Calitatea Mediului In Municipiul Pitesti

INTRODUCERE

CAP. I. PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ, ECONOMICĂ ȘI GEOLOGICĂ A MUNICIPIULUI PITEȘTI

. Cadrul natural al municipiului Pitești

1.2. Funcțiile teritoriului

1.3. Factorii socio-economici și rolul lor în procesul poluării și autopurificării

CAP. II. SURSE DE POLUARE A MEDIULUI ÎN MUNICIPIUL PITEȘTI

2.1.Aspecte generale asupra poluării

2.2. Surse de poluare a aerului

2.3.Surse de poluare a apelor

2.4. Surse de poluare a solului

CAP. III. POLUAREA ȘI CALITATEA MEDIULUI ÎN PITEȘTI

3.1. Domeniile și manifestările poluării în municipiul Pitești în perioada 2003-2005

Efectele poluării mediului asupra ecosistemului urban Pitești

3.3. Starea factorilor de mediu din perspectiva dezvoltării municipiului Pitești

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pagini 120

=== CAPITOLUL I ===

CAP. I. PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ, ECONOMICĂ ȘI GEOLOGICĂ A MUNICIPIULUI PITEȘTI

. Cadrul natural al municipiului Pitești

Poziție și localizare geografică

Municipiul Pitești, reședință a județului Argeș, este situat în partea centrală a acestuia și ocupă o suprafață de 39 kmp. Este așezat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în N-V Munteniei, la confluența râului Argeș cu Râul Doamnei, în punctul de intersecție al paralelei de 4451’30” latitudine N cu meridianul de 2452’ longitudine E, la distanță relativ egală față de Polul Nord și Ecuator.

Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizico-geografic și economico-geografic și influențează în mare măsură funcțiile orașului.

Vatra orașului s-a conturat și apoi s-a extins în zona din dreapta râului Argeș, pe terasele și pantele estice ale Piemontului Cotmeana, și pe terenurile din luncă. Amplasarea localității pe terasele și malurile Argeșului, conferă Piteștului o notă specifică, o anumită personalitate și un pitoresc deosebit.

Intravilanul este orientat longitudinal, de la NV spre SE pe o distanță de cca 15 km între Pitești N-Bascov și Pitești S –Prundu.

Municipiul Pitești are o suprafață de 4073 ha1, limitele sale fiind până la următoarele localități: Bascov – comună suburbană (N-NV); Budeasa (N-NE); Măracineni – comună suburbană (NE); Ștefănești- comună suburbană (E-SE); Bradu- comună suburbană (S-SV); Albota (SV); Moșoaia (V); Băbana (V-NV)

Piteștiul este situat în Câmpia Înaltă a Piteștiului, o câmpie de acumulare fluvio-lacustră, cuaternară. Geologic, zona orașului Pitești are ca fundament platforma moessică, alcătuită din pietrișuri, nisipuri, argile, depozite loessoide. În acest ecosistem urban predomină vegetația caracteristică dealurilor din Piemontul Getic.

În concluzie, poziția geografică matematică reprezintă un parametru de important pentru înțelegerea condițiilor geografice în care este situat ecosistemul uman Pitești. Deci, existența coordonatelor geografice (matematice) pentru orașul Pitești cu 44 51 33 latitudine nordică cu meridianul de 24 52 longitudine estică, înseamnă o climă temperat – continentală, la limita dintre Piemontul Getic și Câmpia Română în zona de tranziție numită Câmpia Înaltă a Piteștilor, la confluența râului Argeș cu Râul Doamnei, o interferență a vegetației de pădure colinară, vegetație de silvostepă iar ca tip azonal vegetația de luncă, o întrepătrundere a elementelor de floră montană cu cele de câmpie, o utilizare a terenurilor predominant agricolă, cu o densitate medie a populației peste media pe țară, deci un areal de concentrare, de polarizare între câmpie și deal.

Considerații de geografie istorică

Meleagurile pe care este așezat municipiul Pitești au fost locuite din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice atestă că, încă dinaintea erei noastre, aici, exista o ”cetate“ getică situată pe vatra unor vechi locuințe omenești, a căror existență se presupune a fi încă din epoca paleolitică.

Majoritatea cercetătorilor admit că Piteștiul a fost inițial sat, apoi târg.

Orașul se pare că a luat ființă în apropierea satului cu același nume, pe un loc unde se ținea târg periodic. Prima mențiune documentară a așezării datează din anul 1388, când numele său apare într-un document prin care Mircea cel Bătrân dăruia mănăstirii Cozia, printre altele, și o moară aflată în “hotarul Piteștilor”

Câțiva ani mai târziu, nu departe de Pitești, la cca 16 km spre S, în apropierea localității Țuțulești de pe valea Dâmbovnicului, se pare că se desfășoară vestita bătălie de la Rovine (1394), dintre Mircea cel Bătrân și Baiazid I (1389-1402), supranumit fulgerul, sultanul Imperiului Otoman.

Piteștiul a devenit cu timpul un important centru economic, social, cultural și administrativ, fapt dovedit de desele sale menționări în diverse acte domnești din secolul al XV-lea.

Astfel, într-un hrisov din 16 august 1481, Piteștii sunt menționați ca oraș. În secolul al XVI-lea, orașul este amintit ca reședință domnească, punct de tranzit sau vamă la întretăierea drumurilor pe care se făcea intens comerț cu vin și sare, produse care încă nu erau monopol turcesc. Majoritatea atestărilor documentare din secolul al XVI-lea sunt în legătură cu unele vânzări, cumpărări sau “danii” de mori, vii, păduri, pășuni, ogoare, case și sate. În 1507, de pildă, într-un document se semnalează comerțul cu miere, ceară, unt, vite, piei, pește, cereale. Din unele documente, reies și date despre organizarea administrativă, judecătorească și fiscală a orașului, cu “județi”, “pârgari”, “pârcălabi”, despre existența unor meșteșuguri și legăturile piteștenilor cu negustorii transilvăneni, mai ales brașoveni.

Un document din 1 februarie 1591 scria de logofeția din București a domnitorului Mihnea Turcitul (în a doua lui domnie, 1585-1591) pomenește de existența”județului și a 12 pârgari din orașul Pitești”. O”carte” din 22 ianuarie 1596 ne dă vești despre un anume județ Ivan, despre cei “12 pârgari și pârcălabi și cu oamenii buni din orașul Pitești”

În secolul al XVII-lea mărturiile scrise indică prezența, cam pe locul unde era”Târgul din Vale” (numit de localnici”Curtișoara” și unde se ținea cu ani în urmă tradiționalul Târg al Moșilor), a unei curți a lui Matei Basarab (1632-1654), domnitor care poseda întinse vii pe dealurile de lângă Pitești.

În același secol, C-tin Șerban Basarab”Cârnul “(1654-1658), ridică în oraș biserica”Sf. Gheorghe “(1656), pe lângă care, de prin anul 1700 a funcționat o”școală domnească“ (până în secolul al XIX-lea). C-tin Brâncoveanu (1688-1714) locuia în oraș toamna, când venea la viile sale din Valea Mare, el fiind acela care a fixat și unitatea de măsură” vadra de Pitești”.

Drumurile comerciale Brașov-Câmpulung-Pitești și Sibiu-Râmnic-Pitești și de aici la Dunăre, ofereau orașului posibilitatea să-și dezvolte comerțul cu vinuri, fructe și derivate ale produselor agricole.

Orașul, cu aspect patriarhal din secolul al XIX-lea, se afirmă la rând cu alte localități din țară, ca un centru al mișcărilor social-politice ale vremii. În timpul marii răscoale populare conduse de Tudor Vladimirescu la 1821, prin Pitești trece detașamentul de panduri având misiunea să asigure protecția coloanei principale de panduri ce se îndrepta de la Slatina spre București, sub conducerea lui Tudor.

Jumătatea secolului al XIX-lea găsește orașul într-o stare precară din punct de vedere urbanistic și edilitar. Pomicultura, viticultura, creșterea vitelor, negoțul rămânând ocupațiile de bază ale locuitorilor, dezvoltarea orașului se face lent.

Această stare de lucruri o vede Mihail Kogâlniceanu în vara anului 1864,când în timpul călătoriei sale prin țară pentru a se informa asupra efectelor reformei agrare, trece și prin Pitești, de unde scrie domnitorului Alexandru Ion Cuza.

Dezvoltarea industrială a Piteștiului se face lent până la 1900, dar ulterior, mai ales după 1950 are loc o industrializare forțată, Piteștiul devenind un important centru economic și cultural al țării.

Evoluția paleografică și alcătuirea geologică

Municipiul Pitești este situat în sectorul de tranziție dintre Piemontul Getic(N) și Câmpia Română (S), pe linia de contact dintre subunitățile:

-Piemontul (platforma)Cotmeana (V și NV);

-Piemontul (platforma) Cândești (E-SE). Formarea și individualizarea regiunii în care se află situat orașul Pitești trebuie corelată cu evoluția paleogeografică și geologică a Câmpiei Române și mai ales cu evoluția rețelei hidrografice a acesteia.

Municipiul Pitești aparține geologic platformei moessice, formată în ponțianul inferior din formațiuni detritice fine. Este o zonă epirogenetică, fiind un etaj tectogenetic valah. În pliocenul superior și pliocenul inferior s-au format arii cu sedimentare fluvio-lacustră și fluviatilă. Este o regiune cu mișcări verticale alternante-negative în pliocenul superior și cuaternarul inferior și pozitive în cuaternarul superior.

Teritoriul Piteștiului este situat la contactul a două mari unități structural-tectonice—Depresiunea Getică și Platforma Moessică—din care fac parte unitățile morfostructurale Piemontul Getic, subunitate deluroasă, de orogen și Câmpia Română, subunitate de platformă.

Pe parcursul evoluției paleogeografice a teritoriului regiunii s-au desfășurat ample și îndelungate procese geologice, geofizice și geomorfologice în epocile precarpatică (etapele precambriană, caledonică și hercinică) și, carpatică (etapa de tranziție kimerică, etapele carpatică veche și neocarpatică).

În acest spațiu geologic și geografic au avut loc repetate transgresiuni și regresiuni marine.

Pentru relieful actual, cuaternarul prezintă o importanță deosebită când lacul din Câmpia Română s-a retras treptat spre E.

Piemontul Cotmeana s-a clădit pe depresiunea Getică alcătuită din formațiuni sedimentare paleogene (conglomerate, gresii, marne, calcare,șisturi disodilice), miocene (gresii, marne gipsifere, nisipuri, conglomerate), pliocene (nisip, argile, marne, strate de cărbuni) și cuaternare (pietrișuri, nisipuri, luturi) slab cutate, predominant monoclinale.

Depozitele masive, dispuse în stive torențiale, au o vârstă pliocenă și pleistocenă și sunt alcătuite mai ales din pietrișuri asociate sau intercalate cu nisipuri, cunoscute sub denumirea de”pietrișuri de Cândești”.

Câmpia Piteștiului, câmpie de acumulare fluvio-lacustră, cuaternară, are ca fundament platforma moessică (platforma valahă) ce corespunde în cea mai mare parte, câmpiilor de acumulare fluvio-lacustre și cuaternare, alcătuite din nisipuri, pietrișuri, argile, depozite loessoide. Acestea se dispun la rândul lor, pe o stivă groasă de sedimente paleozoice, mezozoice, neozoice ce acoperă fundamentul cristalin al platformei, dar care nu sunt întâlnite decât în foraje. Tot platforma moessică este formată din șisturi cristaline cutate spre sfârșitul precambrianului, până în silurian. Etajul sedimentar se compune din ordo-silurian, devon-permian, triasic, jurasic, cretacic; tortonian, sarmațian, pliocen.

Fundamentul (substratul) geologic, în care intră aspectele privind structura și litologia, stabilitatea sub aspectul mișcărilor tectonice la scară umană cu degajare de masă și energie, trebuie luat în considerare în definirea ecosistemului așezării umane –Pitești.

În urma studiilor geotehnice efectuate, din punct de vedere al posibilităților de construire, perimetrul analizat poate fi împărțit în 2 zone:

Zona I: cuprinde terenuri construibile fără amenajări: terasa superioară, mijlocie, inferioară, lunca Argeșului;

Stratificarea acestor unități este în general uniformă.Analizele de laborator indică valori fizico-chimice destul de bune pentru stratul de argilă și relativ scăzute pentru complexul prăfos-nisipos. Ca urmare, stratul de argilă se consideră ca un teren cu capacitate portantă ridicată iar complexul prăfos-nisipos cu capacitate portantă scăzută.

Stratul de pietriș este cel în care se cantonează apa freatică. În luncă, stratul acvifer este permanent, fiind alimentat de apele râului Argeș prin infiltrații de mal, precum și de apele ce se scurg din terasă.

În cuprinsul zonei I se pot executa construcții cu mai multe nivele, fără subsol, în cuprinsul luncii și cu subsol în restul zonei, luându-se însă măsuri împotriva apelor de infiltrație.

Zona II: cuprinde versanții teraselor care au pante între 10-45 și în unele locuri chiar mai mari.

Stabilitatea acestei zone este incertă. Alunecările active se găsesc în zona de sud a orașului Pitești-Valea Dârzii și în zona Văii Trivale. Stratificarea din versanți este neuniformă.

Pentru construcții, această zonă nu este în general recomandată.În porțiunile cu pantă mai redusă se pot proiecta construcții ușoare, cu măsuri speciale de siguranță.

Resursele, reprezentate de zăcămintele de petrol și gaze naturale se găsesc atât în platformă cât și în câmpie la sud de oraș,toate acestea au o mare importanță pentru ecosistemul urban Pitești.

Relieful zonei și influența sa asupra gradului de poluare și influența sa asupra calității mediului

Teritoriul Piteștiului este situat la contactul a două mari unități structural-tectonice – Depresiunea Getică și Platforma Moessică – din care fac parte unitățile morfostructurale Piemontul Getic, subunitate deluroasă, de orogen și Câmpia Română, subunitate de platformă.

Câmpia Română, prin geneză, aparține ariei depresionare dintre orogenul carpatic și platforma moessică, dar sensul evoluției a fost determinat de procesele proprii ariei carpatice. Câmpia dintre Olt și Argeș, unde se încadrează și orașul Pitești, este o regiune de interferență climatică, mai înaltă și mai fragmentată de văi paralele cu patul înecat în aluviuni și depuneri deluvio-coluviale. În cuprinsul Piemontului Cotmeana, rețeaua hidrografică este divergentă. La Pitești, însă, rețeaua este convergentă, deoarece în pleistocenul inferior a început să se formeze o arie de subsidență locală, care a determinat apariția unei piețe de adunare a apelor, unde se strâng ca într-un mănunchi râurile dintre Argeș și Argeșel (Vâlsan, Râul Doamnei, Râul Târgului și Argeșel). Până la Pitești, cursul Argeșului este orientat în direcția N-S iar din cauza modificărilor tectonice produse în fundament de către lăsările subsidente spre S-E, de la Pitești cursul Argeșului a fost deviat spre E-SE.2

După aspectul și modul de dezvoltare în profil transversal se pot diferenția: ■ văi largi în formă de covată cu albii care trec către podurile interfluviale prin intermediul unor versanți puțin înclinați; ■ Câmpurile, spații interfluviale netede, delimitate către văile pe care le separă, prin maluri cu înălțimi variabile specifice Câmpiei Române.

Astfel, ecosistemul urban Pitești este de câmpie iar faptul că vatra orașului este situată pe izohipsa de 200m, dă imaginea unui relief cu energie și fragmentare redusă. Altitudinea minimă are valoarea de 252m, la nivelul albiei minore a Argeșului în S, maxima este de 356m, în cartierul Trivale la V, iar altitudinea medie este de 304m.

Densitatea fragmentării reliefului este de 0,3km/kmp. Acest aspect este deosebit de important deoarece condiționează mărimea spațiilor construite, lungimea așezării, rețeaua stradală, rețeaua de alimentare cu apă, în ansamblu determină configurația arhitecturală a așezării.

Pantele se reduc la nivelul câmpurilor sub 5, dar cresc pe versanții teraselor și malurile văilor până la 20-25 sau chiar pe abrupturi. Pentru terenurile arabile, distribuirea pantelor este sub 365; 3-616; 6-1111; peste 118;

Gradul de înclinare al pantelor determină alegerea soluțiilor tehnice pentru construcțiile propriu-zise (de locuit sau de muncă), pentru căile ferate sau drumuri.

Procesele geomorfologice sunt elemente care impun numeroase condiții la construcții sau la menținerea și întreținerea ecosistemului urban Pitești.

Câmpia Înaltă a Piteștiului are caracter piemontan, reprezentând treapta cu valorile altimetrice cele mai ridicate din întreaga Câmpie Română. O bună parte a ei este formată din terasele dispuse în evantai ale Argeșului. În pleistocenul mediu s-au format depozite fluviatile alcătuite din terase medii și superioare ce conțin pietriș și nisip acoperite de depozite loessoide.

Vatra municipiului Pitești s-a conturat și apoi s-a extins în zona din dreapta râului Argeș, pe terasele și pantele vestice și pe terenuri din luncă.

Terasele văii Argeșului din Piemontul Cotmeana au început să se contureze în pleistocenul mediu, crearea lor fiind determinată de mișcările eustatice, de ridicările neotectonice și de oscilațiile climatice.

În ordinea descrescândă a altitudinii, terasele fluviatile din dreapta Argeșului, în perimetrul Piteștilor sunt: ■ terasa Smeura (350m altitudine); ■ terasa Trivale-Papucești (333m altitudine), unde sunt cartierele de locuințe Trivale I, II, Războieni (S-V), precum și stadionul „Nicolae Dobrin” și Sala Sporturilor. ■ terasa Exercițiu (300m altitudine), pe care se află cartierele Craiovei, Exercițiului, Banatului, Traian, Teilor; Mărășești, Găvana I,II,III; ■ terasa centru civic (277m altitudine), cuprinde vechea vatră a orașului, cartierele Gara de Sud, Prundu și Pitești I și II, platformele industriale Pitești N și S, piața publică și centrul politico-administrativ; ■ terasa de luncă (255m altitudine),unde sunt cartierele Calea București, Câmpineanu; Eremia Grigorescu, Viilor, diferite unități industriale, Parcul Argeș, Bazinul olimpic, serele Pitești, lacurile de acumulare și hidrocentralele Bascov-Pitești N, Pitești-Prundu, Golești-Călinești.

În cuprinsul Piteștiului, alunecările de teren sunt mai restrânse (versantii teraselor Piemontului Cotmeana), ele având cu precădere un caracter plastic-sufozional. Dinamica proceselor de alunecare se accentuează în timpul primăverii, când apele provenite din ploi și topirea zăpezii provoacă supraumectarea rocilor.

În timpul marilor viituri, malurile râurilor sunt și ele supuse eroziunii și modificării configurației lor, mai ales la coturile meandrelor, cum se remarcă de exemplu, în lungul Argeșului. Procesele de sufoziune și tasare, însoțite adesea de prăbușiri, caracterizează obârșiile văilor torențiale.

Frecvența și amploarea proceselor de eroziune a impus numeroase lucrări antierozionale ce trebuie continuate mai ales pe valea Argeșului, unde transportul mare de aluviuni întreține un proces intens de colmatare a lucrărilor. Etajul câmpiei este dominat de procesele de eroziune și acumulare din albiile râurilor, procese care imprimă o anumită mobilitate și instabilitate.

Terasa superioară a Argeșului este unitatea cea mai veche și se află în partea de V a orașului. Se dezvoltă de-a lungul râului Argeș pe o lățime de 500-1300m. Suprafața terenului este aproximativ orizontală și are stabilitate foarte bună. Majoritatea terenului este folosit ca suprafață agricolă în zonă existând puține construcții.

Terasa mijlocie are o suprafață aproape orizontală. Eroziunea se manifestă prin câteva văi iar majoritatea construcțiilor sunt cu parter și mai multe nivele. Terasa inferioară este practic orizontală și are stabilitate foarte bună.

Lunca râului Argeș are o suprafață plană și din punct de vedere al utilizării este folosită pentru locuințe, culturi și pentru zona industrială.

Din punct de vedere al seismicității, teritoriul Piteștiului este afectat periodic de mișcările seismice care își au epicentrul la curbura Carpaților. Cele mai puternice mișcări seismice din secolul trecut, soldate cu deteriorarea unor clădiri, au fost înregistrate la Pitești în noaptea de 10-11 noiembrie 1940 și în seara zilei de 4 martie 1977.

Dintre tipuri genetice de relief pe care este situat orașul Pitești amintim în ce urmează patru tipuri:

Relief litologic si structural – prezent în zona limitrofă municipiului Pitești și s-a dezvoltat pe un substrat alcătuit din marne, prundișuri, pietrișuri, nisipuri și argile.

Relieful sculptural – cuprinde versanții fluvio-denudaționali sculpturali și forme ale reliefului sculptural fluvial. Versanți afectați de procese geomorfologice sunt cei ai văilor secundare care fragmentează terasele Argeșului, cum ar fi: Valea Bascovului, Valea Rea, Trivale, Dârzul și Geamăna.

Relieful de acumulare – reprezentat de terase, șesuri aluvionare, ostroave, renii, glacisuri coluviale și coluvio-proluviale, precum și conuri de dejecție.

Relieful antropic – reprezentat prin forme de excavare, efectuate pentru obținerea de material de construcție: nisip, balast, argile din lunca Argeșului sau din malurile râurilor. Excavațiile s-au făcut și pentru construcții civile și industriale, pentru construirea de diguri și lacuri de acumulare. Pe Argeș s-au construit diguri și baraje pe lungimi de 4 km; prin construirea lacurilor de la Budeasa, Bascov și Pitești-sud s-au realizat intervenții antropice care au modificat relieful, peisajul și echilibrul zonei.

S-au construit diguri pentru consolidarea frunților teraselor a IV-a și a V-a și a versanților văilor temporare Dârzul, Trivale, Tomescu și Bascov.Unele văi ca Dârzul și trivale au fost regularizate, s-au construit canale de 4-5 km care leagă Argeșul de zona situată la baza versanților sud-vestici.Intervenția umană asupra reliefului se evidențiază prin construirea de ramblee, prin depuneri de pietriș și diferite alte materiale; deblee, prin escavații, realizate pentru instalarea căilor de comunicație.

Aproape tot microrelieful preexistent a fost modificat prin nivelări, amenajarea unor trepte, executarea unor escavații de cele mai diferite forme și dimensiuni, atenuarea înclinării reliefului.

Particularități climatice și rolul lor în asigurarea calității mediului

Ca și întreaga țară, municipiul Pitești se încadrează în climatul temperat-continental, caracteristic zonei de câmpie-etajului colinar. Acesta se caracterizează printr-o repartiție relativ uniformă, în suprafață, a elementelor climatice.

Acest climat este determinat de advecția aerului maritim continental din vest și a celui continental din nord și est.

Orașul propriu-zis are un topoclimat de vale cu predominarea timpului calm, moderat.În lunile de iarnă nu se înregisrează temperaturi foarte scăzute sau viscole puternice, iar verile sunt mai puțin toride.

Sumele medii ale radiației solare, în decursul unui an se cifrează între 115-120kcal/cmp. Luna cu cea mai mică valoare este decembrie (3 kcal/cm), iar cu valoarea cea mai mare –iunie-august (16,5 –18 kcal/cm).

Prin modificările pe care suprafața sa activă le aduce radiației solare și circulației atmosferice, orașul Pitești își creează o topoclimă proprie, sensibil diferențiată de cea a regiunilor înconjurătoare. Principalii factori de influență a topoclimatului, cu caracter constant, specifici orașului sunt: materialul de construcție din care este alcătuit orașul, profilul accidentat sistemul de canalizare și spațiile verzi

Materialul de construcție al așezării

Spre deosebire de localitățile rurale, acoperite în cea mai mare parte cu vegetație dezvoltată pe un sol umed ce nu modifică prea mult condițiile climatice ale locului respectiv, orașul Pitești prezintă o suprafață activă cu însușiri fizice net diferențiate. Aceasta se compune din tablă, țiglă, betonul acoperișurilor, piatra și betonul zidurilor, asfaltul și pavajul străzilor, care acoperă într-o proporție covârșitoare spațiul urban și joacă un rol extrem de important în modificarea condițiilor lui termice și de umezeală.

Influența materialelor de construcție amintite se datorează, pe de o parte, căldurii specifice mici și conductibilității calorice mari pe care o au, iar pe de altă parte, slabei permeabilități sau impermeabilității lor totale.

Profilul municipiului Pitești

Alternarea constantă a străzilor și edificiilor, precum și înălțimea variată a acestora din urmă, face ca profilul orașului, pe orice direcție ar fi considerat, să aibă aspectul unei linii frânte, cu căderi și înălțări bruște. Orașul prezintă două categorii de suprafețe plane, și anume: suprafețele străzilor aflate aproape întotdeauna la nivelul solului și suprafețele acoperișurilor aflate la înălțimi variabile față de sol.

Marea dezvoltare verticală a orașului atrage după sine o creștere substanțială a suprafeței de contact cu aerul, deci o creștere a suprafeței active, ceea ce prezintă o importanță deosebită atât pentru absorbția, cât și pentru radiația căldurii.

Sistemul de canalizare

Slaba permeabilitate a suprafeței active constituită din tablă, beton, asfalt, care are o dezvoltare considerabilă în perimetrul orașului, face ca cea mai mare parte a apei din precipitații să nu se poată infiltra. Pentru evacuarea ei, orașul și-a construit un sistem de canalizare prin mijlocirea căruia se elimină în același timp și apele menajere și industriale.

Imposibilitatea infiltrării și evacuarea rapidă a apei din precipitații fac ca suprafața activă a orașului să rămână mult mai uscată în raport cu cea din regiunile înconjurătoare. Neexistând apă, căldura care pe câmpurile învecinate se consumă în procesul evaporării, este folosită aici pentru încălzirea acoperișurilor, zidurilor, asfaltului și implicit a aerului urban.

Spațiile verzi din perimetrul municipiului Pitești

Spațiile verzi se opun influenței primilor factori amintiți, având o mare importanță nu numai sub raport climatic, ci și direct pentru sănătatea locuitorilor.

Prin umbrire și evapotranspirație, plantele din parcuri și grădini atenuează încălzirile excesive, mărind totodată umezeala relativă a aerului. Dacă se adaugă la aceste efecte și rolul de filtru pe care îl joacă frunzele arborilor pentru impuritățile atmosferei urbane, importanța spațiilor verzi devine suficient de evidentă pentru a nu mai fi necesară și indicarea altor elemente. 3

Temperatura aerului

Temperatura aerului reprezintă un element meteorologic important rezultat al interacțiunii proceselor de circulație și radiație cu suprafața terestră. Temperatura aerului constituie unul din factorii meteorologici care contribuie la difuzia impurităților în atmosferă. Aceasta scade de la sol spre altitudine, deoarece razele solare încălzesc solul iar acesta la rândul său straturile de aer aflate în imediata sa apropiere, care se deplasează ascendent prin convecție și antrenând și impuritățile evacuate în atmosferă.

Repartiția și regimul temperaturii aerului poartă amprenta influenței poziției geografice, reliefului și a factorilor specifici zonei urbane.

Municipiul Pitești, situat în partea central-sudică, a țării, este expus influenței circulației maselor de aer din sectorul mediteranean, care, în anotimpul cald al anului condiționează încălzirile puternice din zilele cu regim termic de tip tropical; sunt în general între 10-30 zile tropicale cu veri moderate;

Temperatura medie anuală variază între 9-10C. Temperatura maximă absolută la Pitești a atins 39,8C la 4 iulie 2000 (60C la nivelul solului). Temperatura minimă absolută a aerului a ajuns la –27C la 24 ianuarie 1907 (–34,2C la nivelul solului).

În privința temperaturii medii lunare și anuale s-au constatat variații însemnate în cursul anului și de la un an la altul. Într-o perioadă de 5 luni (mai-septembrie) temperatura medie lunară depășește 15C și, numai în două luni (ianuarie-februarie) valorile medii lunare sunt mai coborâte de 0C. În anul 1987, luna martie a fost foarte friguroasă în comparație cu anii precedenți.

La data de 5 martie 1987, termometrele au indicat -17C, aceasta fiind cea mai coborâtă temperatură a lunii respective din ultimul secol. Între 1 și 18 martie 1987 valorile de temperatură au fost negative.

Regimul înghețului și dezghețului apare din momentul în care temperaturile scad sub 0C.Data medie a apariției primei zile de îngheț este prima decadă a lunii octombrie. Cel mai timpuriu îngheț s-a înregistrat în orașul Pitești la 8 septembrie 1987 iar data medie a ultimului îngheț este de 4 martie-24 mai 1987.

Odată cu apariția și intensificarea insolației, posibilitatea de apariție a înghețului scade, înregistrarea lui în lunile târzii de primăvară constituind un fenomen rar.

Temperatura aerului, din timpul verii în interiorul municipiului Pitești, este mai mare datorită clădirilor din piatră, beton, acoperite cu tablă și țiglă, străzilor și trotuarelor asfaltate care se încălzesc puternic, căldurii degajate de activitățile de tot genul cu consum de energie, degajării căldurii corpului omenesc (datorită densității mari a populației), toate acestea făcând din orașul Pitești o”insulă de căldură” în anotimpul de vară, și care influențează negativ organismul uman.

Umiditatea aerului

Umiditatea aerului are importanță în reglarea proceselor evapotranspirației și în formare norilor și ceței. Datele arată că umiditatea relativă depășește 65% în fiecare lună, cele mai ridicate valori înregistrându-se în perioada rece a anului. Umiditatea atmosferică este în medie de 68, cea mai mică valoare înregistrându-se în luna iulie ca urmare a creșterii temperaturilor aerului și cea mai mare valoare în luna ianuarie datorită condițiilor atmosferice specifice.

Umiditatea atmosferică reprezintă un factor meteorologic cu importanță asupra poluării aerului deoarece ea se opune difuziei impurităților și respectiv micșorării concentrației lor prin împiedicarea deplasării particulelor.

La Pitești, umiditatea aerului este mult influențată de suprafețele acvatice reprezentate de lacurile de acumulare Pitești-Prundu și Bascov care măresc conținutul în vapori al atmosferei. Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde și de temperatura aerului, căci odată cu creșterea temperaturii se mărește și capacitatea aerului de a reține vaporii fără a ajunge la starea de saturație.

Nebulozitatea

Nebulozitatea este un fenomen meteorologic care influențează indirect poluarea aerului în sensul că precipitațiile care cad din anumite tipuri de nori curăță atmosfera de unele impurități. Nebulozitatea cea mai crescută, în orașul Pitești se înregistrează în lunile de iarnă, când gradul de acoperire este de 6-7. Sezonul de vară și toamnă se caracterizează prin timp senin. Sezonul de vară și toamnă se caracterizează prin timp senin. Nebulozitatea medie anuală la Pitești este de 5,6 zecimi.

Precipitațiile

Precipitațiile constituie factorul meteorologic prin care atmosfera este spălată de impuritățile nocive. Acestea sunt depuse în sol și astfel se ajunge la poluarea acestuia. Concentrații mari de substanțe poluante se află în primele picături de ploaie sau de zăpadă care apar după o perioadă lungă de secetă. După ploi se înregistrează cel mai ridicat nivel de puritate a aerului, datorită curățirii realizate.

Regimul precipitațiilor la Pitești, sub aspectul cantităților anuale, se situează între 680 și 700 mm anual. Stratul de zăpadă este în medie de 40-50 de zile cu grosimea de 35-40 cm, iar în timpul iernii numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 20-22. O cantitate mica de precipitații se mai înregistrează și din brumă, rouă, ceață și polei.

Volumul precipitațiilor este mai mare în interiorul ecosistemului urban Pitești, datorită convecției termice determinată de creșterea temperaturii, gradului de rugozitate al suprafeței active dat de spațiul clădit și poluanților solizi din aer care joacă rol de nuclee de condensare.

Circulația maselor de aer

Circulația aerului are un rol foarte important în dispersia poluanților din atmosferă. Analiza datelor privind frecvența vântului pe direcții și a vitezei prin valorile medii anuale, anotimpuale și diurne și corelarea acestora cu factorii fizico-geografici și economici (industria ca sursa de poluare), scot în evidență potențialul de autoepurare al atmosferei municipiului Pitești.

Frecvența medie a vântului pe direcții, este caracteristica de bază a mișcării aerului în raport cu poluarea atmosferei, deoarece este elementul care determină direcția de transport a poluanților. Circulația aerului se produce mai ales dinspre NE(26), apoi NV(18), N(14), E(11).

Calmul atmosferic are o frecvență de 15. Viteza medie anuală este de 2,6m/s, variind între 0,9m/s din S-V, în decembrie la 4,7m/s din E, în martie.

Vânturile dinspre N, NE și E poartă denumirea generală de”crivăț”, vânturile din V – „austrul”, din S-SE- „băltărețul”, iar din direcția Carpaților Meridionali primăvara și vara”munteanul”.

Dinamica maselor de aer trebuie cunoscută pentru orientarea tramei stradale, amplasarea obiectivelor potențial poluante a atmosferei, pentru vehicularea, eliminarea din atmosferă a poluanților. Astfel, amplasarea combinatului petrochimic în sudul orașului a fost bine aleasă deoarece vântul are frecvență sudică foarte redusă, dar existența zonei industriale Nord face ca poluanții emiși de sursele industriale să afecteze calitatea aerului în zonă. (tabel nr.1)

Datorită valorii calmului atmosferic de 15, aici se găsesc condiții de dezvoltare a proceselor de poluare a spațiului urban.

Direcția vântului este elementul care determină direcția de deplasare a masei de poluant. Concentrația poluanților este maximă pe axa vântului și descrește substanțial odată cu depărtarea de ea.

Un alt parametru determinant în difuzia poluanților este turbulența care este intim legată de structura verticală a temperaturii aerului.

În concluzie, putem spune că, orașul Pitești, prin complexitatea lui, prin diversitatea clădirilor, prin rețeaua stradală care în relieful urban se comportă ca niște văi în formă de canion cu diferite adâncimi și orientări, cu albedoul diferit, de la culoarea albă a zidurilor, cenușie a străzilor, la cea verde a parcurilor și arborilor stradali, se înscrie în peisajul zonei ca o entitate distinctă.

Tab.nr.1

Frecvența și viteza medie multianuală a vânturilor la Pitești (2003-2004)

Sursa:I.N.M.H.-C.M.R.Muntenia, Serviciul Meteo Pitești

Hidrografia

Apele de suprafață

Apele curgătoare. Râul Argeș este principala apă curgătoare a Piteștiului, care curge de la NV la SE, are o lungime de 344 km, cu o densitate de 0,40km/kmp, albia sa formând marginea estică a orașului pe o distanță de 10km.Valea Argeșului a avut un rol important în istoria comunităților umane care au trăit aici din epoca străveche și până astăzi.

La Pitești, râul Argeș trece printr-o zonă de subsidență, unde s-a format o”piață” de adunare a apelor din bazinul superior. În acest loc, pe stânga, lângă parcul orășenesc din luncă, Argeșul primește apele afluentului său, Râul Doamnei. Cele două râuri au un debit relativ constant. Debitul mediu multianual al Argeșului este de 34,9mc/s, iar cel al Râului Doamnei este de 20,4mc/s. Diferența dintre debitele maxime și minime este foarte pronunțată. În anul 1941, Argeșul a avut un debit de 1500-1600mc/s; în 1987, 1200-1300mc/s; debitul maxim a fost de 980mc/s, amonte de confluența cu Râul Doamnei, și de 1950mc/s, aval de confluență.

În anii 1970 și 1975 s-au declanșat mari inundații care au cauzat importante pagube materiale. Argeșul drenează o suprafață de 3590kmp.

Fenomenele de îngheț (gheață la mal, curgeri de sloiuri, pod de gheață, se înregistrează în fiecare iarnă și au o durată medie de 30-50 zile.

Pe partea dreaptă, Argeșul colectează apele unor afluenți mai mici din piemontul Cotmeana, cu scurgere torențială, cum sunt:

– râul Bascov (cu afluentul său-pârâul Lăbușești) care are izvoarele în Piemontul Cotmeana, are o lungime de 2600 m, în nordul orasului, de la intersecția cu str. N. Bălcescu până la vărsarea în Argeș.

– pârâul Valea Rea-Găvana (Valea lui Tomescu) are o lungime de 6,75 km și traversează intravilanul în nord-vestul municipiului Pitești pe o distanță de 4,7 km în zona Găvana;

– pârâul Trivale (Valea Stancei) traversează intravilanul pe o lungime de cca 4,7 km în vestul Piteștiului, trece în regim natural prin pădurea Trivale, subtraversează strada Trivale, de unde în canal deschis de cca 800 m străbate parcul Trivale până la „Palatul Copiilor”; de aici, pe cca 700 m este amenajat în canal închis și străbate o zonă de locuințe, apoi intră în canalizarea orașului.

– pârâul Scoroboaia străbate intravilanul în vest, paralel cu pârâul Trivale;

– Dârzul (Turcești sau Geamăna Mică) străbate intravilanul pe o distanță de cca 6 km în partea de sud-sud-vest a Piteștiului. Tot traseul său are versanții înalți, parțial stabilizați, care au necesitat lucrări speciale pentru consolidarea lor pe porțiunile cu pante mari sau cu alunecări potențiale.

– Geamăna (Geamăna Mare) are izvoarele în zona de contact dintre Piemontul Cotmeana și Câmpia înaltă a Piteștilor. Lungimea totală a sa este de cca 6,37 km și mărginește, în regim natural intravilanul în sud pe cca 400 m până la podul CF al fostei cai ferate spre Slatina. De aici, el străbate zona de locuit, în canal închis, cca 600m, până la subtraversarea CF București, de unde în regim natural, neamenajat pe 300 m, se varsă în Argeș.

Scurgerea pârâurilor depinde de cantitatea de precipitații care cade în zonă, de aportul adus de apele subterane, dar și de apele provenite din topirea zăpezilor acumulate în sezonul rece. Unele pâraie seacă vara datorită temperaturilor ridicate, precipitațiilor insuficiente, infiltrațiilor în sol și vaporotranspirației intense.

Pe valea Argeșului și pe văile afluenților săi, pentru utilizarea rațională a apelor, au fost executate ample lucrări hidrotehnice. Albiile minore ale pâraielor au fost canalizate subteran pe distanțe de traversare a ariei orășenești.

Lacurile. Pe valea Argeșului au fost construite lacurile de acumulare și hidrocentrale: Budeasa, Bascov, Pitești -Prundu, Golești-Călinești-Căteasca

– Lacul Budeasa – amplasat la coada lacului Bascov (azi Baza Nautică Bascov), a fost realizat în anul 1978 și se întinde pe o lungime de 5.5 km până la CHE Merișani. Are rol complex de asigurare a alimentării cu apă a folosințelor de apă din aval și atenuarea viiturilor.

Lacul servește ca priză pentru alimentarea cu apă a municipiului Pitești și în producerea de energie electrică, fiind dotat cu o centrală electrică cu o putere instalată de 11.5 MW. Volumele de apă ale acestui lac mai sunt utilizate pentru asigurarea cu apă brută a folosințelor din aval prin suplimentarea debitelor minime cu un debit de 1,1 mc; satisfacerea necesarului de apă pentru irigarea a circa 5000 ha terenuri agricole și redresarea debitelor de apă utilizate de centralele hidroelectrice din amonte. Volumul total al acestui lac este de 54,9 milioane m.c. iar volumul util este de 27 milioane m.c., suprafața de 400 ha., adâncimea în dreptul barajului de 15m., timpul de retenție –336 ore.

– Lacul Bascov – realizat în 1970, are suprafața de 162 ha, cu înălțimea maximă inițială la baraj de 10 m; datorită colmatării foarte avansate îndeplinește în prezent numai funcția de lac de priză pentru alimentarea cu apă a municipiului Pitești. Se apreciază că mai are un volum util de 0,8 milioane m.c.

– Lacul Pitești a fost finalizat în 1971, are suprafața de 122 ha și adâncimea inițială la baraj de 10 m. Din cauza gradului avansat de colmatare, volumul maxim inițial s-a redus de la 10 milioane m.c. la cca 1 milion m.c. Cauzele colmatării lacului Pitești sunt necorelarea lucrărilor de amenajare a bazinului hidrografic al Râului Doamnei cu stingerea torenților; despăduririle și neefectuarea lucrărilor de împădurire în zona deluroasă; cantitatea mare de aluviuni transportată de râurile care vin din zona dealurilor. In prezent, lacul Pitești îndeplinește numai funcția de lac de priză pentru S.C. Arpechim S.A. Pitești și pentru sistemul de irigații Stefănești-Leordeni.

– Lacul Golești este situat în afara intravilanului municipiului Pitești pe linia care unește localitățile Udeni și Cătanele la cca 5,6 km de podul de cale ferată Bănănăi și 7,3 km de barajul Pitești. A fost realizat în anul 1983, cu un volum de apă de 78,5 milioane m.c., volum util de apa de 52,5 milioane m.c., are suprafața de 646 ha, adâncimea în dreptul barajului de 16 m și timpul de retenție de 778 ore. Asigura un debit suplimentar de 18 m.c./s pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului București. Are o importanță deosebită și pentru municipiul Pitești pentru că acest lac este sursa de rezervă pentru alimentarea cu apă a S.C. Arpechim S.A. Pitești.

Realizarea acestor lacuri de baraj a fost condiționată de existența municipiului Pitești care concentrează mari consumatori de apă potabilă și industrială.

Pe Râul Doamnei s-a amenajat lacul de acumulare Mărăcineni-Valea Mare, pentru atenuarea viiturilor din bazinul acestui râu. Prezența apei lacurilor de acumulare imprimă unele schimbări în microclimatul orașului, în fauna și flora sa și oferă noi posibilități de agrement de practicare a sporturilor nautice. În acest scop s-a dat în exploatare o bază nautică la Pitești N-Bascov –Budeasa.4

Apele subterane

Apele subterane sau libere aparțin categoriei a II a, au o scurgere medie lichidă de 5litri/s/kmp. Pe teritoriul orașului Pitești au fost determinate două pânze de apă subterană sulfuroasă, cu debit artezian, situate la adâncimi cuprinse între 23-35m și 50-70m. S-au efectuat lucrări pentru valorificarea acestor ape, prin construirea unor fântâni. Fântânile arteziene din Pitești, cu apa ușor mineralizată (sulfatată) își au sursa în straturile freatice. Cele mai importante surse sunt pe străzile C-tin Brâncoveanu, Nicolae Bălcescu. La Pitești se remarcă o regiune lipsită de strate acvifere permanente și, de debite importante, alimentarea cu apă putându-se face local, prin puțuri săpate la adâncimi de 50-200m, cu debite reduse ce variază între 0,5-1,0l/s.

În zona de contact a dealurilor cu câmpia, de o parte și de alta a Argeșului se fac prezente izvoare care ies la zi după o forare de cca 80-100m adâncime cu debit de 0,5-2,5l/s.

Apa constituie o resursă importantă în toate activitățile umane, plecând de la necesitatea menținerii unei igiene corporale, la necesitățile menajere, în procesele de producție. Astfel, resursele de apă dulce (de suprafață) și subterane necesare în nevoile populației, în irigație și industrie, suportă din ce în ce mai mult efectele poluării prin deversarea apelor uzate, în rețeaua hidrografică, în lacuri, sau prin infiltrarea în subteran.

Apele de suprafață sunt afectate în mod direct de evacuările de ape uzate neepurate sau epurate insuficient. Acestea conțin substanțe organice, amoniu și unele elemente toxice. O altă sursă de poluare este reprezentată de noxele din aer și de pe sol, care”spălate” de ploi ajung în albiile râurilor și în lacuri.

Urmărirea calității apei lacurilor este foarte importantă, deoarece uneori, în perioadele de schimbare a regimului termic (iunie-septembrie), în volumul de apă acumulat pot apărea fenomene nedorite de înmulțire rapidă a unor alge (de obicei alga albastră sau alga verde) în detrimentul altor specii, fenomene ce poartă numele de”înflorire” component al complexului fenomen eutrofizare, care amenință echilibrul ecologic în acest ecosistem.

În orașul Pitești, apele subterane se pot polua ca urmare a infiltrărilor de poluanți din sol și din apa de suprafață. Aceștia, proveniți fie din activitățile industriale, fie din activitățile agricole, pot schimba calitatea apei, afectând sănătatea oamenilor sau a plantelor și animalelor care o folosesc.

Calitatea apelor subterane a fost în perioada 1999-2002 corespunzătoare cerințelor acestui standard în majoritatea zonelor, cu excepția unor foraje din zonele cu exploatări miniere în apropiere de Pitești, în care concentrația substanțelor minerale este puțin peste limita permisă.

Alimentarea cu apă potabilă sau indrustrială și evacuarea apelor menajere reprezintă una din componentele principale ale ecosistemului urban Pitești, pentru preîntâmpinarea focarelor de infecție și a bolilor corespunzătoare, așa zise boli hidrice precum holera, febra tifoidă ș.a.

Alimentarea cu apă a orașului s-a bazat inițial pe sursele subterane atât pentru populație cât și pentru industrie. În urma dezvoltării orașului și a creșterii cerințelor de apă potabilă și industrială, s-a trecut la alimentarea cu apă din Argeș.

Unitățile industriale sunt alimentate unele din rețeaua de apă potabilă și altele au puțuri proprii, altele utilizează apă industrială din Argeș

Vegetația

Municipiul Pitești, din punct de vedere vegetal, se suprapune zonei de vegetație specifică dealurilor din Piemontul Getic. Pe terenurile urbane și periurbane se dezvoltă vegetația de pădure colinară, vegetația de silvostepă, iar ca tip azonal, vegetația de luncă. În această zonă se întrepătrund elementele de floră montană cu cele de câmpie. Flora Piteștiului este bogată în specii, cuprinzând și unele plante rare. Pădurea se află la limita dintre subzona fagului și a stejarului și tot aici întâlnim limita sudică a mesteacănului alb (Betula verucosa).5

În pădurea Trivale din V și NV (2008 ha din care 45 ha parc) și în masivele silvice din apropiere, în alte locuri de pe terasele și pantele orașului, în parcurile și spațiile verzi, se află numeroase specii de arbori caracteristici fâșiei gorunetelor: gorunul (Quercus petraea), gârnița (Quercus frainetto), cerul (Quercus cerris), stejarul (Quercus robur), fagul (Fagus sylvatica), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus), arțarul sau paltinul (Acer platanoides), ulmul (Ulmus procera), teiul pădureț (Tilia cordata), teiul bun (Tilia tomentosa), salcâmul (Robinia pseudacacia), mărul pădureț (Malus sylvestris) părul sălbatic și pădureț (Pyrus pyraster), cireșul amar, sălbatic și pădureț (Cerasus avium, C.vulgaris), anumite specii de conifere, ș.a.

Stratul ierbos este variat și cuprinde mai ales pe văi, speciile cunoscute de geofite și hemicriptofite vernale.

În oraș sunt câteva plante rare, ocrotite de lege, printre care: două exemplare de conifer terțiar din specia Gynkgo biloba, arborele de tisă-Taxus bacatta, liliac din specia-Syringa pers.L, iar în anul 2000, a fost plantat în fața Muzeului Județean Argeș un exemplar de Sequoia gigantaea.

În parcuri și în numeroase spații verzi din Pitești abundă lalelele, trandafirii, garoafele, crizantemele, liliacul, teii.În perimetrul urban s-au înmulțit, în ultimii ani, unele plante decorative exotice cum sunt, de exemplu, magnoliile.Datorită vegetației bogate și interesante, la Pitești se organizează, în fiecare primăvară, la sfârșitul lunii aprilie, o amplă expoziție floricolă națională, denumită”Simfonia lalelelor”.

Fauna

Majoritatea animalelor din fauna terestră aparține biotopului de pădure colinară și, în mai mică măsură, biotopului de silvostepă. În pădurile din perimetrul orașului puteau fi întâlnite odinioară exemplare obișnuite ale faunei din țara noastră, unele de interes cinegetic: lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), viezurele sau bursucul (Meles meles), jderul (Martes martes), dihorul comun (Mustela-Putorius putorius), nevăstuica (Mustela nivalis); dintre erbivore: căprioara sau căpriorul (Capreolus capreolus capreolus), iar dintre erbivore nerumegătoare din familia Suide- mistrețul (Sus scrofa), dintre rozătoare-din familia Leporide- iepurele (Lepus europeus), diferiți șoareci sau șobolani-muride și microtide.

În pădurea Trivale sunt, însă admirate numeroase veverițe (Sciurus vulgaris). Nu lipsesc animalele insectivore ca: ariciul (Erinaceus europaeus romanicus), cârtița (Talpa europaea), chițoranii sau chitcanii (Sores araneus). Pe întuneric își fac apariția liliecii (Vespertilio murimus).

În zonă mai trăiesc diferite broaște-broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca comună (Rana esculenta), broasca țestoasă de apă, de uscat (Testudo), reptile, râme, păianjeni, gasteropode, etc.

Sunt și numeroase păsări, unele cântătoare (se găsesc în păduri, parcuri, spațiile verzi, grădini) așa cum sunt: cucul (Cuculus canorus L.), pupăza (Upupa epops), graurul (Sturnus vulgaris L.), mierla (Turdus merula), privighetoarea (Luscinia megarhyncos), ciocârlia (Alauda arvensis L.), turturica (Streptopelia turtur L.), cinteza (Fringilla coelebs) mugurarul (Pyrrula pyrula L.) sfrânciocul (Lanius collubria L.), măcăleandrul (Erithancus rubecular L.); alte păsări: rândunica (Hirundo rustica), vrabia (Passer domescicus), gaița (Garrulus glandarius), pitulicea (Troglodytes troglodytes), pițigoiul (Parus major), ciocanitoarea pestriță (Dendrocopus major), presura (Emberiza), ciocârlanul (Galerida cristata), codobatura (Motacilla alba); păsări răpitoare-cioara, corbul (Corvux corax), bufnița (Bubo bubo), ciuhurezul sau huhurezul (Strix aluco și S.urelensis), uliul (Accipiter), șoimul (Falco), sau păsăsări căutate de vânători: porumbelul sălbatic (Columba), sitarul (Scolopax rusticola).

După cele prezentate mai sus, putem spune că, activitatea umană, a modificat spectrul floristic și faunistic natural.

Solurile

În Câmpia Piteștiului apar soluri silvestre podzolice și soluri pseudogleice care au o mare răspândire datorită excesului de umiditate. Solurile silvestre sunt folosite în pomicultură și pentru culturile de câmp. Pe aceste soluri, culturile când suferă de prea multă apă, când de lipsa apei. Pentru a înlătura aceste neajunsuri, trebuie aplicate lucrări care să ducă atât la înmagazinarea apei cât și la îndepărtarea excesului.

Solurile brun-roșcate de pădure și solurile negre argiloase slab humifere apar izolat.În regiunile cu soluri brun-roșcate de pădure dau rezultate foarte bune grâul, porumbul, plantele de nutreț, pomii și via. Totuși și aici trebuie luate măsuri pentru o cât mai bună înmagazinare a apei în sol.

Solurile slab dezvoltate de luncă includ solurile erodate, solurile aluviale (în lunca Argeșului).Solurile aluviale pot fi valorificate în silvicultură prin culturi cu specii repede crescătoare de plopi euroamericani sau prin asociații forestiere de tipul șleaurilor de luncă (amestec de stejar, plop, frasin, ulm), înregistrând productivitate mijlocie sau ridicată. În agricultură, solurile aluviale pot fi valorificate prin culturi de câmp.

Omul influențează direct sau indirect procesele de formare a solului. Prin mobilizarea solului, adăugarea îngrășămintelor chimice sau organice, omul contribuie mereu la îmbunătățirea proprietăților fizice și chimice ale solului, dar poate produce și degradarea solului, prin supraexploatare, acidizare, salinizare, eroziune complexă ș.a.

Plantațiile de păduri făcute pe terenurile degradate din jurul Piteștiului, ajută la formarea, fixarea și îmbogățirea unui strat de sol cu substanțe nutritive.Tot omul a fost factorul care a determinat degradarea acestor terenuri prin defrișările de păduri făcute.

Solul în interiorul ecosistemului urban Pitești este în proporție de 90 modificat sau distrus prin suprafața construită, asfaltată.Ca urmare a extinderii platformelor industriale din afara perimetrului urban și a rețelei de transport au fost scoase din circuitul agricol însemnate suprafețe de soluri. Din analiza globală, a rezultat că în solurile din imediata vecinătate a actualului perimetru construibil al orașului există o poluare generală, difuză, datorată activităților umane și mai ales a Combinatului Petrochimic Pitești, zonei industriale Nord.

Factorii fizico-geografici și rolul lor în procesul poluării și aotopurificării

Este cunoscut faptul că factorii geografici acționează în complexul proces poluare-autopurificare într-o strânsă interdependență, influențându-se reciproc într-un sens sau în celălalt.6

Factorii fizico geografici cu rol important în acest proces se grupează în următoarele: relieful, clima, vegetația, suprafețele acvatice, solul

Dispersia sau menținerea impurităților emise în atmosferă sunt în strânsă legătură cu caracteristicile reliefului regiunii Pitești care intervine în procesul autopurificării prin influența pe care o exercită asupra condițiilor meteorologice și îndeosebi asupra posibilităților de ventilație a zonei expuse poluării.

Altitudinea reliefului din regiunea municipiului Pitești induce zonalitatea verticală în repartiția teritorială a parametrilor meteorologici: temperatură, umiditate, precipitații, vânt,etc., dar în același timp schimbă și procesul dispersiei noxelor.

Altitudinea, poate constitui un obstacol în calea poluanților, protejând teritoriul aflat în spatele obstacolului. Dar altitudinea orașului Pitești este de 200 m, iar obstacolul poate fi depășit, înaintea lui intervenind doar o modificare de direcție a vântului și a efluentului; după trecerea obstacolului intervine turbulența.

În municipiul Pitești, existența inversiunilor termice este slabă, iar circulația maselor de aer este activă. Vânturile cu orientări și viteze diferite transportă impuritățile emise de platforma industrială Arpechim rapid și pe distanțe mari. Structura eterogenă a suprafeței orașului Pitești reiese nu numai din diversitatea reliefului, ci și din prezența și natura vegetației, natura solurilor, care provoacă deosebiri topoclimatice și microclimatice cu rol important în procesul dispersiei.

Diversitatea tipurilor de sol, cu proprietăți fizico-chimice variate transformă în mod diferențiat radiația solară în căldură, creând pe timp senin, tipuri caracteristice corespunzătoare regimului meteorologic al stratului de aer de lângă sol. Solurile lipsite de vegetație și solurile nisipoase din arealul municipiului Pitești se încălzesc mai tare pe timp senin, comparativ cu cele acoperite cu vegetație. Prin încălzirea aerului de deasupra lor are loc procesul de convecție care antrenează noxele din apropierea suprafeței active în procesul de dispersie. Astfel, prin acoperirea inegală a solului cu vegetație, prin natura diferită a rocilor, prin evaporare, se creează condiții diferite de turbulență și de difuzie a impurităților.

Vegetația naturală modifică în primul rând cantitatea de radiație solară care ajunge la suprafața solului, exercită influență asupra amestecului prin turbulență dinamică, influențează umezeala aerului în sensul creșterii și prin mijlocirea evapotranspirației. Vegetația constituie de asemenea un element autopurificator important al atmosferei, rolul esențial avându-l pădurile. Vegetația din orașul Pitești are mare capacitate de fixare a bioxidului de carbon în procesul fotosintezei, dar contribuie și la reducerea poluanților gazoși și a aerosolilor. Pădurea Trivale prezintă potențial filtrant față de pulberi iar fenomenul de reținere a pulberilor se explică prin reducerea vitezei vântului, modificarea turbulenței atmosferice și prin proprietatea suprafețelor frunzelor și a părților lemnoase de a fixa elementele în suspensie.

Procesele de autopurificare și dispersie sunt influențate de prezența suprafetelor acvatice, ori prin procesele de reținere mecanică sau chimică, ori prin faptul că prezența suprafețelor întinse de apă generează curenți de aer care permit o bună ventilare a teritoriului. Noaptea, temperatura mai ridicată a apei Argeșului, generează o mișcare convergentă, dinspre uscat spre apă, ca urmare a creeării deasupra apei a unei microdepresiuni.

Precipitațiile favorizează dizolvarea și spălarea impurităților din atmosferă și antrenarea acestora la sol.Ploaia realizează în special curățarea atmosferei de gaze, iar zăpada purifică atmosfera de impuritățile solide.Vântul reprezintă procesul prin care are loc deplasarea impurităților și creează fenomenul prin care acețtia se difuzează în bazinul aerian iar procesul difuzării este direct proporțional cu viteza.

Evoluția numerică a populației în municipiul Pitești

Dezvoltarea economica și extinderea teritoriala au determinat o continuă evoluție demografică a Piteștiului

Pe parcursul unei îndelungate perioade, când omul a început să îmbunătățească condițiile de prelucrare a pământului, să se aprovizioneze cu hrană, arme, unelte și tehnici de apărare și adăpostire, populația a crescut ușor sub aspect numeric.

În epoca medievală, populația orașului medieval Pitești era alcătuită din categorii de oameni liberi și în mai mică măsură, din locuitori dependenți. Evoluția demografică a fost lentă. Orașul Pitești nu a avut o populație prea numeroasă în Evul Mediu.

Din însemnările unor călători străini cunoaștem câteva date. În anul 1640, episcopul catolic Baksic a consemnat existența a 200 de case ale unor piteșteni mai răsăriți (cca 1000 de locuitori).

Călătorul italian Domenico Sestini, în anul 1780, a notat 250 de case în Pitești (cca 1250 locuitori), iar R.Walsh, în anul 1824, cu 1000 de case (cca 5000 locuitori).

Dezvoltarea economică și extinderea teritorială au determinat, în secolul al XIX-lea și al XX-lea, o continuă evoluție demografică a Piteștilor.

În urma efectuării recensământului oficial din Țara Românească în anul 1831, se constată că orașul Pitești avea atunci 773 de case cu 4000 de locuitori. Peste 28 de ani, recensământul din 1859 a consemnat 7229 de locuitori, iar statistica din 1865 a înregistrat 7259 de locuitori. În anul 1894, numărul populației se ridicase la 13730 de locuitori, iar la recensământul din 1899, orașul avea 15669 de locuitori, așadar după 40 de ani, cu 8440 mai mulți decât în anul Unirii, ceea ce reprezintă un spor mediu anual de 211 locuitori. Numărul populației, la recensământul din 1912, a fost de 19722 locuitori, adică un plus de 4053 locuitori față de anul 1899.

La recensământul populației din 29 decembrie 1930 au fost înregistrați 19532 de locuitori, cu 190 de persoane în minus față de anul 1912.Scăderea numărului de locuitori se explică prin pierderile provocate de primul război mondial, 1916-1918. De altfel, după război, numărul locuitorilor a crescut, începând cu anul 1919. Recensământul din 1941 a consemnat 26551 locuitori, cu 9475 mai mulți decât în 1930.

Ritmul înalt de dezvoltare a economiei s-a reflectat și în dinamica demografică. Ca urmare, populația stabilă a crescut în ritm susținut, așa cum ne arată recensămintele efectuate în perioada anilor 1956-1977. Astfel, populația orașului s-a ridicat de la 38330 de locuitori în 1956, la 60113 în 1966, la 80854 în 1971, la 123943 în 1977, la 143614 de locuitori în anul 1981. În anul respectiv, populația Piteștiului crescuse cu 395,1 în comparație cu cea din anul 1948, ocupând locul 15 în clasificarea orașelor. Din analiza acestor date reiese că între anii 1899-1966, populația s-a mărit de aproape patru ori. Ritmul mediu anual de creștere, între 1948 și 1966, a fost de 4,15. Procesul intens de urbanizare a determinat sporirea considerabilă a numărului de locuitori în deceniul 1966-1977.

În ultimii ani, ca urmare a procesului de industrializare masivă, populația orașului Pitești a crescut. Astfel, în anul 1980, populația era de 139029 de locuitori, pentru ca în anul 1985 să ajungă la 154112 locuitori. Populația Piteștiului atingea în anul 1990 174790 locuitori, în 1996-185693 locuitori, iar la recensământul populației din 2002 s-au înregistrat 168756 locuitori.

1.2. Funcțiile teritoriului

Funcția industrială a municipiului Pitești

Evoluția industrială a municipiului Pitești. Valorificarea într-o mai mare măsură a bogățiilor subsolului, introducerea masivă a forței mecanice, calificarea muncitorilor, sporirea gradului de prelucrare a materiilor prime, precum și diversificarea relațiilor cu diferite firme din alte localități, au fost câteva dintre direcțiile care au condus la sporirea volumului producției industriale în orașul Pitești în perioada interbelică.

Dezvoltarea economică a municipiului Pitești, în anul 1963, a permis ierarhizarea”nodului industrial în formare de la Pitești” pe locul trei pe țară, din cele patru stabilite în cadrul grupei industriale sud-carpatică. Dezvoltarea unităților industriale în anii 1964-1965, au determinat sporirea numărului de oameni ai muncii. În perioada următoare, peste 40 de miliarde au fost destinate dezvoltării industriale. Astfel, continuându-se efortul de consolidare a zonelor industriale așezate la extremitățile orașului, în Pitești sunt constituite astăzi trei mari platforme economice specializate în principal în industria chimică, industria constructoare de mașini și industria de prelucrare a lemnului, industria ușoară și industria alimentară.

Așadar, o caracteristică de bază a dezvoltării economice a municipiului Pitești este gama deosebit de diversificată a rețelei sale industriale. Fără a exagera, se poate aprecia că la Pitești se află, la o anumită scară, o parte din esența industriei românești contemporane. Puțina centre economice ale țării oferă o asemenea imagine.

Tab nr. 2

Structura producției globale a industriei în Pitești(%)

Direcția de Statistică Argeș

În structura producției globale a industriei în orașul Pitești, se remarcă o pondere deosebit de mare deținută de exploatarea și prelucrarea lemnului-21,4% în anul 1980, iar cea mai mică pondere având-o poligrafia. Pentru anul 2001, situația s-a schimbat în favoarea construcțiilor de mașini, iar cea mai mică pondere o are poligrafia.

Se poate spune, că, prin însăși specificul structurii ei, industria din Pitești cuprinde un complex de ramuri și subramuri, deosebite între ele prin materiile prime folosite și prin specificul tehnologic de realizare a produselor finite.

Activitatea economico-industriala in prezent

Industria municipiului Pitești ocupă un loc important în configurația industriei naționale. Cea mai importantă întreprindere a municipiului este S.C. Automobile Dacia-Renault S.A., care produce de mai bine de 30 de ani automobile românești DACIA și care se străduiește să rămână în continuare în topul producătorilor est europeni de autoturisme.

S.C. Automobile Dacia-Renault S.A. intră în funcțiune în anul 1968 pe platforma industrială Colibași. La 3 august 1968 iese pe porțile intreprinderii primul automobil denumit simbolic „Dacia”. De-a lungul celor peste trei decenii de activitate, societatea a oferit oamenilor cu un venit mediu o mașină cu performanțe tehnice bune. În 1990, lucrătorii de la Dacia încep un nou drum într-o economie de piață, în care rezistă numai produsele competitive.

Dacă la începuturile ei societatea fabrica numai autoturisme sub licența „Renault” (concepția și proiectele erau franceze), în 1995 se lansează în producție primul autoturism de concepție românească, în proporție de 90 %, diferit de tot ce produsese întreprinderea până atunci. Este vorba de „Dacia Nova”. A fost un drum lung și deloc ușor de la primul autoturism românesc până în zilele noastre, când se produc peste 100.000 de mașini pe an. Totuși, întrucât concurență în acest domeniu este acerbă, „S.C. Automobile Dacia-Renaul S.A. a fost nevoită să vândă pachetul majoritar de acțiuni firmei franceze „Renault”. Uzina a avut un succes imens cu gama de autoturisme Solenza si Logan, acesta din urmă fabricându-se și pentru export.6

S.C. Arpechim S.A. Edificarea platformei petrochimice se datorează, printre altele, existenței în județ a unor importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Societatea este cel mai important reprezentant al industriei de rafinării și petrochimice din țară, fiind recunoscută pentru calitatea produselor sale. Întreprinderea livrează, printre altele: benzină, motorină, combustibili, uleiuri minerale etc. În momentul de față societatea trece printr-o etapa de dezvoltare, ea fiind preluata de compania austriacă OMV.

S.C. ANA IMEP este amplasată la intrarea în oraș, pe drumul național București-Pitești; a fost dată în folosință la sfârșitul anului 1967 și avea ca profil fabricarea unor motoare electrice. În prezent, societatea produce motoare pentru mașini de spălat, electropompe de apă, motoare electrice universale, diferite scule și dispozitive, toate competitive pe piață.

S.C. Alprom S.A. Amplasată în zona industrială Nord, această societate are diferite capacități de prelucrare superioară a masei lemnoase. În cele peste trei decenii de tradiție și experiență, întreprinderea a reușit să ocupe un loc de frunte printre cele mai apreciate societăți din țară și străinătate. Din producția totală, exportul reprezintă 58%, iar din producția de mobilă și tapițerie, 82%. Politica de dezvoltare a societății se caracterizează prin continuarea investițiilor și modernizarea fabricilor cu pondere ridicată în producția pentru export. Societatea produce o gamă largă de mobilier, fabricată după norme internaționale recunoscute.

S.C. Rolast S.A. a fost dată în folosință în 1975. Astăzi realizează un număr impresionant de repere din cauciuc cu inserție și fără. Marca „Rolast” este cunoscută și apreciată atât în țară cât și în străinătate.

S.C. Novatex S.A. este una dintre cele mai mari producătoare de fire tip bumbac din România. Între anii 1949-1990, acționează ca o firmă integrată (filatură, țesătură, finisaj); în 1990, fabrica se desparte în două unități distincte, una fiind „Novatex”, cu o structură a acțiunilor preponderent de stat; în 1997 se semnează un contract de creditare cu Deutsche Bank, cu garanția Minsterului de Finanțe, ceea ce permite achiziționarea unei linii complete de producție pentru filatură și retehnologizarea parțială a secției Finisaj textil; în 1998 are loc vânzarea pachetului de acțiuni deținut de F.P.S., „Novatex” devenind astfel o companie cu capital integral privat.Societatea produce și exportă: fire din bumbac, țesături finisate, articole casnice (fețe de masă), îmbrăcăminte pentru femei, bărbați și copii, precum și îmbrăcăminte de lucru și protecție.

După 1990 au apărut o serie de societăți comerciale cu capital privat care au acoperit toate domeniile de activitate ale industriei: transporturi, comerț, distribuție, construcții, textile, ș.a.

Categorii de industrii

Industria energetică în municipiul Pitești – Ramura energetică este reprezentată prin cele trei hidrocentrale de pe râul Argeș: – Bascov, Pitești și Golești, prin SC Conel SA, (în trecut Întreprinderea de Rețele Electrice), al cărei dispecerat de distribuire a energiei electrice s-a construit între anii 1981-1985, precum și de Institutul de Cercetări Nucleare -Filiala de Combustibili Nucleari – ICN-FCN Pitești. În prezent, dezvoltarea societății moderne din municipiul Pitești, are nevoie de resurse energetice din ce în ce mai mult. Multe din problemele vitale ale viitorului sunt legate de asigurarea omenirii cu resurse energetice, de folosirea lor rațională și de valorificarea acestora cu eficiență maximă. În asigurarea și utilizarea resurselor energetice în Pitești vor fi promovate următoarele direcții prioritare: intensificarea punerii în valoare a potențialului hidroenergetic al râului Argeș; valorificarea noilor surse și tehnologii energetice.

Industria construcțiilor de mașini în municipiul Pitești. Industria construcțiilor de mașini și a prelucrării metalelor, creată în anii regimului comunist, a devenit una din principalele ramuri ale orașului Pitești. Prima unitate a industriei constructoare de mașini dată în exploatare în oraș (1952) a fost Uzina de piese auto, din partea N-E a Piteștiului (în prezent SC Subansamble Auto SA). Procesul tehnologic a fost continuu extins și modernizat, iar producția diversificată, construindu-se în același timp, noi secții de tratament termic, de roți dințate și cutii de viteză, de segmenți, care funcționează alături de primele secții ale uzinei. Intrarea în producție, la 20 august 1968, a Uzinei de autoturisme din Colibași (în prezent SC Dacia-Renault SA) a constituit o mare realizare, prin darea în producție a acestor unități realizând un vechi deziderat național. Construită în colaborare cu firma franceză”Renault” întreprinderea dispune acum de un important potențial tehnic și de cercetare, ceea ce favorizează o rapidă asimilare și integrare a producției noastre de autoturisme. Începând din anul 1971, un important număr de autoturisme”Dacia” au fost exportate în numeroase țări din Europa, Asia, Africa, America de Sud.

O altă unitate din domeniu, a cărei clădire este situată la intrarea în oraș, este Fabrica de motoare electrice (în prezent SC Ana Imep SA), care a intrat în producție în anul 1967, cu o capacitate de 750.000 de micromotoare necesare echipării mașinilor de uz casnic,și de cca 250.000 de motoare electrice asincrone în carcasă de aluminiu.

În prezent, în cadrul acestei industrii se urmărește creșterea productivității muncii, îmbunătățirea calității produselor și valorificarea complexă a materiilor prime și materialelor.

Industria chimică în municipiul Pitești. Industria chimică, ramură nouă în Pitești, valorifică superior variata bază de materie primă locală (gaze de sondă, țiței, masă lemnoasă), potențialul disponibil de forță de muncă, resurse de apă, la dezvoltarea acesteia contribuind și rețeaua de căi de comunicație care facilitează legăturile cu celelalte platforme chimice din zonele înconjurătoare Râmnicu Vâlcea în V și Ploiești în E. Saltul calitativ în ramura chimică s-a produs în Pitești după anul 1967, prin intrarea în producție a Uzinei chimice a Combinatului Petrochimic (în prezent SC Arpechim SA), a Rafinăriei de țiței și a Combinatului de articole tehnice de cauciuc (azi SC Rolast SA). Platforma chimică Bradu din S-E Piteștiului este cea mai mare concentrare industrială de fonduri fixe pe ramură din oraș și grupează: Uzina chimică (intrată în producție în anul 1967), care produce negru de fum de înaltă abraziune, folosit în fabricarea cauciucului și a cernelurilor de tipografie.

Industria materialelor de construcții în municipiul Pitești. Industria materialelor de construcții își are baza de materii prime asigurată prin structura geologică și petrografică variată a județului Argeș, urmare a unei îndelungate evoluții paleogeografice. Industria de prelucrare este reprezentată prin secția de prefabricate din beton armat din cadrul Întreprinderii de poduri metalice și prefabricate din beton din Pitești (în prezent SC Hidromec SA) și prin numeroase unități ale industriei locale, care produc cărămizi, var, etc.

Industria de exploatare și prelucrare a lemnului. Această ramură a economiei este o ramură tradițională, particularitățile pedoclimatice și de relief caracteristice treptelor morfologice asigurând ecologia de habitat a tuturor esențelor lemnoase de valoare economică. Ca urmare, în zona de nord a orașului Pitești, a fost dat în funcțiune în 1962 una dintre cele mai puternice unități din țară a industriei de profil, respectiv Combinatul de Prelucrare a Lemnului (în prezent SC Alprom SA). Aici se produc plăci fibro-lemnoase, garnituri moderne de mobilă, placaje, binale, cherestele și multe alte elemente din lemn. Urmărind creșterea eficienței economice în prelucrarea și în valorificarea lemnului, s-au dat în folosință în perioada comunistă și fabricile de făină din lemn și de drojdie furajeră.

Industria ușoară în municipiul Pitești. În cadrul industriei ușoare, localizată în cea mai mare parte în zona industrială Nord sunt cuprinse trei importante unități: Întreprinderea „Textila” (în prezent SC Novatex SA); Întreprinderea de stofe „Argeșana” (în prezent SC Argesin SA); Întreprinderea de încălțăminte Pitești (în prezent SC Asempres SA).

Industria alimentară în municipiul Pitești. Industria alimentară în orașul Pitești s-a dezvoltat prin construirea de noi unități, iar cele vechi au fost modernizate și reutilate, creându-se mari posibilități pentru diversificarea produselor, în vederea unei mai bune satisfaceri a nevoilor de consum ale populației. Investițiile realizate în acest domeniu au fost destinate dezvoltării capacităților pentru fabricarea produselor care reprezintă o importanță deosebită în alimentație (lapte, pâine, bere).

De asemenea, noul abator din zona de sud, extinderea fabricii de produse lactate (în prezent SC Lactag SA), Fabrica de preparate din carne, Fabrica de pâine (în prezent SC Vel Pitar SA), Complexul de vinificație din Ștefănești și Centrul de îmbuteliere a vinului (în prezent Alcool-Ruva-Cora SRL) contribuie la realizarea unui echilibru între toate ramurile ale economiei Piteștiului. Tot în partea de nord s-a extins zona marilor depozite comerciale și s-au amenajat secțiile de producție ale trusturilor de construcții civile și industriale, care au edificat noile cartiere și marile platforme economice ale Piteștiului.

Alte ramuri industriale. Prin comasarea și utilarea vechilor fabrici „Căprioara” (în prezent SC Asempres SA) și „Proletarul” industria de pielărie, blănărie și încălțăminte s-a reorganizat și s-a specializat în producția de încălțăminte. Se remarcă, de asemenea, industria poligrafică, reprezentată printr-o importantă tipografie, care tipărește cărți, reviste, pliante, ș.a.

Impactul activităților industriale asupra mediului ambiant al Piteștiului

Activitatea industrială din municipiul Pitești cauzează mediului importante modificări. Nu toate sectoarele industriale au același impact asupra mediului; unele au un impact foarte important dintre care amintim: energetica, industria chimică și petrochimică, industria materialelor de construcții, rafinarea petrolului. Scopul principal al producției industriale este de a furniza bunuri pentru consumul final sau intermediar. Realizarea bunurilor industriale implică prelucrarea unui volum însemnat de resurse primare, ceea ce are un impact considerabil asupra mediului înconjurător.

Principalul impact asupra mediului ambiant se datorează fie emisiilor directe din aer, apă sau sol, fie depozitelor de deșeuri.

În orașul Pitești există procese industriale complexe de utilizare a materiilor prime în timpul cărora sunt eliminate diferite substanțe poluante în mediul ambiant. De multe ori este nevoie de ani de zile pentru ca un anumit efect asupra mediului să fie resimțit. Impactul asupra mediului depinde de etapele perioadei de viață a produsului, de tehnologiile folosite, de natura bunului produs. Multe produse industriale, în condiții normale de utilizare, nu au impact semnificativ asupra mediului dar procesele tehnologice utilizate pot afecta serios mediul; există de asemenea, și situații opuse, în care atât procesul tehnologic cât și produsul realizat poluează mediul.

Este important de precizat că impactul activităților industriale asupra mediului depinde de următorii factori: tipul procesului tehnologic realizat; materialele și materiile prime utilizate; intensitatea de utilizare a resurselor; dimensiunea și plasamentul unităților industriale; eficiența tehnologiilor de control al poluării.

Funcția de transport a municipiului Pitești

Transporturile îndeplinesc un rol de mare importanță în dezvoltarea economică a municipiului Pitești deoarece asigură legătura dintre diferite ramuri ale economiei și dintre oraș și sate. Transporturile contribuie, de asemenea, la răspândirea culturii în rândul populației, prin difuzarea cărților, a ziarelor și a revistelor, prin radio și televiziune.

Transporturile rutiere. Transporturile pe șosele și drumuri în municipiul Pitești ocupă ca importanță primul loc. Drumurile au fost folosite pentru circulație din cele mai vechi timpuri. În perioada 1967-1972, s-a construit prima autostradă din România, între Pitești -București, în lungime de 110 km. A fost dată în exploatare în 1972. Lățimea platformei autostrăzii este de 26 de metri, având 4 căi unidirecționale. Zona mediană acoperită în trecut cu vegetație, în prezent este ocupată de un terasament ce are 2 metri lățime. Drumurile modernizate asigură un trafic intens spre București(115 km pe șoseaua națională”drumul mare al Piteștilor” și 114 km pe autostradă, traseu internațional E 15 A), Râmnicu Vâlcea (61 km), Sibiu (160 km), Curtea de Argeș (36 km), Lacul Bâlea (120 km pe drumul alpin Transfăgărășan), Câmpulung (53 km), Brașov (138 km), Târgoviște(72 km), Slatina (70 km), Giurgiu (177 km)Roșiori de Vede (103 km), Alexandria (137 km), Turnu Măgurele (146 km), Craiova (120 km, traseu internațional E 94).

Transporturile feroviare. Pe căile ferate se transportă un volum însemnat de materiale de construcții, produse petroliere, material lemnos, cărbuni, produse fabricate. În domeniul căilor ferate s-au construit mai multe tronsoane, cel de-al doilea unind orașul Pitești cu alte centre însemnate ale țării, prin traversarea Câmpiei Munteniei, până la punctul vestic de graniță. Pe la Pitești trece magistrala feroviară 101 care realizează legătura cu București (108 km-dată în funcțiune la 1/13 septembrie 1872), având ramificații spre Curtea de Argeș (38 km-dată în funcțiune la 27 noiembrie 1898), iar de la stația Golești spre Câmpulung (dată în funcțiune la 21 iunie/3 iulie 1887).La 24 decembrie 1874/5 ianuarie 1875,a fost dată în funcțiune calea ferată Pitești-Vârciorova. În Pitești au fost construite gara orașului, magazia de mărfuri, cantonul de barieră, depoul de locomotive. De la Pitești a fost proiectată și se începuse construirea căii ferate între stația Vâlcele (22 km N de Pitești) și Râmnicu Vâlcea, care ar fi scurtat traseul București-Pitești-Râmnicu Vâlcea-Sibiu cu peste 120 km și cel puțin două ore dar datorită dificultăților întâlnite pe traseu în zona subcarpatică (alunecări de teren foarte active),lucrările au fost abandonate. Preocupări și proiecte pentru construirea acestei importante linii feroviare între Pitești-Râmnicu Vâlcea-Sibiu, prin pasul Turnu Roșu, au existat încă din anul 1872.

Transporturile speciale în municipiul Pitești. Dintre transporturile speciale, un rol important îl dețin telecomunicațiile. Prin aceste mijloace se stabilesc legăturile cu toate orașele țări. Conductele reprezintă un mijloc foarte bun și ieftin pentru transportul produselor lichide sau gazoase. Liniile electrice de transport servesc pentru transportul energiei electrice spre centrele de consum. Lungimea acestora a crescut pe măsură ce s-au construit centralele electrice, asigurând astfel o distribuție mai bună a energiei electrice.

Căile de comunicație și modificările asupra mediului. Mijloacele de transport terestre, fiind în legătură cu așezarea umană Pitești, sunt cele dintâi care influențează mediul înconjurător. Căile ferate pot fi scoase, parțial, din rândul agenților dăunători pentru mediul ambiant, pentru că locomotivele au un aport redus la emisia de poluanți. Pentru a fi scoase complet din rândul surselor de poluare, este necesară electrificarea căilor ferate și introducerea locomotivelor electrice în această zonă. Transporturile rutiere au o influență puternic nocivă, reprezintă cea mai importantă sursă de poluare atmosferică în Pitești, consumă mult oxigen și elimină mari cantități de gaze care duc la accentuarea bolilor aparatului respirator și cardiovascular. Ecosistemul urban Pitești, prin densitatea, diversitatea mijloacelor și intensitatea traficului, resimte efectele negative ale acestui gen de activitate care de fapt este indispensabil.

Funcția comercială a municipiului Pitești

Ca și la nivel general, comerțul în orașul Pitești, presupune acea activitate în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor și serviciilor, realizând legătura între producție și consum, precum și schimbul de produse prin operațiunile de vânzare- cumpărare. Orașul Pitești dispune în prezent de un sistem bine echilibrat de mari complexe comerciale, cele mai renumite fiind „Trivale”, dat în folosință în anul 1972, „Fortuna” deschis în anul 1974 și cele particulare „Metro” și „Hypermarket Pic”.

Prin diferitele activități comerciale desfășurate mai ales în piețele agro-alimentare, se generează o mare cantitate de deșeuri care trebuie eliminate pentru a nu crea probleme de mediu.

Funcția administrativă

În domeniul administrativ, orașul Pitești a cunoscut înflorire în perioada anilor 1970-2000. În prezent, municipiul Pitești ocupă în ierarhia națională un loc important, fiind în primul rând reședința județului Argeș și unul dintre cele mai mari centre industriale ale țării. Prin autoritățile locale, care îndeplinesc funcția administrativă, se pot lua unele măsuri pentru reducerea degradării componentelor de mediu și creșterea calității ecosistemului urban Pitești.

Funcția culturală a municipiului Pitești

Astăzi, municipiul Pitești se prezintă ca un oraș cu o economie dezvoltată și cu o cultură înfloritoare. Dezvoltarea economiei piteștene a creat posibilitatea realizării unor măsuri menite să ducă la ridicarea nivelului de trai material și cultural.

În Pitești, învățământul, știința, arta și cultura se dezvoltă continuu. Rețeaua de școli și numărul elevilor și studenților au crescut considerabil. În legătură cu unitățile de cultură generală acestea sunt în număr de 16,iar învățământul mediu s-a extins mult, cuprinzând 10 licee cu diverse profile: industriale, agricole, economice, pedagogice.

A crescut, de asemenea, numărul școlilor cu caracter tehnic profesional-5 grupuri școlare profesionale, iar în ceea ce privește învățământul superior acesta s-a dezvoltat foarte mult, în Pitești existând un Institut de Învățământ superior cu mai multe facultăți, Universitatea de Stat cu o clădire nouă inaugurată în anul 2001 precum și o facultate particulară „Constantin Brâncoveanu”.

Tot în scopul îndeplinirii rolului de culturalizare a locuitorilor din Pitești, s-a lărgit rețeaua cluburilor, bibliotecilor, teatrelor (2), caselor de cultură (2), muzeelor (2), cinematografelor (3).

De mare importanță este creșterea volumului de tipărituri, în fiecare an editându-se zeci de milioane de broșuri, ziare și reviste, cărți.

O grijă deosebită se poartă și pentru sănătatea oamenilor, sistemul ocrotirii sănătății cuprinzând: două spitale adulți, dispensar TBC și centru RFH, policlinică de adulți și copii, Inspectorat sanitar de stat, spital județean de copii, cămin spital cronici.

O preocupare deosebită o constituie odihna oamenilor din Pitești. În scopul recreării în Pitești există parcul Trivale, parcul Ștrand, o sală de sport cu 2000 de locuri, o piscină și un bazin de înot în aer liber, etc.

Mai nou, pe teritoriul municipiului Pitești, s-a insuflat sentimentul de ecologie culturală, adică acele activități social-umane care au drept scop găsirea celor mai potrivite raporturi cu mediul. Caracteristica acestor activități și a rezultatelor obținute nu este de natură ereditară ci de natură tradițională.

Cultura în Pitești, are un caracter adaptiv față de condițiile mediului înconjurător. De aici reiese și faptul că, orice formă, treaptă de cultură are o profundă semnificație ecologică.

Funcția turistică a municipiului Pitești

Prin această funcție a Piteștiului înțelegem acel fenomen complex ce se integrează sferei terțiare a economicului, situându-se la interferența multor ramuri componente ale economiei piteștene, prin activitatea unităților de alimentație, a întreprinderilor hoteliere și a celor de transport. Turismul, ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber, a devenit în zilele noastre în Pitești o activitate social-culturală și economică de mare importanță, el fiind un factor esențial în balanța de venituri a orașului.

Valorile turistice din orașul Pitești sunt reprezentate prin vestigiile istorice-biserica domnească Sf. Gheorghe-, elementele de artă populară, cât și de marile realizări economice-cele trei platforme industriale care oferă turiștilor aspecte legate de procesul de industrializare, de metodele avansate de muncă.

1.3. Factorii socio-economici și rolul lor în procesul poluării și autopurificării

Omul, prin prezența și acțiunea sa, a adus socio-geosistemului o serie de modificări și a creat o serie de obiecte noi care nu existau în mod natural. Factorii socio-economici cei mai importanți sunt: creșterea demografică, dezvoltarea industrială, urbanizarea intensă. Creșterea numerică a populației atrage după sine dezvoltarea activităților industriale, o urbanizare intensivă pentru crearea condițiilor optime de hrană și confort.

Odată cu diviziunea muncii și dezvoltarea în consecință a comunității urbane Pitești, cantitatea de reziduuri produse de fiecare persoană a început să crească. Astfel, fiecare persoană consumă produsele industriei poluante și fiecare produce cantități mari de reziduuri.

Explozia populației este agravată de explozia forțelor economice, tehnice și științifice. Tehnologia modernă a adus omului modern belșug, confort și în același timp poluarea mediului ambiant.

Dezvoltarea economică accelerată a dus la consumarea nerațională a resurselor naturale, iar prin modul de desfășurare a proceselor industriale, de transport, construcții, etc. la degradarea mediului înconjurător.

În urma activităților industriale în atmosfera înconjurătoare sunt eliminate o serie de impurificatori. Impurificatorii emiși în atmosferă sunt supuși fenomenului de autopurificare, fenomen ce cuprinde procesul de diluare, depunere și transformare chimică.

Factorii de mediu care influențează autopurificarea sunt reprezentați prin caracteristicile emisiilor și anume: natura și volumul emisiilor poluante, în funcție de acestea putând fi depășită capacitatea de autopurificare a mediului aerian; felul procesului de emisie; viteza și temperatura poluanților emiși; modul de eliminare, fie din surse staționare sau mobile; surse punctiforme sau liniare; înălțimea la care se face emisia.

Ca urmare a activității omului, a progresului societății, deci procese care au drept urmare fenomenul de poluare a mediului au rezultat sursele de poluare în municipiul Pitești. Sursele de impurificare cu pulberi industriale provenite din combustii au o răspândire largă față de celelalte procese industriale. Industria termoenergetică în urma proceselor tehnologice elimină în aer pe lângă gaze și cenuși, praf de cărbune nears și funingine.

Eliminările de la centralele termoelectrice CET Nord și CET Sud constau în general din cenușă zburătoare de culoare gri-brună dată de silicații de aluminiu, galben-roșcată dată de fier și mangan.

Industria materialelor de construcții(Fabrica de țiglă, depozite de materiale, șantiere de construcții, ș.a.) în urma proceselor tehnologice elimină în atmosferă pulberi de ciment, gips și azbest.

Sursele mobile de poluare se referă la mijloacele de transport rutiere și feroviare. Dintre acestea pe primul loc se situează autovehiculele care în circulația lor pe de o parte sfărâmă materialele de pe căile de transport iar pe de altă parte le transportă din teritorii învecinate sub diferite forme.

În afară de praful de origine minerală, pe căile de transport se formează și praful din sfărâmarea resturilor vegetale, reziduuri solide, dejecții animale.

Dezvoltarea urbană este un fenomen caracteristic și regiunii Piteștiului, ca rezultat al unui ansamblu de factori printre care industrializarea și planificarea dezvoltării urbane.7

Factorii urbanistici care favorizează sau împiedică autopurificarea aerului sunt în funcție de topoclimatul urban.

Orașul prin suprafața sa activă subiacentă aduce o serie de modificări importante în evoluția tuturor elementelor meteorologice, modificări importante prin efectele favorabile sau nefavorabile dispersiei poluanților sau asupra populației.

Prin aceste modificări, orașul își creează o topoclimă specifică, proprie, a cărei acțiune se datorează unor factori dintre care unii cu caracter constant, iar alții variabili.

Astfel, din cele prezentate mai sus se constată că la realizarea unui anumit nivel de poluare într-un punct dat, concură o multitudine de factori dintre care rolul esențial îl au emisiile și factorii socio-economici.

Pentru a exemplifica rolul factorilor geografici în procesul dispersiei sau depunerii pulberilor am ales platforma industrială amplasată în zona cu caracteristici topografice și topoclimatice specifice: platforma industrială Arpechim.

Platforma industrială Sud, reprezentată prin Combinatul Petrochimic, este amplasată în zona de contact dintre Câmpia Română și Podișul Getic. Către sud și est prezintă o deschidere largă, către vest este delimitată de dealurile Podișului Getic, iar în partea de nord se întinde lanțul subcarpatic.

Din punct de vedere topografic sunt caracteristice dealurile asimetrice cu pante domoale, care dau aspectul unei câmpii înalte, ușor vălurite. Valea Argeșului are rol important în canalizarea curenților de aer.

Vegetația caracteristică este reprezentată prin culturile cerealiere, plantele tehnice și furajere. Pe pantele cu expunere sudică se întind culturile de viță de vie, iar pe dealuri livezile.

Din punct de vedere climatic, Piteștiul și împrejurimile se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 9,8C și amplitudine medie anuală se 23,2.În sezonul rece, se înregistreză inversiuni termice, durata lor fiind însă redusă, având rol secundar în procesul dispersiei.

Umiditatea relativă a aerului înregistrează o valoare medie anuală de 68 cu extreme medii de 74% și 80%. Conținutul mai ridicat în vapori de apă favorizează formarea nucleelor de condensare.

Dinamica aerului se caracterizează prin predominarea vânturilor din sectorul nord-vest cu o frecvență medie anuală de 22%, nord cu o frecvență de 15%, vest cu o frecvență de 14% și sud-est cu 12%. Calmul atmosferic a înregistrat o frecvență medie de 10% și este caracteristic anotimpului rece, când se asociază cu inversiunea termică și este frecvent în cursul nopții și dimineții.

Din cauza încălzirii inegale a suprafeței active, în sezonul cald, se formează o circulație locală activă, în care rolul principal în procesul dispersiei îl au curenții ascendenți și descendenți.

Sursa de impurificare reprezentată prin Combinatul Petrochimic Pitești este amplasată la circa 5 km. pe direcția sud -sud-est de orașul Pitești.

Acidul cianhidric rezultat ca produs secundar de reacție este valorificat la sinteza derivaților triazinici de tip atrazin, folosiți în agricultură. Cele două linii de rafinare a ierbicidului atrazin elimină în atmosfera mediului înconjurător prin coșul de evacuare cantități medii de pulberi atrazin în jur de 10kg/oră.

În cadrul combinatului funcționează și instalația pentru fabricarea negrului de fum, prin arderea în condiții speciale a metanului și a fracțiunilor grele rezultate la rafinarea petrolului. Pulberile de negru de fum se elimină permanent prin coșurile de evacuare a gazelor reziduale rezultate în procesul arderii și prin instalațiile de ventilație a secției de granulare, cât și la eșapările periodice de scurtă durată în timpul executării operației de decocsare a reactoarelor.

În perimetrul zonei studiate, pulberile prezintă următoarea dispersie: O orientare principală spre localitățile de la sud de SC Arpechim, -Cerșani, Căteasca, etc, situate pe direcția dominantă a vânturilor. O orientare secundară se constată spre punctul de la Albota, situat la o înălțime egală cu nivelul coșurilor la care se evacuează noxele în atmosferă. Vânturile din sectorul sud-est și sud, deși au o frecvență redusă, transportă pulberile spre Pitești și spre Ștefănești. În zona punctului de la Ștefănești, pulberile neputând escalada dealurile se depun pe pantele și la poalele acestora, în concentrații în jur de 1g/mp/lună. Punctele de recoltare de la Oarja, Cerșani, Albota sunt încadrate de izoconcentrațiile de 4 și 3 g/mp/lună, valorile cele mai ridicate; punctele de la Bradu, Căteasca, Prundu se încadrează între izoconcentrațiile de 3 și 2 g/mp/lună. Cel mai puțin afectat cu pulberi totale este punctul de la Ștefănești, considerat de altfel punct de referință cu cele mai scăzute concentrații de noxe.

În concluzie, în perimetrul periuzinal al Combinatului Petrochimic Pitești se constată o orientare a concentrației pulberilor în lungul culoarului de vale al Argeșului pe de o parte și în direcția dominantă a vânturilor pe de altă parte.

Tab. nr 3

Stratificarea aerului în zona de influență a SC.Arpechim SA

Sursa: Calitatea mediului în Municipiul Pitești, Agenția de Protecția Mediului Pitești

Se constată că inversiunile termice se înregistrează cu frecvență mai mare în perioada decembrie-martie și în general predomină inversiunile de tip radiativ, ca urmare a răcirii intense a suprafeței active în cursul nopții și spre dimineață. Acest tip de inversiune se semnalează și în perioada caldă a anului și în general sunt de scurtă durată (câteva ore).

Se poate spune că, în zona perimetrului investigat noxele sunt emise în atmosferă fie prin surse punctiforme dirijate, cât și prin surse liniare situate mai aproape de sol. Astfel, ionul sulfat este emis în atmosferă într-o cantitate de 568 mg/mc. iar punctele de investigație sunt următoarele: cartier Prundu (Pitești)la o distanță de 3000 m față de sursă pe direcție nord-est; comuna Albota pe direcție vest la circa 6000 m; comuna Oarja la aproximativ 7000m pe direcție sud-est; comuna Ștefănești la circa 8000m pe direcție nord și comuna Căteasca pe direcție est, sud-est la o distanță de 10000m.

Valorile concentrațiilor de ioni sulfat rezultate în urma calculului sunt prezentate în tabelul de mai sus.

Analizând repartiția concentrației noxelor rezultate se pot trage următoarele concluzii: ■ cele mai scăzute valori ale concentrației ionului sulfat în tot perimetrul investigat se înregistrează în condițiile de instabilitate, când dispersia se face orizontal și vertical. În această situație concentrațiile ionului sulfat sunt cuprinse între 2,97 mg/mc și 0,26 mg/mc. ■ cele mai ridicate valori ale concentrațiilor ionului sulfat se înregistrează în situația în care se instalează la sol inversiune puternică. În acest caz ca în tot perimetrul concentrațiile sunt de aproape 4 ori mai mari decât în condiții de instabilitate. Noxele sunt menținute în apropierea suprafeței active în concentrații cuprinse între 6,12 și 1mg/mc. ■ în condițiile instalării inversiunii moderate, concentrațiile în perimetru oscilează între 3,43 mg/mc și 0,43 mg/mc, valori ridicate față de condițiile favorabile dispersiei.

Atât inversiunea moderată, dar în special cea puternică, constituie condiții în care dispersia se face pe orizontală numai în apropierea suprafeței solului, ducând la creșterea nivelului de concentrație în limite foarte mari, dacă situația ar persista mai mult de 48 de ore.

=== CAPITOLUL II ===

CAP. II. SURSE DE POLUARE A MEDIULUI ÎN MUNICIPIUL PITEȘTI

2.1.Aspecte generale asupra poluării

Emisari și emisii

Prin emisii se înțelege evacuarea de substanțe și energie în mediu inclusiv zgomote, vibrații, radiații electromagnetice și ionizante, care se manifestă în scurtă durată sau permanent și se măsoară la locul de plecare din sursă.

Prin emisari înțelegem sursele care produc poluanți și care pot fi de mai multe tipuri: mobile și imobile.

Prin emisie de poluant se înțelege descărcarea în atmosferă a poluanților proveniți din surse staționare sau mobile.

În municipiul Pitești, ca și la nivel general, emisiile provoacă dezechilibru și disfuncționalitate în mediu și totodată deteriorează mediul.

Prin deteriorarea mediului înțelegem alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversității și productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectând echilibrul ecologic și calitatea vieții, cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei și solului.

Termenul de poluare implică prezența unor substanțe, care, în funcție de concentrație și timpul de acțiune, provoacă disconfort populației dintr-un teritoriu, prejudiciază sănătatea oamenilor, animalelor și plantelor, deteriorează construcțiile și obiectivele din zonă.

Gazele reziduale și impuritățile sub formă de particule

Gazele reziduale reprezintă totalitatea gazelor eliminate în urma unor procese tehnologice, industriale și care prin concentrația deținută de fiecare component gazos asigură poluarea mediului.

Cea mai afectată parte a mediului este atmosfera. Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluanții, odată ajunși în atmosferă se disipează rapid și nu mai pot fi practic captați.

Astfel, prin arderea incompletă a diverșilor carburanți (cărbune, petrol, benzină, lemn) rezultă un gaz invizibil și fără miros, anume oxidul de carbon.

Sursa principală de poluare-sursă mobilă-are ca proveniență motoarele autovehiculelor. Emisii puternice de oxid de carbon apar atunci când carburantul este incomplet ars, motorul defectuos reglat, în momentul când motorul se pornește, la opriri, la mersul cu viteză redusă.

Sursele staționare ale căror emisii conțin oxid de carbon, care uneori pot deveni foarte importante sunt: instalații și centrale de ardere a carburanților, incineratoare pentru reziduuri solide, etc.

În Pitești, concentrațiile de oxid de carbon se situează sub normele sanitare atât pentru media anuală cât și pentru media pe 30 minute.

Cele mai mari valori se întâlnesc în zona Sud, în vecinătatea Combinatului Petrochimic(SC ARPECHIM SA).

Dioxidul de sulf (SO2) este un compus oxigenat al sulfului. Este un gaz incolor, cu miros pătrunzător și rezultă, în principal, în urma arderii carburanților: cărbuni și petrol.În Pitești, până în anii 1950, arderea cărbunilor în locomotive reprezenta sursa principală de poluare cu SO2.Emisiile provenite de la sursele industriale s-au mărit considerabil între anii 1940-1990, ca rezultat al dezvoltării industriale.

Hidrogenul sulfurat (H2S) este un gaz cu miros neplăcut de ouă stricate și este întâlnit în industria chimică, petrochimică și de rafinare a petrolului din Pitești.

Amoniacul (NH3) este un gaz cu miros puternic, înecăcios și provine din procesele industriale dar și din zonele cu vegetație intensă din jurul municipiului Pitești.

Pulberile sedimentabile sunt pulberi de dimensiuni și densități care le favorizează depunerea conform legii gravitației.

Pulberile în suspensie sunt pulberile care rămân în aer un timp îndelungat.

Centralele termoelectrice generatoare de energie electrică sau termică, motoarele Diesel, șantierele de construcții și demolări, autovehiculele care transportă diferite materiale de construcții, toate constituie cele mai importante surse de poluare.

În aerul municipiului Pitești sunt întâlnite frecvent pulberile de proveniență naturală sau artificială, capabile să se mențină un timp în atmosferă. Cele de natură artificială provin din cadrul industriei ușoare din Pitești –de la instalațiile de producere a hârtiei, de la fabrica de pielărie și încălțăminte, de la fabricile de textile și din industria chimică.

Aceste surse artificiale sunt limitate la areale restrânse eliminând mari cantități de pulberi care sunt transportate de curenții aerieni.

De asemenea, fumul care este format din particule mici de cărbune nears, funingine, cenușă, vapori de apă-este disipat în gazele de ardere evacuate.

Fumul și praful impurifică atmosfera municipiului Pitești și reduc considerabil vizibilitatea.De remarcat este și microflora aerului, care este reprezentată de virusuri, bacterii și fungi, de origine umană, animală și din natură.

Microorganismele din natură joacă un rol important în procesele biologice. Cel mai periculos este considerat praful bacterian care este constituit din particule de praf pe care aderă microorganismele de origine animală sau umană. Persistența acestor germeni în aerul atmosferic este limitată datorită absenței substratului nutritiv, a deshidratării lor sub acțiunea căldurii, a razelor ultraviolete și a denaturării unor sisteme enzimatice, care intervin în procesul respirator. Pentru combaterea bolilor ce se transmit prin praf bacterian esențială este aplicarea corectă a măsurilor de curățenie și de decontaminare a suprafețelor și a aerului, dar și de ventilație.

Apele uzate orășenești

Dintre factorii de mediu-aer, apă, sol, apa este și ea afectată de procesul poluării, creând numeroase probleme pentru păstrarea și îmbunătățirea calității ei. Apele uzate orășenești, provenite din gospodării, restaurante, hoteluri și în bună parte din mica industrie reprezintă una din principalele surse de poluare. Poluanții care se găsesc în apele uzate orășenești sunt numeroși și de naturi diferite. Substanțele organice de origine naturală sau artificială reprezintă pentru apă poluantul principal.

În privința poluanților organici artificiali, aceștia provin din prelucrarea diferitelor substanțe în cadrul rafinăriei Pitești, industriei chimice- Combinatul de Articole Tehnice de Cauciuc(în prezent SC ROLAST SA) și industriei petrochimice Combinatul Petrochimic Pitești(în prezent SC ARPECHIM SA).

Poluanții proveniți de la rafinăria Pitești ajung în emisari, în principal, prin canalele de ape uzate. La rafinăria Pitești, poluanții artificiali aparțin așa numitelor produse petroliere, care cuprind ca poluanți principali: benzina, motorina, solvenții organici, produse medicinale.

Poluanții organici artificiali din industria chimică și petrochimică din municipiul Pitești sunt: ■ hidrocarburi halogenate, clorurate; ■ detergenții.

Prezența hidrocarburilor în apă constituie poluanți și se datorează unor cauze artificiale rezultând ca urmare a scurgerilor din diferite procese industriale. Produsele petroliere, nefiind miscibile cu apa, se ridică la suprafața acesteia și începe să se deplaseze în direcțiile dominante.

Suspensiile, organice și anorganice, se găsesc în apele uzate orășenești, alături de substanțele toxice cum sunt: pesticidele, metalele grele.

Apa de suprafață, ca și cea subterană, pot constitui o sursă importantă de poluare, poluantul-detergenții-ajungând repede în acestea, în special în timpul ploilor.

De asemenea, culoarea provenită de la fabricile de textile”Argeșana” și”Textila”, din tăbăcării este o caracteristică a apelor uzate, care, evacuate în emisari pot provoca numeroase prejudicii apelor din orașul Pitești.

Impactul asupra mediului

Impactul, respectiv prejudiciile aduse mediului de către poluanții arătați mai sus, poate fi grupat în două mari categorii: ■ sănătatea publică; ■ unele folosințe industriale, piscicole.

Suspensiile organice și anorganice se depun pe patul emisarului, formând bancuri, care consumă oxigenul din apă.

Culoarea împiedică absorbția oxigenului din apă și dezvoltarea normală a auto-epurării.

Deoarece apa este o resursă finită și vulnerabilă, esențială pentru menținerea vieții și echilibrului mediului, poluarea acesteia reprezintă o problemă foarte acută care trebuie avută în vedere și trebuie rezolvată cât mai repede.

În primul rând trebuie să se țină cont de măsurile de prevenire a poluării, măsuri prevăzute întotdeauna prin proiecte și, în al doilea rând, de combatere a poluării, în momentul când aceasta s-a produs.

Măsurile principale de prevenire a poluării apelor de suprafață constau din epurarea apelor uzate. Stocarea sau concentrarea sunt metode de prevenire a poluării când activitatea apelor uzate nu mai permite descărcarea directă în emisar.

Evaporarea este o metodă eficientă de tratare a apelor uzate cu activitate medie și cu cantități mici de materii în suspensie.

Stația de epurare a municipiului Pitești are ca profil epurarea apelor uzate orășenești, astfel încât la deversare în emisar, caracteristicile lor să se încadreze în limitele impuse de legislația în vigoare.

Treapta de epurare mecanică presupune îndepărtarea materiilor solide în suspensie. Treapta de epurare biologică continuă procesul tehnologic al epurării apelor uzate în instalații de epurare biologică cu nămol activ.

Evaluarea impactului asupra mediului privind stația de epurare Pitești

Consecința directă a dezvoltării economice și sociale, degradarea accelerată a mediului și surselor naturale, cu repercusiuni majore asupra stării de sănătate a omului a devenit o problemă gravă a zilelor noastre.

Efectul poluant al Stației de Epurare a municipiului Pitești va fi apreciat pe baza măsurătorilor directe, atunci când se face referire la emisiile de noxe în atmosferă și indirecte, în ceea ce privește evacuările de ape reziduale.

În ceea ce privește impactul produs de evacuarea apelor epurate în râul Argeș, se poate concluziona că impactul este neglijabil, cu excepția substanțelor fertilizante (NH4, N total, P total) care provoacă creșterea organismelor fitotrofe.

Progresele înregistrate în ultimii ani în domeniul epurării apelor uzate și prelucrării nămolurilor sunt importante și contribuie la îmbunătățirea eficienței epurării și a siguranței în exploatare, la reducerea cheltuielilor de întreținere a consumului de energie.

Reziduuri solide urbane

Municipiul Pitești reprezintă cel mai important centru urban al județului Argeș, fiind totodată unul din puternicele centre industriale ale țării.

Principalele tipuri de deșeuri rezultate din activitățile menajere și industriale desfășurate în municipiul Pitești sunt:

-deșeuri menajere produse de locuitori;

-deșeuri stradale;

-deșeuri industriale rezultate din activitățile industriale.

Depozitarea deșeurilor în municipiul Pitești prezintă o particularitate față de majoritatea centrelor urbane, prin aceea că pe halda municipală sunt depozitate numai deșeuri menajere și asimilabile cu cele menajere, iar pentru depozitarea deșeurilor industriale există trei halde ale unor unități economice producătoare de deșeuri speciale: S.C.ROLAST(fost Combinat de Articole Tehnice din Cauciuc) și S.C.ALPROM(fost Combinat de Prelucrare a Lemnului).

În tabelul de mai jos sunt prezentate datele privind principalele surse de deșeuri orășenești depozitate pe haldele existente în municipiul Pitești:

Datele raportate de SALUBRITATE au fost experimentate în volum de deșeuri menajere colectate (mc/an) și nu în cantități (t/an).

Tab. nr. 4

Inventarierea deșeurilor orășenești depozitate pe haldele din municipiul Pitești

Sursa: Planul local de gestiune al deșeurilor în Municipiul Pitești, 2003-2004

Principalele tipuri și surse de deșeuri industriale rezultate din municipiul Pitești și depozitele pe sol sunt înregistrate în tabelul de mai jos:

Tab. nr. 5

Inventarierea deșeurilor industriale depozitate pe haldele din municipiul Pitești

Sursa: Inspectoratul de Protecția Mediului Pitești. (azi Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești)

Din cele prezentate mai sus reiese că ponderea majoră în totalul deșeurilor depozitabile este deținută de deșeurile menajere, provenite atât de la populație, cât și de la agenții economici.

Astfel, compoziția deșeurilor menajere rezultate din municipiul Pitești este următoarea: ■ hârtie și carton-7,80; ■ sticlă-10,22; ■ materiale plastice-2,00; ■ textile-2,43; ■ metale-17,25; ■ materiale organice compostabile-45,8; ■ alte materiale inerte-14,5.

În marea lor majoritate deșeurile menajere sunt materiale solide și cu umiditate redusă, cu excepția resturilor alimentare.

Deșeurile stradale cuprind toate deșeurile care se formează pe căile publice și se adună la curățirea acestora. Cantitatea și calitatea acestora variază în funcție de anotimp, natura pavajului, gradul de acoperire cu vegetație. În general aceste deșeuri se prezintă sub formă uscată iar componenții principali ai acestui tip de deșeuri sunt: frunze uscate, iarbă, ramuri, crăci, hârtie, cartoane, pământ.

O parte din deșeurile industriale rezultate din unele unități industriale sunt relativ inerte din punct de vedere fizico-chimic și drept urmare pot fi depozitate ca atare pe halde neamenajate. În această categorie intră: unele nămoluri de epurare de la S.C.ALPROM S.A.(fost Combinat de Prelucrare a Lemnului), cenușă și zgură de la centralele termice pe cărbune de la S.C.ALPROM S.A.(fost Combinat de Prelucrare a Lemnului) deșeuri de cauciuc de la S.C.ROLAST S.A.(fost Combinat de Articole Tehnice din Cauciuc)

Alte deșeuri industriale care fac parte din categoria deșeurilor speciale necesită un tratament preliminar de inertizare a compușilor toxici-ca de exemplu nămolul de galvanizare de la S.C.IMEP S.A.(fosta Fabrica de Motoare Electrice) sau o stocare controlată în incinta unității producătoare, cum este cazul nămolurilor de epurare de la S.C.ARPECHIM S.A.(fost Combinatul Petrochimic)

Deșeurile menajere se colectează în mod neselectiv în recipiente speciale sau improvizate. În gospodăriile populației se folosesc pubele mici, confecționate din tablă cu capacitate de 10l. SALUBRITATE are în dotare 705 containere de 3 și 4 mp., care sunt amplasate în cartierele de blocuri.

Colectarea deșeurilor stradale este asigurată de Administrația Domeniului Public. Colectarea manuală constă în măturarea manuală a străzilor, urmată de strângerea deșeurilor măturate în tomberoane și transportarea acestora la punctele de colectare.

Colectarea deșeurilor industriale se face de către unitățile producătoare, în diferite sisteme în funcție de tipul și caracteristicile deșeurilor produse:

-pe platforme betonate fără drenaj: deșeurile de cauciuc la S.C.ROLAST S.A.(fost Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc);

2.2. Surse de poluare a aerului

Municipiul Pitești s-a dezvoltat pe o fâșie în lungul malului drept al râului Argeș, fiind înconjurat de un teren agricol relativ plat și de zone colinare.

Intravilanul orașului se desfășoară pe direcția NV-SE în lungul culoarului văii Argeșului , pe terasele de pe dreapta acestuia. Condițiile climatice locale au o influență mare asupra gradului de dispersie a poluanților atmosferici, valorile maxime ale frecvenței vânturilor (medie anuală) înregistrându-se pentru direcțiile NV și V (19,5 %, respectiv 19,2 %).

Dacă se analizează media multianuală a frecvenței vânturilor calculată pentru perioada 1994-2004, se observă unele mici schimbări, frecvența vânturilor fiind cu valori maxime pe direcția nord(24,4%), apoi nord-vest(12,8).

Frecvanța vânturilor, ca și poziția surselor de poluare în cadrul orașului au o importanță deosebită pentru direcționarea și răspândirea noxelor poluante.

Pentru a analiza influența surselor de poluare asupra calității aerului, am considerat necesară clarificarea acestor surse după cum se va observa și mai jos. Principalele surse de poluare atmosferică pentru municipiul Pitești, clasificate în funcție de impactul asupra aerului și cantitățile de noxe emise în atmosfera de pe raza orașului, la nivelul anului 2004 sunt: traficul rutier, S.C. Termoelectrica S.A. – Sucursala Electrocentrale Pitești CET Nord și Sud, S.C. Arpechim S.A., S.C. Rolast S.A., S.C. Alprom S.A., S.C. Subansamble Auto S.A., S.C. Foresta S.A.

Cantitățile de noxe emise în atmosfera municipiului Pitești în anul 2004 au fost în jurul a 1.600.000 to., reprezentând aproximativ 75 % din cantitatea totală de noxe emise în județul Argeș.

Surse de poluare industrială

Municipiul Pitești este de multă vreme principalul centru industrial din bazinul superior al râului Argeș, dezvoltându-se permanent și atrăgând populația din zonele limitrofe municipiului.

Dezvoltarea economică și socială a municipiului Pitești a dus la apartiția problemelor de poluare, degradare a mediului și necesității protecției mediului pe teritoriul municipiului.

Supravegherea sistematică a calității mediului, pe factori de mediu relevă faptul că nivelul de poluare se menține în multe zone din Pitești, zone în care sunt amplasate diferite obiective industriale poluante.

În municipiul Pitești, sursele de poluare industriale mai importante pot fi grupete în două zone:

zona industrială Nord, unde sunt situate majoritatea întreprinderilor industriale;

platforma petrochimică din sudul municipiului unde se află S.C-Arpechim S.A. – fostul combinat petrochimic Pitești și alte câteva întreprinderi industriale din partea de sud a orașului;

Dintre unitățile industriale din zona Nord a municipiului Pitești, prezentate mai sus, cele mai importante surse de poluare a aerului sunt reprezentate de: CET Nord, S.C. Rolast S.A., S.C. Alprom S.A.

Întreprinderile industriale din zona Sud a municipiului Pitești sunt puține la număr în comparație cu zona Nord, dar aici se află două surse de poluare industrială cu un impact negativ foarte pregnant asupra atmosferei municipiului:

Sucursala Electrocentrale Pitești – CET Sud – producere energie electro-termică – S.C. Termoelectrica S.A.

S.C. Arpechim S.A. – fostul combinat petrochin’mic (aici există o uzină chimică, rafinărie de petrol și alte instalații de prelucrare a petrolului) – prelucrare petrol, valorificare reziduuri industriale (fracțiuni petrolifere lichide) producere acrilonitril, etilenă, propilenă, benzine și motorină, hidrocarburi aromatice, negru de fum, sulf ș.a.

Așadar, unitățile industriale cu impact negativ asupra atmosferei pot fi repartizate celor două zone industriale – Nord și Sud. Dacă în zona industrială Nord sunt amplasate numeroase unități industriale, unele dintre ele având un impact negativ deosebit asupra atmosferei, altele cu impact redus, în sudul municipiului se află amplasată platforma chimică și petrochimică S.C. Arpechim S.A., care, prin specificul activităților industriale de prelucrare a diferitelor materii prime și producție a unor bunuri contribuie la poluarea deosebit de pronunțată a aerului mai ales prin emisiile directe a diferitelor noxe poluante.

Cu toate acestea, S.C. Arpechim S.A., prin poziția sa în sudul orașului și mai ales prin condiția climatică locală – frecvanța vânturilor din NV și N, nu reprezintă o sursă de poluare deosebit de periculoasă pentru locuitorii Piteștiului, ci pentru locuitorii mediului rural de la sud de Pitești și în primul rând pentru locuitorii comunelor Bradu si Oarja. S.C. Arpechim S.A. este considerată o potențială sursă de poluare pentru Pitești. În anumite situații climatice, mișcările maselor de aer și vânturile din direcția sud, contribuie la transportul poluanților atmosferici deasupra orașului.

Din supravegherea sistematică a calității mediului, pe factori de mediu și surse de poluare în municipiul Pitești, reiese faptul că nivelul de poluare este ridicat în cartierul Prundu – situat în sudul orașului. Nivelul ridicat de poluare din Prundu este cauzat printre altele și de activitatea industrială de pe platforma petrochimică a S.C. Arpechim S.A.

Din observațiile și analizele efectuate de către Inspectoratul de Protecție a Mediului Pitești în 2004, reiese că, principalele surse de poluare atmosferică din domeniul industrial sunt S.C. Termoelectrica – Sucursala Electrocentrale Pitești CET N și CET S, S.C. Arpechim S.A., S.C. Rolast S.A., S.C. Alprom S.A, S.C. Subansamble Auto S.A ș.a.

Între cele două extremități – N și S, în celelalte cartiere ale Piteștiului, sunt diverși agenți economici cu impact redus asupra mediului.

Surse de poluare din activități casnice-manajere

Municipiul Pitești este un ecosistem urban în cadrul căruia populția a contribuit în timp la modificarea particularităților mediului. Creșterea numărului locuitorilor Piteștiului a dus implicit la creșterea presiunii umane asupra spațiului asupra mediului înconjurător.

În urma recensământului populației și locuințelor din martie 2002, în teritoriul intravilan al municipiului Pitești s-a înregistrat un număr de 168.756 locuitori grupați în 59.526 gospodării, însă pentru întreg teritoriul administrativ al Piteștiului s-a înregistrat un număr de peste 190.000 locuitori grupați în 64.545 gospodării.

Populația, prin diferite activități casnice, contribuie la eliberarea în atmosferă a diferitelor gaze care sunrt de fapt poluanți atmosferici. Principalele noxe poluante emise în atmosferă în urma activităților casnice sunt CO și CO2, la care se mai adaugă în proporții mici NO, SO ș.a.

Emisiile de poluanți atmosferici prin activitățile casnice sunt dependente mai ales de racordarea la sistemele de încălzire, sistemele de distribuție a gazelor naturale.

În intravilanul Piteștiului, majoritatea gospodăriilor sunt racordate la sistemele de încălzire și gaze, însă în zonele periurbane și suburbane sunt numeroase gospodării neracordate.

Emisia de substanțe gazoase poluante în atmosferă prin activitățile casnice depinde în primul rând de anotimp. Astfel, în lunile de iarnă, gospodăriile neracordate la sistemul de încălzire public și care nu au surse de încălzire cu sobe, cu combustibili care prin ardere eliberează cantități mari de furnizori, fum, praf și alte particule sedimentabile, gaze precum CO, CO2, SO, ș.a.

Încălzirea locuințelor neracordate la termoficare se poate face cu ajutorul unor combustibili precum lemnul, deșeurile din lemn, carton, cărbune, alte produse de origine vegetală.

Tab. nr.6

Sisteme de încălzire

Sursa: Primaria municipiului Pitesti, Compartimentul pentru Protectia Mediului.

Surse de poluare mobile – mijloacele de transport

Municipiul Pitești s-a dezvoltat de la un stadiu inițial de localitate rurală – apoi târg, oraș, iar din 1968 a ajuns la stadiul de municipiu.

Dezvoltarea ecosistemului uman a impus extinderea suprafeței locuibile. Dacă inițial vatra localității se afla în zona luncii și a terasei inferioare, extinderea suprafeței localității a determinat ocuparea unor noi spații pe terasele superioare. Odată cu această extindere, s-a dezvoltat și rețeaua de drumuri.

Prin dezvoltarea economică deosebită, Piteștiul a devenit un important centru industrial, cu o industrie diversificată, iar existența industriei constructoare de mașini – Întreprinderea de Automobile Dacia, a impus creșterea numărului de automobile. În prezent, pe străzile din Pitești circulă un număr mare de mijloace de transport motorizate, iar străzile, în marea lor majoritate au rămas mult prea înguste pentru o circulație rutieră atât de intensă. Măsurile de lărgire a suprafeței carosabile a majorității străzilor nu s-au putut aplica, astfel încât străzile Piteștiului au devenit foarte aglomerate.

Rețeaua rutieră majoră a municipiului Pitești este insuficientă față de necesitățile traficului, în primul rând datorită lipsei de artere de deviere cu legături interzonale ocolitoare pentru tranzit. La acestea se adaugă elementele geometrice deficitare ale străzilor, sau terenul accidentat.

Municipiul Pitești este penetrat de 12 drumuri publice, între care nu sunt legături directe și nu sunt nici trasee ocolitoare, astfel încât, toate aceste trasee se suprapun peste circulația locală, făcând din Pitești un „nod rutier”.

Problema organizării circulației în Pitești este complexă, atât din cauza multipălelor relații de trafic între arterele provenite din extravilan (DE, DN, DJ), relații între străzile din intravilan, cât și configurației terenului.

În urma observațiilor asupra surselor de poluare și a măsurătorilor efectuate de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, s-a constatat că traficul rutier este principala sursă de poluare atmosferică în Pitești.

În prima decadă a lunii mai 2004, IPM Pitești a efectuat măsurători concomitent cu Departamentul de Cercetare al RAR București în zona B-dul Petrochimiștilor și în zona B-dul N. Bălcescu.

Concentrația determinată la 30 de minute nu a depasit c.m.a pentru același interval de timp, respectiv 6 mg/mc.

Concentrația medie zilnică este însă de 2,14 mg/mc, valoare ce depășește c.m.a. de 2,0 mg/mc pentru acest interval de timp.

Pentru ceilalți indicatori monitorizați (NO2, SO2, O3 și pulberile în suspensie), nu s-au înregistrat depășiri de c.m.a.

Prin valorile sale de trafic, corespunzătoare densităților de trafic înregistrate orar, punctul de control „B-dul Petrochimiștilor” se încadrează în categoria zonelor de circulație cu trafic „mediu” (cuprins între 20.000 și 40.000 autovehicule/24 ore).

Concentrația determinată la 30 min, în zona N – Bd. N. Bălcescu nu depășește CMA pentru același interval de timp, respectiv 6,0 mg/mc.

Concentrația medie zilnică este însă de 2,37 mg/mc, valoare ce depășește CMA de 2,0 mg/mc pentru acest interval de timp.

Prin valorile sale de trafic, corespunzătoare densităților de trafic înregistrate orar, punctul de control Bd. N. Bălcescu se încadrează în categoria zonelor de circulație cu trafic „ridicat” (cuprins între 40.000 și 80.000 autovehicule/24 ore). Numărul de autovehicule a fost de 46.690.

Sub acest aspect, valorile înregistrate pentru concentrația în aer a CO, reflectă în termeni destul de reali valorile de trafic.

În comparație cu anii anteriori, în 2004 se constată totuși o scădere a concentrației CO determinate la 30 de minute, pe întreaga suprafață a orașului. Spre exemplu, în anul 1996, s-au înregistrat depășiri ale concentrației CO determinată la 30 de minute. Concentrația CO era cea mai puternică în zona de intrare în oraș dinspre autostradă – cartier Prundu. Valoarea maximă a fost de 6,12 mg/mc.

Alte surse de degradare a calității aerului

Halda de deșeuri municipale de la Albota este o sursă de mirosuri dezagreabile și de fum produs de incendiile declansate de obicei prin aprindere, în special în perioadele calde. Mirosurile se datorează descompunerii deșeurilor organice în condiții anaerobe, proces care conduce la emanații de hidrogen sulfurat, amoniac, aldehidre, cetone. Având în vedere faptul că halda este amplasată la o distanță apreciabilă de oraș și vânturile dominante sunt în direcție opusă orașului (N-V dinspre oraș) mirosurile neplăcute se percep în zonele locuite foarte rar și în condiții climatice deosebite. În schimb aceste inconveniente sunt resimțite de locuitorii comunei Albota și de pe șoseaua Pitești-Slatina,intens circulată.

2.3.Surse de poluare a apelor

Indicatori de poluare a apelor

Utilizarea resurselor de apa a reprezentat o conditie esentiala a dezvoltarii economice a municipiului Pitești

Din analizele apelor recoltate de la forajele de observație din zona de impact a ARPECHIM rezultă elemente care, în concentrații mari, aduc prejudicii mediului înconjurător (calciu, magneziu, sodiu).

Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor rezultate este aceea că, în cazurile amintite, în care se constată prezența substanțelor poluante, combinatul ARPECHIM Pitești poate fi făcut răspunzător de această poluare.

Indicatorii de poluare apăruți și din alte surse, antropice, punctiforme sau nepunctiforme sunt:

Ionii de Na au acțiune fitotoxică asupra vegetației, ducând la îngălbenirea și uscarea plantelor. Plantele sensibile la Na sunt: părul, caisul, prunul, mazărea, țelina, varza, cartoful, iar printre cele mai rezistente se menționează: sfecla de zahăr, sfecla roșie, sorgul, rapița, orzul.

Îmbogățirea în Na a unor ape freatice se poate datora infiltrării în subteran a apei cu reziduri (săruri de sodiu) depozitate pe terenuri neamenajate, prin infiltrarea apelor de zăcământ în procesul de exploatare a petrolului, din infiltrația de apă sărată antrenată prin exploatarea forțată a unor acvifere, prin fenomene de sărăturare datorită aridității climei și irigații.

În general, în natură sodiul apare împreună cu potasiul (K). Apele naturale conțin 5-30 mg/l Na+K. Unele surse de mare adâncime pot atinge un conținut de 40-60 mg/l. Acest lucru este dovedit și de duritatea totală, datorită concentrației mai mari a bicarbonaților de sodiu și potasiu decât ai celor de calciu și magneziu.

Calciul (Ca). La concentrații peste 200 mg/l de calciu în apă apar inconveniente gustative și de utilizare datorită durității. În ape dure, cu concentrația de CaCO3 peste 150 mg/l cuvertura biologică poate fi deranjată.

Magneziul (Mg). La 100 mg/l apa poate prezenta gust dezagreabil pentru subiecții sensibili.

Fierul(Fe). În general, pentru viața acvatică, Fe3+ este considerat mai toxic decât Fe2+.Prezența Fe(OH)3 determină distrugerea florei acvatice. Prin depunerea pe branhii, determină colmatarea acestora, împiedicând respirația peștilor. Fierul este prezent în apele naturale subterane sub formă de bicarbonat. În apele feruginoase, fierul poate ajunge până la 100mg/l. În apele naturale, cu excepția celor de adâncime, fierul nu depășește 0,2-0,3 mg/l. Fierul în apele tehnologice din diferite fabrici ale industriei alimentare poate cataliza oxidarea și râncezirea grăsimilor. Fierul mai poate proveni, în cazul forajelor, și din coroanele metalice cu care acestea sunt echipate.

Amoniul (NH4+). Ionul NH4+ poate apărea din degradarea incompletă a materiei organice de proveniență vegetală, animală, din reziduuri industriale sau îngrășăminte. În funcție de pH și temperatură se poate transforma în NH3, compus toxic pentru fauna piscicolă. Pragul de toxicitate în acest caz este de 0,3 mg/NH3.

Sub acțiunea microorganismelor, substanțele proteice se descompun, rezultând ca produs final amoniacul.

Amoniacul poate avea și proveniență minerală sau vegetală. Astfel, în apele de baltă sau în turbării, amoniacul se formează în urma putrezirii resturilor vegetale, iar în apele feruginoase în urma descompunerii compușilor azotului de către bacterii denitrificatoare. În aceste cazuri, prezența amoniacului nu este dăunătoare, ci numai atunci când provine din descompunerea substanțelor proteice, adică amoniac de origine animală.

Amoniacul dizolvat în apă, prin oxidarea cu oxigenul din aer sau sub acțiunea bacteriilor Nitrobacter, se transformă treptat în acid azotos (HNO2) și apoi în acid azotic (HNO3).

Ionul NH4+ trece prin oxidare în azotiți și azotați. În cazul stabilirii provenienței compușilor azotului din poluări ale apei, aceștia pot da indicații cu privire la vechimea poluării. Existența în apă a amoniacului și lipsa nitriților indică o poluare recentă. Când apa conține atât amoniac cât și nitriți, se presupune o contaminare de la care a trecut un anumit interval de timp,iar lipsa amoniacului și prezența nitriților presupune o contaminare care s-a produs de mult timp, astfel că în această perioadă apa s-a autoepurat.

Clorul(Cl¯). Prezența naturală a clorului în apă se datorează dizolvării mineralelor de precipitare chimică, ușor solubile. Este un elemnt care nu participă la reacții de precipitere, la schimburi ionice, nu are rol biologic în dezvoltarea plantelor și nu participă la reacții de descompunere a materiei. De aceea se consideră a fi un element conservator.

Variația concentrației în apă în perimetrul studiat poate fi determinată de următorii factori expuși în ordinea importanței: ■ aporturi de apă sărată, prin infiltrații sau drenată: spălarea unor soluri sărăturate și infiltrarea apelor rezultate, contaminări cu ape de zăcământ sau cu ape reziduale; ■ contactul apei cu lentile de marne sau argile mai sărate; ■ reținerea la nivelul rădăcinilor și acumularea în frunze, caz în care clorul are efecte fitotoxice.

Ionul Cl¯ este prezent în toate apele, datorită marii solubilități a sărurilor acidului clorhidric.

Solubilitatea NaCl în apă la temperatură normală este de 360 g/l, iar a MgCl2 este de 545 g/l.

În apele dulci de suprafață, clorurile sunt prezente în concentrații relativ mici, de 0-30 mg/l. În apele subterane din pânza de mare adâncime, ele sunt prezente în concentrații de 5-15 mg/l. În bălțile sărate din țara noastră, clorurile se află în proporție de 1-5 g/l, iar în Marea Neagră de 16-22 g/l.

Existența în cantități mari a ionului Cl¯ în apă poate fi datorată spălării de către ape a solurilor sărăturoase, a rocilor de NaCl, precum și a pătrunderii în ape a debitelor de apă menajere. În acest caz, o dată cu creșterea clorurilor se semnalează și prezența amoniacului, a nitriților, creșterea substanțelor organice.

Conținutul de cloruri (Cl¯) în apa potabilă poate atinge valoarea de maxim 250 mg/dm3 conform STAS 1342/91. Prezența clorului în apa de băut, peste 200 mg/l, conferă acesteia un gust dezagreabil. Apa cu conținut mare de clor (>200mg/l) are acțiune corozivă asupra oțelului inox. În contact cu betonul, clorurile existente în ape intră în reacție cu carbonatul de calciu, formând clorura de calciu.

Cianuri(CN¯). Toxicitatea cianurilor este leagtă de posibilitatea de eliberare a acidului cianhidric. Gruparea C=N, foarte electronegativă, reacționează cu fierul feric din citocrom-oxidaza care intervine în reacțile enzimatice ale respirației celulare. Cianurile alcaline (NaCN), mai puțin stabile, sunt cele mai periculoase.

Activitatea toxică a acidului cianhidric și a cianurilor (acestea sunt transformate în organisme în acid cianhidric de către aciditatea gastrică) constă în blocarea fierului trivalent al citocrom-oxidazei. Astfel, transferul oxigenului din sânge către țesuturile traversate (.oxihemoglobina↔ hemoglobina) este împiedicat, fenomen ce oprește respiarția intracelulară, care este blocată (asfixie internă).

Organismele inferioare care nu posedă hemoglobină nu sunt afectate de cianuri.

Intoxicația acută cu cantități mari de cianuri (100 mg CN¯) se manifestă puternic prin amețeli, pierderi de cunoștință, convulsii, stop respirator.Intoxicatia cronică se caracterizează prin astenie, pierderi în greutate, tulburări digestive, nervoase și cardiace.

Apele reziduale industriale prezintă cianuri din operațiuni de sinteză din petrochimie(la SC Arpechim SA), fabricarea de mase plastice(la SC Rolast SA), pesticide și tincturi. Concentrarea cianurilor este slabă, dar volumul este relativ important.

Germenii aerobi responsabili de autoepurare și peștii sunt sensibili la un conținut de 0,1 mg/l de acid cianhidric. Toxicitatea acută se manifestă prin inhibitie enizimatică. Molecula responsabilă este acidul cianhidric și nu ionul CN-. Acesta din urmă nu este important din punct de vedere toxic, decât în măsura în care rezultă HCN după reacția:

CN¯ + H2O↔ HCN + OH¯

Cantitaea de acid cianhidric prezent în apă variază cu pH-ul, temperatura forța ionică. Disocierea moleculelor de HCN fiind foarte slabă (1%) pentru pH < 7, toxicitatea crește prin diminuarea pH-ului. Majoritatea apelor de suprafață au un pH cuprins între 6-8, de aceea cea mai mare parte a cianurilor se găsesc sub formă de HCN.

Organizația Mondială a Sănătății impune mai puțin de 0,05 ppm în apele potabile (Standarde europene 1970 și Standarde internaționale 1971). Anterior (1961, 1958), aceste valori erau de 0,01 ppm. Limita de 0,05 ppm de CN¯ corespunde legii asupra apelor potabile în vigoare în Germania, precum și directivelor Comunității Europene.

Clorfluorcarbon (CFC) se poate regăsi în precipitații și are un caracter volatil. Aceste substanțe sunt greu degradabile, nu sunt reținute la nivelul argilelor și au tendința de depozitare în baza orizontului acvifer de unde întreține poluarea apei subterane.

În cazul apei de băut, pragul organoleptic este situat la 0,03-0,5 mg/l.

În organismul uman pătrunde mai ales prin inhalare generând intoxicații cronice, afecțiuni neurologice, cardiovasculare, renale și hepatice, prezentând risc de cancer la ficat (unde se metabolizează).

Nitrați. Toate formele de azot (azot organic, amoniac, nitriți) sunt susceptibile a fi la originea NO3 prin oxidare biologică. În apele naturale (cursuri de suprafață), conținutul în NO3 este variabil (1-15 mg/l), în funcție de anotimp și originea apelor. O concentrație de 2-3 mg/l poate fi considerată ca și normală.

STAS 1342/91 stabilește pentru nitrați, în apa potabilă, limita maximă admidsibilă de 45 mg/dm3, pentru amoniac și nitrați concentrația admisă este 0.

În ultimii ani se observă o creștere generală, lentă, dar consecventă, a conținutului de NO3, atât în apa de suprafață, cât și în cea subterană.

Cauzele sunt legate de variate activități antropice: ■ dezvoltarea crescătoriilor de animale; ■ fertilizarea excesivă în zone agricole; ■ prezența gropilor de gunoi; ■ depozitarea noroiului din stațiile de epurare; ■ deșeuri industriale, îngrășăminte, explozivi și oxidanți.

Apele meteorice se îmbogățesc în NO3 dinNH3 și NOx, seria oxizilor de azot rezultând din arderea combustibililor: cărbuni, motorină, benzină, lemn.

Trecerea NO3 în NO2, compus cu acțiune directă creează premisele unei toxicități pe termen lung și cu riscuri mărite de cancer. La copiii nou-născuți, reducerea NO3 are loc datorită unei bacterii care nu poate fi controlată prin aciditatea redusă a sucului gastric (spre deosebire de copiii mai mari și adulți). Această bacterie folosește NO3 ca donor de oxigen pentru a oxida fierul bivalent(prezent în hemoglobină) la fier trivalent (rezultând metemoglobină), și determinând o lipsă acură de oxigenare. Acest efect apare pentru conținut de NO3 mai mare de 50 mg/l, recpomandându-se pentru copii consumul unei ape ce conține NO3 < 5 mg/l.

Compusul NO3 participă împreună cu PO4 la fenomenul de eutrofizare, mai ales în perioadele de oxigenare slabă (perioada estivală).

Fenolii constituie un ansamblu de produși hidrolizați ai benzenului, evaluați printr-o metodă de dozaj aleasă, la care etalon este fenolul.

Fenolii pot apare din degradarea produselor fitosanitare, inclusiv a ierbicidelor. Sunt produși ușor oxidabili și se pot elimina din apă prin filtrare.

Apele reziduale fenolitice conțin atât fenoli volatili (fenoli și crezoli) cât și fenoli polivalenți, nevolatili. Numărul fenolilor din acese ape este destul de mare; s-au identificat peste 22 de compuși diferiți. În tratarea apelor reziduale fenolice se disting două grupe de procedee: una se referă la procedee de recuperare a fenolilor, iar a doua grupă cuprinde procedee de degradare a acestora, dintre care mai importante sunt metodele de degradare biologică.

Sulfurile (H2S sau S2¯) sunt toxice prin inhalare și reprezintă un indicator de poluare în aczul apelor reziduale anunțând procesul de fermentație anaerobă,. Sunt ușor de pus în evidență organoleptic, având miros caracteristic.

În apele naturale sulfații sunt foarte răspândiți. În apele dulci (râuri și lacuri) sulfații se găsesc în general între 30-120 mg/l.

Ionii de sulfat ajung în ape, în special prin dizolvarea rocilor sedimantare, în compoziția cărora intră gipsul.

Sulfații pot proveni în ape și prin oxidarea hidrogenului sulfurat sau a sulfurilor de către bacterii sulfo-oxidante.

Hidrogenul sulfurat și sulfurile pot preveni din descompunerea și mineralizarea substanțelor proteice care pătrund în apă o dată cu scurgerea de ape reziduale, menajere și industriale.

În concentrații mai mari de 300 mg/l, sulfații au acțiune agresivă, iar la concentrații mai mari de 800-900 mg/l agresivitatea se manifestă și asupra construcțiilor de beton.

Sursele de impurificare a resurselor de apă

Viața și activitatea oamenilor este strâns legată de abundența și distribuția resurselor de apă. Pe măsura dezvoltării industriei, a creșterii demografice și a modernizării tehnicii, s-a înregistrat un consum mai mare de apă, dar și deteriorarea calității acesteia.

Preocuparea pentru calitatea apelor a determinat o abordare laborioasă a problemei, începând la nivelul țării prin crearea unui Sistem Național de Supraveghere a Calității Apelor. În cadrul acestui sistem, Bazinul Hidrografic Argeș își are locul său și, poate o importanță aparte, dată fiind asigurarea cu apă a așezărilor urbane importante situate pe teritoriul acestui bazin (municipiul București), precum și a activităților economice ce se desfășoară în aceste așezări.

În cadrul sistemului, apele de suprafață și cele subterane au fost supravegheate prin analize fizico-chimice și biologice pentru evaluarea calității lor. Deși s-ar fi impus și determinări microbiologice, din lipsa unor laboratoare specializate în astfel de determinări, acestea nu au fost posibile.

Sursele de poluare, dat fiind faptul că acestea determină starea calității apelor, au ocupat un loc aparte în cadrul sistemului de supraveghere. Ca urmare a acestei situații, în ultimul timp au fost inițiate un număr mare de acțiuni de verificare și de controlare a potențialelor surse de poluare, ce au fost combinate cu recoltări de probe în vederea cunoașterii indicatorilor de calitate ai apei uzate.

După proveniența poluanților, apele pot fi împărțite în câteva grupe principale: ape uzate menajere, ape uzate din zootehnie și ape uzate industriale.

Apele uzate menajere sunt provenite din activitatea gospodărească, în locuințe și unități de folosință socială: creșe, restaurante, cămine, diferite instituții.

Apele uzate din zootehnie provin din crescătoriile de animale și fermele zootehnice de tip industrial. Poluanții acestor ape sunt constituiți din resturi de nutrețuri, furaje și așternut, dejecții lichide și solide, substanțe utilizate la spălarea și dezinfectarea boxelor.

Apele uzate industrial provin din activitatea ramurilor industriale, în tehnologiile de obținere a materiilor prime, intermediare și produse finite. Poluanții acestor ape conțin impurități cu efect poluant major.

Apele uzate conțin, sub formă dizolvată, în dispersie coloidală și în suspensie, o varietate mare de substanțe organice și minerale rezultate din activitatea de producție și socială, precum și microorganisme (bacterii, viruși). Aceste microorganisme provin din dejecțile solide și lichide umane și animale, din materiile prime utilizate, dar mai ales din industria alimentară și ușoară.

Cele mai importante volume de apă uzată provin din industria chimică anorganică, industria petrolieră și industria petrochimică. Apele uzate cu conținut de ioni metalici: fier, mangan, cupru, zinc, plumb, provin din activitatea industriilor: metalurgică, feroasă și neferoasă, extracțiilor miniere, construcțiilor de mașini, ușoară.

Influența apelor uzate asupra râurilor este determinată în mare măsură atât de condițiile de evacuare, cât și de caracteristicile hidrodinamice, de regimul hidrologic al râurilor. Evacuarea de ape uzate în râuri poate avea efect diferite: de la neglijabile până la degradarea apelor, după cum debitele receptoare de apă sunt foarte mici sau foarte mari în raport cu debitele evacuate. Problema evacuării apelor uzate, a poluanțilo0r în general în râuri, este strâns corelată cu necesitatea condițiilor de calitate, astfel încât să nu apară efecte dăunătoare asupra mediului înconjurător.

Delimitarea zonelor de poluare situate în aval de punctul de deversare a apelor uzate are o importanță majoră pentru că furnizează informații cu privire la posibilitatea prelevării apei pentru alte folosințe, pentru conservarea calității ecologice și de agrement a sectoarelor de râu afectate de poluare.

Cei mai importanți indicatori de poluare folosiți în delimitarea zonelor poluate sunt: materiile în suspensie, consumul biochimic de oxigen în 5 zile, oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen, materiile oxidabile, mineralizarea totală sau specifică, colimetria și echivalentul locuitor.

Indicatorii poluării se definesc astfel:

MIS – materii în suspensie, materii organice și minerale, care nu sunt solubile în apă; se exprimă în mg/l și kg/zi;

CBO5 – consumul biochimic de oxigen necesar microorganismelor pentru a degrada și mineraliza materiile organice; se exprimă în mg/l și kg/zi;

CCO – consumul chimic de oxigen reprezintă cantitatea de oxigen furnizată de o substanță chimică oxidantă pentru a descompune materiile organice; se exprimă în mg/l și kg/zi. Pragul de nebiodegradabilitate se atinge pentru o valoare a raportului:

CBO5

—— < 0,02;

CCO

MO – materii oxidabile, indicator convențional, determinat prin formula:

<kg/zi

Echivalent-locuitor este o unitate convențională care măsoară poluarea medie pe zi rezultată din activitatea unui locuitor; ea este evaluată la 147 grame constituite în 90 grame materii în suspensie (MIS) și 57 grame materii oxxidabile (MO). Pentru calculul echivalentului-locuitor se folosește formula<kg

Mineralizarea este indicatorul de calitate care se referă la conținutul total de săruri dizolvate în apă (săruri minerale) și se exprimă în mg/l și kg/zi;

Colimetria este indicatorul bacteriologic care exprimă numărul posibil de bacterii coliforme ce se găsesc într-un litru de apă.

În multe cazuri, pe lângă acești indicatori generali de poluare, cunoscuți sub denumirea de indicatori de salubritate, sunt luați în considerare și indicatorii de poluare specifică. Aceștia reflectă gradul de încărcare a apelor emisarilor cu poluanți nocivi: substanțe toxice, produse petroliere, săruri minerale, componente ale mineralizării totale, germeni patogeni.

Parametrii care decid gradul de poluare al unui râu sunt: debitul de diluție format de debitul cursului de apă, capacitatea de transport, dispersie și biodegradare a poluanților, aportul de oxigen prin reaerare și fotosinteză.

Deversarea poluanților în apele curgătoare are ca urmare o succesiune de modificări ale calității apei și, deci, ale indicatorilor de calitate. Pe parcursul amestecului între debitul evacuat și apa râului, cât și după ationgerea uniformizării, are loc procesul de autoepurare, atunci când poluanții sunt substanțe organice biodegradabile.

Autoepurarea râurilor este un proces natural fizico-chimic, biologic și bacteriologic complex, prin care impurificarea de natură organică a unui râu se reduce treptat în aval de sursa de poluare.

Cunoașterea capacității de autoepurare a unui râu este necesară în activitatea de gospodărire a resurselor de apă de suprafață în vederea satisfacerii folosinței lor atât ca emisari de ape uzate, cât și ca surse de prevalare.

Procesul de aerare constă în absorbția oxigenului atmosferic prin interfața scurgerii (suprafața de contact aer-apă). Datorită caracterului molecular al fazei de absorbție a oxigenului, coeficientul de reaerare variază cu temperatura.

Cele două procese esdențiale ale autoepurării: consumul de substanță organică, manifestat prin consumul de oxigen, și reaerarea, manifestată prin componența deficitului de oxigen creat, determină variația concentrației oxigenului în zona situată în aval de zona de avacuare a apei uzate.

Estimarea vitezelor de consum ale oxigenului și a vitezelor de aerare este necesară în calculele de gospodărire calitativă pentru stabilirea nivelului concentrației oxigenului dizolvat, impus de folosințele râului.

În zonele de evacuare a apelor uzate, râurile își modifică caracteristicile fizico-chimice începând cu proprietățile fizice: culoare, transparență, miros, temperatură și cantitatea de materii în suspensie. Aceste modificări sunt primele semnale ale prezenței poluanților în apele unui râu, înregistrate de organele de simț.

Culoarea apelor unui emisar, în zonele de evacuare, se încadrează, de cele mai multe ori, într-un spectru larg de nuanțe de cenușiu. În cazul în care apele uzate provin de la fabricarea coloranților și a altor produși de sinteză organică, ele pot avea toate culorile, de la roșu la negru.

Reducerea transparenței în zonele de evacuare în aval se datorează aportului de materii în suspensie al apelor uzate, culorii acestor ape sau proceselor microbiologice de degradare a poluanților organici, foarte active în această zonă. În perioada caldă, transparența apelor poate fi redusă și de dezvoltarea excesivă a algelor, care găsesc în aceste zone condiții favorabile de nutriție.

Creșterea temperaturii apare în urma deversării în apă a lichidelor calde ce au servit la răcirea instalațiilor industriale sau a centralelor termoelectrice și atomoelectrice.

Mirosurile apelor uzate sunt specifice domeniului de proveniență, cel mai ușor de recunoscut fiind apele din industria petrolieră și din industria chimiei organice. Apele orășenești au mirosul specific instalațiilor de canalizare, ce caracterizează și zona de evacuare a apelor uzate în emisari.

Degajarea de gaze și evacuarea de mirosuri sunt rezltatele proceselor de degradare biochimică a substanțelor organice, mai ales în faza anaerobă, în straturile de fund ale apei și în sedimentul de fund, bine dezvoltat în zonele de evacuare, unde oxigenul dizolvat se găsește în cantități foarte mici sau lipsește în aceste condiții, mirosurile și bulele de gaz care pot apărea la suprafața apei sunt provocate de: hidrogenul sulfurat, acizii grași inferiori, metan, amine, bioxid de carbon.

Limita după care o apă este considerată degradată este de 4,0 mg/l la 20ºC (STAS 4706-88). Operația de laborator prin care se face această testare se numește „determinarea valorii CBO5”, valoare care exprimă cantitatea de oxigen consumată de bacteriile aerobe pentru oxidarea biochimică a substanțelor organice timp de 5 zile.

Spre deosebire de poluările cu substanțe organice biodegradabile, în aczul poluărilor cu substanțe minerale și, în mod particular, cu toxine, se produce restrângerea pasivă a biocenozelor.

Relațiile dintre componenta calitativă și cantitativă a biocenozelor acvatice și chimismul apelor, natural sau afectat de poluare, este atât de strâns, încât pentru aprecierea calității lor este suficientă analizarea speciilor ce le poluează.

Sub aspect biologic, revenirea la starea inițială se face treptat sau în zone saprobe. Acestea prezintă o serie de caracteristici fizico-chimice și biologice bine determinate.

Principalele zone saprobe sunt: polisaprobă, situată în imediata apropiere a punctelor de avacuare a apelor uzate, alfa-mezosaprobă, beta-mezosaprobă, oligosaprobă, fiecare urmând succesiv pe o întindere mai mare sau mai mic, în funcție de volumul și concentrația efluentului și de debitul receptorului.

În zona polisaprobă, de maximă poluare, sunt prezente substanțe organice în concentrație mare, iar oxigenul dizolvat, datorită proceselor de descomunere a materiilor organice, lipsește sau există în cantități foarte reduse, corespunzând la saturații până la 10%. Sunt prezenți ioni de amoniu, posibil hidrogenul sulfurat, și organismele descompunătoare sunt dezvltate în masă, peste 1 milion germeni/ml de apă.

În zona alfa-mezosaprobă, ca efect al procesului de autoepurare, poluanții organici se regăsesc în forme mai puțin complexe și în cantități mai reduse.

Paralel cu procesele de biodegradare a substanțelor organice au loc și procese de oxidare a produselor ionilor de amoniu.

Concentrația oxigenului dizolvat atinge valori corespunzătoare saturației de 25-50% și organismele descompunătoare sunt încă puternic dezvoltate, având valori de ordinul sutelor de mii/ml apă.

În zona beta-mezosoprabă persistă cu intensitate crescută procesele de oxidare și mineralizare. Azotul se găsește sub formă de azotați, rezultați din oxidarea azotiților.

Concentrația oxigenului dizolvat corespunde limitei de saturație sau apropiată de aceasta.

Numărul bacterilor descompunătoare este foarte redus (sute/ml apă).

Zona oligosaprobă poate fi întâlnită, ca apatra zonă de succesiune, numai pe malurile superioare ale râurilor.

Când poluarea are loc pe cursurile mijlocii și inferioare, caracteristiciel biologice ale zonei oligosaprobe nu se mai refac integral, chiar dacă, din punct de vedere fizico-chimic, redresarea apei este completă. În aceste zone de râu, ultima treaptă saprobă este caracterizată de un amestec de specii beta-mezosaprobe și oligosaprobe.

Sistemul saprobiilor nu este aplicabil pentru impurificări cu substanțe minerale sau substanțe oreganice nedegradabile.

Din punct de vedere chimic cele patru grupe de bonitate corespund celor patru categorii de caliatate a apei: categoria I – ape oligosaprobe, cuprinzând apele puțin impurificate cu substanțe organice; categoria II – ape beta-mezosaprobe, cu ape moderat impurificate cu substanțe organice; categoria III – ape alfa-mezosaprobe, cu ape puternic impurificate cu substanțe organice și categoria IV – ape polisaprobe, cu ape foarte puternic impurificate cu substanțe organice.

Sistemul de indicatori a fost pus la punct atât pentru cursurile de ape curgătoare cât și pentru lacuri.

În activitatea economică din zona luată în studiu, ca urmare a dezvoltării industriale și agricole, au apărut o serie de surse de impurificare a apelor de suprafță, care deversează ape convențional curate, insuficient epurate sau chiar neepurate.

Sursele de poluare sunt fie concentrate, cuprinzând apele provenite de la canalizările urbane, industriale sau agricole, fie dispersate, cuprinzând apele care se scurg pe cale naturală de pe terenurile agricole și care antrenează nutrienți proveniți din agricultură, silvicultură și alte activități teritoriale. Sursele de poluare concentrată reprezentate de canalizări evacuează în cursurile de apă cantități de apă cantități importante de nutrienți.

Tabelul nr. 7

Conținutul de nutrienți al apelor provenite din canalizări urbane (mg/dm³)

Sursa: Primăria Pitești

Procedeele normale de epurare afectează în mică măsură cantitățile de azot și de fosfor evacuate prin apele uzate. În ultimele decenii au fost puse la punct procedee de epurare biologică speciale (denitrificarea și desfosforizarea) pentru eliminarea acestor substanțe din apele uzate. Deși permit eliminarea a peste 70% din cantitățile de azot și de fosfor conținută în apele uzate, procedeele respective se află încă într-un stadiu experimental, fiind puțin răspândite.

Sursele de nutrienți răspândite pe suprafețe mari contribuie în multe cazuri la poluarea accentuată a unor lacuri.

O parte importantă a unor nutrienți este antrenată în cursurile de apă de pe terenurile agricole. Pe măsura extinderii utilizării îngrășămintelor artificiale, sporește și cantitatea de nutrienți, care intră în cursurile de apă sau direct prin șiroire de pe versanții lacurilor de acumulare.

Tabelul nr 8

Cantitățile de nutrienți antrenate prin materialul erodat pentru terenuri cu pantă de 3,6 % (kg/ha/an)¹

Sursa: Primăria Pitești

Lucrările hidroameliorative de irigare și drenare accentuează antrenarea de substanțe nutritive care sunt evacuate prin rețelele de desecare tot în cursurile de apă.

Terenurile acoperite cu păduri constituie de asemenea surse de impurificare cu nutrienți. Față de nutrienții antrenați de pe terenurile cu păduri crescute în regim natural, se înregistrează sporuri în apele de șiroire provenite de la pădurile în exploatare și de la cele fertilizate cu îngrășăminte.

Dezvoltarea intensivă a agriculturii, construirea complexelor de creștere și îngrășare a animalelor, în special porcine, au ca efective negative poluarea rețelei de suprafață cu substanțe organice. Dintre acestea enumerăm pe cele mai importante complexe de porci: Bradu – pe râul Dâmbovnic și Pitești – pe râul Neajlov.

Dintre întreprinderile industriale care deversează volume mari de ape uzate, pe primul loc se află S.C.ARPECHIM S.A. Pitești, cu peste 1,25 m³/s, în râul Dâmbovnic. Din anul 1972, societatea dispune de o stație de epurare a apelor uzate. Apele reziduale rezultate din procesele tehnologice parcurg etape de depoluare locală (la nivelul instalațiilor) și etape de epurare finală.

În sectorul rafinărie, apele reziduale din instalații (după epurările locale) parcurg epurările mecanice generale și apoi merg la stația de epurare finală(biologică) de unde sunt evacuate. În epurarea finală (biologică) ajung și apele reziduale din instalațiile sectorului petrochimiei.

Deci, evacuarea apelor uzate din cadrul S.C. ARPECHIM S.A. se face prin stația de epurare biologică de unde parcurg canalul Dâmbovnic, lacurile Dâmbovnic și Suseni.

Analiza calității apelor reziduale se face la evacuarea din lacul Suseni, deoarece lacurile Dâmbovnic și Suseni sunt proprietatea ARPECHIM-ului și au rolul de finalizare a epurării biologice naturale a apelor uzate.(Tabelul nr.)

Calitatea apelor menajere din ARPECHIM se urmărește prin analizele ce se fac înainte de unirea acestora cu apele impurificate chimic provenite din sectoarele petrochimie și rafinărie.

Impurificatorii determinați prin analizele efectuate la apele uzate sunt: sulfuri, fenoli, cloruri, amoniu, produse petroliere, reziduu fix, suspensii, pH și consumul chimic de oxigen.

Tabelul nr. 9

Situația comparativă a concentrației reale a poluanților în evacuările din lacul Suseni a apelor din ARPECHIM și reglementările legale

Sucursala Arpechim Pitești

Laboratorul Protecție Ape din sucursala Arpechim lucrează în trei schimburi, iar cel din Rafinărie în două schimburi, deci frecvanța analizelor la probele de apă pentru fiecare puncte de recoltare este de trei ori pe zi în Petrochimie și respectiv de două ori pe zi în Rafinărie.

Concentrațiile rezultate în urma analizelor sunt comparate cu normele interne și, în cazul depistării unor deversări accidentale, se iau măsuri urgente de remediere în secția incriminată precum și de protejare a Stației Biologice, stație de epurare finală.

Controlul continuă până la înlăturarea deficienței constatate și reabilitarea concentrațiilor normale.

Laboratorul Stației Biologice controlează apele evacuate de către ARPECHIM prin analiza zilnică a probelor recoltate din canalul Dâmbovnic și prin analize de sondaj pentru apele evacuate din lacul de retenție Suseni în râul Dâmbovnic.

Calitatea apei din pânza freatică este controlată prin recoltări din puțurile forate special pentru acest lucru. Astfel, se urmăresc în mod curent un număr de 11-12 puțuri (de două ori pe lună) situate în zonele: Petrochimie, Stația Biologică, Rafinărie și lacul Suseni. Laboratorul Stației Biologice, împreună cu Institutul de Cercetări Albota, urmăresc impactul activității tehnologice a ARPECHIM-ului asupra pârâului Dâmbovnic și a pânzei freatice.

Pentru toate probele (canal Dâmbovnic, evacuarea Suseni, pârâu Dâmbovnic și pânza freatică) analiza este completă, cuprinzând determinarea pH-ului, fenolilor, cianului, sulfurilor, clorurilor, produselor petroliere, amoniacului, rezduului fix, suspensiilor și consumului chimic de oxigen.

Metodologia de lucru pentru determinarea concentrației impurificatorilor este conform STAS-urilor în vigoare, indicate de STAS-ul de calitate pentru apele de suprafață 4708/88, iar apele recoltate din pânza freatică se analizează conform metodologiei indicate în STAS-ul de calitate pentru apă potabilă 1342/91.

Rezultatele analizelor efectuate sunt urmărite în permanență de către Agenția de Protecție a Mediului Argeș.

Celelalte întreprinderi industriale, ușoare și alimentare, din orașul Pitești deversează apele uzate în sistemul de canalizare unde ajung de obicei după o preepurare și în canalele pluviale.

Societatea comercială ROLAST S.A. evacuează ape menajere și tehnologice care necesită epurare în rețeaua orașului Pitești; apele tehnologice ce nu necesită epurare sunt deversate în râul Argeș, iar cele care necesită epurare în pârâul Bascov.

Societatea comercilaă NOVATEX deversează deversează apele menajere în canalizarea orașului și apele pluviale convențional curate în pârâul Bascov. Apele industriale sunt colectate într-un bazin prevăzut cu grătare pentru reținerea scamelor și a resturilor textile, după care sunt pompate în rețeaua orașului.

Canalizarea municipiului Pitești este concepută în două sisteme: sistem unitar (partea veche a orașului) și sistem separativ- menajer și pluvial (pentru cealaltă parte a orașului).

Canalizarea municipiului Pitești poate fi caracterizată prin:

terasa superioară cu apele menajere transportate gravitațional până la stația de epurare;

terasa inferioară de unde apele menajere sunt pompate prin intermediul unei stații de pompare intermediare spre stația de epurare.

Apele pluviale, în cea mai mare parte sunt deversate direct în emisar astfel:

zona ROLAST S.A. deversează apele pluviale prin două colectoare în pârâul Bascov;

zona industrială Nord deversează în pârâul Valea Rea și prin intermediul acesteia, în râul Argeș;

zona cartierelor Găvana I, II,III, Gârlei deversează apele direct în pârâul Valea Rea;

cartierul Trivale – Spitalul Militar descarcă apele în pârâul Trivale care debușează în Argeș în apropiere de Autobaza de Transport Local;

zona Ceair descarcă apele pluviale amonte de podul peste râul Argeș pe D.N. Pitești – Câmpulung;

zona Stadion, Războieni, Craiovei, Depoul C.F.R. descarcă apele în pârâul Turcești – Geamăna Mare;

cartierul Prundu, zona Autostradă, descarcă apele pluviale în pârâul Geamăna Mică;

zona de jos a orașului Pitești descarcă apele pluviale prin pompare în râul Argeș.

Am prezentat toate canalele pluviale pentru că multe ape uzate menajere și industriale ajung prin intermediul acestora, neepurare, direct în râul Argeș, în special în zona Nord a orașului Pitești.

Rețelele de canalizare menajeră și industrială transportă apele uzate din zonele industriale și cartierel orașului la stația de epurare. Acestea au o lungime totală de 450 km.

Stația de epurare este amplasată pe malul drept la râului Argeș, la circa 250 m aval de barajul de acumulare Pitești. Aceasta cuprinde treptele de epurare mecanică, biologică și instalații pentru tratarea nămolului (fig. Nr. 49).

Capacitatea actuală a stației de epurare este de 1750 l/s pentru treapta mecanică și de 1550 l/s pentru celelate trepte ale fluxului tehnologic.

Stația de epurare este structurată pe trei linii tehnologice identice, linia apei fiind alcătuită din: camera de deversare comună a celor trei linii tehnologice, grătare mecanice rare și dese, deznisipator orizontal longitudinal cu două compartimente și prevăzut cu sistem de evacuare tip aer-lift, separator de grăsimi și stația de suflante aferentă, două canale de distribuție, decantor primar radial, bazine de aerare, decantoare secundare, canale de evacuare a apelor epurate.

Linia nămolului este realizată din: 6 bazine de fermentare a nămolului, două îngroșatoare de nămol primar și un îngroșator de nămol fermentat, platforme de deshidratare a nămolului, gazometre și centrala termică.

Apele uzate deversate în rețeaua de canalizare a orașului sunt încărcate cu importante cantități de substanțe organice și suspensii

Tabelul nr.10

Volumele de ape uzate cu evacuare în canalizarea Pitești (mil. mc/an)

Sursa: SC Apă-Canal 2000 SA

Instalațiile stației de epurare efectuează următoatoarele procese tehnologice.

Prin treapta mecanică se urmărește reținerea corpurilor plutitoare mari, a particulelor în suspensie cu dimensiuni mar, a nisipului, a substanțelor extractibile în eter de petrol și a suspensiilor grosiere.

Prin treapta biologică se rețin compușii cu azot, substanțele solide dizolvate și în stare de suspensii coloidale.

Instalațiile pentru tratarea nămolului realizează următoarele procese: îngroșarea nămolurilor brute, fermebtarea mezofilă a nămolurilor îngroșate, îngroparea nămolurilor fermentate, condiționarea chimică și deshidratarea mecanică a nămolurilor fermentate îngroșate și utilzarea biogazului drept combustibil necesar încălzirilor tehnologice și adminstrative (70ºC).

Până în prezent s-au executat la treapta mecanică următoarele obiective: grătare rare, dese, deznisipatoare și separatoare de grăsimi.

Stația de epurare a orașului Pitești prezintă o serie de disfuncționalități:

sistemul de aerare de la bazinele cu nămol activat prevăzut cu bule medii, cu distribuția aerului prin țevi perforate, are randamentul energetic mai redus cu circa 30% decât sistemul de aerare pneumatic cu bule fine, cu distribuția aerului prin difuzori poroși cu membrane elastice, ceea ce conduce la cheltuieli de exploatare mai mari;

lipsa instalațiilor de conversie a biogazului în energie electrică și energie termică, în prezent fiind folosit drept combustibil pentru încălziri tehnologice și administrative;

lipsa instalațiilor de automatizare a întregii stații de epurare și mai ales a bazinelor cu nămol activat a condus la: schemă de personal mare, consumuri energetice mai mari cu peste 30% pe ansamblul stației de epurare, necesitatea efectuării manuale a multor activități, fapt ce a dus la contactul direct al personalului de exploatare cu apa uzată și nămol. Datorită acestui fapt a crescut posibilitatea infectării personalului de exploatare cu germeni patogeni.

Receptorul efluentului stației de epurare a apelor uzate și insdustriale ale orașului este râul Argeș, în amonte de lacul Golești.

Tab. nr. 11

Calitatea efluentului stației de epurare în 2003 și 2004

Sursa: Primăria municipiului Pitești

Principalii indicatori chimici și biologici cu impact asupra calității râului argeș pe sectorul de râu Budeasa – Golești sunt: CBO5, NH4, NO2 și NO3.

În perioada august- septembrie, râul prezintă o încărcare organică, lucru explicabil prin creșterea temperaturii și luminozității de al o extremă la alta a sectorului studiat.

Apele uzate, insuficient epurate, descărcate în râu degradează calitatea apei râului, fenomen ce a condus la mari dificultăți în tratarea apei pentru municipiul București, prelevate prin priza Oglezeni, situată la circa 50-60 km aval. De aceea se impune în mod deosebit necesitatea retehnologizării și modernizării stației de epuirare a municipiului pitești.

S-a urmărit calitatea apelor uzate evacuate la stațiile de epurare ale localităților Pitești și Bascov, care participă la impurificarea râurilor cu substanțe organice, suspensii, amoniu și unele elemente toxice existente în apele uzate neepurate sau epurate insuficient.

O altă cale de poluare este reprezentată de noxele de aer și de sol care, spălate de ploi, ajung în albiile râurilor și în lacuri. Unul dintre pericolele importante ce amenință apele curgătoare care străbat așezările umane este poluarea datorată depozitării deșeurilor de tot felul direct în albii, periclitând viața ecosistemelor și a celor care folosesc această apă.

Apele curgătoare din zona Piteștiului recepționează anual un volum de ape uzate de 48,21 mil. mc. Din această cantitate, cel mai mare volum de apă este insuficient epurată, după cum se observă din tabelul nr. 45.

Tabelul nr.12

Volumul de ape uzate evacuate pe râurile din zona Piteștiului (mil. mc/an)

Pentru combaterea și prevenirea poluărilor, organele locale, ca Direcția Apele Române – Filiala Argeș, Inspectoratul de Protecție a Mediului Înconjurător – Pitești, urmăresc execuția stațiilor de epurare, extinderea celor vechi conform noilor cerințe, fincționarea la parametrii necesari pentru a satisface cerințele unei economii moderne și păstrarea totodată a unui mediu ambiant cât mai aproape de parametrii naturali.

Efectele poluării și protejarea calității resurselor de apă

Poluarea apei este forma cea mai gravă a poluării, cea mai evidentă prin efectele ei. Factorul antropic are un rol determinant în poluarea resurselor de apă, prin mijloace directe-indirecte, multiple și complexe, apropiate sau îndepărtate în timp.

Contaminarea apei cu diverse substanțe poluante este o problemă nu numai local, ea manifestându-se în prezent la o scară globală.

Apa este impurificată cu substanțe poluante, care îi modifică calitățile fizice, chimice și biologice, cu efecte neplăcute asupra organismelor acvatice și asupra omului. Poluanții deversați contribuie în mare măsură la reducerea cantității de oxigen dizolvat, care constituie un factor limitativ pentru majoritatea organismelor acvatice. Lipsa oxugenului din apă ca urmare a consumului acestuia de către materia organică are ca efect oprire aoxidării acestora și respectiv continuarea tuturor consecințelor produse de prezența materiei organice în apă.

Sărurile anorganice conduc la mărirea salinității apei emisarului iar unele dintre ele pot provoca creșterea durității. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte mărindu-le rugozitatea și micorându-le capacitatea de transport. Apele dure interferează cu vopselele din industria textilă, înrputățesc calitatea produselor în fabricile de zahăr, bere. Sulfatul de magneziu constituent și carbonații solubili produc inconveniente în procesul de producție din fabricile de zahăr.

Clorurile peste anumite limite fac apa improprie pentru alimentări cu apă potabilă și industrială, pentru irigații.

Fierul produce neplăceri în secțiile de albire din fabricile de hârtie și textile.

Metalele grele au acțiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibând în același timp și procesele de autoepurare.

Sărurile de azot și fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafața apei, consumând cantități importante de oxigen și determinând fenomenul de eutrofizare a apei, cu consecințe nefaste asupra tuturor folosințelor.

Materiile de natură organică consumă oxigenul din apă și dau prilejul formării gazelor rău mirositoare.

Materiile în suspensie, plutitoare, ca de exemplu țițeiul, produsel petroliere, uleiurile, spuma datorată de cele mai multe ori detergenților, produc numeroase prejudicii receptorului. Astfel, ele dau apei un gust și miros neplăcut, împiedică absorbția oxigenului de la suprafața apei și deci autoepurarea, colmatează filtrele pentru tratarea apei, sunt toxice pentru faună și flora acvatică, fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalațiilor de răcire, împiedică folosirea apei pentru irigații și agrement.

Materiile toxice chiar în concentrații foarte mici pot distruge fauna și flora receptorului. Multe din acestea nu pot fi reținute în instalațiile de tratare a apei și o parte din ele ajung în sistemul digestiv la om și produc îmbolnăviri. În afara materialelor grele trebuie menționate și substanțele fitofarmaceutice, care își manifestă efectul toxic în special după ploaie.

Mercurul, substanță toxică care a produs numeroase neplăceri. Efectul toxic este cunoscut, el se agravează prin concentrare ca și substanțele radioactive, de la fauna și flora acvatică ajungând în final la om.

În apă sunt rimise cantități neânsemnate de materie radioactivă, dar în organism concentrația lor este extrem de periculoasă ajungând de câteva mii de ori mai mare decât în apă. Efectele radioactivității sunt cele mai neplăcute, ele depinzând de concentrația elementelor radioactive.

Acizii și alcaliile evacuate în apele uzate conduc la distrugerea faunei și florei acvatice, la degradarea construcțiilor hidrotehnice, stânjenesc folosirea apei pentru agrement, irigații, alimentarea cu apă potabilă.

Toxicitatea acidului sulfuric (H2SO4) pentru faună depinde de valoarea pH (peștii mor la un pH < 4,5); hidroxidul de sodiu (NaOH) este foarte solubil în apă, mărește rapid pH-ul, respectiv alacalinizarea apei producând numeroase prejudicii folosințelor.

Apa colorată cu diferite substanțe evacuate din industrie nu poate fi folosită pentru agrement, alimentări cu apă potabilă și industrială.

Energia calorică evacuată cu apele calde aduce numeroase prejudicii: produce dificultăți în exploatarea instalațiilor de alimentare cu apă potabilă și industrială, la folosirea apei pentru răcire, împiedică dezvoltarea normală a faunei piscicole. De asemenea, trebuie menționată și scăderea cantității de oxigen din apă datorită creșterii temperaturii acesteia și a dezvoltării excesive a bacteriilor aerobe.

Microorganismele sunt transportate în apele uzate și sunt vătămătoare (bacterii patogene), inofensive (bacterii banale) și utile (bacterii aerobe și anaerobe). Bacteriile provenite de la tăbăcării, abatoare, industria de prelucrare a unor produse vegetale sunt puternic vătămătoare (ex. bacilus antracis), producînd infectarea emisarului. Apa contaminată cu Pseudomonas anginnosa (bacilul piocianic) detremină infectarea plăgilor chirurgicale, a rănilor și a arsurilor. Contaminarea alimentelo cu germeni proteolitici din apă și din sol (proteus, cereus, putridus) determină degradarea acestora și apariția de substanțe toxice.

Bacteriile, care constituie agenții patogeni ai toxinfecțiilor alimentare (îndeosebi salmoneele) ajunse în mediu odată cu dejecțiile animalelor și omului, pot contamina apa și prin intermediulacesteia, alimentele.

Bolile bacteriologice transmise prin apă sunt: holera, febra tifoidă, dizenteria, leptospirozele, bruceloza, tuberculoza și boala diareică.

Holera reprezintă o afecțiune bacteriană digestivă în care apa joacă un rol important. Vibrionul holerei este un germen, în general puțin pretențios, fapt care îi conferă o rezistență destul de mare în apă, de câteva săptămâni.

Febra tifoidă a fost considerată în trecut ca principala boală infecțioasă transmisă de apă și a rămas o problemă serioasă de sănătate în statele subdezvoltate. Astăzi în ststele avansate, inclusiv în țara noastră, epidemiile hidrice apar cu precădere în localitățile mai mici în care tratarea și supravegherea apei prezintă încă deficiențe.

Dizenteria este produsă de Shigella Dizenteria a căror rezistență în apă este diferită, fiind cuprinsă între 4 și 7 zile. În prezent, dizenteria reprezintă afecțiunea bacteriană cea mai răspândită datorită receprivității crescute a populației în lipsa unui vaccin adecvat.

Leptospirozele sunt afecțiuni care pot îmbrăca forma epidemică, dar mai frecvent se găsesc sub formă sporadică. În mod obișnuit în apă și mai ales în apele stătătoare se găsesc lipitoarele nepatogene. Uneori pot ajunge în apă și leptospire patogene datorită contaminării apei de către șobolanul de apă. Leptospirele patogene au o rezistență mare în apă, în jur de câteva săptămâni.

Bruceloza este rar transimisibilă prin apă și poate proveni din sursele de poluare animală și umană. Bruceloza are o viabilitate de 40-60 de zile în apă.

Tuberculoza poate fi transmisă pe cale hidrică, fapt ce explică numărul crascut de bolnavi de tuberculoză în colectivitățile din jurul sanatoriilor. Boala poate fi transmisă și pe cale indirectă prin laptele unor bovine care au consumat apă contaminată cu bacilul Koch sau au păscut pe pășuni irigate cu ape contaminate.

Boala diareică. Sub această denumire generală recunoaștem o serie de enterocolite acute, produse de germeni diverși, dar cu o origine comună.

Virusurile produc o categorie specială de âmbolnăviri hidrice. Pentru acestea, primul loc îl ocupă virusul hepatitei epidemice, care provoacă în prezent cel mai mare număr de îmbolnăviri virotice, urmate uneori de decese și invalidități.

Unele cercetări experimentale efectuate în SUA au arătat că prin consumul de apă contaminată îmbolnăvirea umană este posibilă. Se poate afirma cu destulă certitudine că viabilitatea în apă a virusului este destul de mare (180-200 de zile). Rezistența sa la clor și la alți dezinfectanți uzuali este destul de mare. Din toate aceste motive rezltă că rolul apei în transmiterea bolii, în formă sporadică sau epidemică, este mult mai mare. De aici reiese atenția mare acordată în ultimul timp factorului hidric în transmiterea și răspândirea hepatitei virale.

Virusul poliomelitei poate fi transmis prin apa poluată și prezintă unele însușiri biologice similare. Epidemiile de poliomelită nu au căpătat niciodată caracterul grav al celor de holeră datosită sensibilității virusului la clor și alți dezinfectanți obișnuiți ai clorului. În ultimul timp, ca urmare a extinderii vaccinării, afecțiunea a încetat de a mai fi una din cele mai răspândite viroze, pericolul răspândirii sale a rămas prezent.

Alte virusuri care se transmit pe calea apei sunt COXSACKIE și ECNO din care se cunosc numeroase tipuri și care dau boli localizate în diferite organe: tub digestiv, meninge, creier.

Afectarea omului și a sănătății sale prin apele poluate se poate diferenția în următoarele categorii de efecte, după agenții de poluare: poluarea cu microorganisme sub formă de bacterii și viruși poate produce infecții sporadice sau epidemice; poluarea cu ouă de paraziți, protozoare poate produce infestări; poluarea cu substanțe chimice poate provoca intoxicații, tulburări metabolice sau cel puțin poate face improprie apa pentru băut și alte folosințe.

2.4. Surse de poluare a solului

Zone poluate datorită depozitării deșeurilor municipale și industriale

Municipiul Pitești reprezintă cel mai important centru urban al județului Argeș, fiind totodată unul din puternicele centre industriale ale țării.

Principalele tipuri de deșeuri rezultate din activitățile menajere și industriale desfășurate în municipiul Pitești, sunt:

deșeuri stradale rezltate de pe o suprafață salubrizată de aproximativ 1.220.000 m.c.;

deșeuri industriale și asimilabile cu deșeurile menajere rezultate de la unități industriale, comerciale și de învățământ, de alimentație publică, gospodărie comunală.

Depozitarea deșeurior în municipiul Pitești prezintă o particularitate față de majoritatea centrelor urbane, prin aceea că pe halde municipală sunt depozitate teoretic, numai deșeuri menajere și asimilabile cu cele menajere, iar pentru depozitarea deșeurilor industriale există 3 halde ale unor unități economice producătoare de deșeuri speciale: S.C. ROLAST S.A. și SC Alprom SA

Nămolul rezultat din epurarea apelor uzate orășenești este deshidratat pe paturi și periodic valorificat în sprijinul producției vegetale sau la refacerea ecologică a unor terenuri agricole.

Anumite nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate industriale și care sunt introduse în categoria deșeurilor toxice și periculoase, ca de exemplu: cele rezultate de la S.C. ANA IMEP S.A. și S.C. ARPECHIM S.A., sunt depozitate controlat în bazine sau baloturi impermeabilizate, situate în incinta societăților producătoare.

În prezent, deșeurile menajere rezultate din municipiul Pitești, se depozitează pe o haldă neamenajată, situată în imediata apropiere a Stațiunii de Cercetări Albota, pe partea dreaptă a șoselei naționale Pitești – Slatina. La circa 400 m de aceasta. Această haldă datează de peste 30 de ani și în prezent, ocupă o suprafață de circa 5,07 ha și o cantitate de deșeuri existente de peste 2.000.000 m.c.

Depozitul nu este prevăzut cu împrejmuire și nici cu barieră pe drumul de acces, creându-se posibilitatea persoanelor particulare și agenților economici să-și depoziteze deșeurile provekite din activități proprii pe terenurile agricole învecinate și de-a lungul căii de acces la rampă.

Deși inițial depozitul a fost prevăzut cu un sistem de spălare și igienizare a containerelor și utilajelor de transport, în prezent acesta este distrus total. Depozitul nu dispune de apă curentă nici pentru scopuri igenico-sanitare, fiind o sursă majoră de pericol pentru sănătatea salariaților.

Deoarece depozitul a fost realizat pe o zonă fără nici un fel de măsuri de protecția mediului înconjurător și deoarece capacitatea acestuia este depășită, depozitarea în continuare a deșeurilor pe rampa existentă reprezintă o sursă de poluare majoră a mediului înconjurător.

Amplasarea și exploatarea depozitului de deșeuri menajere de la Albota, are efecte negative semnificative asupra factorilor de mediu.

impurificarea apelor subterane cu substanțe organice și anorganice sau antrenabile cu apa;

sursă de mirosuri dezagreabile și de fum rezultat din autoaprindere;

efecte negative asupra calității solului prin infiltrații cu încărcare poluantă apreciabilă și prin antrenarea de către vânt a deșeurilor mai ușoare (hârtie, materiale plastice);

efecte negative asupra florei și faunei prin: proliferarea unor specii de plante ruderale – bălării specifice zonelor poluate; proliferarea șobolanilor, muștelor, ciorilor, câinilor vagabonzi; afectarea existenței plantelor și animalelor specifice zonei, din cauza propagării (prin apă, aer, sol) a unor substanțe toxice;

efecte asupra așezărilor umane și peisajului.

Afectarea mediului citadin este realizată mai laes prin intermadiul operațiilor de colectare și transport a deșeurilor. Astfel, descompunerea lor în recipienți de colectare, proces însoțit de scurgerea din acestea a unor lichide dezagrabile atât ca aspect, cât și ca miros. Transportul deșeurilor cu utilaje deschise și în condițiile în care traseele de transport trec în mod obligatoriu prin zone intens populate, face ca această opearție să reprezinte o sursă de infecție și de disconfort pentru populație.

Distanța mică față de localitatea Albota, șoseaua Pitești-Slatina, face ca depozitul actual să fie foarte vizibil din aceste puncte, halda nefiind prevăzută cu nici o plantație de protecție.

Peisajul este afectat de asemenea de modul de exploatare a haldei (fără acoperire cu pământ) și de lipsa unei împrejmuiri, care permite antrenarea și răspândirea de către vânt a deșeurilor ușoare de pe suprafața depozitului pe câmpurile din vecinătate.

În concluzie, se subliniază că existența actualului depozit de la Albota, trebuie să fie limitată în timp, având în vedere modul neorganizat și necontrolat în care se face exploatare acestuia.

Deșeurile stradale colectate din municipiul Pitești sunt parțial valorificate prin procesul de compostare (frunze, iarbă) utilizate ca material de ardere la încălzirea clădirilor din pepiniera dendrologică Mărăcineni (crengi, ramuri) sau ca materie primă la confecționarea băncilor din parcurile orașului (pomi uscați) astfel încât se depozitează numai o cantitate redusă de deșeuri stradale, conținând în principal: praf, pietre, hârtii, materiale plastice.

Depozitarea acestor deșeuri se efectuează fie pe halda municipală de la Albota, fie pe halda industrială a S.C. ALPROM S.A. și nu constituie un pericol pentru mediul înconjurător.

Deșeurile industriale rezultate din unele unități industriale se depozitează pe halde proprii situate fie în intravilan – haldele: S.C. ALPROM S.A., fie în afara orașului – halda S.C. ROLAST S.A.

Cele duuă halde situate în perimetrul municipiului Pitești, sunt amplasate în zona industrială Nord a municipiului, în imediata apropiere a unităților producătoare.

Lângă această haldă este amplasată halda S.C. ALPROM S.A. care are o suprafață de 1,22 ha și o capacitate de 200.000 t.

Pe această haldă se depozitează în principal deșeuri de lemn nevalorificate, deșeuri menajere, nămoluri de epurare și cenușa și zgura de la centrala termică proprie.

Cele două halde influențează în special factorul de mediu – aer datorită pulberilor antrenate de vânt și a fumului rezultat din arderea unor deșeuri pe haldă.

Aceste noxe din aer influențează negativ plantațiile de arbuști din Pepiniera Dendrologică Găvana situată în imediata apropiere a haldelor.

De asemenea, datorită poziției acestor halde pe malul pârâului Bascov există (prin creșterea concentrației în suspensii solide a mineralizării) pericolul poluării apei acestuia prin surparea în albia pârâului a deșeurilor depozitate necorespunzător.

Cele două halde nu au împrejmuiri care să delimiteze zonele de depunere a deșeurilor de culturile de arbuști ai pepinierei.

În concluzie, nocivitățile rezultate în urma activităților antropice produc efecte negative asupra mediului, constatându-se o poluare difuză în zona Arpechim, Zona Industrială Nord, Găvana, zona haldei de deșeuri municipale, a S.C. ALPROM, de pe malul pârâului Bascov și în sfârșit, în jurul platformelor pe care sunt depozitate containerele de gunoi din cartierele de blocuri.

Prin realizarea haldei controlate pentru depozitarea deșeurilor orășenești conform celor mai moderne tehnologii aplicate pe plan mondial, se va diminua semnificativ impactul depozitării deșeurilor de acest tip asupra factorilor de mediu.

=== CAPITOLUL III ===

CAP. III. POLUAREA ȘI CALITATEA MEDIULUI ÎN PITEȘTI

3.1. Domeniile și manifestările poluării în municipiul Pitești în perioada 2003-2005

Poluarea în municipiul Pitești presupune procesul de alterare a mediilor de viață biotice și abiotice și a bunurilor create de om, cauzat de activitățile umane și de diferite fenomene naturale, deci situația în care aerul, apa, mediul de viață devin nocive din cauza materialelor chimice reziduale, deșeurilor industriale, gazelor de eșapament, etc.

Poluarea aerului în municipiul Pitești

Analiza realizată în anul 2004, urmărește să pună în evidență gradul de poluare existent în municipiul Pitești ca urmare a funcționării platformelor industriale Nord și Sud precum și datorită traficului existent.

Arderea combustibililor fosili în surse staționare și mobile reprezintă principala activitate umană-ca răspândire și intensitate-răspunzătoare de încărcarea atmosferei cu un complex de poluanți gazoși și solizi de natură anorganică și organică. În cadrul acestui complex se remarcă, în primul rând gazele acide: bioxidul și trioxidul de sulf, oxizii de azot, monoxidul și dioxidul de carbon. Alături de acestea apar pulberile (cenușă și/sau funingine) și unii compuși organici volatili (hidrocarburi- în principal metan, aldehide, acizi organici).

Poluanții rezultați din arderea combustibililor fosili conduc nu numai la deteriorarea calității atmosferei, ci și a celorlalți factori de mediu, biotici și abiotici, afectând astfel, direct sau indirect, omul.

Poluanții au efecte negative asupra calității mediului nu numai ca poluanți primari, ci și prin produsele lor de reacție în atmosferă, așa numiții poluanți secundari. Se remarcă, de asemenea, efectele sinergice ale noxelor rezultate din arderea combustibililor fosili, atât ca poluanți primari cât și ca poluanți secundari.

O masă de poluanți evacuată în atmosferă este supusă unui proces de dispersie care determină scăderea concentrației de poluanți pe măsura depărtării de sursă. Dispersia poluanților depinde de o serie de factori ce acționează simultan:

-factori ce caracterizează sursa de emisie respectiv: înălțimea fizică a coșului de evacuare, diametrul la vârf al acestuia, viteza și temperatura de evacuare a gazelor, cantitatea de poluanți evacuată în unitatea de timp și proprietățile fizico-chimice ale poluantului.

-factori ce caracterizează mediul aerian în care are loc emisia și care determină împrăștierea orizontală și verticală a poluanților (factorii meteorologici).

-factorii care caracterizează zone în care are loc emisia (orografia și rugozitatea terenului).

Diversele zone au posibilități diferite de dispersie, astfel încât aceeași cantitate de noxe evacuată în atmosferă în condiții similare are ca rezultat atingerea unor concentrații la sol diferite, de la o zonă la alta, în funcție de caracteristicile atmosferice și orografice ale zonei respective.

Cunoașterea proporției în care se realizează într-o zonă dată acele caracteristici atmosferice care frânează sau favorizează difuzia poluanților permite estimarea posibilităților de dispersie precum și determinarea calitativă și cantitativă a concentrațiilor de poluanți.

Dintre factorii meteorologici care determină dispersia poluanților hotărâtori sunt vântul, caracterizat prin direcție și viteză și stratificarea termică a atmosferei.

Direcția vântului este elementul care determină direcția de deplasare a masei de poluant. Concentrația poluanților este maximă pe axa vântului și descrește substanțial odată cu depărtarea de ea.

În cazul centralelor termice, difuzia poluanților nu are loc imediat ce aceștia părăsesc coșul. Datorită vitezei proprii de ieșire a jetului de gaze, a diferenței de temperatură dintre cea de evacuare a gazului și cea a mediului, pana de poluant își va continua mișcarea ascendentă până își pierde viteza inițială, iar temperatura sa o egalează pe cea a mediului. Înălțimea fizică a coșului plus supraîncărcarea penei de poluant datorată efectelor termice și dinamice constituie înălțimea efectivă a coșului.

Viteza vântului determină valoarea concentrației de poluant atât direct cât și prin intermediul înălțimii efective a penei de poluant. Valoarea concentrației la nivelul solului este, în anumite limite, invers proporțională cu valoarea vitezei vântului. În același timp, o creștere a vitezei vântului are ca efect o scădere a înălțimii efective a penei de poluant și în consecință o creștere a concentrației. Astfel, există o valoare critică a vitezei vântului, specifică fiecărei surse de poluare pentru care se obține cea mai mare concentrație de poluant.

Un alt parametru determinant în difuzia poluanților este turbulența care este intim legată de structura verticală a temperaturii aerului. Aceasta determină starea de stabilitate a atmosferei care, la rândul ei, generează mișcările verticale ale aerului. Există trei tipuri principale de stratificare: stabilă, neutră și instabilă.

Datele meteorologice necesare pentru efectuarea acestui studiu provin de la stația meteorologică Pitești iar standardele de calitatea aerului din România stabilesc pentru poluanții SO2, NO2, CO, următoarele concentrații maxime admisibile:

SO2 0,750 mg/mc pentru media pe o jumătate de oră

0,250 mg/mc pentru media zilnică

0,060 mg/mc pentru media anuală

NO2 0,300 mg/mc pentru media pe o jumătate de oră

0,100 mg/mc pentru media zilnică

0,040 mg/mc pentru media anuală

CO 6,000microg/mc pentru media pe o jumătate de oră

Pulberi în 0,500 mg/mc pentru media pe o jumătate de oră

suspensie 0,150 mg/mc pentru media zilnică

0,075 mg/mc pentru media anuală

Evaluarea impactului poluanților emiși s-a făcut cu ajutorul unui model matematic de dispersie a poluanților de tip climatologic, model utilizat în majoritatea țărilor avansate.

Modelul folosește ca date de intrare caracteristicile emisiei de poluanți și frecvențele anuale sau/și sezoniere de apariție a tripletului factorilor meteorologici: direcția și viteza vântului, stratificarea atmosferei.

Nivelul poluării aerului în municipiul Pitești datorat surselor industriale majore

Estimațiile concentrațiilor de poluanți în atmosferă au fost făcute considerând următoarele surse majore: CET Nord, CET Sud, SC ROLAST (fost Combinat de Articole Tehnice din Cauciuc), SC ALPROM (fost Combinat de Prelucrare a Lemnului), SC ARPECHIM SA (fost Combinatul Petrochimic Pitești).

Calculele au fost făcute pentru funcționarea la capacitate maximă a CET Nord și Sud (ceea ce a dus la valori de 3-4 ori mai mari decât în cazul funcționării la capacitate medie).

Bioxidul de sulf (SO2)

a) Depășirea concentrației medii anuale admise-60 micrograme/mc- are loc în două zone restrânse aflate în imediata apropiere a CET Nord și CET Sud.

Cea mai mare valoare a concentrației medii anuale este de 280,5 micrograme/mc și ea apare la cca. 500 m NE de CET Sud.

Cea mai mare valoare estimată în apropierea de CET Nord este de 142,6 micrograme/mc. Cu toate acestea o populație de cca. 17000 de locuitori (în vecinătatea de CET Nord) se află într-o zonă în care concentrația medie anuală depășește norma sanitară.

b) Concentrația medie admisă pe 30 minute (750 micrograme/mc) este depășită într-un domeniu relativ eliptic cu axa mare de cca. 6,5 km (pe N-S) și axa mică de cca. 5 km (pe E-V) în care frecvențele de depășire pot atinge cel mult 5 dintr-un an (876 jumătăți de oră).

Un alt domeniu în care concentrațiile medii pe 30 minute sunt mai mari sau egale cu 750 micrograme/mc apare în sudul municipiului Pitești. Frecvențele de depășire se situează aici între 0,5-1.

Dacă ne referim la curba de frecvență 1 (asta înseamnă că într-un timp de 80 de ore există o depășire a valorii de 750 micrograme/mc) putem spune că populația afectată este de 25000 locuitori.

c) Concentrațiile maxime pe 30 minute ating cele mai mari valori (1700-6200 micrograme/mc) în zona nordică a orașului.

În sudul orașului concentrațiile maxime pe 30 minute pot atinge valori de 1200 micrograme/mc (în vecinătatea CET Sud).

Bioxidul de azot (NO2)

a) Concentrația medie anuală admisă (40 micrograme /mc) este depășită într-un domeniu relativ restrâns în jurul CET Nord în care nu sunt cartiere de locuințe.

b) Concentrațiile medii pe 30 minute depășesc CMA (300 micrograme/mc) în două domenii în jurul CET Nord și CET Sud.

La o frecvență de depășire de 1 (adică timp de 175 de jumătăți de oră pe an avem o depășire a concentrației de 300 micrograme/mc) numărul populației afectate în zona de nord a orașului este de cca. 48. 000 locuitori.

c)Concentrațiile maxime ale NO2 ating 1200 micrograme/mc în sudul orașului.

Pulberi în suspensie

a) Concentrația medie anuală admisă (75 micrograme/mc) nu este depășită. Cele mai mari valori (26 micrograme/mc) se înregistrează în zona de nord a orașului.

b) Concentrațiile maxime pe 30 minute ajung până la o valoare de 85 micrograme/mc în zona industrială nordică dar frecvența de depășire este de cca. 85 jumătăți de oră pe an.

Oxidul de carbon

Concentrațiile de oxid de carbon se situează sub normele sanitare atât pentru media anuală cât și pentru cea pe 30 minute.

Cele mai mari valori-1235 micrograme/mc se întâlnesc în zona de Sud, în vecinătatea Combinatului Chimic.

Tab. nr. 13

Concentrații ale poluanților atmosferici în punctele de măsură Probe lunare

Sursa: Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești

Din tabelul și graficele prezentate se observă că valoarea cea mai mare privind pulberile sedimentabile s-a înregistrat la Stadion (9,59g/mp) iar cea mai mică la Pitești-Valea Mare (7,68 g/mp). În ceea ce privește maxima lunară a pulberilor sedimentabile, aceasta prezenta valori de 18,6 g/mp la Pitești-Valea Mare și de 14,3 g/mp la Pitești-Prundu.

La Pitești-Stadion și la Pitești-Valea Mare s-a înregistrat o frecvență a depășirilor de 9% iar la SC ALPROM SA (fost Combinat de prelucrare a lemnului) și la Pitești-Prundu frecvența depășirilor a fost de 0%.

În continuare vom prezenta concentrații ale poluanților atmosferici în punctele de măsură: Sediul Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești (fosta APM Pitești), SC ALPROM SA (fost Combinat de prelucrare a lemnului), Pitești Stadion, Pitești-Prundu, pentru probe la 24 de ore, poluanții luați în calcul fiind: HCL, H2CO, NH3, NO2, SO2, fenoli, H2S:

Fig nr. 1

Sursa: Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești

Tab. nr. 14

Concentrații ale poluanților atmosferici în punctele de măsură – probe la 24 de ore

Sursa: Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești

Din graficul de mai jos se constată că poluantul atmosferic NH3 prezintă valoarea cea mai mare de 0,0247mg/mc la sediul APM Pitești, în ceea ce privește media anuală, iar valoarea cea mai mică de 0,0129 mg/mc. Dioxidul de azot prezintă valoarea cea mai mare de 0,0313 mg/mc la sediul APM, iar valoarea cea mai mică de 0,0122 mg/mc la Pitești-Stadion. În ceea ce privește SO2, acest poluant are valoarea mediei anuale cea mai mare de 0,0538 mg/mc la sediul Inspectoratului de Protecție a Mediului din Pitești.

Fig. nr 2

Din graficul de mai sus reiese că NH3 prezintă valoarea maximă zilnică de 0, 08 mg/mc la sediul Agenției de Protecție a Mediului din Pitești iar valoarea cea mai mică de 0, 04 mg/mc în zona Pitești-Valea Mare. NO2 are valoarea cea mai mare la Pitești Prundu în ceea ce privește maxima zilnică, de 0, 1mg/mc iar valoarea cea mai mică de 0, 09mg/mc la SC Alprom SA.

Nivelul de poluare datorat traficului auto

S-a urmărit determinarea gradului de impurificare a aerului datorat traficului cu oxizi de carbon și oxizi de azot, valorile pentru compușii volatili, pulberile în suspensie și bioxidul de sulf, fiind mai reduse.

La actualul nivel al traficului din municipiului Pitești, impurificarea cu CO este cea mai puternică în zona de intrare în oraș (dinspre autostrada București-Pitești) zonă în care se înregistrează și depășiri ale normei sanitare pentru CO (6000 micrograme/mc).

Valoarea maximă este de 6124 micrograme/mc.

Valori ridicate avem și în zona de Nord și centrală a orașului dar fără depășiri ale valorii normale.

Impurificarea cu NO2 se regăsește în aceleași zone, cea mai mare concentrație 600 micrograme/mc întâlnindu-se tot în zona de intrare în municipiul Pitești (depășire de două ori a normei admise pentru 30 minute).

În ceea ce privește valorile anuale se poate estima existența unui fond de poluare (datorat în exclusivitate traficului) cu CO și NO2 (în zonele mai sus menționate) de cca. 60 micrograme/mc respectiv 30 micrograme/mc.

Prin suprapunerea poluării datorate traficului cu cea dată de sursele industriale avem depășiri ale normei pentru concentrațiile maxime pe 30 minute în zona sudică de intrare în oraș de-a lungul B-dului Petrochimiștilor și B-dul Republicii.

Nivelul poluării aerului în municipiul Pitești în anul 2005

Aer emisii

Inventarierea emisiilor pentru acest an s-a făcut pe un număr redus de agenți economici, dar nu din cauză că nu au fost luați în evidență, ci pentru că nu s-au conformat corespunzător Legii Mediului nr. 137-1995 modificată și completată. Există însă un grup de agenți economici care au transmis situația lunară solicitată și anume: SC ROLAST SA (fostul Combinat de Articole Tehnice din Cauciuc), ARPECHIM SA Pitești (Combinatul Petrochimic), RENEL-Filiala Electrocentrale Pitești, pe baza cărora s-a întocmit tabelul de mai jos ce prezintă cantitățile anuale de poluanți emiși, atât din ardere de combustibil pentru generare de căldură, cât și din procese industriale.

Tab. nr. 15

Cantități anuale de poluanți emiși

Fig. nr. 3

Aer imisii

Rețeaua de supraveghere a aerului cuprindea în anul 2005 pe teritoriul municipiului Pitești 4 puncte de recoltare în care se urmăresc concentrații medii zilnice ale noxelor în atmosferă și 3 puncte în care se determină pulberile sedimentabile.

În anul 2003, s-au efectuat 532 analize echivalente a 10 indicatori, indicatorii determinanți fiind NH3, NO2, SO2, HCL, H2S, fenoli, formaldehida, pulberi în suspensie și pulberi sedimentabile.

În Pitești indicatorii urmăriți se înscriu în limitele impuse calității aerului prin STAS 12574-88 la toate probele zilnice determinate. Pulberile sedimentabile s-au menținut sub limita maximă admisă pentru punctele de recoltare.

Indicatorii urmăriți (SO2, NO2, CO), cu stația locală de monitorizare a calității aerului (SLMCA), fixată la sediul agenției, nu a înregistrat depășiri nici la probe de 30 minute și nici la probe de 24 ore, dar trebuie precizat faptul că stația a funcționat doar în primele două luni ale anului, iar pentru restul perioadei, până la sfârșitul anului nu se poate preciza nivelul poluării.

Tab. nr. 16

Numărul de probe recoltate în punctele de măsură

*unitate de măsură-g/mp/lună

Sursa: Agenția Locală pentru Protecție a Mediului Pitești.

Tabelele și graficele de mai jos prezintă valori medii anuale și maxime zilnice-lunare ale concentrațiilor noxelor în atmosferă.

În tabelul de mai jos sunt date concentrații ale poluanților atmosferici HCl, H2CO, NH3, NO2, SO2, H2S, (probe la 24 de ore) în punctele de măsură: sediul APM Pitești, SC ALPROM Pitești (fost Combinat de Prelucrare a Lemnului), Prundu, Stadion.

Tab. nr. 17

Concentrații ale poluanților atmosferici în punctele de măsură. Probe la 24 de ore

Sursa: Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești.

Din cele prezentate mai sus reiese că valoarea maximă înregistrată de HCl a fost de 0, 500mg/mc la Stadion, maxima H2CO a fost de 0, 0110 mg/mc la Prundu și Stadion, NH3 prezintă maxima la Stadion de 0, 1000mg/mc iar NO2 de 0, 1100mg/mc la Prundu și maxima la SO2 de 0, 2300mg/mc la Stadion.

În cele ce urmează vom arăta care au fost mediile și maximele lunare ale pulberilor sedimentabile în punctele de măsură de la: Sc Alprom Sa Pitești, Prundu, Stadion.

Tab nr. 18

Concentrații ale pulberilor sedimentabile în punctele de măsură (probe lunare)

Din cele prezentate mai sus se constată că în zona Stadionului pulberile sedimentabile prezintă concentrațiile cele mai mari, atât în ceea ce privește media lunară (3, 52833mg/mp/luna) cât și maxima lunară (10, 7000mg/mp/luna).

S-au făcut analize și pentru precipitații, iar recoltarea s-a efectuat pe intervale de timp și s-au determinat următorii indicatori: pH, conductivitate, aciditate-alcalinitate, cloruri.

Din cele prezentate mai sus se constată că PH-ul prezintă valoarea maximă la Pitești Stadion, iar în ceea ce privește aciditatea aceasta are valori maxime la Pitești-Prundu de 252, 2 mg/l. Clorurile și amoniacul prezintă valori maxime la Pitești-Stadion de 1, 41mg/l și de 5, 73mg/l.

Se poate constata că zona Nord din municipiul Pitești a cunoscut o îmbunătățire din punct de vedere al calității aerului. În această zonă, în perioada 1992-1995, nu s-au semnalat depășiri ale CMA la nici unul din indicatorii determinați, conform STAS 12574-88.

La SC ARPECHIM SA Pitești (Combinatul Petrochimic) s-au finalizat investiții în anul 2003 care au avut drept scop protecția aerului și anume s-a introdus o instalație pentru recuperare propan și amoniac la rampele CFR.

În tabelul de mai jos sunt redate valorile concentrațiilor maxime zilnice și medii anuale ale NH3, NO2 și SO2 în zona Nord, în perioada 2003-2005:

Tab nr. 19

Evoluția în timp a NH3, NO2 și SO2 în zona Nord

Sursa: Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești.

Fig. nr. 8

Fig. Nr. 9

Aspecte ale activității de monitoring al aerului

Aer imisii:

Pentru monitorizarea calității aerului în municipiul Pitești, Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești., dispunea în 2005 de o rețea formata din 5 stații de control (fond, impact si trafic), amplasate astfel:

sediul Inspectoratului de Protecția Mediului Pitești – stație automată;

zona Prundu;

zona nord a orașului Pitești;

stadion Pitești;

Valea Mare.

Pentru evaluarea calității aerului în zona industriala nord a municipiului, Inspectoratul de Protecția Mediului Pitești a amplasat in anul 2005 o noua stație de control în zona centura Pitești (Drumuri Naționale). De asemenea, au fost scoase din sistemul de supraveghere al poluanților gazoși, stațiile: zona Nord si Valea Mare.

In prezent APM Pitești face determinări pentru urmatorii indicatori: acid clorhidric, amoniac, dioxid de azot, dioxid de sulf, aldehida formică, fenoli, pulberi sedimetabile si aerosoli (numai la sediu). La sediu APM Pitesti prin stația automată se determină oxizii de azot, sulf si monoxidul de carbon.

Analizele efectuate in anul 2004 si 2005 relevă faptul ca în cea mai mare parte calitatea aerului pe teritoriul municipiului Pitești se înscrie în prevederile standardului 12574/87 înregistrindu-se urmatoarele depașiri ale concentrațiilor medii zilnice:

Tab. Nr. 20

Depășiri ale CMA la poluanții determinați în 2004 și2005

* determinări cu autolaboratorul. In anul 2004 a functionat in perioada 07. 11. – 31. 12, iar în 2005 in lunile ianuarie si martie

** determinări cu stația locală de monitorizare automată a calității aerului.

In trimestrul III al anului 2004, APM Pitești a achiziționat o unitate mobila pentru determinarea poluanților atmosferici (autolaborator). Aceasta a fost pus în funcțiune în luna noiembrie si a efectuat măsuratori la indicatorii: dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon, ozon si pulberi in suspensie.

In pima decadă a lunii mai 2005 s-au efectuat măsurători cu unitatea mobilă, concomitent cu Departamentul de Cercetare al RAR București în zona B-dul Petrochimiștilor si în zona B-dul Nicolae Bălcescu.

Aer emisii:

Principalele surse de poluare atmosferică pentru municipiul Pitești sunt: traficul rutier, Societatea Termoelectrica SA – Sucursala Electrocentrale Pitești CET Nord și Sud, SC Arpechim SA, SC Rolast SA, SC Alprom SA, SC Subansamble Auto SA, SC Foresta SA.

Cantitățile de noxe emise în atmosferă pe raza municipiului Pitești atat în 2004 cat și în 2005 a fost în jurul a 1. 600. 000 tone, reprezentind aproximativ între 74-75% din cantitatea totală de noxe emise în județ.

Pe tipuri de noxe evacuate situația se prezintă astfel:

dioxidul de carbon = 1. 500. 000 tone;

dioxidul de azot = 5. 000 tone;

dioxidul de sulf = 3. 000 tone;

compuși organici volatili non-metanici = 2. 500 tone;

Poluarea precipitațiilor în municipiul Pitești

Poluarea precipitațiilor, deci ploile acide in orașul Pitești reprezintă o problemă deosebit de gravă, care trebuie rezolvată cât mai repede. Ploile acide sunt rezultatul conversiei a doi impurificatori: SO2 si NOX. Aceștia, odată ajunși in atmosferă, în cele mai multe cazuri sunt transportați la distanțe mari față de sursa de impurificare, unde, prin intermediul precipitațiilor, se depun pe sol sau în apă.

Procesul de formare a depunerilor acide începe prin antrenarea celor doi poluanți în atmosferă, care în contact cu lumina solară și vaporii de apă formează compușii acizi.

În timpul precipitațiilor, compușii acizi se depun pe sol sau in apă. Alteori gazele pot antrena praf sau alte particule care ajung pe sol sau în apa. Concentrarea si distribuția depunerilor acide, umede sau uscate, sunt determinate de o serie de procese și fenomene interconectate, ca de exemplu cele de transport și de dispersie a poluanților primari, de rolul agenților de oxidare.

Tab nr. 21

Precipitații 2003

Sursa: Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești.

Procesele fizice și chimice de bază implicate în spălarea diferitelor feluri de gaze și aerosoli nu se limitează numai la SO2 si NOX; numeroase alte gaze pot fi solubile la contactul cu precipitațiile, fapt ce conduce la concluzia că depunerile acide pot atinge valori destul de mari.

Depunerile acide în municipiul Pitești prejudiciază apa și solul. Efectul ploilor acide nu se limitează numai la mediul natural, el poate fi pus în evidentă de degradările ce apar la construcții. Depunerile acide au impact aproape nesemnificativ asupra sănătății umane; efectele secundare sunt mult mai intense. Deși inhalarea ceței acide poate prejudicia, în oarecare măsură, sănătatea umană, aciditatea tipică a ploii acide poate fi tolerată de piele, căile respiratorii, etc.

Astfel, în Pitești, pentru reducerea acidității s-a recurs la alcalinizarea apei, folosirea varului. S-au întocmit planuri de reducere a depunerilor acide care se bazau pe micșorarea emisiilor nocive la sursă. Astfel, pentru reducerea emisiilor de SO2 se folosesc scruberele iar, în privința NOX proveniți de la autovehicule-reducerea acestora se face prin introducerea convertizoarelor catalitice.

Apele meteorice infectate reprezintă ape din precipitații, care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate sau al centrului populat al orașului Pitești, care în procesul scurgerii, antrenează și dizolvă substanțe minerale și organice.

Aceste ape se mai pot încărca cu substanțe străine în cursul scurgerilor lor pe teritoriul municipiului Pitești pe care se găsesc deșeuri de diferite feluri sau pe locuri pe care s-au utilizat diferite substanțe chimice și silvice. Aceste ape pot deveni o sursă de impurificare a apelor chiar prin scurgerea lor pe vegetație și pe suprafața solului, fără să intervină colectarea lor intr-o rețea de canalizare.

Calitatea precipitatiilor atmosferice în 2004-2005: Pe parcursul anilor 2004 și 2005 precipitațiile au avut un caracter în general neutru (pH intre 6, 5 – 7, 5) cu încărcări totale ionice medii (100 < conductivitate <150µS/cm). In a doua decadă a lunii iulie 2004 precipitațiile au avut un caracter predominant acid, cu minima inregistrata la sediul APM și anume 3, 3.

Poluarea sonoră în municipiul Pitești

Omul civilizației tehnice actuale are ca însoțitor permanent zgomote de diverse proveniențe care, în funcție de nivelul lor de tărie, generează efecte de natură și gravitate diferite.

Principalele surse care produc vibrații și zgomote în municipiul Pitești pot fi clasificate după cum urmează: mașini și procese tehnologice; subansamble și organe de mașini; instalații sanitare și de condiționare a aerului; mijloace de transport.

Sunetul reprezintă o variație a presiunii care poate fi detectată de către urechea omenească. Cea mai scăzută presiune acustică care poate fi detectată este de 20 microPa. Scala de decibeli utilizează pragul auzului corespunzător la 20 microPa ca punct de plecare sau de referință. Acest punct se va defini ca punctul de 0 decibeli. De fiecare dată când se multiplică presiunea acustică (în microPa) de 10 ori se adaugă 20 dB la nivelul măsurat. Deci la 200 Pa corespund 20 dB, la 2004 microPa corespund 40 dB.

Din punct de vedere al ingineriei mediului este interesant a analiza ultima categorie de sursă care produce zgomote: transportul urban.

In centrul populat al Piteștiului, sursele de zgomot sunt numeroase. Cele mai numeroase pot fi considerate: transportul urban, circulația liberă pe străzi, șantierele de construcții, circulația trenurilor și pietonii.

În Pitești, ponderea cea mai mare în zgomotul urban o deține transportul rutier. Creșterea puterii motoarelor cu care se echipează autovehiculele și creșterea vitezei de deplasare a acestora, corelate cu creșterea numărului de autovehicule, sunt de natură să complice problema combaterii zgomotului în municipiul Pitești. Principalele surse de zgomote și vibrații la autovehicule sunt motoarele și caroseriile. Deosebit de importantă este, de asemenea, îmbrăcămintea străzilor și neuniformitățile acestora.

Zgomotul motoarelor este determinat în principal de sistemele de admisie și de evacuare. Cele mai zgomotoase sunt motoarele cu răcire cu aer, cele în doi timpi și motoarele Diesel.

Cea mai intensă sursă de zgomot la autovehicule o constituie sistemul de evacuare. Pentru reducerea zgomotului în sistemele de evacuare se pot folosi atenuatoare active, reactive și combinate.

Pentru reducerea zgomotului din trafic s-au luat unele măsuri: limitarea legală a nivelului de zgomot; sistematizarea căilor de trafic în zonele locuite; introducerea sistemelor cu un singur sens, pentru îmbunătățirea fluxului traficului. realizarea unor lucrări de antifonare pentru reducerea nivelului de zgomot.

Pentru determinarea nivelului actual de poluarea fonică au fost alese câteva străzi din Pitești de diferite categorii tehnice.

S-a folosit pentru estimarea nivelului sonor o formulă propusă a Ministerului Transporturilor din Franta.

La, eq=20+10 lg (Qve+BQpl)+20lgV-12lg (d+lc/3)

Unde:

Qpl, Qve-numărul de vehicule ușoare și de vehicule grele pe oră

B-factor de echivalentă acustică între vehiculele ușoare și grele, depinzând de panta drumului;

v-viteza în km/h

d-distanta față de clădiri

lc-lățimea drumului în m.

Analiza s-a efectuat asupra următoarelor artere:

-Bd. N. Bălcescu spre Curtea de Argeș (categoria I-nivelul sonor 73, 4 dB;

-Bd. N. Bălcescu zona centrală (categoria I-nivelul sonor 81, 4 dB).

-Str. Negru Voda (categoria II)-nivelul sonor 77, 9 dB;

-Str. I. C. Brătianu (categoria II)-nivel sonor 73, 4 dB;

-Bd. Republicii (categoria II)-nivel sonor 74, 2 dB;

-Bd. Petrochimiștilor (categoria I)-nivel sonor 91, 4 dB.

Se constată o depășire a nivelurilor admisibile de zgomot pentru arterele: str. N. Vodă, str. I. C. Brătianu, bd. Republicii, Bd. Petrochimiștilor și bd. N. Bălcescu.

În ceea ce privește traficul feroviar actual în zona municipiului Pitești, acesta produce un nivel de zgomot de cca. 65 dB la o distanță de 25 m de sursă încadrându-se în norme. S-au mai efectuat 600 de măsurători în zone locuibile, zone cu circulație intensă, puncte solicitate de cetățeni în urma unor sesizări precum și în parcurile din municipiul Pitești. Măsurătorile efectuate în oraș s-au încadrat în limitele prevăzute în STAS 10009/88.

Calitatea apei în 2004 și 2005

Alimentarea cu apă a municipiului Pitești se realizeză prin captăile de apă de suprafață din lacurile de acumulare Budeasa (alimentare principală) și Bascov (alimentare de rezervă) de pe râul Argeș apartinând Companiei Nationale « Apele Române » și prin trei captări ale apei subterane prin intermediul unor puțuri de mică și mare adâncime (Mărăcineni I, Mărăcineni II – râul Doamnei și Mărăcineni III – râul Argeș), Valea Mare Stefănești, care apartin SC APA-CANAL 2004 SA Pitesti.

Apa brută preluată din râul Argeș, prin intermediul a două prize, este tratată în vederea potabilizării. Tratarea apei se face în stația de tratare Budesa ce are o capacitate de 2135 l/s, acesta fiind in administrarea SC APA-CANAL 2004 SA. Calitatea apei este supravegheata de labratorul Uzinei de Apă Budeasa. Zilnic, dispeceratul APM Pitești primește rezultatul analizelor fizico-chimice si bacteriologice al apei ce intră în stația de tratare. Statistica pe 2004 – 2005 arată că valorile concentrațiilor indicatorilor se încadreaza in limitele admise de STAS 4706/88 ape de suprafață categoria I de calitate.

Municipiul Pitești este străbătut de la N la S de râul Arges, care la hectometrul 98 primeste apele Râului Doamnei. Monitorizarea calitații apelor este realizată de Compania Națională Apele Romane Direcția Apelor Arges-Vedea.

Punctele de control ape de suprafață din perimetrul orașului, pe frecvente de recoltare sunt: recoltare zilnică pentru secțiunea Maracineni, Râul Doamnei amonte confluența Argeș; recoltare saptamânală (in week-end): secțiunea Pitesti Pod – râul Arges aval confluența Râul Doamnei; recoltare lunară: lac Prundu – râul Arges.

Analizele fizico-chimice pentru sectiunile de mai sus se efectueaza pentru 12 indicatori de calitate (pH, temperatura apa, amoniu, azotati, azotiti, cloruri, fenoli, oxigen dizolvat, reziduu fix, substanțe organice exprimate ca CCO-Mn, cianuri, crom), la care se adauga determinarile lunare pentru indicatorii fier, cadmiu, cupru, zinc, nichel, plumb, mangan, detergenti, suspensii, calciu, fosfor, consum biochimic de oxigen CBO5, sulfați.

In raport cu STAS-ul 4706/88 indicatorii analizați în perioada 2004 –2005, s-au încadrat în limitele admise cu excepția următorilor indicatori zinc și cadmiu din secțiunea Pitești-Prundu unde valoarea maximă înregistrata la zinc a fost de 0. 07 mg/l (in anul 2004) inregistrindu-se o scadere in anul 2005 respectiv 0. 046 mg/l; in anul 2004 s-a înregistrat pentru indicatorul cadmiu o valoare maximă de 0. 004 mg/l fata de 0. 003 mg/l admis, situație care nu s-a repetat în 2005.

Teritoriul municipiului Pitesti este strabatut de urmatoarele cursuri de apa de suprafata (identificate de la N la S) dupa cum urmeaza: pârâu Bascov, Valea Rea, Trivale, Geamăna.

Analizele efectuate în cadrul unei campanii de recoltare în cursul lunii martie 2005, campanie care s-a efectuat în comun de catre Agenția Locală pentru Protecția Mediului Pitești si SC APA CANAL 2004, au pus în evidenta, urmatoarea stare de calitate a apelor de suprafața de pe teritoriul minicipiulul Pitești: Pârâul Bascov este degradat datorită incarcarii organice exprimata in CCO-Cr pe intreaga lungime a sa. Incarcarea organica se amplifica dupa ce primește efluentul statiei de epurare Bascov si efluentul Rolast SA. Incarcarea este amplificata si de pr. Labușești, afluent de dreapta al pr. Bascov.

De asemenea se constata degradarea pârâului Bascov până amonte de evacuarea efluentului « convențional curat » de la ROLAST la indicatorul fosfor. Sursele potențiale de poluare sunt amplasate amonte de evacuarea stației de epurare Bascov precum și pe teritoriul comunei Bascov evacuarea acestora făcându-se în stația de epurare Bascov. Datorită diluției, după evacuarea apelor convențional curate de la ROLAST fosforul se înscrie în limita admisă.

Pârâul Lăbușești este în întregime degradat pentru indicatorii: substanța organică exprimată ca CCO-Cr, amoniu, fosfor si nichel.

Pârâul Gârlei este degradat pentru indicatorii: substanța organică și fosfor.

Pârâul Schitului este de asemenea degradat pentru aceiași indicatori substanța organică

exprimata ca CCO-Cr și fosfor.

Pârâul Valea Rea, influențat de calitatea celor doi afluenti (paraul Gârlei si Schitului), este și el degradat pentru substanța organică si fosfor, degradare care se amplifica dupa deversarea efluenților evacuați de ROLAST, ALPROM si ARGESANA. Amonte evacuare Argeș, pârâul Valea Rea isi modifica si pH-ul, acesta trecind in domeniul bazic ca urmare a acelorasi efluenti.

Pârâul Trivale deși prezintă o încarcare în fosfor peste limita admisa, dat fiind perioada in care s-au efectuat recoltarile se considera in categoria a III-a de calitate, concentratia in fosfor care ar permite încadrarea în categoria degradat fiind datorata descompunerii vegetației in perioada de primavară.

Pârâul Geamăna Mică este degradat ca și pârâul Geamăna Mare, indicatorii care determină degradarea fiind substanța organica și fosforul.

Având în vedere caracteristicile apelor de suprafață de pe teritoriul minicipiului Pitești se concluzionează existența atât a unor surse punctiforme de poluare a apelor, respectiv ape menajere evacuate direct în cursuri de apă cât si existența unor surse disperse de poluare, respectiv depozitări de deșuri menajere pe malurile cursurilor de apă. Intucât toate cursurile de apa analizate sunt afluenți de dreapta ai râului Argeș, toate contribuie la încarcarea în substanță organică și fosfor a râului, deci la amplificarea potențialului de eutrofizare a acestuia.

Pe lânga cursurile de apa de suprafață care străbat municipiul Pitești in râul Argeș se evacuează canalizările pluviale ale municipiului, canalizări pe care în mod normal n-ar trebui să fie prezentă decât apa din precipitații. Ca urmare a unor racorduri mai mult sau mai puțin legale in canalizările pluviale se descarcă atât ape menajere cât și industriale.

Apele « pluviale » evacuate în râul Arges sunt de fapt ape impurificate cu substanțe organice și fosfor, ceea ce denotă caracterul lor de ape menajere. De asemenea, pe canalul pluvial limitrof Publitrans-ului se constata prezenta zincului peste limitele admise, fapt ce indica o evacuare de ape industriale, iar pe canalul pluvial din zona laboratorului de cofetarie (Calea Bucuresti) se constata prezenta cadmiului generat de o evacuare de ape industriale.

In ansamblul evacuărilor de ape de suprafața și ape pluviale de pe teritoriul municipiului Pitești, un aport considerabil de poluanți este adus de trei evacuări menționate în tabelul de mai jos:

Din analiza datelor rezultă că, apele „convențional curate” evacuate de la ROLAST, ALPROM și ARGESANA sunt de fapt ape impurificate care necesită epurare. De asemenea efluentul stației de epurare Bascov denotă exploatarea necorespunzatoare a stației cu depășirea indicatorilor pentru substanțe organice și fosfor.

Apele « menajere » sunt dirijate spre stația de epurare a municipiului Pitești.

Stația de epurare a municipiului Pitești este o stație mecano-biologică. Dezvoltarea ei s-a făcut în etape succesive, fapt ce face ca la aceasta dată stația să dispună de doua linii complete de epurare mecano-biologică și de o a treia linie prevazută numai cu epurare biologică. Debitul maxim orar posibil a fi epurat mecanic este de 2550 l/s, iar debitul maxim orar posibil a fi epurat mecano-biologic este de 2050 l/s. In cursul anului 2004 s-a pus in functiune instalatia de filtrare a nămolului, investiție demarata în cursul anului 2003.

In stația de epurare se efectuează analize complete pe toate treptele de epurare, analize ce permit conducerea procesului tehnologic de epurare mecano-biologică.

Din analiza determinărilor efectuate de laboratorul stației de epurare a municipiului Pitești, în perioada 2004-2005, rezulta ca din numarul total de indicatori determinați s-a depășit în mod frecvent concentrația avizată la: amoniu, fosfor, azot total și substanțe organice exprimate prin CCO-Mn. Valorile medii anuale și maxime zilnice inregistrate pentru acești indicatori sunt reprezentate mai jos sub forma tabelară si grafică:

Tab. nr. 22

Valorile medii anuale și maxime ale indicatorilor de poluare

Fig. nr. 10

Fig. nr. 11

O analiză sumară a impactului evacuărilor prin cursuri de apa de suprafață din municipiul Pitești și canalizări pluviale indică o creștere a conținutului de substanțe organice exprimate ca CCO-Mn de la 4 mg/l in secțiune Budeasa la 5. 9 mg/l in secțiunea Pitești-Pod, ceea ce reprezintă o creștere de cca. 47 %. In același mod se poate evalua si impactul stației de epurare a municipiului Pitești asupra calității râului Argeș rezultând o creștere a CCO-Mn de la 6. 1 mg/l la 7. 5 mg/l ceea ce reprezintă 23 %. Din acesta analiza se concluzioneaza ca influența evacuărilor de pe teritoriul municipiului Pitești sunt mai pregnante decât influența stației de epurare a municipiului asupra calității râului Argeș.

Pentru indicatorul amoniu situația se prezintă în același mod, astfel în secțiunea Budeasa de la concentrația de 0 mg/l crește la 0. 051 mg/l în secțiunea Pitești-Pod, aportul apelor de suprafață și a canalizărilor fiind maximă. In ceea ce privește influența stației de epurare Pitești asupra calității râului Argeș, de la o concentrație de 0. 026 mg/l se înregistrează o creștere în aval în secțiunea Golești până la o valoare de 0. 051 mg/l, adică un aport de 50 %.

Tab. nr. 23

Valorile indicatorilor la punctele de control (mg/l)

Fig. nr. 12

Fig. nr. 13

Biologia și bacteriologia apelor în municipiul Pitești

În anul 2003 s-au efectuat 450 de determinări (echivalente a 8 indicatori) biologici și bacteriologici cuprinzând ecosistemele râurilor din județ, gradul de contaminare a solului din vecinătatea rampelor de gunoi, a zonelor industriale și a zonelor de agrement, precum și a eficienței stației de epurare din Pitești.

a)Analizele biologice s-au efectuat pe probe de apă prelevată din râul Argeș, râu care a prezentat un grad de curățenie care n-a depășit în medie 35%, grad care-l încadrează din punct de vedere biologic în categoria I de calitate. În luna iunie 2003, în probe recoltate de la SCPP Albota s-au determinat în biocenoza planctonică indicatori biologici cu spectru ecologic larg, rezistenți la poluarea organică.

Analizele biologice efectuate pe probe de apă și nămol biologic prelevate din stația de epurare orășenească au dus la concluzia unei relativ bune funcționări a stației.

b)Analizele bacteriologice s-au efectuat pe probele de apă din izvoarele subterane, din foraje și râul Argeș.

Din punct de vedere bacteriologic apa din izvoarele subterane s-a încadrat în limitele de potabilitate prevăzute de STAS-ul 1342/1991.

Probele de apă din foraje s-au încadrat în marea lor majoritate în aceleași limite de potabilitate, cu mici excepții, înregistrându-se depășiri la bacteriile coliforme totale și fecale.

Apa din izvoarele orășenești se încadrează în limitele de potabilitate prevăzute de STAS 1342/1991.

În anul 2004 probele de apă din râul Argeș au prezentat depășiri la bacteriile coliforme fecale iar în câteva cazuri și la bacteriile coliforme totale.

Stația de epurare din Pitești prezintă o eficiență relativ bună, demonstrată de analizele biologice și de măsurătorile fizico-chimice efectuate.

Izvoarele orășenesti se încadrează în limitele de potabilitate din STAS 1342/1991.

Probele de apă prelevate din Argeș se încadrează în zona de saprobitate betamezosaproba.

Din punct de vedere bacteriologic, lacul Budeasa, de lângă Pitești, prezintă în anumite puncte depășiri la bacteriile coliforme totale, celelalte puncte încadrându-se în limitele de potabilitate admise.

Probele de apă prelevate din foraje particulare prezintă în mare parte depășiri la bacteriile coliforme totale și fecale. Probele de apă prelevate din forajele GEOPEC au aceleași depășiri.

Pentru anul 2005, din punct de vedere bacteriologic statia de epurare Pitești prezintă mai rar depășiri la bacterii coliforme fecale și streptococi fecali (STAS 001/1997).

Poluarea solurilor în municipiul Pitești

Din analiza globală realizată s-a constatat că în imediata vecinătate a actualului perimetru construibil al orașului există o poluare generală, difuză, datorată activităților umane desfășurate mai ales prin funcționarea SC ARPECHIM SA (Combinat Petrochimic Pitești), zonei industriale Nord, autostrăzii București-Pitești.

În intravilan calitatea solului este afectată de:

-urbanizarea forțată-prin schimbarea destinației inițiale a terenurilor;

-traficul feroviar și auto-indirect prin noxele degajate în aer și apoi depuse pe sol;

-dezvoltarea industrială a orașului-indirect prin noxele degajate în aer;

-gestiunea necorespunzătoare a deșeurilor-direct prin sistemele actuale de colectare, transport și depozitare necorespunzătoare a deșeurilor.

Sursa majoră de poluare a solului se consideră a fi gestiunea necorespunzătoare a deșeurilor menajere și industriale.

Impactul depozitării necontrolate a deșeurilor asupra solului constă în extinderea zonei de depozitare și ocuparea unor terenuri vecine, neafectate acestui scop, datorită lipsei unei împrejmuiri, cât și deteriorării accentuate a calității folosințelor din vecinătate.

Terenurile din vecinătate aparțin unor proprietari individuali, iar pe partea stângă a șoselei Pitești-București, Stațiunii Experimentale Albota.

Influența negativă se manifestă atât în profunzime-în stratul de sol- prin infiltrații cu încărcare poluantă apreciabilă, și la suprafață prin antrenarea de către vânt a deșeurilor ușoare-hârtie, materiale plastice, etc.

Activitatea privind expertiza solului prin analizele fizico-chimice s-a desfășurat având la bază o anumită strategie de lucru, care a cuprins: identificarea surselor de poluare, evaluarea extinderii și intensității poluării solurilor în vederea delimitării arealelor poluate sau cu risc potențial de poluare și modul de propagare al elementului poluant. Au fost analizate 529 probe sol prelevate din 15 zone. Recoltarea s-a facut pe două profile pedologice 0-20 cm și 20-40 cm în fiecare punct fixat.

Concluziile care se pot desprinde sunt următoarele:

-rampa de deșeuri menajere Pitești-pH-ul este cuprins între 4, 74 și 5, 35 deci între puternic acid și moderat acid. Din punct de vedere al azotului și al fosforului solul este foarte slab asigurat. Clorurile arată un sol salinizat. Este prezent și Al mobil care indică o degradare a solului față de anii trecuți. Microelementele au valori mici.

Concluzionând, aceste rampe, se poate spune că afectează solul pe o distantă de aproximativ 500m.

-zona ARPECHIM SA (Combinatul Petrochimic)-a evidențiat un sol acid cu deficit de substanțe nutritive și fenomenul de debazeificare pronunțat. Valorile azotului nitric, alt posibil poluant, sunt sub nivelul fito-toxicității. Clorurile sunt peste valorile din anii trecuți dar nu depășesc 500 ppm. Microelementele sunt sub limita de toxicitate.

Activitatea privind expertizarea solului prin analizele fizico-chimice s-a desfășurat în anul 1998 având la bază o anumită strategie de lucru, care a cuprins: identificarea surselor de poluare, evaluarea extinderii și intensității poluării solurilor în vederea delimitării arealelor poluate sau cu risc potențial de poluare și modul de propagare al elementului poluant. Au fost analizate 529 probe sol prelevate din 10 zone. Recoltarea s-a făcut pe două profile pedologice 0-20 cm și 20-40 cm în fiecare punct fixat.

Concluziile care se pot desprinde sunt următoarele:

-CET Pitești-zona prezintă un sol de la moderat acid până la foarte slab alcalin.

Intr-un singur punct se semnalează prezența Al mobil. Ceilalți indicatori, atât microelementele cât și macroelementele se înscriu în limite

SC SUBANSAMBLE AUTO SA (fosta Uzina de piese auto) Pitești-Substanța organică din sol formată din humus cât și din substanțe organice provenite din poluare indică de la un sol ușor poluat la mijlociu poluat. Față de anii precedenți calitatea solului din zonă nu a suferit modificări esențiale.

SC ALPROM SA (fostul Combinat de prelucrare a lemnului)-Probele recoltate au Ph cuprins între slab acid și slab alcalin.

Carbonul organic indică un sol ușor poluat.

Azotul nitric, azotul amoniacal, clorurile, reziduurile și microelementele au valori sub limită de poluare.

Stația de gaze-zona Cornu Vânătorului-Ph-ul variază între slab acid-6, 3 și slab alcalin-7, 97, față de anii trecuți constatându-se o puternică ameliorare prin lipsa Al mobil, deci lipsa acidității.

Humusul și carbonul organic indică un sol nepoluat.

Clorurile au valori mai mici de 500 mg/kg.

Se constată o creștere a concentrației de Fe, dar este în limite normale, la fel ca celelalte elemente.

Se poate spune că în anul 1998, solul din zona respectivă a înregistrat o îmbunătățire.

SC ARPECHIM Pitești (fost Combinat Petrochimic)-Ph-ul a variat de la puternic acid la practic neutru, fiind cuprins între 4, 55 și 6, 99.

Microelementele (Mn, Fe, Pb) se înscriu sub limita de toxicitate.

Rampa de deșeuri menajere Pitești-Ph-ul este cuprins între 4, 74 și 5, 35 deci între puternic acid și moderat acid.

Clorurile arată un sol salinizat. Este prezent Al mobil care indică o degradare a solului față de anii trecuți.

Parc Ștrand Pitești-Ph-ul variază de la practic neutru-6, 87 la slab alcalin-7, 77, constatându-se lipsa Al mobil și deci o îmbunătățire a calității solului. Atât valorile microelementelor cât și al macroelementelor sunt sub limita de toxicitate pentru plante. Clorurile au valori mai mici de 500ppm.

Activitatea privind expertizarea solului s-a desfășurat în anul 2003 având la bază o anumită strategie de lucru, care a cuprins: identificarea surselor de poluare, evaluarea extinderii și intensității poluării solurilor în vederea delimitării arealelor poluate sau cu risc de poluare și modul de propagare al elementului poluant. Au fost analizate 402 probe de sol prelevate din 16 zone. Recoltarea s-a făcut pe două profile pedologice 0-20 cm și 20-40 cm în fiecare punct fixat.

Concluziile sunt următoarele:

-Zona Arpechim- (Combinatul Petrochimic), față de anul 2002, pH-ul a variat de la 4, 94 puternic acid la 5, 48 moderat acid, deci solul este acid cu deficit de substanțe nutritive, fapt adeverit și de valorile mari ale aluminiului mobil.

Valoarea humusului și carbonului organic a scăzut față de anii trecuți, valoarea clorurilor a crescut fără a depăși 500ppm.

Valorile N-NO3 arată că nu sunt concentrații la nivelul fitotoxicității. Microelementele sunt sub limita de toxicitate.

Pitești-Ștrand-Cele 10 probe rezultate au Ph-ul cuprins între 6, 42-7, 95 deci de la slab acid la slab alcalin.

Al mobil lipsește și se constată că atât valorile microelementelor cât și a macroelementelor sunt sub limitele de toxicitate pentru plante.

Pitești Parc Prundu-pH-ul pentru cele 10 probe analizate din această zonă are o variație de la foarte slab alcalin la moderat alcalin-7, 33-8, 25. Al mobil lipsește și clorurile au valori sub 500 ppm.

Pitești Parc Trivale-stație gaze-în această zonă pH-ul este de la extrem acid la slab alcalin-3, 1-7, 74, fapt relevat și de valorile foarte mari ale aluminiului mobil, mai mari ca în anii trecuți, atingând un maximum de 63, 3 mg/100 gr. Calitatea solului nu s-a îmbunătățit aici fiind nefertil.

Pitești Parc Craiovei-pH-ul este foarte slab alcalin-7, 3-7, 4, iar analizele indică un sol nepoluat, îmbunătățirea începând cu 1996.

Pitești Parc Lumina-pH-ul variază de la practic neutru la foarte slab alcalin-7, 16-7, 36, scăzând aciditatea solului față de anii precedenți. Restul indicatorilor se înscriu în limite normale.

Pitești Cet Nord-pH-ul este de la practic neutru la foarte slab alcalin.

Humusul și carbonul organic au valori mai mici față de 1998, solul în vecinătatea CET-ului fiind mai bun.

SC ROLAST (fost Combinat de Articole Tehnice din Cauciuc) și SA ALPROM SA (fost Combinat de Prelucrare a Lemnului)-pH-ul este de la practic neutru la foarte slab alcalin. Humusul și carbonul organic au valori mai mari decât în anii precedenți, restul indicatorilor fiind în limite normale.

În imediata apropiere a municipiului Pitești funcționează schela petrolieră Pitești, cauzele poluării solurilor fiind constituite din:

-scurgeri de țiței și apa sărată din careul sondelor, din conductele de amestec și conductele de injecție prin spargerea acestora.

-gropi neastupate după remedierea spărturilor;

-spărturi noi și vechi ale liniilor de amestec;

-băltiri de apă dulce, apă sărată și țiței;

-terenuri denivelate.

Marea majoritate a poluărilor accidentale au drept cauză fisurarea conductelor de transportat produse petroliere.

Deci, principala sursă de poluare cu petrol și alte produse petroliere ale solului în orașul Pitești este Schela Petrol Pitești cu o suprafață totală poluată cu petrol și apă sărată de 52, 894 ha.

Efectele poluării mediului asupra ecosistemului urban Pitești

Aspecte generale

Apa, aerul și solul, constituenți ai biosferei sunt cunoscuți sub denumirea de factori de mediu. În fiecare din aceștia se dezvoltă o faună și o floră specifică care, pentru a putea supraviețui, trebuie să i se asigure un mediu ambiant cât mai sănătos.

Cunoscând condițiile de viață, din cadrul fiecărui factor de mediu, se poate realiza o protecție eficientă a mediului. Pentru aceasta însă, este necesar să se cunoască sursele de poluare, respectiv poluanții, care ar putea prejudicia dezvoltare vieții și apoi impactul lor asupra mediului. Toate aceste cunoștințe conduc la luarea de măsuri de prevenire și combatere a poluării factorilor de mediu și creării de condiții propice vieții pe pământ.

Mediul aerian

Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat în municipiul Pitești, deoarece poluanții, odată ajunși în atmosferă, se disipează rapid și nu mai pot fi practic captați pentru a fi epurați-tratați. De aceea, este foarte important ca poluanții să fie captați și tratați la sol, bineînțeles, în afară de cazul când există posibilitatea înlocuirii lor cu alții mai puțin sau deloc nocivi.

Sursele de poluare a mediului aerian eliberează poluanții următori: oxid de carbon, dioxid de carbon, oxid azotos, amoniac, particule în suspensie.

A. Oxidul de carbon (CO)

Este un gaz invizibil și fără miros, rezultat, în principal, prin arderea incompletă a diverșilor carburanți. Sursa principală de poluare cu monoxid de carbon în Pitești are ca proveniență motoarele autovehiculelor. Emisiile puternice de CO apar atunci când carburantul este incomplet ars.

Măsurile ce se pot lua pentru reducerea cantității demonoxid de carbon și alte gaze de eșapament se rezumă la utilizarea unor convertizoare catalitice și filtre.

În privința emisiilor de CO, concentrațiile maxime admisibile sunt:

-media de scurtă durată (30 minute)-6 mg/mc;

-media pentru 24 ore-2, 0 mg/mc.

B. Dioxidul de sulf (SO2)

Rezultă în urma arderii carburanților iar cantități importante în aer conduc la amplificarea efectului bolilor respiratorii cronice. SO2 este ușor transportat pe distanțe mari, chiar până la sute de kilometri, datorită în special, fixării lui pe particule de praf, purtate ușor de vânt.

În prezent, evitarea efectelor negative ale emisiilor da SO2 sunt realizate în orașul Pitești printr-un control atent al acestora. O primă măsură pentru protecția mediului constă în spălarea prealabilă a sulfului din combustibili. O soluție provizorie, în scopul micșorării concentrației de SO2 în apropierea sursei de poluare, ar fi construirea de coșuri înalte, prin care sunt evacuate emisiile de SO2. Dar soluția radicală, de ameliorare a calității mediului, constă în instalarea de scrubere imediat în vecinătatea punctului de colectare a emisiilor.

C. Oxizii de azot (NOx)

În orașul Pitești, autovehiculele sunt responsabile, în proporție de 50 de poluarea cu NO2. Sursele fixe industriale sunt responsabile de restul poluării.

Emisiile de NOx în aerul Piteștiului prejudiciază sănătatea umană prin afecțiuni ale plămânilor și căilor respiratorii.

Reducerea emisiilor de NO2, în municipiul Pitești, de la autovehicule, se realizează în condiții similare cu cele de CO, respectiv cu ajutorul convertizoarelor catalitice.

Reducerea cantității de carburanți folosiți, schimbarea unor procese tehnologice industriale ar putea rezolva micșorarea poluării cu oxizi de azot.

Hidrogenul sulfurat (H2S)

Hidrogenul sulfurat, este în principal, întâlnit în industria petrochimică și de rafinare a petrolului la Arpechim SA Pitești, dar este prezent și în fabricile de coloranți, celuloză.

Hidrogenul sulfurat este un gaz toxic puternic. Respirat, în concentrație mare, poate provoca moartea, prin formarea unor combinații cu HB și prin paralizia centrului nervos care comandă respirația. În concentrație mică este mai puțin periculos, organismul uman fiind capabil de descărcarea unor cantități limitate de H2S, absorbite în unitatea de timp.

Ameliorarea mediului poate fi făcută numai prin reținerea H2S și a sulfurilor solubile. În industria petrochimică de la Pitești, se folosește striparea-proces prin care un compus dizolvat este îndepărtat prin acțiunea unui gaz numit,, antrenant,,.

Amoniacul (NH3)

Una din sursele principale de poluare cu NH3 apare chiar în timpul fabricării acestuia. O altă sursă de poluare cu NH3 poate apare în timpul proceselor de utilizare al acestora în scopul producerii acidului azotic.

Emisiile de amoniac existente în aer produc sufocarea. Nocivitatea amoniacului care apare la fabricarea acestuia trebuie redusă printr-un control riguros asupra procesului de producție.

Substanțe toxice aeropurtate

Aceste substanțe sunt antrenate ușor de vânt și ajung în atmosferă direct sau indirect prin intermediul fumului captat și evacuat prin coșurile înalte ale unor industrii.

Din cauza existenței unor substanțe toxice aeropurtate, în orașul Pitești, s-au luat măsuri de diminuare a nocivității acestora, în cazul plumbului prin folosirea de benzină fără plumb.

Mediul hidrologic

Poluarea apei în municipiulul Pitești, în măsură mai mare sau mai mică, este greu de evitat. Sursele de poluare,, punctiforme” provenite din fabrici, care sunt evacuate în emisari prin guri de descărcare, reprezintă numai 35 din totalul surselor de poluare, în timp ce cele,, nepunctiforme” lipsite de guri de descărcare, cca. 65. Dacă pentru sursele de poluare punctiforme-controlate-se pot lua măsuri de epurare a lor, aceasta nu este posibil în cazul surselor de poluare nepunctiforme.

Substanțele organice de origine naturală consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare, cât și după moarte.

Hidrogenul sulfurat influențează negativ calitatea apei receptorului, respectiv fauna și flora, prin consumul oxigenului dizolvat din apa emisarului și prin toxicitatea lui specifică.

Detergenții se plasează la suprafața apei sub formă de spumă, care împiedică autoepurarea emisarilor și dezvoltarea normală a proceselor de epurare din stațiile de epurare.

Substanțele cu aciditate pronunțată, odată ajunse în receptori, pot avea ca efect distrugerea florei și faunei, degradarea construcțiilor hidrotehnice și împiedicarea folosirii apei pentru agrement.

Culoarea împiedică absorbția oxigenului din apă și dezvoltarea normală a fotosintezei. Apa colorată nu poate fi folosită pentru agrement, sport.

Microorganismele provenite de la tăbăcării, abatoare, industria de prelucrare a unor produse vegetale sunt puternic vătămătoare.

Măsurile principale de prevenire a poluării apelor de suprafață constau din epurarea apelor uzate menajere și industriale care, dacă ar ajunge neepurate în emisar, ar putea degrada calitatea apei acestuia, făcându-o chiar de neutralizat.

Măsurile de combatere a poluării apelor de suprafață sunt înscrise în planuri de intervenție, la baza cărora stau datele, analizele furnizate de Departamentul de Monitoring.

Măsurile de combatere a eutrofizării au un caracter categoric, conducând la reducerea evacuării de ape uzate în emisar.

Măsurile de prevenire a poluării apelor subterane și de protecție a mediului hidric se referă la acele acțiuni întreprinse asupra:

-canalelor de ape uzate;

-rezervoare subterane;

-depozite de reziduuri.

Canalele de ape uzate, degradate, fac ca poluanții să ajungă ușor în apa subterană freatică. De aceea, atât conductele cât și canalele trebuie să fie de bună calitate. Coroziunea conductelor este una din cauzele curente ale degradării conductelor.

Rezervoarele subterane, pentru înmagazinarea lichidelor poluante, trebuie astfel construite încât să nu se piardă deloc lichid.

Depozitele de reziduuri constituie surse importante de poluare, datorită conținutului lor în substanțe organice, chimice, detergenți. De aceea se impun evitarea amplasării acestor depozite în apropierea surselor subterane de apă potabilă și amplasarea depozitelor de reziduuri în afara albiei majore a cursurilor de apă.

Apa potabilă trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate fizice, chimice, bacteriologice. Sunt însă o serie de poluanți care, deși erau inexistenți la o sursă sau la ieșirea din stația de tratare a apei, sunt prezenți la robinetul de apă potabilă din locuințele piteștenilor.

Poluanții care au intervenit între stația de tratare a apei și robinet sunt conductele de plumb. Impactul asupra mediului este foarte mare deoarece ingerarea de plumb poate avea ca efect împiedicarea formării sângelui, afecțiuni ale plămânilor, greutate mică.

Prevenirea poluării se realizează prin evitarea folosirii conductelor de plumb utilizate în alimentarea cu apă, amplasarea captărilor de apă în zonele cunoscute ca poluate.

În privința combaterii poluării este necesar:

-să se înlocuiască treptat conductele de plumb;

-să se dezafecteze sursele de alimentare cu apă când se constată că apa este potabilă.

Mediul edafic

Solul din Pitești este un bogat dar fragil ecosistem. El este cel de-al treilea factor de mediu ce trebuie protejat cu aceeași atenție ca și apa și aerul.

Una dintre cele mai frecvente surse de poluare a solului este irigarea cu ape uzate insuficient epurate. Apele uzate chiar după tratarea lor biologică nu sunt apte pentru asigurarea cu apă bună a irigațiilor.

În cea mai mare parte, apele uzate industriale trebuie interzise de la irigarea solului, în special trebuie evitate apele uzate di industria chimică, petrochimică, folosirea lor provocând salinizarea solului.

Emisiile nocive, rezultatul proceselor industriale și circulației auto din orașul Pitești poluează în modul cel mai grav solul.

Emisiile de SO2 și NO2 provin, în general, din surse staționare: centralele termoelectrice, rafinăriile de petrol. Emisiile de NO2 provin și din surse mobile în proporție de 50. Ploile antrenează aceste emisii și dau naștere la ploi acide, care prejudiciază vegetația și solul.

Rezervoarele îngropate de la stațiile Peco din Pitești, prin degradarea pereților prezintă scurgeri nocive care ajung în apa freatică, o degradează și o fac improprie altor folosințe.

Irigarea cu ape uzate are ca rezultat diminuarea productivității agricole. Impacte similare sunt obținute pe seama pesticidelor, reziduurilor menajere și industriei. Descompunerea substanțelor organice precum și activitatea microorganismelor conduc la degradarea accentuată a solului și culturilor. Se menționează că substanțele organice degradate creează adăpost și condiții optime de dezvoltare, în aceasta, a unor vectori transmițători de boli infecto-contagioase: insecte, șoareci, șobolani, muște. Aceste viețuitoare pot contamina ușor diverși germeni, pe care îi pot transporta apoi în locuințe.

Efectele poluării asupra plantelor și animalelor

Efectele poluării asupra florei spontane în municipiul Pitești

Flora, în prezent, este foarte afectată de poluarea produsă în municipiul Pitești. Astfel, praful rezultat din unele operații industriale, deși relativ nu este nociv, lezează vegetația ierboasă și lemnoasă. Depus pe plante se solidifică în prezența umidității relative crescânde, formând o crustă care lezează țesuturile, inhibă creșterea pentru că împiedică respirația plantei și împiedică polenizarea.

Efectele oxizilor de azot asupra vegetației nu sunt cunoscute într-o măsură suficientă. Concentrațiile de NO2 de peste 25 ppm. Provoacă leziuni necrotice acute ale frunzelor. Aceste leziuni caracteristice pentru fiecare plantă nu sunt specifice numai pentru NO2 deoarece pot fi cauzate și de alte substanțe toxice.

Se consideră că vegetația nu este afectată în cazul unei expuneri la concentrații scăzute de NO2 perioade îndelungate de timp. Totuși, la concentrații de 0, 25 ppm. sau chiar mai mici care au acționat timp de 8 luni a produs o cădere accentuată a frunzelor și o reducere a producției de fructe.

La plante apar leziuni vizibile în cazul unor expuneri de o oră la concentrații de 10-15 ppm NO2, la o expunere de 8-12 ori la o concentrație de 2, 3-3, 5ppm. NO2, de 28 ore la o concentrație de 1 ppm NO2.

Unele plante sunt mai sensibile la acțiunea SO2 decât oamenii și animalele. Această acțiune se manifestă prin decolorarea frunzelor, lezarea țesuturilor, oprirea creșterii plantelor.

Compușii sulfului atacă plantele și legumele ca: țelina, secara, sfecla de zahăr, merii, perii, brazii și foarte multe flori. La plante, dioxidul de sulf provoacă în principal necroze internervurale de culoarea fildeșului sau roșie brună în funcție de specii. Acestea apar foarte repede după trecerea valului de aer poluat cu SO2.

Culturile furajere sunt foarte sensibile la acțiunea SO2, pierderea acestora fiind în funcție de stadiile de dezvoltare. Acțiunea SO2 asupra unor plante ierboase tinere nu va atinge decât vârfurile acestora iar când poluarea intervine în momentul cositului, furajele rezultate vor fi de proastă calitate, fără a-și pierde valoarea alimentară. Această poluare nu va avea nici o influență asupra recoltelor următoare.

Fitotoxicitatea SO2 este cu atât mai mare cu cât valul de poluare survine atunci când planta este mai aproape de maxima activității fotosintetice sau când umiditatea relativă a aerului este mai apropiată de 100.

Prezența toxicului de fluor în aer are efecte drastice pentru plante. Frunzele își pierd culoarea verde, se necrozează iar părțile de țesut necrozat sunt brune, net delimitate de partea sănătoasă a frunzei. Adesea frunzele cad.

Pericolul substanțelor-gudroane, negru de fum, activate de radiațiile ultraviolete ale soarelui, constă în modificări patologice la plante. Este deosebit de caracteristic aspectul bronzat al părții superioare a frunzelor, cu reflexe de aramă bătută. Frunzele devin casante, se fărâmă ușor.

Crezolii depreciază gustul fructelor și vinului, iar negrul de fum murdărește cu un praf negru, lipicios suprafața fructelor și legumelor.

Putem preciza sensibilitatea unor plante la diferiți poluanți:

-NH3 (amoniac)-floarea soarelui;

-Cl (clorul)-porumb;

-H2S (hidrogenul sulfurat)-fasole, trifoi.

Efectele poluării din ecosistemele forestiere

Pădurea este foarte importantă din punct de vedere ecologic: protejează și stabilizează solul climatul local și regimul hidrologic; controlează eficiența ciclului nutrienților între sol și vegetație; este habitatul a numeroase specii de plante și animale.

Degradarea pădurii se datorează unor surse de poluare naturale și antropogene.

Sursele principale sunt: seceta, furtunile, focul, etc. Dintre sursele de poluare antropice trebuie menționate: depunerile de acid, acidifierea solului, oxizii de sulf și azot din atmosferă, schimbările climatice.

Sursele de poluare menționate mai sus conduc la uscarea pădurii. Poluanții pot acționa direct asupra frunzelor și indirect prin schimbări în proprietățile fizico-chimice ale solului.

La Pitești, SO2 din atmosferă nu a provocat niciodată moartea arborilor, arbuștilor sau a celorlalte plante verzi, chiar după mai multe desfrunziri în cursul aceluiași sezon. În acest caz se constată o anume slăbire a plantei care nu are o dezvoltare complexă.

În măsura în care, acest lucru nu se menține permanent la nivelul fitotoxic, arborii și arbuștii au puterea de a vegeta, constatându-se o încetinire momentană a activității respiratorii și a fotosintezei.

Măsurile pentru redresarea pădurilor au în vedere, în primul rând, utilizarea resurselor forestiere sub limita puterii naturale de creștere, extinderea suprafețelor împădurite, buna gospodărire a acestora și combaterea fenomenelor de polare.

Efectele poluării asupra animalelor

Prezența apelor uzate epurate ajunse în apa râurilor are un impact puternic asupra acesteia. De exemplu, țițeiul se ridică la suprafață și formează o peliculă uleioasă care oprește difuzia aerului atmosferic, acționând asupra faunei. Acoperirea cu un strat gros de țiței care împiedică respirația acestora, blochează total respirația animalelor.

Asupra protozoarelor, hidrocarburile acționează inițial prin parazitarea lor iar după o oră ele mor. Hidrocarburile pătrund și în lanțurile de alimentare, dăunând, pe această cale, florei și faunei, și în plus au și tendința de acumulare în acestea.

Hidrogenul sulfurat influențează negativ fauna, prin consumul oxigenului dizolvat din apă și prin toxicitatea lui specifică. Și prezența fluorului în aer are efecte drastice pentru animale.

Prezența substanțelor-gudroane, fenoli, crezoli-în aer, activate de radiațiile ultraviolete ale soarelui, constă în provocarea de tumori la animale.

Ploile acide prejudiciază fauna piscicolă din lacurile orașului Pitești. Astfel, apele poluate cu nitrați sunt toxice pentru animalele domestice. La animalele tinere s-a constatat în mod sigur apariția unor forme destul de severe de anemii.

Consumarea de către animale a furajelor contaminate cu fluor duce la îmbolnăvirea acestora. Limita de toleranță pentru fluorul din furaje a fost fixată la 30ppm.

Efectele poluării asupra omului

Orice constituent al mediului municipiului Pitești, în cele din urmă, exercită o influență asupra sănătății umane-bună sau rea.

Poluanții asfixianți

-sunt rezultatul emisiilor în aer a monoxidului de carbon, dioxidului de carbon, hidrogenului sulfurat, etc. Dintre toți aceștia, cel mai periculos este monoxidul de carbon, rezultat al unei arderi incomplete al carburanților folosiți în sursele mobile și staționare, al fumului de țigară. Impactul asfixiant al monoxidului de carbon poate fi acut și cronic.

Efectele acute sunt în funcție de capacitatea de formare în sânge a hemoglobinei și al complexului carbohemoglobină. Până la un procent de 2 COHb în sânge, nu se semnalează modificări fiziologice sau patologice; la procente mai mari de 10-20 apar fenomene de cefalee intensă, amețeli, iar la peste 60 COHb în sânge survine moartea.

În privința efectelor cronice, ele acționează în primul rând asupra aparatului cardiovascular și favorizează depunerea de aterom în peretele vascular, ceea ce explică parțial frecvențele mai mari ale arteriosclerozei la fumători sau persoane expuse în permanență la CO.

Poluanții iritanți

-sunt rezultatul poluării aerului cu gaze iritante: SO2, NO2, NH3, substanțe oxidante.

Maladiile provocate de poluanții iritanți sunt: bronșita, emfizemul pulmonar, astmul bronșic, infecții respiratorii acute.

Impactul datorat poluanților iritanți se manifestă asupra aparatului respirator, provocând intoxicații acute accidentale, cu leziuni grave ale mucoasei oculare și ale căilor respiratorii sau ale membranei alveolo-capilare. Se constată o agravare a bronșitei cronice.

Bronșita cronică, provocată de poluanții iritanți, este una din bolile cele mai des întâlnite în Pitești și este o boală de lungă durată care provoacă reducerea capacității de muncă. În prezent, se consideră că boala este rezultatul factorilor exogeni care acționează pe teren sensibilizat ca: tabagismul, poluarea aerului, carențe imunitare congenitale.

Poluanții toxici specifici

Acești poluanți acționează ficare asupra unor organe și sisteme ale organismului uman; cei mai frecvenți întâlniți în orașul Pitești plumbul și fluorul.

Plumbul apare din gazele de eșapament ale autovehiculelor care folosesc benzina cu plumb iar în atmosferă se găsește sub formă de vapori și în special de suspensii, ajungând în organism odată cu alimentele, apa sau în timpul eliberării din conductele de plumb.

Riscurile cele mai mari sunt datorate contaminării cu plumb a alimentelor sau băuturilor acide iar cei mai vulnerabili, la poluarea cu plumb, sunt bolnavii cardiovasculari din orașul Pitești.

Poluanții alergizanți

Dintre poluanții alergizanți se menționează polenul, produșii volatili rezultați din anumite vegetale. Poluanții artificiali alergizanți în orașul Pitești provin din industria chimică.

Praful acumulat pe covoare, mobilă, poate fi considerat ca un alergizant, el acționând ca și ceilalți poluanți alergizanți.

Impactul acestor poluanți este reprezentat printr-o serie de boli respiratorii alergice.

Printre măsurile de prevenire și combatere, respectiv profilaxie sunt:

-ventilația, care este metoda cea mai bună pentru diminuarea numărului de germeni din aer sub formă de picături sau praf bacterian.

-curățenia, prin îndepărtarea prafului din încăperi, de pe pardoseală, obiecte, paturi, reprezintă metoda clasică și recomandabilă.

-dezinfecția aerului, se face prin procedee fizice și chimice. Procedeul fizic artificial face uz de folosirea acțiunii bactericide a razelor ultaviolete artificiale, în cazul unor încăperi puternic poluate. Metodele chimice de dezinfecție a aerului folosesc substanțe chimice de dezinfecție, respectiv substanțe chimice difuzate în aer sub formă de vapori.

Sursele de poluare și poluanții generează maladii infecțioase transmise prin apă și maladii neinfecțioase datorită prezenței în apă a unor substanțe chimice.

Maladiile infecțioase transmise prin apă sunt generate de poluanții următori:

-bacterii care generează holera, febra tifoidă;

-paraziți care generează amibioza, cea mai răspândită parazitoză de natură hidrică.

În privința maladiilor infecțioase, datorate unor substanțe chimice din apă se menționează maladiile următoare, având ca proveniență:

-substanțele minerale: gușă endemică care dă naștere la complicații nervoase și endocrine; caria dentară, bolile cardiovasculare, datorate lipsei de calciu și magneziu din apa de băut.

-substanțele toxice, prezente în apă, aer și sol din ce în ce mai mult, în urma industrializării și chimizării agricole, conduc la contractarea a diferite maladii dintre care se menționează cele care conduc la intoxicarea cu nitrați.

În ceea ce privesc măsurile de prevenire a poluării, acestea, ar consta în principal în epurarea apelor uzate, astfel încât calitatea apelor de suprafață și subterane să corespundă prevederilor STAS 4706-88 (pentru o apă de calitatea I).

Poluarea biologică

-este rezultată ca urmare a depunerii pe sol a reziduurilor de orice fel conținând totdeauna o cantitate incomensurabilă de germeni patogeni. În sol, aceasta constituie o floră microbiană permanentă, germenii patogeni ajungând la om pe două căi: om-sol-om și animal-sol-om.

Contaminarea om-sol-om este caracteristică germenilor de proveniență intestinală ca bacilul tific și bacili paratifici.

Contaminarea animal-sol-om are un număr mult mai mare de germeni, ca de exemplu bacilul tetanic.

Rezistența pe sol a acestor paraziți, eliminați de organismul uman sub formă de ouă, este foarte mare, de ordinul un an. Condițiile de dezvoltare sunt îndeplinite, în special, în grădinile de zarzavat în orașul Pitești, de aceea transmiterea acestor parazitoze se face prin intermediul legumelor și zarzavaturilor consumate, nespălate bine.

Poluarea chimică

-este datorată pesticidelor, deversării și evacuării pe sol a rezidurilor solide și lichide nmenajere, stradale și industriale.

Poluarea chimică rămâne în sol un timp destul de scurt, datorită posibilităților nelimitate ale solului de a degrada substanța organică. Procesele care degradează substanțele organice sunt asemănătoare cu cele ce se produc în apă, însă se dezvoltă mult mai rapid, datorită numărului mare de germeni din sol.

Poluarea industrială este constituită din substanțe anorganice, dar în cantitate foarte mică, provenite din procesele industriale.

Poluarea chimică periculoasă este cea cu produși chimici folosiți în agricultură. Această poluare este una din cele mai controversate probleme de sănătate. Aceste substanțe ajunse pe sol se înmagazinează în parte în sol de unde ajung în plante și în corpul omului, dând naștere la numeroase maladii periculoase. De exemplu, concentrațiile crescute de nitrași din îngrășeminte, găsite în morcovi, ceapă, sunt dăunătoare hranei copiilor sensibili la cantități mari de nitrați.

Aspecte legale ale răspunderii pentru daunele aduse mediului

Din punct de vedere legal, conceptul general de,, răspundere” se referă la situațiile în care o persoană fizică sau juridică produce o pagubă unei alte persoane și trebuie să aducă compensații pentru paguba produsă.

Responsabilitatea pentru daune aduse mediului în orașul Pitești poate fi:

-retroactivă-reglementează modul de compensare a pagubelor aduse mediului în trecut;

-solitară-reglementează recuperarea pagubelor aduse mediului atunci când sunt mai mulți poluatori;

-multiplă-reglementează situația când există mai mulți poluatori și nu se pot recupera despăgubirile de la toți poluatorii.

Răspunderea are la bază teoria răspunderii pentru risc. Responsabilitatea pentru daune aduse mediului este ultima dezvoltare a conceptului de răspundere obiectivă.

Conceptele de responsabilitate pentru daunele aduse mediului furnizează mijloace prin care poluatorii să fie făcuți răspunzători din punct de vedere material pentru daunele aduse mediului, sănătății oamenilor.

În cazurile de urgență, când toate părțile responsabile de poluare nu pot fi identificate sau există cazuri de faliment, se va lua un sistem de compensare și răspundere multiplă.

Riscul-un pericol posibil în municipiul Pitești

Crearea riscului induce apariția răspunderii obiective.

Riscul reprezintă un pericol posibil, posibilitatea producerii unei situații în care desfășurarea unei acțiuni să fie supusă perturbării și chiar întreruperii ei.

În orașul Pitești există riscul de inundabilitate în intravilan. Acest risc poate apare în trei situații:

-datorită colmatării actuale a lacului Pitești (cca. 85 din volum) dar în special a colmatării de la coada lacului.

-datorită ruperii unor diguri în zona Podului Auto de peste Argeș. Această rupere poate apare din cauza faptului că vitezele au crescut în această zonă prin îngustarea secțiunii, iar taluzele nu sunt peretate.

-ruperea digului L. Mărăcineni în cazul în care în timpul prevăzutelor lucrări de amplasare a unei centrale hidroelectrice ar apare o viitură importantă.

Zonele care pot fi afectate de inundații se află pe malul stâng al râului Argeș, între Întreprinderea de motoare electrice și acesta și pe malul drept al râului Argeș în zona Podului Auto-mal lac Pitești-Cartier Tudor Vladimirescu.

Dacă în primele două cazuri inundațiile afectează doar unele din zonele prezentate anterior, în cazul ruperii digului L. Mărăcineni sunt afectate zone aflate atât pe malul drept cât și pe cel stâng al Argeșului.

Un alt risc posibil, deja resimțit de orașul Pitești, îl reprezintă poluările acide.

Aceste poluări cu efecte asupra mediului au fost cauzate de schelele petroliere.

Astfel, pe baza analizei acestor evenimente înregistrate și a consecințelor lor s-au stabilit prognoze ale riscului în orașul Pitești.

Pe baza prognozei riscului în ecosistemul urban Pitești se poate ajunge la controlul riscului în sensul luării unor măsuri care să atenueze sau chiar să anuleze posibilitatea riscului.

În concluzie, putem spune că ecosistemul urban Pitești are particularități care-I conferă o capacitate proprie de rezistență și de rezolvare a riscului pentru supraviețuire și dezvoltare continuă.

Deci se poate vorbi și de o dezvoltare durabilă în orașul Pitești-adică o dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a compromite prea mult șansele generațiilor viitoare de a-și satisface la rândul lor aceste nevoi.

3.3. Starea factorilor de mediu din perspectiva dezvoltării municipiului Pitești

Factorul de mediu apă

Se poate spune că pentru orașul Pitești nu este nevoie de noi captări de apă pentru alimentarea cu apă.

Mărirea capacității de înmagazinare existente cu două noi rezervoare cât și extinderea și refacerea rețelei de distribuție a apei potabile va avea ca efect posibilitatea satisfacerii unor cerințe de apă crescute determinate de dezvoltarea orașului pentru planul urbanistic.

Prin documentația prezentată se preconizează o creștere mică a populației de la 168756 locuitori (2002) la 200. 000 locuitori pînă în 2010.

O evaluare precisă a cerinței de apă în viitor este dificil de făcut acum din cauza incertitudinilor legate de dinamica numărului de locuitori cât și de gradul de confort al locuințelor (care determină cerința specifică de apă).

De asemenea ponderea locuitorilor care beneficiază de instalații centrale de preparare a apei calde poate să scadă în favoarea ponderii locuințelor cu instalații locale de preparare a apei calde.

De asemenea este greu de prevăzut evoluția unităților industriale.

În problema extinderii captării din surse de suprafață trebuia luată în considerare și alimentarea cu apă a principalelor folosințe de apă potabilă și industrială din bazinul hidrografic Argeș:

– municipiul Pitești 2600l/- s (râul Argeș) și 250l/s (subterană).

-SC ARPECHIM SA (combinatul petrochimic Pitești) 480l/s (râul Argeș)

-CET Sud Pitești 1500l/s (râul Argeș).

Trebuie avut în vedere că urmează în aval de Pitești cea mai importantă folosință de apă-orașul București-prin priza de la Ogrezeni.

Pentru extinderea captării din surse subterane s-a făcut un studiu de către Urban proiect București privind amplasarea unui front de puțuri pe malul stâng al lacului Bascov. Propunerea nu este agreată de către APM Pitești, deoarece se consideră captările existente suficiente pentru dezvoltarea orașului.

Deci necesarul de apă pentru nevoi gospodărești, calculat conform STAS 1343/77 arată că cerința de apă este acoperită din sursele actuale de apă de suprafață și subterană.

Datorită dezvoltării orașului va crește și influența lui asupra râului Argeș și asupra pânzei de apă subterană atât cantitativ cât și calitativ.

Prin stația de epurare a orașului și instalațiile proprii a agenților economici vor fi deversate în Argeș cantități mărite de substanțe poluante.

Nivelul viitor de poluare în municipiul Pitești datorat surselor industriale majore și traficului preconizat în etapa 2003-2005

Calculul de dispersie al poluanților generați de sursele industriale majore s-a făcut pentru etapa actuală la capacitatea maximă de producție a instalațiilor.

În acestă situație, în lipsa unui program global de dezvoltare a diverselor industrii din municipiul Pitești se poate doar presupune că nivelul de poluare industrială în jurul anului 2008 nu îl va depăși pe cel actual.

Chiar dacă se vor dezvolta alte capacități de producție, este de bănuit că legislația mediului va impune industriei măsuri mult mai severe de prevenire a poluării decât în prezent.

Presupunând că pentru anii 2007-2008 nivelul de poluare industrială va fi la același nivel cu cel prezent, înseamnă că o creștere generală a poluării poate să apară doar din intensificarea traficului din oraș.

Într-adevăr creșterea traficului în etapa următoare se reflectă în nivelul ridicat al concentrațiilor bioxidului de carbon și a bioxidului de azot.

Modelul matematic pentru dispersia poluanților generați de traficul din orașul Pitești a relevat extinderea ariei de răspândire a CO și NO2. Cea mai mare valoare estimată pe 30 minute poate ajunge la 12. 000 micrograme/mc. (de două ori norma sanitară), iar pentru NO2 la 1200 micrograme/mc. (de 3ori norma sanitară), afectând nu numai partea sudică a orașului Pitești ci și zona centrală, nord-estică și sud-vestică.

Suprapunerea poluării industriale și a celei generate de trafic face ca să avem depășiri ale normei pentru 30 minute la NO2 de 2 ori în zona vestică și estică a orașului și de 3-4 ori în zona centrală și sudică.

În cazul oxidului de carbon norma pentru 30 minute va fi depășită în zona estică, sudică și parțial vestică a orașului.

Modul de afectare a factorului de mediu,, sol,, datorat gestiunii de deșeuri în perspectivă

Deoarece prezentul studiu analizează impactul activităților umane ce se vor desfășura în intravilanul municipiului Pitești în, surse potențiale de poluare a solului se consideră a fi:

-gestiunea deșeurilor;

-noxele emise în atmosferă de unitățile industriale;

-noxele gazoase datorate circulației rutiere și feroviare;

-schimbarea destinației unor suprafețe prin extinderea zonelor locuite.

Dezvoltarea orașului prevăzută pentru etapa 2010, în care se estimează că populația va ajunge la peste 200. 000 locuitori, va conduce la creșterea cantității de deșeuri rezultate din diferite activități menajere, industriale, de comerț, servicii, învățământ.

Dat fiind faptul că pentru această etapă se preconizează menținerea industriei la nivelul actual de dezvoltare, cu recomandări de modernizare și retehnologizare se presupune că evoluția cantitativă a deșeurilor industriale va fi egală sau sub nivelul actual. În ceea ce privește calitatea deșeurilor industriale care vor rezulta în viitor, se estimează o diminuare a conținutului de elemente utile prin aplicarea unor tehnologii mai performante. De asemenea, dezvoltarea și aplicarea unor tehnologii moderne de recuperare-valorificare și de tratare a deșeurilor industriale ar conduce la o diminuare semnificativă a cantităților de deșeuri depozitabile, precum și a conținutului în substanțe toxice și periculoase, cu impact pozitiv direct asupra mediului înconjurător.

În ceea ce privește cantitatea de deșeuri menajere care vor rezulta din municipiul Pitești în etapa 2007-2008, aceasta va crește de la cca. 64. 500 t/an, la cca. 72. 000 t/an în care sunt incluse și deșeurile menajere rezultate din industrie.

Creșterea nivelului de trai al populației preconizat pentru etapa 2003-2005 și dezvoltarea industriei mici, comerțului și serviciilor vor conduce la modificarea structurii actuale a deșeurilor menajere, prin creșterea cantităților de deșeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticlă și prin diminuarea resturilor vegetale. Promovarea unor tehnologii de precolectare a acestora vor crea posibilitatea diminuării cantităților de deșeuri menajere depozitabile, cu reducerea necesarului spațiilor de depozitare și cu efecte pozitive asupra mediului înconjurător.

Creșterea suprafețelor zonelor verzi și a celor destinate căilor de comunicație va conduce la producerea unei cantități de deșeuri stradale mai mare cu 29% decât cea actuală. Prin aplicarea tehnologiilor de valorificare a acestui tip de deșeuri practicate și în prezent, depozitarea deșeurilor stradale nu va ridica nici o problemă, nici din punct de vedere cantitativ, nici din punct de vedere al impactului asupra mediului.

Menținerea industriei la nivelul anului 2004 și aplicarea măsurilor de modernizare și retehnologizare, precum și rezultatele evaluării impactului actual al activităților industriale asupra calității aerului și implicit asupra solului conduc la concluzia că, în etapa 2004-2005 dezvoltarea industrială a municipiului va afecta solul cel mult la nivelul actual.

Schimbarea destinației unor suprafețe care în prezent sunt terenuri agricole în zona de locuit ar putea avea un impact negativ asupra solului, datorat în prima etapă lucrărilor de construcție și ulterior colectării și transportului deșeurilor menajere.

Principala măsură de diminuare a impactului asupra solului constă în realizarea unei halde de depozitare centrală (,, depozit ecologic,,) a deșeurilor orășenești, care vor conduce la închiderea actualului depozit de la Albota, care are capacitatea inițială de depozitare depășită.

Pentru alegerea unui amplasament optim din punct de vedere economic și ecologic a fost elaborat de către SCARGIF SA Pitești un studiu de prefezabilitate. In acest studiu se prezintă:

-principalele faze ale gestiunii deseurilor;

-descrierea investiției propuse;

-analiza a cinci faze de amplasament.

Gestiunea deșeurilor orășenești propusă cuprinde următoarele faze:

-precolectarea selectivă a deșeurilor la populație și colectarea acestora separat, în locuri special amenajate;

-transportul deșeurilor menajere sortate cu autogunoiere, la ore de minimă circulație;

-depozitarea separată a deșeurilor stradale compostabile pe platforma de compostare situată tot în incinta haldei;

-depozitarea deșeurilor menajere nevalorificabile în celule de depozitare ale haldei special amenajate;

-acoperirea deșeurilor depozitate și supuse fermentării aerobe cca. 1 an cu un strat de 0, 3 cm de nămol uscat rezultat din stația de epurare orășenească Pitești.

Ca utilaje de colectare și transport vor fi utilizate următoarele:

-containere metalice de 4, 5 mc.;

-autogunoiere de 10 mc.;

-tractoare cu remorci;

-ifron 0, 5 mc.;

-buldozere.

Pentru viitorul apropiat este absolut necesară realizarea unui depozit ecologic pentru deșeurile menajere orășenești, fiind propuse mai multe amplasamente.

În continuare vom sublinia avantajele și dezavantajele majore pentru fiecare amplasament:

Varianta I:

-amplasament I-cartier Găvana

-amplasament II-cartierele Trivale și Războieni

-amplasament III-cartierele Prundu, Tudor Vladimirescu și Centru.

Avantaje:

-reducerea distanței de transport și implicit a consumului de carburanți;

-evitarea deplasării utilajelor de transport prin zone intens populate și zona centrală a orașului;

-posibilitatea punerii în funcțiune a acelor incinte;

-direcția predominantă a vânturilor avantajoasă pentru amplasamentele 2 și 3.

Dezavantaje:

-durata de exploatare relativ mică, datorită capacității reduse a celor trei amplasamente;

-distanța redusă față de zonele locuite;

-necesitatea realizării a trei platforme tehnologice;

-distanța mare de transport a nămolului orășenesc și imposibilitatea stocării lui temporare lângă depozite.

Varianta II:

-amplasament 4– Valea Geamăna-Albota (lângă depozitul actual);

Avantaje:

-utilizarea pe cca 1/3 de lungime din necesar a drumului de acces existent, betonat, aferent haldei actuale;

-distanța de transport față de oraș optimă;

-direcția predominantă a vânturilor avantajoasă pentru protecția orașului;

-durata de exploatare mare (peste 20 ani)

Dezavantaje:

-gradul redus de suportabilitate a zonei din punct de vedere ecologic, datorită poluării mediului de către depozitul actual;

-distanța redusă față de zonele locuite, în cazul extinderii cartierului Craiovei;

-posibilitatea continuării execuției aeroportului Geamăna, situat la 300-400 m de amplasamentul propus.

Varianta III

-amplasament 5-Valea Giorocului – com. Albota

Avantaje:

-executarea în proporție de 80% a lucrărilor de terasare și a digurilor de închidere de către CET Pitești;

-existența unui strat de impermeabilitate de 0. 3m din argilă executat de către CET Pitești;

-posibilitatea folosirii pentru transportul nămolului orășenesc de la stația de epurare a unuia din cele cinci fire de conducte prevăzute pentru transportul hidraulic al cenușii de termocentrală;

-posibilitatea depozitării controlate a trei tipuri de deșeuri “speciale”: deșeuri menajere, nămol orășenesc și cenușa de termocentrală;

-rezolvarea problemei depozitării integrale a nămolului orășenesc;

-diminuarea costului investiției datorită utilizării amenajărilor existente, cu efecte pozitive directe asupra tarifului către populație;

-situația juridică a terenului, care nu implică despăgubiri;

-direcția dominantă a vânturilor avantajoasă;

-oprirea degradării lucrărilor executate de CET Pitești și întreruptă datorită sistării investiției.

Dezavantaje:

-creșterea distanței de transport a deșeurilor cu cca. 3Km;

-distanța mică față de zonele locuite (aprox. 600-700 m);

Chiar și în cazul punerii în funcțiune a 2 agregate din cele 4 proiectate pentru CET Pitești, volumul de depozitare alocat haldei de deșeuri menajere ar asigura o durată de exploatare de peste 25 ani.

Varianta IV

-amplasament 6: comuna Oarja;

Avantaje:

-suprafața de teren improprie practicării agriculturii, datorită poluării solului;

-direcția predominantă a vânturilor avantajoasă.

Dezavantaje:

-realizarea investiției necesită volum mare de terasamente, terenul fiind plan;

-dificultăți în cedarea terenului de către proprietarii particulari;

-inexistența unei căi de acces apropiate și lungimea traseului parcurs de utilaje.

Varianta V

-amplasament 7 – comuna Bradu;

Avantaje:

-suprafața de teren improprie practicării agriculturii, datorită poluării solului;

-proprietate de stat (M. Ap. N) a terenului;

-direcția predominantă a vânturilor avantajoasă.

Dezavantaje:

-inexistența unei căi de acces apropiate și lungimea traseului parcurs de utilajele de transport;

-realizarea investiției necesită volum mare de terasamente, terenul fiind plan;

-existența în zonă a unor linii de înaltă tensiune și a unor sonde care ar implica realizarea haldei din 2-3 incinte de capacitate mică.

Din analiza celor cinci variante propuse în studiul de prefezabilitate, varianta III (halda de cenusa CET Pitesti – comuna Albota) ar avea un impact estimat minim asupra mediului, fapt confirmat și de acordurile de principiu ale Agenției Locale pentru Protecția Mediului (nr. 2208/13. 12. 2003) și OCOT Argeș (nr. 2343/13. 12. 2003).

Pentru acceptarea acestui amplasament de către RENEL este necesar sprijinul organelor locale și centrale de decizie, datorită problemelor legate de lucrările de investiții deja realizate și de eventuala punere în funcțiune a unor agregate pe cărbune ale CET Pitești.

Pentru viitorii 10-15 ani depozitarea va rămâne pentru România principala metodă de reintegrare în mediu a deșeurilor cu condiția aplicării celor mai moderne soluții de realizare a haldelor.

De aceea prin alegerea unui amplasament optim și prin respectarea tehnologiei de realizare a unei halde controlate se va reduce semnificativ impactul datorat depozitării deșeurilor orășenești asupra mediului înconjurător în zona Pitești.

Poluarea fonică în perspectiva etapei 2007-2008

Sistematizarea căilor rutiere conform diagramei de trafic pentru anii 2007-2008 va permite reorientarea unor fluxuri pe artere ocolitoare sau pe artere care încă nu sunt finalizate. Cu toate acestea creșterea numărului de autovehicule ca și amplificarea traficului turistic poate să ducă totuși la depășirea nivelurilor admisibile pentru zgomote.

Aceste depășiri prevăzute la sfârșit de săptămână pot apare pe tronsoane:

-Str. Negru Vodă

-Str, I. C. Brătianu

-Str. Florăriei

Despre traficul feroviar ca și despre cel aviatic propus nu avem suficiente date pentru a putea analiza nivelul fonic generat de acestea.

Implicațiile dezvoltării municipiului Pitești asupra calității mediului

Dezvoltarea în perspectiva anilor 2010 a orașului Pitești se prezintă sintetic prin următoarele:

-creșterea populației la 200. 000 locuitori în 2010.

-creșterea suprafeței teritoriului intravilan propus de la 2125 ha la 2520 ha.

-creșterea fondului de locuințe și a zonelor de amplasare a acestora.

-creșterea numărului de autovehicule și a intensității traficului.

-creșterea moderată a cerinței de apă datorită în special creșterii populației.

-dezvoltarea rețelei hidroedilitare și a capacităților de tratare a apei potabile și de epurare a apelor uzate menajere și industriale.

-sporirea suprafețelor zonelor verzi de la 15, 6% din suprafața intravilanului în 1994 la 16, 6% în etapa 2005.

Implicațiile dezvoltării municipiului Pitești asupra factorului de mediu,, apă,,

Având în vedere că râul Argeș este folosit ca sursă de apă potabilă și industrială și pentru alte folosințe amonte și aval de orașul Pitești, debitul captat nu trebuie să depășească limita admisă prin acordul de gospodărire a apelor, Q=2, 64mc/s, debit care va asigura și cerința de apă pentru viitor.

Față de zonele propuse a fi dezvoltate, se poate afirma că alimentarea lor cu apă nu constituie o problemă, resursele existente din suprafață și subteran putând asigura cerințele de apă potabilă și industrială necesare.

Se precizează că cerințele de apă nu pot fi stabilite în concordanță cu schemele cadru de amenajare complexă a bazinului hidrografic Argeș care se elaborează de către Aquaproiect SA București.

Pentru a ne îmbunătăți calitatea apei subterane se vor lua măsuri pentru depozitarea materialelor care pot să impurifice pânza freatică (SC ROLAST SA, SC ARPECHIM SA).

De asemenea trebuiesc desființate toate racordurile de ape uzate făcute la canalizarea pluvială pentru a nu se polua în continuare apele lacului Pitești (prin intermediul stației de pompare intermediare).

În afară de aceste recomandări cu caracter general nu se pot face încă recomandări pentru una sau alta din zonele de extindere ale orașului deoarece lipsesc elementele cantitative privind costurile.

Având în vedere creșterea debitului și a cantităților de impurificatori care vor intra în stația de epurare este absolut necesar executarea lucrărilor de investiții pentru completarea capacității de epurare la nivelul cerut de dezvoltarea orașului.

Implicațiile dezvoltării orașului Pitești asupra factorului de mediu,, aer”.

Principalele surse industriale de poluare ale atmosferei în orașul Pitești sunt cele două centrale termice: CET Nord, CET Sud, SC ROLAST SA, SC ALPROM SA, SC ARPECHIM SA.

Cu excepția celor două CET-uri, asupra dezvoltării cărora se pot face prognoze, în cazul dezvoltării industriale a municipiului Pitești nu există o strategie recunoscută.

A doua categorie de surse sunt cele mobile. Traficul are o influență importantă asupra calității aerului în Pitești în special din cauza modului de dezvoltare a orașului (pe direcția N-S) și a vânturilor dominante.

Se pot constata diverse depășiri ale valorii normelor sanitare la SO2 în diverse zone ale orașului:

În zona nordică a orașului, pe zone restrânse în jurul CET Nord, precum și în sudul orașului, în apropierea platformei combinatului.

În ceea ce privește poluarea cu NO2 aceasta depășește normele admise în zona industrială nordică și sudică.

Nu se înregistrează depășiri ale normelor pentru pulberi în suspensie, dar valorile cele mai mari se semnalează tot în zona industrială nordică. Concentrațiile de CO se situează și ele sub normele sanitare, dar cele mai mari valori se întâlnesc în vecinătatea Combinatului Chimic.

Trebuie remarcat faptul că cel puțin în cazul CET-urilor, considerarea funcționării lor la capacitate maximă a însemnat valori ale concentrațiilor la diverși poluanți de 3-4 ori mai mari decât în cazul funcționării la capacitate medie.

Al doilea element care concură la opinia că noile zone intravilane propuse pentru dezvoltare nu vor fi afectate semnificativ de poluarea provenită din surse industriale, este poziția lor.

Majoritatea zonelor propuse pentru dezvoltare se află în partea vestică și sud-vestică a orașului, unde poluarea este redusă.

Se poate spune că majoritatea zonelor propuse pentru dezvoltare în etapa 2003-2005 nu vor avea de suferit din cauza poluării atmosferei provocate de sursele industriale.

Situația se schimbă însă, când peste fondul constituit din sursele industriale adăugăm aportul traficului rutier (CO și NO2).

Traficul actual generează depășiri ale normei sanitare în special în partea sudică, la intrarea în orașul Pitești.

Creșterea traficului în viitor va duce la creșterea nivelului concentrațiilor de CO și NO2.

În concluzie, zonele propuse pentru dezvoltare sunt afectate din punct de vedere al calității aerului, mai mult din cauza surselor mobile-rutiere decât din cauza surselor industriale. Rezultă că sunt în continuare necesare eforturi pentru găsirea unor soluții pentru devierea unei părți din trafic, pe rute ocolitoare, care să descongestioneze traficul pe axa N-S.

Implicațiile dezvoltării orașului Pitești asupra factorului de mediu,, sol,,

Principala sursă de poluare a solului în orașul Pitești este gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor orășenești și industriale.

Prin creșterea numărului de locuitori și prin dezvoltarea unor activități industriale, se va mări și cantitatea de deșeuri menajere cu aproximativ 12%.

Datorită modificărilor în nivelul de trai al populației și dezvoltarea unor activități economice se estimează modificări în structura deșeurilor menajere, prin creșterea componenților valorificabili și implicit scăderea conținutului în resturi vegetale.

Extinderea zonelor verzi și a căilor de comunicație va conduce la creșterea deșeurilor stradale cu 25%.

Menținerea nivelului de dezvoltare industrială la nivelul actual, dar cu unele măsuri de modernizare și retehnologizare va conduce la producerea unor cantități de deșeuri industriale egală cu cele rezultate în prezent sau chiar diminuate.

Retehnologizarea și modernizarea proceselor tehnologice ar putea conduce la scăderea conținutului de elemente utile din deșeurile industriale. În acest fel se diminuează și pericolul potențial datorat depozitării acestor deșeuri pe sol.

Aplicarea și în perspectivă a sistemului de depozitare practicat și în prezent-va crea premizele unui impact redus al depozitării asupra solului.

Prin realizarea haldei controlate pentru depozitarea deșeurilor orășenești-conform celor mai moderne tehnologii aplicate pe plan mondial, se va diminua semnificativ impactul depozitării deșeurilor de acest tip asupra factorului de mediu,, sol,,.

Dezvoltarea unor noi zone de locuințe va conduce la apariția platformelor de colectare a deșeurilor menajere și la extinderea rutelor de transport a acestora către haldă, cu implicații directe asupra calității solului și indirecte asupra celorlalți factori de mediu.

Aceste efecte negative ar putea fi diminuate prin unele măsuri specifice unei gestiuni moderne a deșeurilor menajere, cum ar fi:

-colectarea deșeurilor menajere la sursă în recipienți de material plastic tipizați;

-colectarea selectivă din gospodăriile populației a două categorii de deșeuri: depozitabile și valorificabile;

-amenajarea din punct de vedere ecologic a platformelor de stocare a containerelor;

-asigurarea unui transport eficient din punct de vedere economic și ecologic a deșeurilor la haldă, prin folosirea unor utilaje închise de transport de mare capacitate.

Implicațiile dezvoltării municipiului Pitești asupra poluării fonice

Pe baza diagnozei și prognozei traficului rutier în orașul Pitești s-au făcut în diferite puncte ale orașului calcule pentru determinarea nivelului de zgomote.

Pentru traficul actual și actuala configurație a arterelor de circulație, nivelul fonic admis de standarde este depășit în unele zone:

-zona I-str. IC Brătianu

-zona II-str, Florăriei

-zona III-B-dul Republicii

-zonele IV și VI-B-dul Petrochimiștilor

Deși sistematizarea prevăzută pentru viitor permite reorientarea unor fluxuri pe artere ocolitoare, creșterea numărului de autovehicule va genera o depășire a valorilor fonice normate.

Aceste depășiri se vor datora suprapunerii la sfârșit de săptămână a traficului legat de deplasările turistice, peste cel urban cotidian.

Implicațiile dezvoltării municipiului Pitești asupra zonei verzi

Dezvoltarea orașului Pitești nu se face în detrimentul unor zone verzi, mai mult spațiile verzi vor ocupa 16, 6% din suprafața intravilanului.

Multe din zonele în care se va construi partea vestică a orașului, se află în apropierea Pădurii Trivale beneficiind de un cadru natural deosebit.

Prin completarea pădurii din zona de luncă a Argeșului ca și plantații de protecție sau cu rol estetic în zona sudică, de intrare în oraș, se va asigura un oarecare echilibru între masiva zonă verde din vest și cea estică.

Este de menționat că tot în partea estică a orașului dar în afara intravilanului, pe teritoriul comunei Mărăcineni, se află și o mare plantație de pomi fructiferi.

În concluzie, se poate afirma că zona verde nu va fi afectată prin dezvoltarea de perspectivă a orașului, fiind afectate doar unele terenuri agricole în partea de S-V.

=== Concluzii ===

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii

Din analiza relației municipiului Pitești cu componentele de mediu în care se află, prezentată în lucrarea de față, rezultă că influențele modificatoare pe care orașul le exercită asupra fiecărui component al mediului creează un ,,mediu urban,, sensibil diferențiat față de cel al regiunilor înconjurătoare.

Ceea ce diferențiază mai pregnant mediul urban de cel al împrejurimilor este gradul de impurificare al componentelor de mediu, care constituie factor genetic al mediului urban respectiv și o caracteristică importantă a lui.

Cunoașterea științifică a relației dintre oraș și mediu este indispensabilă în construcția , reconstrucția și sistematizarea municipiului Pitești și a unităților industriale de tot felul. Ea permite alegerea celui mai bun loc de amplasare, a celei mai indicate structuri și a celor mai potrivite forme și soluții tehnice pentru realizarea obiectivelor menționate.

Toate statisticile ne arată că, municipiul Pitești face parte din categoria orașelor cu risc de poluare pentru aer, apă, sol.

De asemenea, este evident faptul că principala sursă de poluare o reprezintă activitatea industrială, iar în cadrul ei există agenți economici cu grad mai mare sau mai mic de poluare.

În continuare, pentru optimizarea calității factorilor de mediu din Pitești, se pot lua următoarele măsuri la sursele de poluare:

-instalarea de filtre, pentru mărirea randamentului de reținere a pulberilor;

-instalarea de echipamente performate pentru reținerea noxelor din aer;

-mărirea timpului de pompare a apelor uzate în canalizarea orașului;

-interzicerea evacuării apelor tehnologice neepurate în intervalul de pompare a apelor uzate la canalizarea orașului;

-inerzicerea evacuării apelor uzate tehnologic în rețeaua de canalizare pluvială;

-adoptarea de noi tehnologii nepoluante;

-restrângerea suprafeței de teren afectată prin depozitarea de deșeuri;

-reamenajarea rampelor pentru depozitarea deșeurilor;

-aplicarea de sancțiuni contravenționale.

Toate acestea tind să asigure locuitorilor municipiului Pitești cele mai favorabile condiții de viață sub raportul factorilor de mediu.

Propuneri de măsuri de protecție a mediului la nivelul municipiului Pitești

Pitești este un oraș cu problme complxe de protecția mediului, care-și găsesc corespondența în starea de sănătate a populației, în activitatea economică și socială, în biodiversitatea ecosistemelor și nu în ultimul rând în conservarea și perpetuarea moștenirilor noastre spirituale, culturale și istorice.

Situația orașului Pitești, în perioada de tranziție spre economia de piață care trebuie să abordeze și să soluționeze numeroase probleme economice, sociale, în condițiile unor resurse sărace , a condus la necesitatea planificării strategice a activității de protecția mediului în oraș, pornind de la două premise:

-înțelegerea și abordarea schimbării prin care trece România este necesară supraviețuirii;

-resursele sunt sărace și este important a se stabili priorități și clarifica ce este mai bine de făcut.

Strategia de protecția mediului în orașul Pitești, are ca obiective ale protecției mediului următoarele:

-conservarea și îmbunătățirea calității mediului în oraș, în vederea menținerii și îmbunătățirii stării de sănătate a populației;

-dezvoltarea echilibrată, avându-se în vedere echilibrul dezvoltare economică-resurse regenerabile și neregenerabile-protecția mediului înconjurător precum și redresarea factorilor de mediu afectați;

-conservarea biodiversității, care implică menținerea ecosistemelor existente și refacerea celor afectate.

Ținând seama de obiectivele protecției mediului în orașul Pitești, s-au identificat problemele strategice care trebuiesc soluționate pentru a realiza obiectivele propuse.

Stabilirea priorităților de abordare a problemelor strategice identificate după criterii reale, a condus la elaborarea ,,Strategiei de protecția mediului în orașul Pitești,, strategie care a fost structurată pe termen scurt, mediu și lung, și în care se reflectă strategia la nivel național, elaborată de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

Măsuri pe termen scurt (1-2 ani)

Monitoringul calității factorilor de mediu.

Monitoringul emisiilor de poluanți.

Stabilirea factorilor de mediu cel mai puternic afectați și a zonelor puternic afectate și a priorităților de refacere.

Stabilirea strategiilor de protecție a mediului a principalelor surse de poluare a mediului. Elaborarea analizelor de impact.

Elaborarea planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului pentru orașul Pitești.

Îmbunătățirea gestionării deșeurilor solide menajere și industriale la principalii producători, elaborarea strategiilor de recuperare, refolosire și valorificare a materialelor din deșeuri.

Limitarea tipurilor de îngrășăminte și pesticide utilizate , la cele cu impact minim asupra mediului.

Conservarea biodiversității ecosistemelor existente.

Reglementarea din punct de vedere al protecției mediului a principalelor activități existente sau care urmează să se desfășoare pe teritoriul orașului Pitești.

Includerea în procesul de restructurare și privatizare a măsurilor de protecție a mediului.

Apărarea împotriva calamităților naturale.

Perfecționarea pregătirii profesionale a personalului Inspectoratului de Protecția Mediului Pitești.

Programul de informare publică și educație ecologică.

Asigurarea participării publice la managementul de mediu, accesului la informație.

Măsuri pe termen mediu (5-6 ani)

Implementarea noii legislații pentru protecția mediului la nivelul municipiului Pitești și adoptarea unor reglementări locale de protecție.

Inițierea unui sistem de monitoring al expunerii populației la poluarea mediului, aplicabil pentru urmărirea riscurilor asupra sănătății acesteia.

Stabilirea strategiilor de protecție a mediului pentru toate sursele de poluare din oraș.

Elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului.

Continuarea îmbunătățirii gestionării deșeurilor solide menajere și soluționarea gestionării deșeurilor industriale la agenții economici.

Menținerea limitării tipurilor de îngrășăminte utilizate.

Conservarea biodiversității.

Reglementarea tuturor activităților economico-sociale existente în oraș.

Urmărirea transportului poluanților în atmosferă și proiectarea unui sistem de planning a calității mediului.

Implementarea măsurilor de protecție a mediului.

Programul de informare și educație ecologică.

Asigurarea participării publice la managementul de mediu, accesului la informație.

Măsuri pe termen lung

Monitoring automat al calității factorilor de mediu.

Monitoring automat al emisiilor de poluanți.

Intercorelări între monitoringul automat, automonitoring și implementarea sistemului de planing al calității mediului.

Sistem de monitoring integrat pe toți factorii de mediu.

Alinierea la prevederile Convențiilor Internaționale semnate de România.

Atingerea nivelului și condițiilor de viață din țările cele mai avansate.

Dezvoltarea durabilă a municipiului Pitești.