățeni, mediul de afaceri. În 2002 s-a realizat un sistem de achiziții publice electronice (e-procuremnet), acesta fiind un punct de referință in aplicațiile europene de tipul e-goverment. Anii ce au urmat 2003,2004 au continuat cu lansarea proiectelor e-goverment: plata taxelor prin mijloace electronice și folosirea semăturii electronice pentru serviciile publice.
Deasemenea, educația bazată pe e-learning (învățare prin mijloace electronice), este unul din principalele obiective ale implementării societății informaționale în Romania, care asigură accesul elevilor și studenților la comunicații internaționale și schimb de date. În vederea realizării acestui obiectiv s-au înființat și chiar s-a reușit finalizarea acestor acțiuni, introducerea sistemelor educaționale asistate de computer în licee și universități. În 2003 au fost echipate cu laboratoare de informatică majoritatea scolilor românești.
Despre e-procurement (sistem electronic de achiziții publice) putem spune că a fost creat in 2002, și reprezintă puunctul de referință în ceea ce privește aplicațiile de tip e-government în Europa. Se estima economisirea unor sume de bani prin extinderea acestui sistem electronic la administrația publică și la toate produsele și serviciile publice.
Guvernarea bazată pe noile tehnologii, guvernarea digitală e–guvernare reprezintă ”ansamblul de sisteme și resurse specifice managementului public, care, prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, vizează optimizarea actului administrativ”.
“E-government”, sau guvernul electronic, sau, mai corect, guvernarea bazată pe noile tehnologii, este atribuită ansamblului de sisteme și resurse specifice managementului public care au ca obiectiv optimizarea actului administrativ prin utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor.
Având în vedere faptul că informația este o legătură între administrația publică și cetățean, administrațiile moderne vor avea drept obiective dezvoltarea serviciilor pentru cetățeni, oferirea de informații de calitate, consistente și actuale, în forme cât mai prietenoase oricărui cetățean, indiferent de nivelul lui de instruire, și deopotrivă, crearea instrumentelor necesare participării active a oricărui cetățean la deciziile administrative și politice care îl privesc, aceste obiective bazându-se pe TIC.
În literatura de specialitate figura nr. 1 de mai jos este bine cunoscută ca exemplu al guvernării bazate pe noi tehnologii.
Fig. nr.1
Primul pilon guvern-cetățean se bazează în mod hotărâtor pe serviciile de informare pe care le oferă guvernul.
Serviciile de informare a cetățenilor trebuie să urmărească acces ușor, permanent (24 de ore din 24); comunicare directă, prin intermediul paginilor Web și a serviciilor interactive, actualitatea informației disponibile. Cele mai cunoscute forme de prezentare a serviciilor de informare sunt portalurile și infochioșcurile.
Portalul reprezintă o cale de acces către serviciile publice electronice. Este posibilitatea de informare asupra structurilor, serviciilor și informațiilor generate de administrația publică centrală și locală, și mediu de comunicare directă cu structuri ale administrației centrale și locale.
Țările care au implementat conceptul de e-government (SUA, Anglia, Irlanda, Franța, Canada) au dorit crearea portalurilor guvernamentale. În Anglia se dezvoltă un portal pentru cetățeni, cu informații de interes general, și un alt portal pentru mediul de afaceri. Existența portalurilor guvernamentale nu exclude existența acestora la nivelul altor structuri, subordonate acestora.
Portalul de acces pentru relația cetățean – administrație arată cine ce face, cum sunt cheltuiți banii publici, care sunt taxele pe care trebuie să le plătescă cetățeanul, etc.; guvernele diferitelor țări și-au deschis pagini Web în care sunt prezentate propriile activități, astfel încât oricând, oricine poate ști cine sunt reprezentanții celor aleși și ce fac. Este folosit pentru căutarea unui loc de muncă de acces pentru informații cu caracter comercial; oricine poate comanda un produs de care are nevoie, consultând o pagină Web, deci informându-se electronic.
Portalul de tipul "biroului unic" asigură accesul la serviciile de e-government, precum și schimbul de informații și documentare electronice între agențiile guvernamentale. Prin generalizarea acestui sistem, birocrația va fi diminuată, va crește transparența și se vor dezvolta serviciile interactive.
Info-chioșcul este un portal de Web, o unealtă pentru cetățeni, ușor de folosit. El reprezintă un sistem distribuit geografic, accesul la el fiind posibil de oriunde. Poate fi folosit prin interfața specifică info-chioșc și prin browserele de Internet, respectându-se criteriile de performanță care asigură funcționalitatea și rapiditatea sistemului. Implementarea proiectului are ca obiectiv amplasarea a 4280 de info-chioșcuri în toată țara și, în special, în zonele unde nivelul de informație este scăzut.
Info-chioșcuri, cu ecran, amplasate în diverse instituții publice dar și în comunități temporare (gări, spitale, aeroporturi, etc.). Oriunde în țările cu un coeficient de informatizare se pot întâlni info-chioșcuri ce oferă informații din cele mai diverse domenii. Există numeroase inițiative europene și realizări cunoscute care oferă accesul cetățeanului la informație prin info-chioșcuri și în țări mai puțin bogate, oferind cetățenilor informații în 15 domenii din cele mai diverse: familia, sănătate, educație, serviciu militar, taxe și asigurări, protecția consumatorilor, etc.
Serviciile de informare oferite cetățenilor își extind atât aria de cuprindere informațională, cât și formele de furnizare a informației, oferindu-le acestora acces la informații indiferent de locul unde se află.
Aceasta conduce la formarea unei noi culturi a informației și comunicării, cultura informației, care face din orice cetățean un actor activ al comunității în care trăiește și muncește.
Serviciile oferite cetățenilor sub eticheta de e-government G2C sunt:
servicii de informare pentru viața zilnică – informații despre muncă, protecție socială, locuințe, educație, sănătate, cultură, transport, mediu etc.;
pentru tele-administrare – lista serviciilor publice, ghid de proceduri administrative, registre și baze de date publice;
pentru participare la viața politică – legi, documente parlamentare, programe politice, consultare de documente.
servicii de comunicare interactivă ce permit interacțiunea cu indivizi sau grupuri de persoane (de exemplu, e-mail, liste de discuții etc.) ;
servicii tranzacționale ce permit transmiterea de către cetățeni a unor formulare (administrative, de vot) și /sau achiziția de produse și servicii on-line.
Îmbunătățirea eficientă a managementului intern, va putea reduce costurile administrative și va putea determina apariția unei noi culturi "e-government" prin utilizarea mijloacelor electronice în comunicarea și tranzacțiile pe care le are cu angajații săi, funcționarii publici componenta G2E. Ele pot fi folosite pentru managementul aplicațiilor care ușurează îndeplinirea unor responsabilități de serviciu.
Spre exemplu folosirea de către angajații unei primării a bazelor de date cu hotărâri și decizii care duce la reducerea eventualelor pierderi de timp generate de deplasarea fizică la alt departament și căutarea în arhive fizice.
O altă aplicație este managementul situației de salariat a angajatului guvernamental, unde salariatul poate să își acceseze fișa personală, poate modifica informațiile pe măsură ce ele se schimbă, poate să ceară concediu în anumite perioade, astfel distribuindu-se echilibrat cererile de concediu, sau poate să completeze numărul de ore lucrate suplimentar peste program etc.
Relațiile dintre guvern și mediul de afaceri, componenta G2B, sunt unele dintre cele mai disputate relații din sfera guvernării electronice.
Există două mari tipuri de aplicații G2B:
sistemele de achiziții publice realizate prin Internet acestea aduc multiple avantaje, legate în primul rând de transparentizarea procesului de ofertare și acceptare a ofertelor și reducerea costurilor generale implicate;
serviciile oferite de stat sectorului privat prin Internet.
Dintre toate aceste aplicații, cele mai utile sunt cele care presupun economisirea de timp și bani, atât pentru guvern, cât și pentru companii, adică efectuarea unor servicii precum înmatricularea unei societăți comerciale, plata taxelor, completarea unor cereri și adeverințe doar pe Internet. Componenta G2G presupune comunicarea prin mijloace electronice între instituțiile publice. Această comunicare este, de multe ori, nedetectabilă de către cetățean și presupune schimbul de date la diferite niveluri de securitate între sistemele informatice ale celor două instituții.
Comunicarea între instituțiile publice are loc datorită faptului că rezolvarea unor probleme presupune soluții complexe, care necesită prelucrarea unor date deținute de către instituții diferite. Marea problemă care apare în implementarea unor soluții G2G este nu atât integrarea tehnologică, cât cea a managementului proceselor, întrucât acesta presupune să-i determini pe oameni, și nu computere, să lucreze împreună.
Scopul final al ”e-Government” (G) îl reprezintă creșterea calității și accesibilității serviciilor guvernamentale, ai căror beneficiari sunt cetățenii (C), mediul de afaceri (B) și angajații serviciilor publice – funcționarii publici (E). Apreciem că în țara noastră eforturile făcute în ultimii ani, prin programe speciale de sprijinire a școlilor, universităților, institutelor de cercetări, administrațiilor publice locale etc., au contribuit la înregistrarea unor succese firești în derularea procesului de tranziție spre societatea informațională.
Un studiu statistic efectuat în Marea Britanie arată că în anul 2005, 58% din utilizatorii de internet au vizitat site-uri guvernamentale în ultimile 12 luni inainte de a fi făcut sondajul, reprezentând o creștere de 46% față de iulie 2004. Majoritatea utilizatorilor de internet care au vizitat site-uri guvernamentale sunt din punct de vedere economic activi și a fost scăzut nivelul de vizitare pentru cei care sunt fără calificare sau fac parte din categoria de risc cu excluderea socială, precum si persoanele în vârstă.. Majoritatea celor care vizitează sunt adulti care doresc obținerea de informații(28%), alții doresc descărcarea de formulare (8%), alții completează formulare online (6%) si 3% fac plăți online. In Marea Britanie serviciile e-goverment pot fi accesate prin e-channels, cum ar fi chioșcurile electronice, televiziune digitala interactica, sau prin sms, astfel in iuloie 2005 13% din adulți au folosit serviciile e-government prinb aceste canale. Se poate constata că există o satisfacție și chiar o fidelitate la utilizatorii de e-government. In iulie 2005 90% din utilizatori consideră ca fiind servicii bune, in timp ce 91% indică că vor continua sa folosească aceste servicii electronice in continuare.
Programul e-Government dorește să coopereze cu autoritățile locale pentru dezvoltarea rețelelor informatice care asigură funcționarea rețelelor regionale; cooperarea cu primăriile, serviciile publice descentralizate și deconcentrate, pentru realizarea unei rețele metropolitane de comunicații – City Net – ca sistem de management al informației.
Putem lua în discuție un site, www.e-guvernare.ro, care iși propune să revoluționeze modul în care fiecare dintre dumneavoastră interacționează cu administrația publică în România.
www.e-guvernare.ro dorește să încerce finalizarea scopurilor prin reformă astfel încât aceasta sa fie pusă în mod real în slujba fiecărui cetățean. Este unic punct de acces la serviciile și informațiile instituțiilor administrației centrale și locale, dezvoltarea acestui portal marchează începutul "reformei la ghișeu", un program de anvergură prin care Guvernul României își propune să promoveze transparența, să eficientizeze administrația prin reducerea costurilor și a birocrației, să asigure accesibilitatea largă la informațiile și serviciile publice, indiferent de timp și de loc, să prevină și să combată corupția prin mijloace electronice.
Reprezintă o etapă în reforma la ghișeu, un program de promovare, de interacțiune cu administrația publică; este un portal de guvernare electronică definit ca unic punct de acces la servicii și informații publice, de interes pentru persoane fizice sau juridice; permite furnizarea informațiilor pe principiul "aici și acum", fiind la dispoziția cetățeanului 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamână, indiferent de locația acestuia.
Este o inițiativă a Guvernului României prin care se oferă cetățenilor o alternativă la rezolvarea problemelor administrative, care necesită în mod uzual deplasarea repetată la ghișeele instituțiilor respective. Astfel, toți cei care dispun de o conexiune la Internet, acasă sau la serviciu, precum și cei care accesează Internetul din locuri publice, pot să descarce formularele administrative de care au nevoie și chiar să-și rezolve problemele din fața calculatorului.
Titlul II din Legea 161/2003 privind transparența în administrarea informațiilor și serviciilor publice prin mijloace electronice prevede înființarea Sistemului Electronic National ca sistem informatic de utilitate publică, în scopul asigurării accesului la informații publice și furnizării de servicii publice către persoane fizice și juridice. Dezvoltarea sistemului urmează să fie facută progresiv. www.e-guvernare.ro are la bază proiecte pilot dezvoltate de MCTI în anul 2002.
CAPITOLUL 2
RETELE DE CALCULATOARE SI IMPLICAREA
IN ADMINISTRATIA PUBLICA
2.1 Cazuri de implementare a sistemului informațional
Strategia dezvoltării sistemului național statistic și a activității Institutului Național de Statistică este un set de obiective, acțiuni și măsuri care urmăresc, implicarea activă și eficientă a statisticii, atât în programele și politicile naționale de dezvoltare economică și socială, cât și în procesul complex de integrare a României în structurile europene.
Aspectele macroeconomice, accelerarea reformelor, demersul integrării europene solicită stabilirea unor obiective strategice prioritare și in domeniul statisticii, la nivel național, regional și sectorial, perfecționarea metodelor de investigație, creșterea capacității Institutului Național de Statistică de comensurare a stării economice și sociale a țării, precum și a evoluțiilor înregistrate.
Modernizarea și asigurarea dezvoltării statisticii implică îmbunătățirea metodologiilor de elaborare a datelor și informațiilor, modernizarea și diversificarea diseminarii acestora, încheierea, în linii generale, a procesului de aliniere și armonizare a statisticii românești la acquis-ul comunitar. Elaborarea strategiei pornește de la stadiul actual al activității INS, de la misiunile și sarcinile sale, conform normelor legale existente în concordanță cu cerințele evoluției societății românești.
Principalele obiective sunt acelea de creșterea capacității de investigație și comensurare a evoluțiilor economice și sociale ale societății, îmbunătățirea și dezvoltarea sistemului de indicatori statistici, în concordanță cu fenomenele și proceselor economico-sociale; armonizarea metodologiilor de calcul al indicatorilor statistici cu normele europene astfel încât, până în anul 2007, să se asigure adoptarea aquisului comunitar, compatibilitatea sistemului statistic național cu sistemele statistice ale Uniunii Europene, precum și cu standardele recomandate de instituțiile de specialitate ale organizațiilor internaționale; asigurarea compatibilizării sistemului statistic oficial cu celelalte sisteme și subsisteme informaționale ale administrației publice centrale; creșterea, modernizarea mijloacelor de diseminare, în vederea informării prompte a autorităților publice cu privire la starea economică și socială a țării, pentru a se putea lua decizii concordante realităților românești, precum și informarea corectă a opiniei publice, mass-mediei și a celorlalți utilizatori; extinderea sistemului de indicatori, la nivel județean și regional, în conformitate cu cerințele politicii dezvoltării în profil teritorial, ce permite, prin descentralizarea deciziilor, o implicare a comunităților locale, precum și asigurarea informațiilor necesare, bazate pe standarde prevăzute în acquis-ul comunitar, în condiții de comparabilitate și calitate, pentru gestionarea în perspectivă a fondurilor și instrumentelor structurale; perfecționarea tehnologiilor de culegere, prelucrare și analiză a datelor statistice, îmbunătățirea sistemului electronic de producere, exploatare și diseminare a informațiilor, dezvoltarea serverului de nomenclatoare de interes național, diversificarea utilizării surselor administrative în scopuri statistice; fundamentarea unui set de norme și metode.
Institutul Național de Statistică (I.N.S.) este organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridicǎ, în subordinea guvernului și în coordonarea primului ministru, cu responsabilitate în coordonarea și elaborarea principalelor statistici oficiale și beneficiind de autonomie în sfera sa de activitate.
Prin lege, I.N.S. este autorizat să stabilească sistemul indicatorilor statistici, al nomenclatoarelor, clasificărilor, metodologiilor și tehnicilor de culegere, prelucrare, analiză și diseminare a datelor, în vederea asigurării informațiilor statistice pe deplin obiective, solicitate de utilizatorii interni și externi. Ministerele, Banca Națională a României și alte instituții publice realizeazǎ statistici în domeniile corespunzătoare, acestea făcând parte integrantă din statisticile oficiale.
Colectarea, prelucrarea, analiza și diseminarea datelor statistice oficiale necesare fundamentării și evaluării politicilor economice și sociale, a deciziilor guvernamentale și ale agenților economici, informării opiniei publice, elaborării cercetărilor științifice, transmiterii de date statistice organismelor internaționale și altor categorii de utilizatori interni și externi.
Dezvoltarea tehnologiei informației, introducerea noilor tehnologii au permis îmbunătățirea sistemului de culegere, procesare de date, pregătire a informațiilor statistice prin prelucrarea și agregarea microdatelor, sporirea calității, îmbunătățirea mijloacelor de diseminare a datelor statistice către utilizatori, reducerea cheltuielilor și a timpului consumat în procesul de elaborare și exploatare a sistemului informațional statistic. Principalele obiective sunt :
• Automatizarea culegerii de date statistice;
• Modernizarea prelucrării datelor statistice;
• Dezvoltarea rețelei de calculatoare I.N.S.
• Soluție globală antivirus.
Măsurile propuse :
• Introducerea chestionarelor electronice, care pot fi completate de repondenți prin intermediul Internet-ului (2004-2006);
• Utilizarea procedeelor de scanare optică a chestionarelor statistice ca mijloace computerizate pentru culegerea și transmiterea datelor (2004- 2006);
• Culegerea datelor statistice de la gospodăriile populației prin utilizarea anchetatorilor dotați cu calculatoare personale portabile (laptop sau palmtop) (2005 2006);
• Crearea depozitelor de date pentru a facilita procesarea electronică a acestora, pregătirea și analiza informațiilor statistice, se vor introduce și pune în aplicare metode de analiză interactivă (ex. tehnologia OLAP) (2005-2006);
• Înlocuirea echipamentelor de calcul uzate și ieșite din garanție, la sediul I.N.S. și la sediile direcțiilor teritoriale de statistică: PC-uri, servere, imprimante, conectică de rețea, etc. (2005);
• Reactualizarea și upgrade-ul licențelor software (2005);
• Crearea unei rețele WAN la nivel de țară pentru a se asigura legătura directă cu județele și transmiterea rapidă a informațiilor în teritoriu;
• Achiziționarea și implementarea unei soluții globale antivirus, administrate centralizat pentru protejarea echipamentelor conectate la rețeaua de date I.N.S.(2005);
• Upgrade al rețelei de calculatoare la tehnologia Gigabit (2006).
Societatea informațională stadiul actual al statisticii Societății Informaționale este susținută de inițiativa “eEurope+”, planul de acțiune fiind semnat de statele candidate în anul 2001. De asemenea, la baza colectării datelor stau indicatorii de performanță (benchmarking indicators), chestionarele privind statistica Societății Informaționale și indicatorii structurali.
Nu există încă un regulament referitor la statistica Societății Informaționale, dar în prezent se dezbate la nivelul Consiliului European proiectul acestui regulament.
În cursul anului 2002, au fost realizate cercetări statistice privind Societatea Informațională care au vizat indicatorii cuprinși în planul de acțiune “eEurope” și care s-au adresat agenților economici, administrației publice și furnizorilor de servicii Internet. Pentru gospodǎrii câteva variabile sunt colectate prin "Asociația Furnizorilor de Internet", dorindu-se armonizarea cu cerințele planului “eEurope” privind obținerea indicatorilor pentru Societatea Informațională.
Măsurile care au fost luate a fost participarea la proiectele organizate de Eurostat (2004 – 2005); și realizarea anchetelor “Noua Economie – indicatori statistici privind gradul de dezvoltare al Societății Informaționale și contribuția acesteia la dezvoltarea de ansamblu a societății (2005). Principalii parteneri în activitate sunt Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
Principalele acte normative care reglementează activitatea statistică în domeniul sistemului electronic sunt:
H.G. nr. 542/2003 pentru aprobarea normelor de utilizare a sistemului electronic de colectare a datelor statistice;
O.G. nr. 19/2003 privind obligativitatea utilizării sistemului electronic de colectare a datelor statistice;
Sistemul informatic pentru faza de implementare e-Europe și dezvoltarea tehnologiei informației constă într-un program care permite culegerea, stocarea și utilizarea datelor statistice în domeniul informaticii. El a fost realizat cu sprijinul Institutului Național de Statistică. Rezultatele finale sunt prezentate sub formă de grafice și tabele, accesibile unui public larg.
Instituțional se disting cel puțin șase tipuri de structuri care sunt direct implicate în furnizarea de servicii de informare:
biblioteci și centre de informare
administrația publică
învățământul
sectorul social: sănătatea, asigurările sociale, etc.
instituțiile legislative
mediul business-ului.
În privința acestei implementări, România a adoptat o serie de acte normative privind aprobarea Strategiei naționale pentru promovarea noii economii și implementarea societății informaționale; HOTARAREA nr. 1440 din 12 decembrie 2002, în temeiul art. 107 din Constituție. Astfel fiecare minister trebuia să includă în strategiile sectoriale un capitol dedicat informatizării apoi supuse aprobării Grupului pentru promovarea tehnologiei informației.
Obiectivele pe termen mediu până în anul 2008, prevăzute în strategia națională sunt:
• Realizarea Sistemului Național de Comunicații având în centrul său infrastructura informațională a administrației publice centrale și locale. Extinderea infrastructurii informaționale, suport al informatizării administrației publice centrale și locale (până la nivelul comunelor);
• Atingerea unui nivel de informatizare a societății românești care să permită integrarea în societatea informațională europeană. Realizarea obiectivelor prevăzute mai sus va duce la:
• Realizarea reformei politice, economice și sociale;
• Creșterea competitivității operatorilor economici pe piața internă și internațională;
• Adaptarea, integrarea și armonizarea cu mediul economic, de cultură și civilizație din Uniunea Europeana. România fiind țara cu cea mai numeroasă populație din zona Europei Centrale și de Est (după Polonia), prezintă o atracție “magnetică” pentru marii producători de echipamente și aplicații în domeniul IT și al comunicațiilor. Deci, se poate spune că România este o importantă piață potențială pentru produse IT și de comunicații. Una din șansele României de a deveni competitivă în domeniul IT, îl costituie domeniul software.
În ultimii ani au apărut 400 de întreprinderi, răspândite în întreaga țară, care sunt specializate în comercializare de echipamente și aplicații IT. Multe dintre aceste organizații au ajuns la un nivel ridicat, atât profesional, cât și comercial. Pe de altă parte concurența s-a intensificat, devenind foarte greu să se mai obțină profit pe modelul tradițional de asamblări și vânzări de calculatoare personale. Organizațiile sunt obligate să-și definească precis care este valoarea adăugată și sa-și construiască modelul de afacere pe această valoare adăugată, iar una dintre posibilități este producerea de software.
Pe de altă parte companiile străine din România, fiind dotate cu tehnică de calcul de vârf și fiind conectate la sistemele globale de comunicații, constituie vectorii importanți ai modernizării societății românești prin informatizare. În prezent, marile licitații se dispută numai între organizațiile ale căror produse prezintă garanții de calitate desăvârșite, mai ales că acestea pot oferi soluții informatice integrate, nu numai echipamente hardware.
De asemenea, tot mai mulți cumpărători solicită existența unor certificări ale sistemelor de management al calității în conformitate cu standardele ISO 9000, care să ofere garanția achiziționării unor produse cu o fiabilitate corespunzătoare. Prin urmare, calitatea a devenit un factor cu o importanță tot mai mare în achiziționarea produselor IT.
Printre avantajele societății informaționale în România zilelor noastre putem enumera:
• Apariția ghișeelor unice în administrația publică, menite să reducă la minimum birocrația. Acestea optimizează fluxurile informaționale prin culegerea informației o singură dată și distribuirea ei rapidă, prin rețea, către factorii interesați și vor conecta cetățenii la evoluția tehnologică prin contactul permanent cu interfețele terminalelor;
• Existența cadastrului în formă electronică va permite cunoașterea exactă a mărimii și a calității suprafețelor de teren care, în cazul agriculturii de exemplu va conduce la o impozitare reală și la o estimare apropiată de realitate a recoltelor viitoare;
• Administrarea registrului permanent al populației de către o instituție publică, de exemplu oficiile de stare civilă din primării, va evita erorile în evidența populației;
• Apariția plăților electronice, care asigură atât securitatea, cât și confidențialitatea lor, va reduce masa monetară de pe piață, a cărei întreținere este costisitoare. De asemenea, înregistrarea electronică a tranzacțiilor va micșora actuala rată a evaziunii fiscale.
Luând în considerare elementele menționate și cele care au rezultat urmare a studiilor efectuate de instituții americane și europene, se poate aprecia că pentru țara noastră una din direcțiile prioritare de dezvoltare o reprezintă și industria IT, în special industria produselor software, pentru care există o cerere în continuă creștere pe plan mondial.
Aceasta, deoarece, potrivit unor statistici International Data Communications (IDC) România are numai de opt ori mai puțini specialiști informaticieni decât India, la o populație de 35 de ori mai mică și doar de două ori mai puțini decât Rusia la o populație de 10 ori mai mică. Pentru România se apreciază că ar exista un potențial de export de produse software, de 1 miliard de USD, cu toate că în anul 1997 România a exportat software doar de 10 milioane de dolari USD.
Statistica românească a înregistrat până acum progrese în vederea armonizării cu normele și standardele europene, în diferitele domenii ale statisticii. Unul din acestea îl reprezintă Programul Phare 2003 care se referă la infrastructura IT.
Îmbunătățirea sistemului IT al Institutului National de Statistică a început prin Programul Phare 1994, fiind urmată apoi de achiziții individuale, realizate în cadrul Programului Phare 1997. În cadrul programului Phare 2000, o sumă foarte mică a fost alocată echipamentului IT, partea preponderentă fiind alocată achiziționării de echipament tipografic.
Obiectivul principal al Programului Phare 1994 a fost implementarea infrastructurii IT la nivelul județelor. La sfârșitul acestui program, fiecare birou de statistică din județ a fost dotat cu o rețea locală, cu un server și cu un număr variabil de stații de lucru în funcție de mărimea județului. Infrastructura rețelei aferente sediului central al INS a fost modernizată, atrăgând tehnologia FDDI (Fibre Distributed Data Interface) care a adus o îmbunătățire majoră calității, dată de viteza superioară a transmisiilor prin rețea.
Mai mult, în cadrul Programului Phare 1997, a fost extins numărul de servere și de stații de lucru (PC-uri), a fost asigurat accesul la internet pentru sediile INS și a fost implementată poșta electronică (E-mail), atât în unitățile teritoriale cât și în sediul central al INS. Tehnica de calcul existentă în prezent în cadrul direcțiilor județene poate fi plasată la nivelul anilor 1995 (cu anumite îmbunătățiri aduse pe parcurs, din alte fonduri decât cele Phare).
Între IT-ul existent în cadrul unităților teritoriale și IT-ul existent în cadrul sediului principal (servere și stații de lucru) există un decalaj de două generații. De aceea apar anumite dificultăți în sensul rezolvării la timp a lucrărilor și activităților cerute. Ca urmare a dezvoltării incipiente a rețelei și protecției datelor statistice în prezent se impune adoptarea unei soluții anti-virus integrate.
Întreaga infrastructură IT (servere, stații de lucru, rețea, e-mail, acces la Internet) a INS, ar trebui să fie compatibilă cu cea utilizată în cadrul Eurostat, în scopul satisfacerii necesităților crescute de volume de date provenite din toate domeniile statistice.
Structura organizatorică care exista pentru IT poate fi reprezentată astfel ca in figura nr. 2:
Modul principal în care această structură lucrează este următorul: responsabil pentru IT este Directorul General al Departamentului IT. Grupul IT raportează în mod obișnuit către Secretarul General al INS. Acest grup IT poate fi divizat în doua funcțiuni principale și anume: Infrastructură și Software, cu un Director Adjunct responsabil de fiecare funcțiune. În cadrul infrastructurii IT, se pot distinge 3 sub-divizii:
• Rețea și Infrastructură
• Funcțiuni IT
• Suport IT
Pentru fiecare din cele 3 sub-divizii este responsabil câte un șef de birou. Activitațile principale ale celor 3 sub-divizii sunt următoarele: întreținerea echipamentului IT existent, procurarea de echipament IT, instalarea noilor echipamente, funcțiunea Software poate fi divizată în 6 sub-divizii în concordanță cu principalele direcții ale INS.
Acestea sunt:
• Statistică Socială
• Populație și Demografie
• Statistică Industrială
• Agricultură și Mediu Înconjurător
• Comerț și Servicii de Piață
• Studii Structurale
Pentru fiecare din cele 6 sub-divizii este responsabil câte un șef de birou. Activitățile principale ale fiecărei dintre cele 6 sub-divizii pot fi clasificate după cum urmeză:
• Culegerea datelor statistice de la birourile locale ale INS
• Validarea datelor statistice culese de la birourile locale ale INS
• Întreținerea și examinarea datelor statistice
• Dezvoltarea unor noi studii pentru culegerea datelor statistice
Suplimentar, fiecare dintre birourile locale ale INS au conducere IT complementară proprie, care nu raportează funcțiunilor IT existente în cadrul sediului principal al INS. În general fiecare birou local are doi sau trei angajați. Printre activitățile IT executate la nivel local se numără: activitatea de programare și procurarea de consumabile, piese de schimb, servicii de întreținere și de mentenanță.
Trecerea la o funcțiune IT unificată, este reprezentată în următoarea organigramă a departamentului IT, Fig nr.3.
Fig. nr.3
Departamentul IT unificat conține 3 sub-departamente :
• Departamentul tehnic
• Departamentul de dezvoltare
• Departamentul de service pentru întreprinderi
Sub-departamentul tehnic este la rândul său împărțit în 3 entități, fiecare având responsabilitățile sale specifice:
• Entitatea sisteme este responsabilă pentru definirea cerințelor tehnice ale tuturor sistemelor (hardware, software de sistem, instrumente) și pentru procurarea acestora. Acestea definesc toate politicile și procedurile referitoare la instalarea, managementul și înteținerea acestor sisteme. Mai mult, asigură suport și menține relațiile cu exteriorul (referitor la: hardware, software și furnizorii de servicii de mentenanță).
• Entitatea rețea are aceleași responsabilități ca și entitatea sisteme, în ceea ce privește componentele de rețea (LAN și WAN).
• Entitatea operațiuni asigură instalarea sistemelor (servere și stații de lucru) bazate pe politici și proceduri, care au fost create de entitatea de sisteme. Această entitate este responsabilă pentru managementul zilnic al sistemelor instalate (de exemplu backup-ul, operațiile de la sfârșitul zilei, etc.) și își asumă rolul de suport secundar în caz de necesitate.
Entitatea operațiuni este actualizată de către "antenele" sale din cadrul direcțiilor regionale și județene. Acești operatori locali, integrați pe deplin ierarhiei IT și respectând regulile de raportare ale acesteia, au aceleași responsibilități în direcțiile județene ca și operatorii din cadrul sediului central al INS.
Sub-departamentul de dezvoltare este la rândul său împărțit în 3 entități fiecare având responsabilitățile lor specifice:
• Entitatea aplicații interne dezvoltă aplicațiile pentru direcții, care ajută statisticienii și alți angajați în cadrul INS să-și desfășoare activitatea zinlnică.
Majoritatea acestor aplicații vor fi rulate pe un server central. Este esențial să existe o strânsă cooperare cu entitatea date și administrare baze de date pentru o implementare de succes.
• Entitatea aplicații web va fi responsabilă de dezvoltarea (ulterioară) a website-ului INS, precum și pentru aplicații care vor permite diseminarea datelor prin Internet. De asemenea o cooperare intensă cu entitatea date și administrare baze de date va fi imperios necesară.
• Entitatea date și administrare baze de date va fi responsabilă de managementul datelor (definirea formatelor, dicționare de date, …), precum și pentru administrarea bazelor de date centralizate. Aceasta include parametrizarea aplicațiilor pentru managementul bazelor de date, definirea și încărcarea bazelor de date și prelucrarea datelor pentru aplicații. Interacțiunea cu echipele de dezvoltare, așa cum s-a menționat anterior, este evidentă.
Al treilea sub-departament, de servicii de întreprindere, este la rândul său împărțit în 3 entități, fiecare având responsabilitățile lor specifice:
• Entitatea help-desk este unicul punct de contact unde utilizatorii pot – și trebuie – să raporteze toate problemele. Această entitate va dispune de un suport software corespunzător muncii sale de informare: în timp se va construi o bază de date de cunoștințe, permițând ca acesta să devină un serviciu foarte competent al cărui procentaj de rezolvare a problemelor să fie în continuă creștere.
Dacă o problemă nu poate fi rezolvată de help-desk, într-o perioadă de timp rezonabilă (ce va trebui definită), problema este transferată unui al doilea nivel de suport (entitatea operațiuni). Se aplică aici o regulă similară: dacă problema nu poate fi rezolvată într-o perioadă de timp rezonabilă, problema este trecută unui al treilea nivel de suport (sisteme, rețele, programatori, securitate). La sfârșit, dacă este necesar, vor fi implicate și părțile externe pentru a rezolva solicitarea.
Toate acțiunile celor 3 nivele trebuie documentate și rezultatele obținute se salvează în baza de cunoștințe a aplicației pentru help-desk pentru a permite în viitor rezolvarea problemelor similare de către un nivel cât mai jos.
Politicile și procedurile actuale de care trebuie să se țină seama în modernizarea departamentului IT este structura efectivă a organizației, definirea clară a rolurilor, responsabilităților, proceselor și procedurilor, care trebuie sa fie implementate și executate de personal bine instruit și motivat. Totuși datorită dificultăților în ceea ce privește fluctuația mare de personal nu există politici și proceduri bine documentate, în cadrul departamentului IT.
Noul proiect și implementarea acestuia trebuie strâns corelate cu dezvoltarea unor noi proceduri IT și cursuri de instruire, în sensul de a deveni parte integrantă a organizației.
2.2 Implemntare i2010 in 2006 si acțiuni pentru 2007/2008
I2010 este prescurtarea inițiativei ”O societatea informațională europeană pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă”.
Anul acesta se împlinesc 12 ani de la lansarea documentului intitulat “Europa și Societatea informațională globală”, cunoscut și sub numele de “Raportul Bangemann”
Redactat de 20 de personalități din domeniile științei, politicii și afacerilor, a fost adoptat la reuniunea șefilor de stat din Corfu, a reprezentat un moment important și sistematic în domeniul conștientizării și acțiunii europene pe scară largă către societatea informațională și reflectă personalitatea puternică și poziția domnului Bangemann, comisarul european responsabil cu industria și tehnologia informației.
Lucrurile au evoluat în permanență cu mare repeziciune. Un moment important a fost adoptarea de către Consiliul European de la Sevilla (iunie 2002) a Planului de acțiune « e Europe 2005- O Societate informationala pentru toti »
Atingerea termenului limită a Planului de acțiune al eEurope 2005 coincide cu momentul de revizuire a Strategiei de la Lisabona, care urmărea ca Europa să ajungă în 2010 cea mai dinamică și competitivă economie bazată pe cunoaștere.
Strategia revizuită pune accent pe creșterea economică și pe folosirea forței de muncă. Pornind de la strategia revizuită și de la constatarea că, în Europa, societatea informațională a trecut de la “faza de pilot” la cea de “extindere largă”, datorită progreselor tehnologiei și apariției unor noi actanți economici, CE a lansat i2010, o strategie pe cinci ani menită să conducă la dezvoltarea economiei digitale.
Bilanțul general pentru 2006 este unul pozitiv. Indicatorii principali se îndreaptă în direcția cea bună, iar TIC rămân un motor important al creșterii și inovării.
Scepticismul care a frânat investițiile în TIC în urmă cu patru sau cinci ani a fost înlocuit de o mai mare încredere în abilitatea noastră de a dezvolta și a desfășura aplicațiile TIC în beneficiul nostru economic și social. În ceea ce privește acțiunile din cadrul politicilor, diversele inițiative la nivel comunitar anunțate în momentul lansării i2010, în iunie 2005, se află în plină desfășurare.
La nivelul statelor membre, toate Programele naționale de reformă din 2006 au pus un accent mai pronunțat pe integrarea politicilor din domeniul TIC.
Comisia implementează i2010 în strânsă cooperare cu statele membre, prin intermediul Grupului la nivel înalt i2010. În 2006, în cadrul politicii sale industriale, Comisia a înființat un Grup operativ pentru TIC, care reprezintă întreprinderile și societatea civilă, pentru a verifica dacă politicile actuale favorizează competitivitatea în sectorul TIC sau dacă sunt necesare ajustări ale acestora.
După explozia Internetului, societatea informațională cunoaște o creștere constantă, deși procesul nu este încă finalizat. Factorii de decizie trebuie să vegheze ca legislația care are efecte asupra sectoarelor convergente să ofere siguranța juridică necesară pentru a permite părților interesate să inoveze.
Obiectivul este să promoveze concurența, să consolideze piața internă și să fie în beneficiul utilizatorilor.
În inițiativa i2010, CE propune trei priorități:
Crearea unei piețe unice și competitive pentru societatea informațională. Pentru a sprijini convergența tehnologică printr-o “convergență politică”, se au în vedere:
a) O politică eficace de management a spectrelor cu frecvențe (2005),
b) Modernizarea regulilor privind audiovizualul (2005),
c) Actualizarea cadrului de reglementare pentru comerțul electronic (2006),
d) Elaborarea unei strategii eficace pentru o societatea informațională sigură
e) O abordare cuprinzătoare privind gestionarea eficace a drepturilor privind produsele digitale.
Creșterea investițiilor în cercetarea privind TIC cu 80%, plecând de la constatarea că, în acest domeniu, în UE se investesc doar 80 de Euro pe locuitor față de 350 în Japonia și 400 în SUA. Astfel, se propune ca în PC7 (Programul cadru al Șaptelea) să se aloce anual câte 1800 mil. de Euro pentru TIC și 800 mil. de Euro pentru programul CIP (Programul Cadru pentru Competitivitatea și Inovare), destinat întăririi competitivității și inovării.
Promovarea unei societăți informaționale cuprinzătoare prin:
a) un Plen de acțiune pentru servicii de “e-guvernare” orientate către cetățean (2006),
b) trei inițiative privind calitatea vieții (tehnologii specifice pentru o societate îmbătrânită, vehicule inteligente, mai sigure și mai nepoluate și biblioteci virtuale digitale, în 2007)
c) acțiuni menite să atenueze “prăpăstiile digitale” cu caracter geografic și social, culminând cu o Inițiativă europeană pentru “e-Incluziune” (in 2008).
Pentru realizarea obiectivelor inițiativei i2010, se cerea statelor membre ca până la mijlocul lunii octombrie 2005 să-și definească prioritățile naționale
Acțiunile planificate în cadrul primului pilon al inițiativei i2010, și anume crearea unui spațiu informațional unic european, au fost deja lansate. În 2006 a fost revizuit cadrul de reglementare al comunicațiilor electronice, iar modificările au fost prezentate în prima jumătate a anului 2007.
Comisia a completat noua strategie pentru o societate informațională sigură cu o comunicare privind prevenirea mesajelor comerciale nesolicitate (spam), a programelor spion (spyware) și programelor ostile (malicious software) și în 2007 va aborda problema criminalității informatice. Comisia va evalua funcționarea Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) pentru a decide dacă mandatul acesteia ar trebui prelungit și va monitoriza aplicarea măsurilor de securitate, pentru a evalua necesitatea unor acțiuni suplimentare până în 2008.
În ceea ce privește inovarea și cercetarea și dezvoltarea, în domeniul TIC promovarea se află în centrul strategiei Comisiei pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă. Obiectivul UE este de a dedica 3% din PIB cercetării și dezvoltării, din care 2% ar trebui să provină din sectorul privat. UE se află încă departe de acest obiectiv, doar aproximativ 1,9% din PIB fiind alocat sectorului cercetării și dezvoltării. Raportul anual din 2006 privind progresele strategiei de la Lisabona subliniază faptul că toate statele membre și-au fixat un obiectiv național de investiție în sectorul cercetării și dezvoltării și că, dacă toate aceste obiective sunt îndeplinite, UE va atinge, în 2010, un nivel al investițiilor de 2,6% din PIB.
Sectorul TIC reprezintă o mare parte din cheltuielile globale de cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor Cercetarea și inovarea europenă au primit un impuls major prin lansarea celui de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare (PC7), care se va desfășura în perioada 2007-2013. UE va investi peste 9 miliarde de euro în TIC, care constituie rubrica bugetară căreia i se alocă cea mai mare sumă. Comisia va continua să coopereze cu cele nouă Platforme tehnologice europene pentru TIC, instituite pentru a consolida parteneriatul cu întreprinderile și a atinge masa critică de cercetare în domeniile strategice. Două dintre aceste platforme vor oferi baza Inițiativelor Tehnologice Comune (ITC), un nou tip de inițiativă care va reuni fonduri comunitare, din partea statelor membre și a întreprinderilor în parteneriate public-private de cercetare pentru a da un impuls cercetării europene de vârf.
Inovarea nu rezultă doar din cercetare, ci este din ce în ce mai mult generată de utilizatorii tehnologiilor sau de schimbările organizatorice. Programul de sprijin pentru politica TIC (PSP TIC) din cadrul Programului pentru competitivitate și inovare (PCI) stimulează inovarea și competitivitatea prin promovarea unei utilizări mai largi și mai eficiente a TIC de către populație, administrație și întreprinderi, în special IMM-uri. În 2007, PSP TIC se va concentra asupra rolului sectorului public în calitate de utilizator și va aborda trei teme principale:
servicii de guvernare electronică eficiente și interoperabile;
TIC ca soluție pentru problemele de accesibilitate, de îmbătrânire a populației și de integrare socială;
TIC pentru servicii de sănătate viabile și interoperabile.
În 2007, Comisia va continua să revizuiască necesitățile în materie de politică pentru a promova și a facilita comerțul electronic în cadrul observatorului comerțului electronic (eBusiness W@tch) și al eBSN . Ea va răspunde apelului Grupului operativ pentru TIC de a elabora o strategie pe termen lung pentru competențele digitale, făcând, în special, legătura cu educația și formarea profesională.
Statele membre și regiunile sunt încurajate să susțină difuzarea TIC în funcție de necesitățile lor în ceea ce privește dezvoltarea de produse și servicii TIC și infrastructura. În cadrul Fondurilor structurale, UE a alocat aproximativ 7 miliarde de euro în perioada 2000-2006 pentru proiecte legate de TIC. TIC constituie, de asemenea, una dintre prioritățile Orientărilor strategice comunitare pentru coeziune 2007-2013.
În intervalul 2007-2008, Comisia: va revizui standardizarea TIC; va examina posibilitățile oferite de achiziționarea de produse în faza de pre-comercializare pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și performanța Europei în materie de inovare, va continua coordonarea politicilor pentru adoptarea TIC, revizuirea politicilor și a tendințelor referitoare la comerțul electronic și va defini eventualele măsuri necesare la nivel de politică.
Comisia va continua să facă eforturi pentru a extinde accesul la banda largă de mare viteză la toți cetățenii Europei. Aceasta va contribui la inițiativa ambițioasă a Comisiei intitulată „Regiuni pentru schimbare economică”, lansată în cadrul Fondurilor structurale. În îndeplinirea angajamentelor asumate prin Declarația de la Riga, Comisia va revizui măsurile și politicile privind educația digitală, în strânsă legătură cu educația și formarea profesională.
În 2006, serviciile publice online au devenit din ce în ce mai mature, în special în sectoarele administrației și sănătății. Statele membre înregistrează progrese în ceea ce privește inițiativele naționale de guvernare electronică și participă la acțiuni comune la nivelul UE pentru a atinge obiectivele ambițioase ale planului de acțiune pentru guvernarea electronică până în 2010. În 2006 a fost lansat portalul UE de servicii medicale online. Toate statele membre și-au finalizat strategiile privind serviciile medicale online și se va difuza o compilație de bune practici naționale în acest domeniu.
În intervalul 2007-2008, proiecte-pilot pe scară largă, în cadrul programului de sprijin pentru politica TIC, vor continua să încurajeze îmbunătățirea serviciilor publice în domenii precum identificarea electronică, transmiterea securizată de documente între administrații, achizițiile publice electronice, e-Participarea, datele pacienților în caz de urgență și rețetele electronice.
În intervalul 2007-2008, Comisia: va continua să susțină implementarea planului de acțiune pentru guvernarea electronică, inclusiv prin continuarea eforturilor de integrare și transformare a propriei administrații și va reexamina Cadrul european de interoperabilitate; va publica o recomandare privind interoperabilitatea serviciilor medicale online, va promova o piață a serviciilor medicale online care favorizează inovarea și va înființa o rețea interoperabilă de informații privind sănătatea (2008);
Strategia de la Lisabona a făcut din inovare o prioritate ablosută și UE a elaborat o agendă politică globală în acest scop. TIC sunt recunoscute pretutindeni ca vector esențial al inovării. Pentru a beneficia de rezultatele i2010 obținute în 2005 și 2006, UE trebuie să adopte o abordare mai prospectivă și să consolideze legătura dintre politicile în sectorul TIC și prioritățile de la Lisabona. Factorii de decizie trebuie, de asemenea, să înțeleagă modul în care, prin participarea întregii societăți, evoluția economică și socială poate contribui la extinderea beneficiilor societății informaționale la noi categorii sociale, poate favoriza concurența și promova poziția de lider a întreprinderilor europene. Prin urmare, evaluarea intermediară din 2008 a i2010 ar trebui să cuprindă următoarele trei aspecte:
Rețelele la preț scăzut, completate de rețelele mobile sau fără fir, permit conexiunea neîntreruptă și utilizarea aplicațiilor și a serviciilor integrate, acestea devenind din ce în ce mai utilizate în societate.
Această schimbare este susținută de tendințele tehnologice emergente, cum ar fi migrarea către rețele de mare viteză, tehnologiile fără fir omniprezente, web 2.0, Internetul obiectelor, tehnologiile Grid, noile arhitecturi de rețea, servicii bazate pe Internet, interfețe pentru utilizatori, conținutul creat de utilizatori și comunicarea în rețea.
Aceste tendințe vor afecta mediul de afaceri și de lucru, oferind noi oportunități industriale și noi soluții pentru comerțul electronic și ocuparea forței de muncă și îmbunătățind astfel echilibrul între viața profesională și viața privată.
Ele vor amplifica, de asemenea, rolul utilizatorilor ca inovatori, fapt care este deja evident în explozia de conținut creat de utilizatori.
Unul dintre principalele obiective ale i2010 este de a crea un spațiu informațional unic. Până în prezent, accentul a fost pus pe reglementarea rețelelor și a conținutului. Chiar dacă au existat progrese, UE, cu cele 27 de piețe separate, este încă departe de realizarea spațiului informațional unic. Piețele serviciilor online sunt deja de dimensiune mondială, însă numeroși consumatori din UE evită să achiziționeze bunuri și servicii prin Internet dintr-un alt stat membru. Preocupările de ordin juridic reprezintă în continuare un obstacol care împiedică întreprinderile să se angajeze în comerțul electronic, iar în unele domenii au fost identificate posibile obstacole normative în calea competitivității.
Este necesar ca perspectiva să se lărgească, pentru a ține cont de noile tendințe. De exemplu, Internetul permite pacienților să caute tratament oriunde în UE sau în afara acesteia, la fel cum le permite medicilor să ofere servicii la distanță. Acest fapt influențează organizarea serviciilor și are implicații pentru finanțele publice. Reflecția asupra pieței interne nu ar trebui, prin urmare, să se limiteze la evaluarea obstacolelor de ordin juridic abordate în revizuirea cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice și în directiva privind serviciile mass-media audiovizuale.
Pentru pregătirea discuțiilor privind evaluarea intermediară, în 2008, a inițiativei i2010, Comisia propune ca statele membre, Grupul la nivel înalt i2010, întreprinderile, societatea civilă și alte părți interesate să se implice mai mult în elaborarea diverselor teme. Comisia:
Va elabora temele identificate în capitolul 4 de mai sus, în colaborare cu Grupul la nivel înalt i2010.
Va lansa o consultare publică în care vor fi implicate toate părțile interesate pentru a valida abordările propuse pentru elaborarea temelor principale.
Va aborda principalele chestiuni pentru evaluarea intermediară în cadrul unei manifestări la nivel înalt i2010 în anul 2008.
Rezultatul acestor discuții va constitui o sursă de inspirație pentru Consiliul European de primăvară din 2008, care urmează să abordeze chestiunile ridicate de noua generație de rețele și de Internet.
Evaluarea intermediară a inițiativei i2010 ar trebui să garanteze faptul că i2010 rămâne un cadru de referință valabil pentru politicile europene privind societatea informațională și mass-media, care să permită Europei să beneficieze pe deplin de progresele realizate pentru a implementa agenda de la Lisabona privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă.
2.3 Internet, World Wide Web, Intranet – în administrația publică
Una din tehnologiile cele mai folosite în administrația din întreaga lume este Internetul. Statisticiile arată o cifră de 50 de milioane de oameni care utilizează zilnic internetul. Acest lucru se datorează faptului că permite accesul cât mai rapid cu costuri scăzute la documente oficiale și la informații guvernamentale.
De aici putem concluziona că acest sitem poate fi considerat ca un mediu cu bogat de resurse și servicii, care permite oamenilor să se informeze. Arhitectura de tip client-server permite organizațiilor să folosească instrumente informatice.
Un document cunoscut sub denumirea de Cartă a fost elaborat pentru prima dată între anii 2001-2002 de către membrii Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România (APC) și organizațiile partenere la atelierele “Drepturile Internetului” ce au avut loc în Europa, Asia, America Latină și Africa. Temele și principiile subliniate reprezintă opiniile și scopurile comunității noastre în privința drepturilor oamenilor și organizațiilor de a utiliza liber Internetul, în special în munca lor pentru justiție socială, economică și de protecție a mediului. Ne referim în mod specific la Internet, dar cu toate acestea, principiile sunt relevante și pentru tehnologiile de informare și comunicare (TIC) – radio, telefon și altele.
Carta APC a drepturilor utilizatorilor de Internet consideră ca fiind un spațiu public global care trebuie sa fie deschis și accesibil. Din ce în ce mai multe persoane dobândesc acces la acest spațiu, dar numărul celor excluși încă este ridicat. Ca și procesul globalizării, de care este strâns legat, răspândirea accesului la Internet nu are loc cu rezultate egale și deseori exacerbează inegalități sociale și economice. În ciuda acestor efecte, Internetul și alte tehnologii ale informației și ale comunicațiilor pot reprezenta puternice instrumente în mobilizarea și dezvoltarea socială.
APC are convingerea că abilitatea de a disemina informații și de a comunica liber pe Internet este vitală pentru respectarea drepturilor omului stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale (1976), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1976), și Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW, 1980).
Numai dacă următoarele drepturi sunt recunoscute, protejate și respectate, Internetul poate deveni un instrument în sprijinul popoarelor lumii.
Accesul la internet corespunde cu Articolul 26, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Educația trebuie direcționată spre dezvoltarea completă a personalității umane și spre întărirea respectului față de drepturile omului și libertățile fundamentale. Accesul la Internet rapid, ușor și la costuri acceptabile ajută la crearea unor societăți egalitare. Poate dezvolta serviciile educaționale și de sănătate, mediul de afaceri local, participarea publică, accesul la informație, poate contribui la o mai bună guvernare și la eradicare sărăciei. Oamenii au dreptul la o magistrală națională de comunicații Internet bine distribuită, care să fie conectată la rețeaua internațională. Interfețele, conținutul și aplicațiile trebuie concepute în așa fel încât să asigure accesul tuturor inclusiv persoanelor cu deficiențe fizice, senzoriale și cognitive, persoanelor analfabete și persoanelor care vorbesc limbi ale minorităților. Dreptul la acces la locul de muncă Multe persoane au acces la Internet în primul rând sau exclusiv de la locul de muncă. Angajații și angajatorii trebuie să faciliteze folosirea Internetului la locul de muncă, inclusiv în scopul utilizării programelor de educație a angajaților și pentru a proteja drepturile acestora. Accesul public cum ar fi telecentre, biblioteci, centre comunitare, clinici și școli pentru ca toată lumea să aibă acces la Internet în apropierea locului de muncă sau a casei. Aceste puncte de acces sunt deosebit de importante pentru tinerii din țările unde accesul este limitat și scump.
Libertatea de exprimare și de asociere corespunde cu Articolul 18, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie ; Articolul 19, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. Articolul 20, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică. Libertatea de exprimare trebuie protejată pentru a nu fi încălcată de către guvern și alți actori non-guvernamentali. Internetul este un mediu global public și în același timp privat pentru schimb de opinii și informații. Orice om trebuie să aibă dreptul de a-și exprima opiniile și ideile și de a împărtăși liber informații pe Internet.
Accesul la cunoaștere corespunde cu Articolul 27, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și binefacerile lui. Cunoașterea stă la baza dezvoltării durabile a umanității. Internetul permite împărtășirea de cunoștințe și o creație colaborativă a cunoștințelor la un nivel fără precedent. Autoritățile naționale și locale precum și organizațiile internaționale finanțate din fonduri publice trebuie să dea dovadă de transparență și responsabilitate prin publicarea informațiilor publice legate de activitatea lor.
Împărtășirea cunoștințelor și a creației, prin dezvoltarea de tehnologii și programe de calculator gratuite și cu sursă deschisă. (free and open source software and thenology development). Aceasta corespunde cu Articolul 27, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și binefacerile lui
Confidențialitate, monitorizare și criptare corespunde cu Articolul 12, Declarația Universală a Drepturilor Omului: Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Colectarea, utilizarea, dezvăluirea și reținerea acestor informații trebuie făcute conform condițiilor de confidențialitate transparente, prin care persoanele implicate pot afla ce s-a colectat și cum se pot corecta informațiile greșite. Datele colectate trebuie protejate de dezvăluiri neautorizate și problemele de securitate trebuie rezolvate urgent. Dacă informațiile nu mai sunt folosite în scopul în care au fost colectate, acestea trebuie șterse. Oamenii care comunică prin Internet au dreptul de a folosi mijloace de criptare a mesajelor pentru a asigura comunicarea sigură, privată și anonimă.
Guvernarea Internetului trebuie să fie multilaterală și democratică, cu implicarea totală a guvernelor, a sectorului privat, a societății civile și a organizațiilor internaționale. Nici un guvern nu trebuie să aibă un rol preeminent în relația cu guvernarea internațională a Internetului.
Conștientizarea, protecția și respectarea drepturilor – Drepturile oamenilor, în postura lor de utilizatori de Internet, trebuie protejate prin declarații internaționale pentru drepturile omului, legislație și politici. Organismele naționale, regionale și globale trebuie să faciliteze accesul la scară largă la informații legate de drepturile și procedurile ce vizează Internetul.
Această Această Cartă nu e completă. Ea subliniază unele probleme specifice pe care indivizii, organizațiile societății civile, media, guvernele și autoritățile de reglementare trebuie să le ia în considerare în eforturile lor de a proteja dreptul de a comunica liber prin intermediul Internetului, utilizând astfel potențialul de a crea o lume mai justă și mai bine informată.
La început, Carta a fost asociată și inspirată din “People’s Communications Charter” și de afirmațiile din "A Global Movement for People's Voices in Media and Communication in the 21st Century” (O mișcare Globală pentru Vocile Oamenilor din Media și Comunicații din secolul 21).
Versiunea revizuită a Cartei urmărește, în primul rând, să preia unele probleme ale guvernării Internetului, ridicate în timpul Summitului Mondial ONU pentru Societatea Informațională (WSIS), cuprinse în raportul Grupului de Lucru pentru Guvernarea Internetului și în Agenda Summitului din Tunisia pentru Societatea Informațională. De asemenea, ia în considerare discuțiile asupra Internetului ca bun public global, ce au avut loc în cadrul deliberărilor de la WSIS, precum și la UN ICT Task Force. Această revizuire a avut loc, de asemenea, în urma recomandărilor vizând guvernarea Internetului pe care APC le-a făcut la WSIS.
Publicat de Association for Progressive Communications (APC), noiembrie 2006 Arhitectura internet de tip client/ server permite organizațiilor să utilizeze instrumente informatice în două direcții opuse, dar complementare: ca sistem informațional intern și ca instrument de comunicare externă. Orice organizație conectată la Internet are posibilitatea de a utiliza servicii, cât și de a crea servicii, de a primi informații și a deveni producători de informație.
Ulterior apariției Internetului, o nouă soluție a venit în sprijinul instituțiilor administrative, Intranet-ul, care poate fi definit ca o implementare a tehnologiei internet în cadrul unei instituții și autorități sau ca un world wide web particular.
Acesta permite utilizarea totală sau parțială a tehnologiilor și a infrastructurii internet pentru transmiterea și prelucrarea fluxurilor de informație interne ale unui grup de utilizatori.
Intranet-ul aduce noutăți conceptuale, propunând un model tehnocratic de organizare a comunicațiilor interumane, pe care le integrează într-o formă ușor accesibilă utilizatorilor.
Prin intranet resursele din cadrul unei rețele sunt concentrate spre partea care oferă serviciile și informațiile din bazele de date, hiperlegături indicate de creatorul documentelor.
Astfel, intranet-ul este apreciat ca o cale rapidă, sigură și ușor de apelat pentru comunicarea interdepartamentală. Principalele avantaje ale introducerii intranet-ului în instituțiile publice sunt:
•suport pentru un număr mare de utilizatori;
•securitatea sistemului;
•prevenirea supraîncărcării informaționale;
• Asigurarea integrității informației;
• Accesul permanent la informațiile necesare;
• Scăderea redundanței rețelei;
• Utilizare ușoară de către nespecialiști, amatori și începători;
• Posibilitatea îmbunătățirii permanente a programelor de tip client;
• Reducerea costurilor sistemului informațional;
• Creșterea productivității și competitivității;
• Interoperabilitatea dintre aplicații prin utilizarea protocoalelor și
• Standardelor deschise;
• Accesul restricționat la aplicații: autentificarea utilizatorilor, certificate,
• Protocoale de securitate; creșterea interfața utilizatorilor unică pentru toate aplicațiile;
• Posibilitatea unei interogări dinamice cu sistemele existente de baze de date,
• Cu depozitele de date, cu departamentele de stocare a datelor;
• Varietatea formelor de lucru: text, grafică, sunete, video etc.
În prezent Intranet-ul este foarte puțin folosit în sistemul administrației publice locale, de cele mai multe ori pentru discuții în grup sau cu Centrul de informare al Uniunii Europene de la București. Autoritățile administrației publice care sunt conectate la Internet dețin pagină Web unde sunt prezentate informații de interes general despre instituție, dar și specifice activității desfășurate, diferite alte informații și anunțuri.
Informatizarea instituțiilor administrației publice locale este un proces continuu, existând preocupări majore în acest sens. Guvernul României, prin Ministerul Administrației și Internelor a elaborat în anul 2001, Planul național de Acțiune ” e-administrație”, care cuprinde următoarele coordonate:
– computerizarea activităților desfășurate în instituțiile publice, prin care să se asigure creșterea eficienței operaționale în cadrul organismelor administrației locale și centrale;
– computerizarea serviciilor publice pentru cetățeni, agenți economici de la nivelul administrațiilor locale și centrale etc.
În articolul nr. 9 din Strategia Națională de Informatizare se prevede utilizarea tehnologiei informației în vederea susținerii reformei în administrația publică pentru:
– Asigurarea informatizării omogene și coordonarea instituțiilor din administrația publică centrală și locală, inclusiv în sistemul justiției;
– Simplificarea procedurilor și practicilor administrative;
– înlăturarea arbitrariului și corupției;
– optimizarea comunicării și a fluxului de informații între instituțiile de la nivel local și central;
– asigurarea cooperării interdepartamentale;
– generalizarea treptată a schimbului de informații bazat pe documente electronice;
– asigurarea accesului cetățenilor la informația publică: centre de informare, chioșcuri electronice plasate în locuri publice;
– asigurarea compatibilității și interoperabilității sistemelor informatice din administrația publică, la nivel național și internațional, prin accelerarea elaborării și aplicării de metodologii, norme, standarde;
– Coordonarea achizițiilor publice de produse și servicii TIC, conforme cu reglementările europene;
Experiența multor state dezvoltate a arătat că, atât crearea, cât și dezvoltarea unei societăți informaționale implică acțiuni complexe, de lungă durată, foarte bine integrate într-un proces amplu coordonat și susținut de către stat.
În acest context remarcăm atenția acordată în general, tendinței de informatizare a sistemului administrativ din țare noastră și care vizează trei coordonate majore:
• Informatizarea activităților din instituțiile publice, care să conducă la o creștere a eficienței operaționale în cadrul organismelor administrației centrale și locale;
• Informatizarea serviciilor având ca beneficiari cetățenii și agenții economici, fapt ce implică uneori integrarea serviciilor prestate de organizații de servicii din administrația centrală și locală; care prestează;
• Asigurarea accesului la informații, prin tehnologia informațională pentru utilizatorii finali ai serviciilor administrației publice.
Până în prezent, computerizarea aplicată de organismele administrației publice centrale din țara noastră a fost cu precădere una elementară și, în general, a funcționat sub o responsabilitate sectorială, la nivel de departament, agenție, minister.
Fără îndoială că rolul determinant în succesul acestui proces de informatizare a instituțiilor publice revine reprezentanților managementului public, care trebuie să identifice modalitățile concrete de acțiune de la nivelul fiecărei instituții.
CAPITOLUL 3
SISTEMUL INFORMATIONAL AL
INSTITUTIEI PREFECTULUI – JUDETUL SUCEAVA
Un sistem reprezintă ”un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care se stabilește o interacțiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv.
Sistemul informatic este o parte a sistemului informațional prin intermediul căruia se asigură prelucrarea automată a datelor, în vederea obținerii operative a informațiilor cerute de multipli utilizatori.
Definirea sistemului informațional al administrației publice trebuie să aibă în vedere caracteristicile generale ale oricărui sistem informațional, indiferent dacă se referă la contabilitate, resurse umane, evidența petițiilor sau a programelor da finanțare și de dezvoltare.
Ca orice sistem și sistemele informaționale transformă intrările în ieșiri. Prelucrarea informațiilor este un proces de transformare în care datele ( intrările)
sunt transformate în informații. Diferența dintre dată și informație continuă să fie sursa multor confuzii deoarece: datele reprezintă ansamblul descrierilor unui fenomen sau proces, pe când informațiile sunt cele ce aduc un spor de cunoaștere, fiind noțiunea prin care se desemnează fiecare din elementele noi conținute în semnificația unui simbol, situație, o acțiune.
În condițiile actuale datorate utilizării mijloacelor electronice de calcul în
administrația publică, introducerea sistemului informațional devine tot mai mult
legată de studiul sistemelor informatice.
După cum rezultă din tabelul de mai jos, sistemul informatic poate fi privit ca o grupare a celor trei nivele tehnice asociate funcțiilor de bază ale unui system informațional .
Termenul de cinematică este utilizat pentru a reflecta ideea de mișcare pe care o dă schimburile logice de informații într-un sistem informațional. Administrația publică evoluează odată cu progresul societății, eficientizarea acesteia impunând utilizarea tehnicilor moderne și în primul rând a calculatoarelor. Dezvoltarea societății informaționale, bazată pe dezvoltarea infrastructurilor tehnice, creează cadrul necesar asigurării accesului oricărui cetățean la informații care îl privesc sau care au influență asupra condițiilor sale de muncă, de studiu, de viață.
Sistemul informațional – în general – poate fi definit ca fiind ”un ansamblu de principii, concepte, reguli și tehnici folosite pentru culegerea, înregistrarea și transmiterea datelor în vederea prelucrării în scopul obținerii de informații ce stau la baza luării deciziilor .
Sub aspect static sistemul informațional presupune înregistrarea faptelor
survenite în baza informațională, înregistrarea structurilor de date, a regulilor și a
restricțiilor în modelul datelor.
Sub aspect dinamic, sistemul informațional urmărește procesarea informațiilor prin aducerea la zi a datelor memorate în bazele de date și schimbarea structurilor, regulilor și restricțiilor modelului de date.
Sistemul informațional poate fi perceput și prin elementele sale componente, fie că acestea sunt materiale, logice, umane și care trebuie să fie într-o permanentă coordonare pentru ca organizația să funcționeze bine. Instrumentul acestei coordonări este sistemul informațional, care posedă un dublu rol de legătură, permițând schimburile de informații în interiorul aceleiași organizații și a organizației cu exteriorul. Scopul principal al sistemului informațional este de a furniza fiecărui utilizator, în funcție de responsabilitățile și atribuțiile sale, toate informațiile necesare.
Informația furnizată de sistemul informațional trebuie să se caracterizeze prin:
• acuratețe și realitate: informația furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea, printr-o evaluare corectă;
• concizie: informația trebuie să ofere plusul de cunoaștere la obiect, succint, evitându-se elementele nerelevante;
• relevanță: informația trebuie să ofere plusul de cunoaștere de care decidentul are nevoie pentru soluționarea unei probleme.
• consistență: informația trebuie să fie densă, lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată;
• oportunitate: informația trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-I servi la fundamentarea deciziei sale;
• forma de prezentare adecvată: informația trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă, astfel încât acesta să o recepteze rapid și corect;
• cost corespunzător în raport cu valoarea acesteia.
Informația este o resursă esențială în dezvoltarea unei societăți, iar utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) este vitală. Administrațiile publice sunt cei mai importanți clienți și utilizatori ai tehnologiei informației și comunicațiilor, investind pentru creșterea performanțelor
propriilor activități, dar mai ales pentru diversificarea și îmbunătățirea relațiilor lor
cu cetățenii. Toate științele operează cu informații, ca elemente ale cunoașterii
senzoriale și raționale.
În sens larg, informația este noțiunea prin care se desemnează fiecare din elementele noi conținute în semnificația unui simbol, grup de simboluri, știre, semnal, imagine, cu care se exprimă un eveniment, o stare, o situație, o acțiune .
Rezultă că atributele informației sunt:
• adăugarea de noi cunoștințe la fondul deja existent;
• înlăturarea unei incertitudini sau îndoieli pentru cel ce o receptează;
• utilitatea pentru receptorul său.
Se poate considera că, deși informația este imaterială, ea comportă patru proprietăți fizice esențiale :
• informația este apriori inepuizabilă – dacă produsele și serviciile se consumă pe măsura utilizării lor, informația este nelimitată;
• informația este copiabilă – prin transfer bunurile se mută fizic, în timp ce informația poate exista concomitent în mai multe puncte;
• informația este indivizibilă – dacă celelalte resurse, la utilizare sunt individualizate( electricitate, apă etc.), informația reprezintă un tot unitary neputând fi divizată, separată etc.
• informația este cumulativă – dacă acumularea de bunuri poate avea loc numai atunci când acestea nu sunt consumate, informația fiind nelimitată și multiplicabilă, ea se adaugă întotdeauna în baza de informații creată anterior. Informația pentru a fi percepută trebuie exprimată într-o formă concretă care se numește dată.
Prin noțiunea de dată înțelegem suportul material al mesajului informațiilor, alcătuite din semne convenționale de reprezentare a informațiilor (literele alfabetului, semnele sistemului de numerație, culorile etc.).
Datele constituie suportul simbolic al informațiilor, iar transformarea lor în informații devine posibilă numai printr-un proces de prelucrare cu diverse mijloace, în primul rând cu cele electronice parcurgând următorul flux:
– introducerea datelor (culegere, verificare, codificare, transmitere);
– prelucrarea datelor (clasificare, sortare, calcule, rezumare/sintetizare);
– extragerea rezultatelor prelucrării (regăsire, decodificare, difuzare).
Sistemul informațional strict referitor la administrația publică poate fi definit ca fiind ansamblul de date, informații conținute în documente, circuite informaționale, fluxuri informaționale și mijloace de tratare a informațiilor implicate în procesul de fundamentare a deciziilor elaborate, care contribuie prin conținutul lor, la satisfacerea necesităților generale ale populației .Într-o societate modernă problema centrală a teoriei economice este de a defini un sistem care transformă preferințele individuale ale cetățenilor, într-o alocare a mijloacelor deficitare, în așa fel încât bunăstarea economică să se aproprie cât mai mult de cea optimă .
În administrația publică informațiile, calitatea acestora și a prelucrărilor sunt deosebit de importante pentru procesul decizional. Înlănțuirea tipurilor de informații caracteristice administrațiilor publice sunt prezentate în figura de mai jos:
Pentru a putea caracteriza structura Sistemului Informațional al managementui instituției prefectului evidențiem câteva caracteristici privind fluxul
informațional din cadrul cabinetului prefectului.
În administrația publică locală, procesul de adoptare a deciziilor constă în esență, în alegerea unei anumite căi de acțiune din mai multe posibile, în vederea atingerii unui obiectiv.
Impactul noilor tehnologii informaționale s-a resimțit mai ales, în cel mai
important domeniu al activității manageriale: adoptarea deciziilor. Posibilitatea de acțiune, cât și cea de interacțiune a funcționarilor publici din instituție a cunoscut mutații semnificative, în sensul asistării cu instrumente informatice a procesului de decizie. Schematic, sistemul informațional al managementului instituției publice se prezintă astfel:
Prezint mai jos, principalele entități ale sistemului informatic al conducerii prefecturii:
• Tab-pref – tablou de bord prefect/subprefect/secretar general/directori;
• Agenda – administrarea datelor personale ale conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;
• Tehnoredactare computerizată – tehnoredactarea actelor emise de conducerea prefecturii;
• Utad – evidența unităților administrativ-teritoriale;
• Condun – agenda conducătorilor de instituții ( primari, consilieri, directori etc.);
• Evserv – evidența serviciilor publice deconcentrate.
Documente utilizate:
• ordine cu caracter normativ emise de prefect;
• documente privind organizarea și desfășurarea acțiunilor prilejuite de evenimente deosebite;
• documente privind rezultatele acțiunilor de control desfășurate;
• documente privind pregătirea și desfășurarea unor întâlniri de lucru, vizite, simpozioane, etc.;
• recomandări, circulare, note transmise în teritoriu;
• situații statistice, ce se trimit autorităților centrale;
• documente privind susținerea unor lucrări necesare activității prefectului, radiograme, etc.
Aceste documente emise și/sau gestionate de Cabinetul prefectului au un grad de repetivitate aproape zilnic, urmând circuitul registratură→cabinet →registratură→cabinet→organizații centrale sau locale destinatare sau Cabinet→registratură→cabinet.
Privind instituția prefectului ca organizația în care are loc producția de servicii publice este normal să o considerăm drept locul în care se consumă resurse umane, materiale, financiare, de capital. În acest context se poate spune
că în linii mari este urmată structura și organizarea unui sistem informațional al
unei organizații economice.
Sistemul informațional privind relațiile cu publicul
Principalele entități din domeniul relații cu publicul
• Regpet – gestiune BD/ registratură;
• Asias – asistare activități secretariat, evidență și urmărire a scrisorilor, petiții și reclamații;
Documente utilizate:
• registre de intrare – ieșire pentru corespondență și pentru petiții; registre pentru evidența audiențelor la prefect, subprefect și secretar general;
• cereri și contestații administrative, conform prevederilor Legii nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
• borderoul recomandărilor, etc.
Pentru informarea corectă și transparentă a cetățenilor la nivelul instituției
prefectului, prin compartimentul de informare și relații publice a fost constituit, începând cu anul 2004, un sistem de evidență și soluționare a semnalelor critice
din mass-media.
Aceste semnale au fost luate în evidență, verificate, aplicându-se măsuri și informându-se opinia publică care a sesizat aspectele critice.
Ca urmare a atitudinii pro active promovate consecvent, a creșterii transparenței și dezvoltării dialogului cu jurnaliștii și societatea civilă, a crescut progresiv ponderea neutră și pozitivă a reflectărilor instituției în mass-media.
Astfel, dacă în anul 2001, doar 91,1% dintre articole au fost pozitive sau neutre, în anul 2002 procentul a crescut la 95%, procent care s-a menținut până la sfârșitul anului 2004 (a crescut în 2004 la 98%), ceea ce reflectă o obiectivitate a mass-media în legătură cu eforturile instituției prefectului pentru îndeplinirea atribuțiilor legale.
Creșterea exponențială a rolului activității desfășurate de compartimentul relații publice relevă cu claritate consolidarea cadrului comunicațional al instituției prefectului – transparent, deschis și oportun în beneficiul cetățenilor și al comunității pentru întărirea legislației.
Ca urmare, și în cadrul acestui compartiment se impune elaborarea unui sistem de gestiune pentru evidența audiențelor pe care le acordă conducerea instituției. Acest lucru este necesar pentru a se cunoaște dispersia teritorială a semnalelor venite de la cetățenii care reclamă anumite probleme, gradul de repetitivitate al acordării audiențelor pentru același cetățean și nu în ultimul rand rezolvarea problemelor ridicate.
Menționăm că numai în anul 2004 s-au prezentat în audiență 1846 cetățeni. De asemenea numărul de petiții înregistrate a fost de 3.200, din care 854 redirecționate de autoritățile administrației publice centrale.
Accesul la informațiile publice conferă transparență procesului de management și în mod cert susține dezvoltarea societății in ansamblul ei. Acesta este, de altfel, și obiectivul care a determinat apariția și dezvoltarea a două domenii: informatica administrativă și cibernetica administrativă.
În județul Suceava, din cele 113 unități administrativ-teritoriale, numai un număr de 18 au acces la Internet (16%). Instituția prefectului și Consiliul județean
au acces la Internet și-l utilizează frecvent pentru realizarea sistemului informațional cu instituțiile guvernamentale, ministerele, serviciile publice deconcentrate, primăriile etc.
Deoarece 40% din suprafața județului cuprinde terenuri în zona muntoasă,
cu vegetație forestieră și greu accesibile, multe primării care au resurse pentru susținerea unei rețele de calculatoare, nu au găsit până în prezent soluția tehnică
optimă. Alte primării, cum sunt cele situate în zona de șes a județului, nu dispun de resursele financiare necesare, prioritățile lor fiind altele.
Pe de altă parte, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor care își desfășoară activitatea pe teritoriul județului, sunt conectate la Internet în proporție de 95%.
Considerăm că realizarea unor pagini web dinamice, interactive și bogate în informații, nu este posibilă decât prin accesarea unor baze de date. Instituția Prefectului trebuie să reanalizeze posibilitățile de utilizare eficientă a resurselor umane și materiale de care dispune și să adopte o strategie de utilizare intensivă a tuturor posibilităților oferite de mediul informațional.
Sistemul informatic integrat în administrația publică locală a județului
Suceava
Modernizarea comunicării instituționale, prin introducerea tehnologiei informației va avea ca rezultat creșterea eficienței activității administrației publice,
debirocratizarea și creșterea calității serviciilor publice oferite cetățenilor.
Aceasta se va putea realiza prin aplicarea în totalitate a Strategiei Guvernului privind informatizarea administrației publice la nivel central și local și a Planului de acțiune corespunzător aprobat prin HG nr. 1007/2001.
Prin HG nr. 1363/26.08.2003 s-a înființat Centrul Informatic al Ministerului Administrației și Internelor și operaționalizarea Sistemului e-administrație. Acest centru, în realizarea obiectului său de activitate are ca atribuții: crearea și administrarea Sistemului Informatic Integrat pentru Prefecturi (SIIP), interconectarea cu Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat (SII),
operaționalizarea Sistemului Informatic e-administrație, organizarea, coordonarea și controlul aplicării actelor normative privind accesul la informațiile și serviciile publice electronice de către aparatul propriu, aparatul de specialitate din prefecture și autoritățile publice locale etc.
Considerăm că prin înființarea acestei structuri de specialitate a Ministerului Administrației și Internelor se va asigura coerența acțiunilor de reformă în administrația publică, cu cele din domeniul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, simplificându-se și chiar urgentându-se unele proceduri administrative.
Sistemul informațional integrat va permite implicarea corectă și nemijlocită
a cetățenilor în realizarea Programului de Guvernare, prin intermediul inițiativelor legislative din domeniul administrației publice și reducerea timpului de transfer al informațiilor referitoare la reacția cetățenilor, către cel care are inițiativa legislativă. Suntem de părere că realizarea unui sistem informatic integrat înlătură barierele dintre informații și îmbunătățește fluxul informațional existent în
administrația publică.
A informatiza administrația publică locală a județului Suceava este echivalent cu a pune în funcțiune un mecanism care să antreneze funcționarea infrastructurii hardware și de comunicații, cât și a componentelor software (baze de date și aplicații), create pentru a lucra integrat și distribuit în același timp, în scopul realizării democratizării accesului la informație.
Sistemul informatic integrat în administrația locală a județului Suceava va avea ca scop interconectarea celor 113 unități administrativ-teritoriale cu Prefectura județului Suceava, astfel încât spațiul electronic de comunicare creat să permită schimbul de date între primării, Consiliul județean și instituția prefectului.
Crearea Sistemului Informatic Integrat presupune și crearea Sistemului Informatic propriu al Prefecturii județului Suceava, Consiliului județean Suceava și primăriilor din județ, sisteme care vor interacționa între ele, dar și cu alte instituții de interes județean cu care acestea colaborează.
Ansamblul rezultat este, de fapt, un cumul de date a căror prelucrare și circulație electronică duce la realizarea unui schimb de informații între compartimentele funcționale din primării, Consiliul județean și Prefectura județului Suceava și dintre acestea și alte entități cu care acestea colaborează.
Sistemul informatic integrat al administrației locale a județului Suceava se
va putea realiza prin:
• constituirea de sisteme informatice proprii pentru prefectură, consiliul județean, primării și instituții publice de interes județean, deci sisteme funcționale independente;
• dezvoltarea de aplicații pentru punctele de injecție informațională în sistemul informatic al Prefecturii județului Suceava, deci aplicații care pun în relații toate instituțiile administrației publice.
În acest fel, Sistemul informatic specific Prefecturii județului Suceava, prin baza de date completă pe care o va avea va deveni nucleul de coerență informațională la nivelul județului.
Cele patru nivele create astfel vor avea roluri importante diferite.
Nivelul 1, respectiv cel al Sistemul informatic specific Prefecturii județului Suceava va concentra în baza de date informații care vor servi nivelului direcțiilor și compartimentelor din prefectură, cât și nivelului decizional al conducerii.
Pentru utilizatorii a căror activitate depinde de accesarea în timp real a informațiilor geografice, sistemul informațional va oferi soluția ca baza de date să păstreze și informații geografice, ceea ce va avea ca efect construirea unui GIS (Geographic Information System).
Administrația publică gestionează un spațiu geografic bine definit și coordonează activitățile ce se desfășoară în acest spațiu, motiv pentru care este necesară poziționarea geografică a informațiilor deținute. De aceea va fi nevoie de integrarea datelor geospațiale în fluxul informațional zilnic, deci în baza de date prin realizarea hărților electronice, care vor deține seturi de atribute utile pentru ca informația să fie cât mai bine și complet documentată. Ca urmare, în bază se va crea informație de tip hartă electronică, utilizată pentru diverse prelucrări cum ar fi:
• analiza informațiilor conținute în harta județului ;
• selectarea automată pe hartă a zonelor sau obiectivelor care întrunesc criteriile indicate de utilizator;
• asistarea și urmărirea planurilor de urbanism;
• furnizarea de informații complete despre o suprafață de teren;
• gestiunea bugetelor;
• gestiunea rețelelor de utilități publice și de transport;
• hotărârile consiliilor locale și dispozițiile primarilor și ai consiliului județean;
• stabilirea traseelor vehiculelor și echipamentelor de intervenție în situații de urgență.
Baza de date va fi unică, unicitatea generând posibilitatea ca datele să fie lăsate libere de orice redundanță, accesul la informație să fie controlat pe nivele de răspundere, administrarea să se facă într-un singur loc, toate aceste aspecte generând o gestiune corectă și eficientă a informațiilor.
Baza de date va fi și depozitarul informațiilor care circulă în sistem din exterior către Prefectura județului Suceava și de la aceasta spre exterior. Depozitând informații pe diverse segmente de activitate, baza de date va asigura un complex de informații cu caracter operativ, de sinteză, de prognoză, statistic, de arhivare.
Considerăm că prin realizarea acestui sistem va fi concentrat elemental fundamental – informația – iar în tratarea aplicațiilor vor fi respectate anumite concepte: flux electronic de date; management de documente; arhivare electronică; interfață informațională cu verigile administrației locale; generare de informații agregate; generare și accesare de informații cu caracter public.
Nivelul 2, respectiv cel al Sistemului informatic specific Consiliului județean va concentra în baza de date informații care vor servi nivelului serviciilor și direcțiilor din Consiliu, cât și nivelului decizional al Consiliului.
Baza de date va fi utilizată pentru diverse prelucrări specifice, va depozita
informații care circulă în sistem din exterior către Consiliul județean și de la acesta către exterior realizând un schimb informațional des ca periodicitate și divers ca problematică.
Nivelul 3, reprezentat de Sistemului informatic specific primăriilor, se va dezvolta într-un mediu eterogen din punct de vedere al condițiilor tehnice, economice, sociale, deoarece se va crea pentru primării de municipiu, oraș, comună. Acest tip de sistem diferă de celelalte prin amploare și complexitate. Aplicațiile ce se vor realiza vor avea ca suport de date o bază unică de date a primăriei, la care toți utilizatorii se vor adresa pentru citire-scriere, în funcție de rolul și drepturile pe care le au în sistem.
Aplicațiile de interfață cu Sistemul informatic al Prefecturii județului Suceava vor face posibil transferul constant, ritmic și controlat către acesta a datelor de la primării. În același timp vor sosi de la Prefectură informații sau date, tot prin intermediul aplicațiilor amintite.
Acest feed-back informațional va optimiza circulația datelor și a documentelor între instituțiile administrației locale.
Nivelul 4 este reprezentat de aplicațiile informatice specifice punctelor de injecție informațională ale serviciilor publice deconcentrate și ale unor alte instituții de interes județean. Acest nivel este reprezentat de traficul de informație dinspre instituții către prefectură și invers.
Pentru ca această construcție a sistemelor informatice să poată deveni viabilă este necesară definirea unei arhitecturi de integrare a sistemelor informatice.
Arhitectura propusă pentru realizarea Sistemului Informatic Integrat în administrația publică este arhitectura WEB, fundamentată pe utilizarea tehnologiilor de comunicare prin internet, având drept componente baze de date
relaționale, unice.
Rolul administrației publice locale devine fundamental și se diversifică pe măsură ce continuă să crească problemele economice, sociale, de mediu, etc. pe care le întâmpină și pe care trebuie să le soluționeze. De aceea, la nivelul administrației publice locale apare nevoia găsirii unor noi strategii pentru a soluționa problemele cu care se confruntă aceasta.
La nivelul administrației publice locale există o nevoie de instruire continuă a funcționarilor publici și a consilierilor locali și județeni pentru dobândirea de noi cunoștințe care să conducă la creșterea eficienței și eficacității activităților care se desfășoară în sectorul public.
De aceea, considerăm că pentru administrația publică sunt necesare programe de pregătire structurate și adaptate profilului și necesităților specifice acestui domeniu de activitate.
Trainingul oficialilor aleși și funcționarilor publici este una din cheile reușite reformei în administrația publică și trebuie să constituie o prioritate. Reforma în administrația publică nu poate fi realizată cu succes fără a se baza pe funcționari
publici și oficiali aleși competenți și performanți care au participat la programe de
training.
Pentru constituirea sistemului informatic propus pentru Instituția Prefectului – județul Suceava, am ținut seama de organigrama acestei instituții, de schema legăturilor externe, de schema relațiilor de comunicare, precum și de domeniile și activitățile informatizabile.
Concluzii
Structurile clasice care asigură informarea și documentarea – bibliotecile și centrele de informare – au fost nevoite să-și modifice centrul de greutate al activității de la accesul la documente primare la accesul și furnizarea de informații care să corespundă cerințelor utilizatorilor. Pe de altă parte, apariția unor sisteme de informare orientate către furnizarea de informații de larg interes pentru viața fiecărui individ (informații pentru piața muncii, informații pentru asistență socială sau medicală, informații politice, culturale, etc.) au creat un mediu concurențial informațional pentru structurile infodocumentare deja consacrate.
Democratizarea accesului la informație, în fapt crearea posibilității oricărui cetățean de a avea acces la informația de care are nevoie, utilizând tehnologiile moderne, a generat noi forme de realizare a serviciilor și produselor de informare și deseminare a informației.
BIBLIOGRAFIE
Alexandru, Ioan, Administratia publică : teorii, realiățti, perspective, Lumina Lex, 1999
Banciu Doina, E-Government, București, Editura Tehnică, 2005
Cârciumaru, Adriana, Descentralizarea în administrția publică locală – Economie și administrație locală v. 10, nr. 3,Martie 2005
Colesca, Elena, Guvernarea electronică,2004
Fatu Tudorel, Țugui Alexandru, CE URMEAZĂ DUPĂ SOCIETATEA GLOBAL INFORMAȚIONALĂ ?
Lupu, Valeriu, Internetul in administratia publica, Economie si administratie locala v. 10, nr. 6, Iunie 2005
Manda, Corneliu; Banciu, Doina; Manda, Cezar. Administrația publică și cetățeanul. București: Editura Tehnică, 1997, 160 pag.
Matei, Lucica ; Matei, Ani Acquis comunitar si administratie publica Ed. Economica, 2000
Pasa, Florin Reforma in administratia publica locala, Economie si administratie locala v. 11, nr. 7, Iulie 2006
Cum se finanteaza proiecte din Fondurile Structurale 2007-2013 Economie si administratie locala v. 11, nr. 7, Iulie 2006
eEurope 2005: Action Plan, Uniunea Europeană
EUROPEAN COMMISSION- eEurope 2005 – An Information Society for All, 2002
Institutul National de Statistică – „Informații statistice” Societatea Informatională, ed. INS 2007
Institutul National de Statistică – „Informații statistice” Societatea Informatională, ed. INS 2006
Strategia Guvernului privind informatizarea Administrației Publice, București, 2001
Program de Guvernare 2005-2008
Toffler Alvin, “Al treilea val”, Editura Lucman, 2002
***H.G. nr. 1007/2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administrației publice, publicată în M. O. nr. 696/23.09.2002
* * * LEGEA nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, republicată în M.O. nr. 145/26.02.2002
* * * LEGEA nr. 291/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale, publicat în M. O. nr. 346/24.05.2002
* * * LEGEA nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, publicată în M. O. nr. 70 din 3 februarie 2003
*** Legea nr. 202/2003 și Hotărârea Guvernului nr.542/2003
WEB BIBLIOGRAFIE
Universal Service To Universal Access, 2006 International Research Center
(http://www.researchedge.com/uss/info_services.html )
eEurope An Information Society For All, Communication on a Commission Initiative for the Special European Council of Lisbon,23 and 24 March 2000
http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/docs/2002/english.pdf
eEurope 2005 http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/2005/index_en.htm
Before i2010: eEurope initiative
http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/archive/eeurope/index_en.htm
The Treaty Of Lisbon
http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:EN:HTML
Strategie: Politica Guvernului României în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor
http://www.mcti.ro/
http://europa.eu.int/
http://travel.state.gov/acs.html
http://www.oasis.gov.ie/
http://www.ukonline.gov.uk/
www.open.gov.uk ;
www.guv.ro
http://www.e-guvernare.ro/
http://www.ici.ro/ici/raprom/raport2005/cap3.html
http://www.acad.ro/pro_pri/pag_com01socinf_tem.htm
http://209.85.135.104/search?q=cache:eqyyXZ6guN4J:anaf.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/phare/implementare/SIMP_SMIS1.htm+SMIS&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1996,45323734&_dad=portal&_schema=PORTAL&screen=welcomeref&open=/&product=Yearlies_new_science_technology&depth=2
http://www.mmt.ro/link.htm
http://www.e-guvernare.ro/
http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/index_en.htm
http://www.mcti.ro/index.php?id=20&lege=26&L=2
http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/archive/eeurope/index_en.htm#eEurope_2002
www.sap.com
http://www.researchedge.com/uss/info_services.html
http://arnoldkling.com/~arnoldsk/aimst24.htm
http://www.edemocratie.ro/publicatii/dupa_soc_info.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aplicabilitatea Tehnologiilor Moderne Si Implicatiile Sale In Institutiile Administrative Publice (ID: 131216)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.