Analiza Economico Financiara Privind Corelatia Rentabilitate Patrimoniu
CUPRINS
Capitolul I. Prezentarea generală la S.C. BRAICONF S.A. / 5
1.1. Scurt istoric al activității desfășurate / 6
1.2. Prezentarea generală a activității S.C. BRAICONF S.A. / 10
1.2.1. Piața externă / 11
1.2.2. Distribuția / 12
1.2.3. Piața internă / 15
1.2.4. Resursele umane / 16
1.2.5. Investiții majore in tehnologie / 18
1.2.6. Protecția mediului / 18
1.2.7. Acțiunile societății / 19
1.3. Caracterizarea situației economico-financiare a
S.C. BRAICONF S.A. pe baza principalilor indicatori / 19
1.3.1. Principalii indicatori sintetici / 19
1.3.2. Alte informații / 25
1.3.3. Obiective.Strategii.Politici / 26
Capitolul II. Rentabilitatea ca indicator de performanță / 28
2.1. Necesitatea și importanța rentabilității in analiza stării de
performanță / 29
2.2. Profitul-indicator al rentabilității absolute / 33
2.2.1. Indicatori de profitabilitate / 35
2.2.2. Indicatori privind rezultatul pe acțiune / 35
2.3. Ratele de rentabilitate-indicatori ai rentabilității absolute / 42
2.3.1. Rata rentabilității cheltuielilor față de venituri / 43
2.3.2. Rata rentabilității comerciale / 44
2.3.3. Rata rentabilității resurselor consumate / 45
2.3.4. Rata rentabilității economice / 46
2.3.5. Rata rentabilității financiare / 47
Capitolul III. Analiza situației financiar-patrimoniale
la S.C. BRAICONF S.A. / 49
3.1. Analiza patrimoniului net și a surselor de finanțare / 50
3.1.1. Bilanțul patrimonial / 50
3.1.2. Bilanțul funcțional / 50
3.1.3. Patrimoniul / 52
3.2. Analiza structurală și dinamica patrimonială a întreprinderii / 53
3.2.1. Ratele de structură ale activului / 54
3.2.2. Ratele de structură ale pasivului / 57
3.3. Analiza corelației fond de rulment-nevoie de fond de rulment- trezorerie netă / 58
3.3.1. Fondul de rulment / 58
3.3.2. Nevoia de fond de rulment / 59 3.3.3.Trezoreria netă / 60
3.4. Analiza corelației creanțe-obligații / 61
3.4.1. Lichiditatea / 62
3.4.2. Solvabilitatea / 62
Capitolul IV. Analiza corelației rentabilitate-patrimoniu
la S.C. BRAICONF S.A. / 65
4.1. Analiza profitului și a ratelor de rentabilitate / 65
4.1.1. Analiza ratelor profitului / 65
4.1.2. Analiza ratelor de rentabilitate / 76
4.2. Analiza patrimoniului / 92
4.2.1. Bilanțul contabil / 93
4.2.2. Analiza structurii patrimoniale / 94
4.2.3. Analiza patrimoniului net / 99
4.2.4. Analiza corelației FR-NFR-TN / 101
4.2.5. Analiza corelației creanțe-obligații / 107
4.2.6. Analiza lichidității și solvabilității / 109
Capitolul V. Concluzii privind corelația rentabilitate-patrimoniu la
S.C. BRAICONF S.A / 113
5.1. Concluzii privind corelația rentabilitate-patrimoniu in urma analizei economico-financiare / 114
5.2. Strategii de îmbunătățire a corelației rentabilitate-patrimoniu / 124
5.2.1. Obiective generale / 125
5.2.2. Politici / 125
5.2.3. Principii / 126
5.2.4. Strategii principale / 127
Capitolul VI. Sistemul informatic la S.C. BRAICONF S.A. / 130
6.1. Caracteristici generale ale programului WINCONTA / 130
6.2. Opțiunea „culegere date” ÎNCASĂRI / 132
6.3. Opțiunea „culegere date” PLĂȚI / 133
6.4. Opțiunea „culegere date” FACTURI CLIENȚI / 134
6.5. Opțiunea „culegere date” FACTURI FURNIZORI / 135
6.6. Jurnale comerciale VÎNZARE-CUMPĂRARE / 136
BIBLIOGRAFIE / 139
1.1. Scurt istoric al activității desfășurate / 5
1.2. Prezentarea generală a activității S.C. BRAICONF S.A. / 10
1.2.1. Piața externă / 11
1.2.2. Distribuția / 12
1.2.3. Piața internă / 15
1.2.4. Resurse umane / 16
1.2.5. Investiții majore in tehnologie / 18
1.2.6. Protecția mediului / 18
1.2.7. Acțiunile societății /19
1.3. Caracterizarea situației economico-financiare
pe baza principalilor indicatori la S.C. BRAICONF S.A./p.19
1.3.1. Principalii indicatori sintetici /19
1.3.2. Alte informații / 25
1.3.3. Obiective. Strategii. Politici / 26
1.1. Scurt istoric al activității desfășurate
Societatea comercială Braiconf S.A. Brăila a început să opereze în anul 1950, într-o clădire veche construită în anul 1921. Societatea a început să funcționeze cu un număr de 287 de salariați necalificați și cu o dotare tehnică rudimentară. Produsele care se lucra au fost: lenjerie pentru barbați și cămăși din pânză nealbită.
Într-o ordine cronologică, un scurt istoric al activității desfășurate, se prezintă astfel:
În 1951, societatea își dublează numărul de angajați formându-se două schimburi, având totodată și muncitori calificați, datorită experienței acumulate pe parcursul anului de înființare.
În 1954, se fac primele investiții care duc la creșterea productivității muncii.
În 1961, societatea și-a luat numele de „Întreprinderea de confecții” și tot acesta este anul în care societatea realizează prima producție destinată exportului, participând la târguri și expoziții internaționale cu creații proprii, acestea facilitând creșterea performanțelor societății.
În 1971, societatea face o nouă investiție majoră, construind un nou corp de clădire pe o suprafață de 1484 m, clădire care a fost destinată producției, cu organizarea a trei secții de confecționat și o secție (parter) pentru finisaj (călcare, etichetare și ambalarea produselor).
Performanțele societății au crescut an de an, ajungând în 1977 ca producția să depășească 100.000 de bucăți, din care 90% fiind destinată exportului, în vest si est (ponderea U.R.S.S.).
În 1977, intră în funcțiune o nouă investiție destinată producției și spațiilor de depozitare pentru materia primă și produsele finite.
Concomitent sunt realizate investiții în utilaje ceea ce a determinat o noua reorganizare precum si introducerea unei noi tehnologii de fabricație. Prin mărirea spațiilor destinate producției și a noii tehnologii, crește producția fizică și din acel moment, întreprinderea de confecții devine cea mai mare societate din țară, producătoare de cămăși bărbătești, ocupând primul loc pe țară la producția destinată exportului din industria de confecții, exportând în: Germania, Franța, Olanda, Belgia, U.R.S.S..
În 1990, „Întreprinderea de confecții” devine societate comercială, luând denumirea de „BRAICONF“ fiind înscrisă în Registrul Comerțului sub numărul J09/5/22, ianuarie 1991. Din acest an, societatea a început să lucreze în sistem lohn, 90% din producția realizată fiind destinată exportului pe vest (Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, S.U.A., etc.).
După trei ani de funcționare în acest sistem (1994), societatea avea o cifră de afaceri de 8.855.844.000 lei, cu un număr de 3600 de salariați. Tot în acest an au fost făcute primele investiții, achiziționându-se primele utilaje performante, care au impus o reorganizare a fluxului de producție și a locurilor de muncă, în special în stadiul confecționat. Acest fapt a permis contractarea de noi tipuri de produse (bluze de damă, compleuri de damă, sacouri, bleizere, rochii și pantaloni de damă, precum și a cămășilor de bărbați de complexitate maximă).
În anul 1996, societatea devine societate cu capital integral privat (P.A.S. 40% si 60% prin aplicarea legii numărul 77/1994). Prin aceste două forme de privatizare salariații societății dețin ponderea capitalului social.
În anul 1997, adoptând deviza „Noi investim in perfecțiune“, calitatea produselor executate fiind prioritară și, datorită respectării clauzelor contractuale în ceea ce privesc termenele de livrare față de partenerii de afaceri, S.C. Braiconf a încheiat contracte pe termen lung cu firme renumite in domeniul modei (Stefanel, Schtailman, Beneton, Leffman Spencer, San –Siro, Rawe – Rheda, Agatex, Marela, etc.). În același an, societatea realizează primele creații proprii ( mărci omologate ) cu care participă la târguri și expoziții interne și internaționale, urmate de noi contracte atât pentru piața internă cât și pentru export.
Forma de conducere a societății este administrator unic (director general) stabilită de Adunarea Generală a Acționarilor. În cadrul acesteia sunt cuprinse următoarele secții :
planificare și dezvoltare resurse ;
control tehnic și asigurare calitativă ;
oficiul juridic ;
control financiar juridic ;
atelier creație ;
departament pentru relații cu publicul .
Directorul general administrează 5 mari departamente, pentru care există câte un director ce se ocupă de domeniul său specificat:
departament tehnic (director tehnic) ;
departament de producție (director de producție) ;
departament comercial (director comercial) ;
departament economic (director economic) ;
departament de resurse umane (director de resurse umane).
În prezent S.C. Braiconf S.A. are contracte în sistem lohn cu: Germania, Italia, Franța, S.U.A., Marea Britanie, Spania, Portugalia, Elveția și alte state. Făcând o analiză procentuală a volumului producției destinate diferitelor state, reiese următorul grafic:
VOLUMUL EXPORTULUI
Figura 1.1.1
În ultimii 5 ani, la S.C. Braiconf S.A. s-au făcut o serie de investiții pe termen mediu și lung, menite să îmbunătățească performanțele tehnologice precum și micșorarea efortului depus pentru realizarea producției (rapid și eficient).
Principalele investiții au fost făcute în:
– achiziționarea de utilaje ;
– achiziționarea de tehnică de calcul ;
– tehnică de proiectare și încadrare ;
– construcții (spații de depozitare) ;
– achiziționarea de autovehicole de transport (pentru producția internă) ;
– ameliorarea condițiilor de mediu în secțiile de producție și serviciu tehnic ;
– achiziționarea de utilaje specifice depozitării materiilor prime ;
– consolidarea și reamenajarea corpurilor de clădire destinate producției ;
– resursă umană (cursuri de pregătire în diferite specializări) .
Ca urmare, investițiile făcute au influențat pozitiv producția fizică, fapt sesizat in cadrul vânzărilor la export și intern :
Relațiile dintre conducere și salariați sunt favorabile desfășurării activității, fiecare parte respectând legea părților (Contractul Colectiv de Muncă) , ceea ce a determinat ca, anual cifra de afaceri să crească, societatea fiind rentabilă prin profitul realizat, situându-se in ultimii trei ani pe primele trei locuri pe țară la nivel industrie ușoară.
Din aceste considerente, societatea are următoarea deviză :
„Imaginea se poartă !”
1.2. Prezentarea generală a activității S.C. Braiconf S.A.
Braiconf are o tradiție de peste 50 de ani, timp în care a operat in industria îmbrăcămintei, respectiv a cămășilor pentru bărbați și copii, a confecțiilor pentru femei, piețele țintă fiind cele externe și cea internă.
Societatea crește și creează valoare prin furnizarea de produse și servicii importante pentru maximizarea satisfacției clienților.
Societate comercială Braiconf S.A. – societate deținută public în sensul și sub incidența Legii 525/2002, și-a desfășurat activitatea in condițiile și cu respectarea legislației în vigoare și a prevederilor din actele constitutive.
Imaginea societății Braiconf în mediul extern a fost una pozitivă, performanțele sale fiind tot mai cunoscute, dovada fiind interesul unor firme puternice, producătoare de brand-uri recunoscute, pentru a realiza raporturi comerciale.
În România, Braiconf s-a situat pe locul 6 în „Topul național al firmelor” realizat de Camera de Comerț și Industrie a României, la categoria întreprinderilor foarte mari din industria confecțiilor, devansând firme cu tradiție și producătoare de confecții grele. În stabilirea topului s-au avut în vedere indicatorii economici: cifra de afaceri, productivitatea muncii, rata profitului și fondul de dezvoltare.
În „Top 100 companii publice românești”, S.C. Braiconf S.A. s-a plasat pe locul 32 față de 69 în anul precedent.
În toate topurile realizate de Camera deol financiar juridic ;
atelier creație ;
departament pentru relații cu publicul .
Directorul general administrează 5 mari departamente, pentru care există câte un director ce se ocupă de domeniul său specificat:
departament tehnic (director tehnic) ;
departament de producție (director de producție) ;
departament comercial (director comercial) ;
departament economic (director economic) ;
departament de resurse umane (director de resurse umane).
În prezent S.C. Braiconf S.A. are contracte în sistem lohn cu: Germania, Italia, Franța, S.U.A., Marea Britanie, Spania, Portugalia, Elveția și alte state. Făcând o analiză procentuală a volumului producției destinate diferitelor state, reiese următorul grafic:
VOLUMUL EXPORTULUI
Figura 1.1.1
În ultimii 5 ani, la S.C. Braiconf S.A. s-au făcut o serie de investiții pe termen mediu și lung, menite să îmbunătățească performanțele tehnologice precum și micșorarea efortului depus pentru realizarea producției (rapid și eficient).
Principalele investiții au fost făcute în:
– achiziționarea de utilaje ;
– achiziționarea de tehnică de calcul ;
– tehnică de proiectare și încadrare ;
– construcții (spații de depozitare) ;
– achiziționarea de autovehicole de transport (pentru producția internă) ;
– ameliorarea condițiilor de mediu în secțiile de producție și serviciu tehnic ;
– achiziționarea de utilaje specifice depozitării materiilor prime ;
– consolidarea și reamenajarea corpurilor de clădire destinate producției ;
– resursă umană (cursuri de pregătire în diferite specializări) .
Ca urmare, investițiile făcute au influențat pozitiv producția fizică, fapt sesizat in cadrul vânzărilor la export și intern :
Relațiile dintre conducere și salariați sunt favorabile desfășurării activității, fiecare parte respectând legea părților (Contractul Colectiv de Muncă) , ceea ce a determinat ca, anual cifra de afaceri să crească, societatea fiind rentabilă prin profitul realizat, situându-se in ultimii trei ani pe primele trei locuri pe țară la nivel industrie ușoară.
Din aceste considerente, societatea are următoarea deviză :
„Imaginea se poartă !”
1.2. Prezentarea generală a activității S.C. Braiconf S.A.
Braiconf are o tradiție de peste 50 de ani, timp în care a operat in industria îmbrăcămintei, respectiv a cămășilor pentru bărbați și copii, a confecțiilor pentru femei, piețele țintă fiind cele externe și cea internă.
Societatea crește și creează valoare prin furnizarea de produse și servicii importante pentru maximizarea satisfacției clienților.
Societate comercială Braiconf S.A. – societate deținută public în sensul și sub incidența Legii 525/2002, și-a desfășurat activitatea in condițiile și cu respectarea legislației în vigoare și a prevederilor din actele constitutive.
Imaginea societății Braiconf în mediul extern a fost una pozitivă, performanțele sale fiind tot mai cunoscute, dovada fiind interesul unor firme puternice, producătoare de brand-uri recunoscute, pentru a realiza raporturi comerciale.
În România, Braiconf s-a situat pe locul 6 în „Topul național al firmelor” realizat de Camera de Comerț și Industrie a României, la categoria întreprinderilor foarte mari din industria confecțiilor, devansând firme cu tradiție și producătoare de confecții grele. În stabilirea topului s-au avut în vedere indicatorii economici: cifra de afaceri, productivitatea muncii, rata profitului și fondul de dezvoltare.
În „Top 100 companii publice românești”, S.C. Braiconf S.A. s-a plasat pe locul 32 față de 69 în anul precedent.
În toate topurile realizate de Camera de Comerț și Industrie Brăila, având în vedere că aici își desfășoară activitatea peste 100 de societăți de confecții, S.C. Braiconf s-a situat pe primul loc, societatea constituind un reper în industria locală.
În rândul producătorilor de cămăși din piața românească, Braiconf rămâne un nume de referință. Faptul că produsele Braiconf au fost și sunt piratate in continuare cu toate demersurile și acțiunile în judecată, indică un concurent de temut, dar pierderile firmei sunt semnificative.
Dispunând de un cash-flow suficient și bine administrat, în relațiile cu instituțiile statului, S.C. Braiconf a continuat să fie un contribuabil corect, neînregistrând nici o întârziere în achitarea datoriilor și de asemenea la toate controalele efectuate de organele statului nu s-au evidențiat nereguli semnificative.
1.2.1. PIAȚA EXTERNĂ
Piața externă care absoarbe cel mai mult din producția Braiconf este cea a Uniunii Europene. Sistemul de lucru majoritar este lohnul. Creșterea volumului exportului este unul din motivele pentru care cifra de afaceri și veniturile au avut o creștere dinamică permanentă și este o confirmare a faptului că firma s-a specializat progresiv, că a devenit mai flexibilă, fapt ce-a permis orientarea către sectoarele de piață care au înregistrat cele mai mici perturbații.
O alocare echilibrată a activităților pe diferite canale de distribuție este un alt mod de protecție împotriva potențialelor dificultăți ce pot apărea într-un segment de piață sau altul.
Creșterea progresivă a volumului de servicii prestate clienților externi, a avut implicații directe asupra creșterii cifrei de afaceri din export.
COMPARAȚIE EXPORT 2003-2004
Figura 1.2.1
Acest grafic reflectă câteva aspecte importante:
– în anul 2004- aprilie-iunie și septembrie mijloc au fost mai bine acoperite comenzile, decât in restul perioadei afișate ;
– perioadele cele mai eficiente sunt cele în care se realizează programele de primăvară – vară, respectiv lunile: mijloc noiembrie-martie, față de perioada iunie-august, când volumul comenzilor scade în sezonul toamnă-iarnă ;
– acoperirea mai uniformă în anul 2004, este o consecință a insistențelor administrației în detectarea unor clienți care au organizat sistemul de producție pe aceste intervale neacoperite de marile firme.
Este interesantă distribuția geografică a piețelor spre care pleacă produsele realizate de Braiconf:
DISTRIBUȚIA GEOGRAFICĂ
Figura 1.2.2
1.2.2. DISTRIBUȚIA
Distribuția a canalizat atenția și a alocat un volum mare de muncă firmei. Scăderea puterii de cumpărare a pieței de retail în general, a creat probleme și în același timp a impulsionat să se găsească mai multe modalități pentru care produsele Braiconf să ajungă la cât mai mulți consumatori, dar nu oricum, astfel încât să se înregistreze o evoluție pozitivă.
Distribuția se realizează prin:
► Rețeaua proprie de magazine din București, Brăila, Iași și Constanța-din aprilie 2004 ;
► Standuri amenajate în magazine din orașe mari ale țării, respectiv:Brașov,Cluj, București, Ploiești la care s-au adăugat în cursul anului cele din Oradea ;
► Marii retaileri – respectiv Metro, Selgros, Carrefour ;
► Micii comercianți.
Figura 1.2.3
Vânzările în magazinele proprii au fost de 14.173.383 mii lei, față de anul precedent, deci o creștere de 5.209.245 mii lei, reprezentând 73,7% din creșterea totală în acest segment de piață.
Acest lucru convinge încă o dată în plus că implicarea în distribuție este foarte benefică-banii se întorc zilnic în circuit, se cunoaște comportamentul produselor și se cunosc cerințele consumatorilor.
Este relevant faptul că 39% din vânzări se realizează prin magazine și standuri, unde Braiconf are implicare directă. De asemenea, este de apreciat trendul negativ al desfacerii prin micii comercianți, o evoluție similară înregistrându-se pe piața externă.
Factorii care constrâng societatea în expansiunea rețelei de distribuție sunt chiriile și costurile foarte mari în locațiile existente în țară. Pentru a anihila aceste costuri în dorința eficientizării activității de comerț, Braiconf a creat parteneriate cu alți producători de confecții pentru bărbați, costume, pantaloni, cravate-respectiv Secuiana din Sfântu Gheorghe, Dinasty din Piatra Neamț și alții.
Dacă până acum câțiva ani exportul Braiconf se caracteriza printr-o ridicată concentrare geografică, fiind orientat intr-o proporție covârșitoare spre Italia și Germania, în anul 2004 au urmat o evoluție pozitivă următoarele piețe:
Figura 1.2.4
Figura 1.2.5
♦ Olanda a absorbit 10% față de 2% în anul 2003;
♦ Anglia a absorbit 11% față de 4% în anul 2001.
Studiind în permanență tendințele consumului, respectiv reducerea garderobei convenționale (determinată de evoluția globală a societății), multiplicarea stilurilor, versatilitatea și imprevizibilitatea cererii, au fost selectate firme puternice ce pot răspundeacestor cerințe.
Partenerii Braiconf sunt actori profesioniști ai pieței de confecții, care acționează în segmente de piață diferite ca identitate culturală, nivel de preț, canale de distribuție.
Clienții importanți sunt:
► Italia
♦ Agattex
♦ Benetton
♦ Stefanel
♦ Marella
► Germania
♦ Seidensticker
♦ Bodoni
► Olanda
♦ W.E.
♦ E.C.C.E.
♦ Oliver Grant
► Anglia
♦ John Adam Europe
♦ DeWhirst
Este o realitate și o mândrie faptul că Braiconf este unul din producătorii marilor brand-uri: Kenzo, Givenchi, Rocha, Scherer, Versace Sport, Peter Hadley, Sisley, Marella, Cerutti, Gianfranco Fere, Valentino.
Anul 2004 a marcat și începutul colaborării cu FILA în vederea producerii cămășilor pentru Scuderia Ferrari și fanii acesteia.
Flexibilitatea, nivelul de calitate, respectarea termenelor de livrare, receptivitatea în schimbări la nivelul administrării activităților tehnice și a producției au consolidat poziția și imaginea în piața externă a confecțiilor pentru societatea Braiconf.
1.2.3. PIAȚA INTERNĂ
Obiectivul administrației privind piața internă a fost menținerea și consolidarea poziției de lider în ceea ce privește calitatea cât și volumul vânzărilor.
Modalitățile principale de realizare a acestor obiective au fost:
► Desfășurarea unei susținute activități de branding ;
► Implicarea în distribuție.
De ce Brand-uri:
► Deoarece viitorul le aparține ;
► Cunosc o dezvoltare deosebită ;
► Delimitează segmente ale consumatorilor ;
► Economisesc timpul clienților ;
► Asigură încrederea necesară asupra calității ;
► Stabilesc punți de comunicare între producător și consumator.
După ani de zile de muncă, Braiconf a reușit să alinieze celorlalte șase brand-uri – Business (B), Nuovo Clasico (NC), City Life (CL), Authentic (AU), Sergio (S), El – altul nou, respectiv B urban (BU).
În anul 2004, Sergio a făcut obiectul unor studii, care au dus la îmbunătățirea performanțelor sale.
VÂNZĂRI PE MĂRCI ȘI LINII DE PRODUS – 2004
Figura 1.2.6
Referitor la grafic, trebuie să specificăm: ML –mânecă lungă, MS –mânecă scurtă.
Cifra de afaceri din vânzări în această piață realizată în 2004, respectiv 53.506.127 mii lei este cu 7.070.090 mii lei mai mare decât în anul precedent.
Evoluția pe luni a vânzărilor prezentată în graficul alăturat se menține în general în aceeași notă cu anii precedenți, ianuarie, februarie, martie, când sunt crescute cheltuielile pentru întreținere, precum și lunile de vară când oamenii alocă mai mulți bani pentru concedii fiind lunile cu volumul cel mai mic de vânzări.
COMPARAȚIE PIAȚA INTERNĂ
Figura.2.7
1.2.4. RESURSE UMANE
Și în anul 2004, administrația a promovat o politică bazată pe respect și tratament egal, nepreferențial, valoarea fiind principalul criteriu de ierarhizare.
Asigurarea cu personalul, de care Braiconf are nevoie acum și în viitor a constituit principala coordonată a activității de recrutare.
În anul 2004, numărul scriptic de personal a fost de 3.594 salariați, față de 3.624 în anul 2003, cu 30 mai puțin, iar numărul mediu realizat, a fost de 3325 față de 3334 în anul 2003, diferența fiind dată de cele 265 de persoane cu contractul de muncă suspendat.
EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE SALARIAȚI
Figura 1.2.8
Asigurarea unor condiții optime de muncă, igienă, securitate a muncii precum și de sănătate au constituit o preocupare constantă a admirației.
Salariul mediu brut realizat a fost de 3.600.000 lei, la care se adaugă tichetele de masă cu valoare de circa 1.000.000 lei.
Comparativ cu nivelele de salarii din sectorul industriei de confecții, Braiconf se află printre cei care asigură salarii decente și tichete de masă pentru fiecare zi lucrătoare.
Din totalul de 520 de muncitori fără calificare s-au organizat cursuri de calificare pentru 120.
Și în cursul anului 2004 salariații au beneficiat de o cotă parte din prețul biletelor de odihnă și de tratament precum și o cotă din profit în funcție de contribuția fiecăruia în realizarea acestuia, ceea ce a reprezentat un avantaj suplimentar.
De asemenea, în preajma sărbătorilor, a concediilor, toți salariații au beneficiat de prime decente, care sa-i ajute să le întâmpine și să trăiască cu familia clipe de bucurie și împlinire.
Toți salariații sunt posesori de carduri bancare.
Conștienți de potențialul resurselor umane de care dispune societatea în eficientizarea activității, au fost obținute două finanțări PHARE pentru două proiecte:
►CRIC: Centrul Regional de calificare-recalificare pentru Industria Confecțiilor: are ca scop instruirea și reconversia profesională a personalului activ în meseria de bază pentru adaptabilitatea la tehnica de vârf existentă în societate și identificarea șomerilor apți pentru meserie.
Implementarea se va face prin organizarea de cursuri pentru muncitorii necalificați, achiziții de mașini de cusut simple, speciale și amenajarea unei săli pentru cursuri.
►PERFORM: modul pilot de aplicare constructivă a unui sistem integrat de măsurare și eficientizare a performanțelor resurselor umane în context microeconomic dinamic.
Are ca scop asigurarea unui model de urmat în implementarea unei politici de reorientare către performanță economică stabilă pe termen lung, prin utilizarea celor mai noi metode de management și organizare a producției, precum și instruirea specifică a personalului pe toate nivelele.
Implementarea se va face prin instruirea complexă a managementului de vârf și mediu al firmei în toate domeniile derulării unei activități eficiente în vederea creșterii performanțelor, a potențialului de export și a adaptabilității la condițiile extrem de volatile ale pieței și prin achiziții de echipamente.
Trecutul, prezentul și viitorul succes al S.C. Braiconf S.A. este în primul rând și în mod special datorat devotamentului, entuziasmului și pasiunii cu care au venit, vin și vor veni salariații Braiconf în fiecare zi.
1.2.5. INVESTIȚII MAJORE ÎN TEHNOLOGIE
Investițiile realizate în anul 2004 au vizat mașinile speciale, fără de care nu s-ar fi putut realiza produsele de modă (mașinile de cusut zig – zag, de acoperire, de aplicat elastic precum și mașinile de butoniere electronice cu posibilități multiple, la fel mașinile electronice de cusut nasturi).
A doua gamă de investiții au vizat utilajele care, pe lângă performanțele calitative asupra calității totale a produselor, au însemnat și o reducere a costurilor de producție (mașini de tivuri, mașini de umeri).
Este un motiv de mare satisfacție și împlinire, realizarea investițiilor din croit. Dotarea inițială, plasează Braiconful în anii de început ai confecțiilor, cu foarfece, cu bandzig-uri, cu mese normale, care aduceau un con de umbră imaginii Braiconf și implicit costuri mai mari ale acestei etape tehnologice.
Astfel s-au pus în funcțiune cutterul automat Vector 5 produs de Lectra Systems, două mese de șpănuit automate SETEC, precum și un sistem automat de alimentare a meselor-premieră absolută în industria confecțiilor din România.
Investițiile semnificative în tehnologia informatică au vizat dotarea din contabilitate unde utilizăm Standardele Internaționale (IAS) precum și compartimentul tehnic, respectiv proiectarea, construirea tiparelor și a încadrărilor.
1.2.6. PROTECȚIA MEDIULUI
În activitatea industrială, societatea Braiconf nu emite noxe sau alte substanțe care să influențeze negativ condițiile de mediu, instalațiile de producere a agentului termic fiind dotate corespunzător, conform cerințelor impuse.
Deșeurile rezultate din procesul tehnologic și procesele auxiliare sunt zilnic colectate și evacuate din societate în locurile special amenajate de conducerea comunității locale.
1.2.7. ACȚIUNILE SOCIETĂȚII
Acțiunile societății Braiconf, numeric și valoric, nu au înregistrat modificări în exercițiul financiar 2004. Evidența acțiunilor și acționarilor este ținută în condițiile legii de societatea Registrul Român al Acționarilor din București, societate autorizată de CNVM.
Structura sintetică a registrului consolidat al acționarilor la data de 25 martie 2004, care dețin un procent mai mare de 1% din acțiunile societății se prezintă astfel:
Acțiunile S.C. Braiconf S.A. se tranzacționează pe piața extrabursieră RASDAQ, cu simbolul BRCR, la categoria a II-a, conform regulamentului CNVM
nr. 2/2004 privind transparența și integritatea pieței RASDAQ.
1.3. Caracterizarea situației economico – financiare a S.C. Braiconf S.A. pe baza principalilor indicatori
Caracterizarea situației economico – financiare se realizează mai ales pe baza calculului diferiților indicatori, calcul realizat pe perioada unui an și apoi comparativ, pe mai multe exerciții economico – financiare. Baza de date a lucrării o constituie totalitatea documentelor de sinteză ale S.C. Braiconf S.A, la sfârșitul anilor 2002, 2003, 2004.
1.3.1. Principalii indicatori sintetici:
Trendul favorabil pe care s-a înscris prețul mediu al acționarilor Braiconf în ultimii ani, este completat de buna remunerare a capitalului investit de către acționari:
Rezervele legale sunt constituite la nivelul maxim admis ca deductibil fiscal, respectiv 20% din capitalul social si în consecință Adunarea Generală a Acționarilor propune repartizarea profitului net în valoare de 65.963.375 mii lei astfel:
majorarea surselor proprii de finanțare cu 34.818.846 mii lei care includ și facilitățile acordate pentru producția de export în valoare de 8.472.590 mii lei;
dividende cuvenite acționarilor în valoare de 25.395.450 mii lei;
participarea la profit a salariaților în valoare de 5.749.078 mii lei.
Dividendul brut pe acțiune are valoarea de 3400 lei față de 2600 lei pe acțiune în anul 2003.
Figura 1.3.1
În condițiile aprobării propunerii administrației, valoarea dividendului net pe o acțiune va fi:
pentru persoane juridice: 3060 lei pe acțiune
pentru persoane fizice: 3230 lei pe acțiune
Mărimea anuală a dividendului alocat a crescut de la an la an, fiind determinată de politicile definite la nivelul societății pe termen scurt, mediu și lung privind asigurarea resurselor financiare necesare dezvoltării viitoare.
Pentru a prezenta situația economico-financiară, utilizăm în continuare indicatori de analiză care își au rădăcinile în bilanț sau contul de profit și pierdere.
În anul 2004, atât activele cât și capitalurile proprii au crescut cu 42.255.880 mii lei, respectiv cu 22,06%, de la 191.547.303 mii lei la 233.803.183 mii lei. Sursele care au condus la obținerea acestor creșteri au fost sursele alocate din profitul net precum și soldul favorabil înregistrat la poziția ALTE REZERVE.
Un indicator foarte important, este cifra de afaceri, care reprezintă obiectivul întreprinderii și de aceea este în centrul atenției, măsurile întreprinse conducând la menținerea pe traiectorie ascendentă a acesteia.
Față de previziunile din bugetul de venituri și cheltuieli, respectiv 435.000.000 mii lei, cifra de afaceri netă realizată a atins nivelul de 451.536.408 mii lei, cu 3,7% , respectiv 16.000.000 mii lei mai mult.
Comparativ cu anul precedent, cifra de afaceri a cunoscut o creștere cu 23,93%, respectiv cu 86.196.040 mii lei mai mult. Exprimată în dolari, CA înregistrează valoarea de 13.600 mii $ iar în EURO valoarea de 12.023 mii EURO.
Evoluția în dinamică a cifrei de afaceri exprimată în lei, dolari și euro dă o imagine mai concretă tuturor acționarilor Braiconf despre volumul afacerilor societății:
Figura 1.3.2
Figura 1.3.3
Figura 1.3.4
Cifra de afaceri realizată reprezintă 96% din veniturile de exploatare, față de 95,1% în anul 2002.
În structură, cifra de afaceri din vânzări se prezintă astfel:
din vânzări producție la export: 393.072.264 mii lei
din vânzări în piața internă: 58.464.144 mii lei
Procentul vânzărilor la export reprezintă 87%, restul de 13% reprezintă vânzările din piața internă:
Figura 1.3.5
Alți trei indicatori importanți pe lângă cifra de afaceri, care au un impact puternic asupra analizei, sunt veniturile, cheltuielile și profitul. Evoluția și dinamica acestor indicatori în timp este următoarea:
VENITURILE. În anul 2004, veniturile totale au fost de 479.940.384 mii lei, cu 84.873.072 mii lei mai mult față de anul 2003, înregistrând o creștere procentuală de 21,48%.
Veniturile din exploatare totalizează 470.252.484 mii lei, cu 87.159.532 mii lei mai mult față de anul precedent și reprezintă 97,98% din total venituri.
Evoluția în dinamică a veniturilor prezentată în graficele alăturate în lei, dolari și euro confirmă eficiența acțiunilor întreprinse de administrație.
Figura 1.3.6
Figura 1.3.7
Figura 1.3.8
CHELTUIELILE. Cheltuielile totale au înregistrat valoarea de 402.675.196 mii lei, față de 336.648.406 mii lei în anul precedent, cu 66.026.790 mii lei mai mult, creșterea procentuală fiind de 19,6%, inferioară creșterii celorlalți indicatori.
Cheltuielile de exploatare în valoare de 400.195.011 mii lei au crescut cu 65.300.000 mii lei, respectiv 19,5% și reprezintă 99,38% din cheltuielile totale.
În structura cheltuielilor, creșteri peste nivelul de 19,5% au înregistrat următoarele:
Cheltuielile cu personalul – 21,95% din care: cheltuieli cu salariile: +31.398.233, respectiv o creștere de 21,84%; cheltuieli cu asigurările și protecția socială: +11.179.492 mii lei, respectiv 22.268 mii lei, datorată și introducerii fondului de risc și accidente prin legislația muncii;
Cheltuieli cu amortizarea – au înregistrat un plus de 3.097.020 mii lei, reprezentând o creștere procentuală de 29,36% suma fiind scutită de impozitare și rămânând în societate ca sursă de finanțare;
Cheltuielile cu impozitul pe profit – au crescut cu 114%, respectiv cu 6.015.662 mii lei datorită impozitării profitului realizat din export cu 12,5% față de 6% în anul 2003. Nivelul redus de creștere al cheltuielilor totale este consecința aplicării politicii de reducere a costurilor în general și în special prin valoarea adăugată.
PROFITUL. Rezultatul brut al exercițiului financiar al anului 2004 a atins cifra de 77.265.188 mii lei, cu 18.846.282 mii lei mai mult decât în anul 2003.
Figura 1.3.9
Exprimat în cele două monede importante, rezultatul brut înregistrează valoarea de 2.057 mii EURO și 2.327 mii $.
Rezultatul din exploatare reprezintă 90,67% din total, înregistrând o valoare de 70.057.473 mii lei.
Rezultatul net al exercițiului financiar 2003 înregistrează o valoare de 65.963.375 mii lei, respective un plus de 12.830.620 mii lei și o creștere procentuală de 24,155%.
Exprimat în alte valute, profitul net înregistrează următoarele valori: 1.756 mii EURO și 1.987 mii $.
Indicatori de lichiditate – pe ansamblu, acești indicatori, respectiv: lichiditatea generală și imediată și rata solvabilității generale cresc în anul 2004 față de anul 2003, cu 1,17, 0,12 și 2,61 – o situație favorabilă pentru întreprindere din punct de vedere economico- financiar;
Indicatori de echilibru financiar – acești indicatori, prin complexitatea și variația lor, au adus un plus de valoare anului 2004, astfel: în afară de rata autonomiei financiare care a rămas constantă de 100%, ceilalți indicatori s-au modificat favorabil, societatea reușind să-și acopere datoriile, și mai mult de atât, într-un ritm mai bun decât anul precedent: viteza de rotație a obligațiilor a scăzut cu 1,15 zile față în 2004 față de 2003.
Indicatori de gestiune – în cadrul acestei categorii, rotația activelor circulante și rotația activului total ( exprimate în rotații și zile ), scad în anul 2004 față de 2003 cu 0,2 rotații și respectiv 0,08 rotații. Iar durata medie de recuperare a creanțelor scade în 2004 de la 8,7 rotații la 8,5 rotații în 2003.
Indicatori de rentabilitate – cele trei rate de rentabilitate: economică, financiară și a resurselor umane cresc în 2004, ceea ce demonstrează o eficiență deosebită în realizarea de profit din sursele întreprinderii, precum și capacitatea de a controla prețurile de producție.
Indicatori ai fondului de rulment – rezultatele acestor indicatori în evoluția lor pe parcursul anilor de analiză arată echilibrul economico-financiar al întreprinderii, o dezvoltare strategică în 2004 față de 2003 și eficacitatea deciziilor la nivel operațional.
În concluzie, indicatorii prezentați mai sus scot în evidență un raport pozitiv efect/efort și o soliditate bine definită a societății.
1.3.2. Alte informații:
Patrimoniul societății a fost inventariat în cursul anului 2004, în conformitate cu prevederile Legii contabilității și a Precizărilor aprobate prin OMF nr 2388/1995, rezultatele fiind operate în contabilitate și cuprinse în bilanțul contabil încheiat la data de 31.12.2004.
În exercițiul financiar 2004, S.C. BRAICONF S.A. nu a contractat credite bancare, iar la date de 31.12.2004 situația valorii unitare a activului net se prezintă astfel:
Și în anul 2004, S.C. Braiconf S.A. s-a confruntat cu o serie de litigii, respectiv 17 ca număr, din care:
● 2 litigii cu Direcția generală a finanțelor publice Brăila, ambele câștigate de societate. Valoarea recuperată a celor două procese a fost de 180.560 mii lei;
● 3 litigii de muncă, toate finalizate în favoarea Braiconf;
● 9 litigii comerciale, 5 au fost câștigate și recuperate pagubele, iar 4 sunt în curs de executare silită;
● 3 litigii cu societățile comerciale care se află în fază de urmărire penală la Poliția municipiului București, cu privire la respectarea piratării produselor Braiconf cu marca City Life.
● Sunt în continuare pe rol litigiile din anul 2002 privind exproprierile(1.766.100 mii lei).
Trebuie menționat că în 2004 societatea Braiconf nu a avut litigii în care să apară acuzată, doar în cazul celor două litigii de muncă și a celor care au avut ca obiect exproprierile realizate de autoritățile locale înainte de 1989.
1.3.3. Obiective. Strategii. Politici
Pe termen scurt, pentru industria de confecții din România, angrenată în competiția internațională, se prefigurează o serie de amenințări externe și interne, imposibil de ignorat, care implică analize strategice și elaborarea de strategii pentru menținerea în cursă.
Dintre amenințările externe se remarcă:
– Liberalizarea comerțului cu textile începând cu ianuarie 2006;
– Perspectivele aderării la Uniunea Europeană care prevăd exigențe mult mai superioare, care se referă la standarde, legislație, conduită.
Dintre amenințările interne se remarcă:
– Lipsa unui sector primar puternic;
– Lipsa producătorilor unei game extinse de accesorii;
– Nivelul scăzut de productivitate;
– Dependența de marii actori ai pieței confecțiilor (sistem de lucru lohn și semilohn);
– Prezența la scară redusă a exporturilor totale.
Printre politicile administrației canalizate pe profitabilitate, se încadrează:
1. Continuarea politicii de optimizare a activelor societății;
2. Politica de reducere a costurilor va fi accentuată prin creșterea gradului de utilizare intensivă a resurselor și în același timp prin realizarea de valoare adăugată într-o măsură mai mare comparativ cu perioadele anterioare;
3. Se va urmări dezvoltarea competitivității societății prin tehnologii avansate;
4. Creșterea volumului serviciilor prestate clienților, respectiv extinderea lor;
5. Se va urmări lărgirea sferei de activitate a tehnologiei informației în departamentele societății;
6. Extinderea rețelei de distribuție a produselor proprii va cunoaște noi dimensiuni:
7. Se va intensifica participarea la campanii promoționale (târguri, expoziții) și în același timp se vor aloca fonduri pentru publicitate;
8. Structura organizațională va fi una menită să asigure un flux informatic optimizat care să dea suplețe actului de conducere și în același timp să permită accelerarea procesului decizional;
9. Se va acționa pentru menținerea unui climat de muncă corespunzător prin discuții și negocieri cu sindicatul, de câte ori va fi nevoie.
Creșterea succesului în era competiției globale este obiectivul oricărei companii, iar administrația Braiconf își propune să fie câștigătoare acum și în viitor, să facă uz de toate resursele pentru a-și crea avantaje competitive.
De asemenea, punctele forte pe care le are întreprinderea în prezent, asigură perspective promițătoare prin utilizare eficientă și perfecționare.
Țintind spre excelență, cu respectul impus celor care au adus societatea la nivelul de astăzi, administrația acționează și crede în viitorul Braiconf.
2.1. Necesitatea și importanța rentabilității în analiza stării de performanță / 29
2.2. Profitul-indicator al rentabilității absolute / 33
2.2.1. Indicatori de profitabilitate / 35
2.2.2. Indicatori privind rezultatul pe acțiune / 35
2.3. Ratele de rentabilitate- indicatori ai rentabilității relative / 42
2.3.1. Rata rentabilității cheltuielilor față de venituri / 43
2.3.2. Rata rentabilității comerciale / 44
2.3.3. Rata rentabilității resurselor consumate / 45
2.3.4. Rata rentabilității economice / 46
2.3.5. Rata rentabilității financiare / 47
2.1. Necesitatea și importanța rentabilității în analiza stării de performanță
Rentabilitatea unei întreprinderi atestă capacitatea ei intrinsecă de a obține profit, de a utiliza eficient factorii de producție, în scopul remunerării capitalurilor, dar și al extinderii activității acesteia, iar în condițiile stricte ala economiilor de piață, rentabilitatea este o condiție a supraviețuirii respectivei întreprinderi și a evitării falimentului.
Noțiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit, reprezentând în opinia lui B.Colasse („La gestion financiere de l’entreprise”) „aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unități monetare”.
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico aprovizionare, producție, vânzare.– financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție, vânzare.
Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. În acest sens, menționez că eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic).
Performanța include abilitatea de a avea succes la resurse, de a le aloca și utiliza optim în scopul asigurării unei remunerări suficiente pentru a acoperi riscul asumat și a justifica interesul, pe traiectoria unei dzvoltării viitoare durabile.
Performanța rezidă deci, în eficiența și eficacitatea cu care sunt consumate resursele (efort) și generate rezultatele (efect) care să-i asigure și să-i dezvolte sfera de interese.
Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori: profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității (indicator al mărimii relative a rentabilității).
Tendința spre armonie și echilibru este caracteristică ansamblului activităților omenești, inclusiv celor creatoare de valori materiale, pe parcursul întregului proces dinamic de accesare, alocare și utilizare a resurselor necesare acestor activități.
Într-un sistem economic concurențial, obiectivul major al întreprinderii este maximizarea valorii sale, respectiv creșterea averii proprietarilor acesteia (maximizarea averii acționarilor pentru societățile închise și maximizarea cursului titlurilor pentru societățile cotate la bursă). Acest lucru, implică desfășurarea activității firmei în condiții de rentabilitate superioară și în același timp, menținerea solvabilității și echilibrului financiar.
Alte obiective, cum sunt flexibilitatea financiară, creșterea maximală, menținerea puterii și autonomiei financiare reprezintă alternative posibile, unele substituibile, altele opozabile obiectivului maximizării valorii firmei.
Flexibilitatea financiară reflectă capacitatea de adaptare a firmei la schimbările de mediu; o bună flexibilitate nu poate decât să contribuie la maximizarea valorii întreprinderii.
Creșterea maximală nu conduce în mod necesar la maximizarea valorii firmei. Dar o creștere puternică poate duce, în anumite perioade, la degradarea rentabilității și mărirea riscului, la deficiențe de ordin financiar, deoarece deținătorii de capital preferă să-și plaseze resursele în întreprinderi care au o creștere moderată și în consecință un risc mai redus, dar care oferă o rentabilitate constantă.
De asemenea, politica de păstrare a puterii și autonomiei financiare poate să conducă la performanțe inferioare.
Astfel, managerii și acționarii trebuie să urmărească atingerea acelor obiective pe termen scurt care să contribuie la realizarea celui pe termen lung – creșterea valorii patrimoniale a firmei, singurul care permite perenitatea acesteia.
Analiza rentabilității constituie pilonul aprecierii gestiunii întreprinderii și a poziției financiare a acesteia. Gestiunea resurselor, care vizează aprovizionarea, utilizarea și dezafectarea acestora, este orientată în funcție de obiectivele privind rentabilitatea scontată, sub incidența însă a constrângerilor impuse de furnizorii acestor resurse.
Acest proces presupune alegerea acelei variante care să asigure echilibrarea în condiții optime a celor două fluxuri opuse a întreprinderii: fluxul de cheltuieli, respectiv de plăți potențiale, cu fluxul de venituri, respectiv de încasări potențiale.
Aprecierea rezultatului întreprinderii presupune evaluarea atât a poziției întreprinderii, cât și a tuturor participanților la desfășurarea activității. Astfel, atragerea și alocarea resurselor se concretizează în cheltuieli și distribuiri de rezultat la nivelul întreprinderii și remunerări la nivelul furnizorilor de resurse.
Raționalitatea implicării într-un proces constă, după cum apreciază și Vasile Robu, în „dorința de a câștiga. Semnificația acestui câștig, conținutul său este foarte complexă, vizând atât aspecte financiare, cât și sociale. Aspirațiile participanților la o activitate și satisfacerea acestora asigură dezvoltarea societății.”
Practica economică a identificat ca punct central al obiectivelor strategice ale întreprinderii rentabilitatea, condiție a realizării celorlalte obiective: poziție pe piață, cercetare – dezvoltare, responsabilitate socială, etc.
Eficiența economică apare în cadrul analizei rentabilității ca o rezultantă a unei activități rentabile, între cele două noțiuni: – de eficiență și de rentabilitate – existând un raport „ ca de la întreg la parte ”. Însă eficiența economică echivalează și cu absența risipei ca urmare a utilizării cât mai bune a resurselor economice de care dispune la un moment dat o întreprindere.
Există o tendință de a trata la modul global eficiența unei afaceri și, pe această cale, profitul sau pierderea asociată. Această tendință, în opinia Monicăi Petcu „permite existența la nivelul afacerii a unor comportamente contradictorii vizând utilizarea diverselor resurse economice, în timp ce anumite resurse sunt utilizate strict rațional, altele pur și simplu risipite prin decizii arbitrare, care țin mai mult de temperamentul managerului decât de știința conducerii”.
În ceea ce privește analiza la nivelul întregii societăți, vom constata caracterul evident al fenomenului cheltuirii resurselor financiare publice. În acest caz, se poate obiecta, prin prisma utilizării lor după bunul plac al întreprinzătorului care le deține și le fructifică într-un mod corespunzător dorințelor proprii.
Utilizarea resurselor private poate fi capricioasă și nu orientată după principiile generale ale eficienței economice. Totuși, atunci când resursa privată este angrenată într-un proces economic de piață, ea trebuie utilizată rațional în scopul obținerii de profit și nu risipă.
În timp ce risipa personală a resurselor financiare afectează bugetul individual al omului de afaceri, risipa resurselor financiare în cadrul întreprinderii generează comportamente contradictorii ale angajaților față de cheltuire unor resurse, ceea ce echivalează cu generalizarea risipei.
Analiza eficienței și rentabilității unei afaceri trebuie extinsă în cel mai analitic mod. Fiecare unitate monetară cheltuită, trebuie să genereze fluxuri financiare viitoare pozitive, iar imperativul de raționalitate în cheltuirea resurselor trebuie să fie generalizat la nivelul afacerii și nu particularizat pe segmente ale acesteia.
În mod normal, o afacere nu poate supraviețui decât în condiții de rentabilitate, profitul fiind rezultatul financiar pozitiv al exercițiului financiar trecut și sursa de susținere a dezvoltării viitoare a întreprinderii.
Pentru anumite perioade și ca urmare a necesității penetrării unor piețe sau a menținerii unor produse pe piețe deja câștigate se poate renunța temporar la principiile raționalității economice, însă numai dacă renunțarea la profitul prezent va genera cu siguranță profituri viitoare superioare ca volum și dinamică.
Rentabilitatea reprezintă potențialul întreprinderii de a crea plusvaloare. Ea există în măsura în care există și posibilitatea de a utiliza resursele astfel încât produsul obținut pe seama lor să aibă o valoare economică superioară celei obținute prin însumarea resurselor consumate.
În consecință, în aprecierea rentabilității se pornește de la determinarea rezultatelor ca diferență între venituri și consumul de resurse aferent acestora, într-o anumită perioadă, pe diferite niveluri de agregare, fiecare constituind indicatori de performanță specifică, a căror finalitate se concretizează în creșterea bogăției proprietarilor, indiferent de forma de manifestare: dividende distribuite sau creșteri ale capitalului propriu.
Plusul de valoare ce revine acționarilor, deși constituie mobilul alegerii acestei forme de investire, este, în esență o mărime reziduală, rezultată în urma unei asigurări negociate sau impuse a tuturor partenerilor antrenați în realizarea activităților întreprinderii.
Afacerile sunt activități orientate spre obținerea de profituri, deoarece nimic nu poate susține existența acestui tip de activitate decât rentabilitatea și în final eficiența.
La nivelul unei afaceri, patronul, administratorul, acționarii sau asociații trebuie să analizeze cu deosebită atenție rentabilitatea propriei afaceri, atât cea proiectată sub formă de strategii, cât și cea realizată ca o rezultantă directă a celei dintâi.
În termeni strict economici, prin rentabilitate se înțelege capacitatea unei întreprinderi de a genera profit. Profitul este efectul desfășurării unei activități economice rentabile, ele atestând funcționarea corespunzătoare a sistemului întreprindere economică.
În cazul particular al afacerilor din România, noțiunea de rentabilitate este mai puțin uzată, ea fiind de cele mai multe ori asociată popular cu aceea a câștigului sau pierderii. Astfel se omite de cele mai multe ori importanța formei relative de exprimare a rentabilității (a ratelor de rentabilitate), totul rezumându-se la simpla comparare algebrică a masei câștigurilor (veniturilor) și a cheltuielilor, o viziune empirică și nesănătoasă pentru bunul mers al afacerii.
Însă o activitate nu poate fi considerată pe deplin rentabilă doar prin prisma masei absolute a profitului, ratele de rentabilitate arătând de cele mai multe ori aspecte nu tocmai profitabile ale activității.
Respectarea principiului eficienței economice cere ca orice activitate economică să realizeze o creștere a efectelor sale economice net superioară ca ritm eforturilor depuse pentru obținerea lor.
Cel mai vizibil și urmărit efect este tocmai profitul, atât în varianta sa brută înaintea impozitării), cât mai ales ca profit net ce rămâne la dispoziția actorilor principali ai afacerii (acționari, asociați ). Trebuie să evităm judecarea eficienței economice prin prisma masei valorice a profitului (brut sau net) deoarece foarte multe unități economice obțin profit fără a respecta corelația de eficiență dintre efect și efort.
Analiza rentabilității constituie împreună cu evaluarea riscului financiar polii fundamentali ai analizei financiare a întreprinderii.
2.2. Profitul – indicator al rentabilității absolute
Pentru a fi exprimată noțiunea de rentabilitate se folosesc doi indicatori: profitul și rata rentabilității, dintre care primul oglindește mărimea absolută a acesteia, ca un indicator de volum, plasându-se pe primul loc în planul de analiză a unui agent economic.
Profitul, ca noțiune pur teoretică, se constată că are o puternică implicație asupra psihologiei umane. În opinia coordonatorului Aurel Ișfănescu, el este „rezultatul acțiunii de forță sau putere pe care întreprinzătorul sau proprietarul unității economice o duce pe piețele de mărfuri și de factori de producție, pentru a crea situații care să-i permită însușirea lui.”
Profitul se manifestă ca o rațiune de a fi a unei întreprinderi, pe baza lui constituindu-se veniturile bugetului de stat, noi locuri de muncă, funcționarea activităților necesare existenței unei țări.
Dacă întreprinderea are rezultate ce reflectă, de-a lungul unei perioade mari de timp, incapacitatea ei de a produce beneficii, riscă să fie supusă procedurii de faliment, de eliminare prin și din fenomenul de concurență. Această procedură este de fapt rezultatul unei situații în care agentul economic, din lipsa de mijloace necesare, este pus în imposibilitatea de a-și continua existența sa de „ producător de valoare ” pe piață.
Analiza financiară a profitului presupune pe lângă o bună înțelegere a noțiunii în plan teoretic și o bună cunoaștere a principalelor două tipuri de indicatori de profit: masa profitului și rata profitului. Cum rata profitului se exprimă procentual ca un raport între masa profitului și costurile făcute pentru obținerea lui, sau cifra de afaceri, aceasta va fi tratată separat ca o rată a rentabilității.
Profitul, privit ca un indicator în mărime absolută, se calculează ca o sumă totală a beneficiilor unui agent economic, beneficii stabilite ca diferență între prețurile de vânzare și costuri sau între venituri și cheltuieli.
La toate aceste precizări, se adaugă prevederile Ordinului 94 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV –a a Comunităților Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate care aduce o serie de noutăți în ceea ce privește profitul, ce reprezintă și cum se determină acesta.
Prezentele reglementări prevăzute de Ord.94, stabilesc principiile și regulile contabile de bază, forma și conținutul situațiilor financiare anuale, având ca scop general asimilarea deplină a Directivei a IV –a a C.E.E. și continuarea armonizării cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
Nota explicativă ce va însoți situațiile financiare și anume contul de profit și pierdere prezintă modul de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari; cei legați de rezultate sunt:
2.2.1.INDICATORI DE PROFITABILITATE – ce exprimă eficiența întreprinderii în realizarea de profit din resursele disponibile:
● Rentabilitatea capitalului angajat (RKA) – reprezintă profitul pe care îl obține întreprinderea din banii investiți în afacere:
RKA = ,
unde capitalul angajat se referă la banii investiți pe termen lung în întreprindere atât de către acționari, cât și de creditorii pe termen lung, include capitalul propriu și datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.
● Marja brută din vânzări (MBV)
MBV =
O scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să-și controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim.
2.2.2.INDICATORI PRIVIND REZULTATUL PE ACȚIUNE – se determină în conformitate cu prevederile IAS 33 și au în vedere:
Rezultatul pe acțiune:
profit net atribuibil acțiunilor comune luate;
număr de acțiuni comune luate în calcul.
Raportul dintre prețul pe piață al acțiunii și rezultatul pe acțiune.
Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare ale întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situațiile financiare elaborate în acest scop satisfac necesitățile comune ale majorității utilizatorilor. Totuși ele ne oferă toate informațiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, deoarece acestea, în mare măsură relevă efectele financiare a unor evenimente din trecut și nu oferă de regulă informații nefinanciare.
Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanței sau ca bază de referință pentru alți indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiției sau rezultatul pe acțiune.
În asigurarea validității profitului contabil ca instrument de măsurare a profitului apar numeroase dificultăți. Tendința necunoscătorilor problemelor financiare este de a asimila profitul întreprinderii cu rezultatul net evidențiat în documentele contabile. De fapt, profitul net contabil este doar o componentă a profitului. Trebuie făcută distincția între componentele esențiale ale profitului, având în vedere că orice cheltuială este o cedare de rezultat și constituie, alături de distribuirea rezultatului net remunerări ale participanților la activitatea întreprinderii..
Principalele resurse financiare ale întreprinderii sunt capitalul propriu și datoriile. Aprecierea remunerării acestora evidențiază o serie de elemente specifice, aprofundate de J.Richard.
● Profitul proprietarilor întreprinderii, al celor care aduc aporturi la capitalul social al întreprinderii, indiferent de forma acesteia, poate fi estimat la o primă vedere pe baza profitului net contabil al societății. Aprecierea rentabilității curente a întreprinderii, independentă de elementele extraordinare generatoare de profit, impune luarea în considerare doar a rezultatului curent net.
De asemenea, în cazul în care, datorită unei capacități de plată sau a unei solvabilități reduse, întreprinderea apelează la resursele financiare furnizate de proprietarii întreprinderii pe baza unor contracte de împrumut, fără a se modifica capitalul social, la determinarea profitului acestora trebuie să se țină cont și de dobânda aferentă.
Aceasta a generat ca apelarea la împrumuturi, respectiv interesul pentru calitatea de împrumutător al întreprinderii, să devină o practică curentă, în condițiile reducerii interesului de a aduce noi aporturi la societate.
Având în vedere aceste aspecte, profitul proprietarului se poate determina astfel: Profitul = Rezultatul curent + Dobânzi aferente + Alte
proprietarului net împrumuturilor elemente
Pentru proprietari, existența reală a profitului începe din momentul recuperării capitalului investit. În aceste condiții, toate cheltuielile aferente reconstrucției capitalului (amortizare, provizioane), trebuie luate în considerare. Deci profitul proprietarilor întreprinderii este diferit de profitul net al întreprinderii, presupunând cumularea acestuia cu cheltuielile necesare reconstrucției capitalului, concept cunoscut sub denumirea de capacitate de autofinanțare. Suprapunerea celor două noțiuni se realizează atunci când proprietarii nu mai beneficiază de alte remunerări din partea întreprinderii.
Profitul global brut = Rezultat curent +Amortizări și + Dobânzi aferente + Alte
al proprietarilor net provizioane împrumuturilor elemente
Spre deosebire de dobânzile care se calculează și se achită automat, rezultatele proprietarilor depind de politica de investiții și de cea de dividend a întreprinderii. Indiferent de forma sa, câștigul proprietarilor se concretizează fie în rezultatul distribuibil, în funcție de situația trezoreriei, fie în creșterea capitalului, conform preferințelor pentru lichiditate ale acestora.
● Profitul împrumutătorilor. Estimarea profitului împrumutătorilor este mai simplă decât cea a proprietarilor, având la bază dobânzile și cheltuielile asimilate plătite acestora.
Conform standardelor internaționale de contabilitate, costurile îndatorării trebuie înregistrate ca o cheltuială în perioada în care ele sunt suportate, cu excepția celor capitalizate în valoarea activelor calificabile (active care solicită o perioadă substanțială de timp pentru a fi utilizate și vândute).
În această abordare a rezultatului generat la nivelul întreprinderii, teoria și practica economico-financiară folosesc rate diferite ale rentabilității în funcție de scopul analizei, utilizatorii informației. Cele două categorii principale de furnizori de capital sunt proprietarii întreprinderii și creditorii. Ca urmare, se pot determina trei categorii fundamentale de rate de rentabilitate: rate de rentabilitate a capitalurilor investite de proprietari, rate de rentabilitate a capitalurilor investite de împrumutători și rate de rentabilitate globală a capitalurilor investite.
1. Rata rentabilității capitalurilor investite de către proprietari (RRKIP)
Această rată se calculează ca raport între profitul ce revine proprietarilor și capitalul pus la dispoziția întreprinderii.
În teoria și practica economică, această rată poartă denumirea de rata rentabilității financiare.
RRKIP
Exhaustiv, profitul luat în calcul include, pe lângă profitul net și dobânda aferentă împrumuturilor acordate de proprietari întreprinderii, precum și alte elemente de remunerare și reconstrucție a capitalului investit. Cum am mai precizat, este necesar a se elimina incidența elementelor extraordinare și a lua în considerare rezultatul curent net.
În ceea ce privește compoziția capitalului investit de proprietari, acesta este format din capitalul propriu și împrumuturile acordate de către aceștia întreprinderii.
Ca și în cazul oricărui indicator d eficiență, calculat ca raport între efect și efort, pentru a asigura comparabilitatea indicatorilor ce intră în calculul ratei rentabilității financiare, trebuie să se ia în considerare valoarea medie a capitalurilor investite.
În practica financiară, analiștii, cu precădere cei externi, apelează în calculul ratei rentabilității financiare, la profitul net și capitalul propriu.
2. Rata rentabilității capitalurilor investite de către împrumutători (RRKII)
Această rată se calculează ca raport între profitul împrumutătorilor și capitalul împrumutat.
RRKII
În măsura în care profitul împrumutătorilor este definit de manieră exhaustivă, capitalul împrumutat luat în calcul va include toate datoriile întreprinderii, respectiv atât datoriile financiare cât și cele nefinanciare (față de furnizori, alte datorii de exploatare și în afara exploatării). Aceasta presupune retratări ale postului bilanțului contabil. Astfel, în cazul finanțării prin leasing operațional, pe baza bilanțului financiar se iau în considerare și aceste datorii, în timp ce elementele înscrise la datorii dar care de fapt sunt elemente ale capitalului propriu (împrumuturile acordate de proprietari, de societatea-mamă întreprinderii) sunt identificate și tratate ca atare.
Analistul financiar extern, care dispune de o informație mai mult sau mai puțin analitică, se va limita la calculul acestei rate de rentabilitate doar la nivelul datoriilor financiare și al dobânzilor aferente. În acest caz, rata rentabilității capitalului investit de împrumutători, se va calcula astfel:
RRKII
Această rată are relevanță în măsura în care datoriile financiare constituie elemente preponderente ale îndatorării.
Calcularea costului împrumutului ridică o altă problemă, respectiv cea a modificării masei împrumutului prin apelarea la noi împrumuturi și rambursarea celor contractate.
3. Rata rentabilității globale a capitalurilor investite (RRKI)
Această rată se calculează ca raport între profitul global, determinat ca sumă a veniturilor proprietarilor și împrumutătorilor și capitalul investit de către aceștia în întreprindere.
RRKI
Datorită accesului limitat la informații, analistul extern utilizează ca modalitate de calcul al ratei rentabilității capitalului investit următoarea formulă:
RRKI =
Considerând rezultatul net sau rezultatul curent net, ca remunerare a capitalului investit de proprietari și dobânzile ca remunerare a capitalurilor împrumutătorilor, se poate calcula această rată prin repartizarea fie la total pasiv, fie luând în considerare alături de capitalurile proprii doar datoriile financiare. Raportarea doar la datoriile financiare, mai ales în cazul în care celelalte datorii au o pondere semnificativă în pasiv, furnizează o informație completă.
Pe lângă aceste aspecte ale prezentării profitului -degajat la nivelul întreprinderii sub incidența transferului de profit în funcție de raporturile de forțe antrenate de participanții la activitățile întreprinderii- mai putem vizualiza profitul din diferite puncte de vedere și la diferite niveluri ale analizei financiare, ca un:
REZULTATUL EXPLOATĂRII (profitul exploatării) – se calculează prin diferența dintre veniturile din exploatare și cheltuielile aferente acestuia, conform modelului:
unde:
Re = ∑q∙pm − ∑q∙c unde:
Re = rezultatul exploatării
q = cantitatea vândută;
pm = prețul mediu de vânzare unitar;
c = costul de producție unitar.
Aceasta reprezintă cea mai importantă componentă a profitului brut, la nivelul unei activități cu caracter productiv și de comercializare a bunurilor, esențială pentru continuitatea și eficiența activității unui agent economic.
REZULTATUL CURENT AL EXERCIȚIULUI (profit curent) – echivalează cu diferența dintre veniturile curente ce totalizează veniturile din exploatare și cele financiare și cheltuielile curente, respectiv suma cheltuielilor de exploatare și financiare.
unde:
Rc = ( ∑q∙pm + Vf ) – ( ∑q∙c + Cf )
Vf = veniturile financiare;
Cf = cheltuielile financiare.
Profitul rezultat din aceste activități este cel aferent desfășurării operațiilor curente, care au caracter permanent în cadrul acțiunilor firmei, caracterizate fiind de noțiunea de repetitivitate, care le delimitează de ultima categorie de operații, operațiile excepționale.
REZULTATUL EXTRAORDINAR (profit extraordinar) – calculul său rezultă din diferența făcută între veniturile extraordinare și cheltuielile extraordinare, derivate din derularea operațiilor cu caracter nerepetitiv, conform formulei:
unde:
Rext = Vext − Cext
Rext = rezultatul extraordinar;
Vext = venituri extraordinare;
Cext = cheltuieli extraordinare.
REZULTATUL EXERCIȚIULUI ÎNAINTEA IMPOZITĂRII (profit brut) – se calculează prin însumarea rezultatului curent cu cel excepțional, evidențiind de fapt, profitul brut obținut dintr-o activitate, el urmând a fi supus impozitării conform legilor existente:
Rexer = Rcurent + Rext
PROFITUL IMPOZABIL – este profitul căruia i se aplică efectiv procentul legat de impozit, stabilit de lege, calculându-se prin însumarea la profitul brut a cheltuielilor nedeductibile și scăderea celor deductibile, conform normelor în vigoare. Analiza acestui tip de profit intră mai degrabă în sfera fiscalității, decât a financiarului propriu-zis.
REZULTATUL NET (profitul net) – este acea parte a profitului obținut de către un agent economic, în baza desfășurării activității și liberei sale inițiative de piață, care prezintă cea mai mare importanță, deoarece este ceea ce îi rămâne efectiv întreprinzătorului, ajutându-l ca pe viitor să-și continue activitatea, să remunereze deținătorii de părți sociale sau acțiuni, să constituie rezerve sau fonduri în vederea dezvoltării sale, să reia ciclul: consum-producție-profit, astfel încât să obțină o rentabilitate cel puțin egală cu cea de până acum.
Rnet = Rimpozabil − Impozit pe profit
Este foarte important să se calculeze și interpreteze cât mai corect rezultatele, pentru o redare cât mai fidelă a situației financiare a unei întreprinderi, după cum se exprimă și Maurice Allais: „Rigoarea deducțiilor matematice nu trebuie să ne creeze iluzii. Ceea ce contează este înțelegerea premiselor și interpretarea rezultatelor”.
Analiza economico-financiară a profitului presupune o evidențiere, atât a modalităților de calcul a acestuia, în special a profitului brut, obținut ca diferență între veniturile și cheltuielile totale, conform anumitor modele de analiză consacrate, cât și a modului în care fiecare element important al unui proces de producție, influențează prin mărimea și dinamica sa, în timp, evoluția valorilor acestuia.
Analiza economico- financiară a profitului trebuie să țină cont de o serie de factori care au o influență majoră asupra rezultatului obținut, acestea derivând de fapt din situația internă existentă a firmei:
Nivelul productivității sau randamentul factorilor, care influențează volumul rezultatelor;
Prețul de vânzare și costul producției, ca elemente din care se obține, prin calcul, profitul;
Volumul, structura și calitatea producției, care acționează atât separat cât și în unitatea lor ,asupra masei profitului;
Viteza de rotație a capitalului, direct proporțională cu traficul realizat sau timpul necesar pentru parcurgerea unei mișcări complete a capitalului în cadrul circuitului productiv, aflat în relație inversă proporțională cu profitul obținut.
Toate studiile de caz și lucrările care fac posibilă vizionarea unei imagini asupra profitului sau asupra tuturor elementelor componente ale acestuia, evidențiind legăturile lui esențiale cu viața unei firme, societăți sau a oricărui alt agent economic, duc la o părere comună, respectiv: profitul are drept funcție de bază alocarea resurselor în conformitate cu preferințele cumpărătorilor și cu puterea de plată. Profitul reprezintă principalul obiectiv al proceselor economice și stimulentul principal al agenților economici.
2.3. Ratele de rentabilitate – indicatori ai rentabilității relative
Gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității. Orice activitate social-productivă are drept țel atingerea unor obiective cu o eficiență economică ridicată. Libera inițiativă și concurența determină ca întreprinderi care nu se impun prin calitate, competitivitate și eficiență superioară și nici nu pot să se redreseze în termene acceptabile, să devină falimentare. În cadrul sistemului de indicatori ai eficienței economice, un loc principal îl ocupă rentabilitatea.
Prin rată înțelegem un raport între două mărimi coerente cu mare valoare informațională, prin care se examinează stări și echilibre ale unei dezvoltări. Plecând de la explicația raportului efect/efort dată ratei rentabilității, se poate ajunge la un număr impresionant de rate, prin combinarea elementelor rentabilității.
Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului și active sau capitaluri (proprii, permanente), sau un flux de activitate (cifra de afaceri, resurse consumate) și permite „evaluarea de comparații în timp, precum și în raport de anumite norme sau standarde, niveluri medii, firme comparabile”.
Astfel, rentabilitatea poate fi definită ca:
Rentabilitatea unui produs material, serviciu, proiect definește acesta din urmă, ca fiind aducător de profit material financiar. În acest caz, din punct de vedere a valorii obținute, rentabilitatea serviciului poate fi forțată, clasică sau lejeră.
Rentabilitatea ca legătură între producător și piața liberă. Ea poate fi directă ( bunul trebuie investit, prin a cărui vânzare se recuperează investiția și se obține profit ) și „ cu bătaie ” ( spre ea tind economia de piață : simplă și adăugată ).
Importanța cunoașterii ratelor de rentabilitate derivă din următoarele aspecte:
Favorizează orientarea structurii producției pe produse, ramuri și subramuri, în sensul găsirii celor care oferă cel mai mare avantaj;
Stimulează gestiunea prin utilizarea rațională a resurselor;
Contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferențierea produselor având în centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate;
Favorizează segmentarea pieței și diferențiere strategiilor comerciale.
Principalele rate operaționale în analiza financiară a întreprinderii sunt:
Rate ale rentabilității cheltuielilor față de venituri;
Rate ale rentabilității comerciale;
Rate ale rentabilității resurselor consumate;
Rate ale rentabilității economice;
Rate ale rentabilității financiare.
2.3.1. Rate ale rentabilității cheltuielilor față de venituri
Denumirea acestei rate redă însăși modul de calcul: raportarea cheltuielilor la venituri. În această situație, se recurge la caracterizarea rentabilității prin conexiunea cheltuieli-venituri:
Rata rentabilității cheltuielilor totale față de veniturile totale, a cărui model este;
Rt = sau Rt =
Unde:
Cht = suma cheltuielilor totale
Vt = suma veniturilor totale
Che = suma cheltuielilor de exploatare
Chf = suma cheltuielilor financiare
Chex = suma cheltuielilor extraordinare
Ve = suma veniturilor din exploatare
Vf = suma veniturilor financiare
Vex = suma veniturilor extraordinare
Rata cheltuielilor de exploatare față de veniturile de exploatare:
Rche =
Rata cheltuielilor financiare față de veniturile financiare:
Rchf =
Rata cheltuielilor extraordinare față de veniturile extraordinare:
Rchex =
2.3.2. Rata rentabilității comerciale
Analiza eficienței politicii comerciale (aprovizionare, stocare, vânzare), a politicii de prețuri practicate, se realizează cu ajutorul ratei rentabilității comerciale. Prin raportarea unui indicator al rentabilității în mărimi absolute la volumul vânzărilor, se evaluează capacitatea întreprinderii de a genera profit pentru o mărime dată a cifrei de afaceri.
Rata rentabilității este un indicator redutabil al rentabilității relative, mărimea sa exprimând eficiența utilizării capitalului investit prin intermediul cifrei de afaceri. Obiectivele analizei și sfera de investigare implică construcția acestui indicator prin luarea în considerare, în calitate de „efect” a rezultatului brut/net al exploatării, excedentul brut al exploatării sau marja comercială, corespunzător activității curente de exploatare sau totale, reflectate prin intermediul cifrei de afaceri:
Rc =
Rc =
Rc = sau Rc =
Rc =
Rc =
Unde:
Rc = rata rentabilității comerciale
Rexpl = rezultatul exploatării
RBE = rezultatul brut din exploatare
RN = rezultatul net al exercițiului
Rb = rezultatul brut
MC = marja comercială
CA = cifra de afaceri
Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica evoluția acestui indicator, de a-i stabili tendința. Creșterea ratei rentabilității comerciale aferente activității de exploatare față de o anumită bază de referință reflectă o stare pozitivă și are loc atunci când dinamica indicatorilor absoluți ai rentabilității devansează dinamica cifrei de afaceri.
Rata rentabilității comerciale calculată pe baza rezultatului exploatării, demonstrează capacitatea întreprinderii de a obține profit după calculul tuturor costurilor de exploatare, permițând remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate și participarea întreprinderii la repartizarea venitului național.
Rata determinată pe baza rezultatului brut al activității de exploatare pune în evidență capacitatea întreprinderii de a genera excedente destinate acoperirii costurilor capitalurilor angajate, riscurilor eventuale și asigurarea remunerării asociaților sau acționarilor. O valoare ridicată a acestui indicator reflectă capacitatea financiară a întreprinderii de a asigura resurse necesare investițiilor.
Rata stabilită în funcție de rezultatul net este o rată ușor de calculat, care nu necesită o pregătire prealabilă a informațiilor, fiind recomandată în principal analizei pe perioade scurte de timp a activității întreprinderilor. Relația dintre rata în discuție și rata calculată pe baza rezultatului brut din exploatare ajută la caracterizarea măsurii în care întreprinderea își gestionează activitatea.
Rata rentabilității calculată în funcție de marja comercială pune în evidență posibilitatea acoperirii tuturor cheltuielilor întreprinderii, cu excepția costului de achiziție a mărfurilor vândute.
2.3.3. Rata rentabilității resurselor consumate
Această rată se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat în obținerea lui, exprimând în acest fel eficiența efortului materializat în costuri. Literatura de specialitate prezintă rata rentabilității resurselor consumate sub următoarele modalități de calcul:
Rrc =
Rrc =
Unde:
Rrc = rata rentabilității resurselor consumate
P = profit aferent cifrei de afaceri
CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Rexpl = rezultatul exploatării
Chexpl = cheltuieli de exploatare
În cazul celei de-a doua rate, se poate detalia pe categorii de cheltuieli de exploatare, pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare și contabilitatea de gestiune: pe funcții (de producție, comercială, financiară), după natură (cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul), după dependența de volumul activității (variabile și fixe) și după modul de identificare și repartizare pe purtători de cheltuieli (directe și indirecte).
2.3.4. Rata rentabilității economice
Eficiența capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate în activitatea întreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilității economice.
Metode de calcul:
Re =
Re =
Re =
Re =
Re =
Re =
Unde:
Re = rata rentabilității economice
RBE = rezultatul brut din exploatare
Rexpl = rezultatul exploatării
At = active totale
Aexpl = active de exploatare
Kinvestit = capital investit
RC = rezultat curent
Rata de rentabilitate economică este independentă de mecanismul de finanțare, de impactul activității extraordinare cât și de politica fiscală.
Exprimă pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate în activitatea întreprinderii, iar pe de altă parte, modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de acționari sau asociați pentru capitalul investit în întreprindere.
Rata rentabilității economice trebuie apreciată în funcție de rata inflației. Dacă rata este superioară ratei inflației asigură conservarea „ substanței economice ” a întreprinderii și chiar reînnoirea și creșterea activelor sale economice, într-o perioadă cât mai scurtă. Ea trebuie să fie superioară pentru a fi posibilă o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie și al unui nivel de risc economic și financiar asumat de cei care au pus capitaluri la dispoziția societății.
2.3.5. Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității financiare este un indicator semnificativ în aprecierea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, atât în cadrul diagnosticului intern cât și în analizele solicitate de partenerii externi.
Modalități de calcul:
Rata rentabilității financiare a capitalului permanent
Rf =
Rf =
Rf =
Rata rentabilității financiare a capitalului propriu
Rf =
Unde:
Rf = rata rentabilității financiare
RC = rezultatul curent al exercițiului
Kpm = capitalul permanent
Rb = rezultatul brut înainte de impozitare
RN = rezultatul net al exercițiului
Dob = dobânzi pentru datorii pe termen mediu și lung
Kpp = capital propriu
Rata rentabilității financiare cuantifică remunerarea capitalului propriu prin prisma celor trei tipuri de activități: de exploatare, financiară și extraordinară.
Pentru orice întreprindere prezintă interes cunoașterea structurii financiare cu care își poate desfășura o activitate rentabilă, precum și cunoașterea nivelului de îndatorare la care se poate apela, astfel încât să nu se reflecte negativ asupra rentabilității financiare. Nerespectarea acestei decizii ar conduce la un dezechilibru financiar, în pofida unei rentabilități economice semnificative, care va fi absorbită de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de îndatorare mult prea ridicat.
Rata rentabilității financiare a capitalului propriu pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acționarii unei societăți prin cumpărarea acțiunilor acesteia. Profitul, sursa importantă de finanțare a dezvoltării unei activități, reprezintă parte componentă a capitalurilor unei întreprinderi, remunerând în primul rând participarea acționarilor, prin intermediul dividendelor.
Rentabilitatea financiară constituie un indicator de bază ce caracterizează performanțele întreprinderilor, aflându-se sub directa incidență a politicii comerciale (rentabilitatea comercială), a eficienței capitalului (rentabilitatea economică) și a politicii financiare a întreprinderii.
3.1. Analiza patrimoniului net și a surselor de finanțare / 50
3.1.1. Bilanțul patrimonial / 50
3.1.2. Bilanțul funcțional / 51
3.1.3. Patrimoniul / 52
3.2. Analiza structurală și dinamica patrimonială
a întreprinderii / 53
3.2.1. Rate de structură a activului / 54
3.2.2. Rate de structură a pasivului / 57
3.3. Analiza corelației FR-NFR-TN / 58
3.3.1. Fondul de rulment / 58
3.3.2. Nevoia de fond de rulment / 59
3.3.3. Trezoreria netă / 60
3.4. Analiza corelației creanțe-obligații / 61
3.4.1.Lichiditatea / 62
3.4.2.Solvabilitatea / 62
3.1. Analiza patrimoniului net și a surselor de finanțare
O situație financiar-patrimonială pozitivă este reflectată de maximizarea valorii întreprinderii, de creșterea averii acționarilor și implicit o desfășurare a activității în condiții de rentabilitate superioară.
Pentru a atinge această situație, întreprinzătorii trebuie să respecte câțiva pași bine delimitați:
Stabilirea patrimoniului net, respectiv a valorii contabile a acționarilor;
Determinarea sănătății financiare, respectiv detectarea sau prevenirea unor eventuale situații de dezechilibru financiar care ar putea periclita continuitatea exploatării;
Stabilirea lichidității și solvabilității firmei;
Determinarea flexibilității financiare pe baza tabloului fluxurilor de trezorerie;
Caracterizarea eficienței elementelor patrimoniale;
Întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli și a planurilor de finanțare;
Evaluarea performanțelor firmei.
Bilanțul este documentul principal care prezintă situația patrimonială a unei întreprinderi la un moment dat. Unele aspecte privind volumul și structura activelor și pasivelor sau asigurarea surselor de finanțare a activității pot fi investigate pe baza bilanțului contabil întocmit conform reglementărilor legislației în vigoare.
Din acest punct de vedere amintim prin definiție, două teorii fundamentale:
3.1.1.Bilanțul patrimonial prezintă o importanță deosebită pentru acționari – care sunt interesați să cunoască valoarea averii lor și creditori – pentru care patrimoniul reprezintă o garanție pentru realizarea drepturilor lor. Acest bilanț regrupează posturile de activ și pasiv după criteriile de lichiditate și exigibilitate.
3.1.2.Bilanțul funcțional oferă o imagine asupra modului de funcționare din punct de vedere economic a întreprinderii, evidențiind atât utilizările cât și sursele corespunzătoare fiecărui ciclu: de investiții, exploatare, finanțare și de trezorerie.
Ciclul de investiții cuprinde achiziționarea de active imobilizate, astfel încât acestea sunt regrupate în nevoi (alocări) stabile (aciclice), care sunt finanțate în mod necesar din resursele durabile (aciclice) existente în pasivul bilanțului. Activele circulante cât și resursele pentru finanțarea lor sunt considerate ciclice deoarece recuperarea capitalurilor alocate și reînnoirea surselor se face după încheierea ciclului de exploatare.
Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producție și distribuție (vânzări) atât sub formă de fluxuri fizice cât și financiare. Posturile de activ legate direct de operațiile ciclului de exploatare constituie active circulante de exploatare, care în mod firesc trebuie finanțate din datoriile de exploatare. Celelalte posturi de activ și pasiv care reflectă operațiuni diverse sunt regrupate în: activ circulant și datorii în afara exploatării, respectiv activul și pasivul de trezorerie.
Ciclul de finanțare se referă la ansamblul operațiunilor dintre întreprindere și proprietarii de capital (acționarii și creditorii întreprinderii). Acesta regrupează posturile de capitaluri proprii și datorii financiare, indiferent de scadența lor, iar provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt asimilate surselor proprii. Fluxul de finanțare permite întreprinderii să facă față decalajului dintre lichiditățile de intrare și cele de ieșire.
3.1.3.Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor ce pot fi exprimate în bani, aparținând unei persoane fizice sau juridice ale căror nevoi le satisfac, precum și bunurile la care se referă. În cazul unei întreprinderi, patrimoniul se definește ca fiind activele întreprinderii negrevate de datorii, sau averea acționarilor stabilită pe baza bilanțului patrimonial.
Patrimoniul net sau activul net contabil se poate determina prin două modalități:
● ca diferență dintre activul net contabil și datoriile totale (exprimare materială a patrimoniului net) ;
● ca sumă a elementelor capitalului propriu.
Patrimoniul net este în mod normal pozitiv și crescător, ca urmare a unei gestiuni sănătoase. Această situație reflectă de fapt atingerea obiectivului major al firmei și anume maximizarea valorii patrimoniale a acesteia.
Având în vedere prima modalitate de calcul a patrimoniului net, creșterea acestuia se înregistrează atunci când ritmul activelor totale devansează ritmul datoriilor totale.
Analizând elementele capitalului propriu, în practica economică se pot întâlni situații în care dinamica cea mai accentuată o înregistrează sursele constituite pe seama rentabilității firmei: rezervele legale, fondurile proprii etc. Capitalul social se modifică prin noi aporturi (ale vechilor acționari sau unora noi) și / sau prin conversia unor datorii în capital social (stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de acțiuni). De asemenea, rezultatul reportat poate fi profit nerepartizat (ceea ce determină creșterea patrimoniului net) sau pierdere neacoperită (caz în care patrimoniul va fi diminuat).
În consecință, patrimoniul net poate să crească pe seama resurselor interne (rentabilitatea întreprinderii) și pe baza unor surse externe (aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii în capital social).
3.2. Analiza structurii și dinamicii patrimoniale a întreprinderii
Analiza structurii resurselor economice și financiare a unei întreprinderi, evidențiază importanța anumitor componente în activitate, a relațiilor dintre acestea.
Structura resurselor depinde de:
sectorul de activitate;
capacitatea de adaptare a întreprinderii la mediu;
strategia adoptată într-o anume perioadă (dezvoltare, stagnare, regres);
capacitatea întreprinderii de modifica resursele pe care le deține;
nevoia de creditare și accesul la resurse;
politica de finanțare;
exigențele investitorilor (distribuire dividende/acumulare).
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea și urmărirea evoluției ponderii deferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv).Acest lucru se realizează prin intermediul ratelor de structură patrimonială, care oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului, oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu (pentru observarea abaterilor conjucturale sau durabile, desprinderea tendințelor și adoptarea unor decizii în consecință).
În conformitate cu lucrarea Monicăi Petcu („Analiza economico-financiară a întreprinderii”) „Constituirea unui patrimoniu adecvat desfășurării în condiții de eficiență și eficacitate a activității, proporția diferitelor elemente de activ relevă aspecte complexe: caracteristici sectoriale, gestiunea întreprinderii, concretizându-se în informații utile managementului operațional și strategic al întreprinderii.”
3.2.1. Rate de structură a activului
Ratele de structură a activului, ca valoare, sunt influențate de caracteristicile tehnice, economice și juridice ale activității firmei. Pornind de la acest aspect, în funcție de modul de participare la circuitul economic, cu evidențierea aspectelor privind riscul asumat în realizarea obiectivelor strategice alese, se pot calcula următoarele rate:
A. Rata activelor imobilizate (RAI):
RAI =
Această rată reflectă, pe de o parte, ponderea elementelor stabile, durabile ale întreprinderii, iar pe de altă parte, nivelul de imobilizare a capitalului său pe termen lung și mediu, ceea ce impune o analiză aprofundată a analizei lor. Diferitele elemente de active imobilizate justifică utilizarea unor rate complementare:
a. Rata imobilizărilor necorporale (RIN):
RIN =
Mărimea acestui indicator reflectă ponderea activelor intangibile (brevete, licențe, mărci, fond comercial) în activele totale ale firmei. În cazul firmelor românești, valoarea acestei rate este foarte redusă, în timp ce în alte țări (SUA), ponderea activelor necorporale depășește 50% din valoarea de înlocuire a firmelor.
Urmărirea eficienței acestor imobilizări este cu atât mai importantă, cu cât uzura lor morală este mai rapidă, provocând pierderi de valoare și oportunități întreprinderii.
b. Rata imobilizărilor corporale (RIC):
RIC =
Această rată reflectă ponderea capitalurilor fixe în patrimoniul total al firmei iar valoarea ei depinde de specificul activității și de caracteristicile tehnice ale întreprinderii, înregistrând valori diferite de la o ramură la alta. Astfel, aceasta are valori foarte mari în cazul firmelor care folosesc o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare, industria grea sau exploatațiile agricole.
c. Rata imobilizărilor financiare (RIF):
RIF =
Această rată arată capacitatea întreprinderii de a investi în exterior, intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care firma le-a stabilit cu alte firme, cu ocazia operațiilor de creștere externe.
Analiza acestei rate trebuie corelată cu cea a ratelor de remunerare a acestor investiții comparându-se costurile de oportunitate ale diverselor alternative investiționale.
Rata are valori mari în cazul societăților de investiții financiare, de valori mobiliare, fonduri mutuale, etc. Înregistrează valori scăzute în cazul firmelor mici care nu pot efectua investiții financiare.
B. Rata activelor circulante (RAC) :
RAC =
Analiza ratei activelor circulante sau capitalului de lucru este deosebit de importantă : activele circulante reprezintă între 1/3 și 1/2 din activul unei întreprinderi, astfel încât nivelul acestora, cât și a componentelor sale (stocuri, creanțe, lichidități) constituie o problemă majoră, care trebuie analizată în corelație cu sursele de finanțare.
Cu cât întreprinderea este obligată să utilizeze mai des creditul pe termen scurt (cea mai periculoasă variantă de credit), cu atât este mai expusă la risc, ceea ce obligă la analiza atentă a structurii resurselor sale, în vederea maximizării profitului în condițiile menținerii lichidității și solvabilității.
a. Rata stocurilor (RS) :
RS = sau RS =
Importanța acestei rate în cadrul unei întreprinderi rezidă în faptul că ea evidențiază aspecte complexe vizând :
Apartenența sectorială – întreprinderile producătoare și cele comerciale prezintă o pondere ridicată a acestor elemente, cu diferențieri în funcție de specificul activității – cele din sfera producției prezintă o structură ce cuprinde materii prime, materiale, produse în curs de execuție, produse finite, în timp ce acelea din sfera distribuției prezintă o preponderență a stocurilor de mărfuri. În întreprinderile prestatoare de servicii, rata stocurilor prezintă valori scăzute.
Gestiunea întreprinderii – mărimea acestei rate și analiza componentei acesteia permit evidențierea existenței sau nu a stocurilor cu mișcare lentă sau fără mișcare, a excedentelor sau deficitelor în raport cu stocurile optime și a implicațiilor pe care le generează asupra continuității și ritmicității activității, precum și asupra performanțelor întreprinderii, facilitând luarea deciziilor corective necesare.
b. Rata creanțelor (RC):
RC = sau RC =
În funcție de puterea de negociere cu clienții, precum și în funcție de specificul și uzanțele sectoriale, se înregistrează valori diferite ale acestei rate. Reprezentând o imobilizare a resurselor financiare ale întreprinderii și, ca atare, presupunând pe lângă costurile de finanțare și anumite costuri de oportunitate, analiza acestei rate trebuie să releve aspecte privind natura creanțelor, gradul de certitudine a încasării lor (certe și incerte), termenul de încasare, respectiv durata de imobilizare.
a). Rata investițiilor financiare pe termen scurt (RIFTS):
RIFTS = sau
RIFTS =
Această rată evidențiază disponibilitatea întreprinderii de a plasa pe termen scurt excedentale de resurse financiare temporare în diverse titluri financiare, în vederea obținerii unor câștiguri financiare. Ca și în cazul imobilizărilor financiare, rata investițiilor financiare pe termen scurt trebuie corelată cu eficiența investirii.
b). Rata casei și conturilor la bănci (RCCB) :
RCCB = sau
RCCB =
O valoare ridicată a acestei rate relevă o capacitate de plată bună a întreprinderii, constituind premisa solvabilității acesteia. În timp însă, această situație conduce la imobilizarea costurilor financiare și costuri de oportunitate, în condițiile în care cheltuielile aferente deținerii acestora generează pierdere de câștig pentru întreprindere, în special într-o economie inflaționistă.
O altă rată utilizată frecvent în analiza structurii resurselor economice este cea determinată ca raport între imobilizări corporale și active circulante, denumită compoziția tehnică a întreprinderii ; aceasta variază de la un sector la altul, iar în cadrul unui sector, în funcție de factori de strategie și conjunctură.
RCT =
3.2.2. Rate de structură a pasivului
Principalele rate de structură a pasivului bilanțier sunt:
A. Rata stabilității finanțării: (RSF):
RSF =
Această rată este un indicator global al stabilității finanțării și reflectă ponderea surselor pe care le are întreprinderea pentru o perioadă mai mare de un an, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
B. Rata autonomiei financiare (RAF):
RAF =
Rata autonomiei financiare semnifică ponderea surselor proprii în finanțarea mijloacelor economice ale firmei și înregistrează valori diferite în funcție de politica financiară a întreprinderii și rentabilitatea ei. Se recomandă ca valoarea acesteia să fie >1/2.
C. Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):
RDTS =
Această rată semnifică ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în totalul surselor întreprinderii.
D. Rata datoriilor totale (RDT):
RDT =
Rata datoriilor totale reflectă ponderea datoriilor pe termen lung, mediu și scurt în patrimoniul întreprinderii.
3.3. Analiza corelației dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă
3.3.1. Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.
Modalitățile de calcul a fondului de rulment sunt de două tipuri:
Conform concepției patrimoniale, fondul de rulment se poate calcula astfel:
a) FR = Capital permanent – Active imobilizate
Fondul de rulment poate fi descompus în fond de rulment propriu (FRp) și fond de rulment împrumutat (FRî):
FR = FRp + FRî
FRp = Capitaluri proprii – Active circulante
FRî = Datorii pe termen mediu și lung
b) FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
În această situație, fondul de rulment reflectă corelația dintre lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Acesta prezintă o valoare informativă ridicată, asigurând legătura dintre cele două părți ale bilanțului financiar. Ca urmare, fondul de rulment este considerat ca fiind cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate – exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată.
Conform concepției funcționale, fondul de rulment funcțional sau fondul de rulment net global (FRNG) se determină astfel:
a) FRNG = Surse aciclice – Active aciclice
Fondul de rulment net global reflectă surplusul de resurse duabile în raport cu valorile imobilizate.
b) FRNG = ( Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie ) – ( Resurse ciclice + Resurse
de trezorerie )= ( Active circulante de exploatare + Active circulante în afara exploatării + Disponibilități ) – ( Datorii de exploatare + Datorii în afara exploatării + Credite bancare de trezorerie )
Luând în considerare formula de calcul de mai sus, dacă fondul de rulment este pozitiv sau negativ, firma are lichidități sau dimpotrivă este obligată să angajeze noi credite pentru finanțarea nevoilor de exploatare.
3.3.2.Nevoia de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor, care se produc în timp între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
Pe baza bilanțului patrimonial, nevoia de fond de rulment se stabilește astfel:
NFR = ( Active circulante – Disponibilități bănești ) – ( Datoriile pe termen
scurt – Creditele pe termen scurt ) = ( Active circulante – Disponibilități bănești ) – Obligații pe termen scurt
sau
NFR = ( Stocuri + Creanțe ) – Credite pe termen scurt
Nevoia de fond de rulment semnifică în esență, activele circulante de natura
stocurilor și a creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt
(surselor atrase). Obligațiile pe termen scurt de natura celor față de furnizori,
salariați, bugetul de stat, până la momentul plății lor reprezintă o sursă atrasă
finanțare a activelor circulante.
Pe baza bilanțului funcțional, nevoia de fond de rulment se determină astfel:
NFR = Nevoi ciclice – Resurse ciclice
În acest caz, nevoia de fond de rulment este formată din partea pentru exploatare (NFRE) și cea în afara exploatării (NFRAE):
NFR = NFRE + NFRAE
NFRE = Active ciclice din afara exploatării – Surse ciclice aferente exploatării
NFRAE = Active ciclice din afara exploatării – Surse ciclice din afara exploatării
Mărimea nevoii de fond de rulment din exploatare este influențată de natura activității, durata ciclului de fabricație, viteza de rotație a stocurilor și creanțelor, nivelul de activitate etc.
Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, situația se consideră a fi normală, numai dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare. Astfel, aceasta reflectă un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare.
Dacă nevoia de fond de rulment este negativă, aceasta semnifică un surplus de resurse temporare comparativ cu nevoile temporare, situația fiind favorabilă doar dacă este rezultatul accelerării rotației activelor circulante și ale angajării de datorii cu scadențe mai mari. În caz contrar, situația este negativă deoarece este determinată de întreruperi temporare în aprovizionarea și reînnoirea stocurilor, sau în activitatea de producție.
3.3.3. Trezoreria netă exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, reflectând situația financiară a firmei, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung.
Pe baza bilanțului patrimonial (financiar), aceasta se calculează cu următoarea formulă:
TN = FR – NFR
Trezoreria netă se poate calcula și pe baza bilanțului funcțional:
TN = FRNG – NFR
Sau
TN = TA – TP
TA = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilități și plasamente;
TP = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria netă pozitivă semnifică un excedent monetar al exercițiului financiar și dacă acesta se menține în cadrul mai multor exerciții financiare succesive, această situație demonstrează o rentabilitate economică ridicată și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției firmei pe piață. Dacă nevoia de fond de rulment este constantă, atunci trezorerie netă pozitivă este echivalentul profitului net, diminuat cu dividendele plătite în cursul aceleiași perioade, la care se adună amortizarea.
Dacă în calculul nevoii fondului de rulment nu s-au luat în considerare creditele pe termen scurt, trezoreria netă negativă reflectă un deficit monetar, respectiv un dezechilibru financiar la sfârșitul anului, care a fost descoperit pe seama creditelor pe termen scurt. Dacă nevoia de fond de rulment este constantă trezoreria netă negativă este efectul înregistrării de pierderi. Totuși, atunci când întreprinderea realizează produse rentabile, dispune de piață (de aprovizionare, de desfacere), dar înregistrează o creștere a nevoii de fond de rulment ca urmare a dezvoltării activității, existența unei trezorerii nete negative nu semnifică o situație economico-financiară nefavorabilă, ci înregistrarea unui decalaj între termenul mediu de transformare a stocurilor și creanțelor în lichidități și durata medie de onorare a obligațiilor pe termen scurt.
3.4. Analiza corelației dintre creanțe și obligații
Creanțele reflectă angajamente contractate de anumiți parteneri ai firmei, cum sunt clienții, ale căror termene au o scadență ulterioară livrării bunurilor și serviciilor, precum și debitorii firmei, în calitate de beneficiari ai unor împrumuturi pe care le vor rambursa ulterior împreună cu dobânda aferentă acestora. Din punct de vedere contabil, creanțele sunt formate din clienți, furnizori-debitori, creanțe privind personalul și asigurările sociale, alte creanțe privind statul și instituțiile publice, debitori diverși, etc.
Obligațiile (datoriile nefinanciare pe termen scurt) reprezintă surse de finanțare atrase pe o durată mai mică de un an, excluzând creditele bancare. Acestea conțin datoriile către furnizori, personal, stat, acționari, avansuri de la clienți, etc.
Creanțele și obligațiile constituie principalele elemente care influențează fluxurile bănești ale întreprinderii. În consecință, acestea trebuie analizate corelat din punct de vedere al sumelor și termenelor de încasare și de plată. Indicatorii în acest scop sunt:
Durata de imobilizare a creanțelor (Di):
Di =
Unde:
Sd = soldul mediu al creanțelor;
Rd = rulajul debitor al conturilor de creanțe.
În practică se folosesc, de regulă, cifra de afaceri deoarece bilanțul nu furnizează informații referitoare la rulajul conturilor respective.
Durata de folosire a surselor atrase (Df):
Df =
Unde:
Sc = soldul mediu al conturilor de obligații;
Rc = rulajul creditor al conturilor respective.
Corelația dintre suma creanțelor și a obligațiilor pe termen scurt, precum și dintre durata de imobilizare a creanțelor și durata de folosire a surselor atrase generează fluxuri bănești care influențează pozitiv sau negativ disponibilitățile firmei. Astfel:
Dacă Sd = Sc și Di = Df, atunci cel puțin din punct de vedere teoretic, se produce o compensare între creanțe și obligații;
Dacă Sd > Sc și Di = Df, atunci fluxul de disponibilități este influențat pozitiv deoarece suma încasărilor este superioară sumei plăților pentru același interval de timp.
Corelația dintre cei doi indicatori studiați, poate fi studiată și pe baza balanței acestora în funcție de termenele lor de vechime și de ponderea acestora în totalul creanțelor și obligațiilor:
● Sub 30 zile
● 30 – 60 zile
● 60 – 90 zile
● 90 – 180 zile
● 180 – 270 zile
● 270 zile – 1 an.
În practică se folosesc intervale de vechime mult mai mari: până la 90 zile, între 90 de zile și un an, peste un an.
Analiza lichidității și solvabilității
3.4.1. Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
3.4.2. Solvabilitatea este capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la scadență.
Capacitatea de plată semnifică solvabilitatea imediată, respectiv exprimă capacitatea mijloacelor bănești la un moment dat pentru o perioadă scurtă de timp (până la 30 zile), de a acoperi obligațiile scadente pentru același interval de timp.
Pentru caracterizarea lichidității unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă.
Prezentarea ratelor de lichiditate:
A. Rata lichidității generale (Lg):
Lg =
Datoriile curente sunt formate din obligațiile față de furnizori, cele fiscale și salariale, creditele pe termen scurt precum și partea din împrumuturile pe termen mediu și lung a căror scadență este în cadrul exercițiului financiar curent.
Se apreciază că situația lichidității generale este satisfăcătoare, după unele surse, în condițiile încadrării acestei rate în intervalul 1,2 și 1,8 iar după altele, în intervalul 2 și 2,2.
B.. Rata lichidității curente (Rc):
Rc =
Potrivit teoriei nord-americane, această rată este cunoscută și sub denumirea de „ testul acid ”. Această rată este de obicei subunitară. Intervalul considerat ca satisfăcător pentru această rată este de 0,65-1.
C. Rata lichidității imediate (Li):
Li =
În teoria economică, această rată este cunoscută și sub denumirea de rata solvabilității imediate. Un nivel ridicat al acestei rate indică o solvabilitate mare, dar poate fi consecința unei utilizări mai puțin performante a resurselor disponibile. O valoare ridicată nu constituie o garanție a solvabilității, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.
Din contră, o valoare redusă a lichidității imediate poate fi compatibilă cu menținerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităților sale, deținând în schimb, valori de plasament, creanțe, stocuri cu un grad mare de lichiditate.
3.4.2. Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cei mai importanți sunt:
A. Rata solvabilității patrimoniale (Sp):
Sp =
Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale se apreciază că trebuie să se încadreze în limitele 0,3-0,5 iar peste 0,5 situația poate fi considerată normală.
B. Rata solvabilității generale (Sg):
Sg =
Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii (active imobilizate și active circulante). Cu cât valoarea ratei solvabilității generale este mai mare decât 1, cu atât situația financiară de ansamblu a firmei este mai bună.
4.1. Analiza profitului și a ratelor de rentabilitate / 65
4.1.1. Analiza ratelor profitului / 65
4.1.2. Analiza ratelor de rentabilitate / 76
4.2. Analiza patrimoniului / 92
4.2.1. Bilanțul contabil / 93
4.2.2. Analiza structurii patrimoniale / 94
4.2.3. Analiza patrimoniului net / 99
4.2.4. Analiza FR-NFR-TN / 101
4.2.5. Analiza creanțe-obligații / 107
4.2.6. Analiza lichidității și solvabilității / 109
4.1. Analiza profitului și a ratelor de rentabilitate
Rentabilitatea reprezintă una din problemele centrale ale oricărei unități economice și reflectă modelul de utilizare al resurselor umane, materiale, financiare ale întreprinderii.
Între activitățile economice și financiare există o strânsă legătură de intercondiționare reciprocă: realizarea indicatorilor economici ai unității se regăsesc în realizarea indicatorilor financiari și invers.
Analiza rentabilității are ca scop descoperirea și mobilizarea de noi rezerve, de creștere a rentabilității și de accentuare continuă a rolului profitului de în dezvoltarea economică.
Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a obține profit, respectiv presupune realizarea unor venituri obținute mai mari decât cheltuielile efectuate.
Rentabilitatea se exprimă cu ajutorul a două categorii de indicatori: în mărimi absolute – profitul și în mărimi relative – rata profitului, determinați în funcție de diferiți
indicatori.
4.1.1. ANALIZA RATEI PROFITULUI – reflectă gradul în care sunt folosite resursele întreprinderii și nivelul în care producția sau utilizatorii acesteia se regăsesc în profit.
sau
unde: PRb = profitul brut
V ( ∑qp ) = veniturile totale
CH ( ∑qc ) = cheltuielile totale
q = cantitatea fabricată
p = prețul de vânzare,
c = costul produselor
I.Analiza factorială a profitului în funcție de veniturile totale
Această analiză are în vedere principalele componente ale profitului, care depind de tipurile de activități desfășurate. Pornind de la gruparea veniturilor și cheltuielilor după natura lor, se au în vedere ca activități: de exploatare, respectiv
=== lucrareB ===
veniturile și cheltuielile de exploatare și financiare, respectiv veniturile și cheltuielile financiare.
Diferența dintre veniturile și cheltuielile de exploatare reprezintă rezultatul sau profitul din exploatare. Comparând veniturile și cheltuielile financiare ne va rezulta profit sau pierdere financiară.
PR = VT * pr/1leu
unde: PR = profitul activității
VT = veniturile totale
pr/1leu = profit la un leu venit
∆g = structura venitului
∆pr/fel activitate = profitul pe categorii de venituri
Pe baza tabelului de mai sus, voi analiza variația profitului și influența modificării factorilor primari și secundari din structura acestuia pe perioada 2003-2004:
∆Pr = PR1 – PR0 = 77.265.188 – 58.418.906 = +18.846.282 mii lei, din care:
1) Influența modificării veniturilor totale:
∆VT = (VT1 – VT0) * pr0/1leu = (479.940.384 – 395.067.312) * 0,14 = = +11.882.230 mii lei
2) Influența modificării profitului la un leu venit:
∆pr/1leu = VT1 * (pr1/1leu – pr0/1leu) = 479.940.384 * (0,16 – 0,14) = = +9.598.807 mii lei
2.1) Influența modificării structurii venitului:
∆g = VT1 * (prr/1leu – pr0/1leu) = 479.940.384 * (0,13 – 0,14) = = -4.799.403 mii lei
prr/1leu = ∑g1*pr0 / 100 = (98%*0,12 + 2%*0,85)/100 = 0,13%
2.2) Influența modificării profitului pe categorii de venituri:
∆pr/1leu = VT1 * (pr1/1leu – prr/1leu) = 479.940.384 (0,16 – 0,13) =
= +14.398.211 mii lei
Figura 4.1.1.1
În urma analizei profitului folosind acest model de calcul, se observă creșterea profitului cu 18.846.282 mii lei și reprezintă rezultatul celor doi factori primari: veniturile totale și profitul la un leu venit.
Astfel, creșterea veniturilor totale cu peste 21%, a dus la depășirea profitului prevăzut cu peste 11.882.230 mii lei, situație ce reflectă preocuparea conducerii unității de a utiliza eficient resursele disponibile, cu efort maxim și obținerea de profit suplimentar.
Profitul la un leu venit atrage o situație favorabilă, o dată cu creșterea acestuia cu peste 14%, mai puțin decât în cazul veniturilor. Obținerea unui astfel de profit evidențiază existența progresului pe linia utilizării extensive și intensive a forței de muncă, în sensul de diminuare a pierderii de timp și creșterea productivității muncii sau a măsurilor adoptate pe linia creșterii gradului de înzestrare tehnică a muncii, ridicări a nivelului de calificare, îmbunătățiri a sistemului de organizare al producției și cointeresare materială a personalului.
Structura veniturilor a determinat o scădere a valorii profitului cu 4.799.403 mii lei, având o influență nefavorabilă, ca urmare a creșterii ponderii acelor categorii de venituri cu un profit la un leu venit mai mic decât profitul programat.
Cel de-al doilea factor secundar, profitul la un leu venit a reflectat o creștere totală cu 14.398.211 mii lei.
În concluzie, se desprinde o intensificare a activității, de creștere mai însemnată a veniturilor totale, concomitent cu creșterea profitului la un leu venit.
În perioada 2002-2003 și 2002-2004, profitul total crește cu aproape 3.000.000 mii lei și respectiv 21.824.730, situație favorabilă, determinată per total de variația factorilor primari și secundari, semnalând în schimb unele diferențe față de 2003-2004, astfel: în afară de variația veniturilor totale care a crescut în toate cele trei perioade, în special în 2002-2004 cu peste 28.000.000 mii lei, ceilalți factori au scăzut, începând cu profitul la un leu venit. În cadrul acestuia, în perioada 2003-2004 structura veniturilor a crescut 79.013.462 mii lei, iar profitul pe categorii de venituri a scăzut într-un ritm mai mare cu 90.865.481 mii um. În ceea ce privește perioada 2002-2003, situația este inversă, astfel structura veniturilor scade cu aproximativ 4.000.000 mii um, pe când profitul pe categorii de venituri crește cu peste 4.000.000 mii lei.
Situația rezultată în urma calculelor este favorabilă prin creșterea profitului total, dar nefavorabilă prin scăderea profitului la un leu venit. Această concluzie nu este îngrijorătoare în perspectivă, dar necesită impunerea adoptării de decizii în privința utilizării mai eficiente a forței de muncă, atât intensiv cât și extensiv, maximizarea timpului disponibil în eforturi maxime și îmbunătățirea sistemului organizațional și tehnic în cadrul firmei.
II. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
Pentru a putea analiza acest indicator, vom utiliza informațiile prezentate în tabelul de mai jos:
Modelul de calcul folosit este următorul:
Pr = N * W * β * pr/1leu
unde: N = numărul de lucrători
W = productivitatea anuală a muncii
β = pondere cifrei de afaceri în producția fabricată
pr/1leu = profitul la un leu cifra de afaceri
∆s = structura producției
∆c =costul
∆p = prețul de vânzare
∆Pr = Pr1 – Pr0 = 77.365.188 – 58.418.906 = +18.946.282 mii lei
1) Influența modificării numărului de lucrători:
∆N = (N1 – N0) * W0 * β0 * pr0/1leu = (3.415 – 3594) * 109.070 * 0,92 * 0,16 = -2.873.863 mii lei
2) Influența modificării productivității muncii:
∆W = N1 * (W1 – W0) * β0* pr0/1leu = 3.415 * (142.020 – 109.070) * 0,92 * * 0,16 = +16.563.569 mii lei
3) Influența modificării ponderii cifrei de afaceri în producție:
∆ β = N1 * W1 * (β1-β0) * pr0/1leu = 3.415 * 142.020 * (0,93 – 0,92) * 0,16
= +775.997 mii lei
4) Influența modificării profitului la un leu cifră de afaceri:
∆ pr/1leu = N1 * W1 * β1 * (pr1/1leu – pr0/1leu) = 3.415 * 142.020 * 0,93 * (0,17 – 0,16) = +4.510.484 mii lei, din care datorită:
4.1) Influența modificării structurii cifrei de afaceri:
∆s = N1 * W1 * β1 * (prI – pr0/1leu) = 3.415 * 142.020 * 0,93 *
* (0,03 – 0,16) = -58.636.294 mii lei
4.2) Influența modificării costului:
∆c = N1 * W1 * β1 * (prII – prI) = 3.415 * 142.020 * 0,93 *
* (0,11 – 0,03) = +36.083.873 mii lei
4.3) Influența modificări prețului de vânzare:
∆p = N1 * W1 * β1 * (pr1/1leu – prII) = 3.415 * 142.020 * 0,93 *
* (0,17 – 0,11) = +27.062.905 mii lei
Figura 4.1.1.2
În urma acestei analize, există o situație favorabilă pe perioada 2003-2004, datorită creșterii profitului cu 18.946.282 mii lei, care este influențat de cei trei factori primari, astfel:
Figura 4.1.1.3
Primul factor și anume, numărul de lucrători a scăzut cu 179 persoane, având ca efect micșorarea profitului cu 2.873.863 mii lei. Această nerealizare a numărului de lucrători poate fi apreciată ca o situație nefavorabilă, în condițiile în care nu s-a realizat nivelul programat al productivității muncii, ceea ce nu se întâmplă în cazul nostru. Deci, reducerea acestui factor este favorabilă.
Cel de-al doilea factor influențează favorabil creșterea profitului cu 16.563.569 mii lei, având cea mai mare pondere din cei patru factori: aproape 90%, ca urmare a măsurilor luate pentru introducerea progresului tehnic, ridicarea nivelului calității forței de muncă, mai buna organizare a activității, cointeresare, etc.
Ponderea cifrei de afaceri în producția marfă-fabricată a influențat favorabil profitul cu 775.997 mii lei, datorită reducerii stocului de produse finite și semifabricate destinate livrării.
Profitul la un leu cifră de afaceri, a contribuit la valoarea bunăstării întreprinderii tot favorabil, ridicând valoarea profitului cu peste 23% din total și e rezultatul influenței favorabile: cost și prețul de vânzare și influenței nefavorabile a structurii profitului, în situația în care profitul recalculat programat (prII) este sub nivelul profitului la un leu cifră de afaceri prevăzut.(scade cu 12%)
Analiza realizată în cazul perioadei 2002-2003 și 2002-2004, arată creșterea profitului cu 2.978.448, respectiv 21.824.730 prin influența pozitivă numai a productivității muncii ca factor primar și a costului unitar, respectiv prețul de vânzare ca factori secundari. Numărul de lucrători a scăzut în 2002-2004, și necesită inițierea de măsuri pentru eficientizarea procesului de muncă, cu un număr mai mic de lucrători și o capacitate de activitate mai mare din punct de vedere calitativ în primul rând și cantitativ în al doilea. Ponderea cifrei de afaceri în producția marfă-fabricată a scăzut într-o mai mică măsură ca ceilalți factori, urmată de profitul la un leu cifră de afaceri, care aduce cu sine diminuarea structurii cifrei de afaceri sub nivelul programat.
Este evident că acest model de calcul influențează nefavorabil prin analiza elementelor sale, iar întreprinderea trebuie să pornească spre favorizarea și îmbunătățirea stării existente în urma celor trei ani de calcul.
Un alt model de calcul în cadrul analizei profitului la un leu cifră de afaceri se bazează pe valorile indicatorilor: capital permanent, pondere cifrei de afaceri la un leu capital permanent și profit la un leu în cifră de afaceri.
Pr = Kperm * *
Pr = Pr1 – Pr0 = +18.946.282 mii lei
1.) Influența modificării capitalului permanent:
Kperm = ( Kperm1 – Kperm0 ) * * = ( 308.109.558 –
– 254.931.058 ) * 1,42 * 0,16 = +12.082.155 mii lei
2.) Influența modificării cifrei de afaceri la un leu capital permanent:
= Kperm1 * ( – ) * = 308.109.558 * * ( 1,46 – 1,42 ) * 0,16 = +1.971.901 mii lei
3.) Influența modificării profitului la un leu cifră de afaceri:
= Kperm1 * * ( – ) = 308.109.558 * 1,46 * 0,01
= +4.498.399 mii lei
3.1) Influența modificării structurii cifrei de afaceri:
s = Kperm1 * * ( prI – pr0/1leu ) = 308.109.558 * 1,46 *
* ( 0,03 – 0,16 ) = –58.479.194 mii lei
3.2) Influența modificării costului unitar:
c = Kperm1 * * ( prII – prI ) = 308.109.558 * 1,46 *
* ( 0,11 – 0,03 ) = +35.987.196 mii lei
3.3) Influența modificării prețului de vânzare:
p = Kperm1 * * ( pr1/1leu – prII ) = 308.109.558 * 1,46 *
* ( 0,17 – 0,11 ) = +26.990.397 mii lei
Pr = Kperm + + = 12.082.155 + 1.971.901 + 4.498.399
+18.946.282 mii lei
= s + c + p = –58.479.194 + 35.987.196 + 26.990.397 +4.498.399 mii lei
Figura 4.1.1.4
Ca o concluzie a analizei acestui model de calcul, pot spune că profitul total crește pe perioada 2002-2004 cu 21.824.730 mii lei, în urma creșterii capitalului permanent cu peste 46.000.000 mii lei. În schimb, scade cifra de afaceri la un leu capital permanent și profitul la un leu cifră de afaceri, la fel ca și factorul secundar structura cifrei de afaceri.
Se observă o scădere a prețurilor și o creștere a costurilor ceea ce nu este tocmai favorabil activității, dacă nu se intervine imediat cu soluții de ridicare a calității produselor și performanțelor în modul de desfășurare al activității în echipă.
La sfârșitul perioadei 2003-2004, întreprinderea și-a ridicat valorile anumitor factori cum ar fi cifră de afaceri la un leu capital permanent și profit la un leu cifră de afaceri, aducând situația la un nivel de echilibru, astfel încât activitatea să renteze.
4.1.2. ANALIZA RATELOR RENTABILITĂȚII
Ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparații în timp, precum și în raport de anumite norme sau standarde, niveluri medii, etc. Exprimarea relativă a ratelor ajută la o mai bună informare în legătură cu indicatorii analizați.
În literatura de specialitate sunt prezentate următoarele rate ale rentabilității-activelor consumate, comerciale, activelor atribuite, economice și financiare.
Figura 4.1.2.1
I. Analiza ratei rentabilității activelor consumate (Rac):
Primul model de calcul abordat este în funcție de cheltuieli și venituri, astfel:
Rac =
∆Rac = Rac1 – Rac0 = 13,96% – 9,86% = 4,1%, din care, datorită:
1) Influența modificării structurii producției vândute pe produse:
∆s = – = = 3% – 9% = -6%
2) Influența modificării costurilor unitare:
∆c = – =
= 13% – 3% = 10%
3) Influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare pe produse:
∆p = – = = 13,9% – 13,6% = 0,3%
∆Rac = ∆s + ∆c + ∆p = -6% + 10% + 0,3% = 4,3%
Creșterea ratei rentabilității activelor consumate cu 4% reflectă o situație favorabilă, determinată de măsurile adoptate pe linia folosirii eficiente a resurselor umane, materiale și financiare a întreprinderii.
Structura producției vândute a influențat nefavorabil această rată cu 6%, de unde rezultă o creștere a ponderii acelor produse cu o rată a rentabilității mai mică decât rata rentabilității programate.
Al doilea factor primar de influență, a dus la creșterea ratei cu 10%, dar se impune o aprofundare a analizei pe principalele elemente de cheltuieli: materiale, salariale, de administrație și conducere.
Ultimul factor, prețurile medii de vânzare, a influențat rata favorabil, dar într-o foarte mică măsură, de 7% din total. Totuși, acest lucru demonstrează preocuparea întreprinderii de a îmbunătăți calitatea producției, sau o anumită modificare a raportului cerere-ofertă.
Dacă privim situația pe cei trei ani, vom observa o situație asemănătoare cu cea descrisă mai sus, rata activelor consumate fiind pozitivă și favorabilă prin valoarea ei pentru întreprindere.
Al doilea model de calcul, utilizează cheltuielile salariale și materiale, pentru a surprinde eficiența acestora în procesul de producție:
Rac = * 100
Unde: = profitul mediu /la un leu cifră de afaceri
CA = cifra de afaceri
CS = cheltuielile cu personalul
CM = cheltuielile materiale
= eficiența cheltuielilor cu munca vie
= eficiența cheltuielilor materiale
Deoarece analiza de mai sus este realizată numai pe perioada 2003-2004, voi reda în tabelul de mai jos și celelalte rezultate aferente celorlalte două perioade:
Rata rentabilității activelor consumate crește în perioada 2003-2004 cu 1,67%, dar în restul perioadei scade cu 10%, respectiv 14%, datorită influenței factorilor primari, astfel:
Variația profitului mediu este pozitivă numai în 2002-2004, la fel ca și variația eficienței cheltuielilor salariale și materiale. Tendința este de descreștere, motivată de creșterea valorii cheltuielilor, deși, situația rezultată nu este nefavorabilă, datorită ritmului de creștere al cifrei de afaceri superior ritmului de creștere al cheltuielilor.
Este indicată adoptarea de măsuri în încercarea mai hotărâtă și mai eficientă de a utiliza resursele și în special activele întreprinderii într-un mod superior celui de până acum, în diminuarea cheltuielilor suportate de firmă și minimizarea costurilor de producție.
II. Analiza ratei rentabilității comerciale (Rata veniturilor, Rv):
Această rată exprimă corelația dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.
Figura 4.1.2.2
Un model de analiză a ratei rentabilității comerciale este următorul:
Rv =
∆Rv = Rv1 – Rv0 = 12% – 9% = 3%, din care, datorită:
1) Influența modificării structurii producției vândute pe produse:
∆s = – =
= 3% – 9% = -6%
2) Influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare:
∆p = – =
= 26% – 3% = 23% din care, datorită:
2.1) Influența modificării inflației:
– =
= 19% – 3% = 16%
2.2) Influența altor factori:
– = = 26% – 19% = 7%
Ip = = 1,23
3) Influența modificării costurilor unitare:
∆c = – =
= 12% – 26% = -14%
∆Rv = ∆s + ∆p + ∆c = -6% + 23% – 14% = 3%
și ∆p = 16% + 7% = 23%
În urma analizei amănunțite a evoluției ratei rentabilității a veniturilor, cu ajutorul factorilor primari și secundari, rezultă creșterea ratei cu 3%, aspect favorabil activității firmei și eficienței. Factorii primari, influențează astfel:
Structura producției vândute scade cu 6 procente rata veniturilor, fără să afecteze semnificativ situația, echilibrul menținându-se prin majorarea valorii prețurilor cu 23%. E singurul factor primar care crește valoarea ratei, ceea ce semnifică ridicarea prețurilor de vânzare în urma creșterii calității produselor și a cererii de produse pe piață.
Influența inflației și a celorlalți factori asupra prețurilor și implicit a dinamicii ratei este pozitivă, având o pondere semnificativă în nucleul prețurilor.
Ultimul factor primar, costurile unitare, are o influență negativă asupra ratei rentabilității comerciale, de aceea trebuie adoptate măsuri de reglare a cheltuielilor, de folosire eficiență a resurselor, cu obținerea de rezultate maxime la costuri minime.
Această rată caracterizează întreprinderea prin evoluție în timp, o poziție bine definită pe piață, și chiar se poate considera un concurent de temut pe piață.
III. Analiza ratei activelor atribuite (Raa):
Figura 4.1.2.3
Primul model de calcul descrie evoluția profitului și a activelor fixe și circulante:
Raa =
∆Raa = Raa1 – Raa0 = 29,88% – 26,09% = 3,79% din care, datorită:
1) Influența modificării activelor atribuite:
∆(Af+Ac) = * 100 – * 100 =
= 22,56% – 26,09% = -3,53%
2) Influența modificării profitului total:
∆Pr = * 100 – * 100 =
= 29,88% – 22,56% = +7,32% din care, datorită:
2.1) Influența modificării volumului cifrei de afaceri:
∆q = * 100 = -2,2%
2.2) Influența modificării structurii producției vândute pe produse:
∆s = * 100 = +14,5%
2.3) Influența modificării costurilor unitare:
∆c = * 100 = +15,13%
2.4) Influența modificării prețurilor de vânzare:
∆p = * 100 = +0,52%
Iq = = 0,9
∆Raa = ∆( Af + Ac ) + ∆Pr = -3,53% + 7,32% = +3,79%
∆Pr = ∆q + ∆s + ∆p + ∆c = -2,2% + 14,5% + 15,13% + 0,52%
Depășirea ratei rentabilității activelor atribuite cu 3,79% este rezultatul influenței diferite ca sens și intensitate atât a factorilor primari, cât și secundari.
Creșterea activelor atribuite cu peste 15% față de nivelul programat a contribuit la diminuarea ratei rentabilității activelor avansate cu 3,53%. Acest lucru nu trebuie apreciat nefavorabil, atâta timp cât ritmul de creștere al profitului a fost superior ritmului de creștere al activelor, ceea ce demonstrează că activele fixe și circulante au fost utilizate în mod eficient.
Profitul a influențat rata favorabil cu 7,32%, datorită creșterii cu peste 30% față de nivelul programat.
Analiza profitului pe factori de gradul II scoate în evidență influența nefavorabilă a volumului cifrei de afaceri, care scade cu 2,2% rata rentabilității activelor consumate față de nivelul programat.
Structura producției vândute crește rata cu 14,5%, o valoare destul de mare, care evidențiază creșterea ponderii pe produs cu o rată a rentabilității mai mare decât rata medie programată.
Dinamica prețurilor de vânzare și a costurilor unitare influențează favorabil rata activelor atribuite – prețurile cu 15%, iar costurile cu 0,52%.
În concluzia acestei analize, trebuie impusă o îmbunătățire care, să vizeze în primul rând valoarea activelor atribuite și adoptarea de decizii pentru utilizarea acestora mai eficientă ca până acum, deși profitul crește mai mult decât acestea din urmă.
Dacă indicatorul de mai sus nu aduce firmei o situație nefavorabilă, deși scade rata rentabilității, diminuarea ratei prin intermediul volumului cifrei de afaceri cu 2,2%, poate afecta nefavorabil evoluția activității; deci trebuie să se aibă în vedere intervenția în structura fiecărui factor de influență, chiar și a factorilor cu o influență favorabilă, pentru a preveni eventualele neplăceri la nivelul întreprinderii.
Cel de-l doilea model diferă de primul prin analiza eficienței economice a activelor fixe, circulante și a profitului mediu și rolul lor de factori primari ai acestui model:
Raa = * 100
∆Raa = Raa1 – Raa0 = 30,37% – 26,58% = +3,79% din care, datorită:
1) Influența profitului la un leu cifră de afaceri:
∆ = * 100 – * 100 = 30,37% – 30,35% =
= 0,02%
2) Influența eficienței economice a activului fix:
∆ = * 100 – * 100 =
= 27,58% – 26,58% = 1%
3) Influența eficienței economice a activului circulant:
∆ = * 100 – * 100 =
= 30,35% – 27,58% = 2,77%
∆Raa = ∆ + ∆ + ∆ = 0,02% + 1% + 2,77% = 3,79%
Acest model de calcul evidențiază creșterea ratei rentabilității activelor atribuite în sens pozitiv pe 2003-2004, ca urmare a influenței favorabile a eficienței activelor fixe și circulante și scăderea ei pe 2002-2004, respectiv 2002-2003, ca influență nefavorabilă a activelor utilizate.
IV. Analiza ratei rentabilității economice ( Re):
Rata rentabilității economice reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obținerea acestuia. În calculul ratei rentabilității economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent cifrei de afaceri) sau excedentul brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.
Unul din modelele de analiză aferent ratei de rentabilitate economică pentru perioada 2003-2004 este următorul:
Re = * 100
∆Re = Re1 – Re0 = 25,10% – 22,91% = +2,19% din care, datorită:
1) Influența modificării profitului total brut:
∆Prb = * 100 – * 100 = 25,10% – 18,96% = 6,14%
2) Influența modificării capitalului permanent:
∆Kperm = * 100 – * 100 = 18,96% – 22,91% = – 4,31%
∆Re = ∆Prb + ∆Kperm = 6,14% – 4,31% ≈ 2,19%
Analizând modelul de calcul de mai sus, se observă creșterea ratei economice cu aproximativ 2%, în perioada 2003-2004, iar în cealaltă două perioade de calcul: 2002-2003, respectiv 2002-2004 rata economică scade cu peste 2%, respectiv 0,44%, ca influență a factorilor secundari: profit și capital.
Astfel, după cum se observă în tabelul 4.1.2.6, profitul total crește în toate cele trei perioade, afișând o tendință pozitivă și fiind totodată influența favorabilă a unei rate crescătoare. În același timp, valoarea capitalului permanent scade, ceea ce presupune diminuarea în paralel și a capitalului propriu, dar și a datoriilor pe termen lung.
Situația nu trebuie interpretată nefavorabilă, atât timp cât ritmul de creștere al profitului, devansează ritmul descrescător al capitalului. Bineînțeles că trebuie urmărită această situație și prevenite eventualele neplăceri care ar putea surveni în cadrul firmei.
Figura 4.1.2.4
Analiza factorială a ratei rentabilității se poate realiza și pe baza următorului model de analiză:
Re = =
∆Re = Re1 – Re0 = 25,1% – 22,9% = +2,2% datorită, din care:
1) Influența modificării cifrei de afaceri la un leu capital propriu:
∆ = ( – ) * * 100 =
= ( 1,46 – 1,42 ) * 0,16 * 100 = +0,64%
2) Influența modificării profitului brut la un leu cifră de afaceri:
∆ = * ( – ) *100 =
= 1,46% * ( 0,17 – 0,16 ) * 100 = +1,46%
∆Re = ∆ + ∆ = 0,64% + 1,46% ≈ 2,2%
Valoarea ratei rentabilității economice a crescut cu 2,19%, datorită influenței factorilor primari, după cum urmează:
Influența cifrei de afaceri la un leu capital permanent este una favorabilă, datorită creșterii cu aproape 3% a acestui factor, ceea ce a condus și la ridicarea valorii ratei economice cu 0,64 procente. Putem observa în acest caz, că valoarea cifrei de afaceri are un nivel superior de creștere față de nivelul de creștere al capitalului permanent.
Profitul brut la un leu cifră de afaceri crește cu peste 6%, și prin urmare rata economică crește cu 1,46%, având cea mai mare pondere din total, adică de peste 60%. Și în acest caz, valoarea cifrei de afaceri crește mai mult decât valoarea profitului brut.
Situația întreprinderii prin prisma analizei ratei de rentabilitate economică este un favorabilă, și caracterizează eficiența elementelor materiale angajate în desfășurarea activității. Această rată folosește investirea întregului capital în elementele de activ, care contribuie în mod direct și indirect la obținerea de profit.
Deci, rata rentabilității economice prezintă o importanță deosebită în gestionarea capitalului în dimensionarea eforturilor pentru obținerea unui anumit profit în raport cu rezultatele concurenței.
V. Analiza ratei rentabilității financiare (Rf):
Rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a capitalurilor, proprii și permanente, analiza ratei rentabilității financiare se adaptează acestei structuri.
Figura 4.1.2.5
Un prim model de analiză prin care urmărim evoluția ratei de rentabilitate financiară este cel de mai jos:
Rf =
Dinamica de analiză în perioada 2003-2004 este dezvoltată astfel:
∆ Rf = Rf1 – Rf0 = 22% – 21,71% = +0,29% din care datorită:
1) Influența profitului net total:
∆ Prn = – = 22% – 17,72% = +4,28%
2) Influența capitalului propriu:
∆ Kp = – = 17,72% – 21,71% = -3,99%
∆ Rf = ∆ Prn + ∆ Kp = 4,28% – 3,99% ≈ +0,29
Pe baza tabelului de mai sus analizăm situația care se desprinde din calculul realizat: la începutul perioadei de calcul, situația este nefavorabilă, din cauza scăderii variației capitalului propriu mai mult decât crește variația profitului net, dar la sfârșitul perioadei și anume 20003-2004, apare o dinamică a profitului net 4,28%, cu o scădere a capitalului de 3,99%.
Situația s-a ameliorat, conducând la o rată financiară pozitivă și crescătoare, pe tot parcursul perioadei de analiză.
Deși valoarea profitului net crește pe cei trei ani, la fel ca și valoarea capitalului propriu, ritmul de creștere al capitalului devansând profitul, situația financiară este nu este ideală.
Măsurile trebuie să intervină în cadrul tipurilor de investiții financiare existente, eventual și în structura aporturilor aduse în întreprindere, atât în relațiile interne cât și celor externe ale întreprinderii și nu în ultimul rând asupra gradului și calității de negociere cu partenerii sau clienții firmei.
Un alt doilea model de analiză abordat este următorul:
Rf = = *
∆Rf = Rf1 – Rf0 = 22% – 21,71% = +0,29% din care, datorită:
1) Influența modificării cifrei de afaceri la un leu capital propriu:
∆ = ( – ) * * 100 = (1,50 – 1,48 ) * 0,145 * 100 = = +0,28%
2) Influența modificării profitului net la un leu cifră de afaceri:
∆ = * ( – ) * 100 = 1,5 * ( 0,146 – 0,145) * 100 =
= +0,15%
∆Rf = ∆ + ∆ = 0,2% + 0,1% ≈ 0,3%
Rata rentabilității financiare a crescut per total cu 0,29%, aducând prin această modificare o situație favorabilă în întreprindere și prin influența celor doi factori primari:
Ponderea cifrei de afaceri în capitalul propriu semnalizează o creștere a acestui factor cu peste 1% și a ratei rentabilității cu 0,28% mai mult decât cel de-al doilea factor.
Profitul net la un leu cifră de afaceri crește rata rentabilității comerciale cu 0,1%, un procent mic, dar favorabil situației.
Se poate observa în această analiză, că cifra de afaceri crește mai mult decât cresc profitul net și capitalul propriu, cu aproximativ 90.000.000 mii lei, capitalul propriu crește cu aproximativ 40.000.000 mii lei, iar profitul net crește cu aproximativ 10.000.000 mii lei.
Resursele folosite de întreprindere au fost valorificate astfel încât corelația dintre profitul net ca venit al acționarilor și capitalurile proprii ale întreprinderii demonstrează o remunerare eficientă a capitalurilor acționarilor aduse ca aport și o valoare pozitivă a profitului net lăsat la dispoziția întreprinderii pentru autofinanțare.
Figura4.1.2.6
4.2. Analiza patrimoniului
Analiza patrimoniului sau analiza poziției financiare și patrimoniale reflectă modul de utilizare al potențialului financiar al întreprinderii, care se reflectă cu ajutorul unor indicatori sau coeficienți de structură patrimonială și echilibru-financiar.
4.2.1. BILANȚUL CONTABIL – INSTRUMENT DE BAZĂ AL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARĂ
4.2.2. ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE
A ÎNTREPRINDERII
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii urmărește evoluția în mărimi absolute și relative prin determinarea pe baza unor elemente de activ și pasiv a unor rate.
4.2.2.1 Analiza structurii activului
A. Rata imobilizărilor (RAI):
RAI0 = * 100 = * 100 = 54,70%
RAI1 = * 100 = * 100 = 50,15%
RAI2 = * 100 = * 100 = 48,62%
a.1. Rata imobilizărilor necorporale (RIN):
RIN0 = * 100 = * 100 = 0,30%
RIN1 = * 100 = * 100 = 0,51%
RIN2 = * 100 = * 100 = 0,75%
a.2. Rata imobilizărilor corporale (RIC):
RIC0 = * 100 = * 100 = 54,83%
RIC1 = * 100 = * 100 = 49,62%
RIC2 = * 100 = * 100 = 47,47%
a.3. Rata imobilizărilor financiare (RIF):
RIF0 = * 100 = * 100 = -0,43%
RIF1 = * 100 = * 100 = 0,009%
RIF2 = * 100 = * 100 = 0,12%
RAI0 = RIN0 + RIC0 + RIF0 = 0,30% + 54,83% – 0,43% = 54,70%
RAI1 = RIN1 + RIC1 + RIF1 = 0,51% + 49,62% + 0,009% ≈ 50,15%
RAI2 = RIN2 + RIC2 + RIF2 = 0,75% + 47,47% + 0,12% ≈ 48,62%
B. Rata activelor circulante (RAC):
RAC0 = * 100 = * 100 = 45,15%
RAC1 = * 100 = * 100 = 49,79%
RAC2 = * 100 = * 100 = 51,32%
b.1. Rata stocurilor (RSt):
RSt0 = * 100 = * 100 = 12,63%
RSt1 = * 100 = * 100 = 12,59%
RSt2 = * 100 = * 100 = 12,72%
b.2. Rata creanțelor (RCr):
RCr0 = * 100 = * 100 = 15,78%
RCr1 = * 100 = * 100 = 18,86%
RCr2 = * 100 = * 100 = 22,42%
b.3. Rata disponibilităților și titlurilor de plasament (RDP):
RDP0 = * 100 = * 100 = 16,73%
RDP1= * 100 = * 100 = 18,33%
RDP2 = * 100 = * 100 = 16,17%
RAC0 = RSt0 + RCr0 + RDP0 = 12,63% + 15,78% + 16,73% ≈ 45,15%
RAC1 = RSt1 + RCr1 + RDP1 = 12,59% + 18,86% + 18,33% ≈ 49,79%
RAC2 = RSt2 + RCr2 + RDP2 = 12,72% + 22,42% + 16,17% ≈ 51,32%
Figura 4.2.2.1
4.2.2.2. Analiza structurii pasivului
A. Rata stabilității financiare (RSF):
RSF0 = * 100 = * 100 = 95,59%
RSF1 = * 100 = * 100 = 92,60%
RSF2 = * 100 = * 100 = 94,4%
B. Rata autonomiei globale (RAG):
RAG0 = * 100 = * 100 = 92,20%
RAG1 = * 100 = * 100 = 88,88%
RAG2 = * 100 = * 100 = 91,91%
C.Rata datoriilor totale (RDT):
RDT0 = * 100 = * 100 = 7,79%
RDT1 = * 100 = * 100 = 11,11%
RDT2 = * 100 = * 100 = 8,08%
c.1. Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):
RDTS0 = * 100 = * 100 = 4,40%
RDTS1 = * 100 = * 100 = 7,39%
RDTS2 = * 100 = * 100 = 5,52%
c.2. Rata datoriilor pe termen lung (RDTL):
RDTL0 = * 100 = * 100 = 3,38%
RDTL1 = * 100 = * 100 = 3,72%
RDTL2 = * 100 = * 100 = 2,55%
RDT0 = RDTS0 + RDTL0 = 4,40% + 3,38% ≈ 7,79%
RDT1 = RDTS1 + RDTL1 = 7,39% + 3,72% = 11,11%
RDT2 = RDTS2 + RDTL2 = 5,52% + 2,55% ≈ 8,08%
Figura 4.2.2.2
Din analiza ratelor de structură ale activului și pasivului, rezultă că întreprinderea aparține sferei productive, respectiv unui sector care necesită o dotare tehnică semnificativă, fapt reflectat de ponderea mare a activelor imobilizate în total activ, în ambele perioade analizate. Rata imobilizărilor corporale este foarte apropiată de cea a activelor imobilizate, ceea ce demonstrează preponderența acestui element în totalul imobilizărilor – de peste 90%. Valoarea redusă a ratelor imobilizărilor financiare și necorporale semnifică o activitate de investiții financiare restrânsă și de asemenea, o pondere mică a activelor intangibile în total activ.
Prin scăderea ușoară a ratei activelor imobilizate nu se înțelege o situație nefavorabilă, dar se pot adopta măsuri de conducere la și îmbunătățirea activității, mai mult decât până acum.
Activele circulante dețin o pondere de 49,79% în 2003, care crește până la valoarea de 51,32% în 2004. Această majorare a ratei activelor circulante, s-a realizat preponderent pe seama creanțelor cu un indice de 118,87% și a stocurilor, cu un indice de 101%. Această situație poate fi determinată de creșterea volumului de activitate, de acordarea unor termene de plată mai comfortabile pentru clienți, dar și de apariția unor creanțe incerte. Stocurile cresc într-o măsură nesemnificativă, datorită activității de producție în desfășurare a ciclului lung de fabricație și a distribuției de materiale.
Din punctul de vedere al ratelor de structură a pasivului, întreprinderea prezintă o stabilitate financiară în anul de bază, care se îmbunătățește vizibil în anul următor, ceea ce sugerează o pondere ridicată a surselor de care dispune firma, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
Întreprinderea dispune de autonomie financiară, ponderea capitalului propriu în capitalul permanent crescând de la 88,8% la valoarea de 91,9% din total, subliniind o politică financiară bine stabilită. Ea dispune de surse proprii îndeajuns să finanțeze mijloacele economice.
Rata datoriilor totale înregistrează o scădere de la 11,11% în 2003, la 8,08% în 2004, situație favorabilă pentru plata datoriilor, adică întreprinderea nu prezintă probleme de natură financiară, într-o perioadă previzibilă de timp și chiar imprevizibilă. Deci a scăzut implicit gradul de îndatorare a întreprinderii. Prin extensie la analiza celor două rate a datoriilor pe termen scurt, mediu și lung se observă o scădere relativ egală în perioada analizată, cu o influență pozitivă pe total.
4.2.3. ANALIZA PATRIMONIULUI NET
Patrimoniul net se definește ca avere a acționarilor, stabilită pe baza bilanțului patrimonial. Acesta reprezintă activele totale ale întreprinderii negrevate de datorii. Pentru determinarea patrimoniului net se folosesc două metode de analiză:
ca diferență între activele totale și datoriile totale;
ca sumă a surselor de finanțare.
Prima metodă de calcul se ghidează după formula:
Figura 4.2.3.1
Iar cea de-a doua metodă, se poate exprima pe baza următorului tabel:
∆(Patrimoniul net) = (Patrimoniul net)1 – (Patrimoniul net)0 =
= 299.766.558 – 244.680.058 = +55.086.500 mii lei
1) Influența modificării activelor totale:
∆AT = AT1 – AT0 = +50.853.788 mii lei
2) Influența modificării datoriilor totale:
∆DT = DT1 – DT0 = –10.232.712 mii lei
Patrimoniul net rezultat în urma analizei este pozitiv și crescător pe perioada de analiză, ca urmare a unei gestiuni sănătoase. Această situație reflectă de fapt atingerea obiectivului major al firmei și anume maximizarea valorii patrimoniale a acesteia.
După cum se observă în tabelul 4.2.3.1, valoarea activelor totale pe perioada de calcul, devansează valoarea datoriilor totale. Activele totale cresc cu 50.853.788 mii lei, cu un indice de peste 92%, iar datoriile totale scad cu 10.232.712 mii lei în anul 2004, față de anul 2003, ceea ce conduce la creșterea patrimoniului net cu 55.085.500 mii lei.
Același lucru se petrece în perioada 2002-2003 și 2002-2004, în care activele totale cresc, la fel ca și patrimoniul net, însă, de data aceasta pe seama creșterii datoriilor totale.
Patrimoniul net, calculat ca sumă a surselor de finanțare, conduce la același rezultat pozitiv, prin care, pot avea loc următoarele fluxuri: modificarea capitalului social prin noi aporturi, conversia unor datorii în capitalul social, creșterea pachetului de acțiuni și contribuția rezultatului reportat la creșterea patrimoniului net, prin înregistrarea de profit.
Creșterea patrimoniului net se înregistrează în principal pe seama rentabilității unității ca urmare a constituirii surselor respective în conformitate cu prevederile legii, tendința de creștere a acestuia fiind favorabilă întreprinderii (indiferent de creșterea sau diminuarea datoriilor totale).
4.2.4. ANALIZA CORELAȚIEI FR – NFR – TN
Analiza acestei corelații dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă presupune trei subramuri de analiză, după cum urmează:
Analiza fondului de rulment (FR)
Fondul de rulment reprezintă marja de securitate a întreprinderii, întru-cât volumul activelor circulante este mai mare decât datoriile pe termen scurt. În același timp, fondul de rulment reprezintă o parte a capitalurilor permanente, de aceea fondul de rulment se poate determina după una din relațiile:
unde: FR = fondul de rulment;
Kperm = capitalul permanent;
AI = activele imobilizate;
DTS = datoriile pe termen scurt
Figura 4.2.4.1
Fondul de rulment calculat cu ajutorul primei formule, poate fi descompus în două părți: fond de rulment propriu ( FRp ) și fond de rulment împrumutat ( FRî ). Valorile efective ale acestor doi indicatori se pot observa în tabelul de mai jos:
În această situație, fondul de rulment este pozitiv, pe parcursul celor trei ani de calcul astfel: în 2002: 92.718.750 mii lei, în 2003: 116.923.000 mii lei și în 2004: 149.542.000 mii lei, lucru prin care indică excedentul capitalurilor permanente în raport cu imobilizările pe care le finanțează, excedent ce va fi utilizat pentru finanțarea activelor circulante.
Corelația dintre lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt prezintă o valoare informativă ridicată, asigurând legătura dintre cele două părți ale bilanțului financiar. Ca urmare, fondul de rulment, ca cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate, apreciază pe perioada dată o incapacitate de plată inexistentă, sau un risc minim.
De asemenea, întreprinderea are un fond de rulment propriu pozitiv, care arată finanțarea integrală a activelor imobilizate de către capitalurile proprii.
Analiza nevoii fondului de rulment (NFR)
Nevoia de fond de rulment este un element de activ și reprezintă activele circulante ce trebuie finanțate din fondul de rulment, respectiv diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare – suma necesară finanțării decalajelor, care se produc în timp între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
Acest indicator se calculează pe baza formulelor:
Și într-o formă mai detaliată:
NFR = ( Active circulante – Disponibilități bănești ) – ( Datoriile pe termen scurt– Creditele pe termen scurt ) = ( Active circulante – Disponibilități bănești ) – Obligații pe termen scurt
∆NFR = NFR1 – NFR0 = 107.163.207 – 78.496.669 = +28.666.538 mii um
1) Influența modificării activelor circulante:
∆( Stocuri + Creanțe ) = ( St + Cr )1 – ( St + Cr)0 = +28.020.616 mii lei
2) Influența modificării datoriilor pe termen scurt:
∆DTS = DTS1 – DTS0 = -2.324.712 mii lei
Figura 4.2.4.2
În urma analizei, nevoia de fond de rulment crește la sfârșitul perioadei de calcul cu 43.909.691 mii lei, ceea ce reflectă o situație nefavorabilă pentru care întreprinderea trebuie să găsească soluții pentru echilibrarea balanței acestor trei elemente în discuție: FR, NFR și TN.
Valoarea NFR–ului pozitivă reflectă și nefavorabil decalajul dintre lichiditatea stocurilor și creanțelor: cresc cu 50.173.193 mii lei în perioada 2002-2004, pe de o parte și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt care scad cu 2.324.712 în perioada 2003-2004 și cresc în 2002-2004 și 2002-2003 cu 8.018.539 mii lei, respectiv 10.343.251 mii lei pe de altă parte.
Analiza trezoreriei nete (Tn)
Trezoreria netă se poate stabili ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, sau ca diferență între trezoreria de activ și trezoreria de pasiv, după cum urmează:
sau
unde: Ta = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilități și investiții financiare;
Tp = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt, inclusiv soldul creditor al contului 512 „Conturi curente la bănci”.
Figura 4.2.4.3
Trezoreria netă, în cazurile analizate este pozitivă, atât la începutul perioadei, cât și la sfârșitul perioadei, chiar mai mult decât atât, crește cu 13.015.075 mii lei.
În perioada 2002-2003, trezoreria netă crește cu peste 9.000.000 mii lei, iar în perioada 2003-2004, trezoreria crește cu aproape 4.000.000 mii lei, mai puțin decât analiza precedentă, toate aceste dinamici, fiind influența pozitivă a excedentului de fond de rulment, după cum se observă în tabelul 4.2.4.5.
Acest lucru se datorează fondului de rulment mai mare decât nevoia de fond de rulment și semnifică un excedent monetar al perioadei care generează o rentabilitate economică ridicată și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției financiare a întreprinderii pe piață.
Figura 4.2.4.4
4.2.5. ANALIZA CORELAȚIEI DINTRE
CREANȚE ȘI OBLIGAȚII
Pentru activitatea financiară a firmei este importantă cunoașterea evoluției corelației dintre creanțe și obligații, într-ucât aceasta influențează în mod direct capacitatea de plată.
În cadrul analizei se calculează în primul rând evoluția creanțelor și obligațiilor în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidență raportul dintre imobilizarea capitalului firmei și cel care privește folosirea surselor atrase.
Aceste aspecte se evidențiază cu ajutorul indicatorilor:
Durata de imobilizare a creanțelor (Di):
Di = * T
Durata de folosire a surselor atrase (Df):
Df = * T
unde: Sd = soldul mediu debitor al conturilor de creanțelor;
Sc = soldul mediu creditor al conturilor de obligații;
CA = cifra de afaceri;
Rd = rulaj debitor al conturilor de creanțe;
Rc = rulaj creditor al conturilor de obligații;
T = 360 zile.
Corelația dintre creanțe și obligații, reflectată prin durata de imobilizare a creanțelor sau durata de folosire a surselor atrase se regăsește în sursele bănești, care vor influența favorabil sau nefavorabil disponibilitățile bănești ale întreprinderii.
Pentru a putea analiza situația corelației celor doi indicatori, voi apele la informațiile existente în tabelul de mai jos:
Figura 4.2.5.1
În perioada analizată, se observă că valoarea cifrei de afaceri prezintă un ritm de creștere inferior ritmului de creștere al creanțelor, ceea ce influențează negativ fluxul de disponibilități. Această influență este diminuată ca urmare a micșorării valorii obligațiilor în anul 2004 față de anul 2003, cu peste 10% și creșterii valorii acestora în 2004-2002, 2003-2002 cu peste 52%, respectiv cu 76%, în raport cu ritmul crescător al cifrei de afaceri și al creanțelor.
Raportul creanțe/obligații este crescător și are o valoare supraunitară, fapt ce denotă o micșorare a gradului de imobilizare a capitalului firmei. Dacă în anul 2002 raportul este de 2,02, în anii următori scade la 1,69 și apoi crește la 2,77 în anul 2004, mai puțin decât în anul 2002 cu peste 30%.
Soldul debitor al conturilor de creanțe este mai mare decât soldul creditor al conturilor de obligații și de aceea se înregistrează un flux de disponibilități, întreprinderea dispunând de o situație financiară bună.
Cei doi indicatori de măsurare a imobilizării creanțelor și folosirii surselor atrase, se prezintă astfel:
Nivelul și evoluția acestor doi indicatori confirmă concluzia stabilită stabilită anterior, adică, creanțele cresc substanțial și imobilizarea fondului de rulment are o dinamică descrescătoare.
4.2.6. ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI
SOLVABILITĂȚII FIRMEI
Lichiditatea și solvabilitatea sunt doi factori care caracterizează proprietățile întreprinderii de a-și transforma elementele patrimoniale în bani și de a-și onora obligațiile până la scadență.
Pentru caracterizarea lichidității firmei, se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă, iar ratele de lichiditate cele mai utilizate sunt:
1. Rata lichidității generale (RLG):
RLG0 = = = 10,24
RLG1 = = = 6,73
RLG2 = = = 9,28
2. Rata lichidității curente (intermediare-RLC):
RLC0 = = = 7,37
RLC1 = = = 5,03
RLC2 = = = 6,98
3. Rata lichidității imediate (RLI):
RLI0 = = = 3,79
RLI1 = = = 2,48
RLI2 = = = 2,92
Figura 4.2.6
Pentru caracterizarea solvabilității există următoarele formule de calcul:
4. Rata solvabilității patrimoniale (RSP):
RSP0 = = = 0,92
RSP1 = = = 0,88
RSP2 = = = 0,91
5. Rata solvabilității generale (RSG):
RSG0 = = = 12,82
RSG1 = = = 8,99
RSG2 = = = 12,37
Figura 4.2.6.2
Concluziile rezultate din analiza ratelor lichidității și solvabilității evidențiază o situație foarte favorabilă pentru întreprindere, valorile ratelor încadrându-se în limitele considerate normale, conform standardelor internaționale.
Tendința ratelor este cea de creștere, fără excepție și caracterizează următoarele aspecte: creștere ratei lichidității generale semnifică existența unui fond de rulment corespunzător acoperirii efectelor mișcării activelor circulante. Valoarea ratelor în ambele perioade este supraunitară, ceea ce demonstrează capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor înregistrate.
Rata lichidității curente mai e cunoscută și sub denumirea de „ rată rapidă ” sau „testul acid” și are o valoare de creștere supraunitară, situație favorabilă pentru firmă.
Valorile acestei rate sunt de asemenea supraunitare și indică rapiditatea solvabilității, ținându-se cont și de gradul ridicat de lichiditate al celorlalte active circulante. Politica managerială a permis realizarea valorilor de plasament, creanțelor și stocurilor ușor exigibile și în special plata datoriilor imediate.
Rata solvabilității patrimoniale este folosită în studiile de bonitate pentru acordarea creditelor solicitate de întreprindere. Această rată aduce cu sine o situație favorabilă, dat fiind că e în creștere și are o valoare mai mare de 0,5.
Ultima rată, de solvabilitate generală indică o situație financiară de ansamblu bună, lipsa riscului de insolvabilitate și capacitatea ridicată a activelor totale a întreprinderii de a acoperi datoriile totale.
Ca o concluzie a acestui capitol, vreau să sintetizez definiția analizei economico-financiare cu un citat al Mariei Niculescu, care specifică: „Analiza economico-financiară este, înainte de toate, o știință a interpretării, interpretare bazată pe un sistem de informații ce trebuie culese, tratate, prelucrate. În condițiile unor informații fiabile și corecte, formularea unor judecăți de valoare pertinente depinde atât de măsura în care analistul stăpânește teoria economică, cunoașterea realității obiectivă, cât și experiența cumulată de acesta.”
5.1. Concluzii privind corelația rentabilitate-patrimoniu
în urma analizei economico-financiare / 114
5.2. Strategii de îmbunătățire a
corelației rentabilitate-patrimoniu / 124
5.2.1.Obiective generale / 125
5.2.2. Politici / 125
5.2.3. Principii / 126
5.2.4. Strategii importante / 127
5.1. Concluzii privind corelația rentabilitate-patrimoniu
în urma analizei economico-financiare
Tema „Analiza corelației rentabilitate-patrimoniu” tratează evoluția în timp, pe o perioadă de trei ani: 2002, 2003, 2004 a principalilor indicatori economico-financiari, prin a căror analiză se concluzionează situația financiară și economică a întreprinderii „Braiconf”, și se adoptă strategii de menținere și creștere a rentabilității, raportată la patrimoniul net, în perioada următoare.
Această corelație dintre rentabilitate și patrimoniu poate fi foarte semnificativă, mai exact, o sursă informațională importantă pentru descrierea calitativă și cantitativă a anumitor elemente definitorii ale situației financiar-patrimoniale.
Analiza acestui concept într-un mod practic, permite apariția unui ansamblu de corelații, ce se formează în procesul de rotație al capitalului, presupunând un sistem de relații dinamice între necesități și posibilități, care implică o mai bună remunerare a întreprinderii la nivelul și în timpul angajat, a furnizorilor de d fonduri, desfășurarea unei activități fluente și asigurarea creșterilor strategice prevăzute, ca rezultantă a unei anumite poziții financiare și performanță obținută.
O situație financiar-patrimonială pozitivă este reflectată de maximizarea valorii întreprinderii, de creșterea averii acționarilor și implicit o desfășurare a activității în condiții de rentabilitate superioară.
Există o corelație bine stabilită și o legătură strânsă între rentabilitate și patrimoniu, prin faptul că interesul acționarilor și creditorilor în valoarea averii și în garanția realizării drepturilor lor depinde de mărimea patrimoniului și implicit de mărimea rentabilității, a profitului.
Un rol important îl joacă bilanțul patrimonial, pentru că este baza inițierii de concluzii și nu în ultimul rând, este documentul principal care prezintă situația patrimonială a întreprinderii „Braiconf” în perioada de calcul 2002-2004.
Unele aspecte privind volumul și structura activelor și pasivelor sau asigurarea surselor de finanțare a activității pot fi investigate pe baza bilanțului întocmit conform reglementărilor legislației în vigoare.
Din acest punct de vedere voi prezenta bilanțul patrimonial și concluziile ce rezultă din analiza lui:
După cum se observă în tabelul de mai sus, capitalul permanent cuprinde capitalurile proprii (suma elementelor capitalurilor proprii este egală cu patrimoniul net, respectiv activul net contabil), care au inclus în structura lor rezultatul exercițiului, mai exact profitul.
Din analiza amănunțită a profitului în funcție de veniturile totale și cifra de afaceri, am obținut următoarele rezultate atribuite diferitelor categorii de venituri:
Tabelul 5.2, indică valorile pozitive ale profitului și formelor sale, cu diferențe de dinamică, astfel: cea mai puternică evoluție o deține cifra de afaceri, care are un ritm de creștere mult mai mare decât ale celorlalte tipuri de profit, și crește progresiv în 2003 față de 2002, cu un indice de 127%, puțin mai mic decât indicele de 124% din perioada 2003-2004.
Rezultatul curent, sau profitul curent crește de asemenea în decursul celor trei ani de calcul, ca urmare a creșterii valorii rezultatului din activitatea de exploatare și rezultatului din activitatea financiară. Cel dintâi are un ritm superior celui de-al doilea, deși indicele de creștere al exploatării:102% în perioada 2002-203 este mai mic decât indicele financiar:122%, din aceeași perioadă.
Ultimul indicator, și anume rezultatul sau profitul net, are o evoluție pozitivă, deși mai mică decât a evoluției rezultatului curent. Acesta este foarte important pentru întreprindere, poate că prezintă chiar cea mai mare importanță, deoarece este obținut în baza desfășurării activității și liberei inițiative de pe piață a „Braiconf”, este ceea ce îi rămâne efectiv, ajutând-o ca pe viitor să-și continue activitatea, să remunereze deținătorii de părți sociale sau acțiuni (pentru ca aceștia să nu-și piardă interesul în firma de confecții „Braiconf”) și să constituie rezerve sau fonduri în vederea dezvoltării sale. Astfel se reia ciclul: consum-producție-profit, în așa fel încât să se obțină o rentabilitate cel puțin egală cu cea de până acum.
Situația firmei rezultată în urma analizei acestor indicatori este favorabilă unei activității viitoare profitabile, care-i oferă întreprinderii o poziție concurentă mai puternică pe piață, clienți mai mulți și de ce nu parteneri mai profitabili din punct de vedere financiar.
În cazul unei analize și mai amănunțite, calculele efectuate în ceea ce privește analiza profitului, aduc informații referitoare la mult mai mulți indicatori și deci, o imagine mai fidelă, reală despre întreprindere. Astfel, se pot adopta mai ușor decizii pentru ameliorarea eventualelor probleme financiare sau economice, prevenirea altora, sau îmbunătățirea situației existente.
Veniturile totale sunt pozitive, dar creșterea lor în 2002-2003 este superioară perioadei 2003-2004. Acest aspect nu este neapărat nefavorabil, diferența fiind foarte mică, de aproape 3.000.000 mii lei, diferență iscată de o utilizare mai pu-in eficientă a resurselor, efort mai mic și implicit efect mai slab. Interesul implicat în evoluția generală a veniturilor nu a fost maxim și implică bineînțeles adoptarea de măsuri în acest sens.
Un alt indicator important este variația profitului la un leu venit, care evoluează pozitiv, atingând valoarea de 9.598.807 mii lei în perioada 2003-2004, evidențiind progresul pe linia utilizării extensive și intensive a forței de muncă, în sensul de diminuare a pierderii de timp și creșterea productivității muncii sau a măsurilor adoptate pe linia creșterii gradului de înzestrare tehnică a muncii, ridicări a nivelului de calificare, îmbunătățiri ale sistemului de organizare al producției și cointeresare materială a personalului.
În perioada 2002-2003, profitul la un leu cifră de afaceri prezintă o dinamică negativă și deși crește în perioada următoare, nu trebuie omisă perseverența aplicării tratamentelor amintite mai sus.
Profitul aferent cifrei de afaceri aduce cu sine o situație favorabilă întreprinderii prin creșterea productivității muncii, datorită interesului sporit al întreprinzătorilor într-o bună și corectă desfășurare a activității și prin influența benefică a ponderii cifrei de afaceri în producția marfă-fabricată, cauzată de reducerea stocului de produse finite și semifabricate destinate livrării.
În acest context amintesc un factor cu o influență negativă asupra profitului, prin diminuarea acestuia și anume: numărul mediu de salariați. Acesta a scăzut în perioada de calcul 2002-2004, dar nu aduce prejudicii însemnate întreprinderii, în condițiile realizării nivelului programat al productivității muncii, deși ar fi indicată o mai mare concentrare pe evoluția calitativă a produselor destinate vânzării, pe aprofundarea utilizării resurselor deținute și o mai bună organizare a desfășurării procesului de producție și de ce nu, îmbunătățirea mediului de lucru existent.
Pentru a face referire la corelația rentabilitate-patrimoniu, apelez la evaluarea profitului aferent cifrei de afaceri în relație directă cu capitalul permanent și cifra de afaceri la un leu capital permanent.
Capitalul permanent crește în 2004 față de 2003 și 2002, dar într-o măsură mai mare pe perioada 2003-2002, influențând profitul favorabil și totodată valoarea patrimonială. Profitul, ca o componentă importantă a capitalului propriu, și în relație directă cu rentabilitatea și patrimoniul net aduce un plus de valoare „Braiconf” atunci când își mărește valoarea, dovadă cifrei de afaceri mai mari decât nivelul fiecărui factor în discuție.
Cifra de afaceri la un leu capital permanent are valori supraunitare, indicând ritmul de creștere superior al cifrei de afaceri față de ritmul de creștere al capitalului permanent, starea de bunăstare generală fiind determinată de cifra de afaceri, iar resursele financiare, materiale și umane de capital.
Partea de analiză aferentă rentabilității (profitului), este evidențiată și prin influența celor cinci rate de analiză, în special rata de rentabilitate economică și rata de rentabilitate financiară, care dețin o sursă informațională mai mare în ceea ce privește corelația celor două componente principale: rentabilitate și patrimoniu.
Rata de rentabilitate a activelor consumate are o influență generală pozitivă, cu existența anumitor factori negativi, care nu afectează semnificativ situația întreprinderii, dar asupra cărora trebuie insistat, pentru a preveni eventuale neplăceri în perioada următoare. Astfel, cea mai mică influență o are prețul de vânzare, lucru care demonstrează preocuparea îmbunătățirii calității sau a unei anumite modificări în raportul cerere-ofertă. Costurile de producție majorează valoarea acestei rate, dar, pentru siguranță trebuie aprofundate principalele elemente de cheltuieli materiale, salariale, de administrație și conducere. Influența negativă este adusă de structura producției, din cauza produselor cu o rată a rentabilității mai mică decât cea programată.
Analiza acestei rate impune accentuarea deciziilor în domeniul resurselor materiale, umane și financiare.
În cazul ratei de rentabilitate comercială intervin mai multe neplăceri, prin contribuția negativă a costurilor unitare și a structurii producției, care diminuează valoarea ratei 14%, respectiv 6% în perioada 2002-2003. Singurul factor profitabil este prețul, care ridică rata printr-o evoluție pozitivă, prin creșterea calității produselor și creștere cererii pe piață. Măsurile ce trebuie adoptate le includ pe cele din cazul ratei activelor consumate.
Rata activelor atribuite este caracterizată ca fiind cuprinsă în limitele normale unei activități eficiente, apărând în structura ei avantaje aduse de profit, preț și cost și dezavantaje minore, aduse de valoarea activelor atribuite și volumul cifrei de afaceri, care modifică în sens negativ rata, cu 2% din total. Îmbunătățirile vizează ultimii doi factori printr-o eficientizare a utilizării lor.
Rata de rentabilitate economică este calculată ca raport între un rezultat (profitul brut) și mijloacele economice (capitalul permanent), dar într-o formă mai extinsă: prin aportul factorilor primari cifra de afaceri la un leu capital permanent și profit la un leu cifră de afaceri.
Cei doi factori modifică valoarea ratei economice cu 0,64%, respectiv 1,46%, astfel încât, rata prezintă o modificare totală de 2,2%.
Influența raportului profit brut la capital permanent, are o mare valoare informațională în legătură cu corelația rentabilității și a patrimoniului: pentru desfășurarea normală a activității, mai exact pentru a putea produce și comercializa, întreprinderea trebuie dă facă investiții, ceea ce presupune existența resurselor de finanțare (capitalul) și antrenarea unui anumit risc, dar și degajarea unui anumit profit care să justifice asumarea acestuia.
Justificarea acestor investiții rezidă din sacrificarea utilizării actuale a câștigului curent, în speranța unor câștiguri suplimentare viitoare pentru fructificarea plusului de valoare și implicit menținerea unui patrimoniu pozitiv, stabil și echilibrat.
Investirea resurselor financiare în întreprindere și exploatarea activelor, au ca obiective obținerea unui câștig exprimat ca profit monetar, poziție pe piață, putere, etc.
Analiza acestei rate relevă o serie de aspecte privind gestiunea întreprinderii:
→ concordanța dintre rata rentabilității economice realizate și obiectivele stabilite în funcție de activele întreprinderii, de structura acestora;
→ corelația dintre nivelul investiților și capacitatea pieței (aprecierea dimensiunilor investiției: supra/subinvestiție);
→ poziționarea ratei rentabilității realizate față de media sectorului și de alte întreprinderi din același sector;
→ dinamica proprie și comparativă cu sectorul și principalii indicatori.
Rata rentabilității economice constituie în cazul „Braiconf” și nu numai, una dintre cele mai importante rate de apreciere a performanțelor întreprinderii, în evaluarea modului de valorificare a capitalului investit, constituind sursa de remunerare a resurselor astfel plasate, trebuind să se situeze cel puțin la nivelul costului capitalului investit (orice depășire concretizându-se în creșteri ale capacității de autofinanțare, a patrimoniului net) și deci trebuie să fie obligatoriu mai mare ca rata dobânzii.
Acest indicator constituie un ajutor semnificativ pentru „Braiconf” în aprecierea alegerii destinațiilor de investiții, prin comparație cu rezultatele generate de diverse alte posibilități de investire.
În completarea analizei rentabilității-patrimoniu, voi descrie rezultatele, concluziile generate de rata rentabilității financiare, ca raport între profitul net și capitalul propriu. Cifra de afaceri la un leu capital propriu crește pe perioada de calcul 2002-2004 cu 0,18%, aducând modificarea ratei financiare cu +0,28%.
Această creștere, deși mică, permite aprecierea investițiilor de capital ale acționarilor și oportunitatea menținerii acestora. Marja brută crește rata financiară, cu 0,13% mai puțin față de cifra de afaceri la un leu capital . Aceasta ar trebui să fie mai mare, pentru că este baza acoperirii cheltuielilor cu dobânzile, ca formă de remunerare a datoriilor pe termen scurt, mediu și lung, cât și a impozitului pe profit, astfel încât firma să obțină profit net, care să permită remunerarea acționarilor săi.
„Braiconf” trebuie să adopte măsuri pentru îmbunătățirea sistemului de investiții, creșterea marjei brute, plasarea de credite pe termen scurt, mai puțin decât cele pe termen lung pentru a-și stabiliza situația financiară, ca apoi să aplice măsuri de creștere a rentabilității.
Rata rentabilității financiare trebuie să aibă o valoare cât mai favorabilă situației financiare, pentru că este un indicator calitativ important și relevant în aprecierea poziției întreprinderii pe piață. O remunerare în creștere a capitalurilor investite asigură:
→ un acces facil la resurse financiare, datorită încrederii proprietarilor actuali de a reinvesti în întreprindere și a potențialilor investitori – deținători de resurse financiare disponibile pentru plasamente;
→ capacitatea de dezvoltare.
Ca atare, atât sănătatea financiară a unei întreprinderi, cât și calitatea gestiunii sale sunt relevate de mărimea suficientă în creștere a ratei rentabilității financiare.
Partea de analiză financiară a rentabilității trebuie continuată cu prezentarea concluziilor amănunțite a analizei patrimoniului și elementelor acestuia, ca îmbinând cele două mari etape, să se sugereze cele mai eficiente strategii corespunzătoare rezultatelor obținute.
Figura 5.1
După cum se observă în formula de mai sus, patrimoniul net este calculat ca sumă a elementelor capitalului propriu, pentru a evidenția existența rezultatului exercițiului în structura sa. În acest mod se creează relația directă între patrimoniu și rezultat.
Patrimoniul net este nuanțat de valori pozitive și crescătoare: 209.104.192 mii lei în anul 2002, 244.680.058 mii lei în anul 2003 și 299.766.558 mii lei în anul 2004. Aceste valori mai pot primi denumirea de active nete (active negrevate de datorii), sau capitaluri proprii (suma surselor de finanțare).
Pentru ca să existe o corelație fructuoasă între patrimoniu și rezultat, voi analiza mai întâi elementele de finanțare din componența patrimoniului și voi compara rezultatele obținute cu profitul exercițiului.
Primul element: capitalul subscris vărsat și nevărsat, însumează o valoare de 7.468.250 mii lei, care se păstrează relativ constantă, în toți cei trei ani de calcul. Acesta prezintă cea mai mică valoare din categoria acestor elemente, dar nu are o influență negativă asupra patrimoniului. Dimpotrivă, el ridică valoarea patrimonială, prin aportul proprietarilor întreprinderii, la dispoziția unității patrimoniale „Braiconf”, când aceasta a fost înființată și aportul fizic la aceeași unitate. Capitalul social poate varia în timp, poate crește sau descrește de-a lungul vieții întreprinderii.
Rezervele din reevaluare au cea mai mare valoare, menținându-se și ele constante pe perioada de calcul, în sumă de 62.575.677 mii lei, evidențiind plusurile de valoare create prin reevaluarea imobilizărilor materiale și a celor financiare și având ponderea cea mai ridicată, în medie, în majorarea patrimoniului net.
Rezervele reprezintă în principiu, profitul capitalizat în mod durabil de întreprindere, până la o decizie contrară a organelor competente și relevă în cazul întreprinderii în discuție niște valori foarte variabile, crescătoare, pe parcursul anilor: în anul 2003, rezervele au o valoare de 49.105.733 mii lei, care crește până la 76.951.772 mii lei, în 2003 și în prezent atingând valoarea de 104.591.335 mii lei. După cum se observă, ele depășesc valoarea rezervelor din reevaluare în 2002 și 2003, ridicând valoarea patrimoniului semnificativ.
În structura patrimoniului există și rezultatele reportate din anii precedenți, a căror sold este creditor, atingând în anul 2004 suma de 59.166.966 mii lei, pentru că repartizarea lor a fost amânată de adunarea generală a asociaților.
De remarcat este profitul net al exercițiului financiar încheiat, care figurează ca sursă proprie de finanțare, până în momentul repartizării lui pe destinațiile stabilite prin lege sau statutul societății.
Profitul net are un sold creditor pe toată perioada de calcul și în consecință, mărește patrimoniul net prin ponderile ridicate, astfel: în anul 2002, cu 50.477.282 mii lei, în anul 2003, cu 53.132.755 mii lei, iar în ultimul an, 2004, ridică valoarea patrimonială cu aproape 66.000.000 mii lei.
În urma acestei prezentări, concluzionez cu observarea armonizării între diferitele elemente de capital propriu, între prezentarea tranzacțiilor de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia, între soldul profitului cumulat la începutul anului 2002 și sfârșitul anului 2004, cu menținerea unui patrimoniu pozitiv, crescător și totodată reconcilierea între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la deschiderea și închiderea fiecărui exercițiu financiar cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.
Patrimoniul și rentabilitatea sunt două concepte foarte complexe, doi indicatori foarte semnificativi pentru concluzionarea situației economico-financiare a „Braiconf”.
Mai sus, am evidențiat totalitatea drepturilor și obligațiilor ce pot fi exprimate în bani, mai exact, averea acționarilor. În urma unei gestiuni sănătoase în cadrul întreprinderii în discuție, s-a reușit atingerea obiectivului major al firmei și anume maximizarea valorii patrimoniale, în principal pe seama rentabilității unității, ca urmare a constituirii surselor respective în conformitate cu prevederile legii.
Valoarea patrimonială a întreprinderii își regăsește importanța și în corelația celor trei componente semnificative: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.
„Braiconf” are un fond de rulment important valoric și cu o evoluție favorabilă în decursul timpului, în anul 2004, el atingând valoarea de aproape 150.000.000 mi lei, pe seama devansării activelor circulante, datoriile pe termen scurt, sau capitalurile permanente, activele imobilizate.
Nevoia de fond de rulment atrage finanțarea întreprinderii din fondul de rulment, respectiv diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare (suma necesară finanțării decalajelor care se produc în timp între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare).
Cele două elemente prezentate mai sus indică o trezorerie netă pozitivă, ca urmare a ritmului de creștere superior al fondului de rulment față de nevoia de fond de rulment. În anul 2004, trezoreria netă atinge aproape 3.000.000 mii lei, deși a scăzut față de anul trecut cu aproximativ 4.000.000 mii lei.
Informații suplimentare despre situația financiară a întreprinderii reies din corelația creanțelor cu obligațiile, a căror raport este supraunitar, fapt ce denotă o micșorare a gradului de imobilizare al capitalului firmei și înregistrarea unui flux de disponibilități pozitiv, o situație financiară bună.
Caracterizarea întreprinderii este foarte favorabilă în prezent, mai ales prin prisma ratelor de structură a activelor și pasivelor și a ratelor de lichiditate și solvabilitate.
Din analiza ratelor de structură a activului și pasivului, rezultă că întreprinderea aparține sferei productive, respectiv a unui sector care necesită o dotare tehnică semnificativă. (ponderea mare a activelor imobilizate în total activ).
Valoarea redusă a ratelor imobilizărilor accentuează o activitate de investiții financiare restrânsă, domeniu în care trebuie insistat prin aplicarea de strategii eficiente. Majorarea ratelor activelor circulante s-a realizat preponderent pe seama creanțelor și a stocurilor, determinată de creșterea volumului de activitate, acordarea unor termene de plată mai comfortabile pentru clienți, dar și de apariția unor creanțe incerte, creșterea stocurilor, datorită activității de producție în desfășurare, a ciclului lung de fabricație și a distribuției de materiale.
Din punctul de vedere al ratelor de structură a pasivului, întreprinderea prezintă o stabilitate financiară în anul 2003, care se îmbunătățește vizibil în anul 2004, sugerând o pondere ridicată a surselor se care dispune firma, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice. Există și o autonomie financiară bine dezvoltată, și un grad de îndatorare scăzut, stabilind o politică financiară bine stabilită.
Valorile ratelor de lichiditate și solvabilitate se încadrează în limitele considerate normale, conform standardelor internaționale, tendința fiind de creștere, fără excepție, pe perioada analizată și caracterizează capacitatea întreprinderii de transformare rapidă în bani și rambursare a datoriilor înregistrate.
5.2. Strategii de îmbunătățire a
corelației rentabilitate-patrimoniu
Analiza rentabilității constituie pilonul aprecierii gestiunii întreprinderii și a poziției financiare a acesteia. Gestiunea resurselor, care vizează aprovizionarea, utilizarea și dezafectarea acestora, este orientată în funcție de obiectivele privind rentabilitatea scontată, sub incidența însă a constrângerilor impuse de furnizorii acestor resurse.
Acest proces presupune alegerea variantei acelei variante care să asigure echilibrarea în condiții optime a celor două fluxuri opuse ale întreprinderii: fluxul de cheltuieli, respectiv de plăți potențiale, cu fluxul de venituri, respectiv de încasări potențiale.
În absența unei metode de calcul sigure, rolul judecății în aprecierea factorilor sociologici, antropologici și economici se diminuează atât de mult, încât poate afecta enorm și fatal existența întreprinderii. Din acest motiv m-am străduit să evaluez cât mai exact și real, valoarea indicatorilor principali și a elementelor structurale ale acestora, prin modele de calcul bine stabilite.
În urma evaluării întreprinderii și a concluziilor obținute pe baza calculelor, am perceput o situație favorabilă generală a situației economico-financiară a societății comerciale „Braiconf”, care, deși favorabilă, necesită îmbunătățiri, după cum am menționat și pe parcursul subcapitolului anterior.
Situația pozitivă, optimistă, rezultată, nu asigură menținerea la același nivel a acesteia, pe o perioadă îndelungată de timp și de aceea trebuie adoptate strategii de păstrare a unei imagini fidele, de corectare a celei prezente în punctele necesare și nu în ultimul rând de îmbunătățire, chiar perfecționare a sistemului existent în întreprindere.
În prezent, concurența pe piață este acerbă, astfel încât, nici un întreprinzător, sau firmă prezentabilă, serioasă, valoroasă, nu contenește în adoptarea de măsuri, în verificarea evoluției activității, fiind în orice moment pregătită să se lupte pentru putere, prestigiu și o viață cât mai lungă a întreprinderii. În acest context se încadrează „Braiconf”.
Pe termen scurt, pentru industria de confecții din România, angrenată în competiția internațională, se prefigurează o serie de amenințări externe și interne, imposibil de ignorat, care implică analize strategice și elaborarea de strategii pentru menținerea în cursă.
Dintre amenințările externe se remarcă:
Liberalizarea comerțului cu textile, începând cu ianuarie 2006;
Perspectivele aderării la Uniunea Europeană, care prevăd exigențe cu mult superioare celor de până acum, care se referă la standarde, exigență, conduită.
Dintre amenințările interne se remarcă:
Lipsa unui sector primar puternic;
Lipsa producătorilor unei game extinse de accesorii;
Nivelul scăzut de productivitate;
Dependența de marii actori ai pieței confecțiilor;
Prezența la scară redusă a exporturilor totale.
5.2.1.Obiectivele generale ale firmei „Braiconf”, în anul 2005, prevăd:
● Consolidarea poziției de producător în piața globală a confecțiilor;
● Consolidarea poziției de lider în piața românească a confecțiilor;
● Creșterea valorii acțiunilor și maximizarea profitului.
5.2.2.Printre politicile administrațiile canalizate pe profitabilitate, se încadrează:
Continuarea politicii de optimizare a activelor societății;
Politica de reducere a costurilor va fi accentuată, prin creșterea gradului de utilizare intensivă a resurselor și în același timp, prin realizarea de valoare adăugată, într-o măsură mai mare comparativ cu anii anteriori;
Se va urmări dezvoltarea competitivității societății prin tehnologii avansate în procesul de producție prin elaborarea unui program investițional care să vizeze ultimele generații de utilaje și instalații;
Creșterea volumului serviciilor prestate clienților, respectiv extinderea lor;
Se va urmări lărgirea sferei de activitate a tehnologiei informației, în departamentele societății și în comunicarea cu clienții interni și externi;
Creșterea numărului de studii de cercetare de piață;
Extinderea rețelei de distribuție a produselor proprii, va cunoaște noi dimensiuni;
Se va intensifica organizarea de campanii și materiale promoționale și și publicitare profesioniste, cu implicații directe în perfecționarea imaginii firmei, precum și a volumului de vânzări;
Participarea la târguri și expoziții interne și internaționale;
Deschiderea a încă cel puțin șase magazine localizate astfel: unul în București, celelalte, în zone în care analizele strategice ce se vor efectua, vor indica locațiile cele mai avantajoase. Sunt vizate orașele: Focșani, Târgu-Mureș.
Continuarea politicii de parteneriat cu producătorii de confecții pentru bărbați, în comercializarea în magazinele proprii, precum și în magazinele acestora, dar și hipermarket-urile în care vor organiza standuri proprii, cu mobilier propriu;
Structura organizațională va fi una menită să asigure un flux informatic optimizat, care să dea suplețe actului de conducere și în același timp să permită accelerarea procesului decizional;
Formarea profesională a angajaților;
Se va acționa pentru menținerea unui climat de muncă corespunzător, prin discuții și negocieri cu sindicatul, de câte ori va fi nevoie.
5.2.3. Managementul „Braiconf”, are câteva principii bine determinate, după care se ghidează în desfășurarea activității:
PRINCIPIUL DIVIZIUNII MUNCII;
PRINCIPIUL CORELĂRII AUTORITĂȚII ȘI RESPONSABILITĂȚII;
PRINCIPIUL DISCIPLINEI;
PRINCIPIUL ORDINEI;
PRINCIPIUL IERARHIEI;
PRINCIPIUL CORELĂRII REZULTATELOR ȘI SALARIZĂRII PERSONALULUI;
PRINCIPIUL SUPREMAȚIEI OBIECTIVELOR;
PRINCIPIUL INIȚIATIVEI;
PRINCIPIUL AUTONOMIEI RAȚIONALE.
5.2.4. Principalele strategii adoptate sunt următoarele:
Găsirea și atragerea unor noi surse externe pentru dezvoltare
Fonduri externe destinate pregătirii societăților comerciale românești, privind aderarea la Uniunea Europeană, precum și absorbția din fondurile guvernamentale.
Îmbunătățirea performanțelor activității de marketing
Utilizarea unor importante instrumente de marketing, respectiv branding și full business, în vederea creșterii gradului de competitivitate al societății, a produselor și serviciilor sale;
Îmbunătățirea relațiilor cu clienții, printr-o mai mare flexibilitate și comunicare;
Urmărirea mai eficientă a comportamentului pe piață a produselor „Braiconf”;
Reintroducerea în circuitul economic a unor materiale auxiliare;
Analiza și intervențiile imediate asupra factorilor care influențează negativ comportamentul produselor pe piață;
Creșterea serviciilor acordate clienților interni și externi;
Reexaminarea proceselor tehnologice și îmbunătățirea lor;
Reexaminarea normelor de timp și a normativelor de personal.
Creșterea la cote superioare a managementului resurselor umane
Implementarea proiectelor de evaluare a personalului existent și generalizarea la nivelul tuturor categoriilor de personal;
Realizarea unui climat de muncă optim, prin asigurarea unei comunicări permanente cu sindicatul;
Integrarea nevoilor organizaționale și a planurilor carierei individuale;
Identificarea capitalului intelectual al societății și posibilitatea gestionării valorii create de acestea;
Posibilitatea determinării contribuției managementului resurselor umane, la performanța organizației;
Implementarea proceselor de studiere individuală și organizațională, de formare profesională;
Implementarea sistemului de management al securității și sănătății în muncă.
Depistarea și dezvoltarea resurselor intangibile, potențiale, generatoare de profit.
Îmbunătățirea activității de management financiar
Administrarea la cote ridicate a resurselor financiare ale societății;
Gestionarea mai bună, a costurilor și implicarea prin măsuri specifice, pentru reducerea acestora;
Urmărirea mai susținută a creanțelor „Braiconf”.
6.1. Caracteristicile generale ale
programului WINCONT / 130
6.2. Opțiunea „culegere date ”ÎNCASĂRI / 132
6.3. Opțiunea „culegere date” PLĂȚI / 133
6.4. Opțiunea „culegere date” FACTURI CLIENȚI / 134
6.5. Opțiunea „culegere date” FACTURI FURNIZORI / 135
6.6. Jurnale comerciale VÂNZARE-CUMPĂRARE / 136
6.1. Caracteristicile generale ale programului WINCONTA
În acest capitol, voi prezenta aplicarea gestiunii realizate de Braiconf, în programul informatic CIEL-WINCONTA, cu care de altfel operează și firma în cauză și care tratează problematica realizării produselor-program generalizabile, prin intermediul unor elemente specifice.
Informatica de gestiune, în opinia lui Niculae Davidescu este un „sistem complex, dinamic și deschis, dezvoltat ca urmare a evoluției tehnologiei de calcul, facilităților de interconectare la nivel regional, național și internațional, și a expansiunii unor sisteme de operare puternice, flexibile, facile în utilizare, etc”. Sistemul informaticii de gestiune este dedicat prelucrărilor la nivel de firmă, grup de firme, care, împreună cu alte sisteme (financiar-contabil, financiar-monetar, juridic, etc.), asigură gestiunea controlată și eficientă a patrimoniului și a operațiunilor economico-financiare de toate tipurile.
Produsul WINCONTA, urmărește niște principii bine definite, constructive, pe baza cărora se dezvoltă toate aplicațiile generate de fiecare utilizator:
Generalitatea produsului este asigurată de capacitatea acestuia de a informatiza funcția contabilă pentru orice tip de operator microeconomic;
Flexibilitatea produsului are în vedere posibilitatea de adaptare la condițiile concrete ale organizării contabilității;
Parametrizarea produsului este asigurată prin intermediul următoarelor elemente: lucrul cu mai multe societăți, posibilitatea evidențierii fenomenelor economice prin intermediul diferitelor tipuri de valute, paralel cu transformarea lor în lei, posibilitatea utilizării unui număr nelimitat de jurnale contabile, și listarea rezultatelor obținute sub forma rapoartelor contabile;
Integrabilitatea produsului este asigurată prin două elemente: funcția de import fișiere de tip ASCII și structurile de date BDC (bază de date contabilă);
Utilizabilitatea este eficientă pentru că produsul utilizează un sistem de meniu cu cel mult trei ferestre active pe ecran;
Extensibilitatea este asigurată în prezent prin dezvoltarea variantei produsului WINCONTA sau WINDOWS, denumită WINCONT;
Eficiența este reală, deoarece produsul implică un sistem de calcul nesofisticat din punct de vedere hard-soft, iar cheltuielile sunt acceptabile chiar la nivelul operatorilor economici, cu un nivel redus de activitate;
Testarea produsului se poate face prin: testul individual al fiecărui tip de program, testul de integrare, prin intermediul BDC, ce poate fi utilizată de toate programele produsului WINCONTA sau testul de enduranță, care este semnificativ prin verificarea funcționalității produsului la nivelul societății.
Programul WINCONTA este caracterizat printr-un meniu principal, care are o structură arborescentă organizată în opțiuni și subopțiuni, și prin care se realizează funcții esențiale, clasificate de Niculae Davidescu astfel: „Dosar, Dosar/Configurare, Fișiere, Culegere date, Prelucrări, Listări, Utilitare, Ferestre, ?”.
Figura 1
Fiecare din aceste funcții descriu elemente utile utilizatorilor, dr în cazul nostru, voi defini cele mai importante opțiuni pentru aplicația întreprinderii Braiconf:
„Dosar/Deschidere” presupune deschiderea unei societăți existente (ex: S.C. BRAICONF SRL) sau dacă aceasta nu există în se apelează „Dosar/Creare”, care creează o societate nouă; tot aici se pot modifica, șterge sau duplica date;
„Dosar/Configurare/Exercițiul finaciar” definește limitele exercițiului financiar (ex: 2005) și perioada de culegere (ex: luna iulie); „Dosar/TVA” setează coeficientul general de tva(ex: 22%) și a conturilor implicite: colectată, deductibilă și neexigibilă;
„Fișiere/Jurnale” setează jurnalele standard (ex: OD, SI, JB, JC, JV) sau declară alte jurnale; „Fișiere/Devize” definește valutele și cursurile valutare;
„Culegere Date/Încasări” înregistrează datele aferente încasărilor prin CEC sau alte forme; „Culegere Date/Plăți” înregistrează datele prin CEC sau alte forme; „Culegere Date/Factură Client” înregistrează datele din factura client; „Culegere Date/Factură Furnizor” înregistrează datele din factura furnizor.
Celelalte opțiuni nu contribuie în mod direct la aplicația informatică.
Figura 2
Dintre opțiunile descrise mai sus, voi aborda mai amănunțit următoarele:
6.2. Opțiunea de CULEGERE DATE ÎNCASĂRI, are la bază principiile de utilizare fie a documentului de încasare prin CEC fie a unui alt document de decontare. Generarea unei operații de încasare are la bază următoarele principii:
Înregistrarea operațiunilor de vânzare pe baza documentelor diferite de încasare necesită utilizarea următoarelor elemente:
Înregistrarea operațiunilor de încasare se poate face pe baza documentului CEC prin utilizarea opțiunii ÎNCASARE/CEC, sau pe baza altor documente de încasare, prin ÎNCASARE/ALTE (ex: Dispoziția de plată, Chitanța, Efecte de comerț, etc.);
Determinarea TVA lunare. În mod concret se poate obține raportul contabil „Jurnal pentru vânzări” prin utilizarea opțiunii „Jurnale comerciale(TVA)”
Dacă sunt introduse corect valorile de mai sus, atunci se va calcula valoarea TTI și se vor genera automat două formule contabile cu TVA:
– pentru încasare efectivă;
– pentru trecerea TVA neexigibilă în TVA calculată.
Figura 3
6.3. Opțiunea CULEGERE DATE PLĂȚI este specifică numai înregistrării operațiilor privind plățile și are la bază principiile de introducere a datelor fie prin documentul CEC, fie printr-un alt document de decontare.
Plata prin CEC are loc pe baza pe baza ultimului număr de filă CEC incrementat la culegerile ulterioare de date. În momentul introducerii datelor, produsul WINCONTA permite înregistrarea operațiunii de plată într-un cod de jurnal specificat de utilizator (ex: „Jurnal de bancă”-JB) și contul de contrapartidă corespunzător (ex: 5121-„Conturi curente la bancă în lei”).
Pentru operațiunea de plată, produsul WINCONTA elaborează raportul contabil „Jurnal de cumpărări” prin care se determină TVA lunară. Dacă se dorește apariția în acest jurnal a operațiunilor pe baza documentului „chitanță fiscală”, atunci sunt necesare elementele:
○ Utilizarea pentru atributul „Cod jurnal” a codului RC – „Registru casă”;
○ Specificarea pentru atributul „Simbol cont” a unui cont de cheltuieli (ex: 612-„Cheltuieli cu redevențele și locațiile de gestiune”;
○ Specificarea pentru atributul „Cont de trezorerie” a unui simbol de cont corespunzător (ex: 5121);
○ Furnizarea coeficientului TVA deductibilă, ceea ce permite ca, în mod automat, să se poată determina TTI și generarea unei formule contabile cu TVA;
○ Generarea a două formule contabile:
1. Plata efectivă (401=5121)
2. Trecerea TVA neexigibilă în TVA deductibilă (4426=4428), dacă la opțiune „Configurare/Diverse” s-a selectat „TVA neexigibilă pe încasări/plăți” cu varianta „Da”.
Înregistrarea operațiunilor de cumpărare pe baza documentelor diferite de plată necesită utilizarea acelorlași elemente ca în cazul vânzării, cu diferența simbolului de cont, care este reprezentat de 401, în cazul acesta.
Figura 4
6.4. Opțiunea CULEGERE DATE FACTURI CLIENȚI înregistrează facturile emise clienților și se realizează cu următoarele principii:
Folosirea jurnalului de vânzări (JV) sau a unui alt jurnal asemănător și a numărului facturii clientului;
Introducerea valorii TTI și a coeficientului TVA, în funcție de care se calculează TVA colectată și se stabilește automat contul de TVA aferent (44271-coeficient 22%);
Introducerea conturilor de contrapartidă pentru factura emisă clienților alese dintre conturile din clasa 7 – VENITURI;
Introducerea unei facturi pentru un client generează automat un document secundar temporar (DST) în următoarea formulă compusă:
411 = % (5.000.000 lei)
707 (3.900.000 lei)
44271 (1.100.000 lei, TVA=22%)
○ Posibilitatea modificării valorilor realizate pentru un cod de buget cu valoarea TTI a facturii emise de către client.
Figura5
6.5. Opțiunea CULEGERE DATE FACTURI FURNIZORI înregistrează facturile primite de la furnizori și urmărește următoarele principii:
Utilizarea jurnalului de cumpărări sau a altui jurnal asemănător și a numărului facturii furnizorului;
Furnizarea valorii TTI și a coeficientului TVA, în funcție de care programul calculează TVA deductibilă și stabilește automat contul de TVA aferent (4426-coeficient 22%);
Introducerea conturilor de contrapartidă aferente facturilor primite de la furnizori, alese dintre conturile din clasa 6 – CHELTUIELI;
Introducerea unei facturi primite de la un furnizor generează automat un document secundar temporar (DST) în următoarea formulă compusă, ca exemplu:
% = 401 (ex: 600.000 lei)
600 (ex: 468.000 lei)
442611 (ex: 132.000 lei)
○ Posibilitatea modificării valorilor realizate pentru un cod de bugetar cu valoarea TTI plătită unui furnizor.
Figura 6
6.6. În continuarea culegerii de date trebuie să elaborez și să utilizez în această aplicație și „Jurnalele de vânzări și cumpărări”, deoarece afișarea lor este obligatorie, în concordanță cu Hotărârea Guvernului nr. 768.
Aceste două tipuri de rapoarte se obțin numai pe baza datelor existente în DST și se găsesc în opțiunea „Listări/Registre comerciale TVA”.
Ferestrele specifice acestor jurnale și exemple de vizualizare cu date sunt prezentate în continuare:
Figura 7
Figura 8. Jurnal de cumpărare
Figura 9. Jurnal de vânzare
Programul WINCONTA tratează cu foarte mare ușurință și simplitate problemele de gestiune în cadrul domeniului contabilitate, descrierea programului fiind sintetică și explicită, iar structura sa, conținând scheme originale de sinteză, figuri, corelații, etc.
Niculae Davidescu amintește acest lucru în lucrarea sa „Tratat de contabilitate informatizat: CIEL – WINCONTA, produs informatic de contabilitate financiară”, adăugând și faptul că prezentarea acestui program, cunoașterea lui este utilă „practicii financiar-contabilă, economiștilor și specialiștilor din societățile comerciale, informaticienilor din sfera financiar-contabilă, managerilor și practicienilor din domeniul financiar-contabil, experților contabili, auditorilor financiari, altor categorii de specialiști, tuturor acelora care cred că sistemul financiar-contabil din țara noastră va renaște mai eficient și performant, celor care iubesc acest domeniu fascinant, dinamic, complex și omogen.”
BIBLIOGRAFIE
1. ALLAIRE, Y.; FIRSIROTU, M. – Management strategic, Editura Economică, București, 1998
2. DAVIDESCU, NICULAE – Tratat de contabilitate informatizat : CIEL-WINCONTA, produs informatic de contabilitate financiară, Editura Tribuna Economică, București, 2001
3. DRAGOTĂ, V.; CIOBANU, A. – Management financiar, Editura Economică, București, 2003
4. FELEAGĂ, NICULAE – Sisteme contabile comparate, vol. I,
Editura Economică, București, 1999
5. FELEAGĂ, NICULAE – Dincolo de frontierele vagabondajului contabil, Editura Economică, București, 1997
6. FELEAGĂ, NICULAE ; MALCIU, LILIANA – Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, 2002
7. FELEAGĂ, NICULAE; IONAȘCU, ION – Tratat de contabilitate financiară, vol. I,
Editura Economică, București, 1998
8. FELEAGĂ, NICULAE; IONAȘCU, ION – Contabilitate financiară, vol. I, Editura Economică, București, 1993
9. GEORGESCU, NICOLAE – Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999
10. IȘFĂNESCU, AUREL; ROBU, VASILE; HRISTEA, ANCA MARIA; VASILESCU, CAMELIA – Analiză economico-financiară, Editura ASE, București, 2003
11. MĂRGULESCU, DUMITRU – Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, București, 1994
12. MĂRGULESCU, DUMITRU; ROBU, VASILE; NICULESCU, MARIA – Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, Bucureși, 1994
13. MĂRGULESCU, DUMITRU ; STĂNESCU, C.; DAVID, I. –Analiza economico- financiară, Editura Oscar Print, București, 1999
14. MĂRGULESCU, DUMITRU – Analiza economico-financiară, Editura Bren, București, 2001
15. NICULESCU, MARIA – Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1998
16. NICULESCU, MARIA – Diagnostic economic, Editura Economică, București, 2003
17. ORDIN Nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate
18. PETCU, MONICA – Analiza economico-financiară a întreprinderii, probleme, abordări, metode, aplicații, Editura Economică, București, 2003
19. RISTEA, MIHAI – Opțiuni și metode contabile de întreprindere, Editura Tribuna Economică, București, 2001
20. RISTEA, MIHAI; DUMITRU, CORINA-GRAZIELLA – Bazele contabilității, Editura ASE, București, 2001
21. ROBU, VASILE; ANGHEL, ION; ȘERBAN, ELENA, CLAUDIA; ȚUȚUI, DANIELA – Evaluarea întreprinderii, Editura ASE, București, 2003
22. ROBU, VASILE; GEORGESCU, NICOLAE – Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2001
23. STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE 2002: IAS 12 – Impozitul
asupra rezultatului, IAS 18 – Veniturile activității auxiliare, Editura Economică, București, 2003
BIBLIOGRAFIE
1. ALLAIRE, Y.; FIRSIROTU, M. – Management strategic, Editura Economică, București, 1998
2. DAVIDESCU, NICULAE – Tratat de contabilitate informatizat : CIEL-WINCONTA, produs informatic de contabilitate financiară, Editura Tribuna Economică, București, 2001
3. DRAGOTĂ, V.; CIOBANU, A. – Management financiar, Editura Economică, București, 2003
4. FELEAGĂ, NICULAE – Sisteme contabile comparate, vol. I,
Editura Economică, București, 1999
5. FELEAGĂ, NICULAE – Dincolo de frontierele vagabondajului contabil, Editura Economică, București, 1997
6. FELEAGĂ, NICULAE ; MALCIU, LILIANA – Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, 2002
7. FELEAGĂ, NICULAE; IONAȘCU, ION – Tratat de contabilitate financiară, vol. I,
Editura Economică, București, 1998
8. FELEAGĂ, NICULAE; IONAȘCU, ION – Contabilitate financiară, vol. I, Editura Economică, București, 1993
9. GEORGESCU, NICOLAE – Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999
10. IȘFĂNESCU, AUREL; ROBU, VASILE; HRISTEA, ANCA MARIA; VASILESCU, CAMELIA – Analiză economico-financiară, Editura ASE, București, 2003
11. MĂRGULESCU, DUMITRU – Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, București, 1994
12. MĂRGULESCU, DUMITRU; ROBU, VASILE; NICULESCU, MARIA – Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, Bucureși, 1994
13. MĂRGULESCU, DUMITRU ; STĂNESCU, C.; DAVID, I. –Analiza economico- financiară, Editura Oscar Print, București, 1999
14. MĂRGULESCU, DUMITRU – Analiza economico-financiară, Editura Bren, București, 2001
15. NICULESCU, MARIA – Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1998
16. NICULESCU, MARIA – Diagnostic economic, Editura Economică, București, 2003
17. ORDIN Nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate
18. PETCU, MONICA – Analiza economico-financiară a întreprinderii, probleme, abordări, metode, aplicații, Editura Economică, București, 2003
19. RISTEA, MIHAI – Opțiuni și metode contabile de întreprindere, Editura Tribuna Economică, București, 2001
20. RISTEA, MIHAI; DUMITRU, CORINA-GRAZIELLA – Bazele contabilității, Editura ASE, București, 2001
21. ROBU, VASILE; ANGHEL, ION; ȘERBAN, ELENA, CLAUDIA; ȚUȚUI, DANIELA – Evaluarea întreprinderii, Editura ASE, București, 2003
22. ROBU, VASILE; GEORGESCU, NICOLAE – Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2001
23. STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE 2002: IAS 12 – Impozitul
asupra rezultatului, IAS 18 – Veniturile activității auxiliare, Editura Economică, București, 2003
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Economico Financiara Privind Corelatia Rentabilitate Patrimoniu (ID: 130956)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.