Contabilitatea Decontarilor cu Personalul, Asigurarile Sociale de Sanatate Si de Somaj

Contabilitatea decontărilor cu personalul, asigurările sociale de sănătate și de șomaj

INTRODUCERE

Activitatea întreprinderii, indiferent că se încadrează la microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii sau întreprinderi mari, se derulează cu ajutorul și sub coordonarea directă a serviciului resurse umane.

Prin personalul unei întreprinderi înțelegem totalitatea resurselor umane, care își desfășoară activitatea în cadrul unei întreprinderi. Personalul cuprinde:

salariați încadrați permanent;

salariați încadrați temporar;

salariați aflați în concediu de odihnă, concediu de boală sau de studii;

salariați absenți motivat sau nemotivat;

salariați trimiși să lucreze în afara întreprinderii;

salariați aflați în deplasare, elevii și studenții aflați în timpul practicii.

Structura personalului întreprinderii, pe categorii de salariați, cuprinde:

muncitori;

personal operativ;

personal cu funcție de conducere;

personal cu funcție de execuție.

Personalul care își desfășoară activitatea în cadrul unei întreprinderi, se bazează pe contractul de muncă, ce reprezintă documentul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei sume denumită salariu. Munca este astfel recompensată. Recompensarea oferită de entități, sub diferite forme, pentru timpul de lucrat și munca efectiv prestată, este prezentată ca element component al beneficiilor angajaților.

Beneficiile angajaților includ indemnizații, salarii, asigurări și protecție socială.

În contextul legislației fiscale, veniturile din salarii, denumite pe scurt salarii, cuprind toate veniturile în bani și natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care acestea se acordă.

Problemele legate de personal, se soluționează la nivelul unei entități, de un compartiment distinct denumit „resurse umane” care are rolul de a asigura:

administrarea personalului

salarizarea personalului

recrutarea și încadrarea personalului

asigurările și protecția socială

protecția muncii și serviciile medicale.

Recompensarea oferită de entitate se realizează în cadrul unui compartiment distinct din structura organigramei unității, denumit „serviciul contabilitate –financiar”, care lunar efectuează plata către personal a drepturilor salariale cuvenite.

Contabilitatea entității înregistrează pe cheltuieli curente de exploatare, toate componentele veniturilor salariale, reprezentate de salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau contractul individual sau colectiv de muncă.

Tema aleasă Contabilitatea decontărilor cu personalul, asigurările sociale de sănătate și de șomaj constituie o activitate cuprinsă atât în cadrul funcțiunii de resurse umane a întreprinderii cât și în cadrul funcțiunii financiar – contabilă, prezintă o importanță deosebită din punct de vedere social, deoarece asigură evidențierea veniturilor angajaților sub forma beneficiilor pe termen scurt.

Personalul, ca structură de pasiv în contabilitate sau ca obiect al activității de resurse umane în economia întreprinderii, prezintă o importanță deosebită în întreprinderile din țările dezvoltate , unde funcția de responsabil de învățământ al compartimentului de resurse umane, este încredințată unui absolvent de învățământ superior, posesor al unei diplome aferente celui mai înalt nivel de pregătire universitară.

CAPITOLUL I

Structura organizatorică a S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari

1.1. Organizarea structurală a S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari

Întreprinderea analizată este o verigă de bază a economiei, în care are loc producerea de bunuri și prestarea unor servicii cerute pe piață. Astfel spus, S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari, prin procesul de producție, transformă factorii de producție în bunuri și servicii destinate vânzării pe piață.

Corelația factorilor de producție se prezintă astfel:

Munca Capitalul tehnic fix Consumurile

Munca naturală și Constituit de mijloacele intermediare

intelectuală prestată de de muncă și tehnologii Cumpărări de resurse

personal servicii necesare producției

Producția

Bunuri și servicii

marfare

Piața

1.1.1. Conceptul de structură organizatorică. Elemente de bază

Privit teoretic, conceptul de structură organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice, precum și relațiile dintre acestea care au drept scop realizarea obiectivelor entității.

Structura organizatorică are două componente:

Structură funcțională, de management sau de conducere a entității, care include: managementul de nivel superior (Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul Administrativ, Comitetul de direcție; director general sau director) și compartimente funcționale necesare desfășurării cu prioritate a proceselor de management (secții, ateliere, locuri de muncă).

Structură operațională sau de producție și concepție a entității, care cuprinde subdiviziuni organizatorice la nivelul cărora se realizează cu prioritate procese de execuție în scopul obținerii de bunuri economice incluse în obiectul de activitate al entității.

Structura organizatorică a întreprinderii necesită stabilirea elementelor de bază care evoluează în vederea realizării obiectivelor întreprinderii.

Prin obiective înțelegem caracterizările calitative și cantitative ale scopurilor întreprinderii, care pot fi calificate astfel:

obiective fundamentale – exprimă scopul principal urmărit de entitate în ansamblul său, pe perioade de timp mai mari;

obiective derivate de gradul I – se deduc din obiectivele fundamentale și exprimă o parte din procesele de muncă desfășurate de entitate (se mai numesc obiective principale);

obiective derivate de gradul II – sau secundare, se obțin din obiectivele principale și exprimă procese de muncă restrânse cu aceleași caracteristice esențiale;

obiective specifice – sintetizează utilitatea unor lucrări sau acțiuni care contribuie la realizarea obiectivelor derivate;

obiective individuale – sunt obiective specifice pentru fiecare persoană ce lucrează în entitate.

Ansamblul elementelor de bază ale structurii organizatorice cuprinde:

a) postul – este subdiviziunea primară care se definește prin totalitatea sarcinilor, competențelor și responsabilităților ce revin permanent și în mod organizat, unui membru al colectivului de salariați, din entitate, la un loc de muncă. Are la bază următoarele trăsături, așa cum sunt prezentate în definiție:

– sarcina;

– autoritatea formală;

– competența profesională;

– responsabilitatea;

– obiectivele individuale.

b) funcția – cuprinde totalitatea posturilor cu sarcini și atribuții omogene, subordonate unei persoane din structura organizatorică a unității. Se regăsesc sub două tipuri:

– funcții de management;

– funcții de execuție.

c) compartimentul de muncă – este o grupare de persoane cu atribuții și sarcini relativ stabile, subordonate unei autorități unice, pentru realizarea obiectivelor specifice.

Se grupează după două criterii:

1. după contribuția la realizarea proceselor de management sau execuție:

– compartimente funcționale – de conducere sau management;

– compartimente operaționale – de producție (secții, ateliere, depozite).

2. după natura autorității pe care o exercită:

– compartimente ierarhice – se dispune de autoritate asupra compartimentelor situate pe un nivel ierarhic inferior;

– compartimente funcționale – conducătorii dispun de autoritate funcțională în raport cu compartimentele cărora le transmit îndrumări;

– compartimente de stat major – au rolul de a acorda asistență de specialitate conducerii unității (compartimentul de marketing).

d) nivelul sau treapta ierarhică – reprezintă totalitatea compartimentelor de muncă ce se află pe diferite linii ierarhice, dar la aceeași distanță față de organul ierarhic superior.

Fiecărui nivel ierarhic îi este specifică o anumită autoritate și responsabilitate necesară îndeplinirii sarcinilor.

Totalitatea treptelor ierarhice și a legăturilor structurale dintre compartimentele de muncă aflate pe diferitele niveluri ierarhice formează piramida ierarhică reprezentată grafic astfel:

Adunarea

Generală a

Acționarilor

Consiliul de

Administrație

Comitetul de direcție

Președintele Consiliului de Administrație

Director Executiv

Structura funcțională a compartimentelor

Structura funcțională și concepție

Baza structurii organizatorice

e) ponderea ierarhică – norma de conducere se definește prin numărul de persoane conduse în mod direct de un cadru de conducere.

f) relațiile de organizare – sunt relațiile structurale care se stabilesc între diferitele verigi organizatorice, în vederea realizării unui schimb permanent de informații. Se clasifică după două criterii:

1. din punct de vedere juridic:

– relații sau legături formale stabilite prin regulamentul de ordine interioară al unității (relații oficiale);

– relații sau legături informale – prevăzute pe baza unor criterii științifice sau subiective (relații neoficiale).

2. după conținutul informațiilor transmise:

– relații ierarhice – delegarea de autoritate a unui compartiment față de altul;

– relații funcționale – legături de conducere, asigură coordonarea unitară;

– relații de cooperare – au caracter facultativ, pe orizontală;

– relații de stat major – legături de recomandări de specialitate fără caracter obligatoriu.

1.1.2. Organigrama S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari

Prin organigramă se înțelege reprezentarea grafică a structurii organizatorice, care se caracterizează prin următoarele elemente:

componența și răspunderea unor funcții individuale;

tipuri de relații structurale dintre compartimente;

gradul de delegare a autorității;

– dimensiunea structurii organizatorice.

Detalierea problemelor create de structura organizatorică se realizează prin „Regulamentul intern de organizare și funcționare” bazat pe următoarele capitole:

Prevederi generale în care sunt evidențiate elementele prioritare:

data înființării;

actul normativ care atestă înființarea;

obiectul de activitate;

destinația produselor obținute.

Organigrama conducerii – care prezintă:

structura organizatorică a unității;

modul de desfășurare a activității organelor de conducere colectivă;

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Comitetul de Direcție;

funcții individuale de conducere;

compartimentele de muncă;

sistemul informațional de circulație;

organigrama unității.

Atribuții și sarcini – în cadrul acestui capitol sunt enumerate

atribuțiile și sarcinile fiecărui compartiment, post de conducere, post de execuție, diagrame de relații pentru fiecare compartiment;

Dispoziții finale – în acest capitol sunt evidențiate unele aspecte privind data intrării în vigoare a regulamentului, posibilitățile de modificare a acestui document, etc.

Organigrama S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari corespunde numărului mediu scriptic de personal.

Societatea este organizată din punct de vedere funcțional pe patru structuri administrative, și anume:

Activități de aprovizionare cu sfecla de zahăr și materiale de desfacere, coordonate de directorul comercial cuprinzând: aprovizionare, desfacere, marketing și anagement;

– compartimente operaționale – de producție (secții, ateliere, depozite).

2. după natura autorității pe care o exercită:

– compartimente ierarhice – se dispune de autoritate asupra compartimentelor situate pe un nivel ierarhic inferior;

– compartimente funcționale – conducătorii dispun de autoritate funcțională în raport cu compartimentele cărora le transmit îndrumări;

– compartimente de stat major – au rolul de a acorda asistență de specialitate conducerii unității (compartimentul de marketing).

d) nivelul sau treapta ierarhică – reprezintă totalitatea compartimentelor de muncă ce se află pe diferite linii ierarhice, dar la aceeași distanță față de organul ierarhic superior.

Fiecărui nivel ierarhic îi este specifică o anumită autoritate și responsabilitate necesară îndeplinirii sarcinilor.

Totalitatea treptelor ierarhice și a legăturilor structurale dintre compartimentele de muncă aflate pe diferitele niveluri ierarhice formează piramida ierarhică reprezentată grafic astfel:

Adunarea

Generală a

Acționarilor

Consiliul de

Administrație

Comitetul de direcție

Președintele Consiliului de Administrație

Director Executiv

Structura funcțională a compartimentelor

Structura funcțională și concepție

Baza structurii organizatorice

e) ponderea ierarhică – norma de conducere se definește prin numărul de persoane conduse în mod direct de un cadru de conducere.

f) relațiile de organizare – sunt relațiile structurale care se stabilesc între diferitele verigi organizatorice, în vederea realizării unui schimb permanent de informații. Se clasifică după două criterii:

1. din punct de vedere juridic:

– relații sau legături formale stabilite prin regulamentul de ordine interioară al unității (relații oficiale);

– relații sau legături informale – prevăzute pe baza unor criterii științifice sau subiective (relații neoficiale).

2. după conținutul informațiilor transmise:

– relații ierarhice – delegarea de autoritate a unui compartiment față de altul;

– relații funcționale – legături de conducere, asigură coordonarea unitară;

– relații de cooperare – au caracter facultativ, pe orizontală;

– relații de stat major – legături de recomandări de specialitate fără caracter obligatoriu.

1.1.2. Organigrama S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari

Prin organigramă se înțelege reprezentarea grafică a structurii organizatorice, care se caracterizează prin următoarele elemente:

componența și răspunderea unor funcții individuale;

tipuri de relații structurale dintre compartimente;

gradul de delegare a autorității;

– dimensiunea structurii organizatorice.

Detalierea problemelor create de structura organizatorică se realizează prin „Regulamentul intern de organizare și funcționare” bazat pe următoarele capitole:

Prevederi generale în care sunt evidențiate elementele prioritare:

data înființării;

actul normativ care atestă înființarea;

obiectul de activitate;

destinația produselor obținute.

Organigrama conducerii – care prezintă:

structura organizatorică a unității;

modul de desfășurare a activității organelor de conducere colectivă;

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Comitetul de Direcție;

funcții individuale de conducere;

compartimentele de muncă;

sistemul informațional de circulație;

organigrama unității.

Atribuții și sarcini – în cadrul acestui capitol sunt enumerate

atribuțiile și sarcinile fiecărui compartiment, post de conducere, post de execuție, diagrame de relații pentru fiecare compartiment;

Dispoziții finale – în acest capitol sunt evidențiate unele aspecte privind data intrării în vigoare a regulamentului, posibilitățile de modificare a acestui document, etc.

Organigrama S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari corespunde numărului mediu scriptic de personal.

Societatea este organizată din punct de vedere funcțional pe patru structuri administrative, și anume:

Activități de aprovizionare cu sfecla de zahăr și materiale de desfacere, coordonate de directorul comercial cuprinzând: aprovizionare, desfacere, marketing și transport.

Activitățile de producție și întreținere conduse de către directorul tehnic de industrie, cuprinzând:

atelier CET;

gospodăria var– cocs;

fabricație brut;

fabricație rafinărie;

fabricație produse zaharoase;

exploatare, întreținere utilaj tehnic și confecționare piese de schimb;

atelier mecano – energetic;

Activitățile economice coordonate de directorul economic cuprinzând următoarele servicii:

contabilitate – financiar;

prețuri și analiză economică;

administrativ PSI;

Activitățile organizatorice coordonate de managerul general, cuprinzând:

învățământ, personal, salarizare, secretariat, management, restructurare, N.T.S.;

control financiar intern;

oficiu juridic;

CTC, laborator metrologic.

Comanda unității este asigurată de un manager director general, cu următoarele prerogative:

concepe și propune strategii și politici de dezvoltare a unității;

selectează și propune pentru angajare sau concediere personal salariat;

participă la negocierea contractului colectiv de muncă și a contractelor individuale de muncă;

reprezintă societatea comercială în relațiile cu persoanele fizice și juridice în care aceasta este parte;

încheie acte juridice în numele și pe seama societății.

Comisia de cenzori, numită A.G.A. este formată din:

un președinte – expert contabil;

doi membrii – cenzori.

Societatea are un capital social în valoare de 6,25 milioane lei, în totalitate privatizat, divizat în acțiuni, in număr de 2,5 milioane. Valoarea nominală a unei acțiuni este de 2,5 lei/ acțiune.

Structura organizatorică a unității asigură individualizarea funcțiilor de bază, stabilizarea și gruparea modulelor funcționale, un circuit informațional acceptabil și un raport bun între funcțiile de conducere și cele de execuție.

Tipul de management practicat este un sistem al conducerii pe atribuții fixe, prin organigramă, ca exercițiu și conducere de bază de obiective sau proiecte.

Încadrarea cu personal este efectuată, la muncitori în funcție de necesitățile pe meserii și categorii, iar la personalul cu studii superioare pe specializări.

Modalitățile de cointeresare, compensare și recompensare a personalului se perfecționează continuu în vederea realizării unei motivații reale a muncii.

Planificarea activităților pe termen mediu și lung este greoaie sau chiar dificilă având în vedere conjunctura și posibilitățile proprii de evaluare.

Politica de personal, promovată de conducerea societății are la bază următoarele principii:

– utilizarea metodei de reducere naturală, diminuarea numărului de salariați prin plecări voluntare, transferuri la cerere, pensionări;

– redistribuirea personalului existent în vederea obținerii unui profit;

– păstrarea unui număr de personal în limita eficienței economice (personal necesar în perioade de remont și campanie);

– adaptarea regimului de angajări de personal în funcție de volumul activității.

Conducerea unității face eforturi în vederea optimizării activității manageriale, impunând conducerii operative directe: asumarea factorilor de risc, determinarea economică a deciziilor, informatizarea.

1.1.3. Caracteristica forței de muncă a S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari

Societatea a avut în anul 2005, aprobat prin organigramă un număr scriptic de 539 salariați în perioada de campanie și 241 salariați în perioada de remont, cu următoarea structură:

Personalul mediu scriptic este de 280 salariați. În cadrul personalului de conducere sunt incluși managerul – director general și cei trei directori executivi.

Personalul prezentat se grupează în funcție de calificările profesionale:

Se constată din structura de personal că din 254 salariați 72,2 % sunt muncitori calificați, 78,7 % sunt muncitori necalificați, 10,6 % sunt specialiști ( salariați cu studii superioare).

Infrastructura personalului după sex este următoarea:

– femei – 69 27%

– bărbați – 185 73%

TOTAL 254 persoane.

Structura personalului pe grupe de vârste:

– până la 30 ani 39 15%

– între 30- 40 ani 58 23%

– între 40- 50 ani 36 14%

– peste 50 ani 121 48%

TOTAL 254 100%.

Vârsta medie a salariaților este 44 ani.

Numărul mediu scriptic de personal atât pe total cât și pe categorii de personal, a fost corelat permanent cu activitatea de producție desfășurată, asigurând un nivel acceptabil al productivității muncii.

CAPITOLUL II

2. Fundamentarea teoretică a decontărilor cu personalul, asigurările

sociale, asigurări sociale de sănătate și de șomaj.

concepte de datorii și creanțe privind personalul, asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și de șomaj;

structura datoriilor și creanțelor privind personalul, asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și șomaj;

documente specifice și utilizate.

2.1. Concepte de datorii și creanțe privind personalul, asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și de șomaj

2.1.1. Definirea creanțelor si datoriilor

Creanțele si datoriile față de terțe persoane constituie două categorii importante de elemente patrimoniale de activ, respectiv de pasiv, având o structură eterogenă și implicații semnificative în ceea ce privește situația financiară a oricărui agent economic.

Indiferent de domeniile de activitate din care fac parte, unitățile își desfășoară activitățile în contextul unui sistem complex de relații de decontare, stabilite cu terții, persoane fizice și juridice și generează în acest fel creanțe și datorii.

Natura și complexitatea activităților desfășurate influențează volumul și diversitatea relațiilor create și impun existența unor colaborări permanente cu numeroși furnizori, beneficiari, unități patrimoniale, unități bancare, bugetul statului, bugetul asigurărilor și protecției sociale, acționari, asociați, angajați, unități din cadrul grupului, debitori, creditori, etc.

Creanțele si datoriile cu termene de decontare peste un an precum și cele care privesc trezoreria netă, constituie problema care se abordează distinct.

2.1.2. Operațiile de decontare ce se creează în legătură cu personalul

Sunt generate de munca pe care personalul o prestează în cadrul unității patrimoniale și care este remunerată sub forma drepturilor salariale individuale. Datoriile totale de această natură sunt determinate în cadrul fondului de salarii și cuprind următoarele elemente componente:

drepturile salariale propriu-zise;

sporuri, adaosuri, premii din fondul de salarii;

indemnizații pentru concedii de odihnă;

indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii ;

alte drepturi în bani și natură cuvenite personalului pentru munca prestată, prevăzute a fi suportate din fondul de salarii.

Mărimea fondului de salarii se stabilește în corelație cu productivitatea muncii și în funcție de posibilitățile financiare ale unității patrimoniale în scopul asigurării premiselor pentru plata drepturilor salariale din veniturile ce se realizează.

Decontările cu personalul cuprind:

fondul de salarii;

alte drepturi și avantaje : masa caldă, alimentația antidot, stimulente de natura premiilor din beneficiu, participația salariaților la profit.

Toate aceste drepturi sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă și alte reglementări legale și se acordă după aprobarea bilanțului contabil anual.

2.1.3. Operațiile de decontare privind asigurările și protecția socială

obligațiile unității patrimoniale :

contribuția la asigurările sociale;

contribuția la fondul de șomaj;

constituirea fondului pentru asigurările de sănătate.

indemnizațiile sau prestațiile cuvenite angajaților asigurați și plătite de către angajator în cadrul asigurărilor sociale.

Contribuțiile pentru asigurările și protecția socială se determină pentru angajații cu contract de muncă individual, având în vedere salariile individuale brute, realizate de angajați lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, precum și cotele procentuale, corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă.

A. Contribuția la asigurările sociale

Asigurările sociale sunt garantate de stat și se exercită prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit sistemul public.

Sistemul public este organizat și funcționează pe baza următoarelor principii:

principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public;

principiul egalității, care asigură contribuabililor și beneficiarilor un tratament nediscriminatoriu;

principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea riscurilor sociale prevăzute de lege;

principiul obligativității, potrivit căruia toate persoanele fizice și juridice au obligația de a participa la sistemul public;

principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public;

principiul repartiției, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie;

principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public.

Contribuția de asigurările sociale datorată de angajatori reprezintă diferența dintre nivelul cotelor de contribuții de asigurări sociale stabilite diferențiat, în funcție de condițiile de muncă.

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt :

– pentru condiții normale de muncă – 29%

– pentru condiții deosebite de muncă -34%

– pentru condiții speciale de muncă – 39%

Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, cu avizul obligatoriu al inspectoratului teritorial de muncă.

Locurile de muncă în condiții speciale sunt  sunt cele din:

– unitățile miniere pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă;

– activitățile de cercetare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;

– aviația civilă.

Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asigurați. Contribuția individuală de asigurări sociale este de 10,5% indiferent de condițiile de muncă.

Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie:

– salariile individuale brute, inclusiv sporurile și adaosurile, realizate lunar

– venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut

– salariul brut lunar în lei pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate.

B. Contribuția la asigurările de sănătate

Asigurările sociale pentru sănătate constituie principalul sistem de relații economico-sociale de ocrotire a sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității sociale și subsidiarității în colecționarea și utilizarea fondurilor, precum și a dreptului alegerii libere de către asigurat a medicului unității medico-sanitare și a casei de asigurări pentru sănătate.

Pot fi organizate și pot funcționa și alte forme facultative de asigurare a sănătății care să acopere riscuri individuale în diferite situații speciale.

Pot fi organizate societăți private de asigurări pentru sănătate.

Asigurările sociale pentru sănătate sunt organizate și funcționează pe baza următoarelor principii :

cuprinderea obligatorie a tuturor cetățenilor din cadrul sistemului medico-sanitar de protecție socială;

solidaritatea socială cuprinzătoare între toate categoriile sociale. Solidaritatea socială se realizează între :

sănătoși și bolnavi;

persoanele în vârstă și cele active;

bogați și săraci;

cei ce nu au copii si cei care și-au asumat sarcina să crească și să educe generațiile următoare;

cei angajați și cei aflați în șomaj;

persoanele singure și cei care au familii cu mai mulți membrii.

Contribuțiile fiecărei persoane nu se bazează pe riscul individual ci pe posibilități de plată a unei contribuții procentuale, bazate pe venitul din salariu sau din alte surse.

prestarea în favoarea asiguraților a unui pachet definit de servicii medico-sanitare.

Persoanele asigurate beneficiază de un complex de servicii medicale si sanitare avându-se în vedere cerințele de îngrijire a stării de sănătate. Furnizarea serviciilor medico-sanitare are loc pe baza unui contract în temeiul căruia se plătește contribuția respectivă.

finanțarea autonomă și echilibrul financiar.

Asigurările sociale pentru sănătate își construiesc fondurile în principal din contribuțiile în părți egale ale persoanelor fizice și celor juridice, iar în caz de nevoie și din subvenții din partea statului.

Contribuțiile încasate sunt utilizate exclusiv pentru finanțarea serviciilor medico-sanitare.

Activitatea financiara a asigurărilor sociale de sănătate este guvernată de echilibrul financiar,care reclamă că suma contribuțiilor încasate într-o anumită perioadă de timp să fie egală cu cheltuielile efectuate pentru prestarea serviciilor medico-sanitare.

Alocațiile bugetare sunt folosite pentru realizarea unor programe guvernamentale (promovarea sănătății, programa de protejare a mediului înconjurător, cercetarea științifică medicală) pentru investiții mari (construcții de unități medico-sanitare, aparatură medicală, ambulanțe) și altele.

Aceste fonduri se gestionează de unități nonprofit care contractează serviciile medico-sanitare cu furnizorii din sectorul public sau privat.

e) conducerea autonomă a asigurărilor sociale pentru sănătate.

Conform acestui principiu, asigurările sociale pentru sănătate au organe proprii de conducere, care cuprind reprezentanți ai asiguraților și persoanelor juridice.

Organele de conducere sunt independente, au surse proprii de finanțare, contabilitate proprie, cont deschis la bancă.

Colaborează cu diferite organe ale statului și aplica măsurile stabilite de Ministerul Sănătății.

Asigurările sociale pentru sănătate prezintă mai multe avantaje:

buna organizare și calitate a serviciilor medico-sanitare;

accesibilitatea populației la asistentă și tratamentul medical;

infrastructura compatibilă unei gestionari eficiente;

flexibilitatea financiară;

transparența – care reflectă cunoașterea relației directe dintre contribuabil și serviciile medicale primite.

Dezavantajele sunt concretizate în costuri ridicate privind organizarea și administrarea, costul financiar este complex și greoi.

Contribuția la asigurările sociale de sănătate se datorează pe de o parte de angajator în cotă de 6% asupra fondului brut de salarii format din:

suma veniturilor în bani și natură;

indemnizațiile pentru plata concediilor medicale (începând cu prima zi și până în ziua a 7-a pentru întreprinderi mici, până în ziua a 12-a pentru întreprinderi mijlocii și până în ziua a 17-a pentru întreprinderi mari).

Aceste venituri sunt obținute de angajații care au contract individual de muncă sau contract civil.

Asiguratul are obligația de a achita o contribuție de 5,5% asupra veniturilor salariale, brute, realizate indiferent că are contract individual de muncă, contract civil sau liber profesionist în funcție de venitul net (venitul net = venitul brut diminuat cu cheltuieli deductibile) sau realizează venituri agricole în baza sumelor declarate de aceste persoane.

Contribuția astfel determinată se virează la Casele Județene organizate în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, la termenele prevăzute pentru plata tuturor obligațiilor datorate de angajator sau după caz de persoana fizica.

Din fondul ce se constituie pe seama contribuției de asigurări sociale de sănătate se suportă în principal contravaloarea medicamentelor și a serviciilor medicale acordate și reglementate în acest sens.

Persoanele asigurate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate cu dreptul la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în România dacă :

desfășoară activități pe bază de contract de muncă sau raport de serviciu sau desfășoară activități în funcții elective;

beneficiază de indemnizații de șomaj;

au calitate de asociați, comanditari, acționari, administratori, manageri, membrii de familie ai acestora sau au autorizație de a desfășura activități independente.

Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări de sănătate la care au dreptul asigurații sunt pentru incapacitate temporara de muncă; pentru prevenirea îmbolnăvirilor si recuperarea capacității de muncă, ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale; pentru maternități și pentru îngrijirea copilului bolnav, ori pentru risc maternal.

Aceste drepturi sunt acordate condiționat de plata contribuției, destinată să suporte aceste drepturi, la data de 01.01.2007 fiind de 0.85% calculată asupra fondului de salarii, a indemnizației de șomaj, a veniturilor supuse impozitării și se virează lunar la Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate.

Începând cu data de 01.01.2007, contribuția pentru persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ori pentru îngrijirea copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în cotă de 5.5% se calculează asupra sumei reprezentând de doua ori salariul minim brut pe țara ( 2 x salariul de baza minim brut pe țara x 5.5%), garantat în plată și se suportă de la bugetul de stat conform OUG 148/2005 privind: susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Cota contribuției datorată de angajator se diminuează cu 0.85% prin deducere în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizații de șomaj sau cei cu alte calități (de asociați, administratori, acționari, membri de familie etc.).

Cheltuielile pentru plata concediilor medicale și indemnizațiilor prezentate, se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate.

Excedentele anuale rezultate se raportează în anul următor. Începând cu data intrării în vigoare a O.U.G 158/2005, cota de contribuție prevăzută se datorează și se achită:

– de către angajatori pentru asigurați

– de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru persoanele care primesc indemnizație de șomaj care au obligația de a vira casei de asigurări de sănătate și să anunțe lunar schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuției. Contribuția de 0.85% se calculează asupra fondului de valori realizat sau asupra indemnizațiilor de șomaj sau asupra veniturilor supuse impozitului pe venit potrivit Legii 571/ 2003 privind Codul fiscal.

Stagiul minim de cotizare este de 6 luni, pentru a putea beneficia de aceste drepturi, realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. Acest stagiu se constituie din însumarea perioadelor :

pentru care s-a achitat contribuția;

pentru care plata contribuției se suportă din alte surse;

pentru care până la data intrării în vigoare a ordonanței, plata contribuției s-a efectuat din alte surse.

Se asimilează perioadei de cotizare și perioadele în care asiguratul beneficiază de concedii medicale și indemnizații, a beneficiat de pensie de invaliditate sau au urmat cursuri de zi ale învățământului universitar, pe durata normală a studiilor, cu condiția absolvirii acestora. Aceste perioade sunt asimilate perioadei de utilizare numai dacă asiguratul nu a realizat stagii de cotizare potrivit ordonanței.

Asigurații pot beneficia de concedii sau indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiții de cotizare în cazul urgențelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infecțioase, SIDA, etc.

Baza de calcul a indemnizațiilor se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare.

În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizațiilor o constituie media veniturilor lunare sau venitul lunar din prima lună de activitate, pentru care s-a stabilit să se plătească această contribuție.

Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare, având în vedere zilele de sărbători declarate nelucrătoare precum și cele prevăzute în contractele de muncă.

Asigurații beneficiază de concedii si indemnizații, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, adică medicul aflat în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, sau alt medic autorizat de libera practică, care a încheiat convenție cu casa de asigurări.

Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea cotei de 75% asupra bazei de calcul stabilită.

În cazul în care cauza este o boala infecto-contagioasă, tuberculoză, SIDA sau în caz de urgență medico-chirurgicală, cota este de 100%, din baza de calcul stabilită.

În cazul prevenirii îmbolnăvirilor și recuperării capacității de muncă, asigurații pot beneficia de indemnizații pentru :

reducerea timpului de lucru;

carantina;

tratament balnear.

Indemnizația pentru reducerea timpului de lucru cu 25% se acordă la propunerea medicului curant, cu viza medicului expert al asigurării sociale, în condiții întemeiate, pentru cel mult 90 zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu (chiar si fracționat, în mai multe etape).

Cuantumul indemnizației brut lunar este egal cu diferența dintre baza de calcul stabilită în condiții normale și venitul salarial brut realizat de asigurat în timpul (diminuat) lucrat, fără a depăși 25% din baza de calcul.

Concediul și indemnizația pentru carantină se acordă asiguraților cărora li se interzice dreptul de desfășurare a activității din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul medical, iar cuantumul brut lunar al indemnizației se determină din baza de calcul x75%.

Asigurații aflați cu incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 zile consecutive, beneficiază de tratament balnear și recuperare, pe baza prescripțiilor medicale, cu sau fără contribuție personală.

Indemnizațiile acordate pentru reducerea timpului de lucru și pentru carantina se suportă integral din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în condițiile prevăzute de Contractul –cadru privind asigurarea asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări.

Concediul și indemnizațiile pentru maternitate se acordă femeilor asigurate pentru sarcină și lehuzie, pe o perioada de 126 zile calendaristice. De aceleași drepturi, concedii si indemnizații beneficiază și femeile, care nasc in termen de 9 luni de la data pierderii acestei calități. Pierderea calității în aceste condiții se dovedește cu acte oficiale, eliberate de angajatori. Concediul pentru maternitate se acordă pe o perioadă de 63 zile prenatal și 63 zile post natal.

Calculul indemnizației se face din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat și virat contribuția pentru concedii și indemnizații din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii de asigurat.

Cuantumul brut al indemnizației este de 85% din baza de calcul și se suportă integral din Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate.

Concediul si indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani se acordă asiguraților, precum și acelora care îngrijesc copii cu handicap pentru acțiuni intercurente, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Beneficiază de concediu și indemnizație, opțional, unul dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește condițiile de stagiu de cotizare, precum și asiguratul care a adoptat un copil , a fost numit tutore sau i s-a încredințat, în plasament, copil.

Indemnizația se acordă pe baza concediului medical acordat de medicul în drept, pe o durata de 45 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu anumite excepții, când durata concediului o stabilește medicul.

Cuantumul brut al indemnizației este de 85% din baza de calcul și se suportă integral din Fondul Național Unic de asigurări de sănătate.

Concediul și indemnizația de risc maternal se acordă conform OUG nr.96/2003 si Legea nr.25/2004.

Indemnizația de risc maternal se acordă fără condiții de stagiu de cotizare, reprezintă 75% din baza de calcul și se suportă integral din Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate.

În cazul în care indemnizațiile datorate unui asigurat, nu au fost achitate iar asiguratul a decedat, sumele respective sunt plătite soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului.

Termenul de prescripție al acestor drepturi este de 3 ani. Cuantumul indemnizațiilor solicitate se achită la nivelul cuvenit la data emiterii certificatului medical.

Sumele încasate necuvenite, cu titlul de indemnizații, se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.

C. Contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj

Contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj revine ca obligație atât angajatorului în cota de 0,75% asupra câștigului total brut cuvenit personalului din fondul valorii, cât și angajatului cu contract individual de muncă, care se determină în cotă de 0.5% asupra salariului brut de încadrare, inclusiv sporurile aferente și ajutoarele materiale cuvenite.

Contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj se virează odată cu celelalte obligații aferente drepturilor salariale la agențiile județene de orientare și formare profesională.

Cheltuielile bugetare destinate ocrotirii cetățenilor din țara noastră, prin asigurările sociale de stat, au înregistrat creșteri substanțiale în anii 1990-2009 prin următoarele forme de protecție socială:

pensii;

trimiteri la tratament balnear și odihnă;

ajutorul de șomaj;

alocațiile de sprijin;

ajutorul de integrare socială.

Ajutorul de șomaj – constituie o formă principală de protecție socială ce constă dintr-o sumă de bani care se stabilește și se acordă lunar, diferențiat pe categorii de persoane și vechime în muncă, cu luarea în considerare a salariului minim pe economie, indexat pentru asigurarea condițiilor materiale a persoanelor apte de muncă, dar cărora le-a încetat contractul de muncă.

Persoanele care au fost încadrate în muncă cu dreptul să primească ajutorul de șomaj din momentul încetării contractului de muncă, sau după caz , a calității de membru în cooperativa meșteșugărească daca s-au înscris la oficiile forței de muncă în termen de 80 zile de la încetarea sau de la data înscrierii la oficiul forței de muncă, dacă cererea a fost făcută ulterior acestui termen.

Ajutorul de șomaj se plătește la cererea persoanelor îndreptățite de la data dobândirii dreptului. Plata retroactivă nu se poate face pe o perioadă mai mare de 30 zile de la data înregistrării cererii de plată.

Ajutorul de șomaj se plătește pe o perioadă de cel mult 270 zile calendaristice. Dacă în această perioadă direcțiile de muncă și protecție socială organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecționare sau alte forme de pregătire profesională, șomerii sunt obligați să le urmeze. Persoanele care solicită primirea de ajutor de șomaj trebuie să întocmească și să prezinte la oficiile forței de muncă o cerere expresă în acest sens însoțită de acte doveditoare.

Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.

Constituirea, gestionarea și utilizarea Fondului de garantare are la bază următoarele principii:

principiul contributivității, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuțiilor datorate de angajatori;

principiul obligativității, potrivit căruia angajatorii au obligația de a participa la constituirea fondului;

principiul repartiției, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvență;

universitatea obligației de plată a creanțelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligației de contribuție a angajatorilor;

Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituția de administrare;

Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asiguratorii sau al executării silite.

Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:

a) contribuția angajatorilor;

b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuției ;

c) sume provenite din recuperarea debitelor create, altele decât cele provenind din contribuțiile la Fondul de garantare.

Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București.

Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la Fondul de garantare, în cotă de 0,25% , aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariați.

Fondul total de salarii brute lunare include:

salariile de bază;

sporurile, adaosurile și indemnizațiile;

sumele realizate prin plata cu ora, gărzile, indemnizațiile clinice;

stimulentele și premiile de orice fel care se plătesc din fondul de salarii;

indemnizațiile pentru concediul de odihnă;

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, suportate de angajatori din fondul de salarii;

orice alte sume plătite din fondul de salarii salariaților concediați pentru motive ce nu țin de persoana lor.

Angajatorii au obligația de a declara lunar contribuția la Fondul de garantare la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Cota contribuției datorate la bugetul asigurărilor de șomaj de angajatori se diminuează cu 0,25% puncte procentuale.

Din resursele Fondului de garantare se suportă următoarele creanțe salariile:

salarii restante;

compensațiile bănești restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariați dar numai pentru maximum un an de muncă;

plățile compensatorii restante în cazul încetării raporturilor de muncă;

compensațiile restante pe care angajatorii au obligația de ale plăti în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale.

2.2. Structura datoriilor și creanțelor privind personalul , asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și de șomaj

Veniturile salariale înregistrate de entitate pe cheltuieli curente de exploatare sunt formate din:

salariile individuale brute realizate lunar

sporurile și adaosurile prin lege sau prin contractul colectiv de muncă

2.2.1. Structura veniturilor salariale

Veniturile salariale sunt formate din :

salariile de baza brute, corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar ( sunt cuprinse indexările, compensațiile cuprinse în salariul de bază conform legii, indemnizațiile de conducere, salariile de merit și alte drepturi care fac parte din salariul de baza potrivit actelor normative);

sporurile, indemnizațiile și sumele acordate, fie sub forma de procent din salariul de baza , fie sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu;

sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat, cuprind indemnizațiile pentru concediul de odihnă indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite sau întreruperi ale lucrului , din motive neimputabile salariaților;

sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie, plătite din fondul de salarii;

premiile anuale acordate sub diverse forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit;

drepturi în natură acordate ca remunerație salariaților;

sume plătite din fondul de salarii conform legii sau contractului de muncă – salariul al 13-lea, prima de vacantă sau prime de sărbători sau pentru aprovizionări de iarnă;

alte adaosuri la salarii acordate prin lege sau prin contracte de muncă, plătite din fondul de salarii.

In fondul de salarii se mai includ:

drepturile cuvenite personalului ce lucrează pe baza contractului individual de munca cu timp parțial – adică pentru activități desfășurate cu un program de lucru corespunzător unei fracțiuni de normă de cel puțin doua ore pe zi, iar durata săptămânală de lucru unui salariat angajat pe baza unui astfel de contract este inferioară celei cu norma întreagă, dar nu mai puțin de 10 ore. Contractele civile de prestări servicii se pot încheia pe baza Codului Civil sau Codului Comercial.

drepturi cuvenite personalului calificat și necalificat, pentru munca prestată temporar denumită și misiune de munca temporara.

Personalul angajat, asigurat în sistemul public, are dreptul în afara pensiei la anumite prestații care se plătesc de angajator asiguraților și care se suportă integral sau numai parțial în anumite limite sau condiții de către angajator iar diferențele suportate din contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă .

Aceste prestații sunt reflectate în contabilitatea angajatorului:

indemnizații pentru incapacitate temporara de muncă, cauzată de boli obișnuite sau accidente în afara muncii;

prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacitații de muncă;

indemnizația pentru maternitate;

indemnizația pentru creșterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;

ajutorul de deces.

În funcție de numărul de angajați existenți la data ivirii evenimentului, adică: până la 20 salariați; de la 21-100; peste 100 salariați unitatea suportă indemnizația; pentru 6 zile de concediu medical; pentru 11 zile și respectiv pentru 16 zile; diferența urmând a se suporta de la asigurările sociale, din contribuția datorată pe luna respectivă.

În situația în care într-o lună, obligația angajatorului este inferioară costului prestațiilor sociale cuvenite asiguraților, se recuperează diferența de la casa teritoriala de pensii. Costul prestațiilor sociale se stabilește în fiecare luna pe baza documentelor justificative și este impozabilă.

2.2.2. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale

2.2.2.1. Sursele de constituire a asigurărilor sociale

Fondurile asigurărilor sociale se constituie din contribuția asiguraților, a angajatorilor – persoane fizice și juridice care angajează personal salariat. Fondul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și fondurile caselor județene de pensii și a municipiului București se constituie din :

– contribuții de asigurări sociale ale persoanelor fizice și juridice

– subvenții de la bugetul de stat

– alte venituri.

Persoana asigurată este obligată să plătească o contribuție lunară la asigurările sociale, stabilită în cotă de 10,5% care se aplică la venitul brut.

Contribuția de asigurări sociale pentru șomeri se suportă din Bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiții normale de muncă. Contribuția calculată și reținută la sursă se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.

Contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:

a) prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct din acestea;

b) drepturile plătite în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici;

c) diurnele de deplasare și delegare, indemnizațiile de delegare detașare și transfer;

d) sumele reprezentând participarea salariaților la profit.

Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub formă de :

– pensii;

– indemnizații;

– ajutoare.

2.2.2.2. Persoanele cuprinse în asigurările sociale

În aceste asigurări sunt cuprinse următoarele categorii de persoane:

– cetățenii români;

– cetățenii străini sau apatrizii pe perioada în care au domiciliul sau reședința în România. Sunt asigurate obligatoriu pin lege următoarele persoane:

– persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;

– persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești;

– persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare care se suportă din bugetul asigurărilor de șomaj;

– persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute;

– persoanele asigurate pe baza de contract de asigurare socială.

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesul acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Atribuțiile specifice de asigurare pentru accidentele de muncă și boli profesionale se exercită de casele teritoriale de pensii.

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale garantează pentru asigurați servicii și prestații în vederea:

– promovării sănătății și a securității în muncă și prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

– diminuării și compensării consecințelor accidentelor de muncă.

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale este obligatorie :

– persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract de muncă;

– peroanele care sunt numite în cadrul autorității executive;

– șomerii pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate;

– ucenicii, elevii și studenții, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale este organizată și funcționează pe baza următoarelor principii:

– asigurarea este obligatorie pentru toți cei ce utilizează forță de muncă angajată cu contract individual de muncă;

– riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;

– solidaritatea socială;

– creșterea rolului activității de prevenire în vederea reducerii numărului de accidente;

– asigurarea transparenței în utilizarea fondurilor.

Obiectivele asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale sunt:

– prevenirea accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

– reabilitarea medicală și socio-profesională a asiguraților, victime ale accidentelor și ale bolilor profesionale, precum și recuperarea capacității de muncă a acestora;

– acordarea de prestații în bani pe termen lung și scurt sub formă de indemnizații și alte ajutoare.

Pentru stabilirea cotei contribuției datorate angajatorul are obligația de a comunica asiguratorului, printr-o declarație pe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificării Activităților din Economia Națională –CAEN, numărul de angajați, fondul de salarii, precum și alte informații.

Fondurile pentru asigurările de accidente de muncă și boli profesionale se constituie din:

– contribuții de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de persoanele juridice, precum și de persoanele fizice care încheie asigurare;

– dobânzi și penalități de întârziere;

– alte venituri.

2.2.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale de sănătate

2.2.3.1. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor de sănătate

Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate se constituie din contribuția asiguraților, a angajatorilor – persoane fizice și juridice care angajează personalul salariat, din subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele locale, precum și din alte surse.

Fondul Casei Naționale de Asigurări pentru Sănătate și fondurile caselor de asigurări pentru sănătate județene și a Municipiului București se constituie din:

contribuții ale persoanelor fizice si juridice în părți egale;

subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele locale;

alte venituri.

Persoana asigurată este obligată să plătească o contribuție lunară la asigurările sociale pentru sănătate, stabilită în cotă de 5.5% care se aplică la venitul brut. Această contribuție se deduce din impozitul de salariu sau din impozitul pe venit și se varsă la casa de asigurări pentru sănătate teritorială contribuția datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă.

Persoanele juridice și fizice care angajează salariați au obligația să anunțe casa de asigurări în legătură cu orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor.

Contribuția datorată de pensionari, de beneficiarii de ajutor de șomaj și al alocației de sprijin precum și contribuția datorată de persoanele care beneficiază pe bază de convenție civilă, se retine odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează contribuția.

Contribuția calculată și reținută la sursă se virează casei de asigurări pentru sănătate la care este arondată persoana asigurată.

Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să-și asigure sănătatea, comunică direct casei de asigurări pentru sănătate în a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea, veniturile impozabile, în vederea stabilirii contribuției.

Există categorii de persoane care sunt asigurate obligatoriu dar care sunt scutite de la plata contribuției:

persoanele care se află în concediu medical sau în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă până la 6 ani. Contribuția pentru aceste categorii de persoane se suportă de la asigurările sociale de stat;

persoanele care satisfac serviciul militar;

persoanele care execută o pedeapsă privată de libertate sau arest preventiv;

persoanele care fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, în conformitate cu prevederile legii.

Pentru aceste categorii de persoane, contribuția pentru sănătate, se suportă de la bugetul statului.

Pentru persoanele scutite direct de plata contribuției pentru sănătate, contribuția suportată de la asigurările sociale de stat sau de la bugetul statului se stabilește prin stabilirea cotei de 5,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii minime brute pe țară. Plătitorii de contribuții pentru sănătate care nu respectă prevederile legale, datorează majorări de întârziere egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării impozitelor.

Pentru contribuțiile datorate fondurilor asigurărilor sociale pentru sănătate, neachitate în termen, Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin organismele sale, aplică măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor pentru sănătate și a majorărilor pentru întârziere.

În cazul în care contribuția nu se achită în termen de o lună de la data scadentă, casa de asigurări pentru sănătate introduce dispoziția de încasare silită.

Obligația virării contribuției revine angajatorului.

2.2.3.2. Persoanele cuprinse în asigurările sociale de sănătate

În aceste asigurări sunt cuprinse în mod obligatoriu următoarele categorii de persoane:

cetățenii români cu domiciliu în țară sau aflați temporar în străinătate;

cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.

Sunt cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate și scutite de plata contribuției următoarele categorii de persoane:

copiii și tinerii până la vârsta de 26 ani, dacă au calitatea de elevi, studenți, ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau se află în grija familiei;

soția, soțul, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

persoanele care beneficiază de drepturi ca urmare a faptului că au fost persecutate politic după 6 martie 1945 sau persoanele deportate și constituite prizonieri, invalizi si văduve de război, eroi, martiri etc.

Dobândirea calității de asigurat

Calitatea de asigurat se dovedește cu carnetul de asigurări sociale pentru sănătate și se dobândește din ziua încheierii contractului de muncă al salariatului și se păstrează potrivit legii.

Următoarele categorii de persoane sunt exceptate de la asigurarea obligatorie:

membrii misiunilor diplomatice acreditate în România

cetățenii străini care se mută temporar în țara noastră.

Aceste categorii de persoane pot contracta asigurări facultative pentru sănătate.

Încetarea calității de asigurat

Calitatea de asigurat pentru sănătate și drepturi de asigurare încetează în următoarele situații:

odată cu pierderea cetățeniei sau a dreptului de reședință în țară

în caz de deces.

Persoanele cărora le-a încetat calitatea de asigurat și doresc redobândirea acesteia o pot solicita în scris, în termen de o luna de la data încetării, cu plata în prealabil a contribuției restante pentru asigurările sociale pentru sănătate.

2.2.3.3. Drepturile și obligațiile asiguraților

Asigurații au dreptul la servicii medicale, medicamente și materiale sanitare în mod nediscriminatoriu, corespunzător necesităților suficiente calitative și cantitative, în concordanță cu exigențele științei și tehnicii moderne.

Drepturile asiguraților – se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de Casa Națională de Asigurări pentru Sănătate și de Colegiul Medicilor din România, vizat de Ministerul Sănătății și aprobat prin H.G.

Asigurații au dreptul la asigurare medicală, în caz de boală sau accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, asigurare medicală realizată prin servicii medicale:

servicii de asistență medicală preventivă și promovarea sănătății;

servicii medicale de depistare a bolilor;

servicii medicale ambulatorii, spitalicești, asistență stomatologică;

servicii medicale de urgență, complementare pentru reabilitare;

asistenta medicală pre și post natală, îngrijiri la domiciliu;

medicamente, materiale sanitare, proteze.

Însoțitorul copiilor bolnavi în vârstă de până la 3 ani beneficiază de servicii hoteliere plătite de casa de asigurări pentru sănătate, dacă s-a încheiat acord cu Colegiu Medicilor și medicul consideră prezența în sanatoriu necesară.

Asiguratul poate schimba medicul de familie dacă s-au scurs cel puțin 3 luni de la data înscrierii.

Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de Casele de Asigurări pentru Sănătate astfel:

nelimitat, pentru copii în vârstă de până la 16 ani;

de două ori pe an pentru tinerii de 16-20 ani;

o data pe an pentru adulți.

Asigurații în vârstă de peste 30 ani au dreptul la un control în fiecare an, pentru prevenirea bolilor cu consecințe majore în mortalitate.

În caz de boală asigurații au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicațiilor ei, pentru recuperarea sau ameliorarea pacientului.

Asigurații au obligația să-și achite complet și la timp contribuția datorată, să participe la acțiunile profilactice organizate de casele de asigurări pentru sănătate, să respecte tratamentele medicale prescrise.

Asigurările sociale ale agricultorilor au fost organizate pe baze noi în temeiul Legii nr. 194/ 1998 cu modificarile si completarile ulterioare.

Agricultorii si proprietarii de terenuri forestiere, precum și membrii lor de familie in vârstă de peste 15 ani, care prestează munca nesalariată în cadrul gospodăriei individuale sau în cadrul formelor asociative din agricultură, pe baza asigurărilor sociale facultative, beneficiază de forme de protecție după cum urmează:

pensii;

indemnizații ;

ajutoare;

alte drepturi de asigurări sociale.

Prin asigurările sociale ale agricultorilor, pensionarii precum și membrii lor de familie, au dreptul, în caz de îmbolnăvire, la asistență medicală și medicamente pe timpul internării în spitale și ambulatoriu și la tratament în stațiunile balneare.

Beneficiază de aceste drepturi asigurații, precum și membrii lor de familie, dacă au contribuit la fondul de asigurări sociale ale agricultorilor și la fondul pentru finanțarea ocrotirii sănătății, o perioadă de minim 6 luni în ultimele 12 luni calendaristice.

2.2.4. Structura și cuantumul ajutorului de șomaj. Acordarea și încetarea dreptului de șomaj

Ajutorul de șomaj se acordă în vederea reintegrării profesionale pentru care trebuie îndeplinite condițiile următoare:

a) beneficiarii ajutorului să fie înscriși la oficiile forței de muncă și protecție socială din județul unde își au domiciliul sau reședința;

b) starea sănătății, dovedită cu certificat medical, să le permită încadrarea în muncă.

2.2.4.1. Structura și cuantumul ajutorului de șomaj

Structura și cuantumul ajutorului de șomaj se stabilesc în funcție de vechimea în muncă a solicitantului astfel:

50% din media salariului de bază brut, din ultimele 3 luni, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, dar nu mai puțin de 75% din salariu de bază minim brut pe țară, impozitat pentru beneficiarii cu o vechime în muncă de până la 5 ani.

55% din media salariului de bază, din ultimele 3 luni, din care s-a dedus impozitul legal dar nu mai puțin de 80% din salariu de bază minim brut pe țară, impozitat, pentru beneficiarii cu o vechime în muncă de la 5 ani la 15 ani.

60% din media salariului de bază brut, din ultimele 3 luni, din care s-a dedus impozitul legal, dar nu mai puțin de 85% din salariul de bază minim brut pe țară, impozitat, pentru beneficiarii cu o vechime în muncă de minim 15 ani.

40% din venitul mediu lunar, impozitat, aferent ultimelor 12 luni pentru beneficiarii care au avut contract de muncă pe perioadă determinată și care au contribuit la formarea fondului de șomaj o perioadă de la 1 an la 5 ani.

50% din venitul mediu lunar, impozitat aferent ultimelor 12 luni pentru beneficiarii care au avut contract de muncă pe durată determinată și au contribuit la formarea fondului mai mult de 5 ani.

Cuantumul ajutorului de șomaj nu poate depăși suma a cel mult două salarii minime brute pe țară, impozitată.

2.2.4.2. Acordarea și încetarea dreptului de șomaj

Ajutorul de șomaj se plătește la cererea persoanelor îndreptățite, de la data dobândirii dreptului. Plata retroactivă se face pe o perioadă de maxim 30 zile de la data înregistrării cererii.

Au dreptul să primească ajutor de șomaj următoarele categorii de persoane:

persoanele al căror contract de muncă a fost făcut din inițiativa unității conform Codului Muncii sau le-a încetat calitatea de membru în cooperația meșteșugărească din motive neimputabile;

persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa unității în mod ilegal, iar reintegrarea în muncă nu mai este posibilă;

persoanele al căror contract a fost desfăcut din inițiativa lor, pentru motive care au condus la întreruperea vechimii în muncă;

persoanele care au fost încadrate cu contracte de muncă, pe o durată determinată.

Persoanele cărora le-a încetat contractul de muncă sau calitatea de membru cooperator, din inițiativa unității, beneficiază de ajutor de șomaj dacă au o vechime în muncă de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni calendaristice, premergătoare datei de înregistrare a cererii pentru plata ajutorului.

Absolvenții din învățământ, care în termen de 1 an de la absolvire s-au angajat sau au beneficiat integral de ajutor de integrare profesională primesc ajutorul de șomaj indiferent de vechimea în muncă.

Sunt asimilate șomerilor și beneficiază de plata ajutorului de șomaj, persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și membrii asociațiilor familiale, care au contribuit la constituirea fondului de șomaj, pe o perioadă de 12 luni în ultimii 2 ani premergători înregistrării cererii, în situația în care și-au încetat activitatea renunțând la autorizația de funcționare.

Ajutorul de șomaj se acordă femeilor care au încetat activitatea pentru creșterea copiilor, precum și persoanelor cărora le-a încetat calitatea de pensionar, de la data înscrierii la oficiul de muncă.

Nu beneficiază de ajutor de șomaj :

persoanele care dețin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole în suprafață de 20.000 metrii pătrați în zonele de coline și de șes și cel puțin 40.000 metri pătrați în zonele montane;

persoanele cu surse de venituri proprii sau care realizează venituri din activități autorizate, al cărui cuantum reprezintă cel puțin 50% din venitul minim brut pe țară impozitat;

persoanele cărora li s-a oferit un loc de muncă corespunzător pregătirii și nivelului studiilor, situației personale, a stării de sănătate pe o rază de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu sau li s-a recomandat să urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfecționare și au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea;

persoanele care îndeplinesc condițiile de înscriere la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă;

absolvenții învățământului liceal care urmează o formă superioară de pregătire profesională, indiferent de forma și durata.

2.3. Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice și cu Standardele Internaționale de Contabilitate

2.3.1. Armonizarea și normalizarea sistemului contabil cu Directiva a IV-a C.E.E. și cu S.I.C.

Programul de armonizare contabilă din România a demarat din anul 1977 odată cu primele încercări de a ne circumscrie unei contabilități de inflație.

În țara noastră, demararea programului de armonizare și normalizare a contabilității a fost impusă de două necesități:

necesitatea atragerii de investitori străini

integrarea în Uniunea Europeană.

Nevoia de armonizare în contabilitate impune normalizarea, adică se formalizează și se concretizează:

obiectivele, conceptele, metodele

regulile și procedurile privind producerea și utilizarea informației contabile.

Normalizarea presupune definirea de concepte, principii și norme contabile cu o terminologie identică pentru toți producătorii și utilizatorii de informații contabile, precum și aplicarea lor în practică în vederea asigurării comparabilității în timp și spațiu și credibilității informațiilor contabilității.

În țara noastră, normalizatorii în domeniul contabilității elaborează un pachet de reglementări privind „armonizarea integrală a sistemului cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu S.I.C.”

Ministerul Finanțelor Publice a introdus ordinul nr. 1752/ 2005 privind Reglementările Sistemului Contabil armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu S.I.C.

Concomitent a fost republicata Legea contabilității nr. 82/ 1991, în concordanță cu reglementările contabile armonizate.

Standardele Internaționale de Contabilitate au fost utilizate pentru înlocuirea situațiilor financiare de către multe societăți din întreaga lume, situații care vor fi acceptate pe piețele de capital.

În perioada 2001- 2009, programul de implementare a fost prevăzut a se realiza pe etape, în funcție de modul cum fiecare persoană juridică va satisface cerințele a cel puțin două dintre cele trei criterii de mărime stabilite pentru finele anului anterior, adică: cifra de afaceri netă, totalul de active și numărul mediu de salariați ai anului anterior.

Mărimea criteriilor menționate pe baza situațiilor financiare și a ratei de schimb euro/ leu, stabilite și comunicate pentru data de 31 decembrie a exercițiului încheiat.

Persoanele juridice care la data încheierii bilanțului, nu depășesc limitele a două dintre criteriile menționate, întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:

bilanț prescurtat;

contul de profit și pierdere;

notele explicative.

Opțional, aceste entități pot întocmi și celelalte componente ale situațiilor financiare:

situația modificărilor capitalului propriu;

situația fluxurilor de numerar.

Conceptele și obiectivele pe baza cărora este creată informația raportată prin situațiile financiare sunt noutăți implementate de reglementările legislative de armonizare a sistemului contabil românesc precum și modul de strecurare și prezentare a informațiilor în situațiile financiare.

Față de Legea Contabilității nr. 82/ 1991 apar ca noutăți două documente de raportare a situațiilor financiare:

situația modificării capitalului propriu;

situația fluxurilor de numerar.

Au fost eliminate anexele la bilanț care au fost înlocuite cu notele explicative.

Sistemul contabil armonizat cu Directivele C.E.E. și cu S.I.C. a suferit și schimbări de fond în domeniul principiilor și regulilor contabile.

Principii noi regăsite în Directivele europene altele în Standardele Internaționale de contabilitate:

principiul prevalenței economicului – se regăsește în contractele de leasing, pentru accelerarea reformei economice;

principiul evaluării separate a elementelor de activ și pasiv (nu apare în cadrul general al IAS) introduce o serie de noutăți mai ales la evaluarea bilanțieră. Valoarea bilanțieră a activelor imobilizate se determină: fie pe baza valorii de intrare (costul istoric), prin reevaluări, prin metode care țin seama de inflație (costul curent). Evaluarea imobilizată prin tratament alternativ va genera rezerve prin reevaluare care trece în venituri sau cheltuieli dacă va compensa o modificare (de creștere sau descreștere) a valorii activului. Atunci când activul casat sau cedat, rezerva determinată anterior va fi absorbită de rezultatul reportat.

principiul importanței semnificative (nu apare în directivele europene) care se caracterizează prin importanța ce o capătă raționamentul profesional prin care se determină pragul de semnificație privind prezentarea în situațiile financiare a diferitelor elemente de activ și pasiv. Acest principiu presupune înregistrarea activelor în categorii distincte dacă sunt semnificative sau într-o categorie generală (comună) dacă sunt nesemnificative.

Schimbări importante au apărut în domeniul recunoașterii și evaluării activelor și datoriilor.

Raționamentul profesional stă la baza recunoașterii acestor elemente care stabilește care din elemente apar în bilanț ca active sau datorii și care vor apărea ca elemente de cheltuieli și venituri în contul de profit și pierderi.

Reglementările care asigură asimilarea deplină a Directivei a IV-a a C.E.E. și armonizarea cu Standardele Internaționale de Contabilitate au fost elaborate în acest scop și subliniem faptul că în funcție de conținutul și structura situațiilor financiare anuale contabilitatea financiară s-a organizat utilizând una din variantele:

varianta contabilă armonizată integral cu Directiva a IV-a a C.E.E. și S.I.C. pentru entități mari și foarte mari care au îndeplinit criteriile de mărime (cel puțin 2 din 3 criterii);

varianta contabilă simplificată, armonizată cu directivele europene pentru entități mici și mijlocii și pentru microîntreprinderi cu precizarea că acestea au utilizat o parte din conturile sintetice de gradul I, iar situațiile financiare cuprindeau numai bilanțul, contul de profit și pierderi și notele explicative. Potrivit Legii Contabilității nr.82/ 1991, situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale simplificate constituie un tot unitar;

o variantă contabilă distinctă este utilizată de persoanele juridice cu scop lucrativ (unități de cult, asociații de locatari, asociații și fundații – cu excepția sindicatelor, partidelor politice, cultele religioase – altele de utilitate publică)- varianta concepută să corespundă activităților desfășurate. Reglementările contabile conforme cu directivele a IV-a și a VIII-a a C.E.E., aprobate prin ordinul ministrului finanțelor publice la finele anului, prevăd:

forma și conținutul situațiilor financiare anuale;

principiile contabile și regulile de evaluare;

regulile de întocmire, aprobare, auditare și publicarea situațiilor financiare anuale.

Noile reglementări se aplică de către toate categoriile de persoane juridice, denumite entități:

societăți comerciale;

companii naționale;

regii autonome;

institute naționale de cercetare și dezvoltare;

societăți cooperatiste și celelalte persoane juridice care în baza legilor speciale de organizare funcționează pe principiile societăților comerciale, precum și subunitățile fără personalitate juridică cu sediul în străinătate, ce aparțin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România sau subunități fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

Legea Contabilității precizează faptul că situațiile financiare anuale trebuie să fie însoțite de o declarație scrisă, de asumare a răspunderii conducerii unității, pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a C.E.E.

Situațiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice sunt auditate potrivit legii, precum și situațiile financiare anuale întocmite de interes public.

Programul de armonizare contabilă urmărește o armonizare cu directivele europene dar și o nominalizare la nivelul Standardelor Internaționale de Contabilitate; standarde care se stabilesc legilor din țara noastră.

Acolo unde Standardele Internaționale intră în contradicție cu legislația țării noastre se face o abstracție de prevederile S.I.C.

Contabilitatea, ca parte a sistemului informațional economic, a devenit pe plan mondial un instrument de informare, de control în previziune. Organizarea contabilității pe plan mondial are la bază următoarele obiective:

îmbunătățirea organizării și conducerii contabilității diferitelor țări;

buna înțelegere a informațiilor contabile și controlul lor;

compararea informațiilor contabile în timp și spațiu.

Realizarea obiectivelor presupune:

definirea de norme și principii generale;

stabilirea de legături precise între nevoile de gestiune și legislație economico – financiară din fiecare țară;

concretizarea mijloacelor necesare pentru elaborarea contabilităților naționale;

posibilitățile de adaptare a diferitelor ramuri și sectoare economice la regulile generale de conducere a contabilităților financiare.

Normalizarea contabilității pe plan mondial reprezintă un sistem de adaptări a regulilor internaționale de organizare și conducere a contabilității la specificul fiecărei țări și a unităților economice componente.

Sistemul de adaptare a regulilor de organizare și conducere a contabilității are în vedere:

nevoile de informații ale unităților ce compun economia fiecărei țări;

specificul diferitelor sectoare de activitate;

evoluțiile doctrinare ale teoriei contabile pe plan național și internațional.

2.3.2. Normalizarea sistemului contabil pe baza programului elaborat de Comitetul Internațional de Standarde Contabile (IASC) International Accouniting Standards Committee

În anul 1990 Comitetul Internațional de Standarde Contabile a elaborat un program simplificat de norme contabile cunoscut sub denumirea E32 care simplifică normele contabile pentru a reduce soluțiile posibile de aplicare.

Normele contabile elaborate (standarde) se regăsesc sub forma unor convenții și a unor metode, bazându-se pe suportul profesional și financiar al membrilor săi, a comunităților oamenilor de afaceri, a analiștilor financiari, membrilor activi ai piețelor internaționale de capital, avocați și bancheri.

Comitetul Internațional de Standarde Contabile (IASC) colaborează îndeaproape cu organismele naționale de reglementare contabilă, cu Comisia Europeană, cu Banca Mondială, cu comisiile valorilor mobiliare de pe piețele internaționale de capital.

Din 1983 IASC a stabilit o relație profesională strânsă cu Federația Internațională a Experților Contabili.

Comitetul Internațional de Standarde contabile în prezent este reprezentat de 104 țări și a elaborat 41 de norme contabile care acoperă o gamă largă de operații economice, din cele mai diverse domenii de activitate.

Standardele Internaționale de Contabilitate permit două tratamente contabile pentru evenimente și tranzacții similare:

tratament de bază

tratament alternativ.

Aceste tratamente privesc modul de prezentare a informației contabile în situațiile Financiare, nu se referă la tehnica de contabilizare a informației.

Obiectivul esențial al SIC îl reprezintă situațiile financiare și în mică măsură tehnica înregistrărilor contabile.

Din 1977 s-a înființat un comitet pentru interpretări care analizează aspectele contabile ce beneficiază de un tratament inacceptabil sau divergent în absența îndrumărilor practice ale autorităților. Din 2001 s-a înființat Comitetul de Îndrumare al Standardelor.

Armonizarea contabilității diferitelor țări vizează:

documente de sinteză;

reguli de evaluare;

reguli de întocmire a situațiilor financiare;

reguli de folosire a conturilor de consolidare;

principii de unificare a conturilor folosite.

Fiecare țară a adus anumite elemente specifice de concretizare a soluțiilor practice pentru aplicarea normelor contabile armonizate.

Normalizarea contabilă în România este înfăptuită (și în curs) de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Legislației Contabile asistată de Colegiul Consultativ al Contabilității.

Standardele Internaționale de Contabilitate și Cadrul general abordează obiectivele situațiilor financiare concretizate în:

definirea, recunoașterea și evaluarea elementelor reprezentate în situații;

caracteristicile calitative ale informațiilor prezentate în situații;

conceptele de capital și de menținere a capitalului.

Cadrul general – este o normă contabilă internațională și nu definește un standard de evaluare sau înregistrare.

Informațiile furnizate de contabilitatea Financiară utilizatorilor, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie oferite cu regularitate, în mod operativ;

să fie sincere;

să rezulte din aplicarea cu bună credință a regulilor și procedurilor contabile

2.3.3. Organizarea și conducerea contabilității financiare în țara noastră

Procesul de organizare și conducere a contabilității financiare în țara noastră, are la bază principii, norme și reguli care decurg din concepția sistematică a metodei contabilității fiind influențate de două categorii de factori:

– factori care țin de teoria contabilității – acești factori impun un anumit mod de utilizare a procedeelor și instrumentelor pentru reflectarea fenomenelor și operațiunilor care fac obiectul contabilității financiare:

a) principiul dublei reprezentări cu ajutorul bilanțului

b) principiul dublei înregistrări a operațiilor economice cu ajutorul contului

– factori care țin de caracterul armonizat al contabilității – care impun ca organizarea tuturor lucrărilor de contabilitate financiară să respecte reguli și norme contabile și de armonizare valabile pentru toate entitățile:

1. principiul reglementării și armonizării contabile financiare

2. principiul integrării informației contabile.

1.Principiul reglementării și armonizării contabilității financiare privește acțiunea de stabilire a unor principii, norme și reguli de către Ministerul Finanțelor Publice prin Legea Contabilității pentru toate categoriile de persoane juridice:

– norme privind armonizarea și conducerea contabilității financiare; este un instrument de cunoaștere, gestiune și control a activului, pasivului și rezultatelor obișnuite, precum și o sursă de informații în relațiile cu colaboratorii;

– obiective ce revin contabilității financiare ca sursă de informații necesare stabilirii patrimoniului, execuției bugetare și întocmirii situațiilor financiare;

– modelele registrelor contabile necesare înregistrării operațiilor economice, utilizate de agenții economici, persoane fizice sau juridice;

– norme generale privind efectuarea inventarierii au ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor patrimoniale ale entității;

– elaborarea cadrului general al planului de conturi și normele de utilizare a planului;

– elaborarea unor scheme și norme de întocmire și prezentare a bilanțului, a contului de profit și pierdere, a situației modificărilor capitalului propriu și a situației fluxurilor de numerar și politicilor contabile;

– norme privind organizarea contabilității generale, a trezoreriei statului, a instituțiilor publice, întocmirea bilanțului general al economiei naționale;

– utilizarea documentelor tipizate, conform nomenclatorului, cu caracter unitar și obligatoriu, în întregul sistem de contabilitate.

Planul de conturi a fost și el diferențiat prin gradul de detaliere a conturilor utilizate cu precădere a conturilor de gradul II, păstrându-se în general funcționarea conturilor sintetice.

Persoanele juridice pot dezvolta conținutul și funcționarea conturilor astfel încât, să reflecte realitatea operațiilor economice efectuate în concordanță cu prevederile S.I.C. Prevederile Planului de conturi general precum și normele de utilizare nu constituie temei legal pentru efectuarea unei operațiuni economico-financiare, ele servind numai la înregistrarea în contabilitate.

Prin reglementările contabile conforme cu directivele europene, s-a emis planul de conturi general. Acest plan de conturi surprinde o serie de conturi noi, conform cu prevederile din directivele europene și renunță la conturile care nu mai corespund.

2. Principiul integrării informației contabile se realizează în două direcții și scopuri:

– pentru reflectarea și controlul, pe baza datelor contabile, a indicatorilor prevăzuți în bugetul de venituri și cheltuieli;

– pentru valorificarea informațiilor financiar-contabile, în vederea determinării periodice, a unor indicatori economico-financiari la nivelul entității.

Prin programul de armonizare a sistemului contabil din România, în cadrul reglementărilor contabile, au fost adoptate și formulate o serie de principii în acord cu evaluarea elementelor cuprinse în situațiile financiare anuale ale entității.

Principiile contabile de bază, utilizate pentru practicarea contabilității în țara noastră sunt enumerate și definite în “Reglementări contabile conforme cu directivele europene”, prezentate cu condițiile și modul de aplicare:

principiul prudenței – evaluarea cheltuielilor și veniturilor ține seama de riscurile, deprecierile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității în exercițiul curent sau anterior

este o modalitate de corectare a costurilor istorice

este o regulă care presupune aprecierea justă a faptelor, în vederea prevenirii riscului, în perioadele viitoare.

Potrivit principiului prudenței nu este admisă:

supraevaluarea activelor sau veniturilor;

supraevaluarea pasivelor și cheltuielilor,

ținând cont de riscurile, deprecierile și pierderile posibile, generate de activitățile desfășurate în prezent sau viitor.

Principiul prudenței este legat organic de evaluarea patrimoniului.

b) principiul continuității activității – presupune că entitatea își desfășoară în mod normal activitatea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității.

Aplicarea acestui principiu asigură informații pentru fiecare element cât și pentru totalul patrimoniu, de la înființare până la închiderea unității.

Continuarea activității conduce la evaluarea bunurilor în funcție de utilitatea lor, presupunând că dimensiunea activităților entității se menține.

În situația în care se constată intrarea în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității, pentru evaluarea bunurilor și au în vedere alte valori decât cele juste, denumite și valori lichidative folosindu-se evaluarea adecvată stării în care se află activitatea.

Valoarea imobilizărilor corporale nu se mai poate recupera în timp, iar unele cheltuieli încadrate în structura imobilizărilor necorporale nu se mai pot repartiza asupra mai multor exerciții.

c) principiul independenței exercițiilor – presupune ca fiecărui exercițiu să i se atribuie numai acele cheltuieli și venituri care se corelează ca efort și efect al rezultatului obținut.

Exercițiul financiar are o durată de 12 luni. Astfel, apar o serie de consecințe determinate de principiul independenței:

înregistrarea veniturilor în momentul livrării bunurilor, prestării serviciilor;

înregistrarea cheltuielilor în momentul producerii operațiilor economico-financiare;

practicarea unei contabilități de angajamente;

utilizarea conturilor de regularizare pentru delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor:

cheltuieli înregistrate în avans

venituri înregistrate în avans

cheltuieli de repartizare pe mai multe exerciții

creanțele și datoriile, a căror decontare se face ulterior, se înregistrează în conturi de debitori și creditori diverși;

calculul amortismentelor și provizioanelor și înregistrarea lor la sfârșitul exercițiului, majorând sau diminuând cheltuielile sau veniturile.

d) principiul permanenței metodelor – presupune continuitatea în aplicarea regulilor, normelor și metodelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor asigurându-se comparabilitatea în timp a informației contabile.

Noul sistem contabil se caracterizează prin flexibilitate, în sensul că se poate alege o metodă de rezolvare, cea care răspunde mai bine realizării obiectivului, metodă care trebuie să aibă caracter de permanență pentru a permite compararea datelor sau informațiilor din situațiile financiare înlocuite, iar analiza indicatorilor să conducă la obținerea unor informații utile pentru cei interesați.

O entitate poate schimba o metodă de lucru cu alta ca urmare:

– a schimbării legislației fiscale;

– a modificărilor politicii contabile de un standard contabil;

– a restructurării activității;

cu condiția ca schimbarea să genereze o imagine mai bună a realității economice.

Schimbarea metodelor de lucru trebuie să fie semnalată atât în Notele explicative sub aspectul justificării modificărilor cât și a consecințelor generate.

e) principiul intangibilității – bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă bilanțului de închidere a exercițiului precedent. Acest principiu permite informarea corectă a utilizatorilor externi .Eventualele erori sau efectele schimbării unor metode sunt prezentate în Notele explicative ale exercițiului financiar.

f) principiul necompensării – elemente de activ și de pasiv se evaluează și se înregistrează separat, nefiind admis a se efectua compensări între avere și datorii, între drepturi și angajamente, între cheltuieli și venituri.

g) principiul evaluării separate a elementelor – Directiva a IV-a a C.E.E. precizează acest principiu – la întocmirea bilanțului, pentru stabilirea valorii totale, se stabilește separat valoarea fiecărui element individual.

h) principiul prelevanței economicului asupra juridicului – este un principiu de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, presupune că informațiile trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor.

i) principul pragului de semnificație – impune ca situațiile financiare să evidențieze toate operațiile economice și financiare precum și informațiile a căror importanță poate afecta evaluările și deciziile. Orice element care are o valoare semnificativă, trebuie prezentat separat în cadrul situațiilor financiare.

Elementele cu valori nesemnificative, care au aceeași natură sau cu funcții similare, trebuie însemnate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

Acest principiu permite obținerea numai a informațiilor utile pentru luarea unor decizii, în condițiile unor costuri inferioare efectelor pe care le produc.

Abaterile de la principiile generale, vor fi permise numai în cazuri excepționale și se prezintă în notele explicative împreună cu motivele care le-au generat precum și cu evaluarea efectului acestora asupra datoriilor, poziției financiare și rezultatului entității.

Potrivit Legii Contabilității nr. 82/ 1991 au obligația de a organiza si conduce contabilitatea în partidă dublă și de a întocmi situații financiare anuale:

regiile autonome;

societățile comerciale;

companiile naționale;

instituțiile naționale de cercetare dezvoltare;

societățile cooperatiste și alte persoane juridice cu scop lucrativ.

Aceste entități au obligația de a organiza și conduce:

contabilitatea financiară;

contabilitatea de gestiune.

Instituția de normalizare contabilă se identifică prin:

Ministerul Finanțelor Publice;

– Directiva de reglementari contabile asistată de Colegiul Consultativ al Contabilității. Acestea elaborează și emit reglementări în domeniul contabilității.

planul de conturi general;

modelele situațiilor financiare;

registrele și formularele comune, privind activitatea financiară și contabilă;

normele metodologice privind întocmirea și utilizarea reglementărilor.

Pentru instituțiile de credit, unitățile de asigurare și reasigurare, precum și pentru unitățile care operează pe piețele de capital, normele și reglementărilor contabile sunt elaborate de:

B.N.R.;

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

Contabilitatea este organizată și condusă prin compartimente distincte, de directorul economic sau contabilul șef sau altă persoană împuternicită în acest scop, ori de persoane fizice cu calitate de contabil autorizat sau expert contabil.

Contabilitatea poate fi organizată și condusă de persoane juridice autorizate, de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil pe bază de contracte cu prestări de servicii.

Ministerul Finanțelor Publice stabilește limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri, de la care există obligația de a încheia contracte pentru întocmirea situațiilor financiare anuale numai de către persoane fizice sau juridice sau autorizate, pentru persoane juridice la care contabilitatea nu este organizată prin compartimente distincte.

Persoanele însărcinate cu organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure condiții necesare pentru:

întocmirea documentelor justificative privind operații economice;

organizarea și conducerea corectă la zi a contabilității;

organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv;

valorificarea rezultatelor inventarierii;

respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare anuale;

depunerea în termen a documentelor la organele de drept;

păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare;

organizarea contabilității de gestiune.

În cadrul ministerelor, departamentelor, organelor centrale ale administrației publice centrale și la instituțiile publice cu personalitate juridică din subordinea lor, organizarea și conducerea contabilității prevede:

veniturile se încasează și cheltuielile se efectuează conform bugetului aprobat;

încasarea veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială conform bugetului aprobat.

In cadrul M.F.P. și a unităților subordonate, se organizează și conduce Contabilitatea, privind trezoreria statului și a instituțiilor publice precum:

execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului;

construirea și utilizarea veniturilor extrabugetară și a funcțiilor specială;

gestiunea datoriei publice externe și interne.

Contabilitatea execuției bugetare locale se organizează și se conduce la nivelul unităților administrativ teritoriale, potrivit normelor metodologice emise de M.F.P..

În organizarea și conducerea contabilității generale sau financiare, trebuie să se aibă în vedere normele obligatorii pentru toate entitățile, norme precizate prin Legea Contabilității nr. 82/ 1991 și Regulamentul de aplicare a acestei legi, astfel încât contabilitatea să fie în măsură să furnizeze informațiile utile procesului de conducere eficientă a activității în interior și în relațiile externe.

Mărimea și profitul entităților influențează în mod deosebit organizarea și conducerea contabilității atât din punct de vedere structural cât și în alegerea formei de organizare, centralizat sau descentralizat, adică utilizarea unei variante de organizare:

varianta contabilă armonizată integral, în scopul entităților mari și foarte mari, care la sfârșitul exercițiului îndeplinesc două dintre cele trei criterii de mărime. Această variantă are la bază Legea contabilității armonizată cu prevederile Directivei a IV-a a C.E.E., fiind precizate reguli și principii contabile de organizare, armonizare și conducere a contabilității și se utilizează planul de conturi general cu o serie de conturi sintetice de gradul I și un număr însemnat de conturi de gradul II simbolizate cu trei, respectiv patru cifre. Se utilizează atât metoda inventarului intermitent pentru înregistrarea stocurilor și a producției în curs de execuție. Se exercită operații de auditare, verificare și certificare a situațiilor financiare de persoane autorizate;

varianta contabilă simplificată – folosită de entitățile mici și mijlocii precum și de microîntreprinderi. Organizarea și conducerea contabilității presupune:

utilizarea conturilor sintetice de gradul I și mai puține conturi sintetice de gradul II;

întocmirea situațiilor financiare în sistem simplificat cu un număr mai mic de posturi bilanțiere (bilanț prescurtat);

utilizarea metodei inventarului intermitent;

exercitarea operației de verificare și certificare a situațiilor financiare.

Această variantă are la bază “Legea contabilității” nr.82/ 1991 modificată și completată, cu program de armonizare a sistemului contabil, se bazează pe Reglementările Contabile conform cu Directiva a IV-a a C.E.E..

Pentru utilizarea acestei variante, nu se realizează cel puțin două criterii de mărime din cele trei criterii.

Mărimea și profitul unității influențează sistemul de documente, numărul și criteriul acestora în vehicularea informațiilor ce trebuie să le furnizeze contabilitatea:

structura elementelor de activ și pasiv;

nevoile de informare a conducerii entității;

mijloacele utilizate pentru realizarea funcției financiar – contabile.

Sunt factori care influențează organizarea contabilității generale cu implicații directe asupra costului.

2.4. Sistemul de documente utilizate în decontările cu personalul, asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și șomaj

2.4.1. Sistemul de documente privind evidența decontărilor cu personalul

La nivelul fiecărei entități se organizează o evidență operativă a angajaților, printr-un sistem de registru specific pentru urmărirea evidenței și mișcării personalului. Conform prevederilor Codului muncii fiecare angajator are obligația de a înființa:

Registrul general de evidență a salariaților – fiind un document oficial, înregistrat la autoritatea competentă, în raza teritorială de domiciliu.

În registrul general de evidență a salariaților se consemnează:

date de identificare a salariaților;

date din contractele de muncă;

toate situațiile care intervin pe parcursul desfășurării relațiilor de muncă în legătură cu executarea, modificarea , suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.

Fiecare entitate evidențiază timpul și munca prestată folosind în acest scop o diversitate de documente prin care se face dovada efectuării acestora (condica de prezență, bonul de lucru).

Potrivit Legii Contabilității nr. 82/ 1991, republicată, precum și celorlalte acte normative privind întocmirea și utilizarea formularelor comune și a celor cu regim special, utilizate în activitatea financiară și contabilă, orice operație economică se consemnează într-un document, la momentul și locul derulării acesteia, care va sta la baza înregistrărilor în contabilitate a datoriilor și a creanțelor unei entități.

Documentele prin care se urmăresc și se înregistrează creanțele și datoriile față de terți sunt diverse și se grupează:

în funcție de categoria în care se încadrează terții;

după natura juridică a relațiilor economice create se întâlnesc:

documente care reflectă datorii: documente de angajare și documente de plată;

documente care reflectă creanțe: documente de creare și documente de încasare în cadrul documentelor justificative pe baza cărora se calculează, înregistrează și decontează salariile și alte drepturi de personal, menționăm:

lista de avans chenzinal;

lista de indemnizații pentru concediul de odihnă;

statul de salarii;

fișa de evidență a salariilor;

desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale;

ordinul de deplasare în străinătate;

decontul de cheltuieli valutare.

Statul de salarii –prezentat sub mai multe forme cu unele elemente specifice:

în funcție de forma de salarizare (acord sau regie);

în funcție de caracterul relațiilor de muncă (pentru angajații cu contract individual de muncă sau pentru colaboratorii care își desfășoară activitatea pe baza contractului de muncă cu timp parțial).

Statul de salarii se întocmește în două exemplare, la sfârșitul fiecărei luni, pe locuri de desfășurare a activității (secții de producție, ateliere, locuri de muncă) de compartimentul de muncă care are această atribuție:

pe baza documentelor de evidență a muncii și a timpului efectiv lucrat;

pe baza documentelor de centralizare a salariilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord;

pe baza evidenței și a documentelor privind reținerile legale;

pe baza listelor de avans chenzinal, a indemnizațiilor concediilor de odihnă și concediilor medicale.

Funcțiile statului de salarii

funcția de document justificativ:

– pentru calculul veniturilor salariale cuvenite angajaților;

– pentru calculul contribuțiilor obligatorii ale fiecărui salariu;

– pentru calculul impozitului pe venituri salariale;

– pentru alte rețineri din veniturile salariale nete.

b) funcția de document justificativ pentru înregistrare  în contabilitatea financiară a decontărilor cu personalul și cu bugetul statului, bugetul asigurărilor și protecției sociale.

În cadrul statului de salarii sunt ierarhizate elemente care servesc pentru calculul și decontarea drepturilor cuvenite angajaților, precum și plățile acestora;

1. Salariul de bază lunar realizat;

2. Alte elemente constitutive: sporuri, indemnizații și alte adaosuri;

3. Salariu de bază lunar brut;

4. Indemnizație pentru primele zile de concediu medical, suportată de unitate;

5. Indemnizație pentru concediu medical suportată din asigurările sociale de stat;

6. Venit brut -( total drepturi );

7. (-) Contribuția personalului la asigurările sociale;

8. (-) Contribuția personalului la asigurări de șomaj;

9. (-) Contribuția personalului la asigurările sociale pentru sănătate;

10. Total contribuții obligatorii( 7+8+9 );

11. (-) Contribuția salariaților la sindicat;

12. Total cheltuieli deductibile( 10+11 );

13. Venitul net ( Venitul brut – Total cheltuieli deductibile);

14. (-) Total deducere fiscală personală (deducere de bază + deducere suplimentară);

15. Venitul net impozabil (Venitul net – deducere fiscală personală);

16. (-) Impozitul pe salarii;

17. Salariul net (Venit brut(6) – Total contribuții obligatorii(10)- impozit salarii);

18. Alte rețineri:

indemnizația concediului de odihnă;

avans acordat în cursul lunii;

rețineri din salarii datorate terților (chirii, rate,etc.);

imputații;

alte rețineri;

19. Net de plată (Salariul net – Alte rețineri).

2.4.2. Sistemul de documente privind evidența decontărilor cu asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și de șomaj

Evidența obligațiilor de plată către bugetul CNPAS se realizează pe baza:

– declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale. Declarația se întocmește și se depune lunar, de angajatori persoane fizice și juridice, la data stabilită de Casa Teritorială de Pensii în raza căreia se află sediul angajatorului dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare. Declarația nominală se depune, indiferent de numărul mediu lunar de asigurați, pe suport electronic, însoțit de suportul de hârtie, care va purta semnăturile persoanelor autorizate și ștampila angajatorului.

Evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza:

– declarația privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic pentru asigurări sociale de sănătate. Declarația se întocmește și se depune lunar, de angajatori persoane fizice și juridice, la data stabilită de Casa de Sănătate dar nu mai târziu de 25 ale lunii următoare. Declarația privind obligațiile de plată este însoțită de:

# declarația privind evidența nominală a asiguraților care au beneficiat de concedii și indemnizații conform OUG 158/ 2005;

# suportul de hârtie cu semnătura și ștampila angajatorului care însoțește suportul electronic.

Instituțiile care administrează bugetul asigurărilor pentru sănătate se asimilează angajatorului și are obligația de a depune, la casa de asigurări din raza teritorială în care își are sediul declarația privind obligațiile de plată și cu evidența nominală a asiguraților. Declarația de asigurare se întocmește în formă scrisă și se depune personal sau prin internet la casa de asigurări de sănătate.

Ori de câte ori intervin modificări asupra elementelor care au stat la baza declarației, se depune obligatoriu comunicarea de modificare a declarației în termen de 30 zile.

Declarația poate fi retrasă de asigurat pe baza cererii de retragere a declarației de asigurare.

Toate operațiile legate de evidența declarațiilor înregistrate, comunicările de modificare, solicitările de retragere a declarației precum și plata contribuțiilor, sunt în sarcina caselor de asigurări de sănătate.

Suporturile cu declarațiile depuse la casa de sănătate vor fi etichetate cu următoarele informații:

denumire fișier;

cod unic de înregistrare sau codul fiscal al angajatorului;

seria volumului suportului magnetic.

CAPITOLUL III

3. Contabilitatea decontărilor cu personalul, asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și de șomaj

3.1. Contabilitatea datoriilor și creanțelor cu personalul

3.1.1. Aspecte generale privind organizarea contabilității decontărilor cu personalul

Operațiile de decontare se creează în relațiile cu personalul, sunt create de munca prestată în cadrul unității patrimoniale și care este memorată sub forma drepturilor salariale individuale.

Creanțele și datoriile față de toate persoanele constituie două categorii importante de elemente patrimoniale de activ și respectiv pasiv, având o structură eterogenă și implicații semnificative în ceea ce privește situația financiară a oricărui agent economic.

Creanțele și datoriile sunt generate de faptul că unitățile patrimoniale, indiferent de domeniile de activitate din care fac parte, își desfășoară activitatea în contextul unui sistem complex de relații de decontare, stabile cu terții, persoane fizice sau juridice.

Volumul și diversitatea acestor relații sunt influențate în mare măsură de natura și complexitatea activităților desfășurate care impun existenta unor colaborări permanente cu diverse persoane fizice sau juridice: furnizori, beneficiari, unități bancare, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, acționari, asociați, angajați, debitori, creditori.

Datoriile și creanțele în legătură cu personalul sunt înregistrate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa a IV-a ” Conturi de terți”, grupa 42 ”Personal și conturi asimilate”.

În accepțiunea reglementărilor actuale din România recompensarea oferită de entitate, sub diferite forme, pentru timpul lucrat și munca efectiv prestată, este prezentată ca element component al beneficiilor angajaților.

Obligațiile entității prin care se acordă beneficii angajaților, se delimitează în două categorii și anume:

obligații legale – create din acțiunile legale (contracte) și programe încheiate între entitate și angajați sau reprezentanți ai acestora.

obligații constructive (implicate)- apar ca urmare a unor practici neoficiale prin care entitatea aplică o alternativă de acordare respectiv de plată a beneficiilor către angajați, cum ar fi în cazul în care are loc o creștere a inflației.

Recunoașterea beneficiilor angajaților

O entitate trebuie să recunoască:

a) o datorie – atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor, ce urmează a fi plătite in viitor.

b) o cheltuiala – atunci când entitatea consumă beneficiile economice ce apar din munca prestată de angajat și în schimbul căreia, în viitor va primi beneficii.

Beneficiile cuvenite angajaților sunt enumerate în cinci tipuri:

beneficii pe termen scurt ale angajaților – care includ salarii, indemnizații și asigurări sociale. Sunt indemnizate ca o cheltuială atunci când angajatul prestează servicii în schimbul beneficiilor sau când entitatea are obligație legală sau implicită, de a efectua astfel de plăți, ca urmare a unor evenimente trecute (participarea la profit). Această precizare impune înregistrarea în conturile de cheltuieli concomitent cu creditarea conturilor de datorii.

Entitatea recunoaște costul previzional al beneficiilor angajaților pe termen scurt – sub forma absențelor compensate. Costul previzională absențelor compensate cumulative este evaluat ca o sumă adițională ce trebuie plătită, ca rezultat al drepturilor neutilizate ( indemnizații pentru concedii medicale, concedii de odihnă, etc.).Entitatea recunoaște pe seama cheltuielilor și creșterea datoriilor și costul previzional al procentelor din profit și plățile primelor.

Angajații primesc o cotă din profit numai dacă rămân în cadrul entității pentru o perioadă precizată, adică se creează o obligație implicită ca angajatorii să presteze servicii sau să urmărească suma ce va fi plătită, dacă ei rămân angajați până la finele perioadei.

beneficii post angajare – care se referă la pensii și alte beneficii de pensionare, asigurări de viață post angajare și asistență medicală post angajare.

alte beneficii pe termen lung al angajaților – respectiv plăți ca urmare a plecării din serviciu pe termen lung, plăți efectuate într-o perioadă mai mare de 12 luni de la data plecării din serviciu (participarea la profit; planuri de prime și compensații amânate).

beneficii pentru încheierea contractului de muncă;

Evenimentul care dă naștere unei obligații este, mai degrabă, un serviciu de încheiere a contractului, decât un serviciu al angajatului.

O activitate trebuie să recunoască beneficiile pentru încheierea activității doar atunci când entitatea este angajată în mod demonstrabil, printr-un plan oficial detaliat:

– să încheie contractul de muncă al unui salariat sau al unui grup de salariați, înainte de pensionare;

– să acorde beneficii pentru încheierea ca rezultat al unei oferte făcute cu scopul de a încuraja plecarea voluntară în șomaj.

e) compensații sub forma participanților la capitalurile proprii;

În contextul legislației fiscale, veniturile de salarii denumite pe scurt salarii, sunt denumite ca fiind venituri în bani și / sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de mancă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care se acordă, inclusiv a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă, de maternitate și concediu de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia, o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații, denumită salariu.

Contractul de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată sau în condiții prevăzute de lege se poate încheia și pe perioadă determinată.

Contabilitatea entității înregistrează pe cheltuieli curente de exploatare toate componentele veniturilor salariale.

3.1.2. Aspecte generale privind organizarea contabilității decontărilor cu asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și șomaj

În strânsă legătură cu munca prestată și respectiv salarizată, funcționează și sistemul de asigurări sociale, asigurări de sănătate și de șomaj, care are ca scop garantarea unor drepturi ale personalului entității ca urmare a muncii prestate:

– concediile de boală prestate;

– asistență medicală plătită;

– indemnizații pentru incapacitatea de muncă;

– pensiile și alte prestații posterioare perioadei active.

Existența și funcționarea unui astfel de sistem de asigurări de protecție socială a impus instituirea unor contribuții suportate atât de angajator cât și de angajați.

În țara noastră constituirea surselor necesare plăților ulterioare în cadrul sistemului de asigurări se realizează în cadrul următoarelor bugete aprobate prin legea anuală a bugetului de stat:

– bugetul sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări la care contribuie atât angajatorii cu contribuții diferențiate în funcție de grupa de muncă în care sunt încadrați angajații, cât și din contribuții ale angajaților care își desfășoară activitatea pe baza contractului individual de muncă.

– bugetul asigurărilor pentru șomaj constituit atât din contribuțiile angajatorilor, cât și din contribuții ale angajaților, care își desfășoară activitatea pe baza contractului individual de muncă, pe perioada determinată sau nedeterminată.

– bugetul asigurărilor pentru sănătate care se constituie atât din contribuții ale angajatorilor, cât și din contribuția angajaților care își desfășoară activitatea atât pe baza contractului individual de muncă, cât și pe baza convenției civile.

Persoanele juridice și fizice care angajează personal salariat și nesalariat, au obligația să calculeze, să înregistreze și să vireze contribuția la fondul special pentru asigurările sociale de sănătate, administrat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate:

Contribuția de asigurări sociale datorată de angajator reprezintă diferența dintre nivelul cotelor de contribuții de asigurări sociale stabilite diferențiat, în funcție de condițiile de muncă și nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale, și se aplică asupra fondului de salarii brut efectiv realizat de asigurați. Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt :

– pentru condiții normale de muncă – 20.8%

– pentru condiții deosebite de muncă -25.8%

– pentru condiții speciale de muncă – 30.8%.

Contribuția asiguraților la asigurările sociale reprezintă cota procentuală de 9,5% aplicată asupra salariului efectiv realizat de angajații cu carte de muncă.

Din punct de vedere contabil, pentru unitate, contribuția la asigurările sociale constituie o cheltuială de exploatare, iar pentru angajați diminuează veniturile salariale.

Neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute generează plata unor majorări de întârziere.

Contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate se determină prin aplicarea cotei procentuale de 5,2% asupra fondului de salarii brut efectiv realizat de către angajații cu contract individual de muncă, inclusiv pentru indemnizațiilor pentru plata concediilor medicale suportate de unitate, începând cu prima zi și până în ziua a VII-a, a VII-a, a VII-a, de incapacitate temporară de muncă, (în funcție de numărul de angajați ai unității: până la 20 salariați, 21 -100 salariați și peste 100 salariați) precum și asupra veniturilor cuvenite colaboratorilor care desfășoară activitatea pe baza convenției civile.

Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate reprezintă cota procentuală de 5,5% aplicată asupra salariului efectiv realizat de angajații cu carte de muncă, inclusiv asupra indemnizațiilor pentru plata concediilor medicale, venituri obținute din activități desfășurate în baza convenției civile.

Din punct de vedere contabil, pentru unitate, contribuția la asigurările sociale de sănătate constituie o cheltuială de exploatare, iar pentru angajați diminuează puterea de cumpărare (reduce veniturile salariale).

Termenul de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate este dată de 25 a lunii următoare celei pentru care s-a calculat contribuția.

Neachitarea în termenul legal al contribuției atrage pentru entitate majorări de întârziere, iar dacă unitatea nu achită datoria în termen de o lună de la scadență, casa de asigurări de sănătate, procedează la încasarea silită.

Contribuția pentru asigurările de șomaj, în sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu următoarele categorii de persoane:

– persoanele care desfășoară activități pe baza contractului de muncă individual;

– persoanele cu contract de muncă individual cu timp parțial;

– funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire;

– persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective (numite în cadrul autorității executive, legislative, judecătorești, pe durata mandatului);

– militari angajați pe bază de contract;

– persoane cu calitate de membru cooperator;

– alte persoane care desfășoară activități.

Contribuția angajaților la bugetul asigurărilor pentru șomaj se datorează lunar, se calculează prin aplicarea cotei procentuale de 1% asupra salariului de bază lunar brut ori asupra veniturilor brute lunare realizate de membrii cooperatori. Sporurile neincluse în salariul de bază nu intră în baza de calcul a contribuției de 1% pentru șomaj.

Contribuția angajaților la bugetul asigurărilor pentru șomaj se datorează lunar și se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra fondului total de salarii brut lunar, realizat de persoane asigurate, obligatoriu prin efectul legii. Plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj și declararea acestor obligații, se efectuează cel târziu până la 25 a lunii următoare celei pentru care s-a calculat această contribuție.

3.2. Reflectarea în contabilitate a datoriilor și creanțelor privind personalul, asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și șomaj

3.2.1. Organizarea contabilității decontărilor cu personalul

Organizarea contabilității operațiilor de decontările cu personalul se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I, cuprinse în grupa 42 “Personal și conturi asimilate”, clasa a IV-a ”Conturi de terți” din Planul de conturi general, ordonate astfel:

contul 421 ”Personal – salarii datorate”

contul 423 ”Personal – ajutoare materiale datorate”

contul 424 ”Participarea personalului la profit”

contul 425 ”Avansuri acordate personalului”

contul 426 ”Drepturi de personal neridicate”

contul 427 ”Rețineri din salariul datorate terților”

contul 428 “Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul”

Contul 425 “Avansuri acordate personalului” este un cont de creanțe, cu funcțiune contabilă de activ și reflectă avansurile acordate angajaților în cursul lunii în contul salariilor.

Contul 428 “Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” este un cont bifuncțional, se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II :

428.1 “Alte datorii în legătură cu personalul”, este un cont de datorii, cu funcțiune contabilă de pasiv

428.2 “Alte avantaje în legătura cu personalul” este un cont de creanțe, cu funcțiune contabilă de activ.

Aceste conturi reflectă pe de o parte datoriile iar pe de altă parte creanțele, stabilite de regulă la sfârșitul exercițiului financiar în vederea includerii lor în cheltuielile sau veniturile exercițiilor următoare, precum și alte datorii și creanțe în raporturile cu personalul, înregistrate în cursul anului.

Celelalte conturi de personal, au unele trăsături comune:

sunt conturi de obligații cu funcție contabilă de pasiv;

oglindesc în credit datoriile unității față de salariați;

reflectă în debit sumele plătite salariaților, în vederea stingerii obligațiilor de natură salarială;

sunt conturi de bilanț și pot avea solduri creditare care reprezintă datoriile salariale nedecontate de unitate;

soldurile de creditare existente la sfârșitul anului, cumulate cu soldurile de creditare ale altor conturi de obligații, se înscriu în pasivul bilanțului în grupa ”Datorii – ce trebuie plătite până la un an”.

Conturile de obligații privind decontările cu personalul, pe lângă trăsăturile comune, prezintă și aspecte specifice care se realizează prin intermediul redării metodologiei de utilizare a lor.

Contul 421 “Personal – salarii datorate” este un cont curent sintetic de gradul I operațional, cu funcțiune contabilă pasiv. Reflectă în credit drepturile salariale ale personalului, datorate de unitate, în bani sau în natură.

Își începe funcțiunea prin a se credita, cu sumele cuvenite personalului (drepturi salariale în bani și natură, sporurile și adaosurile, ajutoarele și premiile) – fondul brut de salarii datorat de întreprindere pentru efortul depus în vederea îndeplinirii obligațiilor ce decurg din contractul de muncă, fișa postului și indemnizațiile cuvenite :

641 = 421

Cheltuieli cu salariile personalului Personal – salarii datorate.

Se debitează cu reținerile din salarii, individualizate sub forma următoarelor elemente:

avansul chenzinal acordat salariaților (chenzina I):

421 = 425

Personal – salarii datorate Avansuri acordate personalului

contribuția individuală la asigurărilor sociale de stat, în cotă de 9.5% se aplică asupra veniturilor totale brute lunare realizate:

421 = 431.2

Personal – salarii datorate Contribuția personalului la asigurări sociale

contribuția personalului la asigurările sociale de șomaj, în cotă de 1% care se aplică asupra salariului tarifar de încadrare, brut, lunar:

421 = 437.2

Personal – salarii datorate Contribuția personalului la fondul de șomaj

contribuția personalului la asigurările sociale de sănătate, în cotă de 6.5% care se aplică asupra veniturilor totale brute lunare realizate:

421 = 431.4

Personal – salarii datorate Contribuția angajaților la asigurările

de sănătate

impozitul pe veniturile salariale, în cotă de 16%, cotă unică, care se aplică asupra venitului net impozabil:

421 = 444

Personal – salarii datorate Impozit pe salarii

debitele față de unitate provenite din lipsuri de gestiune, producerea de rebuturi, degradări sau distrugerii de bunuri:

421 = 428.2

Personal – salarii datorate Alte creanțe în legătură cu personalul

datorii față de terți, chirii datorate terților, rate pentru cumpărări de bunuri, pensii alimentare, imputații datorate terților:

421 = 427

Personal – salarii datorate Rețineri din salarii datorate terților

drepturile de personal neridicate în termenul legal, se evidențiază ca atare în contul drepturi de persoane neridicate și suma se depune în cont la bancă:

421 = 426

Personal – salarii datorate Drepturi de personal neridicate

și concomitent

581 = 531.1

Viramente interne Casa în lei

și respectiv

512.1 = 581

Conturi la bănci în lei Viramente interne

salariile nete achitate salariaților în termenul legal de plată:

421 = 531.1

Personal – salarii datorate Casa în lei

Contul 421 “Personal –salarii datorate”- prezintă sold final creditor până la termenul de lichidare a salariilor sau plata chenzinei a II-a și reprezintă drepturile salariale datorate personalului.

Contul 423 “ Personal – ajutoare materiale datorate” –este un cont sintetic de gradul I, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Reflectă în credit ajutoarele cuvenite salariaților pentru boală sau incapacitate temporară de muncă, ajutoarele pentru îngrijirea copilului, ajutoarele de deces și alte ajutoare acordate:

– evidențierea ajutoarelor materiale datorate personalului și suportate din contribuția unității pentru asigurările sociale:

431.1 = 423

Contribuția unității la asigurările Personal –ajutoare materiale

sociale datorate

– evidențierea ajutoarelor materiale datorate personalului și suportate de angajator prin includerea în cheltuielile privind protecția socială:

645.8 = 423

Alte cheltuieli privind asigurările și Personal –ajutoare materiale

protecția socială datorate

În situația în care ajutoarele materiale din luna curentă, care se suportă din asigurările sociale de stat, depășesc contribuția datorată de entitate în luna respectivă și evidențiată în creditul contului „Contribuția unității la asigurările sociale”, diferența neacoperită se recuperează din contribuția datorată de personal în timpul lunii respective, evidențiată în creditul contului 431.2 ”Contribuția personalului la asigurările sociale”.

431.2 = 423

Contribuția personalului la Personal – ajutoare materiale

asigurările sociale datorate

Se debitează cu reținerile din ajutoarele materiale datorate, cu sumele efectiv plătite, precum și cu sumele neridicate în termen legal:

evidențierea contribuției individuale la fondul de șomaj:

421 = 437.2

Personal – salarii datorate Contribuția personalului la fondul de

șomaj

evidențierea contribuției angajaților la asigurările sociale de sănătate:

421 = 431.4

Personal – salarii datorate Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate

evidențierea impozitului corespunzător veniturilor din ajutoarele materiale:

423 =  444

Personal – ajutoare materiale Impozitul pe venituri de natura

datorate salariilor

evidențierea reținerii avansului acordat salariaților în contul ajutoarelor materiale, în cursul lunii:

423 = 425

Personal –ajutoare materiale Avansuri acordate personalului

datorate

achitarea ajutoarelor materiale nete datorate, pe baza registrului de casă:

423 = 531.1

Personal – ajutoare materiale Casa în lei

datorate

achitarea ajutoarelor materiale datorate, pe bază de card:

423 = 512.1

Personal –ajutoare materiale Conturi la bănci în lei

datorate

ajutoarele materiale de personal în termenul legal, se evidențiază în cont distinct și se depun în cont la bancă:

423 = 426

Personal – ajutoare materiale Drepturi de personal

datorate neridicate

Soldul contului poate fi creditor și reprezintă ajutoarele materiale datorate personalului și se soldează după achitarea acestor drepturi.

Contul 424” Participarea personalului la profit” este un cont sintetic de gradul I, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Reflectă în credit stimulentele de natura premiilor – cuvenite personalului, cotă parte din profitul realizat, care au fost repartizate în corespondență cu contul 117 „Rezultatul reportat” în cazul în care repartizarea se execută în anul următor:

117 = 427

Rezultatul reportat Participarea salariaților la profit

reflectă în credit stimulentele acordate, în anul curent, cuvenite salariaților din profit, în corespondență cu un analitic distinct al contului 641 „Cheltuieli cu salariile personalului”:

641 = 424

Cheltuieli cu salariile personalului Participarea salariaților la profit – analitic distinct

Se debitează cu ocazia evidențierii reținerilor și cu sumele nete achitate personalului.

evidențierea impozitului pe venituri:

424 = 444

Participarea salariaților Impozitul pe venituri de natura

la profit salariilor

evidențierea sumelor nete achitate personalului, pe baza registrului de casă:

424 = 531.1

Participarea salariaților Casa în lei

la profit

Soldul contului poate fi creditor și reflectă stimulentele datorate personalului și neachitate până în acel moment.

Contul 425 “Avansuri acordate personalului” este un cont sintetic de gradul I, operațional, cu funcțiune contabilă de activ; este cont de creanțe. Reflectă în debit avansurile achitate personalului (chenzina I pe baza registrului de casă ):

425 = 5121.1

Avansuri acordate personalului Conturi în bănci în lei

evidențierea avansurilor de personal neridicate în termenul legal:

425 = 426

Avansuri acordate personalului Drepturi de personal neridicate

Se creditează cu sumele reținute, pe statele de salarii sau de ajutoare materiale, reprezentând avansurile acordate anterior, cu ocazia efectuării plăților de lichidare a salariilor sau ajutoarelor materiale.

% = 425

421 Avansuri acordate personalului

Personal – salarii datorate

423

Personal – ajutoare materiale

datorate

Soldul contului poate fi debitor și reprezintă avansurile acordate personalului, până în momentul efectuării plăților de lichidare.

Contul 426 “Drepturi de personal neridicate” – este cont sintetic de gradul I, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Reflectă în credit – sumele neridicate de salariați în termenul stabilit de entitate de comun acord cu banca ( de regulă 3 zile) :

se evidențiază salariile neridicate în termen legal:

421 = 426

Personal – salarii datorate Drepturi de personal neridicate

se evidențiază ajutoarele materiale neridicate în termen legal:

423 = 426

Personal – ajutoare materiale Drepturi de personal neridicate

datorate

evidențiază stimulentele cuvenite personalului , neridicate în termen:

424 = 426

Participarea salariaților la Drepturi de personal neridicate

profit

se evidențiază avansurile neridicate de personal:

425 = 426

Avansuri acordate personalului Drepturi de personal neridicate

Se debitează cu sumele achitate personalului, precum și cu drepturile de personal neridicate prescrise, care se cuvin bugetului statului sau se înregistrează ca venituri ale unității.

evidențiază achitarea drepturilor de personal:

426 = 531.1

Drepturi de personal neridicate Casa în lei

evidențierea drepturilor de personal neridicate, prescrise, care se înregistrează ca venituri ale unității:

426 = 448.1

Drepturi de personal neridicate Alte datorii față de bugetul statului

evidențierea drepturilor de personal neridicate, prescrise, care se înregistrează ca venituri ala unității:

426 = 758.8

Drepturi de personal neridicate Alte venituri din exploatare

Soldul contului este creditor și reflectă salariile, ajutoarele materiale sau premiile datorate și nedecontate.

Contul 427”Rețineri din salarii datorate terților”- este cont sintetic de gradul I, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Reflectă în credit reținerile efectuate în favoarea terților, cum sunt cele privind chiriile, ratele pentru cumpărări de bunuri cu plata în rate, pensiile alimentare și alte obligații ale personalului.

% = 427

421

Personal –salarii datorate Rețineri din salarii datorată terților

423

Personal –ajutoare materiale

datorate

Se debitează cu sumele achitate terților reprezentând rețineri sau opriri:

427 = 512.1

Rețineri din salarii cuvenite Contul la bănci în lei

terților

Soldul contului este creditor și reprezintă sumele reținute personalului și nedecontate terților.

Contul 428 “alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” este un cont sintetic de gradul I, neconvențional, bifuncțional.

Se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:

4281 “Alte datorii în legătură cu personalul”

4282 “Alte creanțe în legătură cu personalul”

Contul 428 “Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” reflectă atât datoriile cât și creanțele față de personal, stabilite de regulă la sfârșitul anului financiar, în vederea includerii lor în cheltuielile sau veniturile exercițiilor curente, precum și alte datorii și creanțe, în raporturile cu personalul, înregistrate în cursul anului.

Contul 428.1 “Alte datorii în legătură cu personalul” este cont sintetic de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Reflectă în credit sumele datorate personalului, pentru care s-au întocmit state de plata, determinate de activitatea exercițiului care urmează să se închidă, inclusiv indemnizațiile pentru concediile de odihnă neefectuate până la închiderea exercițiului financiar, precum și sumele datorate personalului sub formă de ajutoare.

evidențierea drepturilor de natură salarială, neachitate până la sfârșitul anului, care urmează a se deconta în exercițiul financiar viitor:

641 = 428.1

Cheltuieli cu salariile personalului Alte datorii în legătură cu

personalul

evidențierea ajutoarelor materiale, datorate personalului și neachitate până la sfârșitul anului financiar, ajutoare suportate de la asigurările sociale:

438.2 = 428.1

Alte creanțe în legătură cu Alte datorii în legătură cu

asigurările sociale personalul

evidențierea datoriilor față de personal, prescrise și incluse pe venituri:

428.1 = 758.8

Alte datorii în legătură cu Alte venituri de exploatare

personalul

Soldul contului este creditor și reprezintă datoriile față de personal, evidențiate la sfârșitul anului expirat și nedecontate până în acel moment.

Contul 428.2 “Alte creanțe în legătură cu personalul” este cont sintetic de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de activ. Reflectă creanțele entității față de personal, stabilite la sfârșitul exercițiului financiar și neîncasate.

Se debitează cu valoarea chiriilor datorate de salariați pentru utilizarea spațiului lucrativ al întreprinderii:

428.2 = %

Alte creanțe în legătură cu 706

personalul Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii

442.7

T.V.A colectată

evidențierea valorii consumurilor efectuate pentru salariați, stabilită la sfârșitul exercițiului și neîncasată:

428.2 = %

Alte creanțe în legătură cu 708

personalul Venituri din activități diverse

442.7

T.V.A. colectate

evidențierea salariilor, indemnizațiilor de concediu de odihnă, sporurilor și adaosurilor acordate în cursul anului și necuvenite:

428.2 = 438.1

Alte creanțe în legătură cu Alte datorii sociale

personalul

evidențierea părții de 50% din valoarea echipamentului de lucru acordat și suportat de salariați, cota parte suportată de salariați din valoarea biletelor de odihnă și tratament, valoarea tichetelor și biletelor de călătorie precum și alte valori acordate sau imputate.

428.2 = % Alte creanțe în legătură cu 758.8

personalul Alte venituri din exploatare

442.7

T.V.A. colectată

În credit înregistrează sumele încasate în numerar sau reținute personalului din veniturile salariale, pe statutul de plată, sau din ajutoarele materiale.

531.2 = %

Casa în lei 428.2

Alte creanțe în legătură cu personalul

421

Personal – salarii datorate

423

Personal- ajutoare materiale datorate

Soldul contului este debitor și reflectă creanțele entității față de salariații care urmează să se recupereze ulterior.

3.2.2. Organizarea contabilității decontărilor privind asigurările și protecția socială

Contabilitatea decontărilor privind asigurările și protecția socială se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I și II ordonate în grupa de conturi 43 “Asigurări sociale, protecția socială” și conturi asimilate din grupa aIV-a “Conturi de terți” din planul de conturi general, astfel:

431 “Asigurări sociale”

437 “Ajutor de șomaj”

438 “Alte datorii și creanțe sociale”

3.2.2.1. Organizarea contabilității decontărilor privind asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate

Contul 431 “Asigurări sociale” este un cont sintetic de gradul I, neoperațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:

431.1 “Contribuția unității la asigurările sociale”

431.2 “Contribuția personalului la asigurările sociale”

431.3 “Contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate”

431.4 “Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate”

Asigurările sociale de sănătate, gestionate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, sunt prezentate în mod distinct în ceea ce privește constituirea fondurilor:

se constituie prin contribuția angajatorului, în cota de 7% asupra fondului de salarii brut, realizat în cursul lunii;

se constituie prin contribuția personalului angajat (asigurați) în cota de 6.5% asupra veniturilor totale salariale brute lunare sau veniturilor impozabile privind angajații care lucrează cu contract individual de muncă, respectiv, pe bază de convenție civilă de prestări de servicii, în rândul cărora asimilăm:

membrii consiliilor de administrație;

cenzorii;

membrii adunării generale a acționarilor.

Contabilitatea contribuției angajatorului la asigurările sociale

Evidența contabilă se ține cu ajutorul contului 431.1 „Contribuția unității la asigurările sociale” este un cont sintetic de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Se creditează cu contribuția angajatorului la asigurările sociale de stat.

645.1 = 431.1

Cheltuieli privind contribuția Contribuția angajatorului la

la asigurările sociale asigurările sociale

Se debitează cu ocazia virării sumelor datorate bugetului asigurărilor sociale

431.1 = 512.1

Contribuția angajatorului la Conturi la bănci în lei

asigurările sociale

Soldul final este creditor și reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale.

Contabilitatea contribuției angajaților la asigurările sociale

Evidența se ține cu ajutorul contului 431.2 ”Contribuția personalului pentru pensia suplimentară” –este cont sintetic de gradul II, operațional cu funcțiune contabilă de pasiv. Se creditează cu contribuția angajaților la asigurările sociale, în cotă de 9,5% asupra veniturilor salariale totale brute realizate lunar.

421 = 431.2

Personal – salarii datorate Contribuția personalului la

asigurările sociale

Se debitează cu ocazia virării sumelor datorate bugetului asigurărilor sociale

431.2 = 512.1

Contribuția personalului la Conturi la bănci în lei

asigurările sociale

Contabilitatea contribuției angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate

Evidența contabilă se ține cu ajutorul contului 431.3 “Contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate” – este un cont sintetic de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Se creditează cu ocazia virării sumelor datorate de entitate asigurărilor sociale de sănătate în cotă de 6% asupra fondului total brut de salarii, realizat lunar.

645.3 = 431.3

Cheltuieli privind asigurările Contribuția angajatorului pentru

și protecția socială/Contribuția sociale de sănătate

angajatorului pentru asigurările

sociale de sănătate

Se debitează cu ocazia virării sumelor datorate bugetului asigurărilor de sănătate odată cu celelalte obligații salariale.

431.3 = 521.1

Contribuția angajatorului la Conturi la bănci în lei

asigurările sociale de sănătate

Soldul final poate fi creditor atunci când angajatorul are obligații neachitate față de bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Contabilitatea contribuției angajaților pentru asigurările sociale de sănătate

Evidența contabilă se ține cu ajutorul contului 431.4 „Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate” – este un cont sintetic, de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Se creditează cu sumele pe care angajații le suportă pe seama veniturilor salariale, în cotă de 6,5% asupra veniturilor salariale totale brute realizate lunar:

– contribuția personalului angajat cu contract individual de muncă, datorată asigurărilor sociale de sănătate:

421 = 431.4

Personal – salarii datorate Contribuția personalului la

asigurările sociale de sănătate

Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, suportată de angajat, se calculează și se reține pe statul de plată. Angajatorul are obligația de a vira sumele reținute la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

contribuția personalului cu calitate de colaboratori care lucrează pe bază de contract civil de prestări servicii

401 = 431.4

Furnizori/Colaboratori Contribuția personalului la

asigurările sociale de sănătate

Se debitează cu ocazia virării sumelor datorate bugetului asigurărilor sociale de sănătate, odată cu celelalte obligații salariale.

431.4 = 512.1

Contribuția angajaților la Conturi la bănci în lei

asigurările sociale de sănătate

sau cu ocazia achitării contribuției datorate, în numerar:

431.4 = 531.1

Contribuția angajaților la Casa în lei

asigurările sociale de sănătate

Soldul final poate fi creditor atunci când entitatea a calculat și reținut contribuția angajaților dar nu a efectuat viramentul la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

3.2.2.2. Organizarea contabilității decontărilor privind ajutorul de șomaj

În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu toate categoriile de personal angajat, care desfășoară activități, au carte de muncă, persoanele care au raporturi de muncă în calitate de membru cooperator precum și alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii.

Contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj se evidențiază în contabilitate cu ajutorul contului 437 ”Ajutor de șomaj” este cont sintetic de gradul I, neoperațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:

437.1 “Contribuția angajatorului la bugetul asigurărilor de șomaj”

437.2 “Contribuția individuală a asiguraților la bugetul asigurărilor de șomaj”

Contul 437.1 “Contribuția angajatorului la bugetul asigurărilor de șomaj ” – este un cont sintetic de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de pasiv. Reflectă obligațiile angajatorului privind ajutorul de șomaj. Se creditează cu sumele datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj în cotă de 2% asupra fondului total de salarii brut lunar, realizat de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii. Suma datorată reprezintă pentru angajator o cheltuială privind asigurările și protecția socială.

645.2 = 437.1

Cheltuieli privind contribuția Contribuția unității la fondul

ajutorului de șomaj de șomaj

Se debitează cu sumele virate reprezentând contribuția entității pentru asigurările de șomaj, precum și datoriile anulate.

437.1 = 512.1

Contribuția unității pentru Conturi în lei în bănci

fondul de șomaj

Soldul contului este creditor și reprezintă sume datorate de entitate și nedecontate , pentru asigurările de șomaj.

Contul 437.2 ”Contribuția individuală a asiguraților la bugetul asigurărilor de șomaj”- este un cont sintetic de gradul II, operațional , cu funcțiune contabilă de pasiv. Se creditează cu sumele datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj, suportate de personalul angajat în cotă de 1% asupra salariului, tarif de încadrare brut lunar și adaosuri.

evidențierea contribuției personalului la fondul de șomaj, calculat și reținut din veniturile salariale:

421 = 437.2

Personal- salarii datorate Contributia personalului la

fondul de șomaj

evidențierea contribuției personalului la fondul de șomaj, calculat și reținut din ajutoarele materiale datorate:

423 = 437.2

Personal- ajutoare materiale Contribuția personalului la

datorate fondul de somaj

Se debiteaza cu sumele virate pentru constituirea fondului de șomaj din contribuția individuală a angajaților:

437.2 = 512.1

Contribuția personalului la Conturi la bănci în lei

fondul de șomaj

Soldul final poate fi creditor, reprezentând sumele reținute personalului și nedecontate la fondul asigurărilor de șomaj.

3.2.2.3. Organizarea contabilității decontărilor privind alte datorii și creanțe cu bugetul asigurărilor sociale

În timpul desfășurării activității, entitatea evidențiază și alte datorii și creanțe de natură socială decat cele prezentate în conturile distincte.

Aceste elemente sunt stabilite la sfârșitul exercițiului financiar, privesc exercițiul care se încheie și se decontează în timpul exercițiului financiar următor.

Evidența acestor datorii și creanțe se ține cu ajutorul contului 438 “Alte datorii și creanțe sociale” – este cont sintetic de gradul I, neoperațional, bifuncțional. Pentru evidențierea acestor structuri se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:

438.1 “Alte datorii sociale”

438.2 “Alte creanțe sociale”

Contul 438.1 “Alte datorii sociale” este un cont sintetic de gradul II, operațional cu funcțiune contabilă de pasiv. În credit reflectă datoriile entității față de asigurările sociale, datorii care se stabilesc la sfârșitul exercițiului financiar, privesc activitatea exercițiului care se încheie, dar se plătesc în exercițiile financiare următoare. Aceste datorii reflectă:

ajutoare materiale acordate personalului și necuvenite (acordate în plus și suportate de la bugetul asigurărilor sociale) care se restituie:

428.2 = 438.1

Alte creanțe în legatură cu Alte datorii sociale

personalul

Se debitează cu sumele virate asigurărilor sociale “reflectate” în contabilitate la sfârșitul exercițiului financiar precedent, ca datorii sociale:

438.1 = 512.1

Alte datorii sociale Conturi la bănci în lei

evidențiază, de asemenea , sumele datorate personalului sub forma de ajutoare materiale:

438.1 = 428.1

Alte datorii sociale Alte datorii în legătură cu

personalul

Soldul final este creditor și reflectă datoriile sociale stabilite, evidențiate la sfârșitul exercițiului precedent și nedecontate.

Contul 438.2 “Alte creanțe sociale” – este cont sintetic de gradul II, operațional, cu funcțiune contabilă de activ. Reflectă creanțele entității față de bugetul asigurărilor sociale. Se debitează cu sumele datorate de entitate salariaților sub forma de ajutoare materiale, stabilite la sfârșitul exercițiului financiar, pentru care s-au întocmit documente de plată corespunzătoare și care constituie creanțe ce urmează a fi recuperate de la asigurările sociale, care suportă ajutoarele materiale:

438.2 = 428.1

Alte creanțe sociale Alte datorii în legătură cu

personalul

Dacă ajutoarele materiale acordate ca prestații sociale asiguraților și suportate din asigurările sociale depășesc nivelul contribuției entității la sigurările sociale, diferența se recuperează ulterior de la casa teritorială de pensii.

Se creditează în timpul exercițiului financiar următor (N+1) cu ocazia diminuării contribuției entității față de asigurările sociale, în vederea compensării creanțelor anterioare:

431.1 = 438.2

Contribuția unității la asigurările Alte creanțe sociale

sociale

– compensarea creanțelor sociale anterior evidențiate prin diminuarea contribuției personalului la asigurările sociale:

431.2 = 438.2

Contribuția personalului la Alte creanțe sociale

asigurările sociale

Soldul poate fi debitor, reprezentând sumele ce urmează a se încasa de la bugetul asigurărilor sociale.

CAPITOLUL IV

4. Analiza costurilor cu beneficiile angajaților

Folosirea rațională a fondului brut de salarii, constituie o cale importantă de reducere a costurilor de producție la nivelul fiecărei entități, deoarece cheltuielile cu beneficiile angajaților dețin o pondere însemnată în totalul costurilor de producție.

Este necesară utilizarea eficientă a forței de muncă, precum și asigurarea corelației dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului mediu brut.

Analiza costurilor cu beneficiile angajaților are la bază următoarele obiective principale:

analiza situației generale a costurilor cu salariile;

analiza corelației dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului mediu brut.

4.1. Analiza situației generale a costurilor cu salariile

Analiza situației generale a costurilor cu salariile, impune aprofundarea următoarelor aspecte:

structura fondului brut de salarii;

modificarea absolută și relativă a fondului de salarii;

nivelul costurilor cu salariile de 1000 lei cifră de afaceri.

Analiza fondului de salarii se realizează:

în funcție de categoriile de personal;

în funcție de formele de salarizare;

în funcție de elementele componente ale salariului;

în structura personalului;

în nivelul salariului nominal;

în formele de salarizare folosite;

în mărimea salariului tarifar;

în nivelul sporurilor premiilor și altor drepturi cuvenite personalului.

4.1.1. Influențele factorilor care determină mărimea fondului de salarii

În aprofundarea analizei cheltuielilor cu salariile, este necesar să determinăm modificarea absolută a fondului de salarii și influențele factorilor care acționează asupra modificării.

Modificarea absolută a fondului de salarii se stabilește ca diferență între fondul de salarii efectiv și cel prognozat.

∆Fs = Fs1 – Fs pr

în care: ∆Fs = diferența dintre fondul de salarii efectiv și cel realizat

Fs1 = fondul de salarii efectiv realizat

Fs pr = fondul de salarii prognozat

Pentru precizarea factorilor care influențează această modificare, ținem cont de relațiile pe baza cărora se poate stabili mărimea fondului de salarii.

Fs= N x S

în care: Fs = fondul de salarii

N = numărul mediu personal

S = salariul mediu anual pe o persoană

sau

Fs= N x S x t → S= t x S

în care: t = timpul lucrat de un angajat într-un an

S = salariul mediu/oră.

Constat că modificarea absolută a fondului de salarii se explică prin intermediul următorilor factori:

– modificarea numărului mediu de persoane;

– modificarea salariului mediu anual.

Salariu mediu anual este influențat la rândul său de alți factori:

modificarea timpului lucrat de un angajat într-un an;

modificarea salariului mediu pe oră.

Aplicând metoda substituțiilor în lanț stabilim influențele factorilor cu acțiune directă și indirectă asupra modificărilor absolute ale fondului de salarii.

Modul de utilizare a fondului de salarii se apreciază în funcție de:

corelația dintre – dinamica producției nete

– dinamica fondului de salarii

b) modificarea relativă a fondului de salarii în raport cu gradul de realizare a producției nete.

Fondul de salarii este folosit eficient când indicele fondului de salarii:

IFS , adică Iq > IFS

Corelația care reflectă gradul de realizare a producției nete în raport cu fondul de salarii se poate evidenția și cu ajutorul modificării relative a fondului de salarii:

∆'Fs= Fs1 – Fs a

Se determină ca diferență între fondul de salarii realizat și cel admisibil în care:

Fs1 = fondul de salarii efectiv realizat

Fs a = fondul de salarii admisibil

Fondul de salarii admisibil ne arată mărimea fondului de salarii corelat cu gradul de realizare a producției nete:

Fs a= Fs prognozat x Iq = Fs p x Q1/Qp

În cazul în care fondul admisibil este mai mare decât fondul de salarii efectiv se obține o economie relativă iar în caz contrar, se înregistrează o depășire relativă a fondului de salarii.

Calculul și eliberarea fondului de salarii admisibil, adică în funcție de gradul de realizare a producției nete, stimulează personalul la realizarea și depășirea programului de activitate, la obținerea unei eficiențe maxime, prin folosirea deplină și rațională a resurselor materiale, umane și financiare de care dispune unitatea.

Eficiența utilizării fondului de salarii se apreciază și cu ajutorul indicatorului, cheltuieli cu salariile la 1000 lei valoarea producției globală, valoarea producției nete, care se determină:

CS/1000= FS/ Q x 1000

Modificarea nivelului cheltuielilor cu salariile la 1000 lei producția este influențată de doi factori cu acțiune directă:

modificarea volumului producției;

modificarea fondului de salarii.

Influențele acestor factori se pot stabili cu ajutorul metodei substituirii în lanț, adică fondul de salarii este influențat de doi factori:

modificarea numărului mediu de personal;

modificarea salariului mediu anual pe un muncitor.

În continuare salariul mediu anual realizat de un muncitor este influențat de doi factori:

modificarea timpului lucrat de un angajat, într-un an;

modificarea salariului mediu pe oră.

4.2. Eficiența utilizării fondului de salarii la S.C. ZAHĂRUL S.A. Podari

Costurile de producție exprimă sub formă valorică consumul de muncă vie și materializată necesar pentru fabricarea și desfacerea produselor zaharoase.

Nivelul, dinamica și structura acestor costuri reflectă în mod sintetic activitatea entității pe linia folosirii raționale a resurselor materiale, umane și financiare de care dispune.

Ca sarcină prioritară întâlnim mobilizarea rezervelor interne în vederea reducerii costurilor de producție și sporirii eficienței întregii activități economice.

În anul 2005, nivelul cheltuielilor cu salariile precum și analiza costurilor cu salariile se prezintă astfel:

C.A.p. = 9.520 mii lei

Cheltuieli materiale total = 4569

P.N.p. = 9520 – 4569 = 4951 mii lei

C.A.ef = 9824 mii lei

Cheltuieli materiale total efective = 4715 mii lei

Prod. Fizică = 3808

P.f.1 = 4271 t

Din analiza indicatorilor obținuți rezultă o diminuare a fondului de salarii efectiv, față de cel prognozat cu 4.97% pe total personal și cu 6.26% pentru muncitori. Deoarece creșterea volumului cifrei de afaceri cu 3.19% și a producției nete cu 3.19%, devansează dinamica fondului de salarii, apreciază în mod pozitiv, activitatea întreprinderii, întrucât s-a respectat corelația dintre acești indicatori.

În cazul muncitorilor diminuarea fondului de salarii cu suma de 108 mii lei s-a datorat următorilor factori:

Modificarea numărului mediu de muncitori:

_ _ _ _

∆FSN =( N1 – Np) x Sp= (209- 235) x 7340 = -191000

Modificarea salariului mediu anual

_ _ _ _

∆FSS= N1 x (S1 – S2) = 209 x (7736 – 7340) = 209 x 396= +83000

Fondul de salarii a fost influențat de cei doi factori astfel:

∆FS = – 191 mii lei + 83 mii lei = -8 mii lei

scăderea numărului mediu de personal a determinat reducerea fondului de salarii cu 191 mii lei;

creșterea salariului mediu anual a determinat creșterea fondului de salarii cu 83 mii lei.

Creșterea fondului de salarii ca urmare a creșterii a salariului mediu anual este influențată de alți factori:

Modificarea salariului mediu pe oră:

_ _ _ _

∆ss= N1 x (s1 – sp) x tp = 209 x ( 316 – 30) x 248= 82 mii lei

3.2. Modificarea timpului lucrat de un muncitor:

_ _ _

∆tFS= N1 x (t1 – tp) x sp= 0

Constat că timpul efectiv de lucru efectiv nu a fost modificat față de timpul prognozat și deci nu a influențat fondul de salarii.

Constat, din analiza efectuată, că modificarea absolută a fondului de salarii al muncitorilor, a fost influențată de reducerea numărului mediu de muncitori pe de o parte și de creșterea salariului mediu anual, pe de altă parte, prin creșterea salariului pe oră.

Analizând modificarea relativă fondului de salarii al muncitorilor reyultă următoarele:

Fs a = FSf x Iq

Fs a = fondul de salarii admisibil pe care îl poate plăti întreprinderea; este influențat direct de volumul producției obținute.

Producția netă s-a realizat în procent de 103.19%

PN = 103.19% Iq= 5109/4951 x 100 =103.19

Fs a = 1725 x 103.19= 1780 mii lei

modificarea fondului de salarii efectiv în funcție de fondul de salarii admisibili pentru muncitori se prezintă astfel:

∆FS = FS1- Fs a= 1617 – 2780 = -163 mii lei.

Deoarece fondul de salarii admisibil este mai mare decât fondul de salarii efectiv realizat constat că s-a obținut o economie de 163 mii lei.

Acest fapt este pozitiv pentru activitatea întreprinderii, deoarece depășirea indicatorilor producției s-a datorat îndeosebi creșterii productivității muncii, deși s-a înregistrat și o scădere a numărului mediu de muncitori.

Existența economiei relative la fondul de salarii se reflectă în mod pozitiv asupra costurilor de producție, ducând la reducerea nivelului costurilor pe unitatea de produs.

Eficiența utilizării fondului de salarii rezultă și din reducerea nivelului costurilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri, cu 18 lei iar la cheltuielile cu 1000 lei producție netă, reducerea este de 34,7 lei.

La nivelul întreprinderii, reducerea cheltuielilor cu salariile se explică prin influențele următorilor factori:

– influența modificării volumului producției nete:

influența modificării fondului de salarii:

Influența totală a celor doi factori analizați este de 31,9 lei în sens pozitiv determinând reducerea costurilor producției cu cca 32 lei la 1000 lei producție netă.

4.3. Analiza corelației dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului brut

În economia de piață, creșterea productivității muncii în raport cu creșterea salariului mediu constituie o necesitate obiectivă determinată de cerințele legilor fundamentale ale economiei.

Respectarea acestei corelații are consecințe pozitive atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic.

Devansarea creșterii salariului mediu, de creșterea productivității muncii duce la obținerea unor economii relative la:

fondul de salarii;

reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei producție;

scăderea costurilor de producție pe unitatea de produs.

Corelația dintre fondul de salarii și productivitatea muncii permite realizarea unor proporții principale ale reproducției sociale:

proporția dintre fondul de dezvoltare și fondul de consum;

proporția dintre veniturile populației și fondul de consum.

Analiza corelației permite să studiem următoarele aspecte:

situația generală a corelației;

efectul corelației asupra modificării relative a fondului de salarii;

efectul corelației asupra costurilor cu salariile la 100 lei producție netă.

Pentru a efectua analiza situației generale a corelației dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului mediu brut, utilizez indicele de corelație Ic dintre indicele salariului mediu anual Is și indicele productivității Iw .

în care : Ic = indicele corelației;

Is = indicele salariului mediu;

Iw = indicele productivității muncii.

În acest caz, respectarea corelației are loc atunci când indicele de corelație este subunitar.

sau

În acest al doilea caz indicele de corelație este supraunitar. Indicele de corelație se poate determina și între creșterile relative ale celor doi indicatori, pe baza relațiilor :

sau

care reflectă aceeași tendință în evoluția productivității muncii și a salariului mediu.

Din analiza costurilor cu salariile rezultă că întreprinderea analizată a respectat corelația dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului mediu, pentru că indicele productivității este mai mare decât indicele salariului, atât pentru muncitori cât și pentru întregul personal din întreprindere.

Un rol important în analiza corelației rămâne factorul care acționează atât asupra productivității muncii cât și asupra salariului mediu:

introducerea procesului tehnic prin pretehnologizarea întreprinderilor cu tehnologie modernă;

policalificarea personalului muncitor;

creșterea salariului nominal prin negocieri ale contractului colectiv de muncă.

Corelația dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului mediu brut se studiază în analiza efectului produs asupra modificării relative a fondului de salarii.

Mărimea fondului de salarii este influențată de:

mărimea volumului fizic al producției;

timpul de muncă pe unitatea de produs;

salariul mediu orar:

→ ∆' Fs ─ Fsa

în care: q = volumul fizic al producției;

t = timpul de muncă pe unitatea de timp;

Sh = salariul mediu pe oră.

Modificarea relativă a fondului de salarii este influențată de trei factori astfel:

Influența volumului producției fizice:

mii lei

Influența factorului timp de muncă pe unitatea de produs:

mii lei

Influența salariului mediu orar:

mii lei

Modificarea relativă a fondului de salarii de -108 mii lei conform situației anexă

= +223 mii – 413 mii + 82 mii = – 108 mii lei.

Abaterea fondului de salarii efectiv de la fondul de salarii admisibil este de -331 lei, influențată de „ factorul timp” în sumă de -413 mii lei și de “factorul salariu mediu orar” în sumă de +82 mii adică – 413 + 82 = -331 mii lei

=(4299∙119∙3.16) – (4299∙151∙3.0) =1617 – 1948 = – 331 mii lei

Economia relativă influențată de cei doi factori timp și salariul mediu pe oră este de 108 mii lei, adică -190 mii + 82 mii = +82 mii lei.

Reflectarea corelației dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariului mediu brut se face în mod favorabil în nivelul general al costurilor totale de producție la 1000 lei producție marfă.

Analiza corelației dintre dinamica productivității muncii și dinamica cheltuielilor cu salariile la 1000 lei producție se poate studia matematic cu ajutorul funcției de tip hiperbolic de forma :

Pe această bază se pot face aprecieri cu privire la evoluția cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri de exploatare, cifră de afaceri sau valoare adăugată și se poate stabili intensitatea corelației dintre cei doi indicatori.