Evolutii Specifice Ale Comertului Electronic

Cuprins

Introducere ………………………………………………………………..……………..4

1.Internetul. Tehnologia viitorului …………………………………………………….5

1.1 Despre Internet ………………………………………………….………..5

1.2 La început ……………………………………………………….…….……6

1.3 Internetul contemporan…………………………………………………….6

2.Comerțul electronic. Concepte, definiții și forme ……………………………….…..8

2.1 Definitii ale comerțului electronic ……………………………………………………..8

2.2 Evoluția comerțului electronic si date statistice …………………………9

2.3 Arhitectura comerțului electronic …………………………………………………….13

2.4 Tipuri de comerț electronic : ……………………………………………15

2.4.1 Comerțul electronic de tip afacere-client ……….………….16

2.4.2 Comerțul electronic de tip afacere-afacere …………………17

2.4.3 Magazinul electronic (e-shop) …….……………………….17

2.4.4 Magazinul universal electronic (e-mall) ……………….……20

2.4.5 Licitația electronică (e-auction) ……………………………20

2.5 Modalități de plată electronică ……………….………………………….21

2.6 Internet versus Televiziune ……………………………………………23

2.7 Avantaje și dezavantaje ale comerțului electronic ………………………25

2.8 Impactul crizei mondiale asupra comertului electronic …………………29

3. Comerțul electronic în România și Uniunea Europeană ………………………….30

3.1 Comertul electronic in România.Particularități…………………………..30

3.1.1 Potențialul de dezvoltare a comerțului electronic prin

prisma infrastructurii tehnologice și informaționale……………32

3.1.2 Potențialul de dezvoltare a comerțului electronic din

perspectiva infrastructurii de servicii…………………………………34

3.1.3. Legislație privind comertul electronic in România………………35

3.2 Comerțul Electronic în Uniunea Europeană ………………………..…..36

3.2.1 Prevederile Directivei UE, referitoare la comerțul

Electronic……………………………………………………36

3.2.2 eEurope ……………………………………………………..38

3.2.3 Legislația generala in ceea ce priveste taxarea

comerțului Electronic ……………………………….39

3.2.4 Criminalitatea în domeniul tranzacțiilor electronice ………40

Studiu de Caz ……………………………………………………………….…….41

Concluzii …………………………………………………….……………………46

Bibliografie …………………………………………………………………….….48

Anexe

Anexe

Anexa 1 (Transmiterea si primirea mesajelor si a datelor)

Anexă 2 (internet,intranet extranet)

Anexă 3 (extranet)

Anexă 4 (arhitectura client server)

Anexă 5 (concluzii infrastructura comert electronic)

Anexa 6 (LEGEA nr. 365/2002 privind comerțul electronic)

Legea prezintă următoarele definiții:

1.serviciu al societății informaționale – orice activitate de prestări de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuată prin mijloace electronice, ce prezintă următoarele caracteristici:

2. mijloace electronice – echipamente electronice și rețele de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informației; 3. furnizor de servicii – orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziție unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societății informaționale;

4. furnizor de servicii stabilit într-un stat – un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat și care desfășoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice și tehnologice necesare furnizării serviciului;

5. domeniu – o zonă dintr-un sistem informatic, deținută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;

6. destinatar al serviciului sau destinatar – orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societății informaționale, în special în scopul căutării de informații sau al furnizării accesului la acestea;

7. consumator – orice persoană fizică ce acționează în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale sau profesionale;

8. comunicare comercială – orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informații permițând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresă de poștă electronică, comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terț independent față de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

9. legislație coordonată – prevederile în vigoare ale legilor naționale, aplicabile activităților ce fac obiectul serviciilor societății informaționale sau furnizorilor de servicii în privința:

10. instrument de plată electronică – un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operațiuni:

a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare;

b) retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică;

11. instrument de plată cu acces la distanță – instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să își acceseze fondurile deținute într-un cont la o instituție financiară și să autorizeze efectuarea unei plăți, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

12. instrument de monedă electronică – instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanță, pe care unitățile de valoare sunt stocate electronic și care permite titularului său să efectueze tipurile de operațiuni menționate la pct. 10;

13. titular – persoană care deține un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condițiile prevăzute de lege;

14. date de identificare – orice informații care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operațiuni menționate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal și altele asemenea.

Aceasta lege are ca scop stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor societății informaționale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte săvârșite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic, emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiții de securitate a acestor servicii.

Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile și se desfășoară în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către furnizorii de servicii stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene se face în condițiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.

Efectuarea de comunicări comerciale prin poșta electronică este interzisă, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

Furnizorul de servicii are obligația să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace și accesibil, care să permită identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

Furnizorii de servicii sunt supuși dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală și contravențională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Transferul de fonduri sau retrageri de numerar prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea retragerilor de numerar sau a transferurilor de fonduri, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Infracțiunile prevăzute în prezenta lege se constată de către autoritățile publice competente, care înaintează actul de constatare la organul local de urmărire penală.

Anexa 7 (LEGEA nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date)

Exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu poate fi restrânsă decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.

Prezenta lege se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal, efectuate, în tot sau în parte, prin mijloace automate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidență sau care sunt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem.

Legea se aplică:

a) prelucrărilor de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților desfășurate de operatori stabiliți în România;

b) prelucrărilor de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților desfășurate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale României;

c) prelucrărilor de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților desfășurate de operatori care nu sunt stabiliți în România, prin utilizarea de mijloace de orice natură situate pe teritoriul României, cu excepția cazului în care aceste mijloace nu sunt utilizate decât în scopul tranzitării pe teritoriul României a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrărilor respective.

Prezenta lege conține următoarele definiții:

a) date cu caracter personal – orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

b) prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea;

c) stocarea – păstrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese;

d) sistem de evidență a datelor cu caracter personal – orice structură organizată de date cu caracter personal, accesibilă potrivit unor criterii determinate, indiferent dacă această structură este organizată în mod centralizat ori descentralizat sau este repartizată după criterii funcționale ori geografice;

e) operator – orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, care stabilește scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal;

dacă scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normativ;

f) persoană împuternicită de către operator – o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, care prelucrează date cu caracter personal pe seama operatorului;

g) terț – orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, alta decât persoana vizată, operatorul ori persoana împuternicită sau persoanele care, sub autoritatea directă a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate să prelucreze date;

h) destinatar – orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritățile publice, instituțiile și structurile teritoriale ale acestora, căreia îi sunt dezvăluite date, indiferent dacă este sau nu terț; autoritățile publice cărora li se comunică date în cadrul unei competențe speciale de anchetă nu vor fi considerate destinatari;

i) date anonime – date care, datorită originii sau modalității specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoană identificată sau identificabilă.

Condiții de legitimitate privind prelucrarea datelor:

Consimțământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri:

a) când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract;

b) când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieții, integrității fizice sau sănătății persoanei vizate ori a unei alte persoane amenințate;

c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale a operatorului;

d) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele;

e) când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate;

f) când prelucrarea privește date obținute din documente accesibile publicului, conform legii;

g) când prelucrarea este făcută exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării.

La încheierea operațiunilor de prelucrare, dacă persoana vizată nu și-a dat în mod expres și neechivoc consimțământul pentru o altă destinație sau pentru o prelucrare ulterioară, datele cu caracter personal vor fi:

a) distruse;

b) transferate unui alt operator, cu condiția ca operatorul inițial să garanteze faptul că prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s-a făcut prelucrarea inițială;

c) transformate în date anonime și stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică.

Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă:

a) persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul; sau

b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală.

Secretul de stat și secretul profesional nu pot fi invocate pentru a împiedica exercitarea atribuțiilor acordate prin prezenta lege autorității de supraveghere. Atunci când este invocată protecția secretului de stat sau a secretului profesional, autoritatea de supraveghere are obligația de a păstra secretul.

Prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor legale constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei.

Refuzul de a furniza autorității de supraveghere informațiile sau documentele cerute de aceasta în exercitarea atribuțiilor de investigare prevăzute in lege constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 150.000.000 lei

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către autoritatea de supraveghere, care poate delega aceste atribuții unor persoane recrutate din rândul personalului său, precum și de reprezentanți împuterniciți ai organelor cu atribuții de supraveghere și control, abilitate potrivit legii.

Anexa 8 (LEGEA nr. 455 /2001 privind semnătura electronică, publicată în Monitorul Oficial nr. 429 din 31 iulie 2001)

Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.

Legea definește următoarele:

1. date în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice;

2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informațic sau al altui procedeu similar;

3. semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;

4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;

5. semnatar reprezintă o persoană care deține un dispozitiv de creare a semnăturii electronice și care acționează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terț;

6. date de creare a semnăturii electronice reprezintă orice date în formă electronică cu caracter de unicitate, cum ar fi coduri sau chei criptografice private, care sunt folosite de semnatar pentru crearea unei semnături electronice;

7. dispozitiv de creare a semnăturii electronice reprezintă software și/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de creare a semnăturii electronice;

8. dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice reprezintă acel dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să poată apărea numai o singură dată și confidențialitatea acestora să poată fi asigurată;

b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu poată fi deduse;

c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia;

d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;

e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate, și nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare;

9. date de verificare a semnăturii electronice reprezintă date în formă electronică, cum ar fi coduri sau chei criptografice publice, care sunt utilizate în scopul verificării unei semnături electronice;

10. dispozitiv de verificare a semnăturii electronice reprezintă software și/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de verificare a semnăturii electronice;

11. certificat reprezintă o colecție de date în formă electronică ce atestă legătura dintre datele de verificare a semnăturii electronice și o persoană, confirmând identitatea acelei persoane;

12. certificat calificat reprezintă un certificat care satisface condițiile legele și care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare

13. furnizor de servicii de certificare reprezintă orice persoană, română sau străină, care eliberează certificate sau care prestează alte servicii legate de semnătura electronică;

14. furnizor de servicii de certificare calificată este acel furnizor de servicii de certificare care eliberează certificate calificate;

15. produs asociat semnăturii electronice reprezintă software sau hardware, destinat a fi utilizat de un furnizor de servicii de certificare pentru prestarea serviciilor legate de semnătura electronică sau destinat a fi utilizat pentru crearea ori verificarea semnăturii electronice.

Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificate, calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată

Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.

În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Furnizarea serviciilor de certificare nu este supusă nici unei autorizări prealabile și se desfășoară în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale, cu respectarea actelor normative în vigoare.

Furnizarea serviciilor de certificare de către furnizorii stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene se face în condițiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.

Cu 30 de zile înainte de începerea activităților legate de certificarea semnăturilor electronice persoanele care intenționează să furnizeze servicii de certificare au obligația de a notifica autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu cu privire la data începerii acestor activități.

Furnizorul de servicii de certificare va asigura accesul la toate informațiile necesare utilizării corecte și în condiții de siguranță a serviciilor sale. Informațiile respective vor fi furnizate anterior nașterii oricărui raport contractual cu persoana care solicită un certificat sau, după caz, la cererea unui terț care se prevalează de un asemenea certificat.

Persoanele fizice care prestează, conform legii, în nume propriu servicii de certificare, precum și personalul angajat al furnizorului de servicii de certificare, persoană fizică sau juridică, sunt obligate să păstreze secretul informațiilor încredințate în cadrul activității lor profesionale, cu excepția celor în legătură cu care titularul certificatului acceptă să fie publicate sau comunicate terților.

Autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu și furnizorii de servicii de certificare au obligația să respecte dispozițiile legale privitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal

Încălcarea de către agenția de omologare a obligației de a facilita exercitarea atribuțiilor de control de către personalul autorității de reglementare și supraveghere specializate în domeniu, anume împuternicit în acest sens, constituie contravenție și se sancționază cu amendă de la 15.000.000 lei la 250.000.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute, sunt de competența personalului cu atribuții de control din cadrul autorității de reglementare și supraveghere specializate în domeniu.

INTRODUCERE

Comerțul electronic conturează o nouă economie, aduce în prim-plan o lume în care creierul este folosit în detrimentul mâinilor, o lume în care competiția globală este antrenată de tehnologia comunicațiilor, iar inovatia și conceptul depășesc producția.

Conceptul de comerț electronic nu presupune doar un set de tehnici informaționale și schimburi de date. Schimbul de mărfuri prin intermediul comerțului electronic solicita, la fel ca și comerțul internațional, participarea persoanelor instruite la identificarea oportunităților de afaceri, la găsirea intermediarilor și la implementarea unui lanț de distribuție complex. Toate persoanele angrenate in schimbul de mărfuri trebuie să fie cunoscătoare ale practicilor de comerț international, implicit ale uneltelor specifice.

In cele ce urmeaza, sunt detaliate informații despre comerțul electronic, pornind de la baza tehnologică reprezentată de rețeaua de internet, trecând prin evoluția specifică și finalizând cu o analiză detaliată a comerțului electronic din România, în contextul Uniunii Europene.

Primul capitol, intitulat „Internetul. Tehnologia viitorului” l-am dedicat în exclusivitate Internetului deoarece nu putem vorbi despre comerț electronic fără să vorbim despre Internet. Rețeaua de internet reprezintă o adevărată revoluție a sfârșitului de secol XX și constituie totodata structura pe care s-a dezvoltat acest tip de comerț.

Capitolele doi și trei conțin informații și teoretizări generale ale comerțului electronic, cum ar fi definiții, tipologii, chestiuni ce țin de organizarea unei activități de comerț electronic, câteva date statistice privind evoluția comerțului electronic, o comparație intre comerțul clasic si cel electronic și prezentarea unor forme ale magazinelor electronice. Toate aceste informații ne introduc cu succes în sfera ce poartă numele de comerț electronic.

Capitolul de încheiere, cel referitor la comercializarea electronică în România și Uniunea Europeana prezintă situația la nivel național și european a comerțului electronic.

Este subliniată evoliția în timp și spațiu a ceea ce inseamnă circulația mărfurilor în comerțul on-line și sunt oferite perspective ce pot conduce la îmbunătațirea acestui mediu pentru întreprinzători, consumatori și instituții bancare.

CAPITOLUL 1 Internetul. Tehnologia viitorului

În lumea afacerilor de azi tehnologia este văzută ca un important factor catalizator al proceselor de restructurare a activităților comerciale precum și a strategiilor de dezvoltare a companiilor.

Companii care activează în cele mai diverse domenii (sectorul bancar, divertisment, telecomunicații, distribuție) își modifică modul de derulare a afacerilor pentru a profita de puterea noilor tehnologii.

În ultima perioadă se poate constata o proliferare a aplicaților comerciale care profită de avantajele oferite de standardele de operare publică pe care le oferă Internetul. Aceste aplicații cumulează accesul la Internet cu sistemele de tranzacționare de baze de date sau automatizare a proceselor comerciale.

1.1.Despre Internet

  Internetul este o vastă retea de calculatoare (sau multe calculatoare legate între ele), care conectează milioane de retele mai mici din întreaga lume. La rețeaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare. Toate calculatoarele conectate la internet fac schimb de informații.   Această rețea uriasă de calculatoare nu este controlată de nici un guvern sau organizație, nu are un administrator unic. Totuși o parte dintre retele conectate la Internet sunt controlate de anumite companii.   Inițial rețeaua de calculatoare precursoare a Internetului a fost constituită în ideea de a-i ajuta pe cercetători și pe cei care lucrau in domeniul educațional sa lucreze mai eficient, în sensul schimbului de date și al documentației. Nu puține au fost cazurile în care unii cercetători au muncit ani de zile pentru a afla apoi că munca lor fusese deja facută sau că altcineva era deja intr-un stadiu mai avansat.  

Putem schița o definiție Internetului ținând cont două aspecte – calculatoarele și oamenii. Pe de-o parte Internetul este o uriașă rețea de calculatoare la care oricine își poate

conecta propriul dispozitiv. Ne putem însă gândi la Internetul și ca la o vastă comunitate de oameni care se conectează la rețea.

Cele patru elemente esențiale de care aveți nevoie pentru a lucra în Internet sunt: un calculator, un modem, un cont Internet și programe pentru Internet.

Internetul promite să schimbe radical modul în care ne facem cumpărăturile, comunicăm, ne petrecem timpul liber, aflăm ultimele știri și informații diverse, ne desfășurăm activitatea la locul de muncă și multe altele.

1.2.La început

În perioada anilor ‘60 Departamentul de Aparare al Statelor Unite avea nevoie de o rețea de comunicații care să reziste în cazul unui atac nuclear. RAND, o corporatie militară, a propus centralizarea comunicarii într-o rețea. Această rețea conținea nodurile capabile să trasmită si sa primească mesaje. Fiecare nod își avea propria adresă, astfel incat mesajul putea fi transmis unui anumit nod.   In anul 1969 Departamentul Apărării pentru proiecte avansate al USA (The Defense Department’s Advansed Research Projects Agency) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis să extindă această retea.  

În 1983, din motive pragmatice, ARPAnet s-a despărțit în două sisteme diferite numite ARPAnet și MILNET. ARPAnet a fost rezervată domeniilor civile, precum cercetarea, în timp ce MILNET a fost destinată exclusiv operațiunilor militare. Rețelele au rămas conectate,astfel încât utilizatorii să poată schimba informații; acest sistem a devenit cunoscut sub numele de Internet.

Internetul contemporan

În anul 1991 au fost aproximativ 4,5 milioane de utilizatori de Internet și în numai 11 ani, în 2002, s-a ajuns la un număr impresionant de 679,7 milioane de utilizatori. Pentru anul 2004 s-a înregistrat un număr total de 940 de milioane de utilizatori de Internet, la o populație mondială de 6,3 miliarde de oameni, ceea ce reprezintă o creștere cu 38,3% față de 2002 și in anul 2008 un total de 1,6 miliarde utilizatori de internet. Moderna tehnologie a comunicației oferă oportunități uriașe obiectivelor educaționale și de pregătire, răspândirii științei și a noilor descoperiri, tranzacțiilor economice și divertismentului.

În prezent mediul Internet este constituit din circa 8500 de rețele conectate, aproape 2500 de calculatoare. În fiecare lună milioane de oameni testează Internetul și decid că este ceea ce le trebuie. Viitorul Internetului este deosebit de promițator. Programele folosite devin din ce în ce mai prietenoase și mai ușor de folosit. De asemenea conexiunile se realizează cu viteze din ce în ce mai mari.   In principiu oricine poate avea acces la Internet. Accesul la rețeaua Internet se poate face prin intermediul propriului calculator, daca a fost conectat la rețea sau prin intermediul altor calculatoare conectate la internet.

„Împiedicându-se” de bariere tehnologice foarte mici, Internetul este un sistem liber de comunicație fără limite de comunicare. Oriunde există echipamentul (hardware și software) necesar conectării la Internet, informația poate fi transmisa neținând seama de distanțe și nici de jurisdicții. Pentru societate acest lucru oferă niște oportunități neașteptate și care vor crește într-un mod în care puțini dintre noi ne-am fi imaginat vreodată. Dar, să nu uităm că provocările și responsabilitățile apar odată cu oportunitățile.

S-au făcut mari progrese în domeniul conferințelor audio sau video. De exemplu, există tehnologii care permit colaborarea la anumite documente prin intermediul rețelei. De asemenea, puteți să luați parte la conferințe audio și chiar să folosiți o „planșetă” electronică pentru a vă expune temele și proiectele, astfel încât acestea să poată fi vizualizate de către toți participanții.

Unul din cele mai importante aspecte, deseori trecut cu vederea, este lărgimea de bandă a utilizatorilor particulari. Lărgimea de bandă se referă la cantitatea de date care se poate transmite sau recepționa printr-o conexiune la Internet. Ea se apropie rapid de punctul în care videoconferințele, filmele la cerere, aplicațiile multimedia cu efecte uluitoare și aplicațiile de distribuite vor deveni într-adevăr practice. În mod cert, majoritatea celor care se conectează Ia Internet se afIă în Statele Unite, dar Internetul este disponibil peste tot în lume.

CAPITOLUL 2

Comerțul electronic. Concepte, definiții și forme

2.1 Definiții ale comerțului electronic

Kalakota și Whinston: „…Este o metodă modernă de afaceri,care se adresează nevoilor firmelor și clienților prin reducerea costurilor, concomitent cu îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei de livrare sau prestare. Comerțul electronic nu poate fi tratat fără a avea în vedere rețelele de calculatoare, utile în căutarea și găsirea informațiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii atât de către firme, cât și de către consumatori”.

Kestenbaum și Straight spuneau despre comerțul electronic că „reprezintă o integrare a e-mailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic de date și alte asemenea tehnici într-un sistem electronic atotcuprinzător de funcții economice”.

Dennis P. Geller consideră comerțul electronic o „colecție de instrumente și practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet și care permit unei firme de a crea, întreține și optimiza relațiile de afaceri cu alte firme și consumatorii individuali”.

În Buyer’s Guide to Electronic Commerce: „Comerțul electronic constă în utilizarea tehnologiilor informaționale pentru îmbunătățirea relațiilor dintre partenerii de afaceri”.

Există și alte modalităti de definire a comerțului electronic plecând de la modul în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor, instituțiile guvernamentale și furnizorii de tehnologie informațională (hardware și software).

În ultimul deceniu , Internetul a evoluat într-o unealtă formidabilă având un impact major în toate aspectele vieții. La fiecare jumătate de an apar schimbări așa de importante încat este imposibil de prevăzut unde se va ajunge în urmatorii 10 ani . În prezent , participam cu toții la o revoluție care are loc în comerț și telecomunicații. Marile companii ale secolului își vor avea originile în aceasta decadă. Conform unor statistici , utilizatorul tipic de Internet este american (84%) , alb (87%) , vorbitor de limbă engleză (93%) , în vârsta de 35 de ani, educat și având un salariu bun .

Pe plan mondial, comerțul electronic nu mai este o simplă activitate care concentrează doar eforturile intreprinderilor, aflate în competiția de a caștiga noi clienți și de a răspunde cât mai bine exigențelor acestora. În prezent,comerțul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor țărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia, etc.).

2.2. Evoluția comerțului electronic și date statistice

Schimbul Electronic de Date (EDI – Electronic Data Interchange) a apărut prin anii '60 și poate fi considerat strămoșul Comerțului Electronic (EC – Electronic Commerce). EDI oferă societăților comerciale posibilitatea să schimbe documente de afaceri într-o forma standard, utilizând mijloace electronice pentru prelucrarea și transmiterea acestora. În același timp băncile utilizează rețele dedicate pentru Transferul Electronic de Fonduri (EFT – Electronic Funds Transfer). Recent, odată cu creșterea accesibilității la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali și al societăților comerciale de orice mărime și preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbește tot mai des de Economia Digitala (DE – Digital Economy). Ideea de baza este că prin EC putem realiza schimbul de idei, de bunuri, de cunoștințe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse și servicii. Tehnologiile EC pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizând pentru comunicare Internet-ul, Intranet-ul sau alte rețele de calculatoare. În ultimii ani Internetul a devenit din ce în ce mai utilizat pentru Comerțul Electronic. Internetul are o acoperire globala și este prin excelență descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteza (între 155 Mbps și 2,5 Gbps) în jurul cărora "cresc" rețele regionale și individuale prin care se face accesul utilizatorilor finali. EC depinde puternic de o serie de infrastructuri de bază ale economiei globale, inclusiv de infrastructura rețelelor de comunicații. Cele mai noi realizări tehnologice legate de Internet (rata de transmisie de Gbps, mijloacele sofisticate de asigurare a protecției datelor, creșterea disponibilității și a accesibilității, interfață multimedia evoluată etc.) fac Internetul tot mai atractiv pentru EC.

Declarația comună Uniunea Europeana – Statele Unite privind comerțul electronic scoate în evidență rolul comerțului electronic global în dezvoltarea economiei mondiale în secolul XXI. Se subliniază, de asemenea, rolul pe care acesta îl va avea în dinamizarea întreprinderilor mici și mijlocii: "In particular, micile companii vor fi capabile să obțină un acces fără precedent la piețele mondiale cu prețuri reduse, iar consumatorii vor fi capabili să aleagă dintr-o gama tot mai larga de produse și servicii. Comerțul electronic va antrena productivitatea în toate sectoarele economiei noastre, va încuraja mai departe atât comerțul de bunuri și servicii, cât și investițiile, va crea noi sectoare de activitate, noi forme de marketing și vânzare, noi fluxuri de venituri și, ceea ce este mai important, noi slujbe.

Principalele bariere în dezvoltarea comerțului electronic rămân problemele legate de securitate și încredere. Pe măsura creșterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de autentificare și criptare a datelor personale primesc o importanță din ce în ce mai mare și de succesul implementării lor depinde succesul comercianților de pe web.

În prezent,150 de milioane de consumatori folosesc Internetul pentru a cumpara produse, insa numai 30 de milioane cumpara produse din alte tari.

Potrivit statisticilor europene, numarul celor care au cumparat cel puțin un produs online a crescut de la 27% la 33% în decurs de doi ani, iar în țări precum Franța, Germania și Marea Britanie 50 la suta dintre utilizatorii de Internet și-au făcut cumparăturii online.
În tari ca Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda și Islanda, 91 % dintre utilizatorii de Internet au achizițonat anul trecut diferite produse online.

Rezultatele studiului privind cumparăturile online spun că există înca bariere pentru dezvoltarea comerțului online, mai ales la cumparăturile realizate de persoane din alte tări, numărul acestora fiind de doar 7% în 2008, față de 6% în 2006.

Conform studiilor privind comerțul electronic, în prezent, în România, există aproximativ 900 de magazine online active, cele mai multe oferind la vânzare produse din sfera tehnologiei și comunicațiilor. Jocurile pentru calculator, jucăriile, florile, ceasurile și biletele la diverse spectacole se comercializeaza în 30% din magazinele online din România.

Cartea și informatia se vând în doar 10% din totalul magazinelor și același procent din totalul magazinelor se ocupă de vestimentație și modă. În momentul de fața, aproape 5% din totalul site-urilor care funcționează în România sunt destinate activitaților de comerț electronic.

În 2007 s-au lansat magazine care comercializează laptopuri, produse de papetărie, rețelistica, software, jucării, auto, încălțăminte, audio, video sau muzică. În 2008 se observă o tendință de crestere a numărului magazinelor specializate în comercializarea de produse precum computere, telefoane, filme, artă, produse industriale, auto și îmbracăminte.

Informatiile actuale apreciază că pentru 2008-2009 produsele din domeniul tehnologiei informației domină comerțul online.

Astfel, 72% dintre cei care au cumpărat online în ultimele 12 luni au revenit pentru a achiziționa noi produse, ceea ce înseamna că au fost mulțumiti și au devenit clienți fideli ai respectivelor magazine. Doar 21% dintre respondenți au declarat că au avut probleme cu magazinele online.

Dintre cumpărătorii online, majoritatea respondenților achizitionează produse IT&C. 26% dintre respondenți declară chiar că au cheltuit peste 2.000 de lei în magazinele online românești de IT&C pe parcursul ultimului an. Media veniturilor celor care au declarat că nu fac cumparături online este 1.072 RON/luna, în timp ce media venturilor lunare ale cumparătorilor online este de 1.945 RON.

Instituții acreditate intentionează să sprijine industria de comerț electronic pentru a dezvolta o marca de încredere -un sistem bazat pe un cod de conduită acceptat de magazinele online a cărui respectare să fie certificată de un organism independent.
Acest sistem a fost adoptat în numeroase țări membre ale Uniunii Europene. Se analizează și posibilitatea de a elabora, în colaborare cu industria și cu cei care cumpară online, un sistem alternativ de soluționare a disputelor survenite între cumpărători și magazinele online. Acest sistem ar crește încrederea cumpărătorilor în comerțul electronic, oferindu-le o modalitate mai simplă și mai rapidă de soluționare a disputelor decât cele existente în prezent.

În primele patru luni ale anului, tranzacțiile cu cardul pe internet au crescut cu 75% ca numar și cu 80% ca valoare. Pe intregul an este asteptată o crestere cu pana la 50% a sumelor tranzacționate pe internet cu cardul și o crestere a ponderii acestui sistem de plata în comerțul electronic general de la 20% la 25%. Piata totală de comerț electronic, ce include toate formele de plată, a fost anul trecut între 230 și 250 de milioane de euro și va crește și anul acesta, chiar dacă nu în ritmul de anul trecut. Creșterea e justificată de jucătorii din industrie ca o tendință firească, având in vedere debutul târziu al acestui tip de comerț pe piața locală, însă și prin prisma crizei care mobilizează companiile spre un canal de vânzări în care cash-ul devine disponibil mai rapid.

Totuși, ca valoare medie, cel puțin pe primele luni ale anului, s-a inregistrat o scădere de opt procente, de la 84 de euro în 2008 la 77 de euro în primele luni ale acestui an. Pe timp de criză, oamenii sunt mai prudenț și cumpară produse mai puțin costisitoare. De exemplu, aleg variante mai ieftine de notebookuri sau telefoane mobile sau vacanțe care sa nu presupună un efort financiar prea mare. Astfel se explică scăderea valorii medii a unei cumpărături on-line, suplinită însa de creșterea constantă a numarului de tranzacții. Totuși, creșterea spectaculoasă pentru o perioada ca aceasta, în care majoritatea businessurilor intra pe scăderi justificate de criză, se datorează, în parte, inseși crizei. „Avansul acesta reprezintă, în primul rand, evoluția firească a comerțului electronic. In acelasi timp, în acest avans se regăsesc și reacțiile oamenilor și ale societaților comerciale în fața crizei, adică nevoia de cash (disponibil) și nevoia de diversificare a modalitatilor de desfacere.

În perioada ianuarie-aprilie 2009 s-au facut 356.141 de tranzacții, față de 198.354 de tranzacții în perioada similara a anului trecut. Cele mai multe tranzacții au fost efectuate în lei, respectiv peste 235.000, față de aproximativ 116.500 în euro și 2.400 in dolari; cu toate acestea, tranzacțiile în euro au fost duble ca valoare – 18,5 milioane de euro, cu o valoare exprimată în lei de peste 77 de milioane, față de 34,95 milioane – valoarea tranzacțiilor derulate în moneda națională.

2.3. Arhitectura comerțului electronic

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzătoare urmatoarelor roluri:

Client. Un echipament, clasic un PC,conectat direct prin intermediul uniu furnizor de internet(ISP) sau indirect,clientul făcând parte dintr-o rețea a unei corporații cu acces la internet. Clientul folosește acest echipament pentru a naviga și a face cumparaturi. Pentru o mai usoară căutare a unui magazin virtual ,clientul, folosește Browser-ul. Cumpărătorul poate primi mesaje pentru comfirmarea încheierii tranzacției sau a unor informații suplimentare prin intermediul poștei electronice

Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la sediul comerciantului, care găzduiește și actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.

Sistemul tranzacțional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, inițierea plăților, evidența inregistrărilor și a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacționare.

Dispecer plăți. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rularea instrucțiunilor de plata în interiorul rețelelor financiar-bancare, cu verificarea carților de credit si autorizarea plăților; acest sistem joacă rolul unei porți care face legătura dintre rețeaua globală Internet și subrețeaua financiar-bancară (supusă unor cerințe de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informațiilor specifice carții de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată "portarul" redirecteaza informația către un centru de carduri (CC – un server certificat în acest scop și agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca care a emis cardul iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în rețeaua interbancară;odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucreaza cumpărătorul,sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcție de rezultatul acestor verificări,banca decide fie efectuarea plătii (transfer bancar – către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată.În ambele cazuri,rezultatul deciziei (confimare plată sau refuz) este trimis în timp real,parcurgând acest lanț de servere în sens invers, către client. Cu alte cuvinte, în cateva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.

Transmiterea și primirea mesajelor și a datelor

Datele transferate prin Internet sunt divizate în părți numite pachete, transmise unul câte unul și reasamblate la destinatar. Sarcina de reasamblare revine receptorului, cu ajutorul unor aplicații specializate. Fiecare pachet include un header cu metadate, cum ar fi:

identificatorul mesajului;

numărul secvenței din mesaj.

Transmiterea și recepționarea mesajului în această formă sunt redate în Anexa 1

Tranzacțiile

Din punct de vedere al interacțiunii pe Internet, tranzacția este un set de operațiuni care modifică conținutul unui fișier sau fișiere și/sau date.

Pentru a finaliza o tranzacție, fie întregul set de operațiuni care stă la baza ei trebuie executat, fie nici una din ele nu trebuie realizate. În terminologia bazelor de date, o tranzacție este setul de operațiuni care, în final, fie este comisă (commit), fie anulată (roll back).

Exemplu:

Transferul bancar.Banii se scad din soldul unui cont și sunt adăugați în altul.

Dacă scăderea dă greș, atunci valoarea nu trebuie adăugată nici în celălalt cont. Sau invers: dacă adăugarea unei sume într-un cont eșuează, deducerea nu trebuie să aibă loc.

Internet, Intranet, Extanet

Internetul este o rețea formată din mii de LAN-uri, WAN-uri și noduri de rețele (calculatoare și alte dispozitive atașate rețelelor).

Un Intranet este un Internet privat ce aparține unei organizații sau firme. Folosește standardele tehnologiei Internet pentru a oferi o largă varietate de informații salariaților.

Un Intranet este alcătuit dintr-un LAN al firmei, protejat de lumea exterioară printr-un firewall. În Anexa 2 este prezentată configurația tipică pentru un Intranet.

Extranetul este un Intranet extins. El oferă posibilitatea accesării externe a Intranetului. Astfel, folosind un browser Web, angajații, partenerii de afaceri pot să obțină accesul la datele și aplicațiile interne ale unei organizații, pe baza unui protocol stabilit între cei care au nevoie de împărțirea informațiilor. Configurația uzuală pentru un Extranet este redat în Anexa 3

Arhitectura client/server

Client/server este conceptul de bază ce face posibilă funcționarea Web-ului pe Internet.În sistemele client/server, un client transmite o cerere și parametrii acesteia către server.

Serverul procesează cererea și o satisface, dacă este posibil, transmițând răspunsul la client.

În mod obișnuit, clientul este cel care afișează și prelucrează local datele, aduse și manipulate prin intermediul serverului.

În Anexa 4 este prezentată arhitectura de bază client/server.

Concluzii cu privire la arhitectura comerțului electronic

Aplicațiile care fac parte din comerțul electronic depind de insfrastructură,în special de rețelele disponibile,așa cum rezultă din anexa 5 .(Vezi Anexă 5 concluzii infrastructură comert electronic)

2.4 Forme ale comerțului electronic

Fiind vorba de "comerț", fie și electronic, denumirea sugerează de la sine existența tandemului vânzător – cumpărător. Într-adevăr forma B2C (Business – to – Customer) desemnează cea mai răspândită și utilizată formă de comerț electronic, prin care produsele și serviciile sunt vândute-achiziționate on-line prin intermediul uneia dinsoluțiile oferite de instrumentele specifice Internet-ului.

2.4.1. Comerțul electronic de tip afacere-client (Business to Consumer)

Comerțul electronic de tip Business to Consumer este un proces care face posibilă interacțiunea electronică dintre clienți și o afacere. Este un domeniu care a crescut enorm în ultimii ani. O mare parte din această creștere se datorează expansiunii fenomenale a secțiunii World Wide Web-ului pe Internet.

Există o multitudine de categorii de comerț electronic de tip afacere-client, dar probabil cea mai simplă formă este vânzarea online. Folosind numai aplicațiile comerțului electronic, se pot obține informații despre un anumit produs, se poate achiziționa și se poate aranja livrarea.

Comerțul electronic afacere-client este mai mult decât achiziționarea sau vânzare online. Clienții doresc avantaje sporite nu doar de la magazine dar de asemenea și de la bănci. Ei doresc să fie capabili să verifice balanțele de conturi. Să plătească facturi și să transfere fonduri și ideal, de oriunde.

Astăzi, apariția tranzacțiilor Business to Consumer facilitate electronic, a făcut ca operațiile bancare de la domiciliu online să devină o posibilitate mult mai realistă. Există o mulțime de motive datorită cărora operațiile bancare online au o șansă mai mare de succes de această dată. O categorie în creștere a comerțului electronic afacere – client este serviciul clienți. Furnizarea funcțiunilor serviciului clienți online – în special utilizând Web-ul – are o bună motivare.

Pagina web se poate utiliza și pentru a obține un feedback al clienților despre o gamă de noi produse care nu au fost oficial lansate. Mulțumită capabilităților multimedia ale web-ului, se pot furniza clienților o mulțime de informații despre noile produse și de asemenea se pot prezenta cum vor arăta acestea sau cum se vor auzi.

Se pot folosi informații detaliate de la clienți, de pe pagina de web pentru a efectua vânzări din întreaga gamă a produselor firmei.

Avantaje și dezavantaje în Business to Consumer

Avantaje:

Dezvoltarea relațiilor cu clienții și o mai bună cunoaștere a acestora

Posibilitatea creării unei relații directe cu clienții și oferirii unor servicii personalizate

„Spațiu” relativ ieftin si flexibil pentru prezentarea afacerii

Posibilitatea de a prezenta informații detailate și recente pe un suport ieftin, modern și estetic

Dezavantaje:

Greutatea cu care se realizează plăti on-line de către deținătorii de cărți de debit, din cauza sistemului informațional necesar

Neîncrederea consumatorilor în cumpărăturile on-line – unii cumpărători sunt tradiționali. Se prevede totuși ca în viitor tinerii cu venituri să facă mai multe cumpărături on-line

Informații neactualizate

Spam (e-mail-uri nesolicitate)

Viruși

2.4.2. Comerțul electronic de tip afacere-afacere (Business to Business)

Comerțul electronic de tip Business to Business (B2B) utilizează mijloace electronice pentru a facilita procese comerciale tradiționale cum ar fi aprovizionarea și distribuția. Cea mai are parte a activității comerțului electronic desfășurată în zilele noastre, intră în categoria business-to-business. De fapt, anumite surse estimează că piața business-to-business este mai mult de 100 de ori mai mare decât piața business-to-consumer.

Comerțul electronic modern cuprinde mai mult decât transmisia electronică a datelor. O mare parte a comerțului electronic business-to-business implică achizițiile organizației. De mulți ani, managerii de aprovizionare au căutat căi de reducere a costurilor asociate cu tranzacții voluminoase, dar de valoare redusă. De exemplu, o companie poate să piardă mult timp și bani recomandând zilnic produse cum ar fi cele de papetărie, rechizite de birou. S-a observat că comerțul electronic poate furniza soluția pentru problema volum-mare, valoare redusă dacă ar putea fi convenit un standard pentru cumpărări.

Un grup numit Internet Purchasing Round Table s-a format în 1996 și s-a ocupat de problema volum mare, valoare redusă, timp de mai multe luni. Grupul cuprindea un număr de 500 companii, precum și reprezentanți ai unui număr mare de firme furnizoare. Rezultatul deliberărilor a fost cumpărarea deschisă pe Internet, sau OBI.

Companiile care nu interacționează electronic cu partenerii de afaceri devin o minoritate și astfel sunt marginalizați în fața competitorilor și a partenerilor.

Avantaje și dezavantaje în Business to Business

Avantaje:

Automatizarea procedurilor (comenzi, facturare, producția neterminată, etc) – economie de timp și costuri reduse, posibilitatea de a se concentra pe o strategie de servicii client

Dezvoltarea relațiilor cu clienții

Posibilitatea de a găsi noi clienți

Utilizarea unui sistem integrat – în interiorul firmei se pot accesa anumite informații de toți angajații sau o parte din ei (Intranet), accesarea de către partenerii din exterior a unor informații (Extranet) și cu publicul (Internet).

Posibilitatea de a prezenta informații detailate și recente pe un suport ieftin, modern și estetic

Posibilitatea de păstrare a informației în format electronic

Dezavantaje:

Nevoia de restructurare a organizației – va fi nevoie să se modifice modalitățile de operare ale comenzilor și de facturare.

Nevoia de restructurare a activităților și ale posturilor

Costurile legate de software-ul de gestiune și costurile indirecte de formare și informare a afacerii

Dificultățile de înfruntat în cazul utilizării unei noi tehnologii cu personal nepregătiți

Informații neactualizate

Spam (e-mail-uri nesolicitate)

Viruși

În continuare sunt prezentate, în linii generale, câteva modele de afaceri pe Internet:

2.4.3 Magazinul electronic (e-shop)

Ideea de bază a comerțului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică, materială, în pagina de Internet. Astfel, firma își prezintă catalogul de produse precum și serviciile prin Internet.

Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preț, ținând seama de tendința clienților de a testa calitatea, viteza și eficiența livrării înainte de a decide să cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu ușurință și nu necesită folosirea simțului tactil: bilete de avion sau film, cărți, CD-uri, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme.

Alegerea variantei optime pentru acest magazin depinde de costurile de telecomunicație, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul țintă, mărimea, structura și obiectivele pe termen mediu ale viitorului magazin electronic.

.

2.4.4 Magazinul universal electronic (e-mall)

Un magazin universal electronic (e-mall) oferă un front comun pentru mai multe magazine electronice și poate fi realizat utilizând diversele modele de tranzacții, în funcție de tipul de servicii pe care proprietarul magazinului dorește să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă și de marketingul aferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esențială pentru deținătorul unui magazin.

Mall-ul potrivit se definește ca fiind un mall cu o rețea puternică, cu o strategie de marketing bună, cu un front de prezentare potrivit și din care să se poată accesa direct și pe mai multe căi magazinul electronic; cu o structură adecvată de magazine și care să ofere și servicii, cum ar fi furnizarea de informații curente regionale sau sectoriale.

2.4.5 Licitația electronică (e-auction)

Licitarea produselor și obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes.

Acest model poate fi utilizat atât pentru comerțul electronic B-2-B cât și pentru cel B-2-C și datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat și în magazinele electronice obișnuite.

Asemeni unui magazin universal electronic, o licitație electronică include de obicei mai mulți vânzători. Operatorul licitației elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitației, pentru licitare (de obicei prin e-mail) și poate oferi în plus servicii de plăți și de livrare.

2.5. Modalități de plată electronică

În domeniul mijloacelor electronice de plată, cercetările sunt în plină desfășurare.

Există numeroase sisteme în curs de experimentare, altele abia au fost cercetate și supuse analizei. Este normal ca prudența și securitatea să fie cuvintele cheie ale acestor demersuri. Sistemele de plăți electronice cele mai cunoscute sunt grupate în patru categorii:

a) Sisteme de plăți bazate pe carduri bancare

Multe cumpărări de bunuri și servicii prin Internet se fac plătindu-se cu carduri bancare obișnuite (Visa, MasterCard etc.). Însă tranzacțiile cu carduri conțin informații confidențiale privind cardul și informațiile personale ale clienților, informații ce pot fi interceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fără un soft special, orice persoană care monitorizează traficul pe rețea poate citi conținutul acestor date confidențiale și le poate folosi ulterior. Este necesară elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plăți, care să permită coordonarea părților legitime implicate în transfer și folosirea corectă a metodelor de securitate.

În 1996, MasterCard și Visa au convenit să consolideze standardele lor de plăți electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul SET își propune șapte obiective de securitate în e-commerce:

Să asigure confidențialitatea instrucțiunilor de plată și a informațiilor de cerere care sunt transmise odată cu informațiile de plată.

Să garanteze integritatea tuturor datelor transmise.

Să asigure autentificarea cumpărătorului precum și faptul că acesta este utilizatorul legitim al unei mărci de card.

Să asigure autentificarea vânzătorului precum și faptul că acesta acceptă tranzacții cu carduri prin relația sa cu o instituție financiară achizitoare.

Să folosească cele mai bune metode de securitate pentru a proteja părțile antrenate în comerț.

Să fie un protocol care să nu depindă de mecanismele de securitate ale transportului și care să nu împiedice folosirea acestora.

Să faciliteze și să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft și cei de rețea.

b) Sisteme online de plată cu monedă electronică

Un exemplu relevant în sistemele de plată online cu monedă electronică îl reprezintă E-Cash.

E-Cash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăți, care folosește poșta electronică sau Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual. Este prima soluție totalmente soft pentru plățile electronice.

E-Cash este un sistem de plăți complet anonim, ce folosește conturi numerice în bănci și tehnica semnăturilor oarbe. Ca urmare, discul cumpărătorului devine un veritabil "portofel electronic". Apoi, se pot executa plăți între persoane individuale sau către firme, prin intermediul acestor eCash.

c) Sisteme de microplăți

Există deja, așa cum s-a văzut până acum, un număr de protocoale de plată în comerțul electronic destinate unor tranzacții "mari", de 5 USD, 10 USD și mai mult. Costul per tranzacție este, de obicei, de câțiva cenți plus un procent din suma vehiculată. Atunci când aceste costuri sunt aplicate la tranzacții cu valori mici (50 de cenți sau mai puțin), costul devine semnificativ în prețul total al tranzacției. Ca urmare, pentru a obține efectiv un preț minim pentru anumite bunuri și servicii "ieftine" ce urmează a fi cumpărate, vor trebui utilizate noi protocoale. Sistemele cele mai întâlnite de micro-plăți sunt CyberCoin și MilliCent.

d) Plăți prin cecuri electronice .

Cecurile electronice sunt create pentru a realiza plăți și alte funcții financiare ale cecurilor pe hârtie, prin utilizarea semnăturilor digitale și a mesajelor criptate, pe suportul rețelei Internet. Sistemul cecurilor electronice este proiectat pentru a asigura integritatea mesajelor, autenticitatea și nerepudierea proprietății, toate fiind condiții suficiente pentru a preveni frauda din partea băncilor sau a clienților lor.

În prezent, cecurile electronice încep să fie utilizate într-un program pilot cu Departamentul Trezoreriei Statelor Unite care plătește furnizorii Departamentului de Apărare.

Cecurile pe hârtie sunt cele mai utilizate instrumente de plată (după folosirea banilor cash) în majoritatea statelor occidentale. Acestea au avantajul că plătitorul și cel care încasează suma pot fi persoane individuale, mici afaceriști, bănci, corporații, guverne sau orice alt tip de organizații. Aceste cecuri pot fi transmise direct de la plătitor la încasator.

Cecurile electronice (e-cecurile) sunt bazate pe ideea că documentele electronice pot substitui hârtia, iar semnăturile digitale cu chei publice pot substitui semnăturile olografe.

2.6. Televiziune versus Internet

Internetul câștigă piața globală datorită avantajelor evidente pe care le oferă în raport cu televiziunea. Crearea rețelei EOL (sora geamănă a AOL-ului) și campania de achiziții pe care concernele americane și europene mare o duc față de rețelele TV conduce la ideea că Internetul va înghiți televiziunea. Consecința va fi mutarea strategiilor și campaniilor de promovare de pe TV pe Internet. În 1999 Microsoft a pus la punct prima telecomandă comună TV/I care împarte un ecran în patru spații și difuzează patru tipuri de informație Internet sau TV concomitent. Un spațiu publicitar achiziționat într-o asemenea rețea este evident mai profitabil. Internetul dezvoltă și strategii educaționale (învățământ la distanță) la costuri mult mai mici decât cursurile TV și costuri mai mici chiar decât banalul mers la școală. Marile rețele de televiziune au observat pericolul și încearcă să se asocieze cu mari furnizori de Internet. În următorii ani

prezența Internetului în casele consumatorilor va fi cel puțin la fel de intensă ca și a televiziunii.

Iată în continuare câteva lucruri ce se aseamănă și se deosebesc la Internet și televiziune:

Asemănări:

Mijloace de informare în masă;

Și televiziunea și Internetul câștigă audiența prin rapiditatea transmisiei de informație;

Televiziunea și Internetul supraviețuiesc prin vânzarea de publicitate între diferitele soiuri de informație furnizată; Ambele furnizează consumatorului programe de divertisment în afară de informație, deci au o componentă de entertainment bine definită;

Televiziunea și Internetul vând direct produse: TV prin teleshopping, Internetul prin magazine virtuale, ambele folosind servicii poștale pentru livrări la domiciliu;

Sunt fundamentate electronic și folosesc imaginea pe ecran ca mijloc de comunicare;

Deosebiri:

Televiziunea nu stochează informație, Internetul stochează – mesajul Internet ajunge mai repede la destinatar, decât mesajul TV;

Targetul Internetului poate fi mult mai precis decât targetul televiziunii;

Calitatea imaginii TV este inferioară calitații imaginii Internet: 4-500 de linii față de 650 de linii (unitate de măsură pentru claritatea ecranului)

Costurile televiziunii sunt mult mai mari decât costurile Internetului.

Volumul de informație pe Internet față de volumul de informație TV transmisibil pe unitate de timp este mai mare

Inițiativele comerciale Internet sunt mult mai productive decât cele TV.

Unitatea de publicitate este mult mai ieftină pe Internet decât pe TV.

2.7. Avantaje și dezavantaje ale comerțului electronic

Fără îndoială, Internetul are, în prezent, un impact extraordinar asupra lumii afacerilor.

Aceasta se datorează avantajelor evidente pe care le prezintă atât comercianților cât și cumpărătorilor în comparație cu mijloacele tradiționale de desfășurare a activităților comerciale.

Succesul unui magazin depinde de diverși factori, cum ar fi: numărul de vizitatori, prețurile practicate, promovarea , amenajarea, pregătirea vânzătorilor etc. Dintre aceștia, numărul de vizitatori este probabil cel mai important (un magazin virtual fără vizitatori nu poate vinde nimic).

Cu toate acestea, Internetul are dezavantajele sale, care diferă în funcție de partea implicată:

AVANTAJE PENTRU COMERCIANȚI

a) Costurile reduse

Prin costurile reduse pe care le implică deschiderea unui magazin virtual, firmele mici se confruntă cu o barieră mai puțin în calea intrării pe piețele dominante până acum de firmele mari.

Mai mult, o firmă mică, prin flexibilitatea și deschiderea la nou de care poate da dovadă, se bucură de un mare avantaj, față de o firmă mare, dominată de birocrație și conservatorism.

b) Informații și comenzi 24 de ore din 24

Spre deosebire de angajații obișnuiți, care au nevoie de salarii, un program de lucru, concediu, a căror productivitate variază și sunt subiectivi, un web site oferă informații despre firmă și produsele sale sau preia conducerea și procesează comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, cu costuri minime.

c) Diferența de fus orar

Aceasta mai aduce un avantaj și în cazul extinderii pe piețele externe, când diferența de fus orar ar fi putut îngreuna contactele dintre firme. De asemenea, îmbunătățește comunicarea cu clienții, care nu mai sunt obligați să respecte un anume program, putând obține informații sau lansa comenzi oricând doresc.

Rețeaua mondială nu este îngrădită de granițe, nu este în posesia nimănui, iar accesul și costurile de publicare sunt extrem de reduse.

O firmă producătoare își poate vinde acum produsele în orice țară prin intermediul unui web site fără a mai fi nevoie să stabilească contacte cu firme locale sau să facă investiții foarte mari.

d) Automatizare

Aceste costuri pot fi reduse drastic prin automatizarea procesului de comandă. De asemenea, există posibilitatea automatizării complete printr-o integrare cu sistemul de gestiune, ceea ce poate duce la o creștere a productivității generale a firmei.

e) Cercetare de marketing

Spre deosebire de o ființă umană, calculatorul poate reține nu numai numele și datele personale ale tuturor clienților, dar și preferințele acestora, fiind capabile să adapteze oferta și modul de prezentare al produselor după profilul fiecărui client.

Studiul clienților pe Internet poate fi realizat fără ca aceștia să-și dea măcar seama, fiind disponibile informații ca: localizare, tipul browserului și al sistemului de operare, site-ul de unde vine, obiceiuri de navigare.

DEZAVANTAJE PENTRU COMERCIANȚI

a) Fraude

Ca în orice domeniu, tehnologia Internetului a creat și noi posibilități de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înșele comerciantului în privința identității sale sau posibilităților sale reale de plată.

Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au rețineri în a trimite mărfuri spre Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reușite de fraudare cu cărți de credit false inițiate de est-europeni.

b) Securitatea datelor

O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea datelor. O firmă fără acces la Internet nu are multe motive de îngrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune.

Conectarea la o rețea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puțin autorizat la date confidențiale din rețeaua locală, ridică probleme serioase. Apar astfel riscuri care nu existau înainte de apariția acestui tip de comerț.

AVANTAJE PENTRU CLIENȚI

Informații și comenzi 24 de ore din 24

Această disponibilitate independentă de un program anume reprezintă un avantaj major pentru clienți, care își pot face astfel de cumpărăturile chiar și noaptea, când nu mai sunt reținuți de alte probleme mai urgente (serviciu, gospodărie etc.)

Datorită comerțului electronic, nu mai este necesară deplasarea la centre comerciale, nici măcar până la „magazinul din colț”. Fiecare își poate comanda stând acasă, în fața calculatorului și analizând și comparând în liniște diferitele produse. Apariția comerțului electronic a dat un nou sens termenului „globalizare”. Pentru a cumpăra, de exemplu, obiecte artizanale din Madagascar, nu mai este necesară deplasarea la fața locului, ci doar deschiderea browser-ului la adresa unui magazin care comercializează aceste obiecte.

DEZAVANTAJE PENTRU CLIENȚI

a) Informații personale

Cel mai important motiv pentru care unele persoane ezită să utilizeze Internetul pentru cumpărături îl reprezintă teama de a furniza on line informații legate de cartea de credit.

b) Teama de dezvăluire a datelor personale

O altă problemă deosebit de importantă o reprezintă atentarea la intimitatea personală.

Potențialii cumpărători se tem că, prin intermediul Internet-ului, comercianții sau persoane rău intenționate pot culege informații foarte detaliate despre ei.

Un magazin electronic nu este similar cu un magazin tradițional. Este însă o modalitate eficientă de a extinde accesibilitatea la informații privind produsele oferite de firmă și poate contribui direct și indirect la creșterea vânzărilor și la reducerea costurilor cu prezentarea ofertei. Orice client poate vizita pagina întreprinderii, fără a mai fi nevoie să sune sau să scrie, economisind timp și bani de ambele părți. Transmiterea comenzilor poate fi de asemenea simplificată, clienții având posibilitatea de a comanda oricând și de oriunde.

Produsele ce se pretează cel mai bine la vânzarea prin Internet sunt cele standardizate, destinate publicului larg, ușor de livrat prin poștă sau curier, cu caracteristici bine definite, cu valori medii și mari.

Un magazin electronic este folosit cel mai bine în combinație cu un magazin fizic sau mai multe, contribuind la promovarea ofertei și creșterea satisfacției clienților și necesitând investiții relativ reduse.

2.8 Impactul crizei mondiale asupra comerțului electronic

În contextul economic actual apar întrebari legate de influența declinului financiar asupra comerțului, în general și comerțului electronic, în special. Analiza primului trimestru al anului 2009 vine să ne spună dacă suntem sau nu în pragul unui regres al comerțului online.

Este vorba despre piața din SUA, statul unde comerțul electronic are cea mai mare greutate și de unde au pornit și problemele economice care ne afectează pe toțti acum.
La nivel de cifre, veștile nu sunt la fel de bune cum au fost la finalul primului trimestru al anului 2008 când creșterea a fost de 11%, însa nici atat de rele cum arătau previziunile. Concret, în trimestrul I din 2009 piața a stagnat comparativ cu primele trei luni ale anului trecut.

Mai interesante sunt însa schimbările în atitudinea comercianților fată de internet și vânzarile online, schimbări care ne fac să credem că totuși, criza poate însemna și un avânt pentru comerțul electronic.

Astfel, în cadrul unui studiu Shop .org derulat de Forrester asupra unui număr de 117 comercianți, 4 din 5 respondenți au identificat internetul ca fiind cel mai sigur canal de vânzari în perioade economice dificile. În consecință, majoritatea companiilor se concentrează în continuare asupra dezvoltarii parții online a business-ului, 50% pastrând bugetele pentru acest scop intacte, iar 24% mărindu-le.

Se pare asadar, că pe langa riscurile financiare crescute, criza provoaca o schimbare de mentalitate și abordare în randul comerciantilor care nu poate decat sa ajute la evoluția industriei.

În acest an au apărut și primele acțiuni de promovare a serviciilor magazinelor online: condiții speciale de service, termene speciale de livrare etc. Într-o perioada în care se vorbește tot mai mult despre nemultumirile clienților magazinelor online, în care puterea de cumparare a scăzut destul de mult iar cumpărătorii sunt chiar mai selectivi decât inainte, câteva magazine au ales să iși imbunătațească serviciile de customer care și retenție a clienților.

Capitolul 3.Comerțul electronic în România și Uniunea Europeană

3.1 Comertul electronic in România.Particularități

România este singura țara din răsăritul Europei în care funcționează comerțul electronic (online) prin intermediul cardului bancar. Cei interesați, adică statul, băncile și comercianții, nu fac publicitate sistemului, iar populația nu este informată. Cu toate acestea, situația poate evolua extrem de spectaculos în urmatorii trei ani, conform studiilor copyright.

Comerțului online i se prevede un viitor optimist în România. Milioane de cumpărători sunt așteptați, în 2009, în magazinele virtuale, creșterea vînzarilor fiind estimată la peste 85% față de 2008, pe o piață de sute de mii de euro. Cifra nu este deloc exagerată, dacă luăm în calcul dezvoltarea economică a grupurilor comerciale prezente on-line și ofertele tot mai bogate în produse și servicii pregătite pentru anul viitor. Recentele achiziții făcute de RTC Holding, unul dintre cele mai mari grupuri comerciale aflate în proprietatea românească, au dus la o creștere a profitului și au adus un plus de valoare segmentului de e-business. În primăvara

anului 2009 compania urmează să adauge încă cinci magazine virtuale, profilate pe vinuri și pe vânzări de carte și de media. Acesta din urmă se adreseză românilor din străinătate ce va conține peste 10.000 de titluri de referință din literatura română și aproape o mie de titluri din toate genurile muzicale. In ceea ce privește produsele electronice, oferta va fi la fel de bogată ca în 2007, când media săptămânală a vizitatorilor numai pe www.bestcomputers.ro a fost de aproximativ 20.000, cumulând o creștere de circa 66% față de 2003. La fel se va întâmpla și în cadrul diviziei telecom, unde se vor comercializa de la telefoane mobile și fixe până la accesorii GSM și cartele prepay. De asemenea, pentru a-și atrage cumpărătorii în magazinele lor, comercianții vor inaugura în 2009 servicii care vor permite testarea produselor. Internauții vor putea citi primele pagini din cărțile expuse la vânzare sau vor putea asculta inserturi de câte 30 de secunde de fiecare CD.Astfel ,la fel cum se întâmplă și în străinătate, noile apariții în domeniul cărților vor fi prezente online înainte de a apărea în rafturile librăriilor.

După ce au cântărit cu grijă toate oportunitățile de câștig și întreprinzătorii mici și mijlocii au ales pentru 2008 suportul online pentru a-și dezvolta afacerile. Ideea de e-business s-a dovedit a fi un as în mâneca marilor companii din țară în 2005, acestea înregistrând câștiguri importante prin reclamele și magazinele online. Exemplul va fi urmat anul viitor și de către micii producători care au făcut deja primii pași prin realizarea de site-uri. ”Tendința cea mai puternică pentru 2009 va fi clar legată de micii investitori profilați în special pe vânzări de produse artizanale și de obiecte specifice fiecărei regiuni”.

Micii întreprinzători nu vor crea însă probleme jucătorilor online consacrați. Promovarea prin internet a constituit unul din punctele lor forte în 2007, aceasta înregistrând creșteri spectaculoase în România. Trendul va rămâne constant și în 2008-2009, direct proporțional cu acesta crescând și costurile reclamelor pe internet.

Volumul tranzacțiilor online intermediate de sistemul 3D Secure romanesc, unde plata se efectuează prin card, a crescut continuu după lansarea sa, în martie 2004, ajungând la suma de opt milioane de dolari în aprilie 2007. Valoarea pentru comerț electronic ar putea ajunge,la sfârșitul acestui an , la 80 milioane de euro, ponderea covarsitoare , de aproximativ 90%, fiind deținută de tranzacțiile operate de catre clienții din afara tarii.

În România există mai mult de 500 de site-uri care derulează tranzacții în sistem electronic (din care numai 160 active – înregistrate în sistemele de plată online) . Comerțul electronic înregistrează o rată de crestere lunară foarte mare,de 17-20%. Tendința comerțului electronic românesc este ascendentă. Numarul magazinelor virtuale creste vertiginos ca și numărul clienților care fac cumpărături online. Potrivit RomCard, în primele cinci luni din 2007 s-au efectuat aproximativ 332.000 de tranzacții în sistem 3D Secure,valoarea cumpărăturilor generate de aceste tranzacții ridicându-se la 65 milioane USD. Media tranzacțiilor se invarte in jurul a 45.000 pe lună, ceea ce inseamnă că la sfârsitul anului ne vom apropia de jumatate de milion. Însă din valoarea totală a tranzacțiilor procesate prin RomCard în sistem 3D Secure, cardurile românesti generează sub 10%. Nu toate magazinele virtuale sunt înrolate, însă, în sistemul 3D Secure. La 4 milioane de utilizatori Internet și 6 milioane deținatori de carduri de debit (majoritatea) și credit in Romania, valoarea tranzacțiilor cu cardurile emise în România a crescut de la 1,8 milioane de euro, in 2003 , la 2,8 milioane în 2004, ajungând la o cifra năucitoare de 9 milioane in 2008.

În prezent, 160 de comercianți sunt înregistrați și se asteaptă ca numarul acestora să crească la 300 până la sfârșitul acestui an. De asemenea , nici numărul clienților care prefera plata prin card nu este foarte mare, mulți optând încă pentru tipul de plată "cash on delivery" (sau ramburs, folosind termenul românesc).

3.1.1. Potențialul de dezvoltare a comerțului electronic prin prisma infrastructurii tehnologice și informaționale

Tendințele recente în evoluția acestor indicatori în România relevă, fără echivoc, manifestarea unui decalaj digital consistent și în curs de agravare, atât în raport cu țările membre ale UE, cât și cu celelalte țări candidate la aderare. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât decalajul digital dintre țările membre și cele candidate la UE tinde să se îngusteze, în timp ce în cazul țării noastre se manifestă tendința opusă, de amplificare a discrepanțelor față de ambele grupuri de țări. În aceste condiții, există riscul ca decalajul digital să accentueze și mai mult inegalitățile curente în termeni de venituri și bunăstare dintre România și UE.

Câteva aspecte susțin aceste constatări :

1) Prin prisma indicatorilor vizând infrastructura de telecomunicații și cea infor-mațională (accesul la telefonia fixă și mobilă, dotarea cu calculatoare personale), precum și a indicatorilor privind difuziunea Internetului (numărul de calculatoare racordate la Internet, numărul utilizatorilor Internet, rata de creștere a acestuia etc.), România se situează la o distanță considerabilă nu numai față de țările membre ale UE,ci și față de celelalte țări candidate la integrare,ocupând ultimele locuri din Europa. Singurul indicator la care România este bine situată sub aspectul propensiunii pentru utilizarea comerțului electronic este dotarea cu resurse umane, țara noastră dispunând de una dintre cele mai puternice baze de specialiști TIC, dominând zona europeană și deținând un loc de frunte în lume. Potrivit unui raport al BrainBench Global IT, o companie specializată în testare online, România s-a situat pe primul loc în Europa în 2001, cu un număr de 16.122 specialiști atestați în domeniul TIC, fiind urmată de Marea Britanie și Bulgaria și a ocupat locul șase în ierarhia mondială a furnizorilor de spe-cialiști TIC,după SUA, India, Rusia, Ucraina și Canada (Ghibuțiu ș.a., 2002). Numărul total al specialiștilor TIC din România este estimat la 63.600, din care 45.444 persoane sunt asociate cu sectorul privat, iar 18.800 persoane sunt implicate în dezvoltarea de software.

2) Diferențele majore între România și celelalte țări candidate sub aspectul progresului în direcția dezvoltării infrastructurii fizice se traduc prin decalaje corespunzătoare în ceea ce privește nivelul de dezvoltare a comerțului electronic.În baza puținelor date disponibile se poate aprecia că piața românească este încă subdezvoltată în termenii tranzacțiilor electronice, iar percepția importanței acestora la nivel de întreprindere se află încă într-un stadiu incipient. Posibilitățile de diversificare și de dezvoltare a afacerilor oferite de comerțul electronic sunt exploatate doar de câteva firme românești (în special din domeniul TIC, bancar și media) și chiar și de către acestea numai parțial, majoritatea considerând Internetul doar un mijloc de publicitate și o sursă suplimentară de informații.

3) Volumul precar de investiții alocat dezvoltării TIC pe parcursul ultimului deceniu constituie o cauză majoră a rămânerii în urmă a României sub aspectul pregătirii sale pentru adoptarea comerțului electronic în raport cu țările membre ale UE și cu celelalte țări candidate. În timp ce expansiunea dinamică a Internetului și a comerțului electronic în țările membre ale UE, dar și în majoritatea țărilor candidate, a fost susținută de investiții de proporții, România se singularizează prin nivelul cel mai scăzut al cheltuielilor destinate TIC atât în termeni absoluți pe locuitor, cât și ca pondere în PIB.

4)Experiența internațională dovedește că performanța sistemului de telecomunicații, și mai ales a furnizorilor de telefonie fixă, condiționează accesul la Internet și dezvoltarea susținută a comerțului electronic. De aceea, investițiile în sectorul de telecomunicații asociate cu reforme corespunzătoare în planul reglementării acestui sector sunt determinante.

În România, investițiile cu participare privată în proiecte vizând infrastructura de telecomunicații au fost extrem de modeste în prima jumătate a anilor 1990, țara noastră plasându-se cu un volum de 5 milioane USD pe ansamblul perioadei 1990-1994 pe ultimul loc în grupul țărilor candidate (la extrema maximă fiind Ungaria, cu 1,6 miliarde USD).Deși investițiile respective au sporit notabil în a doua parte a anilor 1990, totalizând 2,3 miliarde USD în 1995-2000,acestea au fost sensibil inferioare nivelului din Polonia, Republica Cehă și Ungaria, care au investit un volum de 3-4 ori mai mare în perioada respectivă.

Valoarea pentru comerț electronic ar putea ajunge, la sfârsitul acestui an, la 160 milioane de euro, ponderea covârsitoare, de aproximativ 90%, fiind deținută de tranzacțiile operate de catre clienții din afara țarii.

În total, în fiecare saptamană, aproape 400.000 de utilizatori români de Internet vizitează site-urile de comerț electronic din România.

3.1.2. Potențialul de dezvoltare a comerțului electronic din perspectiva infrastructurii de servicii

Nivelul de dezvoltare a sectorului românesc de servicii generează serioase restricții în calea expansiunii comerțului electronic în prezent și în perspectivă.

1) Restricțiile rezidă înainte de toate în dimensiunea modestă a sectorului de servicii sub aspectul aportului la crearea PIB (de circa 50%) și mai ales la ocuparea forței de muncă (de circa o treime). Ponderile respective sunt cele mai scăzute din grupul țărilor candidate.

2) Subdimensionarea ofertei de servicii –atât în raport cu nevoile unei economii funcționale de piață, cât și cu potențialul de dezvoltare existent în sfera serviciilor – alături de compoziția ofertei de servicii sunt în mare parte responsabile pentru volumul redus și gradul scăzut de diversificare a fluxurilor internaționale de servicii ale României, precum și pentru deficitele cronice ale balanței serviciilor. În pofida dinamicii susținute a fluxurilor internaționale de servicii în ultimul deceniu, România deține o poziție marginală în comerțul mondial cu servicii,revenindu-i doar 0,1% din exporturile și, respectiv, din importurile globale de servicii – pondere menținută practic neschimbată din 1990.

3) Volumul exporturilor românești de servicii și cel al importurilor de servicii, sunt sensibil inferioare nivelului majorității țărilor candidate. De asemenea, ponderea serviciilor în comerțul cumulat de bunuri materiale și servicii al României (de 14% la exporturi și de 13% la importuri, în 2007) se situează sub media UE (de peste 20%) și a țărilor candidate.

4) Prin prisma schimburilor internaționale cu servicii ale țării noastre, potențialul existent pentru comerțul electronic este restrâns în comparație cu celelalte țări candidate. Astfel, potențialul pentru exportul de servicii pe cale electronică al României s-a ridicat la doar 3,4 miliarde USD în anul 2007, comparativ cu circa 3,6 miliarde USD în Republica Cehă, 5,3 miliarde USD în Polonia și 4,2 miliarde USD în Ungaria.

3.1.3. Legislație privind comerțul electronic în România

În România, comerțul electronic este reglementat de LEGEA nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial nr. 483 din data de 5 iulie 2002 adoptat de Parlamentul României.

Legislație privind comertul electronic in România

Principalele legi care reglementează activitatea de comerț electronic în România:

LEGEA Nr. 365/2002 privind comerțul electronic;

HOTÃRÂREA GUVERNULUI Nr. 1308/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea legii 365/2002 privind comerțul electronic;

LEGEA Nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal;

ORDINUL Nr. 52/2002 privind aprobarea cerințelor minime de securitate a prelucrărilor de date personale;

LEGEA Nr. 455/2001 privind semnătura electronică;

HOTÃRÂREA GUVERNULUI Nr. 7/2004 privind protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat sau constând în accesul condiționat;

REGULAMENTUL 4/2000 al BNR privind instrumentele de plată la distanță.

LEGEA nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial nr. 483 din data de 5 iulie 2002. Vezi anexa 6

LEGEA nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:

Prezenta lege are ca scop garantarea și protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viața intimă, familială și privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Vezi anexa 7

LEGEA nr. 455 /2001 privind semnătura electronică, publicată în Monitorul Oficial nr. 429 din 31 iulie 2001. Vezi anexa 8

3.2 COMERȚUL ELECTRONIC ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ

3.2.1. Prevederile Directivei UE, referitoare la comerțul electronic

Directiva referitoare la comerțul electronic a fost adoptată la 8 iunie 2000 și publicată în Monitorul Oficial al Comunității Europene la 17 iulie 2000. Obiectivul acestui act normativ a fost acela de a se asigura astfel că serviciile societății informatice vor beneficia de pe urma principiilor Pieței Unice Interne ce prevăd libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor.

Directiva cuprinde:

cerințe cu privire la rolul autorităților naționale;

transparența reglementărilor refcritoare la publicitatea pe Internet;

principii referitoare la contractarea on-line;

limitări referitoare la responsabilitățile ce revin intermcdiarilor pe Internet;

reglementări referitoare la dezvăluirea codurilor de conduită, cum ar fi reglemetarea diferențelor, de care ofertanții de servicii sunt legați.

Directiva acoperă serviciile societății informatice atât B28B cât și B2C. Exemplele principale de sectoare reglementate de această directivă sunt: ziarele, bazele de date, serviciile financiare, serviciile profesionale (juridice, medicale, de contabilitate, mobiliare,etc), serviciile recreative, serviciilc de marketing, publicitatea și serviciile de acces Internet.

Caracteristicile esențiale ale acestei directive sunt următoarele:

Directiva este un cadru legislativ ce se aplică tuturor serviciilor societății informatice(așa numitelor servicii on-line). Scopul esential al Comisiei este însă acela de a realiza un set coerent de reglementări care să aibă în vedere toate modurile de derulare a comerțului .

Directiva se aplică numai ofertanților de astfel de servicii ce aparțin unuia dintre statele membre. Fiecare stat membru își poate formula propria politică în domeniu, ținând cont însă de reglementările țărilor terțe și de acordurile comerciale internaționale. Directiva completează legislația specifică din domeniul serviciilor financiare.(ex. Directiva privind Marketingul la distanță al Serviciilor Financiare).

Principalele derogări prevăzute pot fi împărțite în două categorii: derogări generale și derogări specifice. Derogările generale se referă la copyright, drepturi de proprietate intelectuală, libertatea părților contractuale de a alege legea aplicabilă, o serie de drepturi prevăzute de directivele 54/87 și 9/96, etc. Derogările de la "caz la caz" aplică restricții serviciilor provenind dintr-un alt stat membru UE, dar în condițiile Art. 3 al Directivei care cere statelor să adopte măsuri de protejare a obiectivelor de interes general, și în particular de protejare a consumatorilor și investitorilor.

Într-o lucrare apărută cu ocazia primei conferințe internaționale pe probleme de comerț electronic și tehnologii web care a avut loc la Londra în septembrie 2000 s-au discutat toate elementele care puteau imbunătăți navigarea electronică, integritatea și performanța comerțului electronic și categoriile de piețe elctronice care urmau să fie supuse unor noi reglementări.

La nivel European s-a incercat prin directiva europeană 95/46 armonizarea legislației în diferitele state europene prin stabilirea unui cadru general cu privire la procesarea datelor personale colectate de la diferiți clienți. Scopul acestei acțiuni a fost să se facă distncția dintre

datele cu dimensiuni private și cele cu caracter general. Pentru primul caz, informațiile nu puteau fi folosite pentru un alt scop decât pentru cel pentru care fuseseră obținute.

În al doliea caz utilizatorii de comerț electronic trebuiau să precizeze daca doresc ca datele lor sa fie folosite de către alți comercianți electronici sau alte entități.. In noiembrie 2001 Parlamentul European a votat pentru interzicerea utilizării rețelelor eletronice cu scopul de a colecta informații suplimentare de la clienți. Această interdiciție a devenit lege pentru toate statele membre ale UE la 16 ianuarie 2002. Singurele date admise să fie colectate sunt cele doar cele care-l localizeaza pe utilizator.Cu toate acestea au intervenit unele modificari ale legii in mai 2002 cand s-a votat un mandament cu privire la razboiul impotriva terorismului. Astfel incât Comisia Europeană a fost de acord ca in principiu fără autorizația parlamentului European să faciliteze accesul la informatie al Statelor Unite cu privire la liniile aeriene europene listele de pasageri care ar fi calatorit in SUA incluzand numerele cardurilor lor de credit sau restrictiile alimentare.

Asigurarea unui mediu care să conducă deopotrivă la dezvoltarea serviciilor financiare cât și a societății informatice este un element crucial pentru competitivitatea viitoare a UE.

3.2.2 eEurope

Aceasta reprezintă o inițiativă care urmărește să ofere tuturor europenilor (UE) fiecărui cetățean,fiecărei școli,fiecărei companii – posibilitatea de a avea acces on-line cât mai repede posibil. Printre principalele direcții și acțiuni avute în vedere de acest concept, regăsim:

asigurarea accesului cât mai ieftin la Internet

conectarea rapidă la Internet pentru cercetători și studenți

folosirea pe scară largă a card-urilor inteligente (Smart Card) pentru asigurarea securității accesului electronic

riscul de capital implicat pentru IMM ce acționează în domeniul high-tech

oferirea de servicii medicale on-line

transportul inteligent

reprezentarea autorităților publice în variantă on-line .

Un element deosebit de relevant în expansiunea acestui domeniu, îl reprezintă costurile implicate de conectarea și folosirea Internet-ului. Datorită nivelului ridicat al costurilor existente în domeniul telecomunicațiilor, Comisia Europeană a lansat inițiativa liberalizării acestei piețe începând cu 1 ianuarie 1998. Astfel, ca urmare a acestei inițiative numărul companiilor de telecomunicații ce acționează în cadrul Pieței Unice la nivelul anului 2001, ajunsese la 900, iar prețurile pentru telefonia la distanță au scăzut cu peste 40%.

Accesul facil la Internet prin intermediul diferitelor canale este un alt element ce poate dinamiza extinderea comerțului electronic

Ca urmare, oferirea de servicii Internet de către companiile de cablu TV a reprezentat un pas important, atât datorită ușurinței în utilizare, cât și datorită calității superioare oferite, în special consumatorilor casnici, în comparație cu sistemul dial-up.

3. 3. Legislație generală cu privire la taxarea comerțului electronic.

Impozitele directe determină modificări semnificative asupra impozitării directe (impozitul pe venit, impozitul pe profit, etc.). Atractivitatea Internetului,din perspectiva celor ce doresc să-și diminueze taxele de administrare a afacerilor constă în faptul că pot realiza tranzacții la distanță.Vânzarea electronică este o evidentă oportunitate rentru o afacere de a reduce sau evita taxarea într-o altă țară cu excerlia celei unde aceasta este rezidentă. Web site-urile sau server-ele prin intermediul cărora se realizează vânzarea produselor nu se constituie în entități ce ar putea face obiectul taxării într-o altă țară.

Impozitele indirecte sunt determinate pe baza mișcării fizice a bunurilor atunei când are loc o vânzare și de statutul clienților. Sistemul existent al TVA se aplică bunurilor achiziționate electronic, dar livrate în varianta tradițională. Dacă o firmă rezidentă în UE, derulează afaceri on-line cu clienți comunitari, persoane fizice, atunci se aplică reglementările valabile pentru bunurile comandate prin poștă. Aceste reglementări se bazează pe un sistem de praguri de impozitarea ( fiecare țară membră UE are un nivel prag de 35 000 sau 100000 EURO, pe an).

Consiliul miniștrilor economiei și finanțelor din țările membre (ECOFIN), desfășurat la 07 mai 2002, a adoptat după îndelungi dezbateri, directiva și reglementarea referitoare la modificările ce se aduc TVA-ului aplicat serviciilor livrate în variantă electronică, incluzând spre exemplu abonamentele preplătite, pentru diferite canale radio și TV,în egală măsură sunt vizați de noile reglementări atât furnizoril comunitari cât și cei din afară, în concordanță cu principiile Conferinței Ministeriale de la Ottawa a OECD, din 1998. In anul 2006, Comisia va adopta de asemenea, măsurile necesare referitoare la Illecanismul de taxare, declarare, colectare și alocare a veniturilor din TVA-ul rezultat ca urmare a furnizării de servicii electronice, care va sigura taxarea la locul de derulare al fiecărei tranzacții, sau, dacă va considera necesar, va extinde perioada de timp, până la care recent adoptatele reguli, ar urma să se aplice.

3.4 Criminalitatea în domeniul tranzacțiilor electronice

Până în prezent, legislația statelor membre UE, conținea serioase lacune care puteau limita semnificativ abilitatea autorităților judiciare, cu responsabilități referitoare la prevenirea și combaterea criminalității îndreptate asupra sistemelor informatice, dat fiind caracterul transnațional al acestui fenomen, politicile în domeniu, precum și cooperarea în domeniul judiciar între țări (membre sau nemembre UE) s-a considerat că este absolut necesară.

Astfel încât UE a fost de acord să impună o legislație care să asigure o încredere sporită in comerțul electronic subliniind ca acesta este un element essențial pentru a câștiga atât încrederea oamenilor de afaceri care folosesc comerțul electronic cât și a consumatorului. UE acordă importanță egală tuturor statelor membre incercând să adopte o legislație convergentă cu privire la comerțul electronic. Acest principiu este esențial pentru a asigura acces deplin pentru piața unică care este defapt scopul comunităților europene.

Studiu de caz

Studiul de caz se realizează în cadrul magazinului virtual MARKETONLINE.

Magazinul poate fi accesat direct www.marketonline.ro, sau poate fi găsit prin intrmediul unui motor de căutare, de exemplu Google, aflându-se pe lista de link-uri sponsorizate.

Accesând site-ul ne putem da seama de la prima vedere că magazinul virtual marketonline.ro este un magazin complex având o gama foarte largă de produse.

Odata “intrați” în magazin se poate alege produsul dorit fie prin intermediul catalogului de produse, al meniurilor de navigare, fie prin opțiunea de cautare rapidă (este o opțiune pusă la dispoziția clienților pentru o mai ușoară găsire a produsului dorit numai prin simpla introducere a numelui acestiua).

Pe pagina principală a site-ului, pe lângă catalogul de produse, sunt prezentate produsele aflate la ofertă specială și produsele care sunt nou introduse în magazin.

Există de asemeni un spatiu rezervat publicității prin care magazinul promovează propriile produse.

În partea dreaptă a paginii web este redată data, aceasta însemnând că magazinul este actualizat zilnic, prețurile afișate sunt corecte, iar produsele prezentate sunt disponibile.

Catalogul de produse este structurat pe câteva categorii principale de produse dintre care: IT, Foto-Video, Electronice, Electrocasnice, Comunicații, Gaming.

Prima categorie de produse, IT, cuprinde:

Laptop

PDA

Navigație GPS

Desktop

Servere

Accesorii Notebook

Selectând opțiunea Laptop, magazinul prezintă haotic toate tipurile de laptop-uri pe care clientul le poate achiziționa. Lucrurile pot fi simplificate datorita unei opțiuni prin intermediul căreia produsele (Laptop-urile în acest caz) sunt grupate în funcție de firma producatoare: Acer, Dell, Fujitsu Siemens, Hp, Sony, Toshiba. Produsele sunt listate în ordine crescătoare, determinată de prețul de achiziție.

Fiecare produs are o poză de prezentare însoțită de unele detalii cum ar fi: date tehnice sau alte informații suplimentare.

Magazinul oferă clienților și posibilitatea achiziționării produselor prin intermediul ratelor. Astfel sunt prezentate cele doua prețuri ale produsului: cel propriuzis și prețul ratei.

Sistemul de rate este finanțat prin Raiffeisen Bank și este disponibil în orice localitate din țară în care există o filială a băncii. Suma creditata poate fi între 150 Euro (echivalent lei) și 5000 Euro (echivalent lei). Durata de rambursare a creditului este de până la 48 de luni și poate fi un multiplu de 6 luni.

O alta categorie de produse este cea de Electronice: Proiectoare video, Televizoare, Video\DVD, Audio\Hi-Fi, Home cinema, Electronice audio.

Categoria de produse Foto-Video cuprinde: camere foto digitale,camere video,memory stick-uri.

Ultima categorie de produse Gaming, se adresează unei categorii speciale de clienți și cuprinde:

Console, Joystick, Volane, Mousepad, Gamepad si Jocuri

După „răsfoirea “ catalogului de produse urmează pasul doi si anume cumpărarea.

Fiecare client are un coș de cumpărături unde poate aduna produsele pe care dorește să le cumpere. Odată ales produsul dorit, pentru a-l introduce în coșul de cumpărături nu trebuie decât să lelecteze opțiunea În coș.

Următoarea etapă pe care trebuie să o parcurgă clientul este: înregistrarea sau identificarea, care constă în completarea datelor personale în cazul în care clientul face pentru prima dată cumpărături de la magazinul marketonline.ro, sau de precizarea adresei de e-mail și a parolei în cazul în care clientul a mai facut cumpărături în cadrul magazinului.

Urmează apoi etapa de comfirmare a comenzii în cadrul căreia se selectează sau introduc datele de facturare; se alege modalitatea de plată preferată; se verifică datele personale de catre operatorii magazinului după care se plasează comanda.

Livrarea: există trei metode prin care se ajunge la livrarea propriu zisă și anume:

Email de confirmare: dupa ce ai plasat comanda vei primi un email de confirmare cu produsele comandate și datele sale.

Contact telefonic: vei fi contactat telefonic (cumparatorii din Romania) de către un operator marketonline.ro pentru a stabili împreuna ultimele detalii legate de livrare.

Modalitati de livrare: produsele comandate se livrează în toată țara, utilizând modalitatea și termenul de livrare alese de dvs. la efectuarea comenzii. Produsele se află în ambalajul original, sigilat, al producătorului și sunt asigurate pe tot parcursul transportului pâna la livrare.

În cazul plății în avans prin virament bancar, termenul de livrare se masoară din momentul intrării intregii sume în contul marketonline srl.

În cazul în care clientul nu poate fi găsit la data și ora stabilite pentru livrare marketonline srl va păstra bunurile comandate timp de cinci zile lucrătoare, interval in care site-ul va incerca să contacteze din nou pentru a definitiva livrarea. În cazul in care nici de aceasta data clientul nu poate fi gasit, comanda va fi anulată.

Durata livrarii: este variabilă în funcție de produsele comandate și de modalitatea de plată și de livrare aleasă. În mod normal durata livrării variază între câteva ore și 5 zile lucrătoare dacă produsul este în stoc.

Localitati de livrare: majoritatea produselor pot fi livrate în principalele localități din țară. Informații despre localitațile unde fac livrari găsim pe fiecare produs în parte în funcție de metoda de livrare aleasă. În acest moment marketonline.ro livrează produse doar pe teritoriul României.

Taxe de transport: Livrarea comenzilor în București se face:

– gratuit la domiciliul clientului dacă valoarea (cu TVA) depășește 500 RON;

– cost transport 17,5 RON +TVA dacă valoarea comenzii (cuTVA) este sub 500 RON;

Livrarea comenzilor în afara Bucureștiului se face:

– gratuit la domiciliul clientului- daca valoarea (cu TVA) depășește 1200 RON;

– cost transport 17,5 RON +TVA daca valoarea comenzii (cu TVA) este sub 1200 RON;

– Taxa ramburs 2% din valoarea facturii, doar în cazul în care clientul plătește numerar la livrare (taxă percepută de firma de curierat);

– pentru localitățile care nu se află în rețeaua de distribuție a curierului se calculează un cost suplimentar pe km, în funcție de distanța până la cel mai apropiat oraș în care curierul are o sucursală. Această valoare va fi comunicată telefonic clientului.

– pentru livrarea electrocasnicelor și electronicelor în afara Bucureștiului, prețul transportului coletului va fi comunicat telefonic și poate fi mai mare decât cel standard pentru produse cu greutate sau gabarit mare.

În cazul plății în avans prin virament bancar, termenul de livrare se măsoară din momentul intrării întregii sume în contul marketonline srl. În cazul în care clientul nu poate fi găsit la data și ora stabilite pentru livrare, marketonline srl va păstra bunurile comandate timp de cinci zile lucrătoare, interval în care firma va încerca să contacteze clientul din nou pentru a definitiva livrarea. În cazul în care nici de această dată clientul nu poate fi găsit, comanda va fi anulată.

Ultima etapă: Plata produselor se face:

– în numerar, la livrare (clienți persoane fizice și juridice) (se plătește taxa de ramburs în afara Bucureștiului)

– prin ordin de plată/virament bancar (clienți persoane juridice sau clienți persoane fizice) (nu se plătește taxa de ramburs).

Plata în numerar, pentru produsele livrabile din stoc (termen de livrare pentru produsele din stoc, maxim 2 zile pentru București și până la 5 zile în alte orașe), se face la livrare, în lei, la valoarea din momentul confirmării telefonice a comenzii

Plata prin virament bancar se poate face în conturile firmei marketonline SRL

Concluzii

În ultimul deceniu, Internetul s-a dezvoltat într-un ritm foarte rapid având un impact major în toate aspectele vieții economice și sociale. La fiecare jumătate de an apar schimbări atât de importante încât este imposibil de prevăzut unde se va ajunge în viitor.

În prezent, se poate vorbi de o adevărată revoluție care are loc în comerț și în telecomunicații. Comerțul electronic înseamnă, în accepțiunea tradițională, utilizarea unor aplicații de tipul transferului electronic de documente, a comunicațiilor fax, a codurilor de bare, a transferului de fișiere și a poștei electronice. Dezvoltarea Internetului, în toate segmentele societății, a condus la o tendință tot mai evidentă a companiilor de a folosi acest mediu în comerț, care să apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – și altele noi, specifice tehnologiilor world wide web.

Pot afirma că opțiunea pentru comerț electronic înseamnă și opțiunea pentru evoluția entităților: apariția unor activități, dispariția altor activități, edificarea conținutului unor activități sau modificarea ordinii de efectuare a unor activități, managementul sistemelor informaționale inter-organizaționale și a tehnologiilor informaționale și de comunicație suport.

Natura schimbărilor induse de comerțul electronic ține în primul rând de modelul de comerț electronic adoptat.

Munca de construcție a unui cadru legislativ pentru comerțul electronic va trebui să fie completată și accelerată în următorii ani.Comunicațiile și infrastructura de informații vor trebui să fie deschise competiției iar comerțul electronic va trebui să fie promovat la nivelul fiecărei țări ca un catalizator de dezvoltare.

Se poate spune că există o atitudine europeană cu privire la comerțul elctronic în loc de multiple variante naționale.Un cadru simplu clar și coerent de reguli și legi bazat pe libertatea pieței unice a fost creat pentru protecția consumatorului și a drepturilor proprietății intelectuale. Uniunea Europeană își păstreză principiile și le reflectă în toată legislația Uniunii cu privire la comerțul electronic

În 2008-2009, cele trei piețe majore ale Europei – Marea Britanie, Germania și Franța vor contribui cu cel puțin 23% la vânzările on-line. Volumul total al comerțului electronic efectuat în cele trei state va reprezenta 64% din cel al UE. Evoluția comerțului electronic dincele trei țări va produce o presiune asupra statelor vecine precum Belgia, Austria și Irlanda în direcția accelerării procesului de migrare către Internet.

Impactul comerțului electronic asupra firmelor și asupra societății va fi deosebit, atât ca întindere cât și ca intensitate. Pentru firme, comerțul electronic oferă ocazii unice de reorganizare a afacerilor, de redefinire a piețelor sau de creare de noi piețe. Inițiativele de comerț electronic pot genera scăderi ale costurilor, creșteri ale veniturilor și eficiență operațională pentru companiile care urmăresc să dobândească un avantaj în mediul economic competitive din zilele noastre.

Vestea bună este ca de un avânt major in acest domeniu are parte si România care in ultimii ani a avut parte de o evoluție ascendentă in comerțul electronic inregistrandu-se tot mai mulți români care doresc sa beneficieze de avantajele oferite de acest sistem.De-a lungul anilor acest sistem și-a capatat increderea si tot mai multi oameni,mai ales din orașele mari ale României, au inceput sa adopte un stil occidental privind comerțul electronic, scepticismul privind tranzacțiile online diminuându-se în mod drastic. .

Putem estima că în urmatorii ani, în țara noastră, tot mai multe companii vor intra în domeniul acestui comerț de tip electronic, se va perfecționa cadrul legislativ privind tranzacțiile electronice, astfel România va deveni un important jucator în Uniunea Europeană privind cifrele de afaceri în comerțul electronic, facandu-și apariția si mulți clienți din afara României, care vor fi mai siguri de securitatea electronică din țara noastră.

Bibliografie

Barefoot, Coy;” Revoluția comerțului electronic : descoperiți noua lume a tehnologiei si a marketingului”,  Editura Amaltea, 2004

Bobircă, Ana ; Pop.; .” Tendințe in liberalizarea tranzacțiilor internaționale cu servicii. Reglementarea comertului electronic” A.S.E., 2003  teza doctorat

Bucur, Cristina-Mihaela;” Comerț electronic”  Editura ASE, 2002 

Ciobanu, Georgeta; “Termeni de baza din domeniul comerțului electronic si domenii conexe “ editura Mirton, 2003

Duduială, Lorena Popescu; “ România si pirateria in comerțul electronic”  Revista de comert v. 7, nr. 11, p. 16-18, 2006 

Enache, Dan Dumitru;  “Comerțul electronic in perspectiva globalizarii pietelor”,  A.S.E., 2003 teza doctorat

Ghibuțiu, Agnes;  “Comerțul electronic: o perspectivă microeconomică “ Inventica si economie v. 8, nr. 4, p. 16-23, Aprilie 2004 

International Trade Center UNCTAD/WTO ; Centrul Român de Comert Exterior Secretele comețului electronic : ghid pentru exportatori – intreprinderi mici si mijlocii Centrul de Comert International, 2000 

Lăzărica, Marinela ; Lungu, Ion; “Aspecte privind proiectarea sistemelor de comerț electronic”,  A.S.E., 2007 

Mazilu, Dumitru; “ Condițiile de furnizarea a serviciilor societatii informationale. Infracțiuni in legatura cu securitatea domeniilor utilizate in comerțul electronic”  Revista de drept comercial v. 17, nr. 7-8, p. 100-111, 2007 

Popescu, Alin; “Despre afacerile online si problemele lor juridice ”,  Editura: Universul Juridic ,2009

Popescu, Duduială Lorena;  “Comerțul electronic in România”, Tribuna economica v. 17, nr. 48, p. 61-62, 66, 2006 

Roșca, Ion Gh.; “Comerțul electronic : concepte, tehnologii si aplicații”,  Editura Economica, 2004 

Stanciu, Carmen Manuela ; Sabău, Gheorghe cond. st.; “ Bazele de date pentru comerț electronic pe suport Internet “, A.S.E., 2001 teză doctorat

Stoian, Ion ; Dragne, Emilia; ”Comerț international : tehnici, strategii, elemente de baza ale comerțului electronic” ,vol. 1,vol 2  Caraiman

Teculescu, Silviu Alexandru;  “Comerțul electronic in economiile emergente”  Tribuna economică v. 18, nr. 32, p. 86-88, 2007 

Vasiu, Ioana; L. Vasiu; “Afaceri electronice, aspecte legale, tehnice si manageriale”  Editura Albastra, 2007

drupal.org/project/ecommerce

ec.europa.eu/information_society/tl/ecowor/ebusiness/index_en.htm

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=36600

www.ecommerce.govt.nz

www.ecommerce-guide.com

www.ecommercetimes.com

www.insse.ro

www.marketonline.ro

www.nerve.ro

www.ziarulfinanciar.ro

www.wto.org