Politici Si Tratamente Contabile Privind Metodele de Gestionare a Stocurilor de Marfuri

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………3

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE DE MĂRFURI…………………………..5

1.1. Rolul si importanta stocurilor……………………………………………..5

1.2. Politica stocurilor de marfuri………………………………………………6

1.3. Politici de gestiune a stocurilor…………………………………………….6

1.4. Conceptul de stocuri și producție în curs de execuție

și clasificarea acestora……………………………………………………………………………………….8

1.5. Noțiuni generale privind stocurile de mărfuri……………………………………..11

1.6. Intrarea stocurilor prin achizite intracomunitara………………………….13

1.7. Evaluarea mărfurilor……………………………………………………….15

1.7.1. Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje la

intrarea în patrimoniu………………………………………………………………….16

1.7.2 Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje cu

ocazia inventarierii ……………………………………………………………………………………………21

CAPITOLUL II

Studiul de caz ……………………………………………………………………………………………………23

2.1. Prezentarea generala a societatii Univers S.A ……………………………..23

2.2. Domeniu de activitate principal (CAEN) al UNIVERS SRL………………23

2.2.1. Viteza de rotație a debitelor-clienti……………………………….24

2.3. Inregistrări contabile privind achizițiile de stocuri cu

reduceri comerciale și financiare………………………………………………………………………….25

2.4. Înregistrari contabile privvind cheltuielile in cadrul societatii “Univers “ S.A……………………………………………………………………………………………………………………27

CAPITOLUL III

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………….…………………………….43

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….47

ANEXE………………………………………………………………………………….50

ANEXA 1…………………………………………………………………………51

ANEXA 2……………………………………………………………………….53

ANEXA 3 ……………………………………………………………………….54

ANEXA 4……………………………………………………………………….55

ANEXA 5……………………………………………………………………….56

ANEXA 6………………………………………………………………………57

ANEXA 7……………………………………………………………………….59

ANEXA 8……………………………………………………………………….60

ANEXA 9……………………………………………………………………….61

ANEXA 10………………………………………………………………………63

ANEXA 11………………………………………………………………………67

ANEXA 12………………………………………………………………………72

ANEXA 13………………………………………………………………………74

ANEXA 14………………………………………………………………………76

ANEXA 15………………………………………………………………………78

ANEXA 16………………………………………………………………………79

ANEXA 17………………………………………………………………………80

ANEXA 18……………………………………………………………………….81

ANEXA 19………………………………………………………………………83

ANEXA 20……………………………………………………………………….84

ANEXA 21………………………………………………………………………85

ANEXA 22………………………………………………………………………86

INTRODUCERE

Cunoașterea reprezintă expresia vocației spre progres a ființei umane. Civilizația acestui sfârșit de secol și mileniu evoluează esențialmente sub imperiul INFORMAȚIEI.

Unică resursă inepuizabilă, informația a devenit astăzi un veritabil factor de putere, un bun social care influentează nemijlocit starea de prosperitate a unui popor.

Suntem în plină revoluție informațională. Schimbarea cea mai profundă este legată de generarea, culegerea, elaborarea și răspândirea informației. Omul nu poate exista în afara comunicării, pe care, în bună măsură, o generează și intermediază.

Este unanim recunoscut faptul că o parte însemnată a informațiilor vehiculate în mediul economic au la bază informația contabilă sau derivate ale acesteia.”Contabilitatea reprezintă cea mai importantă sursă de informare a unei națiuni”, apreciază într-o lucrare de referință Oskar Morgenstern.

Cel mai mare filosof al antichității, Aristotel, atribuia conceptului de economie accepțiune creativă, utilă, respectiv arta de a acumula bunurile necesare traiului și folosirea lor în sistemul comunității.

Drumul parcurs de contabilitate de-a lungul întregii sale istorii este predominat de la practică la teorie. Experiența practică a anticipat și modelat teoria contabilității. Nu întotdeauna practica a așteptat neapărat teoria pentru a intra în aplicarea uzuală.

În cadrul procesului complex de relansare și dinamizare a economiei românești, un rol important îl ocupă problematica stocurilor. În condițiile unei economii de piață, asigurarea resurselor materiale necesare și gestiunea corespunzătoare a acestora trebuie să corespundă sistemelor de valori bazate pe concurență, competiție și abilitatea de identificare și fructificare a oportunutăților. În prezent, satisfacerea cererii pieței în condiții de profitabilitate a devenit o condiție de existență a fiecărei firme. Aceasta presupune participarea tuturor subsistemelor unei întreprinderi, inclusiv a celui de asigurare a resurselor materiale necesare creșterii competitivității pe piață.

Unitățile economice trebuie să aibă în vedere condițiile economice interne și internaționale de abordare a problemelor specifice proceselor de cumpărare, a celor de formare a stocurilor și de desfacere a producției. Pentru ca activitatea economică dintr-o unitate patrimonială să genereze profit este necesar ca, încă din faza de aprovizionare materială, să fie puse în aplicare toate modalitățile care permit obținerea lui. Astfel, orice reducere de preț, obținută prin negociere, creează premise pentru realizare de profit.

Formarea stocurilor de materiale și produse la nivelul agenților economici are rolul de a asigura condițiile optime pentru desfașurarea activității. Stocurile contribuie la alimentarea continuă a subunităților de consum și servirea clienților în vederea realizării obiectivelor pe care și le-a propus fiecare unitate economică.

În activitatea economică stocurile au un rol deosebit deoarece constituirea, amplasarea și administrarea lor se desfășoară în strânsă corelație cu indicatorii strategici și în interdependență cu rezultatele economico-financiare ale activității întreprinderii. Nivelul stocurilor trebuie adaptate sistematic la condițiile noi create în economie, la cerințele desfăsurării procesului de aprovizionare și asigurării continuității activității.

Lucrarea de față intitulată „Politici si tratamente contabile privind metodele de gestionare a stocurilor de marfuri” își propune să analizeze existența și implicațiile pe care le generează o anumită structură patrimonială „materie” de reflectare în contabilitatea financiară. Această structură patrimonială este reprezentată de mărfuri și amabalaje, active circulante foarte importante în cadrul unei unități de producție cum este S.C. „UNIVERS”SRL . Se știe că după anul 1989 economia României a trecut la o economie de piață, adică la o economie descentralizată. Trecerea la o astfel de economie a adus profunde modificări asupra contabilității, în general și, implict, asupra contabilității stocurilor.

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE DE MĂRFURI

1.1. Rolul si importanta stocurilor

Problematica stocurilor a apărut pe fondul unor intense frământări de creare si dezvoltare a marii industrii care a generat multiplicarea punctelor de productie si de consum, dispersarea pe teritorii întinse a acestora, cresterea continuă si nemaiîntâlnite a circulatiei mărfurilor. S-a manifestat mai întâi capractică, iar mai apoi ca teorie stiintifică, făcându-se astfel trecerea de la forma involuntară la forma constientă, deliberată, cuprinzând domenii si activităti tot mai diverse. Ca urmare, s-a dezvoltat o bogată literatură privind gestiunea stiintifică a stocurilor, au fost create modele matematice proprii proceselor de stocare.

O primă formă de determinare stiintifică a stocurilor este identificată de

profesorii G.Hadley si T.M. Whitin, în anul 1915. Ulterior modelul a fost preluat si dezvoltat de R.H. Wilson, motiv pentru care în literatura economică este cunoscut sub denumirea de „formula lui Wilson”. Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat în jurul anilor’30,prin elaborarea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat într-un instrument principal de conducere economică, favorizând luarea deciziilor, nu numai în derularea procesului de aprovizionare tehnico-materială, ci a întregii activităti.

Prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc apartine economistului american F.E. Raymond „Quantity and Economy in Manufacture”, apărută la New York, în anul 1931. Astăzi, gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluzând atât probleme de dimensionare, de optimizare a amplasării în teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare, cât si probleme de depozitare, de structura sortimentală, conservare, redistribuire, mod de utilizare tec.

Analiza procesului de stocare, a legitătilor si actiuni factorilor care guvernează acest proces au permis determinarea căilor, mijloacelor si formelor de constituire, utilizare, dimensionare si functionare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important în conducerea stiintifică a activitătii economice, în cresterea eficientei acesteia.

Asadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersectia unor zone de interinfluente si de actiuni comune, determinând modelări si optimizări partiale si iterative, în vederea realizării obiectivului primordial al gestiunii financiare a unitătii patrimoniale, acela de a-si maximiza valoarea cu un minim efort.

1.2. Politica stocurilor de marfuri

Politica de stocuri reprezintă un mijloc important prin care comertul realizează rolul său de intermediar între productie si consum, problematica stocajului de mărfuri în comert având o deosebită importantă.

Formularea politicii referitoare la stocuri presupune întelegerea rolului stocurilor în cadrul firmei. Cunoasterea tipurilor de costuri asociate stocurilor este, de asemenea, o conditie esentială pentru echilibrul sistemului logistic.

1.3. Politici de gestiune a stocurilor

Resursele materiale, energetice, echipamentele tehnice si resursele financiare se află cu preponderentă în mediul exterior firmei. Asigurarea lor necesită interactiunea, colaborarea si conlucrarea tuturor participantilor la circuitul economic, motiv pentru care, pentru a se obtine continuitatea acestui proces, unitătile patrimoniale constituie stocuri.

Data fiind importantă deosebită a stocurilor de bunuri materiale în activitatea unitătii patrimoniale se impune o gestiune stiintifică a procesului de stocare, urmărindu-se „cea mai eficientă alocare a capitalului în stocuri, în conditii de diminuare a riscului”. Armonizarea relatiei rentabilitate-risc necesită un proces de optimizare între solutia realizării ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante si posibilitatea aparitiei „rupturii de stoc”.

Decidentul este chemat în acest conditii să determine, pe de o parte, necesarul optim de stocuri, iar pe de altă parte sa găsească modalităti de finantare a acestui necesar. El poate opta, în functie de obiectivele si strategia de ansamblu a întreprinderii, precum si a viziunii sale asupra raportului între vânzări (cifra de afaceri) si nivelul stocurilor, pentru una din următoarele variante ale politicii de gestiune a ciclului de exploatatie (în strânsa legătura cu procesul stocării):

Politica ofensivă (agresivă) se caracterizează prin indiferentă rata de fisc; este promovată de managerii care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Acesti conducători sunt dispusi să accepte riscuri mari legate de lipsa de stoc, lipsa de lichidităti si de insolvabilitate a întreprinderii, mizând pe rentabilitatea mult mai ridicată a accelerării vitezei de rotatie, a cresterii gradului de lichiditate;

Politica defensivă, specifică managerilor prudenti, este o politică de aversiune fată de risc, si îsi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichidităti nt în conducerea stiintifică a activitătii economice, în cresterea eficientei acesteia.

Asadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersectia unor zone de interinfluente si de actiuni comune, determinând modelări si optimizări partiale si iterative, în vederea realizării obiectivului primordial al gestiunii financiare a unitătii patrimoniale, acela de a-si maximiza valoarea cu un minim efort.

1.2. Politica stocurilor de marfuri

Politica de stocuri reprezintă un mijloc important prin care comertul realizează rolul său de intermediar între productie si consum, problematica stocajului de mărfuri în comert având o deosebită importantă.

Formularea politicii referitoare la stocuri presupune întelegerea rolului stocurilor în cadrul firmei. Cunoasterea tipurilor de costuri asociate stocurilor este, de asemenea, o conditie esentială pentru echilibrul sistemului logistic.

1.3. Politici de gestiune a stocurilor

Resursele materiale, energetice, echipamentele tehnice si resursele financiare se află cu preponderentă în mediul exterior firmei. Asigurarea lor necesită interactiunea, colaborarea si conlucrarea tuturor participantilor la circuitul economic, motiv pentru care, pentru a se obtine continuitatea acestui proces, unitătile patrimoniale constituie stocuri.

Data fiind importantă deosebită a stocurilor de bunuri materiale în activitatea unitătii patrimoniale se impune o gestiune stiintifică a procesului de stocare, urmărindu-se „cea mai eficientă alocare a capitalului în stocuri, în conditii de diminuare a riscului”. Armonizarea relatiei rentabilitate-risc necesită un proces de optimizare între solutia realizării ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante si posibilitatea aparitiei „rupturii de stoc”.

Decidentul este chemat în acest conditii să determine, pe de o parte, necesarul optim de stocuri, iar pe de altă parte sa găsească modalităti de finantare a acestui necesar. El poate opta, în functie de obiectivele si strategia de ansamblu a întreprinderii, precum si a viziunii sale asupra raportului între vânzări (cifra de afaceri) si nivelul stocurilor, pentru una din următoarele variante ale politicii de gestiune a ciclului de exploatatie (în strânsa legătura cu procesul stocării):

Politica ofensivă (agresivă) se caracterizează prin indiferentă rata de fisc; este promovată de managerii care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Acesti conducători sunt dispusi să accepte riscuri mari legate de lipsa de stoc, lipsa de lichidităti si de insolvabilitate a întreprinderii, mizând pe rentabilitatea mult mai ridicată a accelerării vitezei de rotatie, a cresterii gradului de lichiditate;

Politica defensivă, specifică managerilor prudenti, este o politică de aversiune fată de risc, si îsi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichidităti ridicate. Conducătorii prudenti nu acceptă riscul „rupturii de stoc” curent chiar în detrimentul unei rentabilităti mai moderate astfel încât pentru orice crestere a cifrei de afaceri ei se preocupă si de cresterea corespunzătoare stocurilor care asigură continuitatea activitătii de exploatare (stocuri curente si de sigurantă);

Politica echilibrată (intermediară) armonizează relatia contradictorie dintre rentabilitate si fisc. Potrivit acestei politici cresterea volumului activitătii (cifrei de afaceri) se realizează cu un stoc curent de mărime corespunzătoare cifrei de afaceri, pe când stocul de sigurantă este determinat de acel nivel care egalizează costurile lipsei de stoc („rupturile de stoc”) si costurile ridicate ale stocurilor (peste necesitătile stricte ale exploatării).

1.4. Conceptul de stocuri și producție în curs de execuție și clasificarea acestora

Activele circulante, denumite și active pe termen scurt, capital circulant sau bunuri mobile, cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor, creanțelor, titlurilor de plasament, instrumentelor de trezorerie și disponibilităților bănești.

Desfășurarea activității de exploatare este condiționată de existența stocurilor. Aceasta se grupează, sub aspectul gestionării, în stocuri propriu-zise și producție în curs de execuție.

Stocurile și producția în curs de execuție, reprezintă după caz, bunurile materiale, lucrurile și serviciile destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie utilizate în situația în care au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum și producția în curs de execuție aflată sub forma producției neterminate.

Organizarea corespunzătoare a gestiunii stocurilor impune respectarea anumitor restricții:

identificarea strictă a naturii bunului;

clasificarea bunurilor după destinație;

înregistrarea intrării în stoc în momentul trasferului

proprietății;

permanența și exactitatea evaluării intrărilor, ieșirilor și

stocului.

Marea diversitate a stocurilor utilizate impune o clasificare a acestora din diverse puncte de vedere. Astfel, în contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: fizic, destinația, faza ciclului de exploatare și locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:

a. mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării, precum și stocurile care își schimbă destinația;

b. materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se găsesc în produsul finit, integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;

c. materiile consumabile, care participă sau ajută la procesul de fabricație sau exploatare, fără a se regăsi, de regulă în produsul finit (materiale auxiliare, combustibili, materiale de amabalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat furaje și alte materiale consumabile).

d. în categoria amabalajelor se înregistrează: ambalaje refolosibile, achiziționate goale sau odată cu materialele și mărfurile aprovizionate; cele confecționate în unități pentru a fi utilizate la desfacerea produselor sau mărfurilor.

e. produsele fac parte din categoria stocurilor fiind reprezentate de următoarele elemente:

semifabricate – sunt acele produse al căror procestehnologic a fost încheiat într-o secție sau fază de fabricație și care trec în continuare pentru prelucrare în altă secție sau fază de fabricație sau se livrează terților;

produse finite – sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic, întrunesc condițiile de calitate și sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terților;

produse reziduale – reprezintă rebuturile, materialele recuperabile, deșeurile.

f. animalele și păsările, respectiv animalele achiziționate sau obținute crescute și folosite pentru reproducție; animalele, păsările puse la îngrășat pentru a fi valorificate; pentru producție (pentru lână, lapte, blană); coloniile de albine;

g. materiale de natura obiectelor de inventar

materialele de natura obiectelor de inventar

reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, pentru a fi considerate imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, indiferent de natura lor de serviciu, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora: echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcamintea, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, S.D.V.-urile, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare.

Materialele de natura obiectelor de inventar în folosință, se evidențiază distinct în contabilitatea analitică.

h. producția în curs de execuție – reprezintă producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute de procesul tehnologic, precum și de produsele nesupuse probelor și recepției tehnice, sau necompletate în întregime, considerate producție neterminată. În cazul producției în curs de execuție se cuprind de asemenea, lucrările și serviciile precum și studiile în curs de execuție, neterminate sau nerecepționate.

Un alt criteriu de clasificare a stocurilor este apartenența lor la patrimoniu: Din acest punct de vedere deosebim următoarele categorii:

stocuri ce fac parte din patrimoniu propriu, stocuri aflate în gestiunea întreprinderii. Caracteristica, acestei structuri a stocurilor, o constituie faptul că ele se găsesc în spațiile proprii precum: depozite, magazii, magazine, locuri de producție etc., sau se află la terți sub formă de : materii și materiale aflate la terți, materiale de natura obiectelor de inventar aflate la terți, produse la terți, mărfuri în custodie sau consignație la terți etc..

stocuri ce nu fac parte din patrimoniu propriu dar aflate în gestiune. Este cazul stocurilor primite spre prelucrare sau reparare, ori în custodie sau consignație.

Având în vedere proveniența lor, stocurile pot fi grupate în:

stocuri provenite din afara unității prin procesul de aprovizionare (cumpărare): materii prime, materiale, materiale de natura obiectelor de inventar, mărfuri etc.;

stocuri provenite din producția proprie: produse, animale, materiale de natura obiectelor de inventar etc..

Funcționarea normală a întreprinderii necesită imobilizarea permanentă a stocului necesar continuității activității. Pentru a se asigura o rentabilitate a activității, în gestiunea financiară se operează cu noțiunea de stoc optim. Pentru a se preântâmpina anumite perturbații în procesul aprovizionării, unitățile patrimoniale își pot constitui și stocuri de securitate. În cazul materialelor supuse fluctuației prețurilor, în condițiile în care există și surplusuri de trezorerie, se pot realiza cumpărări pentru a se conserva în stocuri de speculație.

În raport cu locul de constituire a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în:

stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate;

stocuri sosite fără factură;

stocuri livrate dar nefacturate;

stocuri facturate dar nelivrate.

1.5. Noțiuni generale privind stocurile de mărfuri

Pentru desfășurarea activității comerciale, unitățile trebuie să dispună de stocuri de mărfuri. Mărfurile sunt elemente care intervin în ciclul de exploatare a întreprinderii, procurate din afara unității sau obținute în cadrul acesteia și trecute în sfera circulației pentru a fi vândute în starea în care se găsesc sau în urma unor prelucrări cu scopul de a obține un plus de valoare (profit).

De asemenea, sunt asimilate stocurilor de marfă acele elemente din stocurile de materiile prime și unele materiale consumabile, stocurile de materiale de natura obiectelor de inventar, animalele și păsările, alte valori de natura stocurilor, negociate și vândute, ele fiind de fapt disponibile la un moment dat, pentru a fi vândute în starea în care au fost cumpărate. Acestea din urmă se vor transfera, în prealabil, în gestiunea și contabilitatea mărfurilor. În categoria mărfurilor intră și produsele finite transferate din unitatea producătoare în magaziile proprii de prezentare și desfacere.

În cadrul circuitului lor, de la producător la consumator, mărfurile generează un mare număr de operații economice și financiare, ce se efectuează de un mare număr de agenți economici de diferite profiluri de activitate comercială. În acest sens, distingem trei categorii de unități comerciale, în circuitul mărfurilor:

en-gros sau cu ridicata;

en-detail sau cu amănuntul;

mixte.

Mărfurile se vând într-o rețea comercială adecvată care poate aparține:

agentilor economici profilați pe aprovizionarea și

desfacerea mărfurilor;

agentilor economici care au ca obiect alte activități decât

desfacerea mărfurilor, dar dispun de depozite sau magazine de mărfuri.

În funcție de natura circulației mărfurilor, putem întâlni:

circulația cu ridicată a mărfurilor, constă în achiziționarea de produse în cantități mari de la producători sau alți furnizori în scopul revânzării lor către alte unități comerciale, îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul;

circulația cu amănuntul a mărfurilor, constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali pentru nevoile personale, precum și unor unități pentru consumul lor propriu.

Evaluarea mărfurilor diferă în funcție de rețeaua comercială în care se vând mărfurile astfel:

la unitățile comerciale cu ridicata se recomandă

evaluarea mărfurilor la cost de achiziție al acestora. Ele se vor vinde la prețul de livrare. Diferența dintre prețul de livrare și costul de achiziție formează adaosul (marja comercială), care are menirea să acopere cheltuielile de desfacere și să asigure obținerea unei rentabilități economice;

la unitățile comerciale cu amănuntul se recomandă

evaluarea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul, format din costul de achiziție al mărfurilor, adaosul comercial și taxa pe valoare adăugată neexigibilă. Din prețul de vânzare cu amănuntul se deduce TVA care se va regulariza cu bugetul statului ținând seama și de celelalte categorii de TVA. Diferența dintre prețul de vânzare cu amănuntul, diminuat cu TVA colectată, și costul de achiziție al mărfurilor formează adaosul comercial care trebuie să asigure acoperirea cheltuielilor de desfacere și obținerea unei rentabilități economice.

Aceste categorii de unități au ca principal obiect de activitate, cumpărarea ca și revânzarea mărfurilor, în scopul obținerii unui profit, putând efectua totodată și alte activități.

Circulația mărfurilor cu ridicata constă în aprovizionarea cu mărfuri în cantități mari de la diverși furnizori în scopul revânzării lor în sectorul comercial către unitățile cu amănuntul sau către alți beneficiari. Acestă circulație se face în unități specializate de comerț cu ridicata, care au, ca și unități operative, depozitele cu ridicata. Circulația constituie o verigă suplimentară; ea este totuși necesară pe motiv că suplinește capacitatea de depozitare a comerțului cu amănuntul, asigură aprovizionarea ritmică a unităților cu amănuntul prin suplinirea capacității de transport a acestora, formarea sortimentului comercial în cazul furnizorilor dispersați și a mărfurilor ce se produc numai în anumite perioade, dar se consumă pe tot parcursul exercițiului financiar.

1.6. Intrarea stocurilor prin achizite intracomunitara

Livrarea intracomunitara: o livrare de bunuri ce sunt expediate sau transportate dintr-un Stat Membru in alt Stat Membru de catre furnizor sau de persoana catre care se efectueaza livrarea, sau de alta persoana in contul acestora, inclusiv transferul de catre o persoana impozabila de bunuri apartinand activitatii sale economice din Romania intr-un alt Stat Membru;

Achiziție intracomunitară: obtinerea dreptului de a dispune, ca si un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinatia indicata de cumparator, de catre furnizor, sau de catre alta persoana in contul furnizorului sau al cumparatorului, catre un Stat Membru, altul decat cel de plecare a transportului sau expediere a bunurilor;

Operațiuni cu plată pentru care locul este considerat a fi în România:

achiziția intracomunitară de bunuri

achiziția intracomunitară a mijloacelor de transport noi efectuate de către orice persoană

achiziția intracomunitară a produselor accizabile

Nu sunt considerate operațiuni impozabile:

operațiunile efectuate de persoane care realizează exclusiv livrări de bunuri pentru care TVA nu este deductibilă

achiziții intracomunitare sub plafonul de 10.000 euro/an (excepție mijloacele de transport noi si produsele accizabile)

Regulă generală: TVA se plătește în statul de destinație (locul achiziției intracomunitare se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expediția sau transportul)

clientul, persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA în România înregistrează TVA aplicând mecanismul taxării inverse;

nu mai există declarație vamală de import.

Obligații:

înscrierea în decontul de TVA/declarația recapitulativă a valorii achizițiilor intracomunitare;

să raporteze achizițiile de bunuri în aplicația Intrastat (declarație Intrastat – achiziții intracomunitare);

emite auto-factura (dacă nu a primit factura de la furnizor).

Avantaje:

proceduri simple (nu există formalități de import);

Dezavantaje:

– identice cu situația livrărilor intracomunitare

1.7. Evaluarea mărfurilor

În condițiile economice de piață stocurile de mărfuri sunt evaluate diferit. Această evaluare se face în funcție de proveniența mărfurilor, acordul părților în urma negocierilor și în funcție de principalele structuri de prețuri folosite în evaluarea mărfurilor. Deci, prețurile sunt libere și fluctuante. Cu toate acestea putem deosebi următoarele categorii principale de prețuri:

Prețul cu ridicata – reprezentând prețul de cumpărare al

mărfurilor de către unitățile comerciale cu ridicata sau de livrare de către unitățile producătoare.

Prețul cu amănuntul – practicat de unitățile comerciale de

desfacere cu amănuntul al mărfurilor către populație, fiind format din prețul cu ridicata la care se adaugă adaosul comercial al unităților.

Prețul de contractare sau achiziție – pentru produsele

agricole, care poate fi majorat cu prime sau adosuri după caz, ori alte avantaje oferite producătorilor agricoli.

Prețul extern pentru mărfuri importate – format din prețul

extern în valută franco – furnizor extern, transformat în lei la cursul în vigoare, la care se adaugă cheltuielile de transport pe parcursul extern, taxele vamale, alte comisioane și taxe.

Prețul intermediar – practicat de unitățile comerciale cu

ridicata, pentru vânzarea mărfurilor către unitățile comerciale cu amănuntul, fiind format din prețul cu ridicata, la care se adaugă cota de adaos comercial al unității cu ridicata, cunoscută sub denumirea de marjă comercială.

Nivelul prețului mărfurilor este influențat de:

condițiile de livrare ;

condițiile de ambalaj ;

condițiile de încasare.

Condițiile de livrare – asigură delimitarea răspunderilor între furnizori și clienți cheltuielile ocazionate de livrarea mărfurilor și a ambalajelor. Prin ele se precizează locul până unde furnizorul suportă cheltuielile de expediere și de asigurare.

Condițiile de livrare la intern pot fi: franco – depozitul furnizorului, franco – stația de expediere, franco-stația de destinație .

Cheltuielile de aprovizionare, cum ar fi cele de transport achitate terților, încărcare – descărcare, asigurare, se adaugă la prețul de facturare sau cumpărare, formând costul de achiziție sau costul de aprovizionare.

Condițiile de ambalare – ale mărfurilor se referă la precizarea

tipului de ambalaje utilizate și la includerea prețului ambalajului în prețul mărfii, ceea ce prezintă importanță pentru înregistrarea în contabilitate. Dacă prețul ambalajului este inclus în prețul mărfii întreaga valoare a mărfii și a ambalajului trebuie oglindită diferit în funcție de natura acestuia.

Condiții de plată – respectiv de încasare, sunt prevăzute prin contractele sau convențiile încheiate între părți cu ocazia negocierilor .

1.7.1. Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje la intrarea în patrimoniu.

La intrarea în patrimoniu stocurile și producția în curs de execuție, în general, și stocurile de mărfuri și ambalaje, în particular, se evaluează astfel:

bunurile procurate cu titlu oneros la costul de achiziție.

Costul de achiziție este format din: prețul de cumpărare al unui bun, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport – aprovizionare și alte cheltuieli necesare intrării în gestiune a bunului respectiv.

· Pretul de cumparare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum si rabaturile, remizele, risturnuri etc.
· Taxe vamale aferente bunurilor importate.
· Cheltuieli accesorii de achizitionare -; acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare pana la intrarea bunurilor intrate in gestiune, ele pot fi:
· Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
· Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.
Nu se includ in costul de achizitie cheltuielile financiare aferente finantarii necesare constituirii stocurilor si nici sconturile financiare acordate pentru plata inainte de scadenta.

Calculul costului de achiziție este realizat pentru fiecare articol sau pentru fiecare lot intrat în patrimoniu. Costul de achiziție a fiecărei intrări este determinat la sfârșitul perioadei de calcul, dată la care, informațiile tabloului de repartizare a cheltuielilor indirecte de achiziție sunt disponibile. În categoria cheltuielilor indirecte legate de achiziție se includ cheltuielile legate de recepția, manipularea și depozitarea bunurilor cumpărate:

În norma IAS 2 se precizează că „reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziție”.

Reducerile financiare sub formă de sconturi nu afectează calculul costurilor stocurilor deoarece nu sunt legate de prețul de cumpărare, ci de modul de finanțare a datoriei față de furnizor. Clientul beneficiază de scont dacă achită înainte de termen datoria rezultată din cumpărări pe credit comercial și dacă furnizorul este de acord sau dacă acest lucru este prevăzut în contract.

Principalele categorii de reduceri comerciale practicate în tranzacțiile comerciale din România sunt rabatul și remiza.

Rabatul poate fi definit „ ca o reducere pe care poate să o acorde furnizorul clientului său pentru calitatea inferioara a bunurilor livrate”. Rabatul comercial se mai poate acorda clientului atunci când i s-a livrat marfa necomandată și furnizorul vrea să evite restituirea mărfii. Rabatul se mai acordă atunci când se dorește reducerea stocurilor de produse vechi, iar cererea pentru aceste produse este foarte mică.

Remiza reprezintă „o reducere aplicată, în mod excepțional, asupra prețului curent de vânzare, ținându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului”.

Rabatul și remiza pot fi acordate și facturate cu ocazia livrărilor, în acest caz neintervenind înregistrări specifice. În ceea ce privește calculul costurilor stocurilor mai întâi se scade rabatul din valoarea brută a bunurilor achiziționate, iar din valoarea obținută se scade remiza.

Rabatul și remiza, acordate ulterior livrarării bunurilor, necesită înregistrări specifice privind rectificarea datoriei față de furnizori, a costului de achiziție al bunurilor cumpărate și a taxei pe valoare adăugată, proporțional cu reducerea acordată.

La intrarea în patrimoniu, stocurile pot fi evaluate și înregistrate la un preț fix numit preț standard. El se determină pe baza prețurilor medii ale stocurilor achiziționate în perioada precedentă. Prețul standard trebuie să fie periodic reexaminat și, dacă este necesar, modificat în funcție de evoluția prețurilor. El devine preț de intregistrare în contabilitate cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție.

Diferențele de preț pot fi:

favorabile, atunci când prețul standard este mai mare decât

costul efectiv de achiziție;

nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul

efectiv de achiziție.

Prețul de facturare indicat în factura furnizorului poate deveni preț de înregistrare în contabilitate, la intrarea stocurilor în patrimoniu, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție. Diferențele de preț sunt, în acestă situație nefavorabile deoarece ele reflectă cheltuielile de transport – aprovizionare. Atunci când prețul de facturare este modificat de către furnizor de la o livrare la alta, cumpărătorul va considera stocurile aprovizionate ca sortimente diferite deoarece au prețuri unitare diferite, chiar dacă sortimentele sunt aceleași;

bunurile produse de către unitatea patrimonială la costul

de producție.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acestuia. Un asemenea preț de înregistrare în contabilitate prezintă dezavantajul că este conoscut numai după expirarea perioadei de gestiune curente.

Prețul standard reprezintă prețul prestabilit utilizat în evaluarea și înregistrarea stocurilor la prețuri fixe, a căror stabilire s-a făcut anterior, pe baza prețurilor medii ale stocurilor respective realizate în perioada precedentă. Acesta devine preț de înregistrare în contabilitate doar în condițiile în care diferențele de preț existente în raport cu costul de achiziție sau costul de producție, după caz, sunt reflectate distinct în contabilitate. Actualizarea prețurilor standard se impune a fi făcută cel puțin o dată pe an, în funcție de evoluția prețurilor și de alți factori.

Din punct de vedere a relației existente între costul de achiziție sau costul de producție, după caz, și prețul standard, diferențele de preț care pot să apară pot fi :

în plus ( costul de achiziție sau costul de producție, după caz,

este mai mare decât prețul standard);

în minus (costul de achiziție sau costul de producție, după caz,

este mai mic decât prețul prestabilit).

Diferențele de preț se repartizează asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient (K) care de determină astfel:

în care :

K – reprezintă coeficientul de repartizare a diferențelor de preț;

Sid – soldul inițial al diferențelor de preț;

Di – diferențe de preț aferente intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului;

Sis – soldul inițial al stocurilor la preț de înregistrare;

Vi – valoarea intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare, cumulat de la începutul anului.

Acest coeficient se înmulțește cu valoarea stocurilor scoase din gestiune la preț de înregistrare, iar suma obținută se evidențiază în conturile corespunzătoare în care au fost consemnate bunurile ieșite. Calculul coeficienților de repartizare a diferențelor de preț se poate realiza la nivelul conturilor sintetice de gradul I și II pe grupe sau categorii de stocuri. La sfârșitul perioadei de gestiune, soldurile conturilor de stocuri (la preț de înregistrare) se cumulează cu cele ale conturilor de diferențe de preț, astfel încât acestea să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziție sau la costul de producție, după caz.

Costul de producție include, conform normei IAS 2 „Stocuri”, cheltuielile directe legate de unitățile produse, precum manopera directă și o cotă – parte din cheltuielile indirecte de producție fixe și variabile ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite. În acestă categorie se includ amortizările, cheltuielile de întreținere a secțiilor și utilajelor, precum și cheltuielile aferente conducerii și administrării secțiilor. Cheltuielile variabile de producție sunt acele costuri a căror mărime se modifică direct proporțional sau aproape direct proporțional cu modificarea volumului producției. Fac parte din acestă categorie cheltuielile indirecte cu materialele și forța de muncă.

c. bunurile primite cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă (de utilitate) care reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale.

Din această abordare, rezultă ca valoarea de utilitate poate fi percepută și ca pierdere pe care întreprinderea ar suporta-o prin inexistența bunului în

patrimoniu.

Într-o altă accepțiune, valoarea de utilitate poate fi înțeleasă drept sumă de bani pe care un potențial cumpărător acceptă să o plătească pentru cumpărarea unui bun, în starea în carea acesta se află în momentul tranzacției. Ea este o valoare reală, întru-cât este recunoscută de părți în cadrul contractului comercial.

Potrivit legislației românești, armonizată cu Standardele Internaționale de Contabilitate, valoarea justă reprezintă „suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv”.

Aceeași sursă consideră „valoarea utilă” ( de utilizare) drept „valoare actualizată a fluxurilor de numerar viitoare estimate și obținute din utilizarea continuă a unui activ și din cedarea acestuia la sfârșitul duratei utile de viață”.

d. bunurile primite cu titlu de aport se evaluează la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării.

1.7.2 Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje cu ocazia inventarierii

Elementele de natura stocurilor se evalueză la valoarea actuală (de utilitate), denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. Valoarea de inventar a stocurilor și producției în curs de execuție se stabilește și în funcție de destinația bunurilor, după cum urmează:

Pentru stocurile destinate vânzării (mărfuri, produse finite,

semifabricate, unele materiale etc.) evaluarea se realizează la prețul de vânzare diminuat cu cheltuielile ocazionate de vânzare (transport, depozitare, cheltuieli în perioada de garanție);

Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la

valoarea corespunzătoare elementelor materiale încorporate, la care se adaugă costurile aferente fazelor de fabricație parcurse;

Materiile prime și materialele consumabile sunt utilizate, în

principal la desfășurarea activității de producție sau de prestări servicii a unității, fapt pentru care ar putea fi evaluate și la costul de reaprovizionare (înlocuire) estimat.

Valoarea producției în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate, utilizându-se două metode, și anume:

Metoda directă presupune determinarea producției nefinite, obligatoriu prin inventariere, operație care poate fi realizată pe stadii succesive de prelucrare sau pe piese și pe operații.

Metoda indirectă constă în determinarea producției nefinite pe seama datelor oferite de contabilitate, motiv pentru care ea mai este cunoscută și sub denumirea de metodă contabilă. Acesta constă în deducerea din totalul cehltuielilor efectuate pe parcursul perioadei a cheltuielilor aferente producției finalizate.

În momentul inventarierii se constată și elementele de activ lipsă sau degradate, cu mișcare lentă sau fără mișcare, care sunt evaluate la prețul de valorificare posibil de obținut la o eventuală vânzare (imputare) a lor. Pentru stabilirea unui asemenea preț ar putea fi avute în vedere :

prețul pieței, în cazul stocurilor de materii prime, materiale și

mărfuri;

valoarea de piață pentru participații, titluri de credit, valori

mobiliare de plasament;

valoarea de utilitate (indicii statistici de modificare a prețurilor),

în cazul imobilizărilor;

cursul de schimb valabil la data inventarierii pentru elementele

patrimoniale exprimate în devize.

Dacă valoarea de inventar se determină prin referință la prețul pieței se impune ca din aceasta să se deducă toate cheltuielile care ar mai trebui efectuate pentru a aduce elementul de bilanț respectiv în faza de vânzare.

CAPITOLUL II

Studiul de caz

2.1. Prezentarea generala a societatii Univers S.A

Societatea comerciala cu răspundere limitata SC. Univers S.A a fost înființata in anul 1993 cu numărul de inregistrare la Registrul Comerțului al Județului Teleorman J13/1753/1993, cu sediul in județul Teleorman, localitatea Zimnicea, societatea desfășoară activitatea principala recuperarea deșeurilor si resturilor metalice reciclabile, COD CLASA CAEN 3710 in condiții de continuitate, capitalul social este in suma de 1500 lei, iar forma de proprietate este in totalitate privat autohtona.

2.2. Domeniu de activitate principal (CAEN) al UNIVERS SRL

Recuperarea deseurilor si resturilor metalice reciclabile

Aceasta clasa include:
     – prelucrarea deseurilor, resturilor metalice si a articolelor din metal, in materie prima secundara.
Exemple de procese de transformare mecanica sau chimica sunt:
     – strivirea mecanica a deseurilor metalice cum sunt automobilele uzate, masinile de spalat, bicicletele etc., urmata de sortare si separare;
     – reducerea mecanica la dimensiuni mai mici a fierariei grele, cum sunt vagoanele de cale ferata;
     – fragmentarea deseurilor metalice, a vehiculelor casate etc.;
     – alte metode de tratare mecanica, de ex.: taierea, presarea pentru reducerea volumului.
Aceasta clasa exclude:
     – fabricarea de metale finite noi sau produse metalice finite noi din materii prime metalice secundare;
     – santierele pentru demontarea automobilelor, demolarea utilajelor, a calculatoarelor, in scopul obtinerii de piese componente reutilizabile etc., inclusiv comertul cu piese de schimb la mana a doua;
     – indepartarea bunurilor uzate, cum sunt frigiderele, pentru a elimina deseurile nocive.

Plățile aferente contractelor de leasing sunt in suma de 123.204,05 lei.

Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) – furnizează informații cu privire la:

– Viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;

– Capacitatea entității de a controla capitalul circulant si activitățile comerciale de baza ale entității;

– Viteza de rotație a stocurilor (rulajul stocurilor) – aproximează de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar

sau

Număr de zile de stocare – indica numărul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

2.2.1. Viteza de rotație a debitelor-clienti

– calculează eficacitatea entității in colectarea creanțelor sale;

– exprima numărul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile către entitate

O valoare in creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților si, in consecința, creanțe mai greu de incasat (clienți rau platnici).

– Viteza de rotație a creditelor-furnizor – aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea ii obține de la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includă doar creditorii comerciali.

unde pentru aproximarea achizițiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri.

– Viteza de rotație a activelor imobilizate – evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.

2.3. Inregistrări contabile privind achizițiile de stocuri cu reduceri comerciale și financiare

Derularea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare presupune relații cu furnizorii și clienții, pe piața concurențială ceea ce duce la operarea cu reduceri de preț, destinate să plătească fidelitatea unui client, respectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce duce la creșterea cifrei de afaceri.

Aceste reduceri de prețuri se împart în două categorii:

Reduceri de natură comercială

Reduceri de natură financiară

Reducerile comerciale au o influență directă asupră mărimii nete a unei facturi. În categoria reducerilor comerciale se includ:

Rabatul reprezintă reducerea practicată, asupra prețului convenit anterior între furnizor și client, ținându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comerciale, față de clauzele prevăzute în contract.

Remiza este reducerea practicată asupra prețului curent de vânzare, ținându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanța cumpărătorului, în clientela vânzătorului. Remiza corespunde unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a vânzătorului sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri de afaceri.

Risturnul reprezintă o reducere de preț practicată asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.

De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din prețul brut, dar se poate acorda și în sumă fixă.

Reducerile financiare poartă denumirea de sconturi

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadența normală, reprezentând o bonificație acordată clientului. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plății și un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadență.

Cu privire la metodologia de calcul și contabilizare a reducerilor, trebuie respectate următoarele reguli:

Toate reducerile de preț sunt incluse în factură,

Reducerile comerciale premerg reducerile financiare,

Reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele de reducere se aplică asupra netului anterior,

În cazul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile și apoi remizele și risturnurile,

Scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială,

Taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat și se adună cu acesta pentru a obține „totalul facturii”,

Reducerile comerciale nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client,

Reducerile financiare se contabilizează ca o cheltuială financiară pentru furnizor și ca un venit financiar pentru client.

2.4. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND CHELTUIELILE ÎN CADRUL SOCIETĂȚII “UNIVERS ” S.A.

1. Se introduc în consum materii prime:

601 = 301 8000

2. Se înregistrează uzura materialelor de natura obiectelor de inventar:

603 = 303 600

3. Se achită factura energiei electrice și apei, TVA 19%:

% =5311 2380

605 2000

4426 380

4. Se înregistrează scăderea din gestiune a mărfurilor vândute:

% = 371 120000

100000

378 1000

4428 1000

5. Societatea efectuează cheltuieli cu combustibil, materiale pentru ambalat și piese de schimb, conform facturilor terților, TVA 19%:

5.1 % = 401 4760

6022 4000

4426 760

5.2 % = 401 595

6023 500

4426 95

5.3 % = 401 3570

6024 300

4426 570

6. Înregistrarea cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate

% = 401 952

623 800

4426 152

7. Înregistrarea cheltuielilor cu transportul:

% = 401 10710

624 9000

4426 1710

8. Înregistrarea cheltuielilor poștale, fax și telefon:

% = 401 7140

626 6000

1140

9. Înregistrarea comisionului pe baza extrasului de cont:

627 = 5121 300

10. Înregistrarea cheltuielilor cu salariile personalului:

641 = 421 180000

11. Se înregistrează CAS (19,5%):

6451 = 4311 35100

12. Se înregistrează șomajul (1%):

6452 = 4371 1800

13. Se înregistreză CASS (5,5%):

6453 = 4313 9900

14. Se inregistreaza fondul de garantare (0,25%):

6457 = 4377 450

15. Se inregistreaza Comisionul Camera de Munca (0,75%):

635 = 4476 1350

16. Se inregistreaza contributia la fondul de concedii si indemnizatii (0,85%):

6456 = 4316 1350

17. Achitarea directa cu numerar a materialelor nestocate:

% = 401 3570

604 3000

4426 570

18. Inregistrarea executarii unor cheltuieli de intretinere si reparatii, cu factura:

% = 401 59500

611 50000

4426 9500

19. Inregistrarea comisioanelor si a onorariilor datorate pentru serviciile efectuate de terti:

% = 401 95200

622 80000

4426 15200

20. Societatea acorda o sponsorizare unui camin prin contul curent:

6582 = 5121 1000

21. Se inregistreaza valoarea dobanzii platite direct din contul curent la creditele bancare:

666 = 5121 9250

22. La sfarsitul lunii se inregistreaza amortizarea echipamentelor tehnologice:

6811 = 28131 29128

23. Se inregistreaza inchiderea conturilor de cheltuieli:

121 = %

601 8000

603 600

605 2000

607 100000

6022 4000

6023 500

6024 300

623 800

624 9000

626 6000

627 300

641 180000

6451 35100

6452 1800

6453 9900

6457 450

635 1350

6456 1350

604 3000

611 50000

622 80000

6582 1000

666 9250

Se inregistreaza operatiile privind :

intrarea in gestiune a materiilor prime:

contabilizarea cheltuielilor de transport :

2. Se reflecta in contabilitete totalul jurnalului de iesiri din gestiune privind materiile prime consumate in cursul perioadei de gestiune in valoare de 2.000.000 lei si totodata se repartizeaza diferentele nefavorabile de pret aferente, stabilite pe baza de coeficient mediu (7%) in suma de 140.000 lei:

3.In perioada de gestiune urmatoare in jurnalul de intrari sunt inscrise materialele auxiliare aprovizionate referitor la care se cunosc.

– pretul total prestabilit (standard) 3.000.000 lei

– pretul total de cumparare (facturare) 2.600.000 lei

– cheltuielile de transport facturate de furnizor 150.000 lei

– T.V.A. aferenta pretului de cumparare (2.600.000*19%)

– T.V.A aferenta cheltuielilor de transport (150.000*19%) 28.500 lei.

Se inregistreaza operatiile privind :

a. intrarea in gestiune a materialelor consumabile:

TVA aferenta pretului total de cumparare:

cheltuieli de trasport si TVA aferenta:

4. Pe baza jurnalului si a bonurilor de consum, se inregistreaza iesirile din gestiunea de materiale consumabile in valoare de 1.000.000 lei si totodata se repartizeaza diferentele depret in minus (favorabile) stabilite pe baza de coeficient mediu 8% in suma de 80.000 lei

5. Se considera ca la inceputul exercitiului curent, costul total efectiv de achizitie aferent materiilor prime si materialelor consumabile existente in stoc si inscrise in inventarul efectuat la sfarsitul anului financiar anterior este de 7.000.000 lei si respectiv 5.000.000 lei care se inregistreaza astfel:

6. Folosindu-se datele de la operatiile variantei anterioare se inregistreaza materiile prime si materialele consumabile aprovizionate in cursul exercitiului curent, astfel:

a) aprovizionarea cu materii prime:

b. cheltuieli de transport aferente materiilor prime aprovizionate:

c. aprovizionarea cu materiale consumabile:

d. cheltuieli de transport-aprovizionare aferente materialelor consumabile aprovizionate:

Aceasta operatie economica se inregistra odata cu cea anterioara, prin cumularea sumelor.

7. Se inregistreaza predarea cu titlu gratuit de materiale consumabile la costul efectiv total de 184.000 lei (200.000 lei – 16.000 lei):

8. La sfarsitul exercitiului curent se efectueaza inventarierea si se determina costul efectiv total de achizitie aferent materiilor prime si materialelor consumabile existente in stoc, in valoare de 6.000.000 lei si respectiv 3.500.000 lei, care se inregistreaza astfel:

9. Pe baza inventarului efectuat la sfarsitul exercitiului curent, se inregistreaza urmatoarele operatii economice privind productia in curs de executie:

a. incarcarea in gestiune a costului de productie total, de 6.000.000 lei aferent lucrarilor si serviciilor aflate in curs de executie:

b. incarcarea in gestiune a costului de productie total, de 6.000.000 lei aferent lucrarilor si serviciilor aflate in curs de executie:

c. Constituirea provizioanelor pentru deprecierea productiei in curs de executie de 1.200.000 lei:

10. La inceputul exercitiului urmator, pe baza notei de contabilitate si a inventerului efectuat anterior se inregistreaza urmatoarele operatii privind productia in curs de executie:

a. scaderea din gestiune a valorii produselor in curs de executie:

b. Scaderea din gestiune a valorii lucrarilor si serviciilor aflate in curs de executie:

UNITATEA: SC UNIVERS srl

Cod unic de inreg.: 3851796 BALANȚA ANALITICA la Data de 31/12/2008

UNITATEA: SC UNIVERS srl

Cod unic de inreg.: 3851796 BALANȚA ANALITICA la Data de 31/12/2008

UNITATEA: 1 SC UNIVERS srl

Cod unic de inreg.: 3851796 BALANȚA ANALITICA la Data de 31/12/2008

UNITATEA: 1 SC UNIVERS srl

Cod unic de inreg.: 3851796 BALANȚA ANALITICA la Data de 31/12/2008

CAPITOLUL III

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Având în vedere datele prezentate în capitolele anterioare ale lucrării, reiese că S.C. „UNIVERS S.R.L. funcționează într-un context real deosebit de complex, dependent de două grupe mari de factori: exogeni și endogeni

Lucrarea a fost structurată pe trei capitole, fiecare capitol prezentând unele considerații de ordin teoretic, metodologic și tehnic asupra problemelor abordate.

Alegerea societății S.C. Univers S.R.L., ca suport informațional se datorează faptului că mi-a facilitat accesul la date, mi-a furnizat toate informațiile teoretice cu privire la constituirea societății și modul de organizare al acesteia, precum și interesului acordat atât de conducerea unității, cât și de personalul angajat, în vederea realizării unei lucrări cât mai complexe. De asemenea un rol important l-a avut și faptul lucrez in cadrul acestei societati.

Primul capitol intitulat „ NOTIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE DE MĂRFURI” ne oferă informații teoretice referitoare la structura stocurilor, la modalitatea de evaluare, la formele de evaluare existente, la metodele de organizare a contabilității stocurilor. Important este sunt modalitățile de înregistrare a stocurilor de materii prime și materiale, a obiectelor de inventar atât la intrarea cât și la ieșirea din patrimoniu, precum și funcționalitatea conturilor utilizate si documentele contabile utilizate in contabilitatea stocurilor precum si circuitul acestora in cadrul unei intreprinderi..In incheierea primului capitol am prezentat si aspecte referitoare la tratamente contabile oferite de „Standardul internațional de contabilitate IAS 2” in cadrul caruia am incercat sa cuprin toate aspectele importante relevate de IAS si anume: informații referitoare la obiectul, aria de aplicabilitate, costul stocurilor de determinare a costului stocurilor aplicând tratamentul contabil corespunzător.

In cadrul celui de al doilea capitol al lucrării „Studiu de caz privind gestiunea contabilitatii stocurilor la SC Univers SRL” am incercat sa sintetizez cele mai importante informații cu privire la istoricul societății, la obiectul de activitate, la principala formă de contabilitate utilizată de unitate, la documentele justificative care sunt utilizate de către societate.De asemenea acest capitol ne prezinta modalitățile concrete de aplicare a fundamentărilor teoretice prezentate în capitolul precedent, în cadrul S.C. Univers S.R.L.

Orice sector de activitate constituie o filieră de transformări care începe cu materia primă și se încheie cu produsul final achiziționat de consumatori. Furnizorii și clienții exercită presiuni variabile asupra întreprinderilor dintr-un sector.

Ca urmare a studiului efectuat asupra modului in care societatea S.C. Univers S.R.L. isi gestioneaza stocurile de productie, am constatat urmatoarele :

societatea, prin specificul sau, este o societate cu profil productiv, produsele de baza realizate fiind deseurile de fier. Aceste produse au ciclu scurt de fabricatie. Se lucreaza doar pe baza de comenzi ferme societatea nerealizand productie neterminata la sfarsitul perioadei;

stocurile de productie, sunt reprezentate de materiile prime si materialele consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii si respectiv de produsele finite realizate si nevandute sau neridicate la sfarsitul perioadei in calcul;

evaluarea materiilor prime si a materialelor consumabile se face la intrare la costul de achizitie (pretul de cumparare si taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare, si alte cheltuieli accesorii). La iesire, aceste bunuri se evalueaza la costul de achizitie al primei intrari, deci societatea aplica metoda FIFO „primul intrat-primul iesit”;

evaluarea produselor finite obtinute are loc la „pretul prestabilit” , aplicandu-se metoda standard. Dupa determinarea , la sfarsitul perioadei , a costului efectiv al produselor realizate, se inregistreaza in contabilitate diferentele de pret aferente, intre costul standard si cel efectiv obtinut. La iesirea produselor finite, se aplica metoda FIFO, iar determinarea diferentelor de pret aferente iesirilor, respectiv stocurilor ramase, are loc prin determinarea unui coeficient de repartizare, conform reglementarilor in vigoare, astfel :

Soldul initial Diferente de pret aferente intrarilor

al diferentelor in cursul perioadei, cumulat

Coeficient de de pret de la inceputul anului

Repartizare X 100

Soldul initial Valoarea intrarilor in cursul perioadei

al stocurilor la pret la pret de inregistrare,

de inregistrare cumulat de la inceputul anului

contabilizarea stocurilor are loc prin metoda inventarului permanent, inregistrandu-se, pe baza documentelor justificative, toate operatiile de intrare si iesire, astfel incat, conturile de stocuri, prin soldurile lor, fac posibila cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric, permitand controlul gestionar, daca in acest scop se efectueaza si inventarierea faptica a lor.

O alta concluzie ce se desprinde din analiza activitatii este ca societatea nu a evaluat suficient de corect costul standard al produselor fabricate, diferenta fata de costul efectiv fiind destul de mare; nu acelasi lucru se constata in ceea ce priveste soldul contului 348, astfel incat ajungem la concluzia ca in special in luna curenta s-au facut antecalcule supradimensionate. Dat fiind faptul ca societatea nu lucreaza pe stoc, stocul de produse finite fiind nesemnificativ fata de rulajul contului in cursul lunii, influentele asupra contului de profit si pierdere, ale diferentelor de pret nu sunt semnificative .

Din cele prezentate mai sus, ajungem la concluzia importantei evaluarii corecte a costurilor de productie aferente perioadei, determinarile eronate, influentand, in cele din urma, situatiile financiare ale socieatii, ”imaginea fidela” a patrimoniului avand de suferit, performantele si pozitia societatii nefiind cele reale .

Analizând cifrele reflectate de documentele contabile de sinteză, in ultimul an 2008 se constată că S.C. „UNIVERS” S.R.L. reușește să obțină în anul 2008 ratele de rentabilitate economico – financiară cele mai ridicate.

Pentru a decide asupra valorii unei societăți comerciale se impune analiza tuturor dimensiunilor economice referitoare la situația sa concurențială, calitatea produselor sau serviciilor oferite pieții, calitatea managementului, nivelul tehnologiilor folosite, etc. Operațiile de evaluare a acestor dimensiuni presupune stabilirea diagnosticului strategic al societății.

O altă concluzie se referă la contabilitatea analitică a stocurilor care trebuie astfel organizată încât să permită urmărirea existenței și mișcării acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în parte, pe feluri mărfuri, precum și pe gestiuni.

Potrivit reglementărilor contabile românești, în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza după una din următoarele metode, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale unității patrimoniale:

metoda operativ-contabilă

metoda cantitativ-valorică

metoda global-valorică

Astfel, în urma documentării la S.C Univers S.R.L, s-a observat că metoda folosită este cea global valorică, metodă care constă în ținerea evidenței bunurilor materiale numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate (decadal, chenzinal sau lunar).

S.C Univers S.R.L folosește inventarul intermitent care este preferat de unitățile din categoria celor mici și mijlocii, deoarece este mai simplu și mai puțin costisitor decât inventarul permanent. Astfel, intrările de bunuri materiale din cursul perioadei de gestiune sunt înregistrate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, renunțându-se la conturile de stocuri. În acest caz, recalcularea stocurilor scriptice după fiecare intrare nu mai este posibilă.

Organizarea sistemului informațional contabil a stocurilor vizează faptul că operațiile privitoare la intrarea și ieșirea stocurilor mărfuri și ambalaje sunt consemnate în documente primare. Astfel pentru intrare se folosesc facturi, avize de însoțire, note recepție și constatarea diferențelor iar pentru ieșire se folosește avizul de însoțire, factura, bon vânzare.

În urma analizei efectuate la firmă, am constatat problema cu care se confruntă societatea în alegerea furnizorilor de mărfuri, deoarece nu există un criteriu clar de alegere a acestora și numărul furnizorilor cu care firma lucrează este foarte mare. În acest sens am considerat oportună conceperea unui prototip de sistem expert care să ajute firma în alegerea furnizorilor de mărfuri.

Prototipul, intitulat „Prototip de sistem expert pentru alegerea furnizorilor de mărfuri”, își propune să ajute firma în vederea alegerii furnizorului care aduce oferta cea mai avantajoasă. În vederea alegerii furnizorilor, firma ia în considerare următoarele elemente, aranjate în ordinea importanței lor, astfel: calitatea mărfii, prețul, reducerile de preț acordate de furnizor în funcție de cantitatea achiziționată, vechimea colaborării cu furnizorul, prețul pieții, distanța la care se află furnizorul și dacă furnizorul asigură transportul mărfii.

În condițiile economiei de piață unde predomină un climat de competiție obținerea unor rezultate performante și o eficiență economică ridicată de către societatea S.C. Univers S.R.L. presupune stabilirea unor strategii manageriale adecvate.

Pentru a-și îmbunătăți activitatea S.C. Univers S.R.L. trebuie, în primul rând, să aibă în vedere creșterea continuă a calității mărfurilor comercializate. Managerul trebuie să desfășoare proiecte importante, să participe la intergrarea acțiunilor la nivelul societății, să formuleze clar drepturile și obligațiile angajaților să identifice problemele care apar și să le remedieze. De asemenea societatea trebuie să-și creeze un sistem de aprovizionare, care să contracareze monopolul unor furnizori.

Pentru ușurința înțelegerii problemelor și a creșterii gradului de utilitate teoretică și practică, lucrarea cuprinde, în afara noțiunilor teoretice ale contabilității, și exemple practice înregistrate, documente specifice, scheme, tabele de date și situații, la care, în final, se adaugă lista bibliografică a lucrărilor de specialitate care m-au inspirat.

BIBLIOGRAFIE

1. ANDONE I., Inteligența artificială și sisteme expert în contabilitate,

Editura Moldova, Iași, 1993.

2. BĂNĂȚEANU GH., Sistemul modern de contabilitate, Editura Sedcom

Libris, Iași, 1998.

3. BĂRBĂCIORU V., ș.a.,Contabilitatea întreprinderii, Tipografia

Universității din Craiova, 1998.

4. BOJIAN O., Contabilitatea întreprinderilor, Editura Economică,

București, 1999.

5. BUDUGAN D.N., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom

Libris, Iași, 2001.

6. BUHOCIU F., MOGA L., JORS C., Analiza economică, teorie și

practică, partea I, Editura Fundației Universitare Dunărea de Jos, Galați,

2001.

7. DARIE V., DREHUȚĂ E., GORBĂNESCU C., PĂTRUȚ V.,

ROTILĂ A., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat,

Ediția a V- a, actualizat, Editura Angora, Bacău, 2000.

8. DUMBRAVĂ P., POP A., Contabilitate de gestiune în comerț și turism,

Editura Universității Cluj – Napoca, 1995.

9. DUMITRANA M., Contabilitatea în comerț și turism, Editura Maxim,

București, 1998.

10. DUMITREAN E., SCORȚESCU GH., TOMA C., BERHECI I.,

MARDIROS D.N., Contabilitate financiară I, vol. I, Editura Sedcom

Libris, Iași, 2002.

11. DUMITREAN E., SCORȚESCU GH., TOMA C., BERHECI I.,

MARDIROS D.N., Contabilitate financiară, vol. II, Iași, 2002.

12. ENACHE E., Analiza economico – financiară, Editura Independența

Economică, Bacău, 1998.

13. FĂTU M., FILIP S.A., Bazele informaticii economice, Editura Vantrop,

Focșani, 1995.

14. FLOREA I., Control economico – financiar, Editura CECCAR,

București, 2003.

15. GEORGESCU I., Conturile anuale în societățile comerciale, Editura

Sedcom Libris, Iași, 1999.

16. GEORGESCU N., ROBU V., Analiza economico – financiară, Editura

ASE, București, 2001.

17. HOROMNEA E., Tratat de contabilitate. Teorii, Concepte, Principii,

Standarde, Aplicații, vol. I, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001.

18. HOROMNEA E., Bazele contabilității, Concepte și aplicații, Editura

Sedcom Libris, Iași, 2004.

19. HOROMNEA E., TABĂRĂ N., BUDUGAN D., GEORGESCU I.,

BEȚIANU L., Bazele contabilității, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2005.

20. ISFĂNESCU A., Ghid practic de analiza economico – financiară,

Editura Tribuna Economică, București, 1999.

21. MUNTEANU V., Contabilitatea financiară a întreprinderilor, vol. II,

Editura Lucman Serv, București, 1999.

22. NEGRUȚIU M., DUMITRANA M., Contabilitatea în comerț și turism,

Editura Maxim, București, 1998.

23. OPREA D., Premisele și consecințele informatizării contabilității,

Editura Graphix, Iași, 1995.

24. PÎNTIA I.P., Contabilitatea financiară a agenților economici din

România, Ediția II, Editura IntelCredo, Deva, 1995.

25. PETRESCU S., Analiza economico – financiară, Editura Universitatea

Al. I. Cuza, Iași, 2004.

26. PÎNTEA I.P., BODEA GH., Contabilitatea financiară – actualizată la

Standardele Europene, Editura IntelCredo, Deva, 2005.

27. PÎNTEA I.P., BODEA GH., Contabilitatea financiară românească,

conform Directivelor Europene, Editura IntelCredo, Deva, 2006.

28. PÎNTEA I.P., BODEA GH., Contabilitatea financiară, Sinteze și

Aplicații practice, Editura IntelCredo, Deva, 2001.

29. PARASCHIVESCU D.M., PĂVĂLOAIA W., Modele de contabilitate

și analiza financiară, Editura Vantrop, Focșani, 1997.

30. RISTEA M., CUCU C., LĂZĂRESCU C., Contabilitatea întreprinderii

, Editura Mărgăritar, București, 1997.

31. SCORȚESCU GH., DUMITREAN E., TOMA C., BERHECI I.,

MARDIROS D.N., Contabilitatea financiară I, vol. I, Editura Sedcom

Libris, Iași, 2002.

32. STAICU C., Contabilitate financiară armonizată cu Directivele

Europene, Editura CECCAR, București, 2002.

33. ȘERBAN P., Analiza activității economico – financiare, Ediția

Didactică și Pedagogică, București, 1995.

34. TABĂRĂ N., Contabilitate Națională, Concepte, Modele, Aplicații,

Ediția a IV-a, Editura Tipo Moldova, Iași, 2003.

35. TABĂRĂ N., HOROMNEA E., TOMA C., Conturile anuale în

procesul decizional, Tipografia Moldova, Iași, 2001.

36. TIMARIU D., POPECU GH., POSSLER I., Contabilitatea teoretică și

comercială, Editura Maxim, București, 1991.

37. TOMA C., Conturile anuale și imginea fidelă în contabilitatea

românească, Editura Junimea, Iași, 2001.

38. TRAȘCĂ M., Contabilitatea tranzacțiilor comerciale, Editura Tribuna

Economică, București, 1995.

39. TULVINSCHI M., Gestiunea, contabilitatea și controlul stocurilor,

Editura Sedcom Libris, Iași, 2004.

40. Codul fiscal actualizat, 10.12.2004, Editura All Beck, 2004.

41. Contabilitate. Culegere de acte normative, Editura Sedcom Libris,

Iași, 2003.

42. Decizia Ministrului Finanțelor Publice, Departamentul Veniturilor

Statului, nr. 3/08.04.2004, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 235/10.06.2004.

43. Hotărârea Guvernului României, nr. 84/2005, pentru modificarea și

completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 147/18.02.2005.

44. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, Nr. 48/14.01.2005.

45. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/30.11.2005 pentru

aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu

Directivele Europene.

46. Revista Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, colecția

2005 – 2006.

47. Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Economică,

București, 2004.

ANEXE

ANEXA 1

ORGANIGRAMA ORGANIZATORICA SI FUNCTIONALA A UNITATII  UNIVERS S.A :

ANEXA 2

S.C. UNIVERS S.A

DECIZIA DE INVENTARIERE

Nr. 25 din 10.10.2008

În vederea inventarierii gestiunii depozitului firmei S.C. UNIVERS S.A la 10.10.2008 din Zimnicea gestionat de Dumitrascu Elena se instituie comisia de inventariere compusa din:

Domnul Panaitescu George , presedinte

Doamna Udriste Camelia , membru

Domnul Panait Valentin , membru.

Inventarierea începe la 10.10.2008 și se termina la 11.10.2008.

Controlul gestiunii și întocmirea procesului verbal de control se va efectua de Udriste Camelia și Panait Valentin organ de control în cadrul compartimentului CFG, pâna la data de 11.12.2008.

DIRECTOR CONTABIL ȘEF

ANEXA 3

S.C. Univers S.A

PROCES VERBAL DE SIGILARE

din 10.10.2008

În executarea deciziei de invenatriere nr 18 din 28.11.2008 privind gestiunea

S.C. Univers S.A – Dumitrascu Elena, subsemnata Udriste Camelia organ de control CFG în prezența d-rei Dumitrascu Elena, gestionar, am procedat la sigilarea spațiului de depozitare a valorilor materiale și bănești în imobilul situat in Zimnicea.

A fost aplicat sigiliul nr. 32 – S.C. Univers S.A

Odata cu sigilarea s-a procedat și la predarea către organele de control a cheilor de la depozit din Zimnicea.

Organe de control Gestionar Asistenți

ANEXA 4

S.C. Univers S.A

DECLARAȚIE DE INVENTAR

Subsemnata Dumitrascu Elena gestionara a depozitului firmei S.C. Univers S.A numita prin decizia nr. 32256 din data 05.05.2007 declar:

Toate valorile materiale și bănești aflate în gestiunea subsemnatului se găsesc în incaperile ( locurile ) : depozit

Posed ( nu posed ) valori materiale și bănești aparținând : –

Am ( nu am ) cunoștiința unor plusuri în valoare ( cantitate ) de: –

Am ( nu am ) eliberat valori materiale și bănești fără documente legale. Beneficiar: –

Am ( nu am ) valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, pentru care s-au întocmit documentele aferente in cantitate de: –

Am ( nu am ) documente de primire- predare care nu au fost operate la zi sau nu au fost predate la contabilitate: –

Dețin ( nu dețin ) numerar din vânzarea mărfurilor aflate in gestiune, de lei: –

Ultimele documente de intrare sunt: fel FACTURA FISCALA nr. 4568463 din 09.10.2008.

Ultimele documente de ieșire sunt: fel aviz de insotire a marfii nr din 09.10.2008.

Ultimul raport de gestiune a fost incheiat la data de 10.09.2008.

Alte mentiuni : nu este cazul

ANEXA 5

ANEXA 6

S.C. Univers S.A

PROCES VERBAL DE CONSTATARE DIFERENȚE

NR.9 DIN 12.10.2008

Comisia de inventariere este formată din:

Panaitescu George, presedinte

Udriste Camelia, membru

Panait Valentin, membru

Având ca obiectiv de inventariat : gestiunea depozitului S.C. Univers S.A, conform Deciziei S.C. Univers S.A nr. 25 din 10.10.2008 prin inventarierea efectuată la data de 10.10.2008 asupra căreia am constatat următoarele:

Diferențele consatate: se observa in lista de inventar anexata;

Operațiunile de inventariere s-au desfașurat la data de 10.10.2008;

Asupra modului de administrare, gestionarea valorilor inventariate, menționăm urmatoarele:

Datorită neglijenței gestionarei Dumitrascu Elena s-a produs o pagubă în valoare de 2243RON;

Nu s-au constatat plusuri;

Minusurile pentru care nu exista justificari documentare vor fi suportate de catre gestionar;

4. Masuri și propuneri pentru viitor:

MASURI LUATE:

– imputarea gestionarului a lipsei articolelor care un pot fi regasite in inregistrari;

– mustrarea gestionarului si luarea unei note explicative.

Drept pentru care am incheiat prezentul proces verbal în doua exemplare din care unul s-a lăsat unității inventariate.

COMISIA DE INVENTARIERE

Panaitescu George

Udriste Camelia

S.C. Univers S.A ANEXA 7

.

NOTA EXPLICATIVĂ

Subsemnata Dumitrascu Elena salariata a S.C.Univers S.A in funcția de gestionar de la data de 05.05.2007, la intrebările puse de Panait Valentin în baza art. 8 din Legea 30/1991, dau urmatoarele explicații:

Întrebare: În ce perioadă s-a produs paguba?

Răspuns: În perioada 01.09.2008 – 25.09.2008.

2. Întrebare: Cum justificați lipsa produselor?

Răspuns: Justific lipsa produselor prin neinregistrarea avizelor de insotire a marfii pentru produsele care au fost transferate catre punctele noastre de desfacere.

Daca mai aveti ceva de adaugat:

Avizele nu s-au inregistrat din neglijenta si nu cu scopuri determinate sau din alte cauze.

Dată in fața noastră, Data 15.11.2008

( organ de control) Semnatura

ANEXA 8

S.C. Univers S.A

PROCES VERBAL

Incheiat azi 22.11.2008

Subsemnata, Udriste Camelia si subsemnata Panait Valentin in calitate de organe de control in cadrul compartimentului CFG in baza HG 735/1991, L30/91 a delegatiilor de control am efectuat in data de 22.11.2008 control financiar de gestiune asupra perioadei 01.09.2008 – 25.09.2008, depozitul central “FERO TEX” al firmei SC. Univers. S.A, cu sediul in Zimnicea.

In perioada verificata, unitatea a fost reprezentata de catre domul Panaitescu George, conducatorul unitatii si de catre Domnisoara Dumistrascu Elena, in calitate de gestionar al unitatii.

Obiectiv controlat:

modul de gestionare a intrarii si iesirii marfurilor

Constatari:

s-au constatat nereguli in inregistrarea documentelor de transfer a marfii;

s-a constatat lipsa unor produse din gestiune care un au putut fi justificate prin documente;

documentele inregistrate s-a constatat a fi conforme cu legalitatea.

PROPUNERI:

îmbunătățirea spațiilor de depozitare;

realizarea unui program computerizat de evidenta a intrarilor si iesirilor din depozit in vederea unei gestiuni actualizate;

pentru a se evita sustragerile de mărfuri din magazin și depozit să se ofere angajaților responsabili cu asigurarea integritătii mărfii, un sistem de prime astfel incât aceștia să fie motivați în actiunea de prindere a persoanelor care sustrag marfa din magazin și depozit.

SEMNATURA DATA

ANEXA 9

S.C. Univers S.A

DECIZIE DE IMPUTARE

NR. 11 DIN 22.11.2008

Având în vedere procesul verbal de constatare diferențe nr 9 din 15.11.2008,

întocmit de Popescu Maria în calitate de contabil șef din care rezulta că s-a produs o pagubă în valoare de 2243RON, reprezentând următoarele:

Denumire produs cant pret unitar val totala

Deseuri de fier 4000 747.6RON 2243RON

Paguba s-a produs în perioada 01.09.2008 – 25.09.2008 fiind adusă la cunostiință conducerii prin actul de constatare mai sus arătat.

Răspunzătoare pentru producerea pagubei se face domnisoara Dumitrascu Elena având funcția de gestionar și locul de muncă la S.C. Univers .S.A. domiciliata in Zimnicea, str.Nerva Traian, nr. 11.

Având în vedere temeiurile de drept și de fapt care determină angajarea răspunderii materiale, totalul pagubei de 2243RON se suportă in intregime de catre domnisoara Dumitrascu Elena.

Calculul s-a facut așa cum rezultă din actul de constatare.

În nota explicativă dată cu ocazia constatării pagubei, domnisoara Dumitrascu Elena a susținut că justifica lipsa produselor din gestiune prinneinregistrarea unui aviz de insotire a marfil care a fost transferata din depozit catre punctul de desfacere al firmei S.C. Univers .S.A. Susținerile s-au dovedit neîntemeiate deoarece: a primit în gestiune aceste produse în perioada 01.09.2008 – 25.09.2008.

În temeiul art. 102,105,107 și 108 din Codul Muncii.

DECIDE:

Se impută domnnisoarei Dumitrascu Elena având funcția de gestionar la S.C. Univers .S.A. domiciliata în București suma de 2243 RON, adică contravaloarea produselor constatate lipsă în urma inventarierii.

Prezenta decizie de imputare constituie titlu executoriu de la data comunicării: 22.11.2008.

Decizia poate fi contestată în termen de 30 zile de la comunicare.

DIRECTOR VIZA CONTROL FINANCIAR PREVENTIV VIZA JURIST

CONSULT

CONTABIL ȘEF

ANEXA 10

ACT CONSTITUTIV ACTUALIZAT IN BAZA HOTĂRÂRII NR.04/13.06.2008

AL S.C." UNIVERS "S.R.L.

CAPITOLUL I. DISPOZIȚII GENERALE

1.1 Asociat unic:

Zamfir Ion, cetățean roman, domiciliat in Zimnicea, str.Dragoslavelor, nr. 1C, bl.B2, sc.A, ap. 14jud.Bucuresti , posesor al CI. seria KT. nr. 208921, eliberat de Pol.Alexandria la data de 11.07.2001, CNP. [anonimizat].

1.2 Denumirea societății.

Denumirea societății este " UNIVERS ", societate cu răspundere limitata in toate documentele, publicațiile, facturile si alte acte ce emana de la societate denumirea acesteia va fi precedată de inițialele S.R.L.

1.3 Forma juridica a societății.

Societatea este persoana juridica romana , având forma juridica de societate comerciala cu răspundere limitata, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

1.4 Obiectul principal de activitate.

Obiectul principal de activitate al societății va fi conform CAEN – cod- 3832 Recuperarea materialelor reciclabile sortate

1.5 Sediul societății.

Sediul societății comerciale va fi in România , localitatea Nasturelu,judetul Teleorman. In funcție de necesitățile societății comerciale, aceasta isi poate deschide sucursale si/sau filiale si puncte de lucru si in alte județe, in scopul realizării obiectului de activitate .

Sediul societății va putea fi schimbat in oricare alt loc din România.

OBIECTUL DE ACTIVITATE

2.1 Societatea va desfășura activități de prestări servicii, obiectul de activitate fiind clasificat conform CAEN după cum urmează: 5210 Depozitari

Demontarea (dezasamblarea) mașinilor si a echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor

Tratarea si eliminarea deșeurilor nepericuloase

Tratarea si eliminarea deșeurilor periculoase 3900 Activități si servicii de decontaminare

4520 Întretinerea si repararea autovehiculelor

4672 comert cu ridicata al metalelor si minereurilor metalice

4677 comert cu ridicata al deșeurilor si resturilor

4711 Comert cu amănuntul in magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse alimentare, băuturi si tutun

4719 Comert cu amănuntul in magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse nealimentare

Comert cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor si produselor din tutun efectuat prin standuri, chioșcuri si piețe

Comert cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei si incaltamintei efectuat prin standuri, chioșcuri si piețe

4789 Comert cu amănuntul prin standuri, chioșcuri si piețe al altor produse

Transporturi rutiere de mărfuri

servicii de mutare

7490 Alte activități profesionale, științifice si tehnice n.c.a.

Activitati generale de curățenie a clădirilor

Activitati specializate de curățenie 8129 Alte activități de curățenie

4673 Comert cu ridicata al materialului lemnos si a materialelor de construcție si echipamentelor sanitare

Durata de funcționare a societății este nelimitata, cu incepere de la data inregistrarii acesteia la Registrul Comerțului.

CAPITALUL SOCIAL

Capitalul social subscris este de 251.500 lei depus in numerar, divizat in 25.150 parti sociale a cate 10 lei fiecare parte sociala si va aparține in totalitate asociatului unic. Părțile sociale sunt indivizibile, nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile si sunt garantate cu patrimoniul social.

Majorarea sau reducerea capitalului social poate fi făcuta pe baza hotaririi asociatului unic cu respectarea legii.

Cesiunea pârtilor sociale

Părțile sociale pot fi transmise către terțe persoane străine de societate pe baza hotaririi asociatului unic, cu respectarea formalităților de publicare si inregistrare in Registrul Comerțului.

CONDUCEREA SI ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII

Conducerea si administrarea societății va fi asigurata de către asociatul unic, care in aceasta calitate va avea următoarele drepturi si obligații: -intocmeste Regulamentul de ordine interioara al societății, -hotărăște cu privire la majorarea sau reducerea capitalului social, -intocmeste bugetul de venituri si cheltuieli.bilantul si contul de profit si pierderi, -angajează pe baza de contract de munca sau convenție civila personalul societății, -descarcă societatea de toate obligațiunile financiare ce-i revin sau de orice alta operațiune comerciala si financiara ce privește societatea.

PARTICIPAREA LA BENEFICII SI PIERDERI

Dupa incheierea bilanțului contabil anual, intocmirea contului de profit si pierderi si stabilirea beneficiului net sau pierderii nete, asociatul unic va hotari asupra modului de impartire a beneficiului anual sau modului de acoperire a pierderii dupa caz.

ANEXA 11

DIZOLVAREA SI LICHIDAREA SOCIETĂȚII

Următoarele situații duc la dizolvarea societății:
Hotarirea asociatului unic

– imposibilitatea realizării obiectului de activitate,

reducerea capitalului social sub minimum legal fara ca asociatul unic sa-l completeze,

– falimentul.

– modificarea formei juridice.

Societatea poate fi transformata in alta forma de societate prin hotarirea asociatului unic in condițiile legii. Capitalul social va putea fi cel puțin egal cu al vechii societăți.

Lichidarea societății.

In caz de dizolvare societatea va fi lichidata.

Lichidarea se va face de către unul sau mai mulți lichidatori numiți de către

asociatul unic. Lichidatorii vor intra in funcțiune dupa îndeplinirea dispozițiilor de forma si publicitate prevăzute de lege pentru funcționarea lor. Lichidatorii isi indeplinesc mandatul lor in conformitate cu dispozițiile legale pina la eliberarea lor.odata cu aprobarea de către asociatul unic a bilanțului contabil.

Litigii

Litigiile societății cu persoane fizice sau juridice romane sunt de competenta instanțelor judecătorești din România. Litigile de munca vor fi soluționate in conformitate cu dispozițiile contractului de munca si a legislației in vigoare.

PREVEDERI FINALE

In cazul decesului asociatului unic, societatea va putea funcționa cu moștenitorii legali care consimt la continuarea activității societății.

Prevederile prezentului statut se completează in mod corespunzător cu prevederile legale in materie in vigoare.

Prezentul document a fost intocmit sub forma unui inscris sub semnătura privata, in 3 exemplare originale, azi data semnării si parafării lui de către parti.

Principii, politici si metode contabile

Reglementările contabile aplicate la intocmirea si prezentarea situațiilor financiare anuale: Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005; OMEF 2374/2007; norme pentru intocmirea situațiilor financiare conform Legii nr. 82/1991 cu modificările si completările ulterioare.

Abaterile de la principiile si politicile contabile, metodele de evaluare si de la alte prevederi din reglementările contabile, mentionandu-se:

– natura;

– motivele;

– evaluarea efectului asupra activelor si datoriilor, poziției financiare si a profitului sau pierderii. NU ESTE CAZUL

Daca valorile prezentate in situațiile financiare nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuie prezentata in notele explicative, însoțita de comentarii relevante.

Valoarea reziduala pentru imobilizări stabilita in situația in care nu se cunoaște prețul de achiziție sau costul de producție al acesteia. NU ESTE CAZUL

Suma dobânzilor incluse in costul activelor imobilizate si circulante cu ciclu lung de fabricație.

NU ESTE CAZUL

În cazul reevaluării imobilizărilor corporale: NU ESTE CAZUL

Daca activele fac obiectul ajustărilor excepționale de valoare exclusiv in scop fiscal, suma ajustărilor si motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative.

Daca valoarea prezentata in bilanț, rezultata după aplicarea metodelor F1FO, CMP sau L1FO, diferă in mod semnificativ, la data bilanțului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piața cunoscute înainte de data bilanțului, valoarea acestei diferente trebuie prezentata in notele explicative ca total, pe categorii de active fungibile.

NU ESTE CAZUL

Participatii si surse de finanțare

Se menționează existenta oricăror certificate de participare, valori mobiliare, obligațiuni convertibile, cu prezentarea informațiilor cerute in Subsectiunea 8.2;

– capital social subscris/patrimoniul entității;

– numărul si valoarea totala a fiecărui tip de acțiuni emise, mentionandu-se daca au fost integral vărsate si, după caz, numărul acțiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor;

– acțiuni rascumparabile:

– data cea mai apropiata si data limita de răscumpărare;

– caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpărării;

– valoarea eventualei prime de răscumpărare;

Acțiuni emise in timpul exercițiului financiar:

– tipul de acțiuni;

– număr de acțiuni emise;

– valoarea nominala totala si valoarea încasata la distribuire;

– drepturi legate de distribuție:

– numărul, descrierea si valoarea acțiunilor corespunzătoare;

– perioada de exercitare a drepturilor;

– prețul plătit pentru acțiunile distribuite; 0 obligațiuni emise:

– tipul obligațiunilor emise;

– valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligațiuni;

– obligațiuni emise de entitate, deținute de o persoana nominalizata sau imputernicita de aceasta:

1) valoarea nominala;

2) valoarea inregistrata in momentul plații.

NU ESTE CAZUL: SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATA.

Informații privind salariații si membrii organelor de administratie,conducere si de supraveghere

a) indemnizațiile acordate membrilor organelor de administrație, conducere si de supraveghere; NU ESTE CAZUL

b) obligațiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foștii membri ai organelor de administrație, conducere si supraveghere, indicandu-se valoarea totala a angajamentelor pentru fiecare categorie.

NU ESTE CAZUL

c) valoarea avansurilor si a creditelor acordate membrilor organelor de administrație, conducere si de supraveghere in timpul exercițiului:

rata dobânzii;

principalele clauze ale creditului;

suma rambursata pana la acea data;

obligații viitoare de genul garanțiilor asumate de entitate in numele acestora; NU ESTE CAZUL

Acestia sunt reprezentati de urmatoarele rezultate calculate in

marimi medii pe ultimii 3 ani :

           -cifra de afaceri:38506826 ron

           -numarul de angajati: 37 salariati

           -productivitatea muncii: 272.398 (pe salariat) lei,(27,239 ron)

           -profitul:147032 ron

           -rentabilitatea comerciala:0,316

-salariul mediu:580 ron

ANEXA 12

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

la data de 31.12.2008

ANEXA 13

BILANȚ PRESCURTAT

la data de 31.12.2008

ANEXA 14

Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari

1. Indicatori de lichiditate:

a) Indicatorul lichidității curente

valoarea recomandata acceptabila – in jurul valorii de 2;

oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente.

b) Indicatorul lichidității imediate

unde:

capital împrumutat = credite peste un an;

capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor – determina de cate ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atât poziția entității este considerata mai riscanta.

3. Indicatori de profitabilitate – exprima eficienta entității Realizarea de profit din resursele disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat – reprezintă profitul pe care ii obține entitatea din banii investiți in afacere:

unde capitalul angajat se refera la banii investiți in entitate atât de către acționari, cat si de creditorii pe termen lung, si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.

b) Marja bruta din vânzări

O scădere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de producție sau sa obtina prețul de vânzare optim.

ANEXA 15

Situația creanțelor si datoriilor

ANEXA 16

Analiza rezultatului din exploatare

Repartizarea profitului:

Provizioane: – NU ESTE CAZUL

ANEXA 17

Active imobilizate: AMORTIZAREA UTILIZATA ESTE CEA LINEARA.

SITUAȚIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE

ANEXA 18

DECLARAȚIE

PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT – ANUL 2008, UNIVERS SRL

ANEXA 19

Furnizor: S.C. Univers S.R.L. FACTURA

Sediu : Zimnicea

Judetul : Constanta Nr. Facturii …..2128

Banca : Raiffeisen Bank Data ( ziua, luna,anul) 28.05.2008

Fax : 0247 420 222

Capital social : 251.500 lei

ANEXA 20

Seria FIEA Nr. 52 Factura

Furnizor Fieacom S.R.L Cumparator : S.C Univers S.R.L.

Sediul : Cernauti nr 2 , jud. Constanta

ANEXA 21

BON DE CONSUM

ANEXA 22

NOTA DE RECEPTIE SI CONSTATARE DIFERENTE

UNITATEA : Univers Numar Document :5

Gestiune : Gestiune 1 Data : 18-09- 2008

Subsemnatii, membrii comisiei de receptie, am procedat la receptionarea valorilor materiale furnizate de SC. Univers SRL cu documente insotitoare : Aviz de insotire FFF 124094

Total 36000