Inovarea In Asigurari sau Extinderea Ariei Riscurilor Asigurabile

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………3

Notiuni generale despre risc – conditie a asigurarii……………..4

Perspectivele extinderii ariei riscurilor asigurabile

II.1. Conceptul de asigurabilitate…………………………………………………………….6

II.2. Identificarea noilor tendinte aparute in sfera asigurarilor……………..20

II.3. Metode traditionale si abordari inovative in asigurarea riscurilor………26

Asigurari neconventionale

III.1 Asigurarea partilor corpului……………………………………………………………35

III.2 Asigurarea animalelor de companie………………………………………………….38

III.3 Asigurarea evenimentelor……………………………………………………………….39

III.4 Asigurari care depasesc limitele imaginatiei……………………………………..43

Bibliografie………………………………………………………………………44

=== Inovarea in Asigurari sau Extinderea Ariei Riscurilor Asigurabile ===

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………3

Notiuni generale despre risc – conditie a asigurarii……………..4

Perspectivele extinderii ariei riscurilor asigurabile

II.1. Conceptul de asigurabilitate…………………………………………………………….6

II.2. Identificarea noilor tendinte aparute in sfera asigurarilor……………..20

II.3. Metode traditionale si abordari inovative in asigurarea riscurilor………26

Asigurari neconventionale

III.1 Asigurarea partilor corpului……………………………………………………………35

III.2 Asigurarea animalelor de companie………………………………………………….38

III.3 Asigurarea evenimentelor……………………………………………………………….39

III.4 Asigurari care depasesc limitele imaginatiei……………………………………..43

Bibliografie………………………………………………………………………44

INTRODUCERE

Omul in genere constientizeaza importanta unui lucru numai atunci cand ii lipseste sau dupa ce l-a pierdut, astfel prin analogie putem afirma ca asigurarea dobandeste atribute remarcabile in cazul in care nu este posibila.

In lucrarea de fata ne propunem sa analizam limitele riscurilor asigurabile si implicatiile acestora. De asemenea vom prezenta si exemple practice pentru a demonstra modul in care asiguratorii reusesc sa depaseasca dificultatile dezvoltate de riscurile noi precum si de schimbarile aparute in categoria riscurilor asigurabile. In ultima sectiune vom trata un subiect care face parte din realitatea zilnica, in ciuda faptului ca prezinta valente hilare pe alocuri sau chiar usor ridicole.

Lumea de azi, este puternic afectata de schimbare, proces care se desfasoara cu o viteza uimitoare. Astfel asiguratorii sunt obligati sa faca eforturi, sa gaseasca solutii pentru a se plia pe noile nevoi aparute. Progresul tehnologic poate fi o sabie cu doua taisuri pentru acestia deoarece pe de o parte aduce oportunitati pentru a se dezvolta, dar in acelasi timp sunt insotite si de noi provocari.

Un alt aspect de luat in considerare este faptul ca socurile politice si mai ales cele economice se transmit mult mai rapid decat in trecut.

Modalitatea in care lumea este interconectata accelereaza procesul de schimbare. Din 1998 pana in 2003 populatia globala a crescut cu 1% pe an, in timp ce PIB-ul real cu 2% pe an.

volumul tranzactiilor globale a crescut cu 4% pe an

volumul investitiilor straine directe a crescut cu 14% pe an

numarul principalelor linii telefonice a crescut cu 6% pe an, volumul apelurilor internationale a crescut cu 10% pe an si numarul utilizatorilor de internet si telefonie mobila a crescut cu 29%, respectiv 33% pe an

Asigurarea presupune in principiu transferul riscului. In schimbul unei prime, asiguratorul preia asupra lui acest risc, urmand sa plateasca in cazul producerii acestuia o suma de bani pana la o anumita limita stabilita in contract. Dar nu toate riscurile pot fi acoperite, acest lucru fiind posibil numai daca sunt intrunite anumite conditii. Lucrarea de fata este menita pentru a analiza mobilitatea limitelor asigurabilitatii si implicatiile acesteia asupra industriei asigurarilor. Chiar daca imposibiltatea asigurarii este o provocare pentru asigurarori, acestia au fost expusi in trecut aceleasi probleme si pentru anumite riscuri care pareau initial inabordabile s-au identificat solutii. Asigurarile sunt o industrie in continua dezvoltare. Din 1980 volumul primelor pentru asigurari de viata a crescut in lumea industrializata cu 3,2% pe an mai repede decat PIB-ul, iar volumul celolalte prime de asigurari a crescut cu 0,6% pe an mai mult ca PIB-ul. In economiile in curs de dezvoltare procentele sunt si mai mari 8,9% pentru cele de viata si 1,3% pentru restul.

Mai multi factori, printre care cresterea bunastarii la nivel global si tendinta oamenilor de a se stabili in zone unde se petrec frecvent catastrofe naturale, pot explica cresterea volumului primelor de asigurare. Dar asiguratorii nu trebuie sa devina indiferenti la directia in care se indreapta piata si sa considere ca lucrurile merg de la sine in beneficiul lor.

I. NOTIUNI GENERALE DESPRE RISC- CONDITIE A ASIGURARII

În perceptia umană, riscul la modul cel mai general este considerat a fi un eveniment posibil și de regula nedorit, previzibil sau imprevizibil producător de pierderi materiale si/sau morale. De asemenea poate fi asimilat cu o primejdie, un pericol, un inconvenient posibil, o întâmplare neplacută. In literarura de specialitate intalnim definiția riscului economic dată în „Dicționarul de economie” de Niță Dobrotă care este aceea de eveniment sau proces nesigur și probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate, operațiune sau acțiune economică. Spre deosebire de incertitudine, riscul economic se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitatein vederea estimarii rezultatelor scontate, și prin folosirea lor de către cei interesați.

Etimologia și originea geografică a cuvântului risc sunt controversate. In limba franceză, risque apare la începutul secolului al XVI-lea, ca și în limba germană (risiko). Se risquer (1. fr.) este atestat către 1580, iar riskieren (l. germ.) abia în secolul al XVII-lea. În engleză, risque este folosit în 1661, iar cu grafia risk în 1741. În castiliană, riesgo a fost utilizat către 1570. Se admite că toți acești termeni au fost preluați, direct sau indirect, din italianul risco (mai târziu, rischio). Vechile atestări italiene nu sunt anterioare secolului al XIII-lea, provenind din formele latinizate superficial rischium, risigus, riscus. Acestea se regăsesc în expresii ca rischium et fortuna, risigum et periculum, folosite în diferite contracte. Etimologia cuvântului latin este, la rândul ei, obscură: poate fi vorba de resecare sau rixare, care au un sens asemănător. Sensul actual, diferit de acela de pericol, hazard, noroc s-a conturat în secolul al XVIII-lea, odată cu cercetarea științifică asupra riscului.

Riscul este susceptibil de a aparea oriunde si oricand in viata oamenilor. Practic orice activitate economică, socială, culturală, politică etc. poate fi amenințată de producerea unor evenimente cauzatoare de pierderi, indiferent ca este vorba de integritatea fizica a individului sau de afectarea bunurile sale de catre de accidente, cutremure, grindină, inundații sau alte catastrofe. In aceste conditii oamenii au cautat metode de protectie sau de control asupra consecintelor acestora. Astfel se poate recurge la evitatea sau prevenirea riscului care presupune renuntarea la acele activitati care implica un anumit risc, limitarea pagubelor provocate de riscuri care presupune luarea de masuri in faza incipienta pentru reducerea efectelor dezastruoase ale evenimentului nedorit, asumarea riscului care dupa cum ii spune si numele conduce la acoperirea pagubelor din resurse proprii, si transferul riscului asupra altei persoane sau asigurarea care se poate realiza in conditiile in care entitatea in cauza amenintata de un risc oarecare consimte sa plateasca o suma de bani unei alte persoane, iar aceasta din urma se angajeaza sa suporte paguba provocata de riscul respectiv. Prin urmare se poate spune ca riscul reprezintă condiția de bază a asigurării. Dacă nu ar exista riscuri, nu ar exista nici asigurări.

Riscul apare în asigurări ca un element obligatoriu, esențial, deoarece:

este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt supuse bunurile, patrimoniul, viața sau sănătatea unei persoane

producerea lui nu se realizează prin fapta intenționată a asiguratului;

fără acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil.

Prin risc asigurat se înțelege evenimentul la producerea căruia societatea de asigurări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare (suma asigurata)
Atunci când are loc, evenimentul potențial producător de pagube poate fi descris: el are o origine, unul sau mai mulți vectori și o țintă.

Originea este dată de cauza sau cauzele conjugate ale evenimentului. Un eveniment ce produce pagube se datorează, în general, unui lanț de cauze care formează un arbore generic al producerii sale, arbore care poate ajunge foarte departe, în spațiu și timp. Extinderea analizei acestui lanț este însă determinată, în mod normal, de rațiuni practice, cu precizarea faptelor generatoare esențiale și caracteristice și care sunt importante și din punct de vedere al prevenirii riscului.

Vectorii reprezintă mijloacele de transfer a riscului și sunt caracterizați atât de natura pericolului (chimic, biologic, mecanic, radioactiv, seismic), cât și de mediul prin care se transferă (aerul, solul). Astfel, radiațiile și particulele radioactive, respectiv, aerul, sunt vectorii riscului de radiații.

Ținta o constituie victimele producerii riscului, care pot fi indivizi, grupuri de persoane, sau patrimoniile acestora.

II. PERSPECTIVELE EXTINDERII ARIEI RISCURILOR ASIGURABILE

II. 1 Conceptul de asigurabilitate

Este un adevar inconstestabil faptul ca nu orice risc poate fi asigurat. Cand acoperirea unui tip de risc nu este posibila, se considera ca riscul este neasigurabil. Dar cum putem determina ca un risc poate sau nu fi asigurat? Acest aspect i-a intrigat pe multi actori care activeaza in lumea asigurarilor. Printre primii care si-au afirmat opinia a fost Nicolas de Condorcet a sugerat un raspuns: Un risc este neasigurabil daca nu permite sa fie controlat de sansa ( Condorcet 1793, p. 273.) In contextul terminologiei moderne, asigurarea este un contract prin care un organism specializat( asiguratorul) in schimbul unei prime de asigurare se angajeaza sa plateasca beneficiarului o suma de bani stabilita de acord in cazul in care are loc evenimentul impotriva caruia s-a asigurat . Aceasta acceptiune exclude pierderile rezultate din speculatiile financiare, sau jocurile de noroc, deoarece asiguratul nu este expus fara voia lui la risc. De asemenea se presupune ca riscul asigurat este legal. Istoria asigurarilor este plina de exemple in care s-au acoperit noi categorii de riscuri sau s-a produs o extindere a riscurilor deja asigurabile ca urmare a nevoilor aparute pe piata. Totusi raman riscuri care nu pot fi asigurate, daca aparitia lor este afectata de hazardul moral. De exemplu un sofer mai putin talentat poate fi asigurat pentru accidentele auto, chiar si pentru cele provocate de acesta, dar un student nu se poate asigura in cazul nepromovarii unui examen, chiar daca subiectele sunt extrase dintr-o serie numeroasa de variante.

Catastrofele naturale au fost considerate mult timp ca neasigurabile deoarece costul lor depasea puterea de acoperire a asiguratorilor, dar acum pot fi asigurate in urma aplicarii de noi technici de asigurare. Atat teoreticienii cat si practicientii au dorit stabilirea unor criterii obiective care sa defineasca limitele asigurabilitatii, pentru ca sa faciliteze procesul prin care asiguratorii selecteaza riscurile clientilor sai care pot fi acoperite. Din nefericire in practica s-a dovedit ca este destul de dificil sa se stabileasca o lista cu criterii, care sa multumeasca pe toata lumea.

Tot mai multe studii contemporane au ca obiect riscurile asigurabile considerate atipice in comparatie cu cele traditionale. Unii teoreticieni au studiat catastrofele naturale si industriale (Moatti 1989,Marechal 1991), riscurile de dezvoltare si terapeutice (Ewald), riscurile de sanatate acoperite de asiguratori in tarile sarace (Dror and Jacquier 1999.) si altele. Pentru a stabili o metodologie clara, pot fi adoptate doua abordari: fie o lista completa cu conditii care o data indeplinite califica un risc ca fiind asigurabil sau un set cu conditii aplicabile la toate tipurile de riscuri, care o data nesatifacute sa excluda un eveniment din aria asigurabilitatii.

Propunatorii primei variante au definit riscul asigurabil ca fiind unul intamplator care are loc in viitor, nu este expus hazardului moral, poate fi masurat, este conform legii si este viabil din punct de vedere economic, astfel incat exista macar un asigurator dispus sa asigure. Prezentam in continuare o varianta bazata pe Berliner 1982 care cuprinde 11 criterii ale asigurabilitatii.

Fig 2.1 Sursa: Baruch Berliner,Limitele asigurabilitatii riscurilor, Prentice Hall 1982; Swiss Re Economic Reasearch & Consulting

Prima categorie intitulata actuariale cuprinde 6 criterii. Pentru a fi asigurabil un risc trebuie sa fie masurabil, adica sa-i fie cunoscuta incidenta in viitor. Pentru tehnologia de ultima generatie acest lucru nu este posibil deoarece nu se poate estima masura se va apela la ea, si nici impactul sau nu va fi cunoscut decat peste cativa ani. Alte criterii actuariale presupun ca riscurile din portofoliu sa nu fie intercorelate unul cu celalalat, pierderea maxima asociata cu un singur eveniment sa fie gestionabila pentru asigurator, de asemenea este foarte important de avut in vedere profilul riscului, se doreste asigurarea riscurilor care au o severitatea scazuta si o frecventa mare. De exemplu accidente auto care se incadreaza in categoria serveritate scazuta si frecventa mare sunt potrivite pentru asiguratori, spre deosebire de accidentele nucleare care prezinta severitate mare si frecventa scazuta.

Ultima componenta ale acestei categorii, adaugata de cercetatorii Swiss Re se refera la informatia asimetrica, posibilitatea ca asiguratul sa cunoasca mai bine riscurile sale decat asiguratorul . Hazardul moral si selectia adversa sunt exemple tipice ale informatiei asimetrice. Hazardul moral apare atunci cand comportamentul asiguratului se schimba cand este asigurat ca si in cazul conducerii teribiliste a unei masini inchiriate atunci cand este acoperita in intregime impotriva riscurilor. Selectia adversa presupune cumpararea disproportionata de asigurari in favoarea partilor care implica riscuri ridicate fata de cele care implica riscuri reduse.

Urmatoarele trei criterii reflecta starea pietei asigurarilor. Primele de asigurare trebuie sa fie rezonabile ca si costuri pentru cumparatori, dar in acelasi timp suficiente pentru a permite asiguratorilor sa obtina un profit corespunzator cu riscurile pe care si le asuma. De asemenea asiguratorii trebuie sa ofere o acoperire acceptabila a riscurilor chiar in conditiile limitarii acestora prin stabilirea de clauze, reguli si restrictii. Industria trebuie sa dispuna de o capacitate suficienta pentru a acoperi riscul in cauza.

Criteriile finale nascute din sfera societatii descriu un risc ca asigurabil daca este in conformitate cu( sau cel putin nu submineaza) valorile societatii, de altfel acesta trebuie sa fie si in conformitate cu legea.

A doua abordare consta in formularea unei legi care contine patru elemente esentiale: riscul, asiguratorul, asiguratul si contractul. Un eveniment poate fi asigurat daca nu este exclus de una sau mai multe din urmatoarele conditii:

Caracteristicile riscului (CR) Un risc care nu se produce intamplator nu poate fi asigurat, pentru ca este o consecinta inevitabila a evenimentelor care s-au intamplat deja, sau depinde in intregime de alegerea asiguratului

Obligatia asiguratorului (O) Un risc este neasingurabil daca nu exista nici un asigurator care accepta sa-l acopere sub o serie de conditii care sa fie acceptabile macar pentru un asigurat

Apartenenta asiguratului (A) Un risc este neasigurabil daca nici o persoana nu accepta conditiile pe care cel putin un asigurator le considera acceptabile

Utilitatea sociala a unui contract (US) Contractul implica obligatiile viitoare ale asiguratorului fata de asigurat, deooarece asigurarea nu este o tranzactie monetara la vedere. In plus, mediul legislativ si cel social extins in cadrul carora se incheie asigurarea, incorporeaza notiunea de utilitate sociala a contractului. Cu alte cuvinte, un risc este neasigurabil daca legea interzice acoperirea sa, daca asigurarea nu imbunatateste bunastarea sociala, sau contribuie la deteriorarea acesteia. Conditiile obligatiei si apartenentei se refera la fezabilitatea asigurarii contractului, respectiv la caracteristicile tehnice ale riscului. Aceste conditii luate separat sau impreuna, presupun ca baza economica a limitelor intre asigurabilitate si neasigurabilitate este ” construita pe intentie si capacitate” (Vailler 2001). Aceasta presupune de asemenea si cautarea cauzelor care determina pietele de asigurari sa fie ineficiente. (Gollier and Kessler 1994; Gouier 1996). Avand in vedere ca partile contractate pot fi constituite atat din grupuri cat si din persoane individuale, sintagma a asigura totul sau a asigura nimic poate fi la fel de nedezirabila pentru interesul general. Dezvoltatea asigurarii a contribuit la cresterea economica de-a lungul ultimelor secole, dar asigurarea in exces poate conduce la propagarea iresponsabilitatii, la falimentul asiguratorilor, la distrugerea programelor de protectie sociala.

Problema asigurabilitatii poate fi impartita in 3 categorii distincte dar cu limite comune

Analiza asigurabilitatii

Limite

Actuariale Economice Politice

Caracteristicile Obligatiile Apartenenta Utilitatea sociala

Riscului asiguratorului asiguratului

CR O A US

Fig 2.2 Sursa: To insure or not to insure? Reflections on the limits of insurability

Michel Vate si David M. Dror

Limitele actuariale

Un risc nu poate fi asigurat daca caracteristicile sale statistice nu sunt conforme cu conditiile actuariale care presupun ca:

Riscul care genereaza evenimente trebuie sa se produca intamplator

Acest riscuri trebuie sa fie atat observabile cat si diversificate

Natura probabilistica a evenimentelor

Din punct de vedere etimologic alea termenul latin pentru jocul de zaruri arata daca un eveniment este predictibil ca si o aruncare de zaruri. In momentul in care zarul se rostogoleste, nimeni nu poate prezice ce fata va aparea cand se va opri, dar pe de alta parte, oricine poate face o lista cu rezultatele posibile si cu probabilitatile implicate de acestea. Singura certitudine la acest moment este aceea ca numai una din solutiile alese vor fi posibile. Dar in realitate, lucrurile nu sunt asa simple in asigurari decat in cazuri extrem de rare. Sa luam de exemplu asigurarile de sanatate, un picior rupt, o muscatura de sarpe sau o boala infectioasa nu pot fi comparate cu un aruncarea unui zar, cu toate acestea sunt considerate ca riscuri care au loc in mod intamplator. Pentru teoreticieni si profesionisti in asigurari, natura probabilistica a a evenimentelor presupune respectarea a cinci sau sase conditii:

evenimentul este posibil: nu este afectat de certitudine dar nici de imposibilitatea de a se realiza

riscul este nonspeculativ: aparitia unui risc nu ii aduce beneficii asiguratului (cum ar fi in cazul pariurilor sau speculei financiare)

evenimentul este estimabil: consecintele producerii acestuia (atat natura lor cat si costul acestora) poate fi evaluat

riscul este exogen: evenimentul este neasteptat si de accea aparitia lui nu poate fi determinata inainte de semnarea contractului de asigurare. Mai mult de atat aparitia riscului nu depinde in mod singular de intentia asiguratului, dar poate aparea ca o consecinta a actiunilor intreprinse de acesta fara viclenie sau fara a-si manifesta intentia

caracterul viitor al riscului: asigurarea nu poate acoperi un risc care deja a avut loc inainte de incheierea contractului de asigurare

riscul este impredictibil: in plus fata de celelalte doua conditii anterioare, riscurile cronice sau cele corelate cu cauze care s-au produs deja, la fel si riscurile care sunt o urmare a unei sume de indicatori sunt excluse Exemple de riscuri excluse: boli care sunt incompatibile cu varsta sau sexul individului, aparitia de diagnostice necunoscute, auto-mutilatea, conditii cronice

Asigurarea poate fi incheiata numai in cazul in care riscurile sunt diversificate. Ceea ce inseamna ca ipotetic vorbind, multi oameni sunt disponibili pentru a se asigura impotriva unui risc care afecteaza numai cativa indivizi. Pentru extragerea riscurilor, asiguratorul aplica legea numerelor mari. Activitatea de asigurare are sens cand riscurile pot fi transferate de la asigurat la un asigurator care are o intensitate mai mica a riscurilor pentru ca poate extrage acele riscuri care ofera un numar semnificativ de aparitii independente ( clienti). Asiguratorul poate calcula o prima de asigura actuariala, care se poate apropia de media compensatiilor platite, si sa foloseasca legea numerelor mari pentru a determina o margine de siguranta pentru a-si limita probabilitatea de faliment. Ipoteza ca riscurile trebuie sa fie independente este foarte importanta, deoarece, alegerea de riscuri intercorelate, le va multiplica in loc sa le diversifice. Cand sansele de risc sunt ridicate, asiguratorul poate fi expus la riscuri sistematice, cum ar fi in cazul epidemiilor. Epidemiile sunt un exemplu de riscuri nediversificare. Pentru un asigurator care protejaza impotriva riscurilor de sanatate, concentrarea clientilor intr-o anumita zona este periculoasa in cazul unei epidemii sau altor boli contagioase. Acest lucru ar putea conduce, la ceea ce se numeste in limbajul asigurarilor, un numar considerabil de cereri simultane.

Din punct de vedere teoretic, riscurile pot fi diversificate in doua moduri:

intertemporal: anii cu epidemii sunt compensati statistic cu anii fara epidemii- presupunand ca epidemiile sunt rare si scurte. Aceasta solutie presupune ca asiguratorul are rezerve suficiente pentru a plati cererile din anii cu epidemii

geografic: apeland la reasigurare, asiguratorul poate sa-si transfere riscul catre un numar mai mare de reasiguratori aflati in alte reguni cu expunere diferita la riscuri. La nivelul reasiguratorului, spre deosebire de asigurator, riscul isi pierde caracterul sistematic

Riscurile trebuie sa fie observabile. Conditia ca acestea sa fie estimabile a fost stabilita anterior. Cuantificarea despagubirilor referitoare la evenimentele potentiale este indispensabila, deoarece calculele actuariale pot fi aplicate numai datelor cantitative.

Exista doua tipuri de carateristici cuantificabile: costul beneficiilor acoperite, si probabilitatea evenimentelor care conduc la plata despagubirilor. Un asigurator care accepta sa acopere un risc specific trebuie sa stie suma estimativa ( nu neaparat exacta) care s-a angajat sa o plateasca. De asemenea acesta trebuie sa cunoasca probabilitatea de producere a riscului asigurat. Asigurarea in genere acopera cheltuielile sau pierderile unei persoane rezultate in urma unui eveniment. Dar factori prezentati anterior sufera transformari in practica. De exemplu in asigurarea contra malariei cel mai util nu este probabilitatea de infectarea cu malarie, ci mai degraba probabilitatea de a face infectii usoare sau severe, in stransa legatura cu costurile de spitalizare care sunt implicate in cele doua cazuri.

Pentru a imbunatati acuratetea estimarilor se pot utiliza tehnici epidemiologice sau matematice Haggerty and Reid, si Aurau si Fonteneau. Erorile estimate pot fi tratatate ca variabile aleatoare. Daca nici o informatie nu poate fi culeasa despre acel risc, este din punct de vedere tehnic neasigurabil. Daca acoperierea nu poate fi determinata pe baza datelor actuariale, trebuie folosite alte criterii ca cele sociale sau filantropice. Daca asiguratorul nu cunoaste probabilitatea unui risc, poate refuza sa-l asigure, nu neaparat datorita naturii riscului ci pentru a evita o probabilitate necunoscuta

In istoria recenta a asigurarilor limitele asigurarii au fost largite pentru a acoperi noi riscuri cum sunt catastrofele naturale, riscurile industriale maore, si lansarile de sateliti. Aici, noutatea nu consta in aparitia riscului ci in acoperirea acestora in lipsa unor date exacte. In lipsa unor date statistice, evaluarea unor asemenea riscuri se bazeaza pe notiuni ca scara evenimentelor posibile.

Limitele economice

Daca primele de asigurare sunt mici, asiguratorul este expus insolventei daca riscurile se produc, iar veniturile sale nu acopera costurile. Asiguratorii pot fi tentati sa-si micsoreze primele de asigurare pentru a-si mari cota de piata, dar si clientii potentiali sunt interesati ca acestia sa fie solvabili, deoarece trebuie sa fie siguri ca cererile lor vor fi recompensate. De asemenea actionarii isi manifesta interesul in obtinerea de dividende pentru capitalul lor, care nu se poate realiza numai in conditiile unei afaceri cu scoruri pozitive. Prin semnarea unui contract de asigurare, asiguratul transfera asupra asiguratorului riscul specificat in contract, dar in acelasi timp ia asupra lui riscul de a fi despagubit de catre asigurator. Fiecare tranzactie trebuie sa ofere ambelor parti o solutie acceptabile, deoarece in caz contrar asigurarea unui risc este neviabila din punct de vedere economic.

Obligatiile asiguratorului

Un risc nu poate fi asigurat daca nu este nici un potential asigurat care este de acord sa semneze un contract de asigurare la un pret care este viabil din punct de vedere economic pentru asigurator. Deoarece asiguratorul nu poate sa-si maximizeze profitul fara atragerea de clienti, constrangerile economice trebuie studiate indeaproape. Presupunem ca pachetul de beneficii oferit asiguratului a fost clar definit. Pentru asigurator costul monetar al evenimentelor acoperite este reprezentat de variabila X, cu media de E(X) si o varianta notata cu s2. Prima actuariala sa acopere pachetul este setata la pr=E(X). In plus se adauga primei un factor compus din doua parti: supliment de siguranta ( rata α) si echivalentul costurilor administrative si rambursarea de capital (rata µ).

Astfel prima efectiva (π) este egala cu

π = (1 + α + µ) pr

Se presupune ca acopera exact costurile . Suma primelor actuariale este egala cu suma sperantei matematice a costului implicat de evenimentele asigurate este notata cu pr. Rezultatele anule ale asiguratorului sunt reprezentate de variabila aleatoare R aleatoare pentru care valoarea medie este:

E (X) = (1 + a + µ). PR – PR – PR = APR a carei varianta este S².

Pentru ca pierderea anuală maximă sa poate fi suportata, M, este egal cu cel mult capitalul propriu al asigurătorului, care este de acord cu acoperirea riscului numai în cazul în care probabilitatea ca rezultatul final (M + R) va fi negativ este neglijabila. Aceasta înseamnă că pentru ca asigurarea să existe, in cele mai cel mai rau caz daca isi depaseste limita, asiguratorului trebuie să se apeleze la alte surse (De exemplu, o subvenție) . Având în vedere că variația S² arata măsura in care rezultatul final se abate de la medie, asigurătorul va alege să funcționeze cu o supliment de siguranță. (rata α), care va se asigura că fondurile disponibile M + α PR ar acoperi cel puțin o posibilă pierdere.

Această condiție este exprimată prin următoarea ecuație:

β este considerat ca un coeficient de siguranta . Distributia statistica a lui β este legată de variabila aleatoare R, astfel cu cat este mai mare valoare lui β, riscul de insolvabilitate este mai mic. Pentru aflarea probabilitatii aleatoare de insolvabilitate, calculul valorii β depinde de forma și parametrii de distribuția a lui R.

Ca o condiție minimă, estimările E (KR) și S sunt necesare pentru a aproxima valoarea.
În cazul în care asigurătorul acopera n persoane care sunt supuse, individual unui risc identic (cu aceasi medie pr, și aceeasi varianta S²), avem media PR=npr si varianta S²= ns²

Astfel, coeficientul de siguranță care depinde de numărul n de asigurati este exprimat prin următoarea ecuație:

.

Figura 2.3 . Coeficientul de siguranta β si numarul asiguratilor pentru 2 nivele de pierdere maxima M

Figura 2.3 ilustrează relația dintre coeficientul de siguranță și numărul de asigurati n pentru un anumit set de valori date pentru M, α , pr, și s. Capitalul asigurătorului, exprimat prin M este independent de dimensiunea grupului asigurat n, atunci când M este suficient de mare, astfel coeficientul de siguranță β va depăși o valoare critică β *, indiferent de numărul de asigurati. Se poate deduce din ecuația de mai sus că, în β (n) crește odata cu cresterea M, PR, și α , dar scade odata cu cresterea variantei s². Presupunând că
valoarea M este independenta (și de obicei nu poate fi schimbata), aceasta este folosita aici ca o
variabila de control. Pentru o anumită valoare M, asigurătorul are două direcții de acțiune pentru a opera
deasupra valorii critice de β *: poate crește prima de asigurare pentru a atinge un supliment de siguranță suficient (α), sau poate selecta riscurile astfel incat sa asigure o valoare scăzuta s legata de pr.
Când capitalul M al asigurătorului este mic, operatiunea de asigurare va fi posibila, fie prin reducerea numarului de asigurati (în conformitate cu punctul n1 în figura 2.3), unde conditia β>, β * este
satisfacuta , dar atunci legea numerelor mari nu se mai aplică sau prin pastrarea unui numar mare de asigurati
(care depășesc punctul n2), care permite punerea în comun a riscurilor și omogenizarea riscurilor (și, prin urmare, reduce nevoia de rezerve mari), dar realizarea acestui obiectiv ar putea fi dificil de realizat în sistemele de sănătate mici, bazate in special pe comunitate.
Pentru o valoare dată a lui β *, suplimentul de siguranța α devine o variabilă de control. Figura
2.4 descrie curba lui α (n), pentru anumite valoari date lui β * si M. Rata α trebuie să fie suficient de mare pentru a satisface conditia β > β *, dar nu exagerat de mare pentru a nu ridica prețul de de asigurare dincolo de posibilitatile asiguratilor. Acest lucru este posibil, în unele cazuri, dar nu în toate, pentru ca α functioneaza asemeni unei variabile de preț. Functia cererii de asigurare este o relatie descendenta n = ø(α) intre numarul de asigurati n si pretul α.

Figura 2.4 prezinta un exemplu nefavorabil, în cazul în care cererea pentru asigurari sta pe partea stângă a graficului (n mic, chiar și pentru valori mici ale α)
Analiza microeconomica ar sugera că aceast lucru este posibil să se întâmple atunci când
venitul gospodăriei este scăzut, sau consumatorii sunt puțini. Cu o piață mai mare, sau
venituri mai mari, curba cererii ar putea sta la dreapta graficului, sau mai sus.

De asemenea reasigurarea poate crește β prin acoperirea de riscuri mari, reducând in acelasi timp s (care este; numitorul β). Această măsură va fi eficienta, in conditiile in care costul net de reasigurare este mai mic decât câștigul așteptat. Din punct de vedere matematic, costul reasigurarii trebuie să rămână mai mică decât β * inmultit cu valoarea absoluta a abaterii standard asteptate.

Apartenenta asiguratului

Dupa cum am precizat anterior, asigurarea poate exista numai daca sunt oameni care accepta sa plateasca o prima de asigurare. De asemenea numarul asiguratilor trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite asiguratorului sa atinga nivelul minim al suportabilitatii. Daca acest lucru nu este posibil, atunci nivelul primelor trebuie sa creasca si vor fi considerate excesive in contextul social si economic atat de indivizi cat si de populatie per total. Consecinta directa va fi inoperabilitatea asigurarii.

Care este atunci pretul corect pentru a evita cercul vicios? Este cunoscut faptul ca pretul unui bun sau servicu nu poate fi determinat pentru a fi acceptabil in termeni absoluti. In conformitate cu teoria utilitatii, pretul este acceptabil daca utilitatea marginala adaugata prin achizitionarea bunului este mai mare decat piederea marginala de utilitate implicata de costul acestuia. Aceasta logica fundamentala aplicata la decizia de a accepta sau nu un contract de asigurare, este bazata pe modelul teoretic de risc dual si ilustrata in figura 2.5 (Vate 1999, p 148)

Aceasta teorie are o importanta deosebita pentru domeniul asigurarilor, fata de teoria standard de utilitate

pentru ca prezinta separat comportamentul individului in relatie cu probabilitatea riscului si cu perceptia asupra magnitudinii acestuia.

Conform cu conceptul microeconomic traditional, functia U (R) este un indice de utilitate asociat cu nivelul R al satisfactiei individuale. Orice cheltuială sau pierdere are un efect negativ asupra U, și se presupune în general, utilitatea marginala U`(R) nu crește odata cu R. De exemplu, U (R) poate fi redusa prin BC.
(satisfacție pierduta din cauza prejudiciilor neasigurate); de AE (plata unei prime de asigurare);
și de către FG (fransiza deductibilă suportata de asigurat).
Funcția f (p) este o funcție aplicata probabilităților noncumulative, incepand de la cel mai prost rezultat cu probabilitatea 1, până la cel mai bun rezultat care poate fi depasit cu o probabilitate de zero.

Notand cu p0 probabilitatea unei daune aleatoare, f (1-PO) este valoarea transformată a probabilitatii de a nu se inregistra nici o dauna. Orice funcție poate fi comparata cu funcția identitate f (p) =p ,si este pesimists dacă f (p) < p, si optimista , atunci când f (p)> p. Quiggin (1982) sugerează că f (p) ar putea combina primul tip pentru P > 0,5 cu al doilea pentru p <0,5. O puternică curbură a lui f, în primul caz exprimă o puternică aversiune fata de risc.

Valoarea primei este acceptabila în cazul în care pierderea de utilitate (ABFE) este compensată
de castigurile (GHDC). Situația descrisă în figura 6.4 nu este favorabil asigurărilor. Dacă toți ceilalți factori (inclusiv funcția de utilitate) rămân egali, trei posibile modificări ale parametrilor existente ar putea leagăna echilibrul in favoarea asigurarii: diminuand prima de asigurare (sub AE), si eliminând fransizele deductibile
(FG = 0), sau majorand aversiunes la risc (funcția f este mult mai curbata,-decat f (I-PC),

Eliminarea fransizelor deductibile poate crește expunerea la hazardului moral. Diminuarea primelor ar putea compromite solvabilitatea asiguratorului cu toate acestea, această opțiune poate deveni fezabila prin reasigurare. În cele din urmă, constientizarea riscului poate fi, probabil, crescută prin intermediul unei campanii de educare bine orientate.
O primă actuariala care este considerat acceptabila poate deveni inacceptabila după adăugarea costurilor de tranzacție și a suplimentului de compensare a imperfectiunii asigurabilitatii.
de asigurare a riscului. Costurilor de tranzacție, de asemenea, pot crește atunci când in viața reală se ingreuneaza verificarea strictă a criteriilor actuariale, (de exemplu, informații imprecise, trunchiate, contracte evazive). Acest lucru mareste discrepanta dintre costul de asigurare și primele calculate. Fără a fi neapărat să fie conștienti de aceasta, toți indivizii gestioneaza un portofoliu de "risc" format din riscuri pentru sănătate, răspundere, și riscuri profesionale și financiare. O persoană poate influența acest risc global prin acțiuni preventive, comportament prudent, sau prin achiziționarea de asigurare împotriva riscurilor care pot fi asigurate.

Valoarea primei va părea rezonabila în cazul în care asigurarea acoperă riscuri care contribuie foarte mult la amploarea generală, în special dacă există o corelație pozitivă cu alte forme de pierdere sau deteriorare.
Exemple bune de acest tip sunt bolile care conduc la invalidități cronice afectand iremediabil capacitatea individuală de munca. Astfel se vor compromite veniturile viitoare, putand pune în pericol educația copiilor sai, sau duce la excluderea socială.

Dar condițiile nefavorabile economice și sociale pot determina un individ sa considere o primă ca inacceptabilă. Acesta este cazul când dorința de plata (efectul de preț) prevalează asupra capacității de plată (efectul de venit), mai ales atunci când procentul costurile pentru sănătate creste in totalul veniturilor (impingand in sus prima actuariala). Probabilitatea de procurare a asigurarilor se îmbunătățește atunci când cresc activele asiguratului, atunci când prima este subvenționată, sau atunci când riscurile sunt vitale (pragul de acceptabilitate mai mici). Cu toate acestea, în cazul serviciilor de sănătate, nu se tine cont numai de utilitate și costul de asigurare, ci, de asemenea, de beneficiile la diferite stadii ale bolii (și la vârste diferite) pentru o sumă plătita identică.
Asigurabilitatea poate părea totuși compromisa atunici cand lipsa banilor face plata oricărei prime de asigurare inacceptabilă sau atunci când exista bariere culturale.

Informatia asimetrica

Consecintele informatiei asimetrice (hazardul moral, selectia adversa) ocupa un loc important in teorie pietelor cu concurenta imperfecta. Aceasta este legata de rolul esential al informatiei pentru determinarea asigurabilitatii riscurilor si in operare tranzactiilor de asigurare . Selectia adversa are loc cand indivizii expusi la un grad inalt de risc, a caror conditie este necunoscuta asiguratorului pot cumpara asigurari.

Hazardul moral se manifesta in trei moduri:

hazard moral anterior cererii care afectează natura aleatorie a riscurilor, deoarece
incită persoanele să scadă eforturile lor de prevenire, in conditiile in care sunt asigurate.

hazard moral posterior cererii care afectează elasticitatea cheltuielilor, deoarece incită
persoanele sa exagere cu produsele de sănătate care sunt disponibile sau ieftine, ca urmare a asigurarii.

hazardul moral indus de oferta care afectează echilibrul financiar al sistemului de sănătate,
și, astfel, capacitatea sa de a livra bunuri publice, in sensul stimularii furnizorilor sa produca excedentar și sa creasca costurilor suplimentare, dacă știu care este asigurat pacientul.

Problema asimetriei informațiilor, în ciuda importanței sale, nu poate servi ca un motiv pentru a declara că un risc este neasigurabil pentru ca poate fi afectat de selecția adversa sau hazardul moral. Atâta timp cât acest efect este doar posibil și nu este atins de certitudine se pot incerca anumite remedii pentru reducerea probabilității sale. Solutia ar putea fi o selecție atentă a componenței pachetului sau definirea precisă a condițiilor de calificare în contract. Numai atunci când magnitudinea acestor probleme de asigurare depășește criteriile actuariale și economice ale asigurabilitatii și reprezintă o amenințare pentru solvabilitatea asigurătorului, se poate recurge la considerarea riscului ca neasigurabil.

Corelarea limitelor economice și actuariale

În teorie, un risc care îndeplinește criteriile actuariale de asigurare nu s-ar confrunta cu obstacole economice suficient de puternice pentru a elimina oferta sau cererea. Dar, în realitate lucrurile nu sunt întotdeauna atât de clare. Atunci când fie criteriile de asigurare actuariale sau economice sunt îndeplinite imperfect, limita intersectiei acestora devine imprecisă. Aceasta poate duce la excluderea de beneficii care ar fi existat
sub cu un criteriu singur.
Exemple de extensii:
* Un asigurator accepta sa acopere riscurile de sănătate, fără examen medical prealabil. Astfel implicit este de acord să acopere riscuri preexistente sau deja diagnosticate deoarece obiectivul principal este de a crește populația vizată, un motiv economic mai puternic pentru acoperire decât cele de excludere (pentru
motivele explicate în secțiunea anterioară privind impactul mărimii grupului asupra solvabilitatii).
* O patologie deosebit de costisitoare nu este initial asigurabila din punct de vedere economic datorita riscului selecției adverse și disproporției între prima de asigurare și capacitatea asiguratului de a plăti. Aceasta patologie ar putea fi totuși asigurata dacă este inclusa într-un pachet mai mare.

Limitele politice

Pentru a fi asigurabil din punct de vedere politic, un eveniment trebuie sa fie licit si sa poate fi transferat din punct de vedere legal. Aceste limite sunt stabilite dupa bunul plac al autoritatilor publice, si pot fi fie restrictive- interzicand asigurarea impotriva riscurilor care sunt contrare interesului public ( de exemplu asigurarea impotriva platii amenzilor, a pierderilor rezultate din jocurile de noroc sau din riscurile speculative) sau pot fi prospective, sa identifice riscuri a caror asigurare este in interesul societatii. Un exemplu este asigurarea generala de sanatate din sistemul public. Autoritatile publice pot decide sa actioneze ca si asigurator ( cateodata operand sub forma unui monopol)

Limitele politice restrictive opereaza atunci cand raspunsul la una sau mai multe din urmatoarele patru intrebari este pozitiv pentru un risc stabilit

Este asigurarea riscului interzisa prin lege?

Riscul poate fi acoperit doar prin asigurarea nationala?

Asigurarea de sanatate si altele legate de aceasta cad in sarcina sectorului public?

Exista o parte care implica hazardul moral?

Limitele politice expansive opereaza atunci cand raspunsul la una sau mai multe din urmatoarele patru intrebari este pozitiv pentru un risc stabilit:

Exista un risc de excludere sociala pentru pacientul neasigurat?

Asigurarea de sanatate si altele legate de aceasta cad in sarcina sectorului privat?

Evenimentul asigurat (de exemplu o boala sau un accident) are o externalitate negativa sub forma de daune financiare colective?

Cumpararea de asigurari de sanatate creaza externalitati pozitive?

Diferenta dintre conditia a treia si a patra este faptul ca externalitatea provine din problema de sanatate sau din interventia asigurarii impotriva acesteia.

Limitele politice sunt in special relevante cand in aparenta sunt neconcordante cu cele actuariale sau economice, sau pot fi redundante cand prezinta aceasi logica. Daca prima lista exclude riscurile care din punct de vedere teoretic ar putea fi acoperite luand in considerare aspectul economic. Lista a doua ar permite acoperirea riscurilor neasigurabile in prezent. Numai puternica interventie a autoritatilor publice poate conduce la acel rezultat, de exemplu prin impunerea de asigurari obligatorii pentru toate sau o parte din acestea sau prin oferirea de subventii ( direct asiguratorilor, sistemului de sanatate, sau asiguratilor), sau prin punerea la dispozitie a unui sistem de reasigurare.

II.2. Identificarea noilor tendinte aparute in sfera asigurarilor

Traim intr-o lume puternic afectata de procesul de schimbare, acesta fiind o consecinta directa a evolutiei intr-un ritm foarte accelerat a tehnologiei. In aceste conditii este necesara descoperirea nuantelor actuale din sectorul asigurarilor pentru a face posibila acoperirea riscurilor noi precum si eventuala protectie a schimbarilor survenite in cadrul riscurilor asigurabile deja existente.

Dupa cum am observat din cele relatate anterior, nu este foarte clar care risc poate sau nu fi asigurat. Un asigurator poate refuza sa asigure un anumit risc, dar altul poate sa fie de acord sa-l acopere. Acest lucru reflecta libertatea neingradita a fiecarei companii de a intelege mai bine riscurile. Un alt factor care influenteaza hotararea unui asigurator de a acoperi un risc este asa-numitul apetit al riscului care este rezultatul vizunii sale asupra calitatii riscurilor si a conformitatii acestora cu portofoliul sau si obiectivele ce decurg din acesta. Diferentele legale, judiciare, politice si sociale la nivel international pot de asemenea influenta asigurabilitatea unui risc.

Asigurarea pentru raspunderea managerilor, respectiv a personalului implicat in conducere in S.U.A. ofera protectia fata de tragerea la raspundere in cazul neglijentei, erorii sau omisiunii in exercitarea atributiilor la de locul de munca. Un studiu efectuat in 2003 la nivelul directorilor a aratat ca 97% din 2 068 de repondenti nord- americani si-au cumparat acest tip de asigurare si 92% din 71 de respondenti canadieni. Dar o serie de factori a determinat acest risc sa fie o provocare pentru asiguratori.

In primul rand s-a pus problema hazardului moral. Desi formele noi prezinta inovatia de a cere ca o parte din eventualele daune sa fie acoperite de catre manageri din buzunarul propriu, acoperirea daunelor punitive printr-un contract de asigurare stirbesc din obligativitatea respectarii legilor si a regulamentelor. Acest lucru este ingrijorator mai ales daca avem in vedere situatia bonusurilor enorme primite de acestia in cazul atingerii criteriilor de performata.

De asemenea, chiar si in cazul in care acoperirea fraudei este exclusa in mod explicit din contractul de asigurare, aceasta fiind si interzisa prin lege, pentru a face excluderi este nevoie de o adjudecare finala. In consecinta aceste excluderi sunt dificil de realizat, provocand si o evaluare incerta a pretului adecvat pentru acoperire. Daca exista o hotarare judecatoreasca care sa determine ca a fost frauda, asiguratorul este scutit de plata oricarei despagubiri. Totusi pana la proba contrarie se aplica principiul nevinovatiei, iar managerii de top de regula apeleaza la avocati de inalta clasa pentru as apara interesele.

Pe fondul sistemului legislativ american, cererilor de daspugubire pentru acest tip de asigurare au crescut, conducand la o expunere incerta a asiguratorului la risc

Cererile au crescut datorita:

majorarii costurilor de judecata

numarului in crestere de procese de acest gen

o activtate mai sustinuta a Comisiei pentru Titluri si Operatiuni Financiare (Securities and Exchange Commission SEC) a carei buget a crescut de la 483 milioane dolari in 2002 la 843 milioane in 2004

noi trenduri in litigiile care implica titluri

legea Sarbanes-Oxley 2002

.

Amenzile si taxele percepute de Comisia pentru Titluri si Operatiuni Finaciare

Aparitia pierderilor este puternic intercorelata de alte evenimente negative ca scaderea pretului actiunilor si schimbarea preferintei publicului. Cererile de despagubire sunt la randul lor influentate de acestea si prezinta o evolutie in valuri. In ultima perioada cand piata finaciara a inregistrat o scadere dramatica ( profilul ursului) , multi asiguratori au fost dati in judecata de catre actionari care au pierdut trilioane de dolari pe piata bursiera. In 2003 un producator a platit 300 de milioane de dolari actionarilor unei companii pe care a achizitionat-o, pentru ca acestia au considerat ca managerul companiei achizitoare i-a Indus in eroare cu privire la procesul de fuziune. In aprilie 2004 s-au fost deschis noi actiuni judiciare care aveau ca obiect aceleasi acuzatii , dar de data asta in favoarea investitorilor straini care au fost exclusi din intelegerea initiala.

In ciuda acestor probleme asigurarea pentru raspunderea civila si profesionala a managerilor ramane o parte vitala a guvernatiei corporatiste americane si de aceea ramane inca valabila. Deoarece putini manageri vor fi de acord sa isi exericite atributiile fara a primi o asigurare cat mai completa de acest gen., cererea este inca persistenta. Asiguratorii nou intrati pe piata au adus capital proaspat , determinand o stabilizare a primelor de asigurare in ciuda cresterii costurilor agrenate.

Sectorul serviciilor a inlocuit ca importanta in crearea de valoare economica sectorul industrial. Riscurile intangibile au devenit mult mai pertinente in noua organizare economica.

Cele mai valoroase active pentru majoritatea companiilor de renume ca Citigroup, Micorsoft si Pfitzer, nu sunt cele fizice, ci cele intangibile ca know-how-ul dezvoltat in urma activitatii de cercetare, dezvoltare, marca si reputatia pe piata, precum si relatiile cu clientii. Capitalul intelectual a depasit de multa vreme pe cel fizic in importanta succesului unei afaceri. Firmele care activeaza in sectorul serviciilor s-au dezvoltat mult mai repede decat restul economiei. In 1955, 16 din cele mai mari 50 de corporatii americane clasate dupa profiturile obtinute aveau ca profil serviciile. In situatia actuala numarul lor a a crescut la 33. Chiar si companii care apartin de sectorul industrial obtin venituri importante din servicii. In 2004 General Motors a castigat 2,9 mld dolari din creditarea cu scopul achizitiei de locuinte sau autoturisme si a pierdut 0,1 mld dolari in producerea de autoturime. Ford a castigat 5 mld dolari din servicii financiare si a pierdut 0,2 mld dolari pe vehicule.

Agricultura Industrie Servicii

Aceasta evolutie in tagma corporatiilor arata o mutare de anvergura pana la nivel global de la industrie spre servicii. Odata cu cresterea bunastarii sociale se cheltuieste mai mult pe servicii decat pe bunuri tangibile. Astfel si modalitatea de distributie a fortei de munca este influnetata. In anii 1900, 45% din forta de munca Americana era ocupata in agricultura.. (vezi fig de mai sus). In zilele noastre numai 2% a ramas fidela acestui sector, care este suficient pentru a genera o oferta superioara cererii de produse agricole. Se observa un trend descrescator si in sectorul industrial, procentul de forta de munca ocupata in acesta diminuandu-se semnificativ.

Rolul industriei avand o traiectorie descendenta a condus la minimalizarea riscului in ceea ce priveste activitatile fizice , astfel nevoia de acoperire s-a diminuat. Intre timp care au aparut noi riscuri mai greu abordabile din punctual de vedere al asigurabilitatii ca rezultate ale sectorului tertiar . Riscul raspunderii este unul dintre cele mai importante exemple. Inca din 1980 cererile de despagubire privind raspunderea au crescut mai repede decat PIB in majoritatea statelor. Apar si deviatii de la acest fenomen datorita unor factori ca fluctuatii in economisire, in ratele dobanzii si inflatia medicala. Cererile de despagubire privind raspunderea in SUA au explodat la finele anilor 80, cand legislatia privind protejarea mediului, cererile legate de azbest si inflatia ridicala au umflat nivelul asteptat al acestora

In vreme ce firmele de dimensiuni medii si mici continua sa se asigure impotriva riscurilor fisice, multe din cele consecrate se auto asigura prin folosirea de asiguratori care fac parte din acelasi grup. Aceste companii au resursele financiare pentru a rezista distrugerilor fizice fara prea multa bataie de cap, minimizand astfel nevoia de a se asigura traditional. Pentru firmele mari daca ia foc o sucursala, o fabrica sau un birou nu o sa se simta prea puternic asupra veniturilor. Acestea sunt mai degraba expuse riscurilor din categoria litigiilor, a raspunderii fata de produsul care-l lanseaza in piata, eroriilor si omisiunilor, raspunderii managerilor si accidentelor de munca. Institutiiile financiare trebuie sa tina cont si de rata dobanzii pentru credite, managementul raspunderii, acumularii riscului. Multe din riscurile cheie pe care trebuie sa le infrunte marile corporatii sunt dificil de asigurat. O parte din acestea fac trimitere la activitatea centrala a afacerii, si nu pot fi transferate asiguratorilor. Mai degraba actionarii sau investitorii ar trebui sa si le asume. De asemenea acestea sunt extrem de expuse hazardului moral sau sunt extreme de dificil de monitorizar si estimate.

Desi industria asigurarilor depune eforturi pentru a crea solutii pentru clienti prin suprapunerea riscurilor asupra criteriilor asigurabilitatii, sunt politici generale care le exclud sau limiteaza aria de actiune.

Aspecte speciale ale pietei care provoaca fluctuarea preturilor

O serie de evenimente sau actiuni legislative pot schimba expunerea la riscuri a asiguratorilor. Cateva exemple in acest sens ar fi raspunderea privind protectia mediului, azbestul sau malpractisul in domeniul medical si riscul de terrorism. Dupa 11 septembrie 2001, asiguratorii au realizat ca asigurarea cladirilor, monumentelor cuprindea si acest risc fara a fi taxat. Cand terorismul era o amenintare mult mai putin probabila, acest lucru era acceptabil, dar odata cu noua schimbare, expunerea la risc s-a marit. Astfel acoperirea impotriva terorismului a fost separate din politele standards si a fost taxata separate.

Capacitatea variabila precum si socurile de oferta si cerere au condus la fluctuarea pretului asigurarilor. O calitate speciala a industriei asigurarilor este aceea ca capitalul implicat descrie capacitatea acesteia. Cand o firma ca Daimler-Chrysler sau Wal-Mart experimenteaza piederi financiare majore, se observa un impact asupra cheltuielilor fara a afecta capacitatea industriei. Din contra daca asiguratorii sufera pierderi, capacitatea industriei va fi afectata. Având în vedere ca acumularea de capital intr-un ritm alert implica costuri ridicate, asiguratorii sunt reticenti in acoperirea de riscuri care le-ar putea afecta negative bilanturile, astfel recurg la diminuarea activitatii de asigurare. Mai mulți ani in care se inregistreaza o profitabilitate sustinuta pot crea exces de capacitate .

Un alt factor care cauzează o contractie a asigurarilor ca urmare a creșterii prețurilor este combinatia letala dintre creșterea cererii simultan cu scăderea ofertei. Pentru alte mărfuri și servicii, șocurile cererii apar independent de șocurile implicate de oferta, dar asigurarile sunt un caz aparte. Atunci când întreprinderile și companiile de asigurări dezvolta un interes comun cu privire la un anumit risc, cererea de acoperire poate crește in timp ce oferta asiguratorilor scade datorita estimarilor mai mari de pierderi potențiale.

Impactul adus de cresterea cererii pentru acoperire și reticenta asiguratorilor de a oferi polite de asigu-rare poate determina un salt brusc a prețurilor de asigurare.

Datorita acestor forțe ciclice, costul de risc, conform măsuratorilor efectuate de Societatea de Management a Riscului si Asigurarilor (RIMS) a scăzut cu 42% intre 1992 – 2000, apoi si-a revenit în următorii patru ani (Figura 2.10) . Aceasta variatie este intalnita si in cazul altor tipuri de cheltuieli implicate de afaceri. Incepand cu 1990, pretul petrolului a avut o abatere anuala standard de 24% față de 19% pentru de asigurare. Monedele euro / dolar au avut fluctuații mai blânde abatere standard de 9%.

Situatia actuala a pieței de asigurari

Capacitatea sectorului de asigurări de a absorbi riscuri dificil de asigurat sau riscuri neasigurabile a scăzut în ultimii ani din mai multe motive. În primul rând, capacitatea de asigurare la nivel mondial a fost afectată de evoluțiile negative de pe piața financiară și cererile extraordinare, în special cele legate de 11 septembrie 2001. Între sfârșitul anului 2000 și finele anului 2002, industria de reasigurare, s-a contractat brusc, afectand capacitatea industriei de a acoperi riscurile mari și dificil de asigurat. Datorită pieței cu greutate și a revenirii prețurilor titlurilor, industria este din nou bine capitalizata.

O problema care reduce capacitatea industriei de asigurari de a acoperi riscuri pe termen lung sau riscuri extreme este relația in continua schimbare între asigurători și reasigurători. Reasigurarea este, în general, bazata pe despăgubire și adaptata la nevoile societății cedente.

Reasigurarea tradițională depinde, în parte, de relatiile contractuale și de afaceri bine dezvoltate dintre asigurători și reasigurători. Contractele de (re)asigurare se bazează pe o înțelegere implicită că pierderile vor fi împărțite pe parcursul unei relații pe termen lung. Barierele tot mai joase de intrare in schema reasigurarilor, în parte datorită dezvoltării piețelor offshore ca Insulele Bermude, au redus ciclul contractelor de (re)asigurare. După pierderi majore, prețurile de reasigurare mai mari atrag rapid nou-veniți, cărorora bilanțurile curate și bazele solide de capital le permit să scrie contracte la prețuri mai mici decât cele stabilite de reasigurătorii existenti. Această situație sugerează o nevoie de noi soluții pentru a îmbunătăți modul de lucru al reasigurătorilor tradiționali cu companiile primare.

II.3. Metode traditionale si abordari inovative in asigurarea riscurilor

Modificări ale conceptului de asigurare

Asigurabilitatea riscurilor se poate schimba în timp. Această secțiune discută in prima faza mai multe exemple de riscuri care au apărut în cursul dezvoltarii economice și sociale, pe care industria de asigurări a găsit modalități de a le acoperi. Se discuta apoi despre riscuri care a fost o dată asigurabile, dar care in present nu mai sunt asigurabile și despre apritia unui risc, care poate constitui o preocupare ingrijoratoare pentru asigurătorii privati.

Riscuri greu asigurabile devenite asigurabile

Pe masura ce apar noi riscuri, asigurătorii răspund prin inovare.

Odata cu diversificarea riscurilor, asigurătorii trebuie să se adapteze. O abordare, ilustrată de dezvoltarea asigurarilor de mașini (utilaje), este de a introduce noi tipuri de acoperire. O alta este de a lucra împreună cu guvernul. Parteneriatele publice/pivate au extins limitele de asigurare, inclusiv în zonele despăgubirilor acordate lucrătorilor, riscurilor atomice etc.

Asigurarile de masinarii/utilaje

Asigurarile utilajelor ofera un exemplu istoric privind modul în care asigurătorii includ acoperirea de noi pericole. În secolul al 19-lea, inventarea motorului cu aburi a lansat Revoluția industrială, o epocă cu noi pericole și nevoi de asigurare si acoperiere a acestora. Lipsa datelor istorice au facut ca aceste noi riscuri sa fie greu de măsurat și subscris.

Compania de asigurări “The Steam Boiler Assurance Company”, prima societate de asigurare din domeniul ingineriei, a fost fondată în Marea Britanie în 1858. Alte companii similare au fost fondate
la scurt timp după. Acesti asiguratori asigurau inițial numai cazane sau boilere, dar s-au extins treptat
la vase sub presiune, protejarea de echipamente care generează sau utilizează energia cum ar fi cazane cu abur, turbine, generatoare și motoare. Asigurare utilajelor a avut un rol important în incurajarea acceptarii noilor tehnologii. Marile planturi de centrale termice și hidroelectrice, de exemplu, nu ar fi putut fi niciodata construite fără protecția oferita de o asigurare adecvată.

Asigurarea muncitorilor

Asigurarea de compensare a muncitorilor in caz de accident s-a dezvoltat ca răspuns la nevoile sociale. Odata cu răspândirea industrializarii au aparut practici de producție la scara larga, care prezentau noi riscuri pentru lucrători. În Marea Britanie, lucrătorii vătămati puteau da in judecata angajatorul numai in baza unei legi mai generale. O situație similară a existat în Germania. Avocații și alți practicanți juridici s-au manifestat în număr tot mai mare pentru a reprezenta cauzelelucrătorilor răniți pe bază de comision, in timp ce lucrătorul suporta sarcina probei și unele cheltuieli juridice. In curând a crescut numarul acestor cazuri. Publicului larg a început să sufere deoarece aglomerarea acestor cazuri întârziau alte acțiuni civile. Asistati de o profesie juridică în creștere, lucrătorii au început să câștige aceste cazuri.

Acest sistem juridic din ce în ce mai disfunctional necesita o serie de reforme, iar despagubirea angajaților la locul de muncă împotriva pericolelor presupunea mai multe provocări. Germania a adoptat o lege în 1838, pentru a proteja salariații de la calea ferată și pasagerii în caz de accidente. Aceasta a dus, în 1884, la planul de asigurare obligatorie pentru lucrători al lui Bismarck, un program guvernamental de asigurări sociale, care a fost un model pentru multe sisteme moderne de despagubire a lucrătorilor . În 1880, Parlamentul britanic a adoptat Legea răspunderii angajatorului, prin care s-a creat un fond pentru despagubirea lucrătorilor implicați în accidente din cauza neglijenței angajatorilor sau supraveghetorilor. Legea a fost abrogată în 1897 și înlocuita cu Actul de compensare a muncitorilor. Astăzi, dintre multele sisteme de compensare a lucrătorilor existente in lume, unele sunt publice, altele private, iar altele un hybrid intre cele doua.

Riscul atomic

Asigurarea de risc nuclear ilustrează modul în care guvernele oferă uneori acoperire pentru catastrofe atunci când un asemenea produs este indisponibil la asigurătorii privati. În 1954, Congresul SUA a revizuit Actul pentru Energie Atomică pentru a permite proprietatea privată a instalațiilor de producere materialelor fisionabile. Firmele care doreau să construiască sau sa foloseasca reactoare nucleare au căutat o asigurare cu limite de răspundere de la 50 de dolari la 100 milioane de dolari. Deoarece la momentul respectiv o limită de 10 milioane USD a fost considerată extrem de mare, și la nivel mondial limita maxima de răspundere pentru orice risc a fost o valoare estimată de 20 milioane USD, era clar necesara o inovare pentru a acoperi aceste riscuri noi. Riscurile atomice au ridicat mai multe probleme pentru asigurători: capacitatea industriei a fost insuficientă; riscul era greu de măsurat; frecvența redusa / severitatea mare a făcut riscul greu de asigurat.

Comisia pentru Energie Atomică a mobilizat liderii industriei de asigurări intr’un grup de studiu, care a vizitat instalațiile nucleare și a fost informat cu privire la starea actuală a acestui domeniu. Grupul a concluzionat că singura soluție ar fi crearea de pool-uri de risc. Societatile pe actiuni au constituit Asociatia de Asigurarea de Raspundere Civila pentru Energia Nucleara pentru acoperirea răspunderii față de terți și Asociatia de Asigurarea a Proprietatii Energiei Nucleare pentru a acoperi daunele materiale. Asigurătorii mutuali au format un pool de reasigurare pentru ambele tipuri de acoperire.
Aceste pool-uri de risc ar fi putut oferi o acoperire combinata pentru orice risc in jurul sumei de 65 milioaneUSD, dar acest lucru nu a fost suficient. Firme ca Westinghouse și General
Electrice au spus Congresului ca ele nu pot dezvolta reactoare fără destula protecție in fata amenințării uneidatorii majore. Congresul a adoptat, prin urmare, Legea Price-Anderson în 1957, care a stabilit răspunderea maxima pentru orice instalații nucleare licențiate la suma asigurarii private de răspundere civilă disponibile. Guvernul ar plăti până la USD 500 milioane dincolo de asta.

Asigurarea pentru revolta

În timpul anilor 1960, un val de revolte în SUA a ruinat cartierele sărace urbane.
În cursul acestor revolte, mai mult de 200 de persoane au fost ucise, mai mult de 12 500 răniți și
bunuri de miliarde de dolari distruse. Pe masura ce revoltele s-au intensificat, o comisie prezidențiala a observat plângerile si nemultumirile cu privire la costul ridicat și lipsa de asigurari a proprietatilor in caz de revolta – in zonele afectate se întârzia reconstrucția cartierelor, ducand la distrugerea comunitatii urbane.
Asiguratorii au spus comisiei că nu au fost dispuși să ofere acoperire în aceste cartiere rau famate de teamă că posibilitatea de reasigurare ar fi indisponibila sau prohibitiv de scumpa. Asigurarea de revolta a ridicat multe provocări: dificultăți de cuantificare a riscului, pierderi potențiale foarte ridicate, corelarea riscurilor, capacitatea insuficientă, inadecvarea primelor de asigurare și hazardul moral. Pentru a aborda această provocare comisia a luat măsuri care să conducă la vânzarea de reasigurari guvernamentale a proprietatilor urbane împotriva pierderilor din revolte și tulburări civile. De asemenea s-a constatat un nivel ridicat al cererii pentru asigurarile impotriva incendiilor si altor pericole.

Riscuri asigurabile devenite neasigurabile

Unele linii comerciale generale sunt supuse unor incertitudini majore. Un risc implicit în formularea politicii de asigurare, dar neprevazut de asigurător poate crea substanțiale raspunderi, care sa prejudicieze grav asiguratorul sau chiar sa-l aduca în stare de faliment. Când se întâmplă acest lucru, un risc considerat odată asigurabil poate deveni neasigurabil.

Răspunderea SUA pentru azbest

Unele dintre materialele de constructii introduse în a doua jumătate a secolului al 19-lea, cum ar fi azbestul, reprezinta un adevarat pericol pentru sănătatea oamenilor. Odata cunoscut sub numele de mineralul "miracol"pentru puterea sa de a izola, azbestul a fost frecvent utilizat în nave, clădiri și produsele de consum. Se estimează că 27-100 milioane de americani au fost expusi la azbest. Respiratia fibrelor de azbest poate cauza o varietate de boli, inclusiv azbestoză, mezoteliom și cancer pulmonar. Utilizarea azbestului este interzisa în Statele Unite din 1989,.

Azbestul presupune un risc necontrolabil: implica o raspundere masiva de mărime incertă, care este neasigurabila sau, cel mult, dificil și costisitor de asigurat. Litigiul privind azbestul este cel mai longeviv prejudiciu American în masă din istorie si implică costuri mai mari decât orice alte litigii juridice ce implica o vatamare a integritatii fizice personale. Din 1982 până în 2002, numărul de reclamanți a crescut de la 1 000 la 730 000, iar sumele cheltuite de către inculpați si asigurători au crescut de la 1 miliard USD la o valoare estimată de 70 miliarde USD. Costul final al litigiului ar putea varia de la 200 miliarde USD la 265 miliarde USD. Datorită raspunderii fata de daunelor provocate de azbest., o serie de societăți de asigurări fie au eșuat sau se confruntă cu dificultăți financiare, iar 85 de societăți au ajuns in faliment.

Raspunderea fata de daunele provocate de azbest sunt extraordinar de mari pentru mai multe motive. În primul rând, cu toate ca prejudiciile anterioare de masă nu au avut mai mult de aproximativ o duzină de pârâți, mai mult de 8 000 de inculpați au fost dati în judecată pentru daune provocate de azbest. Cum învinuiții intrau în stare de faliment, altii pot fi trasi la randul lor la raspundere, in locul acestora. În plus, legea delictuala a fost aplicată in litigii cu azbest în moduri diferite:

În sistemul delictual al SUA, reclamanții, în mod normal, trebuie să demonstreze că un anumit produs i-a afectat intr-un mod negativ. Reclamanții privind azbestul erau insa nevoitit doar să demonstreze că un anumit produs care contine acest material a fost utilizat în locurile lor de muncă; declaratiile colegilor de munca sunt considerate de obicei suficiente pentru a dovedi acest lucru.

Conform legii delictuale normale, reclamanții pot pretinde despagubiri numai dacă acestia au suferit imbolnaviri datorate azbestului. Unele state din SUA, prin contrast, permit despagubiri si pentru "expunerea la azbest" sau "frica de cancer".

Valuri de acțiuni in judecata și un mediu juridic și politic instabil au crescut amploarea și asocierea diverselor evenimente cu expunerile la azbest, creând suficienta incertitudine pentru a face riscul de azbest aproape neasigurabil.

Vestitor pentru prejudiciul colectiv in masă viitor?

Este azbestul un caz special sau doar începutul unui trend de litigii agresive care vor face si alte riscuri neasigurabile? Alte prejudicii colective de masă, cum ar fi Agent Orange și implanturile mamare au implicat, de asemenea, sute de mii dereclamanți. Cazuri privind tutunul și fast-food ar putea implica milioane de oameni. Totusi, azbestul rămâne unic în unele moduri (tabelul 1). O lipsa de avertismente de reglementare
(așa cum a existat pentru tutun) a crescut indignarea publice și juridica. Marele
număr de inculpați face de asemenea din litigiile privind azbestul un caz aparte.

Dar există încă motive de îngrijorare. Cele 21 de miliarde USD, care au plecat la
avocații inculpatilor au atras mai multe firme de avocatura in aceasta afacere masiva. În plus,
avocații reclamantului au reinvestit o parte din câștigurile lor în contribuții politice
pentru candidații simpatizati, ceea ce va face greu de adoptat o reforma a legislației delictuale
care sa țina în frâu cheltuielile de judecată.

Riscuri in dezvoltare – Nanotehnologia de exemplu

Deoarece acestea prezintă riscuri potențiale pentru sănătate, care nu ar putea fi recunoscute pentru mulți ani, noile tehnologii sunt dificil de asigurat. Pentru a evalua aceste riscuri, asigurătorii trebuie să isi imagineze starea viitoare a lumii și sa estimeze probabilitatea și gravitatea a potentialelor pierderi în fiecare stat. Asiguratorii preferă să acopere o tehnologie numai după ce a început să se maturizeze, dupa ce controversele științifice au fost rezolvate și si riscurile cuantificate. In timp, asigurătorii pot reanaliza riscul pe baza evaluarii datelor suplimentare. Gestionarea riscurilor emergente este, prin urmare,o provocare majoră pentru producători, asigurători și societate.

Nanotehnologia este un exemplu de o noua tehnologie radicala a cărei posibilități
și riscuri nu pot fi încă cu exactitate measurate. Acest domeniu implică producerea și
manipularea unor particule mai mici de 100 nanometri (sau 1 / 10 000 de milimetru).

Reducerea unui material la aceste dimensiuni pot modifica caracteristicile acestuia, deoarece:
(1) ceva mai mic decât aproximativ 50 de nanometri nu mai este supus legilor
fizicii clasice, ci de fizica cuantica; (2), cu cat un organism este mai mic, cu atat este mai mare
suprafața sa raportata la masa acestuia, ceea ce îl face mai reactiv. Când substanțele
sunt defalcate la nanoparticule, culorile lor se poat schimba, izolatorii pot deveni conductori, substanțele insolubile pot deveni solubile. În plus, datorită mărimii lor, nanoparticulele sunt foarte mobile în organism și mediul înconjurător. Aceste proprietăți speciale faciliteaza noi utilizari de un mare potențial. Bunuri produse cu ajutorul nanotehnologiei exista deja pe piață.

Materialele inovatoare, medicamentele și produsele farmaceutice vor fi printre primele
produse fabricate cu ajutorul nanotechnologiei cu un impact semnificativ asupra pieței.
Aceste produse ar putea accelera descoperirea de cure pentru bolile considerate acum
incurabile prin furnizarea de instrumente mai bune de diagnosticare, metode mai eficiente de administrare a medicamentelor, terapii inovatoare și tratamente pentru cancer și infecții sau afectiuni ale creierului. De exemplu, cercetările arată că "buckyballs" pot bloca unul dintre enzimele necesare pentru multiplicarea agentului patogen SIDA prin ocuparea unei poziții pe site-ul enzimei de andocare. Scopul este de a inhiba permanent aceasta enzimă.

Un număr de spray-uri disponibile în comerț conțin, de asemenea, nanoparticule, inclusiv
dezinfectante, odorizante, coloranți, vopsele etc. Aplicații ca acestea ridică întrebări, cum ar fi:

Sunt particule invizibile emise de deodorante sau sprayuri periculoase pentru respirația noastra?

Ce se întâmplă când produsele fabricate cu ajutorul nanotehnologiei sunt lansate în aer?

Pot nanoparticulele penetra pielea și afecta organismul?

Răspunderea fata de riscul privind nanotehnologia este dificil de evaluat, deoarece acesta este nou și prin urmare, încă nemăsurabil, are un potențial de pierdere necunoscut din cauza lipsei de experiență ,
și este vulnerabil la o schimbare în politica publică.

Astăzi există prea putina conștientizare publică a nanotehnologiei și doar câteva studii trateaza
efectele pe termen lung. Colaborare rapidă și eficientă între sectorul public și sectorul privat va permite societății să profite de avantajele tehnologiei minimizând în același timp efectele sale adverse. Asigurătorii, în calitate de experți in măsurarea și gestionarea riscurilor, pot ajuta la crearea cadrului, orientarea și accelererarea eforturilor de a clarifica ce se află în fața.

Pot fi făcute riscurile de terorism asigurabile?

Atacul devastator de la World Trade Center si Pentagon au fortat brusc asigurătorii să se confrunte cu problema terorismului internațional. Două exemple ilustrează efectele de la 11 septembrie asupra pietei asigurarilor. O mare companie imobiliara din Nordul Americii s-a plans de incapacitatea sa de a găsi suficiente polite de asigurari impotriva terorismului pentru a acoperi toate proprietățile sale. Firma a folosit anterior o poliță unica de asigurare a tuturor proprietatilor in valoare de 1 miliard USD, care acoperea inclusiv riscul terorismului, dar care a expirat în octombrie 2001. La acel moment, firma nu a mai putut găsi decat un singur asigurător care sa ofere o acoperire pentru riscul de terorism si asta pentru o suma de maximum de 25 de milioane de dolari. S-a considerat că această limită este inadecvata, dat fiind faptul ca incidente minore ar putea produce pagube minime pentru clădirile sale care ar putea depasi cu usurinta 25 milioane USD în creanțe. Proprietarul unui aeroport principal dintr-un oraș și mai multe aeroporturi mai mici au raportat că prima de răspundere pentru aviație a crescut cu 280% în 2002, fără a include războiul și terorismul ca parte a acoperirii. Deși proprietarul nevoie de 500 milioane USD de acoperire împotriva acestor riscuri, ar putea obține doar 50 de milioane de dolari pentru o primă de 1 milion USD.

Pericolul terorismului nu se califică ușor ca un risc asigurabil:

Deoarece datele disponibile arată puțin despre probabilitățile viitoare, riscul nu poate
fi măsurate în mod corespunzător.

Estimările pierderilor pentru scenariile terorismului trebuie să ia în considerare o posibila pierdere totală, adică, cel mai rau caz. Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au aratat că scenariile lor nu au fost, de fapt, "cel mai rău caz".

Deoarece teroriștii pot lansa un atacuri coordonate in mai multe locații,in acelasi timp, pierderile
pot fi extrem de corelate.

Un atac terorist poate afecta mai multe linii de afaceri.

Nivelul ridicat al eventualelor pierderi provocate de acțiunile teroriste împiedică în continuare diversificarea. În lipsa acoperirii de terorism, persoanele fizice și companiile ar avea de suportat o mare parte din costurile unui alt eveniment de terorism la scară largă.

Parteneriate publice / private pentru a acoperi riscul de terorism
Un obiectiv principal al terorismului este de a destabiliza o regiune sau țară, prin lansarea de atacuri
care perturba activitățile normale și creeaza frica. Deoarece teroriștii isi adapteaza
strategia in functie de resursele și cunoșterea obiectivelor vulnerabile, natura riscului se modifică de-a lungul timpului. Această caracteristică a riscului reflectă o important diferența față de dezastrele naturale. Adoptarea de măsuri de atenuare poate reduce pagubele cauzate de un viitor cutremur de proportii din Los Angeles, dar nu poate influența apariția cutremurului în sine.

Riscul de terorism, pe de altă parte, se va modifica în funcție de două strategii complementare de abordare a terorismul. Prima constă în acțiunile guvernului pentru a spori securitatea și
a reduce probabilitatea ca un atac terorist sa aiba loc. Al doilea se refera la măsurile de protecție
adoptate de cei expusi la risc, care ar putea avea efecte negative pentru alte ținte potențiale. Inasprirea masurilor de securitate la o țintă, de exemplu, pot creste probabilitatea de a fi lovite alte ținte.

Atat asigurătorii cat și guvernele pot contribui la transformarea riscului de terrorism intr-un risc asigurabil

Asigurătorii și reasigurătorii pot aborda riscul de terorism în mai multe moduri. În primul rând, ele pot gestiona riscul de terorism prin limitarea expunerilor lor. Industria este, de asemenea, bine
situata pentru promovarea dialogului între experți și clienți cu privire la confruntarea cu terorismul. În cele din urmă, în procesul de asigurare a riscului de terorism, asigurătorii pot insista pe masuri minime de securitate si isi pot instrui clientii pivind cele mai bune practici pentru protejarea persoanelor fizice și a proprietăților in cazul unui atac.

Implicarea Guvernului poate ajuta, de asemenea, depășirea unor obstacole majore privind asigurabilitatea impotriva terorismului. Guvernul, datorita capacitatii sale de a percepe taxe si impozite, este într-o poziție mai bună pentru a face față pierderilor extreme in comapartie cu asigurătorii privati, ale căror resursele sunt limitate. În plus, guvernele pot declara de asigurarile impotriva terorismului obligatorii, de exemplu, prin adaugarea automata a unei suprataxe pentru terorism la toate politele de asigurare a proprietatii. Interventia statului intr-o astfel de problema se justifica prin insesi valorile urmarite de existenta sa. Securitatea, stabilitatea, respectarea drepturilor de proprietate privată și absența violenței și a constrângerii suntprintre pietrele de temelie ale oricărei societăți.

Având în vedere incertitudinea sporită în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, asigurătorii au fost reticenti în a oferi acoperire pentru atacuri teroriste. O alternativă este de a emite titluri de valoare pentru acoperirea riscului de terorism. Cu toate acestea, această abordare presupune provocări importante:

modelele de previziune a frecvenței și severitatii atacurilor teroriste sunt
dificil de conceput și relativ netestate.

teroriștii ar putea planui atacuri pentru a destabiliza piețele sau de a profita de fluctuațiile de pe piața titlurilor.

emiterea unor astfel de titluri oferă doar o soluție parțială, deoarece, în general, piața de obligațiuni acceptă doar acele riscuri acceptate si de asigurători.

Până în prezent, au fost emise două tipuri de obligațiuni legate de terorism. Nu sunt insa menite sa acopere strict riscul de terorism, ci mai degrabă, un titlu pentru mai multe evenimente asociate – riscul de atac terorist și a riscului de dezastru natural sau pandemie. Prima a fost o tranzacție realizata în august 2003. FIFA, organizatia care reglementează organizarea fotbalului la nivel mondial , a emis obligațiuni pentru a-si proteja investițiile în organizarea Cupei Mondiale din 2006 din Germania. Acestea acopereau catastrofele naturale și terorismul care ar duce la anularea jocului la Cupa Mondială.

Al doilea set de obligațiuni legate de terorism acopera riscul de mortalitate in caz de catastrophe întreprinse în decembrie 2003. Cu cat au fost mai timpurii tranzacțiile pentru a transfera acest tip de risc pe piețele de capital,cu atat obligațiuni au obținut un rating de investiții mai bun.
Succesul acestor titluri relevă un apetit latent printre investitorii cu venit fix pentru forme specializate de risc și dorința agențiilor de rating pentru a evalua aceste riscuri. Titlurile de valoare multi-eveniment pot deveni, astfel, cel puțin o soluție parțială pe termen lung pentru asigurarea privată de risc al terorismului.

ASIGURARI NECONVENTIONALE

III.1 Asigurarea partilor corpului

Asociata de regula cu celebritatile, asigurarea partilor corpului poate oferi o solutie financiara importanta pentru protejarea stilului de viata, mai ales in cazul in care oamenii isi castiga existenta folosind acea parte a corpului. Desi mai putin raspandita , este destul de populara in randul artistilor ( muzicieni, cantareti si actori), precum si in randul chirurgilor, atletilor si altor sportivi. Acest tip de asigurare presupune o compensatie financiara in cazul unui accident care conduce la ranirea sau pierderea partii corporale asigurate.

Cat priveste obiectul asigurarii aceasta poate varia de la cele mai obisnuite ca picioarele unui manechin pana la cele mai bizare ca si simtul gustului. Deci se poate spune ca toate partile corpului pot fi asigurate cu conditia ca lezarea acestora sa determine o pierderea semnificativa a capacitatii de munca, si prin urmare a veniturilor.

Acest tip de asigurare este destul de costisitoare, de aceea este procurata de regula de expertii in domeniul lor sau de catre vedete, care cateodata o folosesc si ca un mijloc de promovare. Dar nu numai celebritatile au nevoie de protectie in cazul pierderii folosintei unui membru, ci si alte categorii, de exemplu modele care au o cariera bazata in intregime pe aspectul fizic si care ar putea intampina dificultati in obtinerea de viitoare contracte daca ar fi suferi vreun accident. De aceea un model poate sa-si asigure diferite parti ale corpului cum ar fi picioarele, chipul sau chiar si zambetul. Trebuie sa retinem ca asigurarea partilor corpului nu este gandita pentru asigurarea intregului corp ci numai pentru acoperirea unor parti individuale, iar daca se doreste acest lucru atunci ar fi mai potrivita o asigurare de viata.
Suma asigurata pentru partile corpului variaza de la asigurator la asigurator, acestea putand fi asigurate din punct de vedere teoretic pentru orice valoare. Nu este stabilita o valoare standard pentru membre, deoarece primele de asigurare sunt calculate in functie de nevoile fiecarui individ, se tine cont de cariera si stilul de viata a clientului, riscurile la care poate fi expus, si masura in care lezarea membrelor ar afecta veniturile acestuia.

Asigurarea partilor corpului are o conotatie exotica, in ciuda ciudateniei asociate cu aceasta, datorita numeroaselor celebritati care au recurs la aceasta modalitate de protectie de-a lungul timpului.

Se presupune ca isi are originea in era filmului mut, cand comedianul sasiu Ben Turpin si-a facut o polita in valoare de 20.000 de $ pentru a se asigura in cazul in care ochii sai nu raman incrucisati. Alte celebritati s-au aratat interesate mai ales datorita publicitatii. Astfel Betty Grable si-a asigurat picioarele pentru 1 milion de $ si Bette Davis s-a asigurat impotriva riscului de a se ingrasa. In anii 70, 80 Dolly Parton si-a asigurat pieptul voluptos pentru 600.000$.

De atunci incoace, cererile au crescut neasteptat, astfel printre cele mai cunoscute celebritati care au recurs la asemenea asigurari putem enumera:

Michael FLATLEY, dansator, are picioarele asigurate pentru 53 mil. EUR;

Jennifer LOPEZ, actrita si cantareata, are asigurat celebrul posterior pentru 36 mil. EUR

Mariah CAREY, cantareata are picioarele asigurate pt 1 mld USD

Heidi KLUM, model are picioarele asigurate pt 2,3 mil USD

Bruce SPRINGSTEEN, cantaret, si-a asigurat vocea pentru 8 mil. EUR;

Keith RICHARD, chitarist ROLLING STONES, si-a asigurat degetul mijlociu pentru 2,1 mil. EUR

Gene SIMMONS, basist KISS, are asigurata limba pentru 1,3 mil. EUR;

Egon RONAY critic gastronomic si-a asigurat papilele gustative pentru 400.000 USD

America FERRARA, actrita in Betty cea urata din NY si-a asigurat zambetul metallic pentru 10 milioane USD

Cateva personalitati din lumea sportului:

David BECKHAM, fotbalist, are asigurat intregul corp pentru 150 mil. EUR;

Cristiano RONALDO, fotbalist, are asigurate picioarele pentru 100 mil. EUR;

 Lionel MESSI, fotbalist, are asigurate picioarele pentru 50 mil. EUR;

 Fernando ALONSO, pilot Formula 1, are asigurate degetele pentru 10 mil. EUR;

 Iker CASILLAS, fotbalist, are asigurate mainile pentru 7,5 mil. EUR;

 Ana KURNIKOVA, jucatoare de tenis, are asigurate bratele pentru 3 mil. EUR.

 Merv HUGHES, jucator de cricket, are asigurata mustata pentru 424 mii EUR;

Dar in cazul in care avem de a face cu un om obisnuit, despre ce sume poate fi vorba? Bineinteles ca in cazul celebritatilor se pune altfel problema. Numai publicitatea obtinuta in urma unei asemenea asigurari poate acoperi o parte sau in intregime primele de asigurare. De asemenea este si o modalitate de a reaminti fanilor ce anume iubesc la starul respective fie ca e vorba de un posterior grozav, picioare superbe sau chiar un zambet ireprosabil. Astfel partile corpului devin sinonime cu brandul vedetei.

Din nefericire un om obisnuit nu poate pretinde acelasi valori, daca doreste sa recurga la o asigurare de acest gen, chiar daca in vizunea lui picioarele sale rivalizeaza cu cele ale unei vedete internationale. Ideea e ca asiguratorii nu platesc pentru aspectul membrelor, ci pentru capacitatea lor de a produce venituri viitoare. Totusi majoritatea partilor corporale pot fi protejate, prin polite mai generale cum ar fi cele in caz de accidente, vatamari corporale etc. Luand in considerare aspectul financiar, acest tip de polite au mai multa relevanta pentru omul obisnuit, pentru ca ofera mai multe protectii intr-un singur pachet, spre deosebire de asigurarea individuala a corpului care ar fi mult mai costisitoare. Prin comparatie, ar fi ca si cum v-ati asigura masina pentru accidentele cu alte masini, dar nu si pentru cele cu camioane. Pur si simplu nu are sens. Chiar daca ati gasi un asigurator care sa se ofere sa asigure o parte specifica a corpului probabil ca v-ar costa literar cat o mana sau un picior, adica enorm pentru un buzunar normal. Este bine de stiut ca si in cazul celebritatilor, se pretinde atingerea unei valori maxime pentru asigurarea de viata si accidente, inainte de a trece la celalalt tip mai special. Si in cazul asigurarilor mai generale este posibil totusi sa se calculeze o valoare pe fiecare parte a corpului, tinandu-se cont de rolul pe care-l are in functionarea organismului si a gradului de invaliditate.

In continuare vom prezenta cateva cifre provenite de pe piata americana pentru a ne face o idee despre valorile care pot fi obtinute in urma accidentelor de munca.

vederea a ambilor ochi 100,000 de USD;

vederea unui ochi 40,000 de USD;

capacitatea de a vorbi 60,000 de USD;

auzul pentru ambele urechi 65,000 de USD;

auzul pentru o ureche 20,000 de USD;

mana dreapta deasupra cotului 80,000 de USD;

mana dreapta pana sub cot 70,000 deUSD;

degetul mare de la mana dreapta 30,000 de USD;

degetul aratator de la mana dreapta 20,000 de USD;

piciorul peste genunchi 75,000 de USD;

piciorul pana la glezna 65,000 de USD;

degetul mare de la picior 22,000 de USD;

Consilierea poate fi inclusa in asigurarea partilor corpului pentru a ajuta persoana ranita sa faca fata traumei emotionale rezultata in urma accidentelor. Acest tip de asigurare ramane unul destul de rar intalnit si de aceea poate fi oferit numai de anumiti asiguratori. Conditiile in care poti obtine o despagubire sunt extreme de stricte, iar de multe ori te poti trezi ca asigurarea incheiata nu este atat de generoasa cum ai crezut initial. In cazul in care doresti sa renunti la asigurarea incheiata pentru protejarea partilor corpului, nu ti se garanteaza returnarea primelor de asigurare si mai mult de atat, va trebui sa platesti o taxa de anulare a politei.

In Romania daca se doreste acoperirea impotriva riscurilor care implica lezarea unor parti corporale poate uzita pachete de asigurari mai generale, cum ar fi asigurarile de accidente si de boala. Care pot sau nu fi si legate de activitatea profesionala desfasurata de doritori.

Asigurarea de accidente este recomandata in primul rand persoanelor angajate deoarece acestea sunt expuse riscului de accidentare in timpul lucrului, intr-o masura mai mare in stransa legatura cu natura activitatii desfasurate. De asemenea faptul ca angajatii petrec o buna parte din zi la locul de munca determina necesitatea luarii unor masuri de protectie impotriva accidentelor. Asigurarea poate fi utila si persoanelor care nu au calitatea de angajat: elevi, studenti, sportivi, administratori de firme, femei casnice, etc
Despagubirile primite ajuta asiguratul, din punct de vedere material, sa depaseasca mai usor urmarile unui accident: incapacitate temporara de munca, consecinte estetice si functionale, invaliditate. De asemenea sumele primite ca despagubire pot veni in sprijinul familiei asiguratului in cazul nefericit al decesului acestuia. Aceasta asigurare se incheie atat individual, cat si pentru grupuri de persoane (angajatii unei societatii sau membrii unei organizatii).

Care sunt riscurile care pot fi asigurate?

decesul;

invaliditatea permanenta (totala sau partiala) dobandita;

cheltuieli pentru medicamente si tratament;

incapacitate temporara de munca (spitalizare, convalescenta, interventii chirurgicale);

tratament dentar;

analize medicale;

Excluderi generale:

sinuciderea, automutilarea;

fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie;

participarea persoanei Asigurate la acte de terorism sau sabotaj;

consumul de alcool, caracterizat printr-un grad de alcoolemie al personei Asigurate mai ridicat de 0,8 la mie, consumul de droguri;

unui accident sau boala profesionala aparute anterior datei de inceput a Politei de asigurare cu exceptia cazului in care urmarile au fost declarate la incheierea asigurarii si acceptate in scris de catre Asigurator;

III.2 Asigurarea animalelor de companie

Pe langa cumpararea de polite de asigurare pentru familia dumneavoastra puteti avea in vedere procurarea de asigurari de viata, sanatate si boala pentru animalele de companie. Compania Redland Insurance Co din Iowa, Statele Unite ale Americii ofera o asigurare de deces pentru cai. Prima de asigurare este de 340 de dolari pe an, iar suma asigurata este de 10.000 de dolari. Pentru inca 100 de dolari aceasi companie va plati aceeasi suma daca calul dumneavoastra isi va pierde capacitatea de reproducere pe motive de boala sau accidente.

Daca totusi nu sunteti iubitori de cai, ci preferati cainii si pisicile, asiguratorul Veterinary Pet va ofera polite care platesc pana la 4000 de dolari pe incident si 12.000 de dolari pe an cu o fransiza deductibila de 40 de dolari. Prima de asigurare se ridica la valoarea de 171 de dolari pe an, dar nu acopera bolile congenitale. Un avantaj este acela ca spre deosebire de asigurarile de sanatate pentru propria persoana sau familie, primele platite pot fi deduse din impozitele datorate statului.

III.3 Asigurarea evenimentelor

Orice viitoare mireasa sau mire au auzit despre diverse probleme care pot afecta cea ce se doreste a fi cea mai frumoasa zi din viata lor. Astfel pentru a scapa de emotiile unor potentiale dezastre care pot afecta nunta lor, a aparut asigurarea pentru evenimente. Fireman's Fund ofera acest tip de asigurari pentru nunti, bar mitzvahs si alte celebrari. Un caz amuzant este acela a unei mirese care si-a gasit rochia in noaptea dinaintea nuntii pictata cu degetele de fratiorul ei, care a considerat culoarea alba prea plictisitoare. O alta mireasa a fost spitalizata din cauza unei apendicite chiar in ziua nuntii. Astfel societatea de asigurari a inlocuit rochia distrusa, iar in cazul a doilea a platit depozitele nereturnabile deoarece mireasa a fost nevoita sa-si amane nunta. Un alt caz a fost cand negativele fotografului au fost furate din masina acestuia, iar asiguratorul a platit pentru reunirea alaiului de nunta la locatia originala care era in Hawaii pentru a se face noi fotografii.

Primele sunt de 125 dolari pentru o suma asigurata de 3000 dolari in caz de anulare sau amanare si inca 2,25 dolari pentru fiecare 100 dolari adaugata la suma asigurata, 2 dolari pentru protectia fotografiilor, si de la 60 centi pana la 100 dolari pentru acoperirea bijuteriilor sau cadourilor special. Prima minima este de 195 dolari. Politele se pot cumpara cu pana la doi ani inainte si nu se acorda rambursari pentru divorturi.

Un alt lucru ciudat pe care oamenii il pot asigura este un joc de golf. In orice turneu de golf exista un premiu pentru nimerirea gaurii dintr-o singura lovitura. Oricine care reuseste aceasta lovitura in timpul jocului castiga bani, o masina noua etc. Este un lucru destul de des intalnit in turneele de golf mondiale. Stiu ca poate parea foarte greu de realizat, dar ati fi surprinsi de cat de multi au reusit aceasta performanta.Asa ca organizatorii pierd bani ori de cate ori se intampla acest lucru, daca nu sunt asigurati impotriva acestui risc. Acest tip de asigurare este folosit si in alte genuri de jocuri de noroc, concursuri sau spectacole. Organizatorul plateste o prima si daca cineva reuseste lovitura castiga premiul, iar acesta primeste o despagubire de la asigurator.

Vrei sa mergi in vacanta si nu stii cum va fi vremea? Nici o problema poti apela la asigurarea impotriva vremii rele. Clientul alege datele, locul unde vrea sa mearga si vremea care si-o doreste. New York agency Worldwide Weather ofera de exemplu suma de 3000 de dolari in schimbul unei prime de 404 dolari daca va fi mai mult de 0,254 mm precipitatii intre ora 10:00 si ora 16:00 intre 1 si 9 septembrie pe o insula din Caraibe.

Esti ingrijorat ca familia ta sau seful tau nu o sa poata aduna rascumparea in cazul in care vei fi rapit? Poti foarte usor sa-ti invingi teama prin cumpararea unei polite de asigurare impotriva rapirii.

Este o practica destul de intalnita in cazul companiilor multinationale care si-au asigurat top managementul impotriva rapirii de catre teroristi. Dar aceastea sunt disponibile si pentru oamenii care doresc sa calatoreasca in locuri predispuse ca Mexic, Columbia, Rusia sau Filipine si sunt ingrijorati de aceasta posibilitate. Preturile variaza de zona in care urmeaza sa fie deplasarea, ce activitate va fi desfasurata si in ce conditii. Un manager de top American care calatoreste ocazional ar putea plati o prima de la 1000 dolari pana la 5000 dolari, o personalitate de genul lui Rockefeller ar plati intre 2500 dolari si 10.000 dolari. Suma asigurata in acest caz ar fi de pana 1 milion dolari pentru rascumparare si punerea la dispozitie a unei echipe de negociatori in cateva ore. Este ilegal pentru compania de asigurari sa plateasca rascumpararea direct rapitorilor.

In prima jumatate a anului 1998 au fost platite pana la 20 milioane de dolari pentru rascumparari in Mexic. Pentru cateva sute de dolari in plus se poate asigura intreaga familie, care poate reprezenta o afacere buna pentru cel in cauza, datorita faptului ca rapitorii au de regula ca si scop retinerea unei persoane din familie, nu le pasa care este aceasta.

III.4 Asigurari care depasesc limitele imaginatiei

Aceasta categorie de asigurari este una exceptionala datorita riscurilor bizare care sunt acoperite. Probabil ca sunt temeri umane exploatate de un asigurator inspirat cu anumita doza de excentricitate, pentru ca ai nevoie de asa ceva pentru a oferi asemenea polite.

Primul risc este acela de a fi rapit de catre extraterestrii. Daca vreodata ai experimentat acest gen de anxietate exista o companie Lloyd's of London care poate sa iti ofere bani frumosi daca omuletii verzui te vor lua cu ei. Sau poate ti-e frica sa nu te transformi intr-un varcolac. Nici o problema aceasi companie te acopera in cazul unei asemenea metamorfoze. Printre alte riscuri asigurabile se enumera: a fi ranit de catre o fantoma, mancat sau operat de catre un extraterestru, muscat de un vampit sau lovit de un asteroid.

Dar ceea ce este si mai ciudat este numarul destul de mare de oameni care au cumparat asemenea asigurari, de exemplu in jur de 20.000 de polite impotriva rapirii de catre extraterestrii. De aici apare si intrebarea: cine cumpara asemenea aiureli? In mod normal sunt persoane cu sanatate mentala fragila, dar atata timp cat exista aceasta nevoie pe piata, de ce sa nu fie satisfacuta?

Goodfellow Rebecca Ingrams Pearson (GRIP), a vandut 4000 de asigurari impotriva conceptiei imaculate in care paternitatea este asociata cu divinitatea , si 4500 de asigurari pentru protejarea organului de reproducere masculin de sotia suparata inspirat din povestea reala a lui John Wayne Bobbit si a partenerei sale de viata Lorena. Daca va intrebati, prima de asigurare este de 150 dolari pe an si suma asigurata este de 1,5 milioane de dolari.

Daca pana acuma n-am reusit sa starnim uimirea, cu siguranta cu urmatoarea chestiune vom izbuti. GRIP a si platit o asigurare impotriva rapirii de catre extraterestri de 1 milion de dolari. Nu se cunosc prea multe detalii, dar conform unui articol din Sunday Times, un electrician din Londra a pretins ca a fost rapit de extraterestri pentru 40 minute intr-un OZN in Wiltshire.

BIBLIOGRAFIE

Baruh Berliner Limitele asigurabilitatii riscurilor, Prentice Hall 1982

David M. Dror,Alexander S. Preker Social reinsurance: a new approach to sustainable community health …, Partea 3

Michel VatW and David M. Dror To Insure or Not to Insure? Reflections on the Limits of Insurability

http://books.google.ro/books?id=nX5WLYimInAC&pg=PA127&lpg=PA127&dq=moatti+insure+marechal&source=bl&ots=Uc5Gf9Xh8e&sig=uCkcOSfQdP0eBj8T7EiE4dWDA_o&hl=ro&ei=zq_pS5bIEaGUOM-w9LwL&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBYQ6AEwAA#v=onepage&q=moatti%20insure%20marechal&f=false

Revista Sigma No4/2005- Inovating to insure the uninsurable

www.swissre.com

http://findarticles.com/p/articles/mi_m1318/is_n10_v52/ai_21136401/pg_3/?tag=content;col1

http://www.telegraph.co.uk/finance/personalfinance/insurance/specialrisks/4973025/Third-party-fire-and-alien-abduction-Ten-more-weird-insurance-policies.html

http://money.ninemsn.com.au/article.aspx?id=303392

http://www.1asig.ro/Staruri-precaute-vedetele-si-au-asigurat-toate-partile-corpului-de-la-mustata-pana-la-limba-articol-2,3,117-38610.htm

http://www.ziare.com/articole/parti+corp+vedete+asigurare