.evaluarea Financiara Si Patrimoniala a Unei Intreprinderi

CUPRINS

Bibliografie 104

CAPITOLUL 1

NOTIUNI GENERALE PRIVIND EVALUAREA INTREPRINDERILOR

Evaluarea intreprinderilor este un concept actual si complex care se coreleaza cu diferite stari in care se poate afla interprinderea: schimbarea proprietarului, fuziuni si scindari, intrarea intreprinderii in relatii de creditare, de asigurare etc.

Evaluarea intreprinderii comporta acceptiuni diferite si este locul de intâlnire a unei diversitati de interese. Din punctul de vedere al vanzatorului, prin evaluarea intreprinderii sale trebuie sa i se asigure cel putin recuperarea activului de care acesta dispune. Dupa opinia cumparatorului valoarea intreprinderii trebuie sa fie echivalenta cu potentialul intreprinderii de a realiza profituri in viitor.

In cadrul activitatii practice de evaluare se disting 3 etape aflate intr-o succesiune logica si justificata (figura 1.1) dintre care etapa de realizare a evaluarii este cea mai importanta sub aspect conceptual -metodologic.

In practica, demersul intreprins pentru achizitionarea intreprinderilor consta in determinarea unei palete de valori pe care se va angaja negocierea. Metodele de evaluare utilizate in prezent in lume sunt numeroase, dar nefiind posibila stabilirea unei metode universale, procedura de evaluare se stabileste de catre evaluator pe baza unui diagnostic global care trebuie sa-l conduca la identificarea tuturor factorilor de risc si, in final, el trebuie sa anticipeze viitorul intreprinderii.

Figura nr.1.1. Etapele operatiunilor de evaluare

1.1. MOMENTELE EVALUARII SI TIPURI DE EVALUARI

In economia romaneasca, dupa actul de nationalizare in anul 1948, s-a realizat o valoare a fondurilor fixe in anul 1950 si o reevaluare de anvergura in anul 1964. Pâna in anul 1990 au avut loc sapte reasezari de preturi care au condos la diferentierea valorilor patrimoniale a mijloacelor fixe similare produse in perioade diferite. In anul 1990 s-a realizat inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat si doi ani mai tarziu are loc o noua reevaluare a unor active si pasive ca o consecinta a regimurilor preturilor si tarifelor in conditiile unificarii cursurilor de schimb ale leului realizate prin H.G. 776/noiembrie 1991. Prin H.G. nr. 500 /1994 are loc reevaluarea imobilizarilor corporale si modificarea capitalului social al societatilor comerciale cu capital integral sau partial de stat, precum si a regiilor autonome. In anul 1998 are loc o reevaluare administrativa prin H.G. nr. 983 privind evaluarea cladirilor, constructiilor speciale, terenurilor si imobilizarilor corporale in curs de natura cladirilor si constructiilor speciale. In sfârsit, prin H.G.403/2000 privind reevaluarea imobilizarilor corporale, agentii economici pot reevalua imobilizarile corporale aflate in patrimoniul lor la data de 31 decembrie a anului precedent pe baza ratei inflatiei comunicata de Comisia Nationala de Statistica, in cazul in care rata inflatiei cumulata pe ultimii trei ani consecutivi depaseste 100%.

Aceste operatiuni, efectuate, incepand cu 1990, au fost determinate de schimbarile petrecute in economia romaneasca, in contextul general, dar si de necesitatea realizarii in conditii corespunzatoare a procesului privatizarii.

Existenta cadrului legislativ nu trebuie sa ingradeasca initiativa si imaginatia specialistului evaluator, dar este absolut necesar in asigurarea caracterului unitar al operatiunii.

Evaluarea intreprinderii in ansamblul ei este necesara pentru o multitudine de solicitari si scopuri dintre care enumeram pe cele mai importante:

operatiuni de achizitii, fuziuni, absorbtii, majorari de capital;

in situatia schimbarii structurii capitalului (partaje, donatii, achizitii sau cedari de actiuni);

lichidarea unei companii;

divizarea activitatii in mai multe unitati operationale distincte;

stabilirea bazei de impozitare pe proprietate;

scopuri legale ca: litigii expropieri, mosteniri, faliment, succesiuni, dispute intre actionari, pretentii de despagubiri, constituirea de ipoteci;

in cazul cotarii la bursa;

la solicitarea institutiilor financiare;

evaluari patrimoniale periodice in baza bilantului;

estimarea aportului in natura adus la constituirea unei intreprinderi.

Tipurile de evaluari pot fi diferentiate astfel:

Dupa obiectul supus evaluarii:

evaluari de bunuri (ex. active fixe),

evaluari de elemente intangibile (ex. cheltuieli cu constituirea firmei, cheltuieli de cercetare –dezvoltare, concesiuni, brevete, marci),

evaluari de active economice (parti din intreprinderi, sectii, ateliere etc.),

evaluari de societati comerciale, firme, intreprinderi, sectii ateliere etc., in ansamblul lor.

2. Dupa scopul evaluarii:

evaluare economica realizata prin masurare capacitatii patrimoniului de a produce profit;

evaluari administrative care se efectueaza in baza unor reglementari speciale, in scopul stabilirii corecte a masei de impozitare;

evaluare contabila care urmareste stabilirea valorii la zi a unui activ sau a unei intreprinderi.

3. In functie de beneficiarul evaluarii:

beneficiari directi;

beneficiari indirecti precum institutii financiar- bancare;

evaluari pentru institutii publice (ministere, F.P.S., A.N.P., F.P.P., S.I.F.- uri etc.) in procesul privatizarii;

pentru instante judecatoresti pentru solutionarea unor litigii patrimoniale; 

pentru persoane fizice (salariati, mostenitori etc.).

4. Pozitia evaluatorului:

evaluari realizate de evaluatorul consultant;

evaluari realizate de evaluatorul arbitru;

evaluari realizate de evaluatorul expert neutru (numit in situatii de litigii).

5. Metoda de evaluare utilizata:

– evaluari patrimoniale;

evaluari bazate pe randamentul afacerii;

evaluari combinate;

evaluari bazate pe cifra de afaceri.

1.2. RAPORTUL VALOARE- PRET

Pentru etimarea valorii intreprinderii sunt facute eforturi insemnate pe tot parcursul vietii acesteia, dar in mod deosebit situatiile de transfer de proprietate.

Valoarea este o calitate conventionala a unui bun sau a unui serviciu, ce ii este atribuita acestuia ca urmare a estimarilor si calculelor. Aceasta calitate exista in sine, dar ea nu poate fi exprimata, exteriorizata, decât printr-o apreciere teoretica,bazata pe conceptele de valoare de intrebuintare, raritate sau valoare de schimb, realizata de evaluator sau investitor.

Evaluarea intervine pentru determinarea elementelor de apreciere care, ulterior, vor servi ca baza la negocierea pretului. Cel mai adesea, evaluarea are loc in vederea incheierii unei tranzactii privind intreprinderea ca un tot sau a partilor acesteia.

Pretul este un element tangibil, o informatie reala, un rezultat al unei tranzactii, respectiv suma platita /incasata. El poate exprima de “n” ori valoarea.

Diferenta dintre pret si valoare este determinata de motivatiile vanzatorului si cumparatorului, de raportul de forte pe piata, precum si de unele criterii subiective.

Optiunea de a vinde poate fi determinata de:

scaderea nivelului afacerii;

nevoia urgenta de lichiditati;

consideratii strategice;

degradarea conjuncturii economice;

modificarea tipului de proprietate prin politica promovata de guvern (privatizarea sau nationalizarea);

cauze naturale (de exempu: mostenitorii proprietarului nu doresc sa pastreze afacerea);

Motivatia de a cumpara poate fi determinata de:

dorinta de a-si consolida pozitia pe piata;

initierea unei afaceri noi, dorinta de a avea propria afacere;

rentabilitatea ridicata (prezenta sau asteptata) a afacerii;

diversificarea activitatii pentru diminuarea riscului;

intensificarea procesului de integrare pe verticala.

Pretul este asadar influentat atat de criterii obiective, cat si de criterii subiective.

Criteriile obiective sunt determinate de metodele de calcul capabile sa stabileasca valoarea corecta a intreprinderii.Valoarea corecta se bazeaza pe de o parte pe proprietatile, bunurile tangibile si activele intangibile, iar pe de alta parte, pe volumul datoriilor firmei considerate.

Criterii subiective sunt bazate preponderent pe notiunea de utilitate, in fond pe intensitate dorintei de a vinde, respectiv de a cumpara.

In cadrul criteriilor subiective distingem doua mari categorii de elemente:

Elemente psihologice. In general cel mai frecvent element psihologic il reprezinta notorietatea. Cumparatorul va accepta sa plateasca un suprapret, adica o valoare superioara valorii economice a intreprinderii pentru ca odata cu aceasta intreprindere isi va insusi si prestigiul acesteia.

Elemente economice care pot fi grupate in doua categorii:

elemente economice bazate pe raritate, respectiv posibilitatea de a cumpara o firma in situatie de monopol sau o intreprindere concurenta care–l creeaza cumparatorului o situatie deosebit de favorabila pe piata.

elemente economice bazate pe sinergie. De exemplu, absorbirea unei firme care are o retea comerciala importanta genereaza efect de sinergie.

1.3. FACTORI CE INFLUENTEAZA VALOAREA INTREPRINDERII

Valoarea intreprinderii este determinata de numerosi factori, atât de natura interna, cat si de natura externa.

Factorii de natura interna ce influenteaza valoarea intreprinderii la un moment dat sunt: cifra de afaceri, profitul, totalul activului, capitalele proprii si respectiv imprumutate, politica de dividend etc. Cifra de afaceri evidentiaza puterea firmei pe piata, unele metode de evaluare considerand dimensiunea acesteia un factor direct al valorii intreprinderii.

Profitul are o influenta directa asupra valorii intreprinderii, cresterea acestuia favorizand cresterea valorii firmei.

Activul total este considerat ca un factor determinant direct al valorii intreprinderii, in cadrul metodelor patrimoniale de evaluare:

Valoarea intreprinderii = Situatia neta = Activ net – Datorii

Capitalurile proprii reprezinta o masura a solvabilitatii, a posibilitatii de a face fata unor eventuale dificultati legate de rambursarea datoriilor.

Datoriile (capitalurile imprumutate) constituie un factor ce determina scaderea valorii firmei in cadrul evaluarilor patrimoniale dar indatorarea poate constitui un semnal al cresterii performantelor firmei, deoarece, pe o piata normala, o intreprindere nu se va putea indatora (in principiu) decat in cazul in care prezinta perspective de crestere, intrucât niciodata o banca nu va fi dispusa sa crediteze o intreprindere riscanta.

Politica de dividend are o influenta directa asupra valorii firmelor cotate la bursa. In majoritatea cazurilor, cursul bursier creste odata cu repartizarea unui dividend in crestere si scade când dividendul repartizat ia o valoare inferioara celei anterioare.

Factorii de natura externa ce influenteaza valoarea intreprinderii sunt: cresterea economica la nivel de economie nationala si la nivel de ramura, rata dobanzii, inflatia, comportamentul agentilor ce actioneaza pe piata firmei, etc.

Cresterea economica la nivelul economiei nationale reprezinta un prim reper al performantelor firmei analizate; in cazul in care intreprinderea evaluata are o rentabilitate economica mai mica decat media pe economie sau pe sectorul de activitate in care actioneaza, aceasta se constituie ca un semnal al scaderii valorii ei, intrucât investitorii vor “migra “ spre alte firme al caror potential este superior.

Evolutia la nivel de ramura genereaza modificari asupra valorii firmei analizate in dublu sens, concomitent:

se poate vorbi despre o crestere a valorii firmei in cazul când evolutia ramurei este crescatoare (mai ales in cazul evaluarilor bursiere), pentru ca astfel creste interesul pentru achizitionarea de titluri ale acesteia, datorita domeniului considerat atractiv;

dimpotriva, cresterea performantelor firmelor din ramura poate fi interpretata ca o concurenta mai puternica ce se va reflecta in posibilitate inrautatirii situatiei firmei analizate.torita domeniului considerat atractiv;

dimpotriva, cresterea performantelor firmelor din ramura poate fi interpretata ca o concurenta mai puternica ce se va reflecta in posibilitate inrautatirii situatiei firmei analizate.

Rata dobânzii reprezinta de asemenea un etalon al performantelor firmei, dar si un instrument necesar in evaluare in cazul utilizarii anumitor metode:

rata dobânzii la depozite constituie rata de remunerare minima acceptata de actionari pentru propria investitie; scaderea acestei remunerari sub rata dobanzii la depozite evidentiaza o pierdere pentru acestia (sub forma de cost de oportunitate si se materializeaza intr-o scadere a valorii intreprinderii);

rata dobanzii la credite reprezinta limita minima a rentabilitatii firmei indatorate; scaderea sub aceasta valoare va genera o consumare a potentialului firmei.

Rata inflatiei, intr-o economie sanatoasa este intotdeauna inferioara ratei dobanzii la

depozite, altfel pe termen lung, agentii economici se orienteaza spre plasarea disponibilitatilor in monede mai stabile sau in bunuri si valori. In conditiile Romaniei de dupa 1989, devansarea ratei dobanzii de catre rata inflatiei a constituit un fenomen frecvent. In aceste conditii, apare ca necesara si compararea ratei de remunerare a actionarilor cu rata inflatiei; in cazul in care cea dintai este mai mica, se demonstreaza lipsa de viabilitate a firmei, deci se creeaza premisele evaluarii nefavorabile a acesteia.

Din alt punct de vedere inflatia are efecte nefaste asupra bilantului (posturile de activ raman subdimensionate) si a contului de profit si pierdere (amortizarea este subdimensionata, iar profitul si implicit impozitul pe profit sunt supradimensionate).

Comportamentul agentilor ce actioneaza pe piata firmei poate avea un impact imprevizibil asupra valorii intreprinderii.Astfel se pot da cateva exemple:

inclinatia spre greve si alte miscari de protest (absenteism, calificare redusa, etc.) genereaza scaderea valorii firmei.

anumite anunturi ale oficialitatilor pot determina reorientari ale fondurilor investite si, de aici, scaderea sau cresterea valorii firmei,mai ales in cazul aplicarii metodelor bursiere;

interesele managementului firmei pot determina cresterea sau scaderea valorii firmei prin politica de dividend adoptata, sau prin alte masuri.

1.4. CONCEPTE PRIVIND VALORILE PATRIMONIALE

Fiecare dintre metodele de evaluare prezentate in cadrul lucrarii implica o multitudine de termeni specifici si de aceea este oportuna prezentarea unor concepte semnificative privind valorile patrimoniale, dupa cum urmeaza:

Valoarea de lichidare reprezinta valoarea ce rezulta din vanzarea pieselor si subansamblelor rezultate din dezmembrarea unui bun, diminuata cu cheltuielile ocazionate de dezmembrarea acestuia.

Valoarea lichidativa este ceea ce rezulta dintr-o lichidare fortata a intreprinderii, cu aplicarea unor reduceri de preturi.

Valoarea de casare este specifica activelor total uzate sau strict specifice intreprinderii si care nu ar prezenta interes pentru nici un posibil cumparator. In acest caz, fluxurile lichide corespund preturilor de vanzare a partilor componente sau a materialelor ce rezulta din demontarea activelor, minus cheltuielile si comisioanele asociate, precum si datoriile intreprinderii.

Valoarea de achizitie reflecta costul de cumparare al bunurilor, respectiv de constructie. Potrivit legii contabilitatii costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport–aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrare in gestiune a bunului respectiv. Se mai numeste si valoare de origine sau valoare istorica si nu tine cont de fenomenul inflationist.

Valoarea actuala se obtine prin corectarea valorii de origine cu anumiti coeficienti determinati in functie de indicii de preturi sau indicele inflatiei si gradul de utilizare a bunului reevaluat.

Valoarea ramasa reprezinta valoarea de inregistrare, mai putin amortizarea cumulata.

Valoarea de utilitate (de folosinta) este data de cheltuielile necesare pentru procurarea unui bun succeptibil de a fi folosit, in acelasi scop, aceleasi conditii de utilizare, avand aceiasi durata de folosire si aceleasi performante cu obiectul reevaluat. Aceasta valoare se atribuie in mod special echipamentelor de exploatare.

Valoarea de continuare a activitatii este determinata de suma actualizata a fluxurilor viitoare de lichiditati (cash- flow) generat de activitatea intreprinderii.

Valoarea de piata reprezinta suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data evaluarii, intre un cumparator hotarat si un vanzator hotarat, intr-o tranzactie echilibrata, dupa un marcheting adecvat, in care fiecare parte achizitioneaza in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangeri.

Ea este atribuita unui obiect in urma unor calcule sau unor expertize si vizeaza obiectivitatea, neutralitatea si independenta fata de partile aflate in tranzactie, de raportul de forte pe piata si de situatia pietii.

Fundatia evaluatorilor din S.U.A. considera ca standardul cel mai acceptabil al valorii il reprezinta valoarea de piata, definita ca fiind cel mai probabil pret cu care o proprietate ar fi adusa intr-o pita competitiva si deschisa.

Valorea intreprinderii nu poate fi obiectul unei definitii unice si inatacabile si de aceea in evaluarea intreprinderii trebuie sa se urmareasca stabilirea unei valori totale care sa integreze eterogenitatea elementelor care compun intreprinderea.

1.5. PRINCIPIILE EVALUARII ELEMENTELOR PATRIMONIALE

Asigurarea compatibilitatii datelor utilizate in procesul evaluarii se poate realiza numai cu respectarea unor principii (reguli) privind modul de evaluare a elementelor patrimoniale.

Aceste principii aplicabile pe toata durata existentei elementelor patrimoniale in gestiunea agentului economic sunt:

1.La data intrarii in patrimoniu, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare de intrare.

2. Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii (inventar anual inainte de inchiderea conturilor) se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar.

3. La inchiderea exercitiului financiar, elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil, la valoarea de patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Diferentele dintre valoarea de inventar si valoarea de intrare se vor reflecta in contabilitate astfel:

diferentele constatate in plus la elementele de activ nu se inregistreaza,iar la cele de pasiv se iregistreaza prin constituirea unui provizion;

diferentele constatate in minus la elementele de activ se inregistreaza pe seama amortizarii, iar la cele de pasiv nu se inregistreaza;

4. La data iesirii din patrimoniu, elementul patrimonial respectiv este cuantificat la nivelul valorii sale de intrare cu anumite corectii privind volumul amortismentelor si provizioanelor.

Pentru elemenele fungibile ale activului circulant, normele contabile din tara noastra recomanda: fie metoda “ costului mediu ponderat “ (C.M.P.), fie metoda “ primul intrat, primul iesit “ (F.I.F.O.), fie metoda “ultimul intrat, primul iesit “ (L.I.F.O.), iar teoria din tarile europene lanseaza si metoda “ urmatorul intrat primul iesit “ (N.I.F.O.) sau metoda costului de inlocuire, de regula, egal cu pretul pietii.

Practicarea unei metode genereaza puternice incidente fiscale, mai ales, intr-o economie cu o rata inalta a inflatiei. Utilizarea metodei L.I.F.O. ar prejudicia in mod serios bugetul statului, sub aspect fiscal,motiv pentru care se recomanada practicarea primelor doua metode.

CAPITOLUL 2

DIAGNOSTICUL INTREPRINDERII-

ETAPA PRELIMINARA A EVALUARII

2.1. CUNOASTEREA INTREPRINDERII SI PREGATIREA ACTIUNII DE EVALUARE

Cunoasterea intrepinderii are drept obiectiv definirea modalitatilor de abordare a actiunii de evaluare si pregatirea lucrarilor de diagnostic propriu-zis.

Inceperea diagnosticului este in general marcata de viziata in intreprindere, discutii cu echipa de conducere, si cadrele responsabile pe diferite domenii de interes din intreprindere, intocmirea documentatiilor necesare, investigatiilor viitoare.

Vizitarea intreprinderii este o buna ocazie de a constata “realitatea din teren“. Cu acest prilej evaluatorul va constata mijloacele de acces si de transport (drumuri, cale ferata, cale pe apa), dispunerea in spatiu si conditiile naturale, natura si starea constructiilor (materialele de constructie folosite, grad de uzura, grad de adecvare), specificitatea si gradul de utilizare al masinilor, tipul de munca, importanta, starea si modul de gestionare a stocurilor.

Pregatirea actiunii reprezinta etapa in care evaluatorul cumuleaza si analizeaza cu atentie toate documentele si informatiile convenite a fi puse la dispozitia lui de catre intreprindere, documente ce contin urmatoarele informatii:

– informatii privind istoricul intreprinderii ce se evalueaza: numarul actului prin care a fost infiintata unitatea economica;

informatii juridice: dreptul de proprietate si/sau de folosinta al terenului; bunurile din patrimoniu a caror drept de folosinta a fost cedat prin locatie de gestiune, inchirieri etc., proprietatea intelectuala (inventii marci, etc.);

informatii comerciale: principalele grupe de produse si ponderea acestora in activitatea de baza, evolutia pietii specifice si a pozitiei pe care intreprinderea o ocupa pe piata(volumul vanzarilor pe piata interna sau externa), tipologia clientilor (interni sau externi), concurentii intreprinderii pe piata interna si externa;

contractele comerciale si reteaua de distributie;

activitatea: evolutia productiei, a cifrei de afaceri, a tehnologiilor de fabricatie, cercetarea si dezvoltarea, capacitatea de productie in personal si parc de masini etc.

organizarea gestiunii: structura organizatorica a intreprinderii (organigrama, regulamentele de organizare si functionare, amplasarea geografica a componentelor organizatorice), informatii privind forta de munca;

perspectivele tehnice, economice si comerciale cu previziunea pe termen mediu a activitatii institutiilor, finantarii si rentabilitatii;

informatii contabile si finaciare: bilantul contabil, contul de profit si pierdere si anexele la bilant (cu datele din ultimii trei ani), contabilitatea analitica a exploatarii;

situatia angajamentelor si conventiilor particulare;

informatii communicate de terti: raport de gestiune, publicatii legale etc.

Pe baza acestei cunoasteri preliminare, se poate trece la realizarea etapei urmatoare care cuprinde urmatoarele componente:

diagnosticul juridic;

diagnosticul comercial;

diagnosticul tehnic si de productie;

diagnosticul resurselor umane;

diagnosticul financiar contabil;

PREZENTAREA S.C. AGROMIXT S.A. CALARASI

S.C. AGROMIXT S.A Calarasi a fost infiintata din vechea Intreprindere Agricola de Stat Calarasi prin transformarea sa in societate comerciala pe actiuni conform Legii 31/1990 si a H.G. 266/1991.

La infiintare, societatea a fost profilata pe producerea, industrializarea si comercializarea produselor agrozootehnice.

De la infiintare si pana in prezent, societatea comerciala AGROMIXT S.A. CALARASI isi are sediul in localitatea Calarasi, str.Prelungirea Sloboziei km. 4, judetul Calarasi.

Societatea este inmatriculata la Camera de Comert si Industrie a judetului Calarasi, Oficiul Comertului sub numarul J 51/382/1991, codul fiscal R 1924174.

Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane si cu statutul sau.

Forma juridica a societatii este de societate pe actiuni.

La data constituirii, capitalul social initial era in valoare de 85700 mii lei, impartit in actiuni in valoare de 1000 lei fiecare, fiind in intregime subscris de statul roman in calitate de unic actionar si varsat in intregime la data constituirii societatii.

Capitalul social la data de 31.12.1998 era in valoare de 11.495.800.000 impartit in 459.832 de actiuni cu valoarea nominala a unei actiuni de 25.000 lei.

Structura actionariatului la aceasta data se prezinta astfel:

Ministerul Agriculturii si Alimentatiei 11.186.475.000 lei = 97,31%

Actionari persoane fizice 309.325.000 lei = 2, 69 %

SURSE INFORMATIONALE UTILIZATE LA ELABORAREA LUCRARII

Lucrarea fost intocmita in baza urmatoarelor documente:

Statutul societatii comerciale,

Certificatul de inmatriculare si mentiunile ulterioare inscrise la Registrul Comertului,

Certificatul de inregistrare fiscala,

Regulamentul de Organizare si Functionare,

Organigrama si fisele cu atributiile salariatilor pe post,

Procesele verbale ale Adunarii Generale a Actionarilor si ale Consiliului de Administratie,

Bilanturile contabile pe anii 1997, 1998 si 1999,

Inventarul mijloacelor fixe,

Nomenclatorul de produse,

Planul de amplasament cu terenul si amplasamentul societatii,

Lista stocurilor de materiale si produse finite,

Organigrama,

Contractul colectiv de munca,

Structura de personal,

Contractele de imprumut, inchiriere, asocieri, etc.,

Litigii,

Furnizori si clienti,

Alte documente necesare elaborarii lucrarii.

Lucrarea a fost intocmita in conformitate cu actele normative in vigoare.

DIAGNOSTICUL JURIDIC

Diagnosticul juridic are drept scop verificarea aspectelor juridice privind activitatea firmei.Pentru realizarea acestuia se vor analiza elemente specifice din urmatoarele domenii:

Dreptul activitatilor comerciale. In acest domeniu se verifica documentele juridice generale, adica: contractul de societate, statutul, registrul sedintelor consiliului administrativ, registrul adunarii generale a actionarilor (asociatilor), registrul actionarilor etc.

Dreptul comercial. Se analizeaza si se verifica:

– existenta actelor si contractelor privind drepturile de proprietate ale imobilizarilor (corporale, necorporale, financiare);

– modul de exploatare a intreprinderii (inchiriere sau locatie de gestiune, concesii, licente, brevete, marci primite de la terti sau date in exploatarea acestora);

– finantarea pe termen mediu sau lung (justificarea imprumutului si existenta garantiilor reale, identificarea platilor restante si consecintele acestora);

– aprovizionarea si vanzarea produselor sau serviciilor intreprinderii (justificarea necesitatii acordurilor incheiate cu furnizorii, cu clientii, sau cu unele intreprinderi

Dreptul muncii. Se verifica si se anlizeaza:

– existenta contractelor colective si individuale de munca;

– existenta actelor si contractelor incheiate cu organismele de asigurari sociale;

– relatiile cu partenerii sociali si problemele ridicate de acestia (sindicate, conflicte sociale).

Dreptul mediului. Se verifica daca activitatea firmei evaluate se desfasoara in cadrul impus de legislatia de mediu. Din perspectiva restrictiilor privind efctele activitatii asupra mediului intereseaza daca firma are un studiu de impact, daca au fost obtinute autorizatiile de mediu, daca sunt litigii cu alte intreprinderiori cu autoritatile (si daca astfel se creeaza obligatia decontaminarii sau a platii unor daune interese).

Litigii. Se verifica daca intreprinderea evaluata este implicata in litigii, aflate pe rolul instantelor judecatoresti sau a Arbitrajului de pe lânga Camera de Comert si Industrie si ce posibilitati de rezolvare exista. In cadrul existentei unor litigii de munca se verifica stadiul de rezolvare al acestora.

Dreptul fiscal. In acest domeniu se verifica:

– inregistrarea intreprinderii la organele abilitate de administratie financiara;

– daca s-au achitat obligatiile legale datorate (impozite, taxe, contributii, etc.);

– situatia platilor restante comparativ cu termenele exigibile;

– ultimul control fiscal si rezultatele sale;

Dupa verificarea si analiza domeniilor juridice prezentate mai, juristul din echipa de evaluare formuleaza concluziile diagnosticului juridic sub forma punctelor forte si punctelor slabe ale cadrului juridic, acestea constituindu-se ca parte componenta a raportului de evaluare.

Diagnosticul juriduc al SC AGROMIXT SA:

Actul de constituire si forma juridica

S.C. Agromixt S.A. Calarasi a fost infiintata din vechea Intreprindere Agricola de Stat Calarasi prin transformarea sa in societate comerciala pe actiuni conform Legii 31/1990 si H.G. 266/1991.

La infiintare, societatea a fost profilata pe producerea, industrializarea si comercializarea produselor agrozootehnice.

De la infiintare si pâna in prezent, societatea comerciala AGROMIXT S.A. CALARASI isi are sediul in localitatea Calarasi, str.Prelungirea Sloboziei km. 4, judetul Calarasi.

Societatea este inmatriculata la Camera de Comert si Industrie a judetului Calarasi, Oficiul Comertului sub numarul J 51/382/1991, codul fiscal R 1924174.

Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane si cu statutul sau.

Forma juridica a societatii este de societate pe actiuni.

Societatea nu are filiale si nu apartine vreunui holding.

Statutul societatii comerciale

Statutul S.C. Agromixt S.A. Calarasi este elaborat in conformitate cu prevederile Legii 31/1990

Obiectul de activitate inscris in statut este:

producerea, industrializarea si comercializarea produselor agrozootehnice,

prestari servicii,

import –export,

comercializarea materiilor, materialelor si a obiectelor de inventar.

Capitalul social.

La data constituirii societatii capitalul social initial al societatii era in valoare de 85.700 mii lei impartit in actiuni in valoare de 1000 lei fiecare, din care 68.700 mii lei mijloace fixe si 17.000 mii lei mijloace circulante. Capitalul social initial a fost in intregime subscris de statul roman in calitate de unic actionar si varsat in intregime la data constituirii societatii.

Tabel nr. 2.1 Capitalul social lei

In urma cesionarii actiunilor de catre FPS, Ministerul agriculturii si Alimentatiei, structura actionariatului devine:

Ministerul Agriculturii si Alimentatiei 11.186.475.000 lei = 97,31 %

Actionari persoane fizice 309.325.000 lei = 2, 69 %

Registrele societatii si evidentele contabile ale societatii

Tinerea contabilitatii sintetice a operatiilor economice si financiare se face in forma de inregistrare contabila “ maestru – sah “.

Documentul utilizat pentru obtinerea balantei sintetice de verificare este Cartea mare (sah) cod 14-1-3/a.

Acest document se completeaza pe baza documentelor justificative, a documentelor cumulative centralizatoare si notelor de contabilitate.

Balanta sintetica de verificare este de format 8 coloane (cod 14-6-30) si serveste la stabilirea rulajelor cumulate de la inceputul anului si a totalurilor sumelor (iclusiv soldurile initiale).

S.C. Agromixt S.A. Calarasi nu a emis actiuni catre salariati sau alte persoane.

Terenul

S.C. Agomixt S.A Calarasi conform certificatului de proprietate seria MO 7 nr. 1618 detine in proprietate o suprafata de teren de 363.740, 92 m.p.

La ora actuala activitatea productiva a societatii se poate structura geografic, dupa cum urmeaza:

– sediu ferma 5 Pelicanu vegetala

ferma 4 Complex zootehnic

– Poligon ferma 6 vegetala

– Tonea ferma 1 vegetala

– Roseti (1 + 2) ferma 2 vegetala

– Modelu ferma 3 vegetala

– Borcea ferma 3 vegetala

– Calarasi fabrica de gheata

In afara de suprafata de 363.740, 92 m.p. pentru care S.C. Agromixt S.A. Calarasi dispune de titlul de proprietate, societatea are in administrare si teren agricol in suprafata de 3.013,41 ha. astfel:

– agricol 2.251,61 ha, din care: -arabil 2230,81 ha

-livezi 20,80 ha

– neagricol 315,45 ha

– teren actionari 110,243 ha

– teren locatori 649,417 ha

– titluri proprietate 2,140 ha

Alte drepturi de proprietate

Societatea detine titlul de proprietate asupra imobilelor.

Pentru bunurile din patrimoniu, inscrise in evidentele contabile, societatea este titulara dreptului de proprietate.

Salariatii

Numarul total de salariati la 31.12.1999 este de 100 din care:

personal TESA 30

personal muncitor 70

Nu exista alte revendicari ale salariatilor.

Salariatii societatii sunt organizati in Sindicatul Liber afiliat Agrostar

In ceea ce priveste contractul colectiv de munca la nivelul societatii, acesta s-a incheiat avand la baza Contractul Colectiv de Munca la Nivel National in Ramura Agricultura care asigura garantii minime pentru incheierea contractelor de munca la nivelul societatilor.

Contractul colectiv de Munca la Nivel National in Ramura Agricultura cuprinde drepturile si obligatiile patronilor si ale salariatilor cu privire la stabilirea conditiilor generale de munca.

In ceea ce priveste conditiile specifice de munca determinate conform legii, drepturile si obligatiile partilor s-au stabilit prin contractul colectiv de munca inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a judetului Calarasi nr. 12061/28.05.1998 cu termen de valabilitate de 2 ani la nivelul S.C. Agromixt S.A. Calarasi.

Contractele individuale de munca s-au renegociat cu fiecare salariat in parte de catre reprezentantii patronatului si reprezentantii salariatilor.

Situatia imprumuturilor

S.C. Agromixt S.A. Calarasi are contractate imprumuturi cu urmatoarele banci:

1. Banca Româna de Dezvoltare, contract nr. 795/30.12.1999 in valoare de 6.000.000 mii lei :

-termenul de rambursare -12 luni

-dobanda – 62 % / an

Pentru acordarea acestui imprumut S.C. Agromixt S.A. Calarasi a garantat cu:

-bunuri in valoare de 377.560.000 lei cf. Contract de garantie mobiliara fara deposedare nr. 258/20.01.2000.

Aceste bunuri sunt: 4 tractoare, 2 autoturisme, o masina de curatat seminte si o autoutilitara.

Ele sunt asigurate conform politei de asigurare nr. U.T. 000413.

– bunuri in valoare de 5.090.400.000 lei conform contract de garantie mobiliara fara deposedare nr. 237/20.01.2000 si anume, recolta de grau boabe de pe 1010 ha conform proceselor verbale de insamantare.

Aspecte comerciale

Activitatea societatii se desfasoara in cele 6 ferme agricole proprii (5 ferme vegetale + 1 ferma zootehnice)

Pentru achizitionarea necesarului de materii si materiale pentru procesul de productie, societatea lucreaza pe baza de contracte economice si comenzi ferme cu unitati specializate.

Desfacerea produselor finite se face prin contracte comerciale incheiate cu societati specializate (ex. Ulvex Tandarei, BASF, Miami S.R.L.).

In afara acestor contracte economice, activitatea comerciala se desfasoara mai ales prin cautarea si acceptarea comenzilor ferme primite de la diversi agenti economici.

Licente

Pentru derularea activitatii sale S.C. Agromixt S.A. Calarasi nu utilizeaza licente.

Litigii

S.C. Agromixt S.A. Calarasi are in curs de judecata urmatoarele litigii in calitate de reclamant – stadiu de notificare.

Tabel nr. 2.2

Poluare

S.C. Agromixt S.A. Calarasi prin specificul activitatii pe care o desfasoara nu este un agent poluant pentru mediul inconjurator.

In urma depunerii la Agentia de Protectia Mediului Calarasi a documentatiei necesare obtinerii autorizatiei de mediu S.C. Agromixt S.A. Calarasi a obtinut AUTORIZATIA DE MEDIU nr. 10/09.01.1997.

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI JURIDIC

societatea indeplineste toate conditiile legale pentru functionare si pentru reprezentare in fata organelor publice si private;

are certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor;

nu sunt in derulare conflicte sociale;

este asigurata protectia elementelor incorporate ale fondului de comert;

activitatea societatii nu conduce la poluarea mediului;

dependenta activitatii de blocajul financiar intern.

Aspectele mentionate mai sus duc la concluzia ca, situatia juridica este clara si lipsita de probleme care ar putea impiedica procesul de privatizare.

Societatea a fost publicata in Monitorul Oficial din 13.12.1999 in Anexa nr.1 "Societatile comerciale pe actiuni detinatoare de terenuri agricole si terenuri sub luciu de apa“ la Ordonanta de Urgenta privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.

DIAGNOSTICUL TEHNIC SI DE PRODUCTIE

Analiza diagnostic a domeniului tehnic impune o expertizare a constructiilor, cladirilor si utilajelor, dublata de o analiza a documentelor referitoare la momentul punerii in functiune a fondurilor fixe, a gradului de uzura, a performantelor tehnice ale utilajelor principale in raport cu utilajele similare produse in prezent, a posibilitatilor de utilizare in viitor a acestora, a utilajelor care nu mai au utilizare in conformitate cu noua structura de productie a intreprinderii, a fondurilor fixe existente in conservare si a sanselor de valorificare a lor, a valorii mijloacelor ce vor fi trecute in conservare, a volumului fondurilor de investitii aflate in curs de realizare.

Nu va fi ignorata in cadrul analizei, modalitatea in care intreprinderea este apta sa-si asigure utilitatile necesare functionarii curente: apa, electricitate, energie termica, gaze, canalizare, aer conditionat, oxigen, azot, cai de transport etc.

Membrii echipei de evaluatori (expertii tehnici) se vor pronunta asupra:

concordantei situatiei din teren cu schitele de amplasament;

starii fizice a constructiilor, din punct de vedere al structurii de rezistenta, a gradului in care seismele au afectat aceasta structura;

modul in care schimbarea destinatieie unor constructii a afectat structura si gradul de utilitate al acestora.

Referitor la mijloacele de transport ale firmei ( daca are un parc propriu ) se vor caracteriza:

gradul de folosire al parcului;

gradul de uzura economica si tehnica; valorile de inregistrare si cele de folosire;

eventualele mijloace disponibile pentru vanzare.

Referitor la terenurile de incinta ale firmei se urmareste:

concordanta dintre cifrele inscrise in documente si realitatea faptica;

existenta tuturor categoriilor de teren si structura pe destinatii, eventualele schimbari ale destinatiilor.

Asupra tehnologiilor utilizate si productiei, diagnosticul trebuie sa puna in evidenta :

principalele produse/servicii furnizate;

descrierea sumara a procesului tehnologic;

aprecierea tehnologiilor utilizate, comparativ cu existentul in ramura (in tara si pe plan mondial);

evaluarea nivelului tehnic al produselor;

aprecierea nivelului organizarii productiei;

aprecierea impactului asupra mediului, a tehnologiilor aplicate etc.

Dintre indicatorii calculati se recomanda:

1000

Diagnosticul tehnic si de productie al SC AGROMIXT SA se prezinta astfel:

Descrierea infrastructurii

Amplasamente

La ora actuala activitatea productiva a societatii se poate structura geografic, dupa cum urmeaza:

– sediu ferma 5 Pelicanu vegetala

ferma 4 Complex zootehnic

– Poligon ferma 6 vegetala

– Tonea ferma 1 vegetala

– Roseti (1 + 2) ferma 2 vegetala

– Modelu ferma 3 vegetala

– Borcea ferma 3 vegetala

– Calarasi fabrica de gheata

Utilizarea suprafetelor.

S.C. Agromixt S.A. Calarasi detine in proprietate exclusiva o suprafata totala a incintelor de 363.740, 92 m.p. dupa cum urmeaza:

Tabel nr. 2.3

Cladirile, caracteristicile cladirilor.

Cladirile detinute de societate sunt cladiri din categoria cladirilor agrozootehnice.

Principalele cladiri pe care societatea le detine in proprietate sunt sediile de ferma si grajdurile cu dotarile si anexele aferente din ferma zootehnica.

Majoritatea cladirilor au fost construite in perioada anilor 1950-1960.

Posibilitatea extinderii.

Spatiile de productie pe care le detine societatea au, in general, posibilitatea unei extinderi, dar este recomandata utilizarea intensiva a suprafetelor existente.

Cai (mijloace) de acces

Accesul rutier la reteaua nationala de drumuri este asigurat de drumuri comunale si judetene, strazi comunale si orasenesti, toate amplasamentele societatii fiind legate rutier prin acestea la reteaua nationala.

Dotari si echipamente

Societatea dispune de o gama variata de utilaje agricole (dupa cum se observa si din lista mijloacelor fixe), dar sunt utilaje neperformante tehnic, cu un grad de uzura foarte mare, necesitand eforturi foarte mari pentru exploatare si intretinere.

g) Energie si utilitati

Pentru asigurarea energiei electrice necesare desfasurarii activitatii, societatea are incheiate contracte cu agentul economic de profil (RENEL).

Alimentarea cu apa necesara functionarii sectoarelor de activitate este asigurat prin puturi cu foraje la adâncimea de 30 m care asigura un debit de 250 m.c./zi. Apa pentru irigarea suprafetei de teren arabil este livrata de catre RAIF.

Pentru asigurarea agentului termic (abur si incalzirea cu apa calda) societatea are in exploatare o centrala termica.

h) Intretinerea

S.C. Agromixt S.A. Calarasi dispune de un sector mecanic care executa lucrarile de reparatii capitale, reparatii curente ale utilajelor ori de câte ori este necesar, precum si lucrari de arat, semanat si recoltat.

Analiza activitatii de productie

a) Organizarea generala a productiei

S.C. Agromixt S.A. Calarasi activeaza in domeniul agriculturii, obiectul principal de activitate fiind producerea si comercializarea cerealelor si a plantelor tehnice.

Activitatea de productie a societatii este organizata astfel:

sectorul productie vegetala care cuprinde cele 6 ferme de productie,

sectorul mecanic,

sectorul chimizare,

sectorul hidro-constructii,

sector ADT,

sector economic.

b) Fluxul de productie

Principalele produse care fac obiectul activitatii de productie vegetala sunt: grau, porumb, orz, orzoaica, mazare, floarea –soarelui, sfecla de zahar, soia, lucerna.

Pentru realizarea acestor produse, societatea comerciala detine in exploatare teren arabil in suprafata de 3.013,41 ha din care arabil 2.992,61 ha si 20,80 ha pasune.

Fermele de productie reprezinta unitatea de productie ce poate functiona independent si care insumeaza infrastructura investitionala si terenurile aferente necesare desfasurarii productiei agricole.

La fermele 1, 2 si 5 pe mari suprafete de teren arabil apa s-a mentinut la suprafata compromitând culturile de grau, floarea soarelui si soia.

Datorita greutatilor financiare intampinate, societatea a avut disfunctionalitati in ceea ce priveste aprovizionare cu materii si materiale.

Pe subunitati, rezultatele financiare obtinute la 31.12.1999 se prezinta astfel:

Tabel nr. 2.4 mii lei

Din situatia prezentata se desprinde concluzia ca toate fermele de productie in anul

1999 nu au realizat profit. In anul 2000, din suprafata totala de 2992,61 ha, societatea lucreaza 2950 ha insamantate cu: grau – 958 ha, orz – 285 ha, soia –273 ha, floarea soarelui – 1200 ha, porumb – 135 ha, alte culturi 99 ha, si 20,8 ha livada.

Pentru obtinerea acestor produse se aplica tehnologii specifice fiecarie culturi, insa toate necesita urmatoarele operatii: aratul, discuitul, ierbicidatul, fertilizatul, semanatul, tratamente impotriva daunatorilor, activitati de irigatii, recoltatul.

Sectorul mecanic, pe langa lucrarile de RK executa lucrarile de reparatii curente ale utilajelor agricole si exploateaza aceste utilaje la lucrarile specifice necesare in cele 6 ferme de productie.

Principalele utilaje pe care le are in exploatare sunt: tractoare agricole, combine pentru cereale, combine pentru recoltat furaje, vindrovar, plug, cultivatoare, grape, semanatori, masini ierbicidat, instalatii irigat, autobene.

Aceste utilaje sunt productie romaneasca neperformante avand un grad de uzura fizica si morala foarte ridicat.

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI TEHNIC SI DE PRODUCTIE.

Puncte forte:

existenta proprietatii asupra terenurilor de incinta;

existenta unei dotari specifice necesare desfasurarii activitatii de exploatare a terenurilor arabile;

exista posibilitatea irigarii terenului arabil din fermele vegetale;

dispune de personal calificat in domeniul activitatii de baza.

Puncte slabe:

activitatea societatii este influentata in mod major de conditiile meteorologice, respectiv de regimul termic si de regimul precipitatiilor;

nu exista un program al culturilor la nivelul Directiei Agricole Calarasi care sa asigure si desfacerea prodeselor realizate;

activitatea de reclama este foarte slaba;

societatea nu dispune decat de o gama de masini agricole cu grad ridicat de uzura atat fizica, cat si morala, avand nevoie urgenta de investitii in acest domeniu.

DIAGNOSTICUL COMERCIAL

Diagnosticul comercial are in vedere caracterizarea produselor firmei (si a pozitiei acestora pe piata), a clientilor, a furnizorilor, a concurentei,a distributiei si a conjuncturii economice in care actioneaza intreprinderea.

Piata intreprinderii reprezinta spatiul geografic in care alaturi de cererea si oferta generala se regaseste cererea de materii prime, produse finite, marfuri, servicii etc.

Echipa de evaluatori trebuie sa evidentieze: segmentul de piata acoperit de intreprindere, segmentul cucerit in ultimul an, segmentul vizat etc.

Se analizeaza evolutia desfacerilor pe ultimii ani, ca volum, ca structura geografica (in general, teritoriala).

Analiza clientilor are in vedere importanta acestora, capacitatea de plata, existenta restantelor, precum si durata de incasare a creantelor (ca medie si pe cazul fiecarui client semnificativ in parte).

Aceasta trebuie sa puna in evidenta comportamentul clientilor importanti (cei care reprezinta peste 8-10 % din cifra de afaceri). Existenta unor clienti importanti dar rau platnici determina ca firma sa fie interpretata negativ.

Un indicator foarte concludent pentru analiza clientilor il costituie durata de decontare a creantelor firmei (Dcl).

Ca tendinta acest indicator trebuie sa aiba o valoare cat mai mica. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca scopul fundamental al intreprinderii este desfasurarea unei activitati cat mai profitabile, si deci se pot accepta durate de decontare a creantelor mai indelungata, in cazul când sunt recompensate corespunzator prin cresterea rentabilitatii.

Analiza furnizorilor are in vedere criteriile de selectie a acestora (calitatea si pretul produselor livrate, ritmicitatea aprovizionarii, capaciatea de a raspunde la solicitari neprevazute s.a.), precum si durata de plata a acestora.

Pentru interesul firmei este necesar ca durata platii sa fie cat mai mare, dar penalitatile de intarziere sa nu incalce excesiv cheltuielile.

Durata de plata a furnizorilor se calculeaza dupa relatia (Dfz):

Echilibrul activitatii comerciale a intreprinderii se realizeaza numai daca:

Dfz > Dcl

In aceste conditii, firma beneficiaza de un volum de surse atrase, ce poate fi reinvestit practic la un cost nul.

Analiza concurentei presupune identificarea unor alti producatori competitori semnificativi ai unitatii, cota de piata a fiecaruia, tendinta in evolutia fortei lor economice, care sunt preturile practicate de concurenta, eventualele avantaje comparative (performante calitativi, facilitati de vanzare etc.)

Distributia implica analizarea modului in care se realizeaza pe piata interna (prin retea proprie, prin alte retele, cote procentuale etc.), iar in varianta in care se realizeaza exportul, se va face o caracterizare a structurii desfacerilor.

Analiza mijloacelor folosite de firma pentru a lansa sau relansa produsele ei (publicitatea si promovarea vanzarilor), constituie o alta problema importanta a diagnosticului comercial. In acest sens, vor fi evidentiate principalele tipuri de actiuni publicitare (panouri publicitare, ziare, tv etc.) si importanta cheltuielilor publicitare efectuate (ponderea bugetului publicitar in cifra de afaceri pe ultimii trei ani). Promovarea vanzarilor (actiuni asupra vanzatorilor, distribuitorilor, consumatorilor), in scopul atragerii publicului catre produse, completeaza actiunea de publicitate si manifesta aceleasi eforturi comerciale din partea intreprinderii.

Concluziile diagnosticului comercial se vor formula sintetic sub forma unor puncte forte si puncte slabe, care sa sintetizeze sansele mentinerii si extinderii pietii societatii.

Diagnosticul comercial al SC AGROMIXT SA CALARASI se prezinta astfel:

Analiza produselor si serviciilor

a) Descrierea generala a produselor societatii

Societatea ofera pietei cereale si plante tehnice.

b) Segmentarea activitatii societatii

Activitatea S.C. Agromixt S.A. Calarasi este segmentata in urmatoarele domenii principale,strans legate intre ele:

1. Activitatea de aprovizionare cu o singura componenta si anume aprovizionarea tehnico- materiala.

Aprovizionarea tehnico-materiala asigura materialele, piesele de schimb, energia, combustibili, samanta selectionata, substante fitosanitare, ingrasaminte, ierbicide, etc., necesare desfasurarii activitatii.

Aprovizionarea cu aceste produse se face direct de la agentii economici care le produc, precum si de la unitatile cu desfacere en-gross. Alegerea furnizorilor se face dupa o prospectare a ofertei de la mai multi agenti economici, in functie de calitatea produselor si de preturile practicate.

2. Activitatea de baza (agricultura), prin aplicarea tehnologiilor specifice fiecarei culturi vegetale asigura obtinerea de cereale si plante tehnice.

3. Activitatea de chimizare asigura toate lucrarile de fertilizare si administrarea pesticidelor pe toate suprafetele de teren arabil aflate in administrarea societatii.

4. Activitatea de imbunatatiri funciare asigura lucrarile de imbunatatiri funciare in vederea irigarii terenului arabil din fermele vegetale.

5. Activitatea de intretinere-investitii asigura intretinerea curenta,reparatiile curente si reparatiile capiatale, reviziile mijloacelor fixe, investitiile,utilitatile necesare bunei desfasurari a activitatii.

6. Activitatea de personal–salarizare asigura recrutarea personalului, evidenta lui si salarizarea.

7. Activitatea financiar- contabila asigura evidenta financiar – contabila a activitatii societatii.

c) Identificarea activitatilor pentru care societatea are exclusivitate.

S.C. Agromixt S.A. Calarasi nu detine exclusivitate pentru activitatile sale.

d) Analiza avantajelor comparative ale societatii

Fata de alti agenti economici cu capital majoritar de stat si cu capital privat, cu profil similar, S.C. Agromixt S.A. Calarasi are avantaj prin faptul ca fiind situata in incinta indiguita a Dunarii are posibilitatea irigarii la un pret avantajos al culturilor vegetale.

e) Analiza datelor privind cifra de afaceri si a veniturilor din activitatea de exploatare

Rezultatele economice ale activitatii comerciale desfasurate sunt prezentate in tabelul nr. 2.5.

Tabel nr. 2.5

Datele din tabelul anterior releva faptul ca aproape intregul volum al cifrei de afaceri este reprezentata de productia vanduta, societatea desfasurand o activitate nesemnificativa de vanzare marfuri.

Ca un specific al activitatii de agricultura o reprezinta veniturile din productia stocata. S.C. Agromixt S.A. Calarasi nu inregisstreaza o pondere mare a productiei stocate in cadrul productiei exercitiului:

Tabel nr. 2.6

Societatea comerciala având un scop lucrativ, veniturile realizate din activitatea de exploatare detin ponderea cea mai mare in cadrul veniturilor totale realizate de catre societate. Acest fapt este reliefat de datele prezentate in tabelul urmator:

Tabel nr. 2.7

f) Activitatea de export

S.C. Agromixt S.A. Calarasi nu a desfasurata activitati de export.

Piata interna

Definirea pietei de aprovionare pe care actioneaza societatea.

Piata de aprovizionare a S.C. Agromixt S.A. Calarasi este reprezentata de o gama foarte larga de agenti economici interni fabricanti sau care comercializeaza produsele specifice activitatii societatii.

Principalele produse (samanta, substante fitosanitare, ierbicid, motorina, etc.) sunt aprovizionate de la urmatorii agenti economici: COREXIM S.R.L. BUCURESTI, FRE CALARASI, PECO CALARASI, APROZOOTEHN MIRCEA VODA – CALARASI, BS DRAGOS VODA CALARASI.

Piata de aprovizionare cu celelalte materiale necesare desfasurarii activitatii de baza este reprezentata de agentii economici fabricanti de asemenea materiale sau de catre agentii economici care comercializeaza aceste materiale.

Definirea pietei interne de desfacere pe care actioneaza societatea.

Piata pe care actioneaza S.C. Agromixt S.A Calarasi este piata produselor agricole si in special a cerealelor si a plantelor tehnice.

Produsele societatii se adreseaza in special agentilor economici care presteaza servicii privind depozitarea, pastrarea si conditionarea cerealelor, precum si comercializarea acestora pe piata interna (agenti economici tip COMCEREAL). Acesti agenti economici dispun de dotarea necesara pentru a prelua cantitati mari de cereale in momentul recoltarii.

Alti beneficiari ai produselor societatii sunt agentii economici care proceseaza cerealele (mori de grau, mori de porumb, fabrici de paine, fabrici de nutreturi combinate,complexe de crestere a animalelor etc.).

Printre beneficiarii principali ai produselor societatii, mentionam: S.C. Comfin S.R.L. Calarasi, S.C. Tinopod S.R.L. Teleorman, S.C. Ester Company Bucuresti, La Dorna S.R.L. Suceava, S.C. Agrotransport S.A. Calarasi, FN Prodcom S.R.L. Calarasi.

Concurentii

Concurenta S.C. Agromixt S.A. Calarasi in cadrul judetului Calarasi este din ce in ce mai accentuata, deoarece pe langa agentii economici cu capital majoritar de stat se dezvolta tot mai mult organizarea proprietarilor de teren arabil in asociatii.

Principalii concurenti ai societatii pe piata judetului Calarasi sunt agenti economici cu capital majoritar de stat si anume actualele societati comerciale cu acelasi profil transformate din fostele IAS –uri.

Situatia internationala a sectorului

Analiza conjncturii economiei mondiale in utima perioada, efectuata de diverse organisme specializate al ONU, CEE, FMI etc., conduce la concluzia ca intrarea economiilor tarilor avansate industrial in faza de inviorare se va continua, germenii acestei inviorari aparand inca din 1996.

Depresiunea instalata in tarile dezvoltate industrial in cea dea doua parte a anului 1990

si prelungita peste asteptari, a fost generata de reducerea cererii interne din respectivele tari si a determinat declinul schimbului de marfuri pe plan mondial precum si acutizarea concurentei pentru pietele de desfacere, fapt care s-a reflectat in inasprirea conditiilor de acces ale exporturilor provenite din tarile in curs de dezvoltare sau in curs de tranzitie spre economia libera.

Economiile tarilor din Europa Centrala si de Est s-au caracterizat printr-o agravare generala a recesiunii, structurile economiei centralizate transformandu-se lent in noile structuri ale economiei libere.

Principalii producatori de grau sunt: China, India, S.U.A., Franta si Canada, care realizeaza impreuna 51 % din productia mondiala.

Principalii producatori de porumb sunt: S.U.A, China, Brazilia, Franta si India, care realizeaza impreuna 70 % din productia mondiala

De notat faptul ca Franta detine locul I in Europa, atat la productia de grau, cat si la productia de porumb.

Piata mondiala a cerealelor si plantelor tehnice s-a caracterizat prin continuarea declinului preturilor, ca urmare a unei balante excedentare productie/ consum, precum si sub influenta unor factori care au afectat echilibrul pietei, respectiv schimbarile intervenite in tarile europene fost socialiste, reflectate in scaderea consumului, indeosebi in Rusia si celelalte tari din CSI.

Comertul international cu cereale va continua declinul manifestat inca de la inceputul anilor 1990, ca urmare a cresterii gradului de autoaprovizionare in India, China si Brazilia, precum si a reducerii mijloacelor valutare in multe tari in curs de dezvoltare importatoare.

Preturile cerealelor si plantelor tehnice pe piata mondiala au urmat o evolutie descendenta in ultimii ani, ca rezultat al excedentuluibalatei mondiale cerere – oferta.

In ultimii ani investitorii straini din Europa si din lume s-au aratat interesati de agricultura din Romania. Cel mai recent proiect de cooperare apartine firmei franceze Bouygues care participa la realizarea terminalului din zona libera Constanta, terminal de cereale pentru tranzit, cu o capacitate minima de 100.000 tone si o productivitate de 300.000 tone/luna, in cadrul societatii comerciale CEREAL TERMINAL Constanta.

Exista sanse reale ca la privatizarea S.C. Agromixt S.A. Calarasi sa se arate interesati si investitori straini, deoarece agentul economic este amplasat intr-o zona agricola cu traditie in cultura cerealelor, iar una din potentialele mari piete importatoare – Rusia – este in apropiere.

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI COMERCIAL.

Puncte forte:

-stabilitatea si continuitatea profilului de baza al activitatii creaza premisele unei calitati bune si constante a produselor realizate.

Puncte slabe:

– lipsa unui compartiment de marketing pentru urmarirea fluctuatiei cererii de produse in functie de sortiment, calitate, etc.,

– existenta unui numar foarte redus de contracte economice de desfacere a cerealelor, ceea ce conduce la depozitarea acestora, pana la gasirea de clienti, in conditii in care nu satisfac in totalitate cerintele impuse,

– o oarecare rigiditate in diversificarea activitatii.

2.5. DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE SI AL MANAGEMENTULUI FIRMEI

In cadrul acestui diagnostic se urmareste cunoasterea resurselor umane din punct de vedere al evolutiei, structurii comportamentului si eficientei utilizarii lor, precum si al echipei de conducere a intreprinderii.

Referitor la resursele umane se analizeaza:

evolutia numarului salariatilor si a structurii acestora (pe sexe, pe grupe de vârsta, pe forme de calificare, pe profesii si pe ocupatii etc.);

circulatia fortei de munca prin calcularea urmatorilor indicatori:

utilizarea fortei de munca

utilizarea extensiva realizata pe baza indicatorilor specifici balentei timpului de munca si anume: fondul de timp calendaristic, fondul de timp maxim disponibil, coeficientul folosirii fondului de timp maxim disponibil, durata medie a zilei de lucru, durata medie a lunii de lucru etc;

utilizarea intensiva respectiv calculul productivitatii muncii pe un salariat, pe un muncitor direct productiv, dinamica productivitatii muncii;

salarizarea fortei de munca, domeniu care implica caracterizarea evolutiei fondului de salarii, nivelul salariului mediu si dinamica acestuia, influentele exercitate de diferiti factori asupra modificarii fondului de salarii si salariului mediu, respectiv ale modificarii nivelului salarizarii asupra activitatii societatii.

Referitor la managementul firmei se va analiza:

tipul unitatii (mica, mijlocie, mare);

tipul managementului aplicat (prin bugete, prin proiecte etc.)

organigrama firmei si relatiile dintre compartimente;

C.V-urile membrilor conducerii firmei;

existenta si respoectarea fiselor posturilor;

concordanta pe posturi intre functiunile managementului si functiile intreprinderii;

concordanta intre atributii si decizii;

existenta diagramelor de relatii.

Analiza si diagnosticul resurselor umane si manegementului firmei se va incheia cu evidentierea “ punctelor forte “ precum: existenta unui personal adecvat structurat profilului activitatii, corespunzator motivat si antrenat intr-o structura manegeriale adoptiva si capacitiva. Ca “ puncte slabe “ se  se pot evidentia de exemplu, existenta unui volum al personalului in exces/deficit, insuficienta adecvare a structurii pe profesii si ocupatii fata de profilul de activitate, slaba motivare, conflicte latente intre sindicate si conducerea firmei etc.

Pentru SC AGROMIXT SA CALARASI acest diagnostic se prezinta astfel:

Diagnosticul resurse umane

Pentru realizarea obiectivului de activitate S.C. Agromixt S.A. Calarasi dispune de personal calificat necesar pentru fiecare din activitatile sale.

Numarul de personal utilizat, conform organigramei societatii este redat in tabelul urmator:

Tabel nr. 2.7.

In structura personalului la nivelul societatii se observa ca personalul muncitori permanenti detin ponderea cea mai mare si anume 70 %, iar salariatii TESA reprezinta 30 %.

Muncitorii permanenti sunt reprezentati de muncitori calificati in domeniul agriculturii si zootehniei.

Personalul societatii este in general personal cu experienta dobandita in cadrul fostului IAS, absolvent ai scolilor si institutiilor de specialitate.

Societatea recurge la personal cu regim de munca temporara.

Pe grupe de varste, personalul este prezentat in tabelul nr. 2.8.

Tabel nr. 2.8.

Se observa ca ponderea mai mare o are personalul cu varsta cuprinsa intre 40-50 ani, personal cu experienta in activitatea din fermele agricole.

Pentru imbunatatirea activitatii de personal si al instruirii acestuia se au in vedere organizarea de cursuri de calificare, de policalificare, precum si organizarea unor cursuri pentru initiere in domeniile contabilitate,operatori tehnica de calcul, etc.

Salariatii societatii sunt organizati in Sindicatul Liber afiliat la Agrostar.

In ceea ce priveste contractul colectiv de munca la nivelul societatii, acesta s-a incheiat avand la baza Contractul Colectiv de Munca la Nivel National in Ramura Agricultura care asigura garantii minime pentru incheierea contractelor de munca la nivelul societatilor.

Contractul Colectiv de Munca la Nivel National in Ramura Agricultura cuprinde drepturile si obligatiile patronilor si ale salariatiilor cu privire la stabilirea conditiilor generale de munca.

In ceea ce priveste conditiile specifice de munca determinate conform legii, drepturile si obligatiile partilor s-au satbilit prin contractul colectiv de munca inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a judetului Calarasi nr. 122061/28.05.1998 cu termen de valabilitate de 2 ani, la nivelul S.C. Agromixt S.A. Calarasi.

Contractele individuale de munca s-au renegociat cu fiecare salariat in parte de catre reprezentantii patronatului si ai salariatilor.

Cheltuielile cu salariile brute si evolutia salariului mediu brut si a numarului de salariati se prezinta in tabelul nr. 2.9.

Tabel nr. 2.9. mii lei

Se observa ca numarul mediu de salariati a scazut de la un an la altul, in timp ce salariul mediu brut a crescut cu 59 % in 1998 fata de 1997 si cu 32 % in 1999 fata de 1998, iar salariile brute totale au avut o crestere mai lenta datorita scaderii numarului de salariati, in anul 1999, cresterea fata de 1998 fiind doar de 8 %.

S.C. Agromixt S.A. Calarasi fiind o societate cu profil agricol are activitati sezoniere pentru care angajeaza colaboratori cu conventie civila, numarul lor in cei 3 ani fiind:

Tabel nr. 2.10

Diagnosticul managementului si structurii organizatorice

Descrierea organizarii existente

Structura organizatorica actuala tine seama de natura activitatilor ce se desfasoara.

S.C. Agromixt S.A. Calarasi dispune de organigrama functionala aprobata in Adunarea Generala a Actionarilor in care sunt stabilite subordonarile ierarhic functionale.

Organigrama societatii prevede urmatoarele subordonari ierarhic functionale:

– administratorul unic are in subordine directa:

director ethnic,

director economic,

juridic + administrative,

serviciul plan-productie,normarea muncii salarizare,protectia muncii,pregatire profesionala.

– directorul tehnic are in subordine directa:

fabrica de gheata,

sectorul mecanic,

sectorul chimizare,

sectorul hidro-constructii.

– directorul economic are in subordine directa:

sectorul economic,

sectorul ADT,

cantina,

ferma nr. 1,

ferma nr. 2,

ferma nr. 3,

ferma nr. 4,

ferma nr. 5,

ferma nr. 6.

Se poate aprecia ca organigrama existenta corespunde nevoilor societatii.

b) Structura mangeriala.

Conducerea societatii se realizeaza intr-o structura piramidala care cuprinde:

1. Managementul de vârf constituit din:

– Adunarea Generala a Actionarilor, care in conformitate cu dispozitiile legale repzinta interesele proprietarilor.

Principalele atributii ale Adunarii Generale a Actionarilor sunt prevazute in statutul societatii.

Conducerea S.C. Agromixt S.A. Calarasi este asigurata de dl. ing. Constantin Ilie – administrator unic al societatii numit conform contract de administratie nr. 693 /29.12.1999.

Pentru exercitarea controlului specific al utilizarii valorilor materiale si financiare, precum si al gestiunilor, societatea dispune de o comisie formata din 3 cenzori.

Acestia au si indatoriri speciale cu privire la corectitudinea evaluarii patrimoniului.

Posibilitatea de imbunatatire a actului de conducere se regaseste in trecerea la o autonomie reala, ca efect al privatizarii.

Un aspect pozitiv in sprijinul metodei de conducere promovata il reprezinta motivatia si dorinta personalului de schimbare a formei de proprietate, optand pentru cumpararea actiunilor.

2. Managementul mediu, constituit din sefii de compartimente functionale.

Atributiile si zonele de autoritate sunt stabilite prin ROF si fisele posturilor care se actualizeaza periodic.

Metodele de conducere aplicata au la baza:

managementul participativ prin larga antrenare a conducatorilor verigilor medii la pregatirea si adoptarea deciziilor;

conducerea cu utilizarea bugetului de venituri si cheltuieli ca instrument de orientare generala a activitatii;

receptivitatea si adaptarea la cerintele pietei; este necesara o abordare mai sistematica a pietei potrivit conceptului de marketing modern.

Pentru imbunatatirea si perfectionarea managementului si sistemului informational au fost initiate urmatoarele masuri:

modernizarea si perfectionarea sistemului de comunicatii al societatii prin dotarea cu un sistem telefonic performant;

modernizarea si perfectionarea sistemului informational al societatii prin dotarea cu calculatoare performante.

CONCLUZIILE ORGANIZARII SI MANAGEMENTULUI.

Factorul cheie pentru societate il reprezinta specializarea si calificarea personalului in activitatile pe care le desfasoara societatea.

Numarul personalului este corelat cu volumul de activitate.

Privatizarea societatii prin cumpararea actiunilor de catre salariati reprezinta un argument in mentinerea personalului cu experienta in domeniu, in conditii avantajoase.

Se remarca incercarea de a crea un climat favorabil muncii in echipa, factor important in cresterea competitivitatii firmei.

Alte puncte forte in analiza resurselor umane constau in:

nu s-au inregistrat conflicte de munca;

fidelitatea personalului de specialitate fata de societatea comerciala.

2.6. DIAGNOSTICUL FINANCIAR – CONTABIL

Diagnosticul contabil este legat de auditul conturilor, care presupune in sens strict revizia conturilor, adica verificarea si controlul lor, de regula de catre experti independenti in vederea exprimarii unor opinii asupra realitatii si sinceritatii acestora. Diagnosticul contabil va avea ca principale obiective analiza bilantului, pentru reevaluarea posturilor de activ si a celor de pasiv, si analiza contului de profit si pierderi pentru calculul beneficiului corectat.

In ceea ce priveste diagnosticul contabil al bilantului, evaluatorul va avea in vedere in mod deosebit elementele a caror fluctuatie ar influenta substantial valoarea intreprinderii: marimea investitiilor in ultimii 10-15 ani, productia neterminata si stocurile pe mari grupe, si metoda lor de evaluare, clientii incerti, angajamentele in afara bilantului (leasing, inchiriere).

Diagnosticul contabil al contului de profit si pierderi va localiza posturile care ar putea pune in discutie marimea reala a rezultatului, mai precis: variatiile de plus sau minus de valoare privind stocurile an de an, remunerarea conducerii si a sociatilor, provizioanele partial sau total fara obiect, consumurile interne, politica de amortizare etc.

Diagnosticul financiar are ca punct de plecare documentele publice (bilant si contul de profit si pierdere) si de aceea este un diagnostic extern, realizat de profesionistii care nu au acces la contabiliatea de gestiune.

Acest diagnostic analizeaza echilibrul financiar prin analiza bilantului lichiditate- exigibilitate. Starea de echilibru trebuie sa existe in permanenta si nu numai la incheierea exercitiului financiar. Deci, este bine sa se verifice daca intreprinderea poate face fata scadentelor zilnice de plata si daca exista corelare intre viteza de rotatie a activului circulant si cea a pasivului circulant. Daca nu exista echivalenta intre vitezele de rotatie, intreprinderea trebuie sa dispuna de o marja de siguranta pentru a face fata datoriilor scadente. Aceasta rezerva financiara este fondul de rulment (F.R.), degajat de ciclul de finantare al investitiilor, destinate sa finanteze exploatarea si se determina astfel:

F.R. = Resurse stabile – Valori imobilizate

(F.R. = Capital permanent – Active imobilizate)

Bilantul va fi echilibrat financiar atunci cand fondul de rulment este suficient de acoperitor pentru finantarea nevoii de fond de rulment (N.F.R.) care se determina astfel:

N.R.F. = Stocuri + Creante – Datorii de exploatare

Se compara intotdeauna fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment caci o situatie in care fondul de rulment este negativ, nu este intotdeauna nefavorabila daca, in acelasi timp, necesarul in fond de rulment este de asemenea negativ. In mod general se urmareste sa se vada daca exista inegalitatea:

F.R. – N.R.F. > 0

(Fond de rulment – Necesar de fond de rulment > 0)

Diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment o reprezinta trezoreria neta (T.N.).

T.N. = F.R. – N.F.R.

In estimarea unor elemente necesare in cazul aplicarii metodei de evaluare bazate pe fluxul de lichiditati sunt necesari si indicatorii: viteza de rotatie a F.R. si viteza de rotatie a N.F.R.

Unde: T – nr. de zile al perioadei

Analiza corelatiei creante – obligatii

Pentru activitatea financiara a firmei, este importanta cunoasterea evolutiei corelantei dintre creante si obligatii, intrucat aceasta influenteaza in mod direct capacitatea de plata.

Creantele reprezinta anumite drepturi banesti realizabile in diferite termene. Aparitia lor este determinata in principal, de relatiile care se formeaza intre firma, in calitate de furnizor si clientii sai.

Opusul creantelor il reprezinta obligatiile sau datoriile firmei catre terti, formate in cadrul relatiilor acesteia cu furnizorii, actionarii, salariatii bugetului statului etc.

In cadrul diagnosticului se cerceteaza, in primul rand, evolutia creantelor si obligatiilor,in raport cu cifra de afaceri, pentru a pune in evidenta raportul dintre imobilizarea capitalului firmei si cel care priveste folosirea surselor atrase.

Asemenea aspecte pot fi puse in evidenta si cu ajutorul indicatorilor:

Durata de imobilizare a creantelor (Di)

Durata de folosire a resurselor atrase (Df.)

Cunoasterea acestor aspecte este absolut necesara in practica evaluarii pentru a se putea determina capitalul permanent necesar exploatarii.

Analiza capacitatii de autofinantare (C.A.F.)

Capacitatea de autofinantare este formata din ansamblul surselor interne de finantare generate de activitatea intreprinderii, surse necesare pentru a se autofinanta si pentru a asigura capacitatea de a distribui devidende actionarilor.

C.A.F. reprezinta in esenta fluxul potential de lichiditati aferent intregii activitati a firmei, fiind diferenta dintre veniturile totale (care presupun incasari) si cheltuielile monetare totale (care presupun plati). Diferenta dintre C.A.F. si profitul net presupun incasari, respectiv plati. C.A.F. se poate stabili in doua moduri, respectiv, prin metoda aditiva si prin metoda diferentei.

Metoda diferentei. Potrivit acestei metode, C.A.F. se calculeaza adaugand la excedentul brut al exploatarii alte venituri monetare si scazand alte cheltuieli monetare. Relatia de calcul este urmatoarea:

C.A.F. = excedentul (deficitul) brut al exploatarii(E.B.E.) + alte venituri din exploatare + venituri financiare (cu exceptia celor din provizioane) + venituri exceptionale (cu exceptia celor privind amortizarile si provizioanele) – cheltuieli financiare (cu exceptia celor privind amortizarile si provizioanele) -cheltuieli exceptionale (cu exceptia valorii contabile nete a activelor cedate si a cheltuielilor exceptionale privind amortizarile si provizioanele) – impozit pe profit.

Excedentul (deficitul) brut al exploatarii (E.B.E.) reprezinta fluxul potential de lichiditati aferent exploatarii, respectiv diferenta dintre veniturile monetare si cheltuielile monetare ale ciclului de exploatare

E.B.E. = valoarea adaugata + subventii pentru exploatare – impozite, taxe si varsaminte asimilate – cheltuieli cu personalul

Metoda aditiva. Pe baza acestei metode, C.A.F. se stabileste astfel:

C.A.F. = rezultatul exercitiului (profit net sau pierdere) + cheltuieli cu amortizarea si provizioanele (din exploatare, financiare si exceptionale) – venituri din provizioane (din exploatare, financiare si exceptionale) + valoarea neta contabila a activelor cedate – venituri din vânzarea de active – subventii pentru investitii virate la venituri.

In cazul folosirii acestei metode de calcul se are in vedere profitul net care se adauga la cheltuielile nemonetare (care presupun plati),deducandu-se veniturile monetare (care nu presupun incasari) si corectandu-se cu plusul sau minusul de valoare rezultat din cedarea elementelor de activ (plusul de valoare se scade iar minusul de valoare se adauga, deoarece au fost componente ale rezultatului exceptional).

In esenta,C.A.F. este un indicator al independentei financiare a intreprinderii, refectand un flux de disponibilitati potential sau real (pentru ca se transforma treptat in disponibilitati, pe masura incasarilor efective) care depinde, pe de o parte, de politica de investitii si metodele de amortizare a activelor imobilizate.

Pe baza C.A.F. se pot stabili unii indicatori utili in aprecierea situatiei financiar- patrimoniale a intreprinderii si anume:

Gradul de finantare a investitiei (Gf i)

Indicatorul reflecta in ce proportie intreprinderea isi poate finanta investitiile pe seama C.A.F., in cazul in care intreaga suma ar fi alocata in acest scop.

Capacitatea potentiala de rambursare a datoriilor financiare (Crd)

Acest indicator reflecta numarul de anuitati care pot fi necesare rambursarii datoriilor financiare.

Rata de acoperire a excedentului brut:

Indicatorul reflecta participare fluxului potential de lichiditati din activitatea de exploatare, la formarea fluxului total de disponibilitati al intreprinderii (de exemplu, daca raportul este supraunitar rezulta ca suma chletuielilor monetare de natura financiara si/sau exceptionala este mai mare decat veniturile financiare si exceptionale monetare).

Rata de acoperire a rezultatului exercitiului (Re):

Situatia normala este atunci când raportul este supraunitar, pentru ca in mod normal, cheltuielile cu amortizarea si provizioanele sunt mai mari decât veniturile din provizioane.

Complementar indicatorului C.A.F. se poate determina capaciatea de autofinantare neta (C.A.F.N.) sau autofinantare. C.A.F.N. reflecta suma care ramane la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii sale, dupa deducerea sumei dividendelor distribuite in acel exercitiu financiar.

C.A.F.N = C.A.F.- Dividende distribuite

Analiza lichiditatii si solvabilitatii firmei

Lichiditatea, la modul general, poate fi definita ca fiind proprietate elementelor patrimoniale de a fi transformate in bani.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea firmei de a face fata obligatiilor sale la termenele scadente.

Pentru a caracteriza lichiditatea unei intreprinderi, se folosesc urmatorii indicatori:

Rata lichiditatii generale (Lg)

Se apreciaza ca situatia lichiditatii generale este satisfacatoare in conditiile incadrarii in intervalul 1,2 si 1,8.

Rata lichiditatii curente (intermediare)

Intervalul care poate fi considerat satisfacator este cuprins intre 0,65 si 1.

Rata lichiditatii imediate (Li)

Rata solvabilitatii patrimoniale (Sp)

Valoarea minima a ratei solvabilitatii patrimoniale trebuie sa se incadreze in limitele 0,3 – 0,5, iar peste 0,5 situatia poate fi considerata normala.

Rata solvabilitatii generale (Sg)

Aceasta rata indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate si active circulant. Cu cat valoarea ratei solvabilitatii generale este mai mare decat 1, cu atât situatia financiara de ansamblu a intreprinderii este mai buna.

Analiza pe baza ratelor de echilibru financiar

Pentru exprimarea sintetica a multiplelor corelatii de echilibru financiar, literatura de specialitate ofera o multime de indicatori, si anume:

Rata autonomiei financiare (Raf)

Rata de finantare a stocurilor (Rfs)

Rata de autofinantare a activelor (Raa)

Rata de indatorare (Rd)

Rata de indatorare la termen (Rdt)

Rata indatoririi nete (Rdn)

Analiza pe baza contului de profit si pierdere

Contul de profit si pierdere serveste analizei dinamice sau statice a performantelor inregistrate in perioadele trecute de catre intreprinderi.

Analiza dinamica urmareste variatia de la un an la altul a performantelor economice si financiare, iar cea statica le cuprinde la un moment dat.

Elemenetele contului de profit si pierdere vor fi regrupate in vederea aprecierii eficientei intreprinderii in utilizarea resurselor, tinand cont de activitatile si obiectivele sale strategice.

In acest mod se obtin urmatorii indicatori:

-indicatori ai activitatii si ai rezultatului prin constructia unui tablou al soldurilor intermediare de gestiune (T.S.I.G.)

Structura tabloului se bazeaza pe clasificarea cheltuielilor si a veniturilor, pe de o parte, pe tipuri de operatii (de exploatare, financiare si exceptionale), iar pe de alta parte, in operatii curente (de exploatare, financiare) si operatii exceptionale.

indicatori ai fluxurilor monetare;

indicatori ai rentabilitatii.

a)Indicatori ai activitatii si ai rezultatului

Marja comerciala (M.C.) este indicatorul fundamental al intreprinderilor de comert.

Marja = Vânzari de – Costul marfurilor

comerciala marfuri vândute

Productia = Productia + Productia + Productia

exercitiului vânduta stocata imobilizata

Valoarea = Productia + Marja – Consumuri

adaugata (V.A.) exercitiului comerciala de la terti

Excedentul brut = V.A + Subventii – Cheltuieli – Cheltuieli cu

al exploatarii de exploatare cu personalul impozite,taxe si

varsaminte asimilate

Acest indicator masoara profitul economic brut ce provine din ciclul de exploatare si arata ce-i ramane intreprinderii dupa ce din V.A. a scazut costul fortei de munca si arata surplusul monetar potential degajat de activitatile industriale si comerciale.

Rezultatul = E.B.E. + reluari asupra + alte venituri – Cheltuieli cu – Alte

exploatarii provizioanelor din exploatare amortizarile cheltuieli

si provizioanele pentru

exploatare calculate

Rezultatul exploatarii masoara profitul economic al intreprinderii independent de politica financiara, fiscala, de distribuire a dividendelor si tinand seama doar de consumul capitalului fix.

Rezultatul = R.E. + Venituri – Cheltuieli

curent brut (R.C.B.) financiare exceptionale

Acest indicator reflecta rezultatul normal degajat de activitatile curente.

Rezultatul = R.C.B. + Venituri – Cheltuieli – Impozitul

exercitiului exceptionale exceptionale pe profit

b)Indicatori ai fluxurilor monetare

Fluxul monetar reprezinta un flux de operatii care au un impact imediat asupra trezoreriei intreprinderii.

Excedentul de trezorerie de exploatare (E.T.E.)

E.T.E = E.B.E. – N.F.R exploatare

N.F.R exploatare = Stocuri + Creante – Datorii din exploatare

Indicatorul reflecta fluxul net de lichiditati generat de ciclul de exploatare.

Excedentul de trezorerie globala (E.T.G.)

E.T.G. = E.T.E + Fluxurile monetare din operatii in afara exploatarii

(cu exceptia dobanzilor,impozitului pe profit si veniturilor din cesiunea de imobilizari)

Indicatorul reflecta fluxul de lichiditati degajat de toate activitatile intreprinderii.

c)Indicatori ai rentabilitatii

c.1. Ratele de rentabilitate comerciala

Ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii de activitati ale intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.

Exista urmatoarele categorii de rate:

Rata marjei comerciale utilizata indeosebi la intreprinderile cu activitate comerciala

Aceasta rata pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate.

Rata marjei brute de exploatare sau rata E.B.E. masoara nivelul rezultatului brut de exploatare independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor exceptionale.

Aceasta rata indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit.

Rata marjei nete, exprima eficienta globala a intreprinderii, respectiv capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei.

Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatarii, pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.

Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si cheltuieli de personal) pentru 100 lei bogatie creata (daca se exprima procentual).

c.2. Rata de rentabilitate economica (Re).

Rata rentabilitatii economice are o acceptiune mai larga, vizand, in esenta, eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii. Ea este exprimata prin raportul:

Rezultatul economic poate fi: profitul brut, E.B.E., rezultatul exploatarii inaintea deducerii cheltuielilor cu dobanzile si impozitul pe profit si rezultatul exploatarii.

c.3. Rata de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa.

Rentabilitatea financiara reflecta scopul final exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea actiunilor ei, sau a reinvestirii totale/partiale a profiturilor ce le revin de drept. De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, sau media acestora in masura in care in cursul exercitiului au avut loc modificari sensibile ale capitalului propriu prin aporturi noi in numerar. La numarator figureaza de obicei, rezultatul net (profitul net) sau rezultatul curent inainte de impozitare, care reprezinta, in raport de profitul net, avantajul de a fi apropiat de realitatea financiara, intrucat elimina incidenta activitatii exceptionale.

In functie de indicatorii utilizati la numaratorul raportului, rentabilitatea financiara a unei societati pe actiuni poate fi exprimata astfel:

In finalul diagnosticului financiar – contabil se vor formula concluziile privind rezultatele financiare ale intreprinderii.

Situatia financiara a societatii AGROMIXT este consecinta gestionarii patrimoniului sau pana in momentul acestei analize, putand fi o premiza a dezvoltarii ulterioare.

Sectiunile acestei analize diagnostic sunt:

analiza financiara pe baza bilantului,

analiza contului de profit si pierdere.

Analiza financiara pe baza de bilant

Mijloace economice

Indicatorii financiari sunt calculati pe baza datelor din bilanturile exercitiilor incheiate in perioada 1997-1999.

Tabel nr. 2.11 mii lei

Din analiza elementelor de active se observa o crestere de 2% la 31.12.1998 fata de 31.12.1997 si o scadere de 14% la 31.12.1999 fata de 31.12.1998.

Cresterea elementelor de active sa datorat achizitionarii de noi mijloace circulante iar scaderea inregistrata la 31.12.1999 este urmare a faptului ca, din valoarea terenurilor inregistrate in contabilitate, s-a scos valoarea terenului arabil.

Evolutia activului este ilustrata si in graficul urmator:

Figura nr. 2.12. Evolutia activului.

Activele imobilizate pe care le-a utilizat societatea in perioada analizata au fost compuse in principal din imobilizari corporale (99,98% la 31.12.1997, 99,98% la 31.12.1998 si 100% la 31.12.1999), imobilizarile financiare au avut valoarea de 0,02% atat in 1997 cat si in 1998, iar investitii in curs de executie nu exista.

Tabel nr.2.13 mii lei

Din Anexa nr.3, rezulta ca ponderea activelor fixe in totalul activelor este de 78,98% la 31.12.1997, de 75,71% la 31.12.1998 si 70,01% la 31.12.1999. Aceasta pondere a activelor imobilizate, care este in scadere, este un factor pozitiv deoarece ii va permite societatii o orientare rapida pe piata pe care actioneaza.

Activele circulante detin o pondere crescatoare in totatlul activelor de care a dispus societatea si anume: 21,02% la 31.12.1997, 24,29% la 31.12.1998, 29,99% la 31.12.1999 (Anexa nr.3).

Componenta activelor circulante, raportata la total active (Anexa nr.3), se prezinta astfel:

stocurile detin ponderea cea mai mare si anume: 17,59% la 31.12.1997, 22,25% la 31.12.1998 si 27,90% la 31.12.1999;

disponibilitatile banesti detin o pondere mica si anume: 0,02% la 31.12.1997, 0,01% la 31.12.1998 si 0,09% la 31.12.1999;

creantele si decontarile detin urmatoarele ponderi: 3,41% la 31.12.1997, 2,02% la 31.12.1998 si 2% la 31.12.1999.

Figura nr.2.14 Ponderea elementelor de activ in total activ

Ponderea diferitelor elemente de activ in total activ, pentru anul 1999 se prezinta figura nr. 2.14.

Tabel nr.2.15 Sursele de finantare a mijloacelor circulante mii lei

Finantarea mijloacelor economice s-a realizat astfel:

la 31.12.1997, finantarea activelor circulante s-a facut numai din surse atrase (furnizori neplatiti si alte obligatii) ca de altfel si la 31.12.1998;

la 31.12.1999, finantarea activelor circulante s-a facut in proportie de 78,15% din surse atrase si in proportie de 21,84% din credite bancare.

Analiza corelatiei fond de rulment-nevoie

de fond de rulment-trezorerie neta

Fondul de rulment (FR), calculat ca diferenta intre capitalul permanent si activele imobilizate, nevoia de fond de rulment (NFR = Stocuri + Creante si decontari – Obligatii pe termen scurt), trezoreria neta (TN = FR – NFR), precum si variatia acestora sunt prezentate in tabelul nr.2.16.

Tabel nr.2.16

Se observa ca in toata perioada analizata fondul de rulment are valori negative si scade in anul 1998 cu 817136 mii lei fata de 1997 si cu 2643964 mii lei in 1999 fata de 1998. Aceasta scadere se datoreaza in primul rand reducerii capitalului permanent.

Nevoia de fond de rulment are de asemenea valori negative si este in scadere cu 816834 mii lei in 1998 fata de 1997 si cu 2655905 mii lei in 1999 fata de 1998 datorita cresterii datoriilor pe termen scurt.

Trezoreria neta, calculate ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment are o evolutie fluctuanta in perioada analizata, cu valori pozitive.

Duratele de rotatie ale fondului de rulment, necesarului de fond de rulment si a trezoreriei nete sunt calculate in tabelul nr.2.17.

Tabel nr. 2.17 zile

Analiza corelatiei creante-obligatii pe termen scurt

Evolutia creantelor si a obligatiilor in perioada analizata precum si perioada de recuperare a creantelor si de rambursare a obligatiilor sunt prezentate in tabelul nr.2.18.

Tabel nr. 2.18 zile

Creantele si perioada de recuperare a acestora sunt in crestere pe cand obligatiile si perioada de rambursare a acestora sunt in continua descrestere. Aceasta situatie poate fi considerata favorabila.

Evolutia cifrei de afaceri, a creantelor si a obligatiilor pe termen scurt in cei 3 ani este ilustrata si in figura nr.2.19.

In timp ce cifra de afaceri are o evolutie fluctuanta scazand in 1998 si crescand in 1999, creantele scad in mod constant iar obligatiile cresc ajungand de la 4622773 mii lei in 1997 la 9033496 mii lei in 1999.

Figura nr. 2.19.

Analiza pe baza ratelor de echilibru financiar

Caracterizarea potentialului si a echilibrului financiar al SC AGROMIXT SA, se realizeaza prin folosirea datelor din bilantul contabil si din anexele sale.Pentru analiza situatiei financiare a societatii se au in vedere urmatorii indicatori (calulati in tabelul nr.2.20.):

Rata lichiditatii generale

Acest indicator se calculeaza ca raport intre activele circulante si datoriile curente si reflecta capacitatea societatii de a-si onora obligatiile de plata.

Se apreciaza ca situatia lichiditatii generale este satisfacatoare in conditiile in care se incadreaza in intervalul 1,2 – 1,8.

Ratele lichiditatii generale, la sfarsitul anilor 1997, 1998 si 1999 au avut valori mai mici decat 1 ceea ce demonstreaza ca societatea nu a dispus de capacitatea de a-si onora datoriile curente la scadenta.

Rata lichiditatii curente

Acest indicator poate fi considerat satisfacator daca este cuprins in intervalul 0,65 – 1.

Se observa ca valorile acestui indicator (calculate in tabelul nr.2.20.) se situeaza cu mult sub limita inferioara de 0,65 si anume: 0,13 pentru 1997, 0,06 pentru 1998 si 0,04 pentru 1999 ceea ce dovedeste o foarte slaba lichiditate curenta.

Rata lichiditatii imediate

Aceasta rata calculata ca raport intre disponibilitati si datorii curente a inregistrat la sfarsitul exercitiilor financiare analizate urmatoerele valori: 0,02, 0,01si respectiv 0,09.

Rata solvabilitatii patrimoniale. Avand in vedere ca S.C. AGROMIXT S.A., nu a beneficiat de credite bancare in anii 1997 si 1998, valoarea acestui indicator a fost 1 in aceasta perioada, iar pentru anul 1998 el a luat valoarea 0,86 ( tabelul 2.20.).

Rata solvabilitatii generale

Aceasta rata, calculata ca raport intre active totale si datorii totale, indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate si active circulante. Cu cat valoarea ei este mai mare decat 1, cu atat situatia financiara de ansamblu a intreprinderii este mai buna.

Valorile acestui indicator, pentru S.C. AGROMIXT S.A. s-au situat pe toata perioada analizata, peste 1 si au scazut continu de la 3,76 in 1997 la 2,90 in 1998 si 1,70 in 1999.

Rata de indatorare

Acest indicator, calculat ca raport dintre datoriile totale si pasivul total a avut urmatoarele valori: 0,27 in 1997, 0,34 in 1998 si 0,59 in 1999.

Rata de indatorare la termen se calculeaza ca raport intre datoriile pe termen mediu si lung si capitalurile permanente.

Avand in vedere ca in perioada analizata, societatea nu a avut datorii pe termen mediu si lung, acest indicator a avut valoarea 0 in toti anii analizati.

Rata indatorarii nete calculata ca raport intre datoriile pe termen scurt si activele circulante, au avut valori peste 1 in toata perioada analizata, fiind in crestere de la 1,26 in 1997, la 1,42 in 1998 si la 1,74 in 1999.

Tabel nr. 2.20. Ratele de lichitate si solvabilitate

Analiza pe baza contului de profit si pierdere

Societatea comerciala a iregistrat in toata perioada analizata pierderi.

Desfasurand o activitate productiva, a realizat profit doar din activitatea de exploatare in perioada 1997-1999; celelalte activitati (financiare si exceptionale) au functionat in general cu pierderi.

Structura profitului/pierderii realizat de societate este urmatoarea:

Tabel nr.2.21. mii lei

Indicatori de activitate si ai rezultatului

Acesti indicatori sunt: marja comerciala, valoarea adaugata, excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatul current, rezultatul exercitiului.

Pentru determinarea acestor indicatori s-a intocmit “Tabloul soldurilor intermediare de gestiune”.

Tabel nr.2.22. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune mii lei

Se observa ca toti indicatorii calculati, inafara de rezultatul exercitiului, au valori pozitive in anii 1997 si 1998.Pentru anul 1999, numai marja comerciala si valoarea adaugata au valori pozitive, restul avand valori negative.

Analiza capacitatii de autofinantare

Capacitatea de autofinantare (CAF) reprezinta fluxul potential de lichiditati aferent intregii acxtivitati a firmei, fiind diferenta dintre veniturile monetare (care presupun incasari) si cheltuielile monetare (care presupun plati). Diferenta dintre CAF si profitul net este determinata de veniturile si cheltuielile firmei care nu presupun incasari, respectiv plati (exemplu de cheltuieli care nu presupun plati: provizioanele si amortizarea; exemplu de venituri care nu presupun incasari: reluari de provizioane).

CAF se poate stabili in doua moduri respective prin metoda aditiva sau prin metoa diferentei. In cazul de fata, CAF a stabilit prin metoda diferentei in tabelul nr.2.21, plecand de la EBE (excedentul brut de exploatare).

Tabel nr.2.21 Determinarea CAF mii lei

Datorita faptului ca in perioada analizata nu s-au facut investitii, nu se poate calcula gradul de finantare a investitiei, iar capacitatea potentiala de rambursare a datoriilor financiare s-a calculat doar pentru anul 1999 si a avut valoarea de -0,4216, datorita faptului ca numai in acest an au existat datorii financiare.

Rata de acoperire a EBE are valoarea de 0,1387 in 1997, 0,7423 in 1998(datorita valorii negative a CAF) si 1,7423 in 1999 (deoarece si CAF si EBE au valori negative).

Tabel nr. 2.23.

Rata de acoperire a rezultatului exercitiului are valoare negativa in 1997 si valori pozitive in 1998 si 1999 datorita valorilor negative atat a CAF cat si arezultatului exercitiului.

Tabel nr. 2.24. Ratele de rentabilitate comerciala mii lei

Rata marjei comerciale calculata ca raport intre marja comerciala si vanzari de marfuri a avut valori mici astfel: 0,07 in 1997 0,014 in 1998 si 0,0001 in 1999.

Rata marjei brute de exploatare calculata ca raport intre excedentul brut de exploatare si cifra de afaceri, a inregistrat urmatoarele valori: 0,23 in 1997, 0,15 in 1998 si -0,14 in 1999.

Rata marjei nete de exploatare a inregistrat valori in continua scadere, ajungand de la 0,13 in 1997 la -0,21 in 1999.

Rata marjei nete calculata ca raport intre rezultatul net al exercitiului si cifra de afaceri a inregistat valori negative in perioada 1997-1999 datorita rezultatului net al exercitiului, negative.

Rata marjei brute de autofinantare a inregistrat valori negative in perioada analizata.

Rata marjei asupra valorii adaugate reprezinta raportul dintre execentul brut de exploatare si valoarea adaugata si masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea, dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si cheltuieli de personal).

Acest indicator inregistreaza pentru societatea analizata, urmatoarele valori: 0,48 in 1997, 0,30 in 1998 si -0,55 in 1999.

Rata de rentabilitate economica

Rata rentabilitatii economice calculata ca raport intre rezultatul net al exercitiului si activul total are valori negative intucat societatea comerciala a functionat cu pierderi in toata perioada analizata.

Ratele de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara calculata ca raport intre rezultatul net al exercitiului si capitalurile proprii are valori negative datorita faptului ca societatea a functionat cu pierderi in toata perioada analizata (tabel nr. 2.25).

Rentabilitatea financiara inainte de impozit calculata ca raport intre rezultatul curent inainte de impozit are de asemeni valori negative in perioada analizata.

Randamentul capitalurilor proprii calculat ca raport intre dividende si capitaluri proprii, are valoarea zero pe toata perioada analizata deoarece societatea nu a inregistrat profit si deci dividendele sunt zero.

Tabel nr.2.25. Ratele de rentabilitate financiara

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Desi veniturile realizate sunt intr-o proportie foarte mare din activitatea de exploatare, ceea ce conduce la concluzia ca societatea si-a format un segment de piata stabil si bine definit,caracterizarea generala din punct de vedere financiar este slaba. Aceasta caracterizare se bazeaza pe urmatoarele argumente:

-societatea a inregistrat numai pierderi in tota perioada de functionare analizata;

-echilibrele financiare sunt sub nivelul asiguratoriu;

fondul de rulment este negativ;

-indicatorii de lichiditate si solvabilitate sunt slabi,sub nivelul asiguratoriu;

-cresterea datoriilor, in special cele catre bugetul statului, legate mai ales de personal (asigurari sociale).

CAPITOLUL 3.

METODE DE EVALUARE PATRIMONIALE

In ceea ce priveste valoarea unei intreprinderi s-au conturat de-a lungul timpului doua teorii:

Prima considera ca valoarea intreprinderii este data de suma valorilor elemetelor sale componente: mijloace fixe,terenuri, titluri de valoare, stocuri, lichiditati.

Aceasta teorie este aplicata in cadrul metodelor de evaluare patrimoniale care utilizeaza valori patrimoniale sau matematice.

Cea de-a doua teorie considera ca intreprinderea nu are valoare decat daca activele de care dispune produc un rezultat.

Valoarea intrinseca a componentelor intreprinderii este neglijata, contand doar fluxurile de lichiditati viitoare obtinute in anumite conditii, in urma folosirii acestora. A doua teorie a determinat elaborarea unor metode de evaluare bazate pe rentabilitate, care lucreaza cu valori de rentabilitate sau de randament.

3.1. VALORILE PATRIMONIALE

Optica patrimoniala de evaluare se bazeaza pe ipoteza incetarii activitatii intreprinderii, care urmeaza sa fie dezmembrata sau lichidata. Pentru a cunoaste componenta patrimoniului intreprinderii si valorile la care acesta a dobandit patrimoniu de care dispune, se utlizeaza datele contabilitatii. Aceasta, conform principiilor procedeelor si instrumentelor sale reflecta activele si pasivele unei intreprinderi de la crearea sa si pana la incetarea activitatii. Datele contabilitatii sunt centralizate si sintetizate cu ajutorul bilantului contabil.

In vederea aplicarii metodelor de evaluare patrimoniale, bilantul contabil este in general reprelucrat pentru a se elimina influenta unor factori care distorsioneaza valoarea economica actuala a intreprinderii.

Printre acesti factori se pot enumera: principii contabile care nu permit reflectarea valorii actuale a elementelor patrimoniale, privilegierea aspectului juridic al unor operatii in defavoarea aspectului economic, masuri administrative legate de evaluarea unor active sau de aspecte fiscale si care obliga la inregistrari in disonanta cu sitauatia particulara a intreprinderii.

Valorile folosite in evaluarea de tip patrimonial se clasifica dupa modul de prelucrare a bilantului contabil in:

Valori patrimoniale determinate pe baza activului si pasivului bilantier, numite valori matematice:

activ net contabil (ANC);

activ net contabil corectat (ANCC);

valoare de lichidare sau valoare lichidativa (VL);

Valorile matematice corespund opticii vanzatorului intreprinderii care considera ca acesta isi incheie activitatea si il intereseaza preturi de vanzare posibile.

b) Valori patrimoniale determinate, in principal, pe baza activelor utilizate in exploatarea intreprinderii, numite valori functionale:

valoarea substantiala (VS);

capitalurile permanente necesare exploatarii (CPNE).

3.2. METODE DE EVALUARE BAZATE PE VALORI MATEMATICE

3.2.1. Activul net contabil

Acesta mai este denumit valoare matematica contabila, valoare contabila neta sau patrimoniul net contabil.

Activul net contabil se determina ca direfenta intre totalul activelor si totalul datoriilor sau resurselor straine utilizate in intreprindere. Rezultatul acestei diferente, il constituie capitalurile proprii care reflecta adevarata valoare a patrimoniului sau.

Activ net contabil = Total active – Total datorii

Conform acestei definitii, patrimoniul echivalent cu activul net contabil, este evaluat cu respectarea tuturor exigentelor proprii informatiei contabile si are in vedere, exclusiv, elementele reflectate in bilant, fie ca participa sau nu la procesul de exploatare. Exista doua posibilitati de calcul a valorii patrimoniului astfel definit: fie prin scaderea valorii datoriilor din valoarea activului total, fie prin adunarea elementelor ce reprezinta capitalul propriu si deci cuvenite actionarilor (capital social, prime legate de capital, diferente din reevaluari, rezervele, profitul reinvestit, diferite fonduri proprii etc.) Nu trebuie luate in calcul elementele puse la dispozitia intreprinderii de actualii sai actionari, destinate intrarii fondurilor proprii dar care nu se afla inca in proprietatea acesteia cum ar fi avansuri in conturile conditionate ale actionarilor, conturile blocate, conturile de actionariat.Activul net contabil este utilizat in evaluare doar in conditii de stabilitate economica, pentru ca utilizeaza valori istorice care isi pierd semnificatia in cazul unei economii de tip inflationist.

In ciuda limitelor sale (costul istoric, nereflectarea deprecierii monetare, necuprinderea elementelor in afara bilantului) metoda este aplicabila marilor intreprinderi (maximum 3-5 ani), pentru intreprinderile cu crestere lenta, cu profit mic si stabil ori cu patrimoniul recent evaluat.

Unii autori considera ca in calculul activului net contabil trebuie sa se aiba in vedere, in plus, cateva corectii:

neluarea in consideratie a “ non – valorilor “ ce apar in bilantul contabil:

-cheltuielile de constituire (contul 201)  -cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii patrimoniale (taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare, cheltuielile privin emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, cheltuielile de prospectare a pietii, de publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura legate de infiintarea si extinderea activitatii unitatii patrimoniale);

-cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii (cheltuieli inregistrate in avans – contul 472). aceste cheltuieli sunt deja cheltuielile efectuate, fara posibilitatea unei utilizari ulterioare, ceea ce le face sa fie interpretate ca non-valori;

-diferentele de conversie -activ (contul 476), diferentele nefavorabile de curs valutar intre valoarea de intrare a creantelor si datoriilor exprimate in devize si valoarea acestora in cursul ultimei zile a exercitiului. Ele corespund unei diminuari a sumei creantelor si a unei cresteri a datoriilor, in moneda straina. Trebuie remarcat ca in masura in care diferentele de conversie-activ sunt asimilate unor active fictive, diferentele de conversie -pasiv (contul 447), pot fi considerate ca un pasiv fictiv, care mareste asadar valoarea capitalurilor proprii.

Aceste “ non-valori “ sunt deci scazute din marimea activului net, intrucât nu pot fi valorificate independent pe piata.

a) considerarea economiilor de impozit latente asupra “ non – valorilor “ care trebuie reintegrate progresiv in conturile de rezultate din exercitiile viitoare. Asadar, daca existenta acestor “ non –valori “ determina diminuarea valorii fondurilor proprii ale firmei, economiile fiscale determina integrarea in cheltuieli a acestor valori, si ca atare genereaza luarea lor in considerare, daca intreprinderea este beneficiara a lor.

b)includerea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli (cont 151) in “ datorii “ in cazul in care exista o mare probabilitate de producere a riscurilor si, respectiv, a cheltuielilor pentru care au fost create.

Pe baza datelor din bilantul contabil intocmit la data de 31.12.1999 s-a stabilit

activul net contabil al SC AGROMIXT SA CALARASI, ca diferenta intre active totale si datorii totale astfel:

ANC = 15.356.175.000 – 9.033.496.000 = 6.322.679 mii lei (Anexa nr. 1.)

3.2.2. Activul net contabil corectat (ANCC)

Acesta mai este denumit valoare matematica intrinseca. Este calculat pornind de la activul net contabil care este corectat datorita incidentei unor factori printre care se pot enumera: deprecierea monetara, fluctuatia raportului de schimb leu-dolar, evolutia preturilor, utilitatea activelor intreprinderii, amortizarea fiscala si alte masuri administrative impuse inregistrarilor in contabilitate, elemente ale activului bilantului, care sunt de fapt “ non-valori“. Principalele modificari aduse activului net contabil se refera la activele patrimoniale, datoriile fiind foarte putin sau deloc retratate.

Procedura de determinare a avtivului net contabil corectatat consta in luarea in considerare a activului “ real” si a pasivului “ real”.

Activul real = Total activ – Elemente de activ fara valoare

Pasivul real = Total pasiv – Elemente de pasiv fara valoare

Eliminarea elementelor de activ fara valoare ce sunt formate din cheltuielile de constituire prilejuite de infiintarea, majorarea capitalului, fuziune, sciziune sau transformare; cheltuieli de cercetare, dezvoltare (cont 471).

Prin elemente de pasiv fara valoare intelegem sumele plasate in pasivul bilantului pe care intreprinderea le va plati in mod real.

In concluzie valoarea intreprinderii este:

ANCC = Activul real – Pasivul real

Metoda activului net contabil are o serie de deficiente legate de:

posibilitatea existentei unor erori de inregistrare contabila, deci a unor neconcordante dintre datele inregistrate si situatia din teren;

dificultatea actualizarii unor cheltuieli “ trecute “;

schimbari ale unor reglementari fiscale asupra sistemelor de stabilire a valorii imobilizarilor, schimbarea sistemului de amortizare etc.;

Necesitatea corectarii bilantului contabil si alcatuirea unui “bilant economic “ se efectueaza cu scopul depasirii unora din deficientele metodei ANC.

Activul net contabil corectat reprezinta marimea capitalului pentru a reconstitui patrimoniul net existent al intreprinderii la nivelul valorii reale de utilizare a acestuia.

Deci: ANCC = Activul contabil corectat – Datoriile contabile totale corectate

A. Corectarea elementelor de activ

I. Evaluarea imobilizarilor

Imobilizarile cuprind de regula, bunuri destinate sa ramana o perioada indelungata in intreprindere. In categoria imobilizarilor se includ: imobilizarile intangibile (necorporale), imobilizarile corporale si imobilizarile financiare.

1. Imobilizarile necorporale se regasesc in activul bilantului. Aceasta categorie cuprinde: cheltuielile de societate (infiintare, majorare de capital etc.), cheltuielile pentru incetarea activitatii (prospectare, publicitate etc.), cheltuielile de cercetare, dezvoltare, brevete, licente, marci de fabrica, studii si alte drepturi si valori similare achizitionate, realizate pe cont propriu sau dobandite pe alte cai.

In abordarea patrimoniala a evaluarii acestor elemente se porneste de la ideea ca fiind inregistrate in activul contabil, dar neavand valoare economica, acestea reprezinta in realitate, cheltuieli admise a fi recuperate in mai multe exercitii. Dat fiind faptul ca pentru cumparator aceste categorii de active nu prezinta importanta, in evluare sunt considerate “non-valori” sau activ fictiv si, in consecinta cu valoarea lor se va diminua activul bilantului.

In legatura cu cheltuielile de cercetare – dezvoltare, se disting doua situatii:

daca acestea se refera la produse existente sau la studii sau cercetari destinate a mentine potentialul actual al intreprinderii, sunt considerate non-valori;

cele referitoere la studii si cercetari care se vor materializa in noi produse, tehnologii sau dezvoltari in general, se iau in calculul activelor la valoarea contabila.

Din categoria imobilizarilor necorporale ce nu pot fi inregistrate in patrimoniul intreprinderii fac parte:

elementele privind clientela si furnizorii intreprinderii: fidelitatea si atitudinea clientilor fata de intreprindere, numarul clientilor, calitatea si posibilitatile de extindere a acsetora, calitatea seviciilor oferite de furnizori etc.

elemente privind resursele umane concretizate in: competenta personalului, relatia dintre conducere si personal, calitatea managerilor etc.;

elemente legate de intreprindere: amplasament, calitatea patrimoniului si a bazei informationale etc.;

relatiile cu bancile si terte persoane: bonitatea si solvabilitatea fata de acestia;

competenta tehnica: studii, licente, brevete, marci, laboratoare etc.;

competenta comerciala: calitatea produselor fabricate sau a serviciilor prestate, numarul si calitatea concurentei, preturile practicate de acestia, promovarea produselor, publicitate, vad comercial etc.;

Aceste elemente intangibile, neanregistrate in patrimoniul intreprinderii, adauga acesteia un spor de valoare intalnit in literatura de specialitate sub denumirea de Goodwill. Efectul existentei elementelor intangibile se va reflecta in viitor in marimea indicatorilor de rezultate (cifra de afaceri si profitul) utilizati in cadrul metodelor financiare de evaluare.

2. Imobilizarile corporale cuprind, in principal terenurile si mijloacele fixe inregistrate in contabilitate la data intrarii in patrimoniu la valoarea contabila.

Evaluarea terenurilor

Estimarea valorii terenurilor se face diferentiat pe cele doua categorii: terenuri si amenajari de terenuri. Conform evidentei contabile, in catogoria terenurilor se includ: terenuri agricole si silvice, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, terenuri cu constructii si altele.

Problema stabilirii valorii terenului,respectiv a pretului e deosebit de complexa si mult discutata in teoria si practica economica. Pana in anul 1990, in tara noastra, terenurile nu au fost inregistrate valoric in contabilitatea unitatilor economice si nici nu au facut parte din patrimoniul lor, intreprinderile fiind titulare a unui simplu drept real de folosinta asupra terenurilor

Prin H.G. 746/1991 pentru terenurile agrigole au fost stabilite preturi pe hectar si zone pentru inregistrarea lor in contabilitatea societatilor comerciale astfel:

ZONA 5 ___ 70.000 lei /ha

ZONA 4 ___ 100.000 lei/ha

ZONA 3 ___ 170.000 lei/ha

ZONA 2 ___ 240.000 lei/ha

ZONA 1 ___ 300.000 lei/ha

Aceste valori nu se amortizeaza si nu pot fi folosite in tranzactiile comrciale.

Terenurile de incinta au fost evaluate in baza H.G. 834/1991 prin metoda administrativa dupa care valoarea pe hectar a fost stabilita astfel:

V = Valoarea de baza (1+ N), unde

Valoarea de baza = 495 lei/ha

N – coeficient cu valoarea maxima 9 si se formeaza prin cumulare sau deducere de puncte in functie de anumite criterii.

Prin H.G. 500/1994 valoarea stabilita anterior a fost corectata cu coeficientul de 8,873, iar prin H.G. 983/1998, valoarea terenului a fost corectata cu coeficientul 7,352. Cu aceste valori, de principiu, figureaza terenurile in contabilitatea intreprinderii.

Pe baza acestor acte normative se face evaluarea numita in practica economica metoda normativa.

O alta metoda de evaluare a terenurilor este cea a pretului pietii care presupune aducerea la zi a valorii contabile a terenurilor in raport cu pretul, la care se tranzactioneaza anumite categorii de terenuri.

Aplicarea metodei se face numai cu respectarea unor conditii prevazute in acte normative, dispozitii si ordine emise de departamentele de profil sau de catre autoritatea administrativa publica locala. aceste conditii se refera la: precizarea momentului in care se considera “pretul zilei“; stabilirea limitelor de pret in care poate fi cuprins pretul zilei; precizarea categoriilor de terenuri la care se poate aplica metoda sau a celor care nu pot fi evaluate pe baza acestei metode.

In unitatile care nu dispun de titlu de proprietate, terenurile nu se evalueaza, ele ramanand in continuare in patrimoniu cu valoarea anterioara. Dupa obtinerea titlului de proprietate se procedeaza la reevaluare.

Pentru evaluarea terenurilor construite se pot utiliza una din cele doua metode: practicarea unei cote forfetare de 20-30% din valoarea proprietatii imobilare, sau pretul pe metrul patrat de teren. Prima metoda se utilizeaza, in principal, in situatia când se cumpara o constructie numai pentru teren.

Evaluarea mijloacelor fixe

In categoria mijloacelor fixe conform evidentei contabile analitice includem: cladiri, constructii speciale, masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, animale de munca, plantatii, unelte, inventar gospodaresc si alte mijloace fixe.

Procesul de liberalizare a preturilor, inceput in anul 1990, a avut consecinte si asupra mijloacelor fixe din patrimoniul intreprinderilor. In acest sens, in perioada 1990-1998 au avut loc patru etape de evaluare si reevaluare a mijloacelor fixe.

Prima etapa realizata in baza H.G. 945/1990 priveste inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor de stat. In aceasta actiune au fost cuprinse toate mijloacele fixe indiferent de gradul de uzura si starea de functionare. Reevaluarea a avut ca obiectiv stabilirea valorii ramase neactualizate la 30 iunie 1990 in functie de trei elemente: valoarea de inventar din evidenta unitatilor economice de stat, valoarea de inlocuire a mijlocului fix, gradul de uzura fizica estimat la acea data.

Valoarea de inlocuire inglobeaza totalitatea cheltuielilor ce trebuie efectuate la data intocmirii documentatiei de reevaluare pentru achizitionarea unui mijloc fix cu caracteristici tehnico-economice similare celui pe care il inlocuieste. Metodele pentru detreminarea valorii de inlocuire sunt:

-metoda identificarii, care presupune stabilirea identitatii mijlocului fix pentru care se determina valoarea de inlocuire, cu un mijloc fix al carui pret de productie si livrare este cunoscut;

-metoda asimilarii care consta in compararea mijlocului fix pentru care se determina valoarea de inlocuire cu un altul avand principalii parametri tehnico-functionali foarte apropiati ca marime si pretul de productie sau de livrare este cunoscut.

-metoda corelarii aplicabila in situatiile când mijlocul fix care se evalueaza este asemanator constructiv si ca destinatie cu cel existent pe teren, dar marimea parametrilor difera.

-metoda indicilor de actualizare a preturilor de productie sau de livrare este practicabila in situatiile in care celelalte metode nu pot fi aplicate. Metoda presupune aplicarea la valorile istorice de inregistrare in evidenta contabila a unor indici de actualizare stabiliati pe baza preturilor pe ramuri si sectoare industriale, pentru grupe si familii de produse, de catre Comisia Nationala de Statistica. Gradul de uzura fizica estimat s-a fundamentat pe urmatoarele elemente: durata de serviciu consumata (DC), durata de serviciu ramasa (DR) in functie de starea tehnica in momentul evaluarii, durata de serviciu estimata (DE=DC+DR).

Pe baza celor trei elemente, relatia de calcul pentru gradul de uzura fizica estimat este:

U=DC/DE100

Aplicand coeficientul U la valoarea de inlocuire se obtine valoarea amortizata cu care se diminueaza valoarea de inlocuire stabilindu-se astfel valoarea ramasa actualizata.

A doua etapa a reevaluarii realizata prin H.G. nr. 26 /1992 urmareste actualizarea valorii mijloacelor fixe aflate in patrimoniul agentilor economici cu capital de stat in functie de preturile negociate de acestia(in conformitate cu H.G. nr.776/1991 cu privire la regimul preturilor si tarifelor in conditiile unificarii cursurilor de schimb ale leului). Determinarea valorii ramase actualizate la 31.03. 1992 s-a stabilit pe baza valorii de inlocuire la pret negociat, a valorii de inventar recalculata si gradului de uzura efectiv al mijloacelor fixe conform relatiilor:

Valoarea de inventar = Valoarea de + Uzura – Uzura

recalculata la 31.03.1992 inlocuire efectiva scriptica

Etapa a treia de evaluare s-a facut pe baza H.G. 500/1994 prin aplicarea unor coeficienti pe categorii de mijloace fixe in functie de data intrarii in intreprindere.

Etapa a patra de evaluare a avut loc in 1998 in baza H.G. 983/1998. 3. Imobilizarile financiare (titluri de participare, impumuturi acordate, valori mobiliare de plasament) se evalueaza la media cursurilor bursiere (daca acestea sunt cunoscute) sau la pretul de revanzare (de rambursare) sau prin actualizarea dividendelor, dobanzilor si comisioanelor incasabile. Pretul de rambursare a imprumuturilor va fi majorat saiu micsorat daca rata dobanzii de piata a scazut (si deci devine inferioara celei contractate la imprumuturile acordate) sau daca aceasta a crescut (si devine superioara celei contractate). Rationamentul este acelasi si imprumuturile (datoriile) primite din pasivul bilantului.

II. Evaluarea activelor circulante

1. Stocurile se evalueaza la nivelul costurilor lor de cumparare cand este vorba despre stocuri de materii prime, sau la costurile lor de productie, in cazul in care stocurilor de produse in curs si de produse finite.

2. Creantele se evalueaza in principal pornind de la risul de neancasare si in functie de vechimea lor, astfel: cele mai vechi de un an si/sau cu mare probabilitate de neancasare, vor fi inregistrate cu valoarea zero; cele pentru care s-a acordat credit client si se afla in cadrul termenului de creditare se evalueaza la valoarea lor contabila; creditele cu o vechime mai mare de 6 luni, dar incasabile, se evalueaza printr-o diminuare cu 25-50 %, in functie de riscul de neancasare si de rata dobanzii uzual practicata, iar pentru creantele mai vechi de 6 luni, confirmarea soldurilor se face obligatoriu pe baza de adresa cu confirmare de primire; creantele in devize se evalueaza la cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei in ziua evaluarii.

3. Disponibilitatile banesti in lei se preiau la valoarea lor nominala, iar cele in valuta sunt transformate in lei la cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei.

4. Cecurile, cambiile, biletele la ordin si alte valori (lingourile si monedele de aur sau argint etc.) se evalueaza la valoarea 5 cotatiei de piata din data evaluarii.

5. Marcile postale si timbrele fiscale se evalueaza la valoarea lor nominala (cu exceptia celor cu valoare filatelica).

6. Cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii nu se include in evaluare.

B. Corectarea elementelor de pasiv

1. Capitalurile proprii nu sunt supuse corectiilor dat fiind corespondenta acestora cu cele din activul bilantului.

2. Provizioanele cu caracter de rezerva financiara, daca sunt purtatoare de sarcini fiscale, acestea se deduc, iar diferenta se reintegreaza in activul net sau se diminueaza in mod corespunzator datoriile exigibile. Provizioanele de alta natura care sunt nejustificate, se anuleaza, iar cele justificate (pentru riscuri si cheltuieli) se iau in calculul diminuarii activului net, in ambele cazuri tinandu-se seama de impozitele aferente.

3. Imprumuturile pe termen mediu si lung se estimeaza la valoarea contabila actualizata, calculata la o rata de actualizare egala cu diferenta dintre dobanda la contractare si dobanda zilei (R dob), daca exista clauza contractuala a dobânzii fluctuante, conform relatiei:

n

Io = Dob t + Rt

t=1 (1 + R dob)t

unde: I o = valoarea actualizata a imprumutului

Rt = ratele de rambursare anuale;

t = 1, n ani (durata imprumutului)

Dob t = dobanda anuala (valoarea imprumutului nerambursat rata dobanzii la contractare)

Daca nu exista o asemenea clauza, imprumuturile se vor lua in calcul la valoarea din bilant actualizata la o rata medie de dobanda (rata interbancara plus o prima de risc).

Celelalte datorii nu se reevalueaza, acestea luandu-se in calcul la valoarea nominala, valoare la care au fost angajate.

Pentru determinarea activului net contabil al SC AGROMIXT SA CALARASI s-au evaluat elementele de activ si de pasiv din bilantul de la 31.12.1999 astfel:

Evaluarea terenurilor

Societatea detine terenuri de incinta pentru care a obtinut Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Evaluarea terenului pe care este amplasata societatea se poate face in doua moduri:

Valoarea contabila rezultata prin aplicarea legislatiei in vigoare (H.G. 834/1991, H.G. 500/1994);

Valoarea de piata care rezulta tinand cont de tranzactiile ce au loc pe piata din zona de amplasament la data evaluarii.

Societatea a efectuat evaluarea contabila a terenului conform H.G. 834/1991 si H.G. 500/1994.

Valoarea contabila a terenului este prezintata in tabelul nr.3.1.

Tabel nr. 3.1

Stabilirea valorii de piata a terenului

Tinand cont ca suprafata de teren a societatii este ocupata cu constructii si deci exclusa eventuala speculatie imobiliara, consideram ca trebuie aplicat la pretul pietei, un coeficient de reductie intre 0,25 si 0,35.

Tabel nr 3.2 Valorile de piata ale terenurilor

In concluzie, propunem ca valoare de piata a terenului in suprafata de 363.740, 92 sa fie de 2.000.887 mii lei.

Evaluarea mijloacelor fixe

Evaluarea cladirilor si constructiilor speciale.

In baza listelor de inventar a mijloacelor fixe si a expertizarii fiecarui mijloc fix cuprins in grupa 1 – Cladiri si constructii speciale, s-a efectuat evaluarea imobiliara a acestor mijloace fixe. Evaluarea imobiliara s-a facut satbilindu-se valoarea de inlocuire care reprezinta valoarea unei constructii noi, similare atat din punct de vedere constructiv cat si functional cu constructia evaluata. Prin corectarea valorii de inlociure cu coeficientii de corectie, de uzura si de piata se obtine valoarea actualizata pentru fiecare constructie.

Stabilirea valorii de inlocuire s-a efectuat in baza calcularii suprafetei desfasurate a fiecarei constructii si a estimarii unui indice de pret unitar (valabil la data intocmirii documentatiei) pentru o constructie similara, rezultand valoarea de inlocuire.

La stabilirea pretului unitar s-a tinut seama de preturile practicate de antreprizele de constructii din tara pentru realizarea unor constructii similare.

De asemenea, la estimarea pretului unitar s-a tinut seama si de racordarea obiectului la utilitati, precum si de dotarea constructiei cu insatalatii electrice, termotehnice si hidrotehnice. La stabilirea pretului s-a tinut seama de structura constructiva, calitatea materialelor de constructii utilizate si gradul de seismicitate.

Stabilirea valorii ramase actualizate (valoare de piata) s-a efectuat prin corectarea valorii de inlocuire cu gradul total de corectie.

Determinarea gradului real de uzura s-a facut pe baza constatarilor la fata locului a situatiei mijlocului fix, tinandu-se cont de starea tehnica, grupa in care se incadreaza mijlocul fix, mediul de folosinta, vechimea si tipul structurii de rezistenta.

Pentru mijloacele fixe amortizate scriptic, s-a estimat o durata de serviciu in care respectiva constructie ar mai putea fi folosita.

Constructiile au in general un grad ridicat de uzura datorat intemperiilor (majoritatea fiind amplasate in camp deschis), cat si lipsei fondurilor pentru intretinerea lor.

O situatie speciala o reprezinta ferma 4 (ferma zootehnica) ale carei constructii au un grad foarte mare de uzura datorita faptului ca nu a mai fost folosita in ultimii ani.

O alta situatie speciala o prezinta sistemele de irigatie care care in ultimii ani au suferit degradari datorita folosirii lor cu intermitenta cat si a sustragerilor.

De asemenea, acestea sunt amplasate pe terenurile care sunt in proprietatea statului si pe terenuri care apartin actionarilor sau locatorilor.

Evaluarea mijloacelor de transport si a altor mijloace fixe (categoria 2-6) se face prin stabilirea valorii de inlociure a mijlocului fix la data evaluarii, stabilirea gradului de uzura efectiv constatat de evaluator la fata locului si a coeficientului de piata.

Valoarea de inlociure a mijlocului fix se stabileste ca media preturilor diversilor furnizori din tara.

Valoarea de piata se stabileste prin aplicarea gradului de uzura si a coeficientului de piata valorii de inlociure a mijlocului fix.

Dotarea cu mijloace fixe a societatii comerciale din punct de vedere numeric satisface cerintele unei bune desfasurari a procesului de productie, insa aceste mijloace fixe au un grada ridicat de uzura atat fizica cat si morala fiind nefiabile si neperformante.

Rezultatele financiare ale societatii se datoresc si acestui lucru.

Este urgent nevoie de investitii pentru achizitionarea de utilje agricole de mare performanta care sa reduca cheltuielile de productie la minimum.

Situatia valorilor de piata rezultate este urmatoarea:

Cladiri si constructii speciale 2.211.500 mii lei

Mijloace de transport si alte mijloce fixe 985.600 mii lei

Comparativ, valoarea de piata fata de valoarea contabila se prezinta astfel:

Valoarea contabila la 31.12.1999 3.761.912 mii lei

Valoarea de piata 3.197.100 mii lei

Valoarea celorlalte elemente de activ si de pasiv luate in considerare la evaluarea societatii este egala cu valoarea lor contabila.

Activul net contabil corectat este determinat in tabelul nr. 3.3.

Tabel nr. 3.3. Determinarea ANCC mii lei

Deci ANCC = 770.000 mii lei

3.3. METODE DE EVALUARE BAZATE PE VALORI FUNCTIONALE

3.3.1. Valoarea substantiala

Totalitatea mijloacelor corporale ale intreprinderii angajate si organizate pentru realizarea obiectului de activitate, fara a tine seama de modul de finantare, reprezinta valoarea substantiala a patrimoniului.

Aceasta inseamna ca la totalul activelor corporale proprii se adauga valoarea activelor folosite de intreprindere, dar care nu sunt in proprietatea ei.

Valoarea substantiala se refera numai la activitatea de baza si este folosita in practica pentru aplicarea unor metode de randament.

Se practica urmatoarele marimi ale valorii substantiale:

Valoarea substantiala bruta (VSB) care reprezinta totalul valoric al activelor existente la dispozitia intreprinderii, independent de modalitatea de finantare.

VSB = ANC + Datorii pe termen + Valoarea bunurilor aflate in

scurt, mediu proprietatea intreprinderii, dar aflate

si lung in folosinta (inchiriere sau leasing)

+ Cheltuielile de – Cheltuielile de – Elementele corporale si necorporale

constituire reparatii necesare cu care nu sunt legate de explotare, de

mentinerea in functionare exercitarea obiectului activutatii

a utilajelor de baza

b) Valoarea substantiala redusa (VSR) care se obtine prin scaderea din valoarea substantiala bruta, a datoriilor pe termen scurt (Dts) aferente activitatii de baza:

VSR = VSB – Dts

c) Valoarea substantiala neta (VSN),care se obtine prin scaderea din valoarea substantiala redusa a datoriilor pe termen mediu si lung (D):

VSN = VSB – Datorii totale sau

VSN = VSR – D

Valoarea substantiala neta este egala cu activul net corectat, deoarece societatea nu utilizeaza in activitatea de baza active care nu sunt in proprietatea sa si nici nu are inregistrate in patrimoniul sau bunuri care nu participa la rezultatele activitatii de baza.

VSN = 770.000 mii lei

VSB = VSN + Datorii totale

VSB = 770.000 + 9.033.496 = 9.803.496

3.3.2. Capitalurile permanente necesare exploatarii (CPNE)

Valoarea oferita de metoda CPNE nu reflecta o valoare reala a intreprinderii, ci doar valoarea capitalului necesar pentru a finanta o intreprindere cu caracteristici similare celei evaluate. Valoarea CPNE este data de marimea activului economic (functional) al intreprinderii stabilit pe baza metodologiei de analiza a echilibrului functional:

Imobilizari nete pentru exploatare

+ Nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE)

+ Imobilizari inchiriate

+ Imobilizari in leasing

= Capitaluri permanente necesare exploatarii (CPNE)

sau

Valoarea substantiala bruta

– Datorii pe termen scurt

– Efecte de comert scontate si neajunse la scadenta

= Capitaluri permanente necesare exploatarii

Capitalurile permanente necesare exploatarii fac obiectul unor remunerari (costul imprumuturilor) imputabile profitului provizionat care influenteaza marimea goodwill-ului. De aceea metoda CPNE nu poate fi recomandata ca metoda propriu-zisa de evaluare a intreprinderii, ci poate fi utilizata numai pentru determinarea valorii intreprinderii prin metodele mixte care include in formulele lor capitalizarea rentei de goodwill.

Determinarea capitalurilor permanente necesare exploatarii pentru SC AGROMIXT SA CALARASI.

Intreprinderea nu are efecte de comert scontate si neajunse la scadenta, iar valoarea datoriilor pe termen scurt este de:

Datorii pe termen scurt = 8.027.358 + 1.006.138 = 9.033.496 mii lei

CPNE =VSB – Datorii pe termen scurt – Efecte de comert scontate si najunse la scadenta = 9.803.496 – 9.033.496 – 0 = 770.000 mii lei

CAPITOLUL 4

METODE DE EVALUARE FINANCIARE SAU DE RANDAMENT

4.1. ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EVALUARII FINANCIARE

Metodele financiare presupun un mod de abordare mai realist a valorii intreprinderii, bazat pe teoria utilitatii, care confera o anumita valoare unei proprietati cumparate numai in masura in care investitorul realizeaza o satisfactie din achizitia respectiva reflectata in marimea profitului net anual ce poate rezulta prin folosirea patrimoniului cumparat.

Evaluarea finanaciara permite estimarea valorii de flux (de randament) corespunzatoare “ actualizarii “ veniturilor viitoare pe care le va obtine din activitatea economica si financiara viitoare sau, dupa caz, corespunzatoare “ capitalizarii “ veniturilor prezente (daca presupunem ca intreprinderea pastreaza capacitatea ei productiva in viitor).

Valoarea financiara se fundamenteaza pe veniturile generale, de obicei in mod constant, de capitalul investit. Aceste venituri apar fie sub forma profitului sau supraprofitului (goodwill), fie sub forma dividendelor distribuite asociatilor sau actionarilor. Dificultatea determinarii profitului a condus si la utilizarea altor fluxuri de exploatare: “ cash- flow “ sau “ fluxuri de lichiditate “. Altfel spus baza calculelor reprezinta veniturile pe care le poate astepta un cumparator in mod rezonabil, tinand seama de situatia existenta si de specificitatea intreprinderii evaluate. In aceste cazuri, valoarea unei intreprinderi poate fi asimilata valorii actuale a tuturor incasarilor viitoare nete ale cumparatorului, respectiv ale incasarii de dividende sau de profituri.

Diferitele variante ale modelului financiar provin din modul de determinare a fluxului de venituri, pornind fie de la o analiza a rentabilitatii trecute, fie previzionate. Indiferent de varianta utilizata, exista trei elemente esentiale care trebuie avute in vedere la stabilirea valorii globale a intreprinderii: profitul care se ia in calcul, rata de capitalizare sau de actualizare, perioada aleasa pentru calculele de actualizare sau capitalizare.

1. Profitul luat in calculul valorii intreprinderii evidentiaza rezultatul degajat de intreprindere in conditii normale de exploatare, identice cu cele din ultimii ani, daca nici o schimbare semnificativa nu are loc in viitorul apropiat.

Profitul “ economic “ avut in vedere, sau capacitatea beneficiara a intreprinderii, apreciaza rentabilitatea plasamentului financiar al investitorului, comparativ cu alte oportunitati pe care piata le poate oferi. De aceea, pentru a deveni atractiva investitia in intreprinderea respectiva, aceasta trebuie sa realizeze o rentabilitate curenta superioara in raport cu alte tipuri de plasament.

In practica, exista o serie de elemente care pot sa conduca la denaturarea rezultatului in vederea diminuarii sarcinilor fiscale. De aceea, pornind de la datele din bilant, trebuie sa se faca unele ccorectii, pentru a stabili capacitatea beneficiara definita in practica financiara ca un randament al totalitatii capitalurilor care finanteaza exploatarea (si nu un profit in sensul uzual).

Evaluarea prin rentabilitate, implica precizarea unor aspecte care se refera la profitul are urmeaza a fi luat in calcul, respectiv brut sau net,cel aferent exploatarii sau total.

La prima intrebare, literatura de specialitate prezinta alternativa, brut sau net, fara a preciza criteriul de alegere. Or, daca se foloseste profitul brut se obtine o valoare mai mare si de aici “ pretul “ creste, respectiv situatia inversa ceea ce poate constitui un criteriu, dar apreciat in optica diferita de vanzator si cumparator.

Folosirea profitului brut este in avantajul vanzatorului care, in principiu, poate obtine un pret mai mare. In realitate, cumparatorul nu va accepta aceata optica intrucat, atunci când va prelua afacerea, trebuie sa plateasca obligatiile fiscale. De aceea, se considera ca trebuie folosit profitul net.

Referitor la al doilea aspect, in general literatura de specialitate se refera la rezultatul aferent exploatarii (activitatii de baza), urmand ca celelalte rezultate sa fie tratate separat, fara a se preciza cum. Or, din moment ce dividendele se platesc din profitul net al societatii, consideram ca trebuie sa se foloseasca in calculele de evaluare profitul net al exercitiului intrucat angajarea unor obligarii financiare (credite, imprumuturi) sau realizarea unor venituri financiare, sunt in directa legatura cu activitatea de baza.

Determinarea capacitatii beneficiare presupune parcurgerea a trei etape:

studiul rezultatelor trecute;

estimarea profitului viitor;

studiul combinat al elementelor rezultate din primele doua etape in scopul stabilirii capacitatii beneficiare.

a) Studiul rezultatelor trecute are ca obiectiv stabilirea unui rezultat recurent stabil si real ce poate fi avut in vedere ca fiind reproductibil in viitor. Rezultatul economic (profit sau pierdere ) ce urmeaza a fi retinut se stabileste pornind de la rezultatul brut al exercitiului caruia i se aduc anumite ajustari determinate de inregistrarile nejustificate de activitatea de exploatare curenta (corectii cu caracter fiscal si cu caracter contabil). Lista corectiilor ce urmeaza a fi aduse rezultatului contabil este nelimitata, intervenind aici experienta, informarea si imaginatia evaluatorului.

b) O deosebita importanta o prezinta estimarea profitului viitor, care exrcita o mare influenta asupra valorii financiare si, respectiv, asupra pretului tranzactiei. Pentru fundamentarea profitului viitor, expertul poate avea in vedere doua metode:

estimarea profitului viitor pornind de la situatia trecuta si prezenta, analizând evolutia previzibila a cifrei de afaceri;

estimarea profitului viitor direct prin analiza pietei si studiul structurii costurilor.

Aceasta metoda, fiind orientata in intregime catre viitor, este atragatoare dar dificil de utilizat.

Pentru estimarea cifrei de afaceri presupunem ca structurile actuale ale intreprinderii sunt suficiente pentru a mentine sau produce o crestere rationala a cifrei de afaceri. Nivelul viitor al cifrei de afaceri va fi deci plafonat de structura actuala. Daca structurile nu trebuie modificate, daca nu sunt necesare investitii pentru mentinerea sau inlocuirea unor utilaje din cauza uzurii, sau a evolutiei normale a tehnologiei din ramura, ritmul de crestere mediu anual al cifrei de afaceri se va situa intre doua limite: limita superioara data de utilizarea mai buna, daca nu la maxim a mijloacelor de care dispune intreprinderea, si cea inferioara stabilita in raport cu media realizarilor din ultimele exercitii financiare. Daca, din contra, orice crestere a cifrei de afaceri ar implica o modificare radicala a structurilor, ar trebui sa fie retinuta cifra de afaceri din ultimii ani sau ultimul an si sa fie admisa rata de crestere constanta pana atunci. In aceasta situatie, specialistul evaluator trebuie sa se asigure ca variatiile cifrei de afaceri nu sunt accidentale sau exceptionale.

Profiturile viitoare se determina apoi in functie de rata medie a profitului din perioada anterioara, stabilita ca procent al rezultatelor trecute in cifra de afaceri aferenta aceleiasi perioade (Profit mediu /Cifra de afaceri medie) si cifra de afaceri previzionata anual, conform relatiei:

Profitul anual viitor = Rata medie a profitului trecut CA anuala previzionata

Daca rezultatul unui an din perioada trecuta ni se pare aberant, il putem elimina considerandu-l nesemnificativ.

Determinarea profitului viitor pornind de la studiul trecutului, trebuie, in mod normal, sa tina cont de incidenta riscului inerent functionarii oricarei intreprinderi.

Acest risc trebuie luat in considerare la nivelul calculelor de apreciere a ratei de crestere a profitului trecut.

c) Capacitatea beneficiara (CB) se fundamenteaza pe elementele rezultate din primle doua etape. Pentru determinarea capacitatii beneficiare poate fi luat in calcul profitul aferent perioadei trecute, sau viitoare, sau rezultatul combinat al acestora, in functie de urmatoarele doua situatii:

Daca rezultatele viitoare sunt coerente cu rezultatele trecute, capacitatea beneficiara retinuta pentru viitor va fi data de media aritmetica simpla, sau ponderata a profiturilor anuale din exercitiile viitoare conform relatiilor:

sau

Daca rezultatele sunt incoerente trebuie observate caracteristicile procesului de productie. In cazul in care evolutia rezultatelor este ciclica, se retine in mod obligatoriu media aritmetica a rezultatelor nete inregistrate in anii care compun cicluri intregi.

2. Rata de actualizare sau de capitalizare evidentiaza randamentul cerut de actionari pentru remunerarea capitalului investit in cumpararea titlurilor (actiuni sau parti sociale) cu posibilitatea recuperarii acestuia la un anumit termen. Vanzatorul are interesul sa utilizeze pentru calcule o rata de actualizare cat mai mica, iar cumparatorul cat mai mare.

Rata de actualizare se stabileste de evaluator prin selectarea unei rate de baza (rata neutra) la care se adauga o prima de risc. Prima de risc include atât ricurile interne datorate exploatarii si evidentiate in cadrul diagnosticului financiar, cat si cele externe, sectoriale, preciate de specialisti pentru sectorul de activitate din care face parte intreprinderea supusa evaluarii.

Rata de baza exprima randamentul asteptat de investitor ca rezultat al unui arbitraj pe care acesta il efectueaza in raport cu alte plasamente financiare sau bursiere. In general, rata neutra se stabileste pornind de la dobanda pietii care are un caracter obiectiv fata de agentul economic. Marimea ratei de baza corespunzatoare unor plasamente fara riscuri, este selectata de evaluator in raport cu mai multe baze de referinta, intre care:

rata medie de emisiune a obligatiilor din sectorul public;

rata de refinantare a Banncii Nationale;

rata dobanzilor practicate de banci pentru depunerile in conturile curente fie o medie a acestora,fie limita lor maxima;

randamentul atins de plasamentele financiare fara risc pe piata bursiera;

rata medie de rentabilitate pe economie considerata normala;

rata profitului net al investitiilor,in domeniul afacerilor imobiliare;

costul capitalului investit;

Riscul luat in calculul ratei de actualizare evidentiaza randamentul suplimentar pretins de actionari, ale carui cauze isi au originea in nesiguranta realizarii intregii activitati industriale si comerciale comparativ cu un plasament financiar fara risc,sau in incertitudinea legata de fortele si slabiciunile intreprinderii si ale sectorului sau de activitate.

Exista doua modalitati de fundamentare a estimarii riscului:

estimarea randamentului complementar printr-o cota forfetara in raport cu rata neutra. Specialistii acorda acestei prime de risc marimi cuprinse intre 25-75 % din rata de baza, când capitalizarea se face pentru profiturile actuale sau se actualizeaza profiturile viitoare, avand in vedere conditiile unei economii stabile si intre 75- 200 % in conditiile unei economii instabile.

In acest caz, rata de capitalizare devine:

Rata de capitalizare = Rata de baza (1 + Prima de risc)

descompunerea analizei riscului intre diferiti factori: risc intern de exploatare, risc extern legat de elementele mediului inconjurator (concurenta, tehnologie, etc.), apoi stabilirea incidentei fiecarei categorii de risc fie asupra curbei de crestere a profiturilor viitoare, fie asupra ratei de capitalizare. Cumuland aceste riscuri, se obtine prima de risc global cu care se majoreaza rata de baza fara risc. Aceasta are conform uzantelor internationale valori cuprinse intre 0,25 si 2 in functie de marimea riscului, astfel: 0,25 pentru risc mic; 0,50 pentru risc mediu; 1,00 pentru risc putin ridicat; 1,50 pentru risc ridicat; 2,00 pentru risc foarte ridicat.

Daca previziunile sunt exprimate in moneda curenta, actualizarea se face cu o rata inflationista, iar in cazul exprimarii rezultatelor in moneda constanta, actualizarea are la aza o rata deflatata (neinflationista) relatia dintre cele doua fiind:

rd = ri – i

(1+ i) n

in care:

rd = rata deflatata (neinflationista)

ri = rata inflationista

i = rata inflatiei

n = anul de previziune.

3. Perioada de actualizare se ia de obicei in ani si nu exista reguli bine conturate care sa delimiteze orizontul de timp. Evaluatorii sunt cei care stabilesc perioada, luandu-se in considerare:

ciclul de viata al produselor societatii;

ciclul normal de investire;

cantitatea si calitatea informatiilor de care dispune echipa de evaluare pentru a face previziunile;

durata de amortizare fiscala si tehnica;

durata de recuperare a investitiei facuta de cumparator;

anumite norme sau precizari ale organismelor abilitate in domeniul evaluarii intreprinderilor;

perioade pravticate la evaluari similare;

Literatura de specialitate arata ca perioada pentru care se fac previziuni este de regula 3 –6 ani.

In concluzie, capacitatea beneficiara, rata de capitalizare sau de actualizare si perioada de referinta constituie fundamentele valorii financiare a intreprinderii.

Metodele de capitalizare a rezultatelor constituie baza evaluarii intreprinderii sub aspectul randamentului. In acest sens, se prezinta numeroase formule, care, pornind de la un anumit rezultat financiar (profit net, dividende, autofinantare, etc.), vor permite stabilirea valorii globale a intreprinderii, pentru un anumit procentaj al randamentului asteptat.

Determinarea capacitatii beneficiare a SC AGROMIXT SA CALARASI conduce la urmatoarele concluzii:

a) Studiul rezultatelor trecute precum si informatiile furnizate de catre administratia societatii sunt preponderent nevaforabile. Diagnosticul financiar pune in evidenta urmatoarele aspecte:

afacerea societatii este in declin accentuat, inregistrând pierderi in toti cei trei ani analizati;

veniturile din exploatare reprezinta 80,34 % din total venituri, in anul 1999, veniturile exceptionale reprezinta 19,58 % din total venituri;

in cadrul cheltuielilor de exploatare, ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu materialele consumabile (37,63 % in 1999), urmand cheltuielile cu serviciile executate de terti (21,1%) si cheltuielile cu personalul (31, 1 %).

Estimarea profitului viitor s-a realizat avand in vedere analiza pietei agentului economic si a capacitatilor de productie prezentate in capitolul de analiza diagnostic. Programul de productie estimat pentru anul 2000, având in vedere productia existenta in curs de executie, precum si veniturile si cheltuielile pentru acest an in conditii normale de lucru sunt urmatoarele:

Tabel nr. 4.1.

Cheltuielile sunt considerate avand o valoare egala cu 96 % din venituri, avand in vedere situatia din anii precedenti.

Prognoza activitatii societatii pentru urmatorii ani a avut in vedere evolutia in conditiile unui management bine pus la punct si cu asigurarea in pasi marunti a unor masini agricole de mare productivitate, precum si influenta fenomenului inflatiei.

Profiturile provizionate pe urmatorii 5 ani sunt calculate in tabelul nr. 4.2., pe baza urmatoarelor previziuni:

– veniturile vor creste cu 10 % anual;

cheltuielile vor creste cu 9 % anual;

cota de impozit pe profit 25 %;

Tabel.nr. 4.2. mil. lei

c) Capacitatea beneficiara determinata ca medie aritmetica a profiturilor nete provizionate este:

d) Stabilirea ratei de actualizare sau capitalizare. Rata de actualizare se compune dintr-o rata de baza (rb) si un coeficient pentru riscuri (rr).

Cunoscand:

dobanda oferita de catre CEC la depunerile pe carnetele de economii 35 %;

dobazile oferite de catre bancile comerciale la depunerile persoanelor juridice pe termen de 1 an sunt cuprinse intre 45 % si 65 %;

putem estima o rata de baza de 50 % (in conditii de inflatie);

inflatia prognozata pentru anii 2000 – 2004 este in jur de 30 %.

Rezulta deci o rata baza (rb):

Coeficientul pentru riscuri (rr) se apreciaza in functie de stabilitatea economiei nationale si gradul de vulnerabilitate al firmei, stabilit in analiza diagnostic. Coeficientul poate lua valori cuprinse intre 20 % si 150 %. Desi activitatea intreprinderii se desfasoara intr-un un mediu economic turbulent, pozitia strategica a societatii si domeniul in care actioneaza ne face sa propunem un risc egal cu 50 %

Rezulta: r = 15,38 + 15, 38 0,50 = 23,84 %

r = 24 % si rb = 15 %

4.2. VALOAREA DE RENTABILITATE SAU DE PROFITABILITATE

Aceasta metoda mai este cunoscuta si sub numele de metoda capitalizarii profitului net sau metoda capacitatii beneficiare.

Valoarea de rentabilitate presupune aplicarea la capacitatea beneficiara (CB) a intreprinderii de evaluat a unui coeficient multiplicator. Coeficientul imbraca diferite forme in functie de marimea perioadei de actualizare, conducând la valori de profitabilitate si randament continue sau limitate.

1. Valoarea de profitabilitate se determina diferit, dupa cum capacitatea beneficiara este limitata in numar de ani sau este continua (perpetua). Când capacitatea beneficiara este continua sau nelimitata, valoarea actuala a fluxurilor de rezultate varsate pana la infinit la o rata de dobanda pe termen lung sau de plasament fara risc (r) devine valoare de profitabilitate (Vp):

Vp = CB/r

a) Valoarea de profitabilitate continua (Vpc) este formata din capacitatea beneficiara medie anuala (CB) la care se adauga valoarea de profitabilitate (Vp):

Vpc = CB + CB/r

Cand capacitatea beneficiara este limitata la “ n “ ani, coeficientul multiplicator devine a n:

a n = 1- (1 + r) –n /r

Acest a n reprezinta coeficientul de actualizare a unei serii de profituri constante, pe o perioada de timp de “ n” ani, la o rata de actualizare r (compusa din rata de baza plus o prima de risc), iar valoarea de profitabilitate devine:

Vp = a n CB

Pentru determinarea valorii de profitabilitate continua a SC AGROMIXT SA s-a folosit formula:

V pc = Cb + Cb/r, deci:

Vpc = 1026 + 1026/0,24 = 5.301 mil lei

Valoarea de profitabilitate limitata (vpl) se bazeaza pe actualizarea profiturilor viitoare limitate la “ n” ani (Rt), cu sau fara valoare reziduala:

n

Vpl = Σ __Rt_______ + _VR_____

t=1 (1 + r)t (1 + r)n

in care:

t = 1, n ani de viata economica a intreprinderii;

VR = valoarea reziduala la dezinvestirea finala a intreprinderii sau valoarea de revanzare dupa “ n” ani.

Cand coeficientul multiplicator imbraca forma unui coeficient bursier (Price Earnings Ratioa) relatia de determinare a valorii de rentabilitate prin actiuni (Vra) devine:

Vra = PER CB

iar PER = Cursul bursier al actiunii /Profitul net pe actiune

PER semnifica perioada de recuperare a investitiei facuta in cumpararea unei actiuni pe seama dividendelor primite.

Valoarea de rentabilitate a intreprinderii mai poate fi determinata si pornind de la capacitatea de autofinantare (CAF) sau marja bruta de autofinantare (MBA) la care se aplica coeficientul multiplicator (K) stabilit prin referire la mai multe intreprinderi:

V = K CAF sau V = KMBA

Pentru determinarea valoarii de profitabilitate limitata a SC AGROMIXT SA s-a folosit urmatoarea formula:

n Rt VR

Vpl = Σ _______ + ______

t=1 (1 + r)t (1 + r)n

unde:

Rt = rezultatul din anul t

VR = valoarea reziduala la desfiintarea intreprinderii

Deci:

VR = 1554: 0,24 = 6475

Vpl = 570/1 + 0,24 +764/(1+ 0,24)2 + 990/(1+ 0,24)3 + 1251/(1+ 0,24)4 +1554/(1+ 0,24)5 + 6475/ (1+ 0,24)5 = 4744 mil lei

2. Valoarea de rentabilitate propriu-zisa (VR) se bazeaza pe fluxurile de dividende asteptate, acestea reprezentand cote parti din profitul net distribuit actionarilor, deci primite de acestia sub forma lichida. Valoarea intreprinderii pentru o rata de randament ceruta de investitor (K) se calculeaza diferit dupa cum perioada de referinta este continua (la infinit) sau limitata.

Valoarea de randament limitata (Vrl) are in vedere limitarea la un numar de ani a randamentului luat in calcul an de an (dt – dividendele distribuite anual), actualizat la o rata de referinta r, care include rata neutra deflatata si prima de risc. Relatiile de calcul, cu sau fara valoare reziduala sunt:

n

Vrl = Σ __dt_______

t=1 (1 + r)t

sau:

n

Vrl = Σ _dt___ + _VR_____

t=1 (1 + r)t (1 + r)n

Pentru SC AGROMIXT SA CALARASI nu se poate calcula valoarea de randament limitata deoarece societatea nu a distribuit dividende in perioada analizata.

b) Valoarea de randament continua (Vrc) se fundamenteaza pe capacitatea beneficiara a intreprinderii exprimata prin dividende constante (d) si coeficientul multiplicator, sau randamentul pietei financiare pentru un plasament fara risc (K).

Vrc = d/K

Rentabilitatea pe termen lung a intreprinderii poate fi exprimata mai “ realist “ daca avem in vedere cresterea dividendelor fie la o rata constanta fie variabila. De exemplu, pentru o crestere medie anuala a dividendului (g) presupusa inferioara ratei de randament (K), valoarea (V) poate fi determinata prin relatia urmatoare:

V = d/ K – g, unde g < K

Modelul de evaluare fundamentat pe fluxurile viitoare de dividende asteptate poate fi mai putin utilizat in tara noastra in etapa actuala, urmand ca pe masura dezvoltarii pietei financiare sa devina operant.

In concluzie, se poate aprecia ca metoda valorii de rentabilitate reflecta valoarea unei intreprinderi determinata in functie de profitabilitatea ei trecuta, prezenta si/sau viitoare.

Pentru SC AGROMIXT SA CALARASI nu se pote calcula valoarea de randament continua deoarece societatea nu a distribuit dividende in perioada analizata.

4.3. METODA FLUXURILOR NETE DE DISPONIBILITATI SAU “ METODA DISCOUNTED CASH – FLOW “

Termenul de cash-flow are mai multe semnificatii, in functie de sfera de cuprindere. Daca este utilizat pentru evaluarea rentabilitatii unei investitii, el exprima fluxul net de lichiditati ce urmeaza a fi generat de investitia respectiva. Cand se are in vedere intreprinderea in ansamblul sau, fluxul de disponibilitati este cel care se degaja din totalitatea operatiunilor in cursul unui exercitiu contabil si este evidentiat de cash-flow-ul disponibil pe perioada de gestiune considerata.

Calculul fuxurilor nete de lichiditati are in vedere profitul net, la care se adauga toate celelalte disponibilitati (amortismente, provizioane, valoare reziduala, imprumuturi suplimentare pe termen mediu si lung) si se scad nevoile de finantare a activitatii (investitiile pentru mentinerea potentialului tehnic, variatia nevoii de fond de rulment, rambursarea imprumuturilor vechi si noi). Daca nevoia de fond de rulment este relatia constanta, cash-flow-ul ar fi egal cu profiturile nete si amortizarile acumulate, exprimand astfel capacitatea intreprinderii pentru dezvoltare, pentru imbogatirea activului.

Esenta metodei consta in insumarea fluxurilor de disponibilitati care raman in fiecare an in intreprindere, pana la anul “ n”, cand se apreciaza ca proprietarul ar trebui sa-si reconsidere modul de abordare al afacerii sale. In acest an se stabileste valoarea reziduala (VR) a intreprinderii, respectiv valoarea acesteia la sfarsitul perioadei de previziune. Deci, valoarea intreprinderii (V) poate fi calculata dupa relatia:

n CFt VR

VCF = Σ _________ + ______

t=1 (1 + r)t (1 + r)n

Aplicarea acestei metode presupune patru etape succesive:

1. Stabilirea fluxurilor nete de lichiditati aferente perioadei trecute (minim trei ani anteriori) sau cash-flow-ul disponibil.

Analizat dupa originea sa, cash-flow-ul disponibil reflecta surplusul disponibilitatilor banesti generat de operatiile de gestiune (CFgest) dupa finantarea cresterii economice a intreprinderii, si se determina dupa relatia:

CFD = CF gest – (Δ Imobilizari + Δ NFR) in care:

CF gest = Rezultatul exploatarii + Amortizarea imobilizarilor + Venituri financiare + Rezultatul exceptional – Impozitul pe profit

Δ Imobilizari = Imob 1 – Imob 0

Δ NFR = NFR 1 – NFR 0

Imob 1 (NFR 1) = imobilizari (nevoie de fond de rulment) la sfarsitul exercitiului

Imob o (NFR 1) = imobilizari (nevoie de fond de rulment) la inceputul exercitiului.

2. Proiectarea fluxurilor pe o perioada cat mai lunga, dar compatibila cu orizontul de prognoza al intreprinderii.

3. Estimarea valorii reziduale ce urmeaza a fi adaugata la fluxurile nete de disponibilitati din ultimul an al perioadei proiectate. Pentru aceasta se poate utiliza unul din urmatoarele procedee:

-procedeul contabil, potrivit caruia valoarea reziduala este egala cu activul net de la sfarsitul perioadei, diminuat cu cheltuielile de lichidare, sau prin corectarea profitului net din ultimul an cu anumiti coeficienti utilizati la intreprinderile comparabile (in practica acest multiplu al profitului net se stabileste de regula egal cu numarul anilor de prognoza)

-un procedeu de actualizare perpetua a fluxurilor de disponibilitati pe care intreprinderea va fi capabila sa le produca dincolo de perioada de prognoza. Concret, aceasta presupune o extrapolare a cash-flow-ului din ultimul an de proiectare (CFn/K) si actualizarea acestuia. De asemenea, literatura de specialitate recomanda ca valoarea reziduala sa se stabileasca prin aplicarea unui coeficient multiplicator la fluxul net de lichiditati actualizat din ultimul an prognozat. Coeficientul are valori cuprinse intre 3 si 6, diferentiate in functie de sectorul de activitate caruia apartine intreprinderea supusa evaluarii. Multiplu rezidual (Z) poate fi calculat prin modelul Gordon:

Z = 1/ K – g unde:

K = coeficientul de ajustare pentru risc sau costul mediu ponderat al capitalului

g = rata anuala de crestere perpetua a fluxului de numerar din perioada de previziune non-explicita (a carei durata este cuprinsa intre sfarsitul perioadei de previziune explicita si infinit).

Marimea lui g se recomanda a se determina pe baza estimarilor privind rata de crestere pe termen lung a consumului de produse ale intreprinderii majorata cu rata inflatiei. Costul mediu ponderat al capitalului (K) trebuie sa reflecte o structura de finantare a intreprinderii acceptabila si sa fie fundamentat cu luarea in calcul a unei estimari a riscului de exploatare.

4. Stabilirea ratei de actualizare, care pentru societatile necotate la bursa ramane foarte dificil de masurat, si care trebuie, eventual, sa suporte corectii daca riscul economic sau financiar se modifica prin investitia propusa.

Metoda prezinta avantajul de a fi obiectiva pentru ca nu este supusa, conceptual, problemelor de ordin speculativ al pietei financiare.

Metoda bazata pe fluxurile nete de lichiditati are avantajul de a evalua o intreprindere pe baza unor principii economice fundamentale si unanim acceptate, intrucat rezultatul acesteia apreciaza valoarea, in functie de speranta castigurilor viitoare a continuitatii activitatii. Sub acest aspect metoda poate fi considerata ca fiind cea mai realista si poate fi utilizata pentru evaluarea intreprinderilor in cazul vanzarii acestora catre salariati deoarece marimea cash- flow-ului previzionat permite aprecierea capacitatii de restituire a creditelor pe termen lung angajate de salariati pentru cumpararea intreprinderii si, implicit, valoarea totala a creditului posibil de restituit.

De asemenea, metoda poate fi utilizata pentru evaluarea marilor unitati industriale, in conditiile in care acestea dispun de previziuni adecvate (planuri de investitii si de finantare). Aceste recomandari sunt valabile insa sub rezerva existentei unei ponderi semnificative

(50 % sau peste) a profitului net previzionat in totalul cash-flow-ului brut. In situatia in care ponderea amortizarii cash-flow-ului brut este foarte mare (80-95 %), iar a profitului net provizionat foarte mica (5-20 %) rezultatul metodei ar fi nerelevant. In acest caz, datorita riscurilor mari de nerealizare a profitului net provizionat intreprinderea ajungand in dificultate sau chiar in stare de lichidare, se recomanda utilizarea altor metode de evaluare.

Inconvenientele utilizarii metodei fluxurilor nete de lichiditati vizeaza, in principal, probabilitatea ridicata de nerealizare a marimilor previzionate de catre evaluator, privind evolutia anuala viitoare (intr-un orizont mare de timp = 5-8 ani) a profitului net, a investitiilor si a nevoii de fond de rulment. Valoarea finala a intreprinderii poate fi denaturata si de marimea diferita a valorii reziduale, in functie de metoda prin care aceasta se calculeaza. Cu toate inconvenientele ei, metoda discounted cash-flow ramane cea mai pertinenta metoda de evaluare si poate fi utilizata in majoritatea evaluarilor de intreprinderi necotate, cu exceptia celor fara sanse de redresare.

Pentu determinarea marimii fluxurilor nete de disponibilitati ale SC AGROMIXT SA CLARASI s-a pleacat de la capacitatea beneficiara exprimata prin profitul net.

La profitul net, se adauga celelalte disponibilitati banesti create de catre agentul economic: amortizarile si provizioanele obtinandu-se veniturile create de catre fluxul brut de disponibilitati.

Valoarea amortizarilor si provizioanelor s-a determinat prin aplicarea unei cote medii anuale de amortizare, la valoarea mijloacelor fixe plus investitiile viitoare.

Valoarea mijloacelor fixe la inceputul anului 2000 este de 3.761.912 mii lei, iar valoarea investitiilor ce urmeaza a fi efectuate se considera 480.000 mii lei. Cota medie anuala de amortizare este de 11 %.

Investitiile pentru anii urmatori sunt in valoare de 550.000 mii lei in anul 2001, 600.000 mii lei in 2002, respectiv 2003 si 400.000 mii lei in 2004.

Pentru calcularea fluxurilor nete de disponibilitati, din valoarea bruta se scad nevoile de finantare a activitatii curente: investitiile de mentinere, de inlocuire sau de reannoire.

La sfarsitul orizontului de prognoza, intreprinderea poseda o anumita valoare care trebuie estimata. In acest caz,valoarea reziduala este egala cu valoarea capitalizata a fluxului net obtinut in ultimul an prognozat si pe care intreprinderea va fi capabila sa-l degaje dincolo de perioada de prognoza

Din tabelul nr. 4.3. rezulta ca valoarea intreprinderii este de:

VCF = 5004 mil lei

Tabel nr. 4.3. mil. lei

CAPITOLUL 5

METODE MIXTE DE EVALUARE A INTREPRINDERILOR

5.1. PRINCIPII GENERALE ALE METODELOR MIXTE

Metodele mixte se fundamenteaza pe doua ecuatii simple in jurul carora sunt realizate toate evaluarile intreprinderii.

a) Valoarea intreprinderii este data de valoarea elementelor ei corporale cat si a celor necorporale (intangibile):

Valoarea = Valoarea elementelor + Valoarea elementelor

intreprinderii corporale necorporale

Ecuatia pune in evidenta natura complexa a intreprinderii ca bun economic. Ea dispune de un patrimoniu tangibil (elemente corporale), dar cuprinde in acelasi timp si componente intangibile indispensabile activitatii sale (elemente necorporale) intalnite sub denumirea de fond de comert sau goodwill. In contextul evaluarii intreprinderii, marimea goodwill este aproape intotdeauna, subiectul negocierilor privind pretul la care se convine adjudecarea, totala sau partiala, a vanzarii unei intreprinderi.

Comparativ cu elementele patrimoniale si nepatrimoniale, goodwill-ul se distinge prin urmatoarele paticularitati:

-este in legatura directa cu rentabilitatea intreprinderii, pe care o influenteaza, o amplifica prin componentele sale. In momentul in care rentabilitatea scade, se transforma in badwill (are semn minus si diminueaza valoarea economica a intreprinderii);

-este o valoare nemateriala pe care intreprinderea o poate dobandi peste cea a activelor sale si care se materializeaza numai daca acestea functioneaza;

-este limitat in timp, acesta existand numai pe perioada in care activeaza elementele care il determina;

-nu poate fi transferat separat, ci numai impreuna cu intreprinderea si daca cumparatorul nu actioneaza pentru mentinerea si chiar amplificarea lui, acesta dispare.

In uzuantele comerciale, termenul de goodwill exprima atitudinea favorabila a pietei fata de o anumita intreprindere.

b) Pentru a stabili valoarea finala trebuie facut un arbitraj intre cele doua elemente, conform relatiei:

Valoarea = K Valoarea + (1-K) Valoarea de

intreprinderii patrimoniala flux

unde: K = coeficient de ponderare folosit in diferite metode pentru a traduce arbitrajul fiecarui expert in evaluari, 0< K < 1.

Aceasta ecuatie este echivalenta cu precedenta, numai ca ea abordeaza valoarea tinand seama de prezent (valoarea patrimoniala, reprezentand drepturile si obligatiile la un moment dat), cat si de viitor (valoarea financiara, reprezentand proiectia in viitor a performantelor financiare prezente).

Optica vanzatorului privind estimarea valorii intreprinderii este diferita de cea a cumparatorului.

Vanzatorul intreprinderii spera sa recupereze capitalul investit initial (Co) plus profiturile normale in raport cu rentabilitatea minima din economie si cu riscurile asumate in detinerea intreprinderii. Aceasta cerinta legitima privind remunerarea capitalului sau reprezinta pentru vanzator limita minima la care va accepta sa vanda intreprinderea.

Acest pret minim de vanzare poate fi exprimat pe baza ultinului bilant reevaluat la zi care evidentiaza elementele de activ si de pasiv la valoarea lor de piata, iar valoarea patrimoniala va reflecta valoarea de piata a intreprinderii:

Valoarea patrimoniala = Activ economic – Datorii

Cumparatorul intreprinderii, in calitate de investitor de capital este interesat de valoarea de randament a intreprinderii. Daca el va considera ca rentabilitatea intreprinderii va fi normala exact la nivelul cerintelor de remunerare a capitalurilor investite, atunci se va situa si el in acelasi “ punct de echilibru “ al afacerii.

Notiunea de “ punct de echilibru “ evidentiaza, in fapt, pretul just de echilibru la care tranzactia de vanzare – cumparare a intreprinderii remunereaza corect pe vanzator care dezinvesteste capitalul sau, pe de o parte si pe cumparator care investeste capiatalul sau, pe de alta parte.

Presupunand ca reputatia dobandita de intreprindere din evolutia anterioara este in masura sa-i asigure o rentabilitate superioara celei normale, fluxurile de trezorerie estimate vor fi superioare celor normale. In aceste conditii valoarea de randament a intreprinderii va fi mai mare decât valoarea patrimoniala. Acest potential de rentabilitate suplimentara nu poate fi regasit in posturile bilantiere decat in valoarea patrimoniala. Diferenta pozitiva dintre valoarea de randament (VR) si valoarea patrimoniala (VP) exprima notiunea de GOODWILL (GW), respectiv de capacitate a intreprinderii de a genera profituri mai mari decat cele normale.

GW = VR – VP

Daca diferenta e negativa, aceasta exprima un BADWILL, care vine sa penalizeze valoarea patrimoniala a intreprinderii pentru insuficienta de rentabilitate. Insuficienta rentabilitatii se constata, in general, in industrie, unde se poate proceda in doua feluri

– fie se considera ca nu se poate admite ideea unui badwill si atunci i se da valoarea zero.

– fie se recunoaste principiul depunctarii pentru intreprinderi mai putin rentabile, in virtutea caruia valoarea intreprinderii poate, in mod legitim sa scada sub valoarea patrimoniala

Intreprinderile cu situatie economica financiara sanatoasa si prospera au o valoare financiara superioara valorii patrimoniale. Acest surplus de valoare este determinat de capacitatea intreprinderilor respective de a degaja suprarentabilitate, iar valoarea intreprinderii (VI) reiese din suma valorii patrimoniale (VP) si a supraprofitului (GW sau BW dupa caz):

VI = VP + GW

Cum insa goodwill –ul este o capacitate de supraprofit viitor, se pune problema partajului acestuia intre vanzatorul si cumparatorul intreprinderii. In acest scop, s-au elaborat mai multe metode, cele mai semnificative fiind: metoda practicienilor, metoda capitalizarii directe si metoda CPNE.

5.2. METODA PRACTICIENILOR (METODA INDIRECTA SAU METODA GERMANA)

Potrivit metodei practicienilor, valoarea globala a intreprinderii (VI) este egala cu media aritmetica simpla dintre valoarea activului net contabil corectat (ANCC) si o valoare de randament continua (VR)

VI = 1/2(VR + ANCC) unde:

VR = P/i iar:

P = profitul capitalizat (capacitatea beneficiara)

i = randamentul asteptat pe o perioada continua

GW este in acest caz egal cu semidiferenta dintre VR si ANC:

GW = 1/2 (VR – ANCC)

iar valoarea globala a intreprinderii devine:

VI = ANCC + GW

Metoda se recomanda a fi aplicata pentru aplatizarea diferentelor dintre cele doua valori, ca urmare a posibilitatilor mai mari sau mai mici pe care le are intreprinderea de a genera profit in viitor.

Media aritmetica ce pare ca traduce intr-o maniera simpla un arbitraj echitabil intre valoarea patrimoniala si valoarea de randament, explica in realitate un partaj al viitorului si un calcul comparabil al unei rente de supraprofit diferentiata. Aceasta inseamna ca vanzatorul nu va putea vinde decat jumatate din viitorul “ cunoscut “ deoarece trebuie sa-i lase si cumparatorului beneficiul celeilalte parti. E vorba, de fapt, de a transmite o capacitate generatoare de profituri viitoare.

Metoda practicienilor ponderata, se aplica in cazul in care valoarea globala este determinata mai mult sau mai putin de valoarea patrimoniala sau cea de randament (VR):

in care: K1 si K2 reprezinta coeficienti de ponderare

Alegerea coeficientilor se face de catre evaluatori, in functie de situatia concreta. In practica, metoda ponderata se poate aplica intreprinderilor cu un potential tehnic ridicat, dar care nu este utilizat in mod eficient (intreprinderi din industria metalurgica, siderurgica, petroliera etc.) sau in cazul intreprinderilor cu patrimoniu redus, dar cu rentabilitate mare (de exemplu, intreprinderi de comert exterior). Prin modul de alegere a coeficientilor, poate fi avantajat vanzatorul sau cumparatorul. Literatura de specialitate recomanda diferite procedee de ponderare, care iau in considerare ramura si tipul de activitate astfel:

Comertul cu amanuntul sau en – gross:

intreprinderi mici:

intreprinderi medii:

Activitatea industriala

intreprinderi medii:

3) Societati comerciale importante

-cu obiect comercial:

cu obiect industrial:

in care : CB – capacitatea beneficiara

MBA – marja bruta de autofinantare

Metoda este practica si foarte utila pentru a confirma o combinatie de valori si de a explica intr-un dosar de evaluare partajul viitorului. Combinatia finala se poate abate de la regula mediei aritmetice cu conditia ca la orice derogare sa se argumenteze diferenta in raport cu acel partaj care la prima vedere pare neutru si echitabil.

Valoarea societatii comerciale AGROMIXT SA stabilita pe baza metodei practicienilor folosind meda aritmetica simpla se prezinta astfel:

VI = 1 /2 (VR + ANCC) unde:

VR = CB/ i

i = randamentul asteptat pe o perioada continua, iar in cazul de fata este 15 %

VR = 1026/ 0,15 = 6840 mil. lei

ANCC stabilit anterior este de 770 mil. lei,deci:

VI = 1 /2 (6840 + 770) = 3805 mil. lei

5.3. METODA CAPITALIZARII DIRECTE (METODA ANGLO-SAXONA)

Acest model presupune determinarea supraprofitului (GW) direct, fara a trece prin intermediul valorii de randament. Fundamentele metodologico-aplicative se bazeaza pe urmatoarele considerente:

– remunerarea normala a capitalului investit intr-o intreprindere (VS), la o rata “ i “, conform relatiei: Remunerarea normala = i VS.

– pentru ca intreprinderea sa fie suficient de rentabila, investirea capitalului trebuie sa genereze un profit excedentar in raport cu aceasta remunerare normala, denumita in literatura de specialitate supraprofit sau renta de GW. Pentru a stabili GW, aceasta renta trebuie capitalizata. Elementele necorporale necesita capitalizarea continua a rentei de GW la o rata mult mai mare decât “i “ cea care remunereaza valoarea substantiala (sau ANCC). Pe baza acestor elemente relatia de calcul pentru GW devine:

GW = (P – i VS) 1/r in care:

i VS = remunerarea VSB

P – i VS = renta supraprofitului.

In general, “ i “ se stabileste la nivelul unei rate medii de rentabilitate (sau rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara), iar “ r “ poate fi o rata de capitalizare care include alaturi de rata neutra si o prima de risc. Alegerea acestor doua rate influenteaza foarte mult valoarea intreprinderii. De aceea, evaluatorul trebuie sa fie suficient de convingator in ceea ce priveste optiunile sale asupra ratei de actualizare.

Valoarea intreprinderii calculata prin aceasta metoda este data de relatia:

VI = ANCC + GW + EPAE unde:

EPAE = elemente patrimoniale in afara exploatarii.

Anumiti experti retin adesea o rata “ r ” de capitalizare a rentei de GW la o marime reprezentand dublul ratei “ i “ de remunerare a valorii substantiale. In aceste conditii: r = 2 i, iar forma pentru GW devine:

GW = (P – i VS) 1/2i

Tinand cont de fragilitatea supraprofitului si de riscul mentinerii acestuia in permanenta la o rata ridicata, specialistii evaluatori prefera sa utilizeze o valoare egala a rentei pe o perioada de n ani pentru stabilirea GW:

GW = n (P – i VS)

iar valoarea intreprinderii este data de relatia:

VI = ANC + GW + EPAE

Aceasta modalitate de a retine neschimbata pe o perioada de n ani renta de GW, nu poate fi logica, mai realista fiind modalitatea de actualizare a rentelor anuale la o durata determinata si pe o durata stabilita de partenerii tranzactiei.

Valorea SC AGROMIXT SA stabilita prin metoda capitalizarii directe se prezinta astfel:

a) VI = ANCC + GW + EPAE unde:

GW = (P – i VS) 1/r

Rata de remunerare a valorii substante ale (VS) este i = 15 %,iar rata de capitalizare a rentei de GW, r = rata neutra + prima de risc = 24 %;valoarea substantiala neta determinata anterior este de 770 mil. lei, iar elementele patrimoniale in afara exploatarii au fost considerate avand valoarea zero.

GW = (1026 – 0,15 770) 1/0,24 = 3794 mil lei

VI = 770 + 3794 + 0 = 4564 mil. lei

b) In cazul in care rata de capitalizare a rentei de GW (r) se considera a fi dublul ratei de remunerare a valorii substanatiale (i), deci r = 2 i:

GW = (P – i VS) 1 / 2i

GW = (1026 – 0,15 770)1/0,30= 3035 mil. lei

VI = 770 + 3035 = 3805 mil. lei

5.4. METODE DE ACTUALIZARE A RENTEI SUPRAPROFITULUI (ACTUALIZAREA RENTEI DE GOODWILL)

Spre deosebire de metoda anterioara, aceasta se bazeaza pe stabilirea valorii actuale a surplusului de profit prevazut a se realiza pe un anumit numar de ani, ipoteza care conduce la o formula de tipul:

a) GW = (P – i VS) an unde:

an = 1- (1 + r) -n iar:

r

i > r sau i = r

Valoarea intreprinderii determinata pe baza acestei metode este:

VI = ANCC + GW + EPAE

Aceasta metoda mai este denumita si metoda de actualizare la o rata diferentiala a rentei de goodwill si la primul grad.

b) Metoda de actualizare la o rata nediferentiala a rentei de GW si la grad secundar.

Valoarea GW se va stabili dupa formula:

GW = VT – VS unde

VT = valoarea totala a intreprinderii

VS = valoarea substantiala

iar:

VT = VS + an P

1+ an i

an = 1 – (1 + i)-n

i

Valoarea intreprinderii determinata cu ajutorul acestei metode va fi:

VI = ANCC + GW + EPAE

Renta de goodwill este actualizata dupa ce asa numitul “supraprofit “ a fost deja recompensat o prima data.

Metodele bazate pe GW, evaluand viitorul intreprinderii au in vedere urmatoarele aspecte:

-valoarea elementelor nemateriale trebuie sa majoreze, in mod normal, valoarea patrimoniala a intreprinderii;

-cu cat surplusul de profit (P – i VS) este mai mare, cu atat mai mare va fi valoarea propusa a intreprinderii;

-in situatia in care rezultatul GW diminueaza valoarea elementelor corporale si implicit valoarea patrimoniala, intreprinderea trebuie sa regandeasca strategiile penrtu a-si continua activitatea.

Metodele de actualizare a rentei supraprofitului pot fi in anumite cazuri dificil de aplicat. Acesta este cazul intreprinderilor fara active corporale sau celor cu caracteristici particulare ale structurii financiare (nevoia de fond de rulment negativa).

Valoarea SC AGROMIXT SA CALARASI stabilita prin metoda de actualizare a rentei de goodwill se prezinta astfel:

la o rata diferentiala a rentei de GW la primul grad:

GW = (P – i VS) an unde:

an =_1- (1 + r) -n

r

Remunerarea valorii substantiale se face la o rata i = 15 %, iar supraprofitul se actualizeaza la o rata r = 24 % pentru o perioada de 5 ani.

an = 1 – (1 + 0,24) –5 = 2,745

0,24

GW = (1026 – 0,15 770) 2,745 = 2500 mil. lei

VI = ANCC + GW + APAE = 770 + 2500 = 3270 mil. lei

b) la o rata nediferentiata a rentei de GW si la grad secundar

GW = VT – VS unde:

VS + an P 770 + 2,745 1026

VT = ___________ = ____________________ = 2540 mil. lei

1+ an i 1 + 2,745 X 0,15

GW = 2540 – 770 = 1770 mil. lei

VI = ANCC + GW + EPAE = 770 + 1770 = 2540 mil. lei

Marimea profitului luat in calcul se situeaza la nivelul capacitatii beneficiare. Din aceasta cauza, valoarea totala (VT) reflecta chiar valoarea intreprinderii (VI).

CONCLUZII PRIVIND EVALUAREA INTREPRINDERILOR

De la inceput trebuie precizat faptul ca nu exista reguli precise dupa care sa se faca alegerea metodelor de evaluare, dupa cum nu se poate utiliza o metoda universala.

Metodele de evaluare prezentate, se diferentiaza prin importanta unor elemente cum sunt: patrimoniul intreprinderii si rentabilitatea.

In consecinta, teoretic, valoarea economica a intreprinderii poate fi data de relatia:

V = P x + Ry in care:

x + y = 1 reprezinta coeficienti de pondere.

In functie de ponderea care se acorda, se pot alege metodele de evaluare. Dar marimea ponderii fiecarui element depinde in mod necesar, de circumstantele specifice in fiecare caz, in functie de natura intreprinderii si perspectivele sale.

In principal, factorii care stau la baza metodelor de evaluare sunt:

a) natura intreprinderii, respectiv a ramurii din care face parte si obiectul de activitate. Daca este o intreprindere cu profil metalurgic, in care capitalul investit este mare, predominant se aplica metodele patrimoniale. In schimb, la o intreprindere comerciala, si in special cu activitate de export-import, vor prevala metodele de randament;

b) patrimoniul intreprinderii si posibilitatile de valorificare a potentialului tehnico- productiv al acestuia. Patrimoniul, prin natura sa are o valoare. Prin mecanismul de functionare al intreprinderii el produce venituri, respectiv profit. In masura in care acest profit se inscrie in limitele normale si este de durata, este firesc ca alaturi de metodele patrimoniale sa fie folosite si cele de randament, favorizand astfel vanzatorul. Daca dimpotriva randamentul este scazut, folosirea metodelor care se bazeaza pe rentabilitate, il avantajeaza pe cumparator;

c) mediul economico-social si politic in care isi desfasoara activitatea intreprinderea;

d) pozitia intreprinderii pe piata financiara, respectiv, daca detine titluri de plasament, daca actiunile proprii sunt sau nu cotate la bursa.

Practica demonstreaza ca este necesara folosirea simultana a unui evantai de metode, atat pentru verificarea apropierii dintre valori, cat si pentru a se crea o zona de negociere a partilor implicate in tranzactie.

In orice caz, evaluatorul trebuie sa justifice, in raportul de evaluare optiunea pentru o metoda sau alta, iar valorile obtinute sa constituie pentru oricare parte a negocierii o informare loiala si sincera.

Pentru evaluarea intreprinderilor in vederea privatizarii, se apreciaza ca trebuie folosite cel putin una din urmatoarele metode: metoda activului net corectat, metoda valorii de rentabilitate, metoda fluxurilor financiare actualizate, metoda comparatiilor de piata. Evident, combinarea acestora se va face in functie de natura intreprinderii de evaluat. Folosirea exclusiva a metodelor patrimoniale nu este recomandabila in actiunile de privatizare, intrucat astfel de valori nu pot fi decat orientative, mai ales in etapa actuala cand trebuie acordata prioritate sistemelor viitoare, anticipative.

Valoarea unei intreprinderi poate fi estimata si in functie de anumite criterii empirice bazate pe raportul cerere-oferta si nu pe o apreciere obiectiva a unui expert evaluator. Se pot utiliza, in acest caz, asa numitele “ metode bazate pe notiunea de piata “ si anume:

Evaluarea prin comparatie. In acest caz, valoarea intreprinderii se determina prin comparatii ale parametrilor intreprinderii ofertate cu cei aferenti unei intrerpinderi similare care au facut recent obiectul unor tranzactii de aceiasi natura.

Aceasta metoda poate avea si alternativa pietei de capital, in care caz, in locul pretului de tranzactie intervine cotatia la bursa.

Evaluarea in functie de cifra de afaceri se foloseste, de regula, pentru comertul cu amanuntul. Metoda are in vedere cifra de afaceri fie din ultimul an, fie metoda pe trei exercitii anterioare, la care se aplica un coeficient care variaza in functie de tipul exploatarii care face obiectul tranzactiei.

Evaluarea dupa suprafata. Aceasta metoda are ca baza de evaluare suprafata (m.p.) care va fi ponderata, in functie de destinatia acesteia, cu 1 sau 0,5 sau 0,3 dupa cum suprafata apartine vanzatorilor, constituie spatiu inconjurator sau de rezerva (in cazul magazinelor).

Pentru intreprinderile cotate la bursa exista metode bursiere de apreciere a valorii de piata a capitalului, exprimata prin capitalizarea bursiera. Baza teoretica a acestor metode o reprezinta analiza fundamentala (corelata cu analiza economico-financiara aprofundata a intreprinderii). Varietatea instrumentelor financiare tranzactionate pe piata bursiera au determinat lansarea unor modele speciale de apreciere a cursului instrumentelor financiare, problema evaluarii acestora fiind mai mult de competenta analistilor specializati in tranzactii bursiere.

Activitatea echipei de evaluatori se materializeaza sub forma “Raportului de evaluare“. Cuprinsul general al acestui raport este urmatorul:

Titlul lucrarii:“Raport de evaluarea al Societatii Comerciale….”;

Beneficiarul lucrarii;

Executantul lucrarii (se vor enumera persoanele si calitatile atestate ale acestora);

Fisa de prezentare a societatii evaluate;

Diagnosticul societatii comerciale (juridic, tehnic, resurse umane si managerial, comercial, economico-financiar etc);

Evaluarea societatii (premisele evaluarii, metodele utilizate, rezultatele obtinute, rezultatele propuse);

Concluzii finale.

Analizata diagnostic a S.C. AGROMIXT S.A. aevidentiat urmatoarele:

Puncte tari:

-societatea indeplineste toate conditiile legale pentru functionare si pentru reprezantare in fata organelor publice si private;

-are certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor;

-nu sunt in derulare conflicte sociale;

-dispune de personal calificat in domeniul activitatii de baza;

-existenta unei dotari specifice necesare desfasurarii activutatii de exploatare a terenurilor arabile;

-posibilitatea diversificarii profilului activitatii.

Puncte slabe:

-blocajul financiar din economie, ce afecteaza indeosebi marile unitati;

-caracterul sezonier al activitatii agricole care conduce la o neuniformitate in gradul de incarcare a capacitatii de productie;

-activitatea societatii este influentata in mod major de conditiile meteorologice, respectiv de regimul termic si de regimul precipitatiilor;

-societatea nu dispune decat de o gama de masini agricole cu grad ridicat de uzura atat fizica cat si morala, avand nevoie urgenta de investitii in acest domeniu;

-situatia financiara este in general slaba.

Valorile Societatii Comerciale Agromixt S.A. Calarasi, rezultate prin aplicarea diferitelor metode de evaluare sunt prezentate in tabelul urmator:

Tabel nr.6.1 mii lei

Se observa ca valorile rezultate se inscriu intre doua limite: limita inferioara care este de 770 mil. lei si limita superioara pe care o consideram cea de 5301 mil lei.

Valoarea propusa este de 3035 mil. lei, cea rezultata din aplicarea metodei de actualizare a rentei de GW, deoarece se situeaza la jumatatea intervalului dintre cele doua limite.

ANEXE GENERALE

ANEXA NR. 1 BILANTUL MII LEI

ANEXA NR. 2 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI MII LEI

ANEXA NR. 3 PONDEREA ACTIVELOR SI PASIVELOR BILANTIERE (%)

BIBLIOGRAFIE

Brillman, J.; Manuel d’evaluation des entreprises, Les editions

Maire, S. d’organisation, Paris,1988.

Dumitrescu Dalina, Evaluarea intreprinderilor, Editura Economica,

Dragota Victor Bucuresti, 2000

Deaconu Adela Diagnosticul si evaluarea itreprinderii,

Editura Intelcredo Deva, 1998

Isac-Maniu Alexandru, Evaluarea intreprinderii, fezabilitatea si planul de afaceri,

Puiu Ovidiu Editura Independenta Economica, Braila, 2000

Isfanescu, I si Evaluarea intreprinderii,

colaboratori Editura Tribuna economica, Bucuresti, 1998

Stan, V Sorin Metode si uzuante de evaluare a intreprinderilor,

Editura Teora, Bucuresti, 1997

Stancu Ion Finante, Editura Economica, Bucuresti, 1997

Toma Marin, Ghid pentru diagnostic si evaluare a intreprinderii,

Chivulescu Marius Editat de CECCAR, 1996

Vintila Georgeta Diagnosticul financiar si evaluarea intreprinderilor,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1998

Vintila Georgeta Gestiunea financiara a intreprinderii,

Editura Didactica si Pedagoguca, Bucuresti, 1999

*** Sistemul contabil al agentilor economici,

editat de Ministerul Finantelor, 1994

*** Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

*** H.G. 55/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea societatilor comerciale si vanzarea de active, precum si a Regulamentului de organizare si functionare a Fondului Proprietatii de Stat.

*** Legea contabilitatii nr. 82/1991.