Contractarea Si Derularea Unei Operatiuni de Export

=== CAPITOLELE 3 ŞI 4 ===

Derularea operațiunilor de export înseamnă ansamblul activităților prin intermediul cărora are loc livrarea mărfii de la vânzător la cumpărător, pe de o parte, și efectuarea plății de către cumpărător în beneficiul vânzătorului, pe de altă parte.

În ceea ce privește livrarea internațională a mărfii, principalele activități sunt pregătirea mărfii în vederea exportului și facturarea la extern, expediția și transportul internațional, asigurarea mărfurilor, vămuirea. În acest proces sunt implicate, pe lângă părțile contractului comercial- vânzătorul și cumpărătorul- și o serie de firme sau organisme prestatoare de servicii specializate, cum ar fi expeditori, armatori, case de asigurări, organe vamale etc. Deasemenea, în cazul exportului indirect sau exportului prin comisionar în relația comercială de bază există trei părți: producătorul, firma de comerț exterior și clientul extern.

În ceea ce privește plata internațională, problema de bază este cea a stabilirii mijloacelor și a tehnicilor de plată. În principiu, în mecanismul decontării intervin patru părți: exportatorul, beneficiarul plății; importatorul, debitorul obligației de plată; banca exportatorului și respectiv banca importatorului, aceasta prestând o serie de servicii în folosul clienților lor, partenerii în contractul comercial.

3.1. Mecanismul derulării

Relațiile complexe care se stabilesc între participanți la procesul de derulare a operațiunii de export- import sunt reglementate prin intermediul contractului de vânzare internațională, care este încheiat de firma de comerț exterior în nume propriu, dar pe contul producătorului, cu un client extern. Firma acționează ca un comisionar, în baza contractului de intermediere semnat cu producătorul. De exemplu, în cazul folosirii unui acreditiv , pentru efectuarea plății, clientul extern deschide acreditivul, plătibil la banca exportatorului. Avizat de firma de comerț exterior că acreditivul a fost deschis, furnizorul intern va lua măsurile necesare pentru efectuarea livrării. În acest sens, firma de comerț exterior contractează un expeditor, care se ocupă de toate activitățile legate de transportul mărfurilor și în primul rând de angajarea unui cărăuș, transportator. Acesta urmează să asigure transferul fizic al mărfii din stația de expediție în cea de destinație. În același timp, se trece la asigurarea mărfii în traficul internațional, prin încheierea unui contract cu o casă de asigurări, polița de asigurarea urmând să însoțească mărfurile pe parcursul lor extern, alături de celelalte documente de livrare, factura externă, documentul de transport, certificatul de calitate.

Aceleași documente fac parte din setul ce urmează să fie depus la bancă de către exportator pentru încasarea contravalorii exportului. Firma de comerț exterior va încasa suma în valută reprezentând valoarea mărfii și o va transfera în monedă națională. În urma efectuării plății, importatorul va intra în posesia documentelor care-i permit ridicarea mărfii ajunse la destinație.

3.2. Expediția internațională

Expediția internațională este o componentă a mecanismului de derulare a operațiunilor de export- import, ea reprezintă interfața dintre predătorul mărfii și transportator și dintre acesta din urmă și destinatar, asigurând derularea fluxurilor de mărfuri în bune condiții.

3.2.1. Formalitățile și documentele de expediție. Formalitățile întreprinse pentru realizarea expediției internaționale și documentele necesare în acest sens diferă în funcție de forma de transport, condiția de livrare.

Dispoziția de transport și vămuire. Acest document este transmis firmei specializate în expediții internaționale. Dacă transportul va fi efectuat pe cale terestră, expeditorul internațional va întocmi pe baza elementelor cuprinse în DTV setul de scrisori de trăsură internaționale, care prin intermediul firmei exportatoare, în cazul contractului de intermediere, sunt remise furnizorului intern și pe care transportatorul va completa, în momentul preluării mărfii spre încărcare, cantitatea mărfii și numărul vagonului și va individualiza data expediției, extrem de importantă în mecanismul decontărilor prin acreditiv.

Cererea de tonaj. Este folosită în cazul transportului maritim, în condițiile de livrare CFR și CIF. Documentul este transmis firmei de expediție internațională în calitate de navlositor, pentru a închiria spațiul maritim necesar. Cererea de tonaj cuprinde date privind denumirea mărfii, cantitatea, ambalajul, porturile de încărcare- descărcare, condiția de livrare. Documentul se depune la expeditor într-un timp suficient pentru ca acesta să poată prospecta piața navlurilor și să aleagă cea mai avantajoasă rută de transport.

Avizul de navlosire. Conține date referitoare la navlositor, armator, numele navei, anul construcției, pavilionul și modalitatea de plată. În cazul în care avizul de navlosire nu corespunde condițiilor solicitate de firma exportatoare, aceasta are dreptul să facă protest în termen de 48 de ore. Acest document este transmis în atenția compartimentului de transporturi și expediții internaționale al firmei, care înregistrează datele în registrul de evidență.

Notă comandă conosament. Clauzele conosamentului trebuie să fie identice cu cele din contract și acreditivul documentar. Ca urmare a instrucțiunilor primite de la firma exportatoare, expeditorul organizează încărcarea mărfii pe navă și obține semnătura căpitanului vasului pe conosament, predând acestuia un set de documente care se înmânează primitorului mărfii. Firma exportatoare avizează cumpărătorul extern despre expedierea mărfii. Dacă în contract nu se menționează informațiile pe care exportatorul trebuie să le furnizeze importatorului în acest sens, avizarea poate cuprinde de regulă denumirea navei, data plecării, portul de destinație, număr conosament, număr de colete.

Avizul de asigurare. Este folosit în cadrul livrării CIF, firma remițând expeditorului acest document, care servește la încheierea contractului de asigurare a mărfii cu o firmă specializată în asigurări internaționale. În afara elementelor refritoare la marfă, expediție, destinatar, în cererea de asigurare se includ și date privind valoarea mărfii, precum și riscurile care se asigură.

3.3. Transportul internațional. Transportul internațional, componentă a transporturilor în general, se caracterizează prin faptul că marfa traversează una sau mai multe frontiere de stat, punctele de expediere și de destinație fiind situate în țări diferite. Transporturile internaționale se încadrează într-o componentă a strategiei desfacerii mărfurilor pe piețele externe, cunoscută sub denumirea de logistică. Aceasta tratează transporturile într-o viziune largă și modernă de marketing, care include ansamblul activităților necesare pentru vehicularea de la producător și pâna la consumator.

Modalitățile de transport sunt transportul maritim, transportul feroviar, transportul aerian, transportul rutier. Transportul maritim asigură derularea a circa 80% din totalul traficului mondial de mărfuri. Economia și relațiile economice ale majorității țărilor lumii se bazează pe transportul maritim.

3.3.1. Contractele de transport. În cadrul transportului maritim închirierea de spațiu pe navă în vederea efectuării transportului internațional se realizează pe baza unui contract de navlosire. Navlosirea reprezintă operațiunea de prospectare a pieței navlurilor, de contractare a armatorilor potențiali și de negociere a ofertelor de tonaj ale acestora în vederea încheierii contractului de navlosire.

Contractul pe călătorie. Este convenția încheiată între armator și navlositor prin care primul se obligă să transporte celui de-al doilea, cu o navă echipată și armată de el, o cantitate determinată de marfă, de la portul de încărcare și până la portul de descărcare.

Contractul pe călătorie. Este un contract de transport maritim care are ca obiect închirierea navei și a serviciilor echipajului pe o perioadă determinată de timp. Este frecvent utilizat în practica internațională a navlosirilor și se încheie de obicei pe termen mediu și lung, conferind siguranță și stabilitate atât armatorilor cât și navlositorilor. Principalele clauze ale contractului se referă la nava care face obiectul închirierii, condițiile de plată a chiriei, perioada de valabilitate a contractului, suportarea costurilor de operare a navei.

Contractul pe navă goală. Este un tip special al contractului de navlosire. Prin intermediul acestuia, navlositorul obține din partea armatorului, pe o perioadă determinată de timp, posesia și controlul complet asupra navei, în schimbul unei anumite sume de bani, cunoscută sub numele de chirie. În perioada de valabilitate a contractului, navlositorul devine armator chiriaș, asumându-și întreaga responsabilitate pentru navigația în bune condiții a navei, exploatarea și conducerea acesteia. Condițiile contractului de transport apar total sau parțial în conosament. Astfel, în cadrul transportului cu nave de linie, conosamentul este aproape singurul document care conține condițiile esențiale ale contractului de transport maritim. În cazul transportului patrizilor mari de mărfuri, cu nave de curse neregulate, conosamentul este însoțit de un charter partz șinu mai constituie prima dovadă a condițiilor contractului de transport. Contractele de navlosire conțin clauze referitoare la contrastalii ce reprezintă timpul folosit pentru încărcărea sau descărcarea mărfurilor de pe navă, după perioada de stalii, care este perioada de timp în care, potrivit contractului sau uzuanțelor de port, nava trebuie să stea la dispoziția navlositorului, fără a pretinde de la aceasta o plată suplimentară. Este posibil ca navlositorul să folosească încărcarea- descărcarea mărfurilor o perioadă de timp mai scurtă decât în perioada de stalii, pentru timpul în minus realizat armatorul plătește navlositorului o sumă numită primă. Perioadele de stalii se înscriu într-un document numit foaia timpului, semnat de reprezentanții navlositorului și armatorului. Dacă nu poate fi întocmit acest document, atunci în mod provizoriu, se întocmește un alt document numit constatator.

Transportul feroviar. Condițiile transportului feroviar sunt reglementate prin Convenția privind transporturile feroviare internaționale, la care participă toate țările europene și unele țări din Asia. Documentul cunoscut sub numele de CIM are ca anexă regulile cu privire la contractul de transport internațional de mărfuri pe calea ferată. Transporturile internaționale de mărfuri se execută de mai multe căi ferate în baza unui singur document de transport întocmit pentru întreg parcursul. Contractul de transport feroviar îmbracă forma scrisorii de trăsură internaționale și este un contract de adeziune, în sensul că expeditorul recunoaște condițiile transportului stabilite în mod unilateral de căile ferate membre ale COTIF- Convention relative aux transports internanationaux ferroviares. El se consiferă încheiat din momentul în care calea ferată de predare a primit marfa la transport, însoțită de scrisoarea de trăsură pe care a aplicat ștampila, după aceea scrisoarea de trăsură face dovada încheierii contractului de transport, iar data ștampilei aplicată pe scrisoarea de trăsură este considerată ca dată a expedierii mărfii.

Transportul auto internațional. Contractul de transport auto internațional este acel contract prin care un cărăuș auto profesionist se obligă să transporte unei persoane o cantitate determinată de mărfuri de la locul de expediere până la locul de destinație în schimbul unei sume de bani. Acest contract are un caracter consensual, adică se formează pe baza acordului liber de voință al părților contractante. El se poate încheia telefonic, prin fax, sau comandă de transport urmată de confirmarea comenzii. CMR, Convenția privitoare la transporturile internaționale de mărfuri pe cale rutieră, este o asociație la care participă și țara noastră și stabilește în mod obligatoriu forma scrisă prin documentul numit scrisoare de transport tip CMR. Acest document dovedește încheierea contractului, predarea mărfii în custodia cărăușului și condițiile transportului.

Transportul aerian. Contractul de transport aerian de mărfuri este concretizat în scrisoarea de transport aerian ce dovedește încheierea contractului, primirea mărfii la transport de către compania de transport aerian, precum și condițiile transportului. Este întocmită în trei exemplare originale și predată cărăușului împreună cu marfa.

:

3.4. Vămuirea mărfurilor.

Preocedura vamală reprezintă ansamblul formalităților necesare pentru vămuirea mărfurilor, indiferent dacă această vămuire se face pentru export sau pentru import.

3.4.1. Declararea mărfurilor. Persoanele abilitate să declare mărfurile în vederea vămuirii sunt deținătorul mărfii, exportator sau importator, sau comisionarul vamal. Deținătorul mărfii poate fi după caz, la export, expeditorul, iar la import destinatarul real. Acesta poate abilita anumite persoane să declare mărfurile în vamă, cu condiția ca acestea să fie ori angajații săi, ori transportatorii rutieri, care transportă respectivele mărfuri, ori comisionarii vamali dintr-un alt stat al UE. Comisionarul vamal este un mandatar care îndeplinește pentru clientul său formalitățile de vămuire a mărfurilor. Deoarece comisionarul vamal este reprezentantul clientului său în fața autorităților vamale, trebuie să-și ia unele măsuri de precauție:

acesta este împuternicit prin intermediul unui singur document, menit să-i aducă la cunoștință cu exactitate natura operațiunii pentru care este mandatat

comisionarul este obligat să furnizeze clientului său un exemplar al declarației vamale de import sau de export, pentru ca acesta să dețină o dovadă scrisă a operațiunii

comisarul este responsabil de operațiunile vamale pe care la efectuează, în conformitate cu reglementările comunitare; acesta trebuie să-și instruiască și să-și ghideze clientul în vederea evitării plății de taxe inutile.

Articolul 5 al Codului Vamal al Uniunii Europene a fost introdus în dreptul intern al statelor member începând cu 1 ianuarie 1998. Acesta prevede două modalități de reprezentare și anume directă sau indirectă. În cazul reprezentării directe, comisionarul vamal este mandatarul clientului său, acționând în numele și în contul acestuia. Clientul este unicul debitor de taxe în fața autorităților vamale. Această modalitate de reprezentare este rezervată exclusive comisionarilor vamali. În cazul reprezentării indirecte, comisionarul vamal acționează în calitate de declarant, deoarece acționează în nume propriu și în contul clientului. Astfel, este solidar cu clientul său în fața autorităților vamale, în ceea ce privește plata autorităților vamale. Declarantul este responsabil în fața autorităților vamale de omisiunile, inexactitățile sau neregulile existente în declarație. Acesta este obligat să plătească datoriile vamale și amenzile. În cazul reprezentării directe, clientul este considerat declarant vamal, iar în cazul reprezentării indirecte, atât comisionarul, cât și clientul sunt obligați să plătească datoria vamală și amenzile. Cu toate acestea, comisionarul poate acționa în regres clientul său pentru recuperarea acestor sume.

Onorariul comisionarului vamal este calculate pe baza valorii mărfurilor, a poziției tarifare a acestora și a taxelor vamale. Acesta cuprinde următoarele elemente:

cheltuielile fixe sau cheltuielile de dosar

creditul de ridicare a mărfurilor

angajamentele cauționate pentru toate operațiunile cauționate

provizionul pentru taxele vamale, ce va fi remis înainte de operațiunea de vămuire

plata pentru orele suplimentare prestate de lucrătorii vamali

costul aferent procedurii de vămuire electronică

eventuale penalități vamale, care vor trebui justificate

3.4.2.Îndrumarea mărfurilor în vamă. Îndrumarea mărfurilor în vamă constă în următoarele operațiuni și anume sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal și prezentarea acestora biroului vamal. Modalitățile de îndrumare a mărfurilor în vamă sunt, în funcție de tipul transportului, următoarele:

– în transportul maritim, navele nu pot acosta decât în porturile care sunt prevăzute cu un birou vamal, excepție făcând cazurile de forță majoră

în transportul aerian, aeronavele care efectuează zboruri naționale vor urma ruta aeriană impusă și vor ateriza pe aeroporturi în care există birouri vamale

în transportul terestru, mărfurile transportate pe cale terestră trebuie să fie îndrumate spre cel mai apropiat birou vamal

4.1. Prezentarea generală a societății

Actuala societate Petromservice a luat ființă în urma parcurgerii mai multor etape:

– divizia mecano- energetică a fostului Minister al Petrolului a fost preluată, în 1991 de Regia Autonomă a Petrolului Petrom RA

în 1997, când s-a înființat Societatea Națională a Petrolului, PETROM SA, divizia mecano- energetică își schimbă denumirea în General Petroserv

în urma procesului de restructurare și reorganizare a SNP PETROM SA, Petroserv se desprinde de companie și astfel se înființează , în luna martie a anului 2002, SC PETROMSERVICE SA

noua companie cu capital integral privat, având peste 8 500 de acționari, în marea lor majoritate salariați ai societății, a preluat de la Petroserv 15 000 de angajați, experiența și obiectul de activitate al acesteia

Performanțele produselor și serviciilor oferite de Petromservice este demonstrată prin obținerea certificatului de calitate ISO 14000 în 1997, precum și a certificatului de calitate ISO 9001 în 2002.

Petromservice este lider național în echipamente și servicii pentru industria de petrol și gaze cu un portofoliu de peste 280 de clienți stabili. Petromservice este cea mai mare companie privată din țară, după numărul de angajați, având peste 15 000 de salariați.

4.2. Obiectul de activitate

Obiectul principal de activitate al Petromservice constă în prestările de servicii către PETROM SA. Acestea constă în întreținerea și repararea sondelor de extracție a țițeiului aparținând Petromului . Societatea, pentru a putea presta aceste servicii, deține mijloace de transport și echipamente necesare unor astfel de intervenții și un personal calificat și cu mare experiență în acest domeniu.

Deasemenea Petromservice execută lucrări de întreținere, reparare și asfaltare a drumurilor publice, precum și construcții civile și industriale. Firma execută și diverse lucrări pentru combaterea poluării și asigurării protecției mediului înconjurător. Petromservice SA exploatează și întreține peste 6 000 de km de linii electrice, 9 000 unități de pompare, 17 000 km de conducte, 135 stații de pompare, 3 000 stații de transformare, 135 stații de compresoare și 700 parcuri de țiței.

4.2.1. Transporturi. Divizia de transporturi a Petromservice deține un parc dotat cu o gamă largă de vehicule de specialitate. Astfel societatea asigură transportul rutier pentru:

– mărfuri generale

– mărfuri periculoase

– mărfuri cu mase și dimensiuni depășite

– persoane

Parcul auto al societății cuprinde:

46 de autotractoare cu șa

48 de remorchere

46 remorci cu sarcină utilă peste 20 de tone

77 autoturisme

37 semiremorci cisternă

12 semiremorci pentru transport general

250 autocisterne pentru foraj

53 autocamioane pentru transport material tubular

300 autocamioane pentru transport mărfuri generale

185 autobasculante

140 autospeciale pentru transport persoane

14 microbuze

117 excavatoare

115 buldozere

33 autogredere

50 macarale

Pentru înreținerea acestui parc auto, Petromservice dispune de 24 de unități service și 5 stații de inspecție tehnică periodică autorizate de Registrul Auto Român.

4.2.2 Electrice. Petromservice exploatează și întreține peste 6 000 de km de linii electrice de joasă tensiune. Lucrări de construcții- montaj:

– linii aeriene și subterane cu tensiuni între 220V- 20KV

– posturi de transformare aeriene și terestre

– stații de distribuție a energiei electrice

– instalații de automatizare, supraveghere și control

– instalații electrice de interior și exterior pentru construcții civile și industriale

– transformatoare electrice

4.2.3 Construcții industriale. În domeniul construcțiilor industriale Petromservice execută în țară și în străinătate o gamă diversă de lucrări și servicii. Lucrări complexe de construcții- montaj:

– hale industriale

– depozite

– ateliere

– drumuri și platforme betonate

– terasamente căi ferate

– sedii de firmă

Construcții edilitare și construcții de drumuri:

construcții edilitare

construcții civile și industriale

reparații și modernizări clădiri

conducte țiței, gaze, apă și abur

drumuri

foraje puțuri apă

4.2.4. Mediu

Petromservice acordă o atenție deosebită normelor internaționale de prevenire și combatere a poluării mediului. Astfel, prin toate sucursalele, societatea derulează lucrări pentru protecția mediului. Acestea sunt:

lucrări pentru prevenirea și combaterea poluării mediului

redarea unor terenuri, infestate cu apă sărată și țiței, circuitului agricol

4.3. Rapoarte financiare

4.4. Proiecte externe. Scopul principal al Petromservice este extinderea activității sale și câștigarea de noi clienți în zonele ce dispun de resurese energetice considerabile din Asia Centrală, Statele Golfului, Siria, Egipt, Sudan, Algeria. Societatea își propune să contribuie cu expertiza sa specifică la valorificarea zăcămintelor de petrol și gaze din țările bogate în resurse, care doresc să-și dezvolte infrastructura de extracție și exploatare.

În Asia Centrală, Petromservice a executat proiecte de anvergură în Kazakhstan, ce constau în valorificarea zăcământului de gaze Tolkyn, realizarea stației de tratare Borancol, precum și a instalației de colectare și tratare a țițeiului de pe zăcământul Tasbulat. Astfel, în 2005, Petromservice a continuat să livreze către Tasbulat Oil Corporation, echipamente, utilaje și componente pentru instalația de colectare și tratare a țițeiului, precum și utilaje către Tolkynneftegaz în cadrul instalației de pregătire a gazului din câmpurile Tolkyn- Borancol.

După exporul instalației complexe către firma Tasbulat Oil Corporațion, societatea Petromservice continuă să acorde asistență tehnica timp de 1 an de zile pentru instalația de pe zăcământul Tasbulat. Calitatea utilajelor exportate, precum și a serviciilor prestate de către societate română, a determinat autoritățile din Kazakhstan să acorde Petromservice trei licențe de activitate pentru montarea și repararea instalațiilor de foraj din industria de petrol și gaze. Deasemenea, societatea este implicată și în reconstrucția Irakului, atât cea petrolieră, cât și drumurile sau utilitățile publice. În acest sens , Petromservice participă la manifestările expoziționale dedicate reconstrucției Irakului și la alte evenimente ce facilitează contractul cu potențiali parteneri externi.

CONCLUZII SI APRECIERI

În ultimele decenii comerțul internațional a luat o amploare deosebit de mare, astăzi fiind de neconceput ca firmă importantă pe o piață națională să nu-și dorească să devină o societate competitivă la nivel internațional. Față de deceniile trecute, când o firmă se inpunea foarte greu la nivel internațional, astăzi acest lucru se face mult mai ușor, datorită tendinței de mondializare a pieței.

Datorită lărgirii continue a Uniunii Europene intrarea unei firme pe piața internațională se face mult mai ușor, de aceea este de dorit ca orice țară să acceadă în această uniune datorită numeroaselor avantaje existente pentru mediul economic. Sunt multe avantaje ale participării unei firme la nivel internațional pe care le-am tratat la începutul lucrării.

Tranzacția de comerț exterior este o operațiune deosebit de complexă și de dificilă în același timp. Astfel la derularea acesteia participă o mulțime de actori ai circuitului economic, fiind necesară o bună cunoaștere a desfășurării acesteia de către specialiștii în comerțul exterior. De cele mai multe ori, există o neîncredere între partenerii care efectuează tranzacția, de aceea aceștia solicită pentru efectuarea plății bănci confirmatoare care să îi asigure de încasarea banilor. De aceea cea mai folosită modalitate de plată la nivel internațional este acreditivul, deoarece prezintă o siguranță ridicată atât pentru cumpărător cât și pentru vânzător.

În ceea ce privește societatea SC PETROMSERVICE SA scopul ei principal este dezvoltarea relațiilor economice cu diferiți parteneri străini. Fiind lider național în prestarea de servicii petroliere este necesar ca aceasta să se dezvolte și în plan extern. Fiind o societate deosebit de puternică are toate șansele să devină o firmă competitivă la nivel internațional, mai ales că are deja relații tradiționale cu numeroase firme din Asia, care dețin importante zăcăminte de petrol.

Ca o mărturie competitivității Petromservice la nivel internațional, stă faptul că societatea este una din puținele firme din Europa de Est care a fost solicitată să participe la reconstrucția infrastructurii petroliere a Irakului.

BIBLIOGRAFIE

Alexa, Constantin, Transporturi și expediții internaționale, Ed. ASE, București, 1998

Băjan, Doru, Reglementări vamale, Ed. Tribuna Economică, București ,2003

Belu, Mihaela, Sistemul Vamal, Ed. Economică, București, 2003

Cariani ,Gheorghe, Transporturi și expediții internaționale de mărfuri, Ed. Independența Economică, București, 1998

Ciupagea, Constantin, Fundamente teoretice ale comerțului internațional, Ed. Economică, București, 2001

Cojanu ,Valentin, Comerț exterior și dezvoltare economică în România, Ed. Irli, București ,1997

Miron, Dumitru, Comerț internațional, Ed. ASE, București, 2004

Georgescu, Toma, Management și tehnici de comerț exterior, Ed. Lumina Lex, București, 2000

Negruș, Mariana, Plăți și garanții internaționale, Ed. Economică, București, 1997

Stoian, Ion, Comerț internațional, Ed. Caraiman, București, 2000

Stoian, Ion, Cartea specialistului în comerț exterior, Ed. Caraiman, București, 1994

Tăchiciu Laurențiu, Popescu Nela, Cucu Adrian, Tranzacții comerciale, Ed.Gruber, București, 2005

ANEXA

CONTRACTUL DE EXPORT – INSTALAȚIE COMPLEXĂ

Obiectul și scopul contractului

Contractul dintre SC PETROMSERVICE și TASBULAT OIL CORPORATION s-a încheiat în urma unei licitații internaționale la care au participat mai multe firme de profil din Asia și Europa de Est. Oferta firmei românești s-a dovedit a fi cea mai tentantă pentru societatea din Kazakhstan, deoarece Petromservice a fost singura firmă care s-a oferit să monteze instalația și să-i acorde asistență tehnică timp de 1 an de zile de la data punerii ei în funcțiune.

Așadar s-a încheiat un contract de export de instalație complexă între următoarele societăți:

SC PETROMSERVICE SA, ROMÂNIA; BUCUREȘTI; strada General Constantin Budișteanu, nr.11; telefon 310.10.70, 310.10.73; fax: 314.00.38.; e-mail: [anonimizat]

TASBULAT OIL CORPORATION, KAZAKHSTAN, Abylay Khan 135, Altay; telefon: 0075713603040; fax: 0073272980275; e-mail: [anonimizat]

Obiectul contractului îl constituie exportul de instalație complexă pentru separarea și tratarea țițeiului, gazelor asociate și a apei de zăcământ beneficiarul acesteia fiind Tasbulat Oil Corporation.

Instalația complexă este compusă din următoarele elemente:

claviatură de intrare amestec

separatoare de etalonare

skid de măsură și reglare gaze

rezervoare de colectare a scurgerilor

pompe de scurgeri

coș de gaze

încălzitor de țiței

pompe de tratare a țițeiului

conducte tehnologice izolate termic

instalație de evacuare țiței

instalație injecție apă

sisteme energetice și de iluminat

În unele anexe tehnice se mai precizează:

caracteristicile tehnice ale instalației și a părților ei componente

capacitatea de producție a instalației

materia primă utilizată

sursa de proveniență

sortimentele produse

calitatea produselor

nivelul tehnic al instalației, gradul de mecanizare și automatizare

consumul specific de materii prime

Deasemenea în această parte a contractului se mai precizează faptul că atât Petromservice cât și Tasbulat Oil Corporation vor depune toate eforturile pentru ca instalația să funcționeze la parametrii normali, după momentul instalării ei.

Obligațiile vânzătorului

Petromservice se obligă să efectueze studii anterioare exportului instalației și înaintea începerilor de executare a obiectivului

Se obligă să livreze utilajele, materialele, aparatele, piesele de schimb prezăzute în contract

Livrarea pieselor de schimb necesare pentru a asigura funcționarea normală a instalației timp de 1 an

Livrarea instalației tehnice prevăzute în anexă

Acordarea de asistență tehnică pentru construcții, montaj, recepție, punere în funcțiune, management; în anexă se mai precizează:

– volumul de asistență, numărul de specialiști și perioada de lucru

– calificarea specialiștilor

– programul de lucru

– zilele legale de sărbătoare

– prețul și condițiile de plată

– clauze referitoare la concedii

– asitența medicală

– bani de buzunar

– asigurarea în caz de accidente

– insoțirea de către soție și copii

– Școlarizarea personalului societății Tasbulat în România sau la locul executării obiectivului în condițiile și prețul ce sunt prevăzute în contract

– Conducerea construcției, asigurarea forței de muncă, a sculelor și echipamentelor de construcții, a utilităților de construcție și provizorii

Toate aceste activități, precum și o serie de operații ce nu sunt nominalizate în contract, dar se vor dovedi necesare, urmează să fie asigurate de Petromservice, astfel încât aceasta să poată preda la cheie instalația complexă care formează obiectul contractului.

Obligațiile cumpărătorului.

Printre obligațiile societății Tasbulat Oil Corporation figurează:

Punerea la dispoziție, în mod gratuit a terenului unde urmează să se execute instalația complexă, precum și terenurile și zonele din vecinătatea amplasamentului care vor fi solicitate de vânzător, făcând pe cheltuiala sa toate nivelările necesare și dând toate informațiile necesare

Obținerea de autorizații de la autoritățile competente din Kazakhstan

Punerea la dispoziția Petromservice a utilităților necesare, apă, curent electric

Procurarea și punerea la dispoziție a materialelor de construcții și montaj indicate de vânzător

Realizarea construcțiilor civile conform proiectelor vânzătorului, specificate în anexe

Procurarea mașinilor, echipamentelor, aparatelor și materialelor specificate în anexă, care vor fi executate în conformitate cu datele, desenele, proiectele înscrise în anexă și contractate de Petromservice înaintea începerii lucrărilor

Obținerea aprobării autorităților competente pentru depozitarea utilajelor, mașinilor, materialelor în portul de descărcare sau în apropierea acestuia și pentru folosirea căilor de comunicații, până la locul de executare a instalațiilor și comunicarea acestor aprobări înainte de ajungerea în Kazakhstan

Transportarea întregului utilaj de la locul de descărcare la locul de executare a instalației complexe

Asigurarea, depozitarea, conservarea și întreținerea utilajelor la locul de descărcare și depozitare și pe șantier

Tasbulat va aviza proiectul preliminar, incluzând diagrama fluxului tehnologic final, planul de situație general, soluții tehnice, proiectele tehnologice și de construcție pentru linia de producție, service și auxiliare

Asigurarea tuturor măsurilor de protecție și securitate a muncii pe șantier

Cumpărătorul răspunde pentru deteriorările cauzate pe șantier, pentru afectraea securității instalațiilor, a mașinilor și a personalului cumpărătorului, ca urmare a nerespectării instrucțiunilor vânzătorului

Orice modificare solicitată de Tasbulat va fi luată în considerare de Petromservice numai dacă nu impune un volum de muncă suplimentară și nu periclitează executarea obligațiilor pe care societatea românească și le-a asumat prin contract; dacă cumpărătorul insistă în cererea sa, vânzătorul o poate lua în considerare, dar atunci răspunderea sa pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor sale se va modifica în mod corespunzător

Petromservice își va nominaliza în scris coordonatorul pe teren, care îl va reprezenta în relațiile cu Tasbulat Oil Corporation

Condiții de modificare a instalației.

Petromservice poate propune modificarea instalației, dacă această modificare nu afectează atingerea parametrilor garantați în contract și dacă se face în cadrul prețului convenit în contract

Cumpărătorul poate cere în scris efectuarea de modificări la instalație, modificări care pot fi acceptate de vânzător dacă acestea nu afectează parametrii garantați și nu duc la creșterea instalației

În situația în care modificările solicitate influențează parametrii garantați și prețul, vânzătorul acceptă aceste modificări cu condiția revizuirii corespunzătoare a prețului

Dacă vânzătorul consideră că modificările nu sunt de natură să asigure funcționarea instalației, dar cumpărătorul insistă pentru efectuarea acestora, vânzătorul va accepta aceste modificări, fără a-și mai asuma obligația garantării instalației

Prețul instalației.

– Prețul total al instalației și al serviciilor este de 2 000 000 de dolari, preț pe care se obligă să îl achite cumpărătorul, Tasbulat Oil Corporation

– Acest preț se defalcă pe:

– lucrări și studii anterioare începerii construcției instalației

– echipamente, utilaje, mașini, aparate, materiale

– piese de schimb pentru funcționarea instalației pe timp de un an

– documentație

– licențe

– asistență tehnică

– școlarizare

– În anexe se dau prețurile unitare pe greutate netă a unităților de furnitură

– Prețul este ferm și include și ambalajul

– Prețul rămâne nerevizuibil

– Vânzătorul are obligația de a suporta toate taxele în România, iar cumpărătorul de a suporta restul de taxe, precum și eventualele impozite care se percep în România

– Se precizează clauzele de consolidare a prețului și reevaluarea prețului la data plății în funcție de oscilația prețurilor materiilor prime, forței de muncă, transportului pe plan internațional

Modalitatea și condițiile de plată.

– Plata contravalorii instalației complexe se face prin acreditiv irevocabil confirmat cu plata la termen

– Acreditivul este cea mai folosită modalitate de plată pe plan internațional, ea fiind folosită atunci când nu este o încredere prea mare între partenerii afacerii și există riscul de neplată a contravalorii mărfii

Este o modalitate de plată care prezintă siguranță pentru ambele părți care au încheiat tranzacția

La derularea acreditivului participă următoarele părți:

– ordonatorul : Tasbulat Oil Corporation

– beneficiarul acreditivului: Petromservice

– banca emitentă : State Bank of Kazakhstan

– banca notificatoare: Romexterra Bank

– Pentru efectuarea plății prin acreditiv se parcurg următoarele etape

– ordonatorul acreditivului, firma din Kazakhstan solicită băncii sale deschiderea acreditivului, această bancă asumându-și angajamentul de plată

– astfel, Tasbulat dă ordin băncii sale în vederea deschiderii acreditivului, pe baza disponibilului din contul său

– deschiderea acreditivului și înștiințarea băncii Romexterra Bank

– avizarea Petromservice cu privire la deschiderea acreditivului

– confirmarea de către Petromservice a exactității datelor

– livrarea mărfurilor, conform condițiilor contractului și a clauzelor convenite în acreditiv

– remiterea de către Petromservice la bancă a documentelor care dovedesc expedierea instalației complexe

– plata contravalorii instalației complexe de către importator pe baza documentelor

– banca Romexterra remite documentele băncii firmei importatoare, debitând-o în valuta prevăzută în contract

– banca firmei Tasbulat, pe baza documentelor primite, efectuează plata, creditând banca Romexterra

– banca din Kazakhstan trimite documentele către aceasta , pe baza cărora Tasbulat Oil corporation va intra în posesia instalației complexe

– Plata se realizează numai pe baza prezentării documentelor care fac dovada livrăriii,acestea fiind:

– factura externă

– declarația de conformitate

– polița de asigurare

– certificatul de origine

– Aceleași documente trebuiesc depuse la bancă de către Petromservice pentru încasarea contravalorii instalației complexe

Condiții de livrare.

– Instalația este livrată conform regulilor Incoterms 2000, în condițiile FOB Constanța, acesta fiind orașul unde se află portul de încărcare al utilajelor

Petromservice este ținut să predea marfa la bordul vasului desemnat de cumpărător, în portul de încărcare convenit și să avizeze pe cumpărător de îndată ce instalația a fost încărcată pe vas

Firma română suportă toate cheltuielile mărfii până în momentul în care aceasta a trecut de balustrada vasului, în portul de încărcare Constanța și îndeplinește toate formalitățile implicate de încărcarea mărfii la bordul vasului

Tasbulat Oil Corporatin trebuie să închirieze vasul, iar din momentul în care instalația a trecut de balustrada vasului, ea suportă toate riscurile și cheltuielile mărfii

Societatea străină suportă și cheltuielile pentru obținerea conosamentului, deoarece transportul maritim îi incumbă lui

Transport și expediție

Transportul instalației se face pe cale maritimă, prin intermediul unui vas care pleacă din portul de încărcare Constanța

Având în vedere că este o livrare FOB, firma importatoare are obligația de a contracta în timp util nava, cu cel puțin 30 de zile înainte de expedierea instalației

Petromservice nu răspunde de întârzierea navei în portul de destinație

Vânzătorul nu răspunde de marfa încărcată pe punte, încărcare care se va face pe riscul cumpărătorului și va lua toate măsurile pentru a evita deteriorarea mărfii

Toate cheltuielile legate de ancorarea și fixarea mărfii pe punte vor fi în sarcina firmei importatoare

Montajul și punerea în funcțiune a instalației

Pentru conducerea tehnică și punrea în funcțiune a instalației, Petromservice a trimis pe șantier personal operativ român, pentru care firma importatoare va suporta cheltuielile specifice ale acestora, cum ar fi cheltuielile de transport sau de cazare a muncitorilor

Cumpărătorul primește tarife în moneda contractuală, diferențiat pe fiecare funcție, și câte o indemnizație în moneda locală, pe fiecare zi calendaristică

Se va face o verificare comună de către reprezentanții celor două părți, a tuturor echipamentelor și mașinilor asamblate, iar rezultatul verificării va fi consemnat într-un document numit acceptare mecanică

Se fac teste de funcționare în gol a tuturor utilajelor, test care se face în prezența responsabililor de la Tasbulat; eventualele defecțiuni se vor remedia de Petromservice pe cheltuiala sa

După realizarea testelor în gol se va emite de către cumpărător un certificat de terminare mecanică, iar în cazul în care cumpărătorul consideră că terminarea mecanică nu este realizată, va notifica vânzătorului deficiențele constatate, care vor fi remediate de acesta

Încercările tehnologice vor fi făcute sub conducerea experților de la Petromservice, după care se va demonstra că instalația atinge parametrii garantați

Rezultatele probelor tehnologice se vor înscrie într-un protocol de acceptare

Acceptarea instalației.

După o probă de durată reușită și după o probă tehnologică pe secții separate, instalația se va scoate din funcțiune, se vor controla toate echipamentele și se va semna un protocol de către reprezentanții firmelor, care devine documentul de acceptare a instalației

Petromservice are obligația de a ridica de pe șantier toate lucrările temporare și echipamentele de montaj, lăsând șantierul curat și în bune condiții

Dacă anumite lucrări minore nu sunt efectuate, Tasbulat nu are dreptul să nu elibereze certificatul de acceptare, dar firma exportatoare trebuie să efectueze operațiunile într-un termen care se va preciza în protocol

După ce certificatul de acceptare s-a emis, se consideră că instalația este în posesia firmei Tasbulat Oil Corporation

Garanții

Vânzătorul are obligația ca utilajele livrate să fie noi și ca ele să corespundă normelor și standardelor din România care sunt la nivel mondial

Petromservice trebuie să garanteze că proiectul instalației corespunde unei tehnologii moderne avansate

Piesele de uzură rapidă și cele de uzură morală nu sunt incluse în garanție

Instalația are o garanție de 1 an de la data montării acesteia

Defecțiunile care apar în perioada de garanție, dacă nu se datorează cumpărătorului, vor fi remediate imediat de Petromservice

În cazul în care, în timpul garanției, Tasbulat face schimbări de părți din instalație, garanțiile acordate își pierd valabilitatea

=== CAPITOLUL 1 ===

1.1. Producătorul pe piața internațională

1.1.1. Decizia de export.

În luarea deciziei de a pătrunde pe piața externă producătorul trebuie să evalueze capacitatea firmei sale de a exporta, să stabilească produsele destinate exportului și să aleagă modalitatea de export.

În ceea ce privește capacitatea de export, se va avea în vedere:

Capacitatea de producție disponibilă. În acest sens, se pleacă de la capacitatea de producție totală și se deduce capacitatea acoperită de cererea internă. În cazul unei cereri externe ridicate poate fi suplimentată prin noi investiții. Pe de altă parte, cum în cazul exporturilor respectarea termenelor de livrare este un element deosebit de important al competitivității, exportatorul trebuie să dispună de stocuri de marfă sau să folosească alte mijloace de asigurare a disponibilității mărfii pentru livrare.

Capacitatea tehnologică. Nivelul tehnic al produselor oferite este un criteriu important al deciziei de export, ținând seama de gradul ridicat de concurență pe piața internațională. Când pătrunderea pe piața externă este componenta unui program de dezvoltare pe termen lung, firma trebuie să aibă în vedere perspectivele de dezvoltare tehnologică, capacitatea tehnică de cercetare dezvoltare, ca și posibilitățile de cercetare în acest domeniu.

Capacitatea financiară. Exportul implică o serie de cheltuieli a căror recuperare se realizează în timp. Producătorul care dorește să pătrundă de piața externă trebuie să fie în măsură să suporte aceste cheltuieli, deci să dispună de o anumită putere financiară. Capacitatea financiară presupune și un anumit grad de valorificare a resurselor, o anumită rentabilitate, comparabilă cu cea a concurenței internaționale.

Capacitatea profesională. Managementul resureslor umane are o mare importanță în comerțul exterior. Succesul în export depinde în mare măsură de calitatea personalului operativ, de capacitatea firmei de a alege și perfecționa specialiști în domeniu. Calitatea comună a celor ce lucrează în comerțul exterior trebuie să fie ceea ce se numește spiritul de export, adică talentul de a promova vânzările la extern, de a întreține și dezvolta relații cu clienții, de a sesiza noi oportunități în afacerile internaționale.

În ceea ce privește produsul, firma exportatoare trebuie să răspundă la mai multe întrebări legate de gradul de prelucrare a mărfii la export, dacă se exportă produse deja aflate pe piață sau se încearcă penetrarea în exterior cu produse noi.

1.1.2. Mecanismul exportului direct.

Exportul- importul direct presupun faptul că producătorul își realizează prin propriile mijloace exportul, respectiv importul de bunuri și servicii.

Avantajele organizării unui aparat propriu de comerț sunt :

oferă producătorilor posibilitatea să participe la însușirea profitului comercial, avantaj economic care poate deveni considerabil în măsura în care se obțin prețuri avantajoase pe piețele externe

producătorii au posibilitatea să se mențină în contact cu piața, recepționând în mod operativ schimbările care au loc în domeniul cererii și adaptând producția de export la cerințele mobile ale pieței

oferă posibilități de promovare a mărcii de fabrică, deci îmbunătățește poziția firmei pe plan extern

Exportul- importul direct are și dezavantaje, cum ar fi:

cheltuielile de comercializare sunt ridicate, de aceea numai la un anumit volum al vânzărilor exportul devine direct rentabil

riscurile specifice activității de comerț exterior se răsfrâng direct asupra firmei

este necesară constituirea unor compartimente specializate pe activitățile internaționale, ceea ce implică costuri mari și riscuri în planul managementului

Principala problemă în cazul exportului direct o constituie crearea și încadrarea cu personal a unei structuri proprii, compartiment sau direcție, prin intermediul cărora să se realizeze tranzacțiile comerciale internaționale.

1.1.3. Structuri organizatorice.

Succesul în activitatea de export depinde de modul în care afacerile internaționale sunt integrate în strategia firmei, de formele organizatorice adoptate, de modul de direcționare și control a resurselor materiale și umane implicate în operațiunile de export- import.

Compartimentul de export. O primă formă a structurii pentru export este compartimentul. O firmă își stabilește departamentul său propriu de export, angajând funcționari cu experiență, care să se ocupe de activitățile internaționale. Din punct de vedere organozatoric serviciul poate fi subordonat compartimentului de marketing sau se poate situa pe același nivel cu alte compartimente.

Compartimentele de relații internaționale servesc cel mai bine firmele care au câteva produse, care nu variază în mod semnificativ în ceea ce privește sensibilitatea lor la mediul înconjurător, cu vânzări și profituri internaționale, care sunt încă destul de nesemnificative în comparație ce acelea al compartimentelor interne. Firmele își pot mări compartimentele pe măsură ce vânzările lor cresc și se dezvoltă în mod semnificativ.

În ceea ce privește rolul departamentului de export în strategia întreprinderii, acesta se definește pe două direcții principale:

cercetare și dezvoltare, respectiv contribuția sa la fundamentarea deciziilor de afaceri, cum ar fi colectarea de informații, urmărirea tendințelor pieței internaționale, cunoașterea tehnicilor și instrumentelor moderne de afaceri

acțiune operativă pe piață, respectiv contribuția sa funcțională la activitatea firmei, de exemplu studiul piețelor de desfacere, progresia cererii, selectarea partenerilor, organizarea promovării și vânzării internaționale, dezvoltarea afacerilor

Direcția de relații internaționale. Cu cât firma devine mai activă pe piețele internaționale , cu atât și structura organizatorică de export trebuie să fie adaptată mai repede. Direcția de relații internaționale concentrează experiența internațională, fluxurile de informații privind oportunitățile pieței externe și cunoașterea activităților internaționale. Structurile internaționale se pot organiza în raport cu trei mari categorii de funcții, și anume funcția comercială și de marketing, funcția logistică și administrativă și funcția juridică.

În cadrul funcției comerciale și de marketing se urmăresc mai multe obiective, fiecăreia corespunzându-i un anumit număr de sarcini ale întreprinderii. Printre acestea cele mai importante sunt:

studierea și prospectarea pieței externe; aceasta presupune informarea curentă cu privire la situația pieței externe- date statistice despre mediul economic, date calitative despre structura consumului etc- precum și definiția cererii, stabilirea posibilităților de export ale întreprinderii și a posibilităților de adaptare a produselor sau de creare de noi produse

definirea strategică și a tehnicilor de comercializare; în acest cadru se stabilesc formele de internaționalizare și tipurile de tranzacții și asigură funcționarea, întreținerea și controlul rețelei de comercializare

conceperea și realizarea politicii promoționale; în acest sens are loc selecționarea mijloacelor publicitare în funcție de specificul piețelor, participarea la târguri și expoziții internaționale

organizarea serviciilor post- vânzare; în funcție de opțiunile de afaceri, firma poate solicita asistență firmelor care asigură comercializarea pe piața de import sau poate deschide birouri proprii pentru serviciile post- vânzare

În cadrul funcțiilor logistică și administrativă serviciul de export urmărește:

asigurarea transportului internațional; în acest caz se apelează la societăți specializate în domeniu, cum ar fi expeditorii, cărăușii, urmărind modul de alegere a rutei și mijloacelor de transport și respectarea termenului de livrare, pregătirea mărfii în vederea transportului

reglementarea problemelor vamale și de tranzit; personalul de specialitate se îngrijește de efectuarea formalităților vamale și alte proceduri administrative impuse de țările partenere

administrarea vânzărilor la export; este vorba de sarcini cum sunt executarea comenzilor, urmărirea vânzărilor, supravegherea stocurilor, actualizarea tarifelor

În cadrul funcției financiare, se au în vedere:

stabilirea condițiilor de vânzare

alegerea monedei de plată

urmărirea încasării creanțelor

deschiderea de credite și realizarea operațiunilor financiare

Funcția juridică se referă la pregătirea contractelor internaționale și implică sarcini privind contractele de vânzare internațională, contractele cu firmele care participă la derularea exportului, cum sunt asigurătorii, cărăușii, intermediarii de firme de comerț exterior și protecția mărfurilor și brevetelor.

1.2.Firma de comerț pe piața internațională

1.2.1. Mecanismul exportului indirect.

Exportul indirect presupune separarea funcțiilor de comercializare de cele de producție în unități autonome care acționează în calitate de comercianți. Producătorul intern vinde marfa unei firme comerciale care efectuează exportul în nume și pe cont propriu. În acest caz, producătorul nu își asumă cheltuielile și riscurile legate de comercializarea în străinătate a mărfurilor sale; el nu are o legătură directă cu piața externă, firma comercială reprezentând interfața dintre mediul intern și cel extern. Comerciantul urmărește obținerea de profit din diferența între prețul de vânzare în străinătate și prețul de cumpărare din țară, asumându-și riscul de preț, cât și riscul valutar.

Exportul indirect reprezintă transferarea integrală a funcției de comercializare externă de la producător la firma comercială. Întreaga activitate de prospectare a pieței, negociere, conectare și derulare se realizează de către aceasta din urmă. Producătorul este separat de piața externă, nu are decât un acces indirect la informațiile privind caracteristicile cererii, în schimb el este scutit de costurile și riscurile legate de marketingul internațional.

Exportul indirect se practică în cazul firmelor mici și mijlocii, care nu pot sau nu consideră eficient să-și creeze structuri proprii de export. Deasemenea, el este indicat în cazurile în care exportul reprezintă o cotă relativ ridicată din cifra de afaceri a firmei producătoare. Pe de altă parte, firmele specializate în tranzacții internaționale oferă furnizorilor cu care lucrează avantajele specializării în domeniu, al unui personal calificat și al vadului comercial. Exportul poate fi organizat și sub formă de vânzare delegată , caz în care, în aval, pot interveni unul sau mai mulți intermediari, comisionari sau reprezentanți.

Exportul prin intermediar este o modalitate de comercializare internațională la care apelează producătorii atunci când doresc să beneficieze de experiența și numele unui comerciant consacrat pe piața externă, dar să și participe efectiv la realizarea tranzacției. Contractul extern se încheie pe numele intermediarului și pe contul producătorului exportator sau în numele și pe contul producătorului.

.1.2.2. Firmele de comerț exterior. Funcții și organizare.

Firmele de comerț exterior sunt întreprinderi comerciale specializate în tranzacții internaționale, care realizează operațiuni de export și import pentru alte firme naționale.

Principalele funcții ale firmei de comerț exterior sunt acelea de promovare, negociere, contractare și derulare a operațiunilor comerciale, iar prin contractele permanente pe care le au, pe de o parte cu piețele externe, pe de altă parte cu furnizorii și beneficiarii interni, exercită o influență însemnată asupra producției de export prin adaptarea ei la cerințele pieței mondiale.

Firmele de comerț exterior sunt societăți comerciale specializate care asigură pentru clienții lor o serie de servicii pentru derularea exportului- importului de mărfuri. Ele pot acționa atât pe contul partenerilor lor din țară, cât și pe cont propriu. Principalele servicii pe care le oferă o firmă care acționează ca intermediar sunt:

cercetarea și pregătirea piețelor externe, îndeosebi atunci când condițiile de acces sunt dificile și costurile operațiunilor depășesc posibilitățile producătorului

punerea la dispoziție a unei rețele de comercializare deja implantată și funcțională pe piața de desfacere

asigurarea distribuției fizice a mărfurilor prin stabilirea raporturilor cu firmele cărăuș, ca și prin efectuarea formalităților administrative, mai ales cele vamale

finanțarea operațiunilor și asigurarea riscurilor legate de tranzacțiile internaționale

Firma de comerț exterior:

definire: este o societate independentă ce desfășoară toate activitățile legate de operațiunea de export, pe baza contractului de mandat încheiat cu firma producătoare

funcții: prospectarea și testarea pieței, vânzarea produselor, asigurarea comercializării, asigurarea întregului circuit administrativ al operațiunii de la semnarea contractului până la efectuarea plății, negocierea în contul exportatorului pentru transport, tranzit și vămuire

regim juridic: firma de comerț exterior este independentă juridic de firma exportatorului

remunerarea: sumă forfetară lunară

costuri pentru firmă: sunt prevăzute în contract, conform serviciilor prestate

controlul politicii de comercializare: negociat liber între firma de comerț exterior și firma exportatoare

cunoașterea pieței: prin firma de comerț exterior

riscul comercial: firma exportatoare preia riscurile de neplată

De regulă, firmele de comerț exterior sunt angajate de întreprinderile mici și mijlocii, care nu dispun de mijșoace financiare și umane necesare pentru crearea unui serviciu de export. Acestea subcontractează de fapt operațiunea de export a unei firme specializate. Firmele de comerț exterior pot însă lucra pentru firmele comerciale structurate pentru vânzarea internațională, dar care preferă să apeleze la ele în cazul unor operațiuni limitate în timp, deoarece acestea din urmă au un avantaj competitiv în acele operațiuni.

Firma de comerț exterior poate îndeplini rolul unui comerciant, în sensul că acționează pe cont propriu în tranzacțiile internaționale cumpărând mărfuri de la producători și comercializându-le pe piața externă. Pe de altă parte există și comercianți importatori, orientați dpre cumpărarea de marfă de pe piața internațională. De multe ori, firmele de comerț exterior realizează atât operațiuni de export, cât și de import.

Spre deosebire de comisionar, comerciantul nu acționează la ordinul unui terț, ci în contul său, întocmind el însuși documentele de export, factura. În cazul vânzării la export, cumpărătorul străin devine proprietar al mărfii din momentul încheierii contractului cu firma de comerț exterior. Cumpărând marfa din țară și vânzând-o în străinătate, comerciantul exportator trebuie să dispună de capitaluri importante pentru derularea tranzacțiilor internaționale, se preocupă de gestiunea stocurilor de produse, în raport cu posibilitățile de export, își asumă toate riscurile legate de comercilaizare. Mobilul firmei este obținerea profitului comercial, ca diferență dintre prețul de vânzare pe piața externă și prețul de achiziție a bunurilor de export de pe piața internă.

Organizarea firmei de comerț exterior. În practica internațională se cunosc mai multe tipuri de structuri organizatorice pentru firmele de comerț exterior. Aceste structuri se regăsesc și în cazul departamentului de export al firmelor producătoare sau al caselor de comerț atunci când acesta este conceput ca un centru de profit autonom, îndeplinind toate sarcinile legate de export, cum sunt funcții strategice, comerciale, administrative, contabile, financiare și juridice.

Organizarea pe funcții. Această organizare este potrivită pentru firmele care exportă produse puțin diversificate pe un număr redus de piețe și comparabile în ceea ce privește modul de abordare. Organizarea pe funcții este bazată pe ideea că diferitele funcții implicate de export necesită aptitudini specifice, această structură permițând delimitarea sarcinilor, competențelor și responsabilităților. Adoptată în general de întreprinderile mici și mijlocii, această structură poate crea dificultăți de coordonare în cazul unei prea mari specializări pe funcții; ea nu permite evidențierea specificului piețelor și produselor.

Organizarea pe zone geografice. Este formula adoptată cel mai frecvent, deoarece asigură o directă abordare a piețelor, o mai bună cunoaștere a specificului acestora: concurența, exigențele consumatorilor, riscuri etc. Această organizare este recomandată atunci când piața de export impune o abordare specifică, fiecare serviciu fiind specializat în acest sens. Un serviciu special se ocupă de emiterea ofertelor, realizarea comenzilor și urmărirea financiară a operațiunilor.

Organizarea pe produs. Bazată pe rolul produsului în definirea strategiei de export, această structură atribuie responsabilului de produs competențele privind exportul. Această structură este potrivită pentru întreprinderile care dispun de o gamă vastă de produse aparținând unor domenii de activitate diferită. Ea oferă clientelei facilități de informare în legătură cu produsul în procesul vânzării și în perioada post- vânzare, dar comportă riscul de a subordona problemele locale în raport cu controlul central. În practică, în organizarea firmelor de comerț exterior se îmbină cele trei criterii- funcții în structuri adaptate specificului pieței de desfacere și caracteristicilor firmei.

În practica de comerț exterior din țara noastră, firmele de comerț exterior sunt în general structurate pe trei tipuri de servicii:

operative, care inițiază și realizează efectiv operațiunile de comerț exterior

de sinteză, care fundamentează strategia și facilitează derularea operațiunilor

funcționale, care îndeplinesc funcțiile generale ale întreprinderii

În unele țări strategia de promovare a exporturilor include și crearea unui cadru legislativ pentru firmele de comerț exterior, în vederea susținerii acestora pentru afirmarea pe piața externă. Astfel, în SUA a fost promulgată în octombrie 1982 Legea privind firma de comerț exterior, având ca scop creșterea exporturilor SUA prin liberalizarea finanțării, permisiunea acordată băncilor de a fonda firme de comerț exterior și relaxarea unor prevederi antitrust.

Legea definește firma de comerț exterior ca o companie care își desfășoară activitatea în SUA și este în principal angajată în exportul de bunuri și servicii sau este implicată în facilitaea unor astfel de exporturi. Scopul firmei este să ridice capacitatea de export a partenerilor și clienților săi, în acest sens ea trebuie să îndeplinească câteva condiții:

posibilități de acces la fonduri, pentru a asigura finanțarea operațiunilor în care se implică

un personal cu experiență în domeniul comerțului internațional, capabil să îndeplinească funcții de vânzare și distribuție

un sistem de comunicații eficient cu acces la informațiile de piață și la serviciile de sprijin pentru export oferite de alte firme

un produs sau serviciu competitiv pe piața internațională

=== CAPITOLUL 2 ===

2.1 .Conceptul de contract comercial internațional

Activitatea de comerț exterior privind schimburile sau perstările de lucrări și servicii se concretizează sub forma unui contract comercial internațional, care generează raporturi juridice între parteneri din țări diferite. Deci, armătura juridică a oricărei tranzacții internaționale o constituie contractul, care poate fi definit ca fiind un act juridic încheiat prin acordul de voință a două sau mai multe persoane cu scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice. Pentru ca un contract să fie considerat comercial internațional este necesar ca el să se caracterizeze prin internaționalitate, adică contractul să conțină elemente de extraneitate cum ar fi: una din părțile contractante să fie un străin, plata prețului să se facă în valută etc.

Consecința internaționalității contractelor comerciale constă în faptul că raportul juridic căruia îi dă naștere iese de sub guvernarea unui anumit sistem de drept național, contractului respectiv fiindu-i aplicabile mai multe izvoare de drept: tratate internaționale, uzuanțe comerciale uniforme, unul din sistemele de drept național. Încă din momentul încheierii unui contract comercial internațional se pune problema de a se ști care va fi sistemul de drept care va cârmui acest contract, din acest moment și până la ultimul act de executare a obligațiilor pe acre le conține. Aceasta se datorează faptului că raporturile juridice prin care se realizează comerțul internațional, prin natura și finalitatea lor, au o aderență internațională, conțin elemente de extraneitate ce pun în conflict mai multe sisteme de drept, care, cu titluri juridice, se pretind componente pentru cârmuirea acestor raporturi juridice. De aceea, încă din momentul încheierii contractului, părțile trebuie să țină seama nu numai de legea țării lor, ci și de legile altor țări cu care intră în contact. Acestea pot fi legea țării unde se realizează acordul de voință sau actul juridic sau a locului unde părțile întocmesc înscrisul constatator, căci actul respectiv va fi valabil chiar și într-o țară terță, numai dacă este încheiat cu respectarea dispozițiilor acestor legi.

Pentru aceste considerente, la momentul încheierii unui raport juridic cu o persoană juridică trebuie să se știe care este legea ei națională, pentru a se vedea dacă, în conformitate cu această lege, ea are capacitatea juridică necesară pentru actul ce urmează să se încheie. Tot astfel, pentru a se ști dacă o persoană juridică urmează să activeze în altă țară, trebuie să se cunoască legea acelei țări, deoarece fiecare stat, în virtutea suveranității sale, poate să stabilească condițiile în care se va desfășura activitatea persoanelor juridice străine pe propriul teritoriu. În privința efectelor unui act juridic, adică a drepturilor și obligațiilor ce vor decurge din aceasta, ele sunt determinate de legea aleasă de către părțile contractante, în temeiul legii autonomiei. Dar dacă părțile nu au făcut o alegere anume, aceste efecte vor fi guvernate de legea contractului, care poate fi legea țării unde se încheie actul sau legea țării unde aceasta urmează să se execute.

La momentul realizării efectelor raportului juridic problemele se ivesc numai în măsura în care părțile nu execută, de bunăvoie, obligațiile contractuale și urmăresc să fie sesizată instanța judecătorească sau de arbitraj. În acel moment se pune problema determinării competenței judecătorești, și anume de a se ști țara ale cărei instanțe vor fi chemate să judece litigiul ivit cu privire la realizarea efectelor raportului juridic dintre părți, potrivit normelor de drept internațional privat. Fiecare judecător sau arbitru poate avea o optică proprie în privința interpretării clauzelor unui contract, ca și a legilor care îl cârmuiesc. Cu atât mai mult interpretarea poate să difere de la instanțele unei țări la cele ale altei țări.

O altă problemă importantă cu privire la contractul internațional, este aceea de a se ști dacă o hotărâre judecătorească dată de către instanța unei țări poate să producă efecte în afara teritoriului acelei țări. Dacă, pentru a soluționa litigiul, instanța nu a luat în considerare dispozițiile unei legi străine care era competentă potrivit normelor de drept internațional privat, hotărârea astfel dată nu va produce efecte în altă țară. Astfel, pentru ca o hotărâre judecătorească să producă efecte pe teritoriul altei țări este necesar ca în soluționarea litigiului instanța să aplice legea normal competentă, chiar dacă aceasta era legea altei țări decât legea forului. Acestea sunt câteva considerente cu privire la dreptul aplicabil unui contract de comerț exterior. Determinarea dreptului aplicabil contractului se poate face în două moduri: subiectiv, adică prin voința părților contractante și obiectiv prin criterii obiective de localizare a contractului în spațiul unui anumit sistem de drept

Exprimarea vointei părților cu privire la alegerea dreptului aplicabil are drept scop evitarea unui conflict de legi, soluționându-l anitcipat. De aceea, voința părților astfel exprimată îndeplinește funcția unei norme conflictuale denumită lex voluntaris. Această posibilitate acordată părților de a-și alege dreptul aplicabil este îndeobște recunoscută de aproape toate sistemele de drept, chiar dacă în privința determinării câmpului ei de aplicare există divergențe. Întrucât contractile sunt, prin excelență, expresia voinței părților, este normal să li se permită părților să-și exprime voința, adică să ia atitudine și cu privire la legea aplicabilă contractului lor, fiind vorba de o atitudine a părților contractante față de dreptul ce ar urma să guverneze contractul pe care îl încheie. Această stare psihologică se poate manifesta în moduri foarte diferite, începând cu simpla și completa ignorare a legăturii dintre contractul lor și un anumit sistem de drept și terminând cu acea atitudine în care părțile contractante, conștiente de legătura contractului lor cu anumite sisteme de drept statale, își manifestă în mod evident intenția ca raporturile lor contractuale să fie guvernate de către unul din aceste sisteme de drept. Procedând astfel părțile tranșează anticipat un eventual conflict de legi între legile în prezență cu privirea la contractul lor.

2.2. Formarea contractului comercial internațional

O tranzacție comercială este precedată de o suită de acțiuni întreprinde atât de ofertant cât și de destinatarul ofertei, având drept scop cunoașterea condițiilor concrete ale viitorului contract comercial. Aceste activități, adevărate dialoguri precontractuale, care se pot realiza prin corespondența, convorbiri telefonice, contracte directe, se materializează printr-o serie de acte, documente comerciale cum ar fi cererea de ofertă, comanda, oferta, acceptarea de ofertă sau comandă. Toate aceste activități și instrumentele folosite tind să conducă la formarea contractului. În vorbirea curentă, în locul noțiunii de formare a contractului se utilizează aceea de încheiere, noțiune care nu reprezintă însă decât ultima fază a procesului de formare a contractului.

2.2.1. Cererea de ofertă- este un document comercial prin care o firmă își manifestă dorința de a încheia un contract cu un obiect bine determinat și se materializează sub formă de scrisoare comercială, telegramă, telex sau sub forma unei convorbiri telefonice cu partenerul potențial. Ca regulă generală, cererea de ofertă nu produce efecte juridice, dar are funcția importantă de a declanșa dialogul precontractului.

2.2.2. Oferta- comanda- acceptarea- oferta trebuie să fie fermă, adică să ateste voința autorului său de a se angaja, să fie precisă și completă, adică să precizeze toate elementele spre a cărui încheiere tinde, astfel încât să se poată realiza perfectarea acestuia printr-o simplă aceceptare. O propunere este suficient de precisă dacă determină mărfurile și fixează cantitatea și prețul, permițând determinarea lor. În vederea interpretării propunerii trebuie să se țină seama și de negocierile preliminare, obișnuințele stabilite între părți, de uzuanțe și de orice regulă specială cu privire la contractul respective.

Oferta către persoanele nedeterminate. În această privință dreptul uniform dispune că o propunere adresată unor persoane nedeterminate este considerată numai ca o invitație la ofertă, în afară de cazul în care, cel care a făcut oferta nu a indicat contrariul. Unele sisteme de drept consideră că problema de a se ști dacă ofertele adresate unor persoane nedeterminate- altele decât ofertele de recompensă au caracterul unor efecte veritabile, constituie o chestiune de fapt; ele pot fi considerate după împrejurări, ca oferte veritabile sau numai simple invitații de a se afec oferte. Forma ofertei are în vedere divergențele între sistemele de drept în prezență; în privința contractelor de comerț exterior, unele legislații prevăd forma scrisă, iar în alte legislații forma scrisă este necesară pentru a se putea adresa instanțelor. În practica celor mai multe țări s-a stabilit să nu se ceară pentru contracte nici o condiție de formă, de aceea oferta poate fi dovedită prin orice mijloace, deci și prin martori.

Retragerea și revocarea ofertei. Oferta poate produce efecte numai în momentul ajungerii ei la destinatar. De aceea chiar dacă o ofertă este emisă spre a fi irevocabilă, poate fi retrasă dacă retractarea ei ajunge la destinatar mai înainte sau cel mai târziu în același timp cu oferta. Tot astfel, până la momentul când contractul a fost încheiat, oferta poate fi retrasă, dacă revocarea ajunge la destinatar mai înainte ca aceasta să fi expediat acceptarea. O ofertă nu poate fi revocată în următoarele cazuri:

dacă ea arată, fixând un anumit termen pentru acceptare sau în orice alt mod, că este irevocabilă

dacă este rezonabil ca destinatarul să considere oferta ca irevocabilă și dacă a acționat în consecință

Cele mai multe legistații admit revocabilitatea ofertei. Se urmează în această privință tradiția dreptului roman, unde revocarea ofertei se justifică prin absența unui act formal, singurul care putea genera acțiunea în dreptul comun. Mai apoi se făcea apel la lipsa de consimțământ, acesta fiind unicul izvor de obligații juridice care nu derivau din lege sau din acte ilicite. Un alt grup de legislații consacră principiul revocabilității ofertei, fiind întemeiat pe exigențele comerțului, care pretind că oricine acceptă o ofertă în termenul prevăzut de ofertant trebuie să fie sigur că, prin efectul acceptării sale, contractul este format. De altfel o ofertă irevocabilă răspunde mai degrabă intenției reale a ofertantului.

Trebuie totuși reținut că revocabilitatea ofertei pe o perioadă de timp prea mare comportă oarecare incertitudine, incompatibilă cu principiile comerțului exterior, dar, pe de altă parte, posibilitatea unei revocări împiedică pe destinatarul ofertei să rămână inactiv prea mult timp, ori să se folosească de situația astfel creată până la sfârșitul termenului din ofertă, fie că acesta este fixat ca atare în însuși cuprinsul ofertei, fie că e vorba de un termen înlăuntrul căruia se poate aștepta ca răspunsul să fie primit.

Acceptarea ofertei. Acceptarea constă într-o declarație a destinatarului ofertei , din care să rezulte că este de acord cu oferta. Acceptarea poate fi expresă, după cum poate constata dintr-o comportare, adică dintr-un alt fapt care să exprime voința de acceptare a destinatarului ofertei, cum ar fi începutul de executare a unui contract, expedierea bunului ori a prețului, sau promisiunea de expediere a acestora și a oricărui alt act care ar putea fi considerat ca echivalent al declarației de acceptare a ofertei. Astfel, dacă din ofertă rezultă că lucrurile comandate de către ofertant trebuie să-i fie trimise prin poștă, este suficient ca această trimitere să fie efectuată pentru ca să existe acceptarea. O atare soluție corespunde exigențelor comerțului internațional cel puțin în cazurile în care este necesar ca executarea contractului să înceapă cât mai repede cu putință. Cât privește conținutul său, acceptarea trebuie să corespundă exact ofertei spre a produce efectele sale specifice. Aceasta decurge din însăși esența contractului, care reprezintă întâlnirea de voințe identice în conținutul lor. Lipsa de concordanță între ofertă și acceptare constituie un obsatcol la formarea contractului. Acceptarea care nu corespunde în mod exact ofertei privitor la conținutul său, riscă să nu poată fi considerată decât ca o nouă ofertă, implicând un prelabil refuz al ofertei inițiale și deci o contra ofertă.

Retragerea acceptării. O acceptare poate fi retractată dacă retragerea ei ajunge la ofertant mai înainte ca acceptarea să fi produs efecte sau cel mai târziu în acel moment. În concluzie oferta trebuie să fie convingătoare, să nu fie adresată la întâmplare sau la prea multe firme și foarte important să nu trădeze teama exportatorului de a nu pierde vânzarea.

2.3. Momentul și locul încheierii contractului

În cazul contractelor care se formează în prezența părților momentul și locul formării lui este acela unde a fost încheiat prin semnarea lui de partenerii în cauză. Dacă contractul se semnează prin corespondență, sistemele de drept ale statelor au generat două teorii principale: potrivit teoriei emisiunii sau a expedierii, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei își manifestă acceptul său; acest principiu este prevăzut în sistemul SUA, Argentina, Brazilia, Columbia, Ecuador; cealaltă teorie care este cea a recepției consideră că contractul este considerat format nu în momentul în care destinatarul a expediat ofertantului aceceptarea sa, ci în acela în care acceptarea destinatarului a ajuns la ofertant. După această teorie, oferatntul este obligat să ia cunoștință de acceptare în momentul în care a primit-o; ea este adoptată în sistemul de drept spaniol, egiptean, venezuelean. Tendința dreptului internațional este în sensul adoptării teoriei recepției, ca fiind conformă cu cerințele dreptului modern. Locul formării contractului este determinat de punctul geografic unde s-a încheiat contractul: în țara ofertantului, potrivit recepției, sau în țara destinatarului ofertei, potrivit teroriei emisiunii acceptului.

2.4. Clauze privind formele răspunderii contractuale

În partea finală a oricărui contract comercial internațional este necesar să se înscrie clauze ferme privitoare la răspunderea părților contractante în situația în care își îndeplinesc necorespunzător sau nu-și îndeplinesc obligațiile asumate. De regulă răspunderea se materializează sub forma unor penalități înscrise în contract pentru neexecutarea obligațiilor contractuale cum ar fi nelivrarea totală sau parțială a mărfurilor contractate, livrarea cu întârziere sau cu defecțiuni de calitate a acestora, neefectuarea recepției la termenele convenite, plata cu întârziere a incaso-urilor, netransmiterea la termenele convenite a scrisorilor de garanție bancară ori a altor documente sau instrumente de plată, nepreluarea la timp a mărfurilor, netransmiterea în timp util a tuturor documentelor însoțitoare a mărfurilor.

2.5. Clauze privind alegerea organului de arbitraj

Pentru eventualele litigii ce se pot naște din neexecutarea corespunzătoare a contractelor comerciale internaționale este necesar ca părțile să înscrie clauze adecvate;ca regulă generală, clauza începe cu declarația părților că în caz de litigiu se va căuta să se concilieze pe cale amiabilă, după care urmează clauza compromisorie, adică stabilirea organului de arbitraj competent, după care se invocă dreptul aplicabil. Litigiul va fi soluționat în fond pe baza prevederilor contractului, hotărârea arbitrajului este definitivă și obligatorie, părțile contractante obligându-se să execute hotărârile comisiei de arbitraj fără întârziere.

2.6. Modificarea și încetarea contractelor comerciale internaționale

Executarea în bune condiții a contractelor comerciale internaționale revine ca o obligație de seamă a societăților comerciale, ele derulându-se potrivit clauzelor stabilite. Cu toate acestea, uneori intervin situații în care unele clauze se impun a fi modificate. Modificarea contractelor comerciale internaționale se realizează prin addendum-uri, protocoale, noi anexe semnate de părți. De regulă, un contract încetează prin ultimul act de executare reprezentat de livrarea mărfurilor și încasarea prețului. Uneori, din diverse motive, contractul ajunge la impas, respectiv nu mai poate fi executat, sau executarea lui s-ar efectua cu asemenea întârzere încât nu mai prezintă interes pentru creditor; în astfel de situații apare necesară rezoluțiunea lui. Prin rezoluțiune se înțelege desființarea cu caracter retroactiv a unui contract sinalagmatic pentru neexecutarea culpabilă de către debitor a obligațiilor sale. Spre deosebire de nulitate, care intervine pentru clauze anterioare, rezoluțiunea operează pentru fapte intervenite ulterior formării sale valide și anume pentru neexecutarea obligațiilor de către debtor. În contractele sinalagmatice cu prestațiuni scuccesive, rezoluțiunea produce însă efecte numai pentru viitor, lăsând neatinsă executarea prestațiilor anterioare. O asemenea rezoluțiune se numește reziliere.

2.7. Obiectul contractului

2.7.1. Clauze privind determinarea calității. Din punct de vedere economic, obiectul vânzării este lucrul vândut în schimbul căruia cumpărătorul plătește vânzătorului prețul stabilit. Pentru evitarea unor eventuale litigii cu privire la obiectul contractului, aceasta se determină prin clauze care vor fi concis și clar formulate. În practica comercială internațională modalitățile de determinare a calității mărfii sunt multiple, în funcție de natura lor; în cazul mărfurilor fungibile și de masă, generale, clauza privind calitatea se exprimă se exprimă prin mențiuni ca: văzut- plăcut, potrivit căreia marfa va fi conformă cu aceea văzută de cumpărător, după încercare, clauză care echivalează cu o condiție suspensivă de executare a contractelor; telquel potrivit căreia marfa va fi acceptată așa cum este; tot în cazul mărfurilor fungibile și a mărfurilor generale, practica indică să fie folosite drept modalități de stabilire a calității clauze prin care să se indice cu precizie tipul mărfii și normele care îl reglementează, în cazul în care este codificat la nivel național și internațional. O dată cu determinarea calității mărfurilor se stabilesc condițiile de ambalare, precum și cine suportă costul ambalajului.

2.7.2. Clauze privind determinarea cantității. În cazul mărfurilor nefungibile nu sunt probleme deosebite, pentru că ele se stabilesc cu exactitate în contract prin indicarea bucăților, suprafețelor etc. În cazul în care obiectul contractului îl constituie mărfurile fungibile, de masă, este necesar ca prin contract să se stabilească, sub formă procedurală, cât se poate livra în plus sau în minus față de cantitatea livrată în contract, pentru ca o dată respectate aceste limite contractul să fie considerat executat. În practica internațională se utilizează se utilizează pentru determinarea cantității expresii ca about, environ, sau forme sinonime cu acestea.

2.7.3. Clauze privind recepția cantitativă și calitativă. Stabilirea condițiilor în care se face recepția cantitativă și calitativă prezintă importanță deosebită pentru buna derulare a contractelor comerciale de vânzare internațională. Recepția calitativă poate fi făcută de cumpărător direct la unitatea producătoare prin reprezentantul său împuternicit sau prin intermediul unui organism acceptat, cheltuielile de control fiind în sarcina cumpărătorului. Controlul calitativ la destinație se va efectua după un anumit număr de zile de la sosirea mărfii la destinație, potrivit mențiunilor din documentul de transport. Acesta se ca efectua ținând seama de parametrii tehnici prevăzuți în contract, iar în lipsa acestora, conform standardului din țara vânzătorului

2.7.4. Clauze privind garantarea calității. Constituind o obligație fundamentală a vânzătorului, o dată cu livrarea mărfii, aceasta trebuie să garanteze calitatea, respectiv buna funcționare. Termenele de garanție urmează a fi stabilite prin contract, în toate cazurile în care nu sunt stabilite asemenea termene prin convenții. În funcție de natura mărfurilor, în contract se pot prevedea obligațiile vânzătorului de a remite cumpărătorul, o dată cu livrarea mărfurilor, certificate de garanție a calității, buletine de analize etc.

2.8 . Prețul în contractul comercial de vânzare internațională. Ca element esențial al contractului de vânzare cumpărare, prețul reprezintă obiectul prestației cumpărătorului, care trebuie să fie stabilit într-o sumă de bani, determinată sau determinabilă. După modul de stabilire cu partenerii din țările cu economie capitalistă, prețurile sunt: prețuri de tranziție, care sunt cel mai des întâlnite, stabilite în urma tratativelor, pentru fiecare operație în parte, fiind influențate de o serie de factori, ca cererea, oferta, volumul afacerilor, condițiile de plată; cotații de bursă stabilite la bursele de mărfuri pentru mărfurile fungibile și posibil de standardizat pe baza raportului direct dintre cerere și ofertă; prețuri de licitație stabilite pentru anumite produse prin licitații organizate în cadrul unor centre comerciale tradiționale din diferite state sau de organizații autorizate de către stat pentru achiziționarea de utilaje și tehnologii. La stabilirea prețurilor de tranzacție se iau în considerare nivelul mondial de preț, precum și o serie de elemente, printre care condiția de livrare, cheltuieli de încărcare a mărfurilor pe bordul navei, condițiile de plată; în cazul vânzărilor pe credit se iau în considerare, pe lângă nivelul prețurilor mondiale, și nivelul dobânzilor, coeficienți anuali de eroziune a capitalului prin deprecierea valutelor etc.

2.8.1 . Clauze privind stabilirea prețului. Formularea unei clauze general valabile privind stabilirea prețului nu este posibilă, conținutul acesteia fiind determinat de natura mărfurilor. Astfel, dacă pentru mărfuri nefungibile, care nu contează la bursă, prețurile se scriu ferm, atât pe unitate de măsură cât și cu valoarea lor totală, în cazul unor mărfuri care cotează la bursă se pot înscrie atât prețuri fixe cât și prețuri determinate, cu stabilirea tutoror elementelor de referință, care să permită o precisă determinare a prețurilor, fără echivoc.

2.8.2. Clauze privind evitarea riscurilor valutare. Pentru a se evita consecințele negative ale deprecierii valutei de tranzacție la data plății, în raport de cursul avut la data încheierii contractului, se poate folosi ca unitate de cont de referință o anumită valută.

2.8.3. Clauze privind modalitatea de plată. În funcție de obiectivul contractului, de relația pe care se realizează exportul și a condiției de plată, cash sau pe credit, clauzele privind modalitatea de plată pot fi formulate în diferite moduri.

2.8.4. Clauze privind garantarea plății la vânzările pe credit. Pentru a se evita riscul de neplată a mărfurilor care urmează să fie livrate pe credit, vânzătorul poate promova în contract una din următoarele modalități de garanție practicate în comerțul exterior: scrisoare de garanție bancară, cambie avalizată, urmând să se scrie în contract, după clauza privind modalitatea de plată, o altă clauză privind garantarea acestiu credit. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor livrate poate fi făcută când acestea sunt bunuri nefungibile și care se pot identifica ușor, de exemplu utilaje mari, strunguri, locomotive.

2.9. Condiții și termene de livrare. Pentru ca operațiunile complexe de livrare a unor mărfuri din țara vânzătorului în aceea a cumpărătorului să poată fi realizate în bune condiții și în spiritul negociat de părți, prin contractele comerciale de vânzare internațională se stabilesc o serie de elemente, care în totalitatea lor, constituie condițiile de livrare. Printre acestea enumerăm obligațiile părților privind controlul calității mărfurilor, ambalarea, transportul intern, asigurarea, transportul extern, taxele vamale, cheltuieli privind autorizațiile de export-import. Stabilirea condițiilor de livrare de către părțile dintr-un contract comercial de vânzare internațională este mult facilitată de existența unor norme de drept și uzuanțe comerciale uniforme. Spre deosebire de contractele interne, în practica comerțului exterior, termenele de livrare nu se stabilesc pe zile fixe calendaristice. În practica comercială internațională termenele de livrare se calculează în mod obișnuit, cu începere de la data încheierii contractului. În cazul în care s-a convenit asupra plății un avans asupra prețului asu asupra trimiterii de către cumpărător la vânzător a unor indicații sau documentații tehnice în vederea fabricării mărfii sau a unor autorizații oficiale pentru exportul sau importul anumitor mărfuri, termenul de livrare începe să curgă din momentul în care avansul a fost plătit, din momentul în care vânzătorul a primit documentația tehnică de la cumpărător sau din momentul în care au fost obținute autorizațiile de export sau import.

2.10. Răspunderea în contractul comercial de vânzare internațională. Răspunderea, adică dreptul uneia din părți de a cere despăgubiri de la cealaltă parte pentru prejudiciile cauzate sau neândeplinirea obligațiilor, se naște atunci când sunt întrunite următoarele condiții: obligația contractuală nu a fost îndeplinită; dacă s-a cauzat celeilalte părți o pagubă materială; debitorul este în culpă pentru neândeplinirea unei anumite obligații. Declanșarea dialogului privind răspunderea în contractele comerciale de vânzare inernațională se face prin remiterea unei reclamații de către partea nemulțumită de modul cum a fost executat contractul.

Reclamațiile formulate de creditorul obligației contractuale executate necorespunzător se soluționează de regulă pe cale amiabilă și numai în cazul în care nu se poate ajunge la o înțelegere, se recurge la arbitrajul internațional. Dacă reclamația privește lipsa de calitate a unui anumit lot de marfă livrat de vânzător ea poate fi soluționată prin înlăturarea deficiențelor calitative constatate la destinație. Acest lucru se face de către vânzător sua de către o terță persoană specializată în acest domeniu. Practica comercială internațională relevă faptul că pentru a stimula executarea la timp a contractelor, părțile înscriu clauze penale potrivit cărora creditorul obligației întârziate are dreptul să pretindă penalități de întârziere.

Situația cea mai gravă o reprezintă acele reclamații referitoare la neexecutarea contractelor. În asemenea cazuri, dacă neexecutarea contractelor nu este motivată de una din clauzele de exonerare de răspundere, consecințele sunt desființarea lor și suportarea de către partea în culpă a prejudiciului suferit de partea creditoare. În limbaj juridic desființarea contractelor este exprimată prin termenul de rezoluțiune, care produce efecte retroactive; dacă s-au efectuat unele prestații succesive, desființarea contractului operează nimai pentru viitor, ceea ce juridic se numește reziliere. Daunele- interesele reprezintă pentru creditor un echivalent în bani destinat să acopere prejudiciul suferit, ca urmare a neexecutării contractului de către debitorul aflat în culpă. Soluționarea pe cale amiabilă a a reclamațiilor privind neexecutarea contractelor se poate realiza prin evacuarea, pe calea tratativelor, a daunelor- intereselor. Practica comercială relevă faptul că prin concesii reciproce pot fi salvate intersele comerciale și bunele raporturi pe viitor ale părților contractante.

..