Analiza Situatiei Financiare LA Sc

CUPRINS

CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA ANALIZEI FINANCIARE

Situația financiară a întreprinderii este reflectarea statică și complexă a întregii activități de exploatare și comercializare, a modului de administrare și gestionare a resurselor materiale, umane și finaciare.

Analiza, ca sistem științific de sine stătător, utilizând informațiile furnizate de documentele contabile de sinteză și bazându-se pe o metodologie proprie, leagă și interpretează aceste informații, în sensul obiectivelor economico-financiare pe care și le propune întreprinderea.

Valențele sistemului contabil românesc oferă posibilitate efectuării analizei financiare, care reprezintă activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii. Se poate considera că ea constituie un insrument managerial menit să contribuie la menținerea și dezvoltarea întreprinderii într-un mediu concurențial tot mai dens, precum și la înțelegerea trecutului și prezentului, în scopul fundamentării obiectivelor strategice viitoare.

Analiza financiară are al bază un set de date și informații preluate din documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit și pierderi, și anexa la bilanț. Aceasta nu se limitează însă numai la folosirea datelor și informațiilor din documentele contabile în starea lor brută, inițială. Acestea sunt prelucrate și transformate în vederea obținerii unor informații în măsură să satisfacă scopul și obiectivele analizei financiare, în acest scop, bilanțului contabil i se aduc o serie de corecții, el stând la baza întocmirii bilanțului financiar și a bilanțului funcțional.

La elaborarea acestei lucrări, am folosit pentru analiză, bilanțul contabil și pe baza acestuia am determinat bilanțul financiar. Plecând de la bilanțul partrimonial care a reținut criterilul destinației(investiții-exploatare-trezorerie), construcția bilanțului financiar impune o nouă clasificare, care este posibilă îndeosebi datorită informațiilor referitoare la scadențele, creanțelor și datoriilor.

Caracteristic bilanțului financiar, este faptul că posturile de activ și pasiv sunt luate în calcul la valoarea lor netă, iar construcția lui se bazează pe gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv și gradul de lichiditate al elementelor de activ, indiferent de conținutul economic al acestora.

Pentru construirea bilanțului financiar se folosește bilanțul contabil (după repartizarea profitului) asupra căruia, pe baza detalielilor din anexa la bilanț se aplică următoarele corecții:

a).retratarea posturilor bilanțiere, care presupune:

➲eliminarea elementelor de activ-fictiv, acestea fiind considerate nonvalori, corespunzând unor elemente care în caz de vânzare nu pot da naștere unui flux de numerar, acestea constau din:cheltuieli de constituire ocazionate de inființare, majorare, reducere de capital, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, fond comercial, decontări cu asociații privind capitalul, cheltuielile inregistrate în avans, diferențe de conversie-activ, decontări din operații

în curs de clarificare și prime de rambursare a obligațiunilor. Pentru menținerea egalității bilanțiere, atunci când elementele de activ sunt eliminate, este necesar să reducem cu aceeași sumă și pasivul bilanțului, adică să diminuăm capitalul permanent;

➲retratarea conturilor de regularizare-pasiv, acestea fiind formate din diferențe de conversie-pasiv, veniturile înregistrate în avans cu valoarea acestora majorându-se rezervele și decontările din operațiile în curs de clarificare (soldul creditor) cu valoare cărora se majorează capitalurile proprii;

➲retratarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, astfel, dacă reprezintă elemente fără obiect real, vor fi incluse la capitaluri proprii, iar în cazul în care au un scop bine precizat și există o mare probabilitate de utilizare a lor, vor fi asimilate datoriilor;

b). Înregistrarea datoriei fiscale care determină pe de o parte diminuarea capitalurilor proprii, iar pe de altă parte, creșterea datoriilor pe termen scurt;

c). Regruparea elementelor bilanțiere prin agregarea anumitor date și diminuarea altora în funcție de lichiditate, exigibilitate, astfel încât să se obțină valori semnificative pe plan financiar, adică: în cazul activului, corecțiile urmăresc obținerea a două mărimi și anume imobilizări mai mari de un an și active circulante mai mici de un an; în cazul pasivului se urmărește obținerea de capitaluri permanente formate din capitaluri proprii și împrumuturi pe termen mediu și lung și datorii pe termen scurt cu o exigibilitate mai mică de un an.

Scopul analizei financiare, în sens restrâns, este stabilirea diagnosticului financiar al întreprinderii, prin atingerea următoarelor obiective:

➊aprecierea modului de constituire a astructurii, a surselor și a utilizărilor dr resurse;

➋aprecierea principalelor rezultate financiare obținute;

➌evidențierea modalităților de realizare a echilibrului financiar;

➍evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare;

➎examinarea randamentului capitalului investit;

➏aprecierea riscurilor;

➐evaluarea bonității financiare a firmei.

PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI

Modul de constituire

Societatea comercială „ZAREA”S.A. a fost înființată prin H.G.nr.1353/1990,prin preluarea integrală a patrimoniului ÎNTREPRINDERII VINURI ȘI ȘAMPANIE ZAREA.

La rândul ei, “ÎNTREPRINDEREA VINURI ȘI ȘAMPANIE ZAREA” a luat ființă prin actul naționalizării, la 11 iunie 1948, a fostei “FABRICI DE ȘAMPANIE MOTT&FILLS” cu sediul în București, str. Puțul cu apă rece nr. 3. După formare, în noiembrie 1948 s-a comasat cu întreprinderea „POPORUL” formată prin naționalizarea întreprinderii „RHEIN”situată în București, str. Grigore Manolescu și Bd. Bucureștii Noi.

În anul 1951, întreprinderea a preluat și pivnița Gatrofield din str. Câmpia Turzii nr.32 urmând a fi folosită pentru învechirea băuturilor. În același an a fost preluat și depozitul din str. Popa Tatu nr.64 în scopul depozitării vinurilor, fabricarea vermutului și distilatului pentru fabricarea coniacului.

În anul 1953 a luat ființă secția Băuturi răcoritoare, cu sediul în str. Grigore Manolescu, unde pe lângă băuturile răcoritoare din plante și fructe, începe producția de vin spumos.

În anul 1961 întreprinderea a preluat în patrimoniu Fortul Chitila care ulterior va fi utilizat pentru producția de șampanie, iar în perioada 1984-1985 întreprinderea a preluat de la MApN și o parte din fortul de apărare al orașului.

În anii 1979-1981, ca urmare a acțiunilor de sistematizare a orașului s-a construit și s-a pus în funcțiune pe platforma industrială Bucureștii Noi, actuala secție de coniac și vermut și corpul de clădire pentru administrarea întreprinderii (sediul central) din cadrul actualei secții de șampanie Bucureștii Noi 111.

Ca urmare, în prezent, S.C.Zarea S.A.își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor amplasamente (tabelul nr.1.1):

1.1

Situația patrimonială și obiectul de activitate

Terenul aferent acestor amplasamente, în suprafafață totală de 431.334m2 este dispersat pe raza Municipiului București (Sector 1) și a Sectorului Agricol Ilfov(comunele Chitila și Otopeni) după cum urmează(tabel nr.1.2):

1.2

Analiza sistemului tehnic si tehnologic

Principalele produse din nomenclatorul de fabricație al S.C. Zarea S.A.București sunt:

➲ vin spumos;

➲ vin spumant;

➲ vermut;

➲ bitter;

➲ vinars si alte băuturi spirtase;

➲ alte băuturi alcoolice;

➲ vin de regiune;

➲ macerat de plante.

De remarcat faptul că ponderea producției fizice este dominată de vin spumant și vermut. Ca urmare producția societătii are la bază două tehnologii principale de fabricație diferite, și anume tehnologia de fabricație a vinului spumant și tehnologia de fabricație a vermutului. Fluxurile tehnologice sunt coordonate si structurate pe principii de specializare de produs. In general procesele de fabricație sunt controlate la toate nivelele, existînd o evidență operativă a stocurilor de materii prime, produse finite, a consumurilor aferente produsului.

tehnologia de fabricație a vinului spumant

Vinul spumant (șampania) este vinul spumos saturat cu dioxid de carbon pe cale naturală. Acesta se obține prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz cu adaos de zahăr, în vase închise ermetic (sticle speciale sau rezervoare de mare capacitate).

Procesul tehnologic pentru oținerea vinului spumant comportă vinificația si șampanizarea.

➲ vinificația folosește struguri din soiurile pure Pinot Gris, Pinot Noir, Traminer, Chardonnay, cu concentrația de 170 pînă la 200 g zahăr/l și aciditatea de 5-6%. Sortarea strugurilor se face chiar la cules, îndepartînd pe cei mucegăiți, cruzi. După prelucrarea strugurilor se separă mustul ravac. Mustul se sulfitează cu 8 –10 g SO2 /hl pentru debubtare, apoi se inoculează cu aproximativ 3% maia de drojdii selecținate specifice și se lasă să fermenteze la temperatura de maximum 150. După terminarea fermentației, vinul este trecut în vase în care după puțin timp se face un prim pritoc. După 2-3 luni se execută al doilea pritoc, cînd se aplică și o cleire pentru limpezire, iar mai târziu al treilea pritoc și cupajarea.

Pentru a scurta timpul de prelucrare a vinurilor pentru șampanizare și pentru a ajunge astfel mai repede la limpezirea și la stabilizarea lor și la îmbunătățirea gustului și a buchetului acestea se tratează prin căldură și prin frig, se demetalizează cu ajutoul ferocianurii de K, în combinație cu cleiri, și se filtrează.

➲ șampanizarea cuprinde următoarele operații tehnologice: tirajul, fermentarea, remuiajul, degorjarea, adăugarea licorii de expediții, astuparea, etichetarea și ambalarea sticlelor.

Tirajul:

Se folosește un vin de 10-11.50 alcool, căruia i se adaugă licoare de tiraj și 2-3% maia de drojdii selecționate și se amestecă bine apoi se trage în sticle.

Licioarea de tiraj se prepară din vin de aceeași calitate și zahăr candel sau zahăr rafinat cristalizat.

Fementarea

După turnarea în sticle, acestea sunt astupate cu dopuri mari de plută sau de material plastic, agrafate și apoi așezate orizontal în stive speciale, înalte de 1,8-2 m, în încăperi cu temperatura de 10-120. Calitatea fermentației, deci și a vinului spumant, e influențată de temperatură, produsul fin obținându-se la o temperatură de cca 120 . Mersul fermentației se urmărește prin măsurarea presiunii din sticle și când aceasta ajunge la 4 atm.(după 30-60 zile, sau 60-180 zile în unele cazuri), stivele se desfac, se elimină sticlele sparte, dopurile, resturile și apoi se refac, așezând sticlele de deasupra, la baza stivei și pe cele de jos la partea superioară.

Operația de de desfacere și refacere a sticlelor se execută la fiecare 4-6 luni, timp de 2-3 ani, de fiecare dată executând și o agitare a sticlelor, pentru a desprinde depozitul dedrojdie de pe pereți.

Remuiajul este operația de aducere a dapozitului de drojdii pe dop. Din sticle, după fermentație, sticlele se trec eventual la răcire în vederea maturizării, sau cel mai frecvent, direct la pupitre.

Sticlele așezate în pupitre se iau zilnic și se scutură, iar când se reașează se rotesc cu 1/8 spre dreapta, față poziția anterioară, și se introduc astfel încât ajung la un moment dat în poziția aproape verticală.

Acest mod de lucru, se execută zilnic, timp de 1-2 luni, controlându-se limpiditatea. La sfârșit, sticlele sunt scoase din pupitre și sunt depozitate în stive, în poziție verticală, cu gâtul în jos, unde pot sta mai mult timp.

Degorjarea este operația prin care depozitul adus pe dop în urma remuiajului, e eliminat. În acest scop, sticlele se introduc într-un lichid răcit la –18-200un timp suficient pentru ca depozitul de pe dop să înghețe, după care se elimină ușor.

În cazul în care nu se practică înghețarea, operația decurge astfel: sticla se ține cu gâtul în jos, i se scot cu un clește agrafa și dopul, eliminându-se în același timp depozitul cu puțin lichid și puțin CO2, se astupă imediat cu degetul, se întoarce în sus și se așează la turnichet, unde se ține până la rnichet, unde se ține până la adăugarea licorii de expediție.

Adăugarea licorii de epediție se face la șampania brută obținută după degorjare. Prin adăugarea acestei licori se face egalizarea volumului, și mai ales se potrivește conținutul de zahăr, după sortiment. Adaosul licorii de expediție se face cu mașinile de dopat automat. Licoarea de expediție conține la un hl 62,5 kg zahăr, 5 l cognac, 57 l vin vechi de calitate bună și 150g acid citric.

Astuparea, etichetarea și ambalarea se execută după adăugarea licorii de expediție. Sticlele se astupă cu dopuri foarte bune de plută sau plastic la mașinile de dopuit apoi se aplică peste dop, cu ajutorul unor mașini, o capsulă metalică care se fixează cu ajutorul unui căpăstru de sârmă. Sticlele sunt apoi răsturnate pentru omogenizare și se curăță în exterior prin spălare, apoi se etihetează și reambalează.

2. tehnologia de fabricație a vermutului

Vermutul, este un vin aromatizat și cu gust amărui, la a cărui preparare se folosesc vinuri albe sau roșii, cu adaos de alcool etilic rectificat, zahăr sub formă de sirop și macerate de anumite plante.

Schema tehnologică pentru prepararea vermutului alb sau roșu este următoarea:

-prepararea vinului;

-prepararea siropului de zahăr;

-prepararea maceratului de plante și a soluției de acid citric;

-cupajarea părților componente și

-învechirea.

Vinul necesar fabricării vermutului trebuie să fie de calitate superioară, limpede și cu o vechime de 2-3 ani.

Principalii indicatori economico-financiari la data de 31.12.2000

Cifra de afaceri 16.147.587 mii lei

Venituri totale 168.255.283 mii lei

Profit din exploatare 11.290.684 mii lei

Profit brut al exercițiului 6.430.642 mii lei

Profit net 3.076.502 mii lei

Numărul de personal 359 persoane

ANALIZA STRUCTURII FINANCIARE A PATRIMONIULUI

Analiza structurii financiare a partrimoniului firmei, urmărește reflectarea raportului dintre elementele patrimoniale și mutațiile care au loc în cadrul resurselor și utilizărilor permanente și curente.

Structura financiară a întreprinderii se analizează din cel puțin două puncte de vedere:

din punct de vedere al surselor de finanțare reflectate în pasivul bilanțier;

din punct de vedere al utilizării și materializării acestora reflectate în activul bilanțier.

Ratele de structură ale bilanțului se stabilesc, ca regulă generală, ca raport între un post sau o grupă de posturi din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferitele componente de activ, respectiv de pasiv.

Analiza ratelor de structură ale pasivului

Analiza stucturii pasivului urmărește apreciarea principalelor strategii și politici financiare ale firmei, privind modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (proprii, împrumutate și atrase) și pe termene de exigibilitate (scurt, mediu și lung).

Analiza stucturii financiare pe termene de exigibilitate

Analiza stabilității financiare

Stabilitatea financiară reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent (stabil) față de total resurse. Preponderența capitalului permanent în resurse financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității conferind grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare

2.1

Stabilitatea financiară

Pe întreaga perioadă de analiză se observă o tendință puternică de reducere a indicatorului. În anul 1999 se observă o scădere vertiginoasă a ratei stabilității financiare, față de perioada precedentă aceasta datorându-se diminuării capitalului permanent datorat pe de o parte datoriilor pe termen mediu și lung acesta reprezentând un aspect pozitiv, dar și reducerii capitalurilor proprii ca urmare a înregistrării unui rezultat al exercițiului negativ (de 1.151.859mii lei).

2.1 Evoluția stabilității financiare

În anul 2000 S.C.Zarea S.A. are o stabilitate financiară scăzută situată mult sub limita minimă admisibilă cu toate că ritmul de creștere a capitaluilui permanent devansează ritmul de creștere al pasivului total (Icpm > IPt).

În concluzie, firma dispune de un grad redus de stabilitate financiară finanțându-și activitatea în mare parte din resurse temporare.

Analiza gradului de finanțare curent

Gradul de finanțare curent(Gfc), adică rata resurselor curente, reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității.

Pentru o firmă industrială de tipul S.C. Zarea S.A.valoarea maxim admisibilă a indicatoruli nu poate depăși 50% din total pasiv, deoarece ar compromite stabilitatea financiară și gradul de îndatorare, valoarea normală pentru o firmă industrială oscilâd în jurul a 33% .

2.2

Gradul de finanțare curent

Conform figurii nr.2.1, se poate obseva că gradul de finanțare curent are o puternică tendință de creștere, în special de la anul 1998 la 1999 depășind cu mult limita maxim admisibilă de 50% fapt datorat creșterii mai rapide ca ritm a datoriilor pe termen scurt față de pasivul total (Idts>IPt), ceea ce înseamnă creșterea îndatorării, adică finanțarea unei părți cât mai mari a activității din resurse împrumutate.

Indicatorul are o tendință de ameliorare în ultimul an de analiză dar foarte sensibilă(de 1,91%), întreprinderea finanțându-și activitatea în proporție de 72,28% din resurse împrumutate.

Analiza structurii finanțării

Structura finanțării curente arată compoziția resurselor curente în funcție de

natura obligațiilor

-datorii din exploatare;

-datorii financiare pe termen scurt;

-alte datorii în afara exploatării.

scadența datoriilor curente

-mai mici de 30 zile;

-între 3060 zile ;

-între 6090 zile;

-peste 90de zile.

2.3

Structura finanțării curente

Ponderea majoritară o dețin datoriile din activitatea de exploatare. Acestea reprezintă 98-99% din datorii curente. Restul de 1-2% o dețin alte datorii pe termen scurt. Din acest punct de vedere situația este favorabilă deoarece datoriile din exploatare trebuie să dețină cel puțin 75%din total și trebuie să manifeste o tendință de creștere.

Structura finanțării pe termene reflectă raportul dintre resursele curente și cele permanente.

Acest indicator se compară cu caracterul nevoilor de finanțat care rezultă în funcție de specificul activității. Interpretarea trebuie să țină cont și de stabilitatea financiară și de gradul de finanțare curent.

2.4

Structura finanțării pe termene

Conform datelor din tabelul nr. 2.4, la S.C.Zarea S.A.resursele curente depășesc cu mult capitalul permanent, în 1997 acestea au depășit capitalul permanent cu 12%, ajungând în 2000 să depășească resursele permanente cu 161%. Valoarea indicatorului din ultimul an denotă faptul că întreprinderea a crescut proporția utilizării resurselor curente în defavoarea resurselor permanente.

Analiza structurii resurselor financiare pe surse de proveniență

Analiza autonomiei financiare

Rata autinomiei financiare globale (Rafg) arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii

Valoarea minim admisibilă a acestui indicator este de 33% deși se consideră că sursele proprii ar trebui să contribuie le finanțare într-o proporție de cele puțin 50%. Între aceste valori întreprinderea se poate împrumuta dar trebuie să beneficieze obligatoriu de efectul de levier.

Autnomia financiară globală a S.C.Zarea S.A. este prezentată în tabelul nr.2.5:

2.5

Autnomia financiară globală

2.2 Evoluția gradului de autonomie financiară

Se poate observa că în primii ani de analiză, nivelul ratei autinomiei financiare globale se situează peste nivelul considerat minim de 33%, dar descrescătoare de la un an la altul, tendință care se menține pe întreaga perioadă de analiză.

În ultimul an de analiză are loc o sensibilă îmbunătățire a indicatorului dar nu reușește să depășească valoarea considerată minimă.

În concluzie, întreprinderea dispune de o autonomie financiară redusă cu o sensibilă tendință de îmbunătățire în ultimul an.

Indicele autonomiei financiare globale arată raportul de finanțare între resursele proprii și cele străine. Arată de asemenea măsura în care datoriile totale pot fi acoperite din capitaluri proprii.

Valoarea minimă acceptabilă a acestui indicator este de 50%, deși se consideră că sursele ar trebui să acopere datoriile totale cel puțin în proporție de 100%.

2.6

Indicele autonomiei financiare globale

Putem observa că din întreaga perioadă de analiză, singurul an în care indicele autonomiei financiare globale se încadrează în limitele normele este anul 1996, atingând nivelul de 145%, scăzând în anul următor la jumătate (83%) valoare situată peste valoarea minim acceptabilă de 50% dar sub valoarea considerată normală de 100%, situație în care întreprinderea să-și poată acoperi integral datoriile totale din capitalul propriu. În ultimii ani de analiză indicatorul părezintă o puternică tendință de diminuare, nivelul acestuia situându-se sub valoarea minim acceptabilă.

În anul 1999, valoarea indicatorului atingă 38,36%situație nefavorabilă datorată:

– în primul rând diminuării capitalului propriu ca urmare a înregistrării unui rezultat al exercițiului negativ;

– în al doilea rând creșterii datoriilor totale, cu efect negativ datorată creșterii datoriilor pe termen scurt.

S.C.Zarea S.A. a dispus de o autonomie financiară globală redusă pe întreaga perioadă analizată.

Autonomia financiară la termen(Raft) reflectă proporția in care capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente.

Valoarea minim admisibilă a indicatorului este de 50%. Sub acest nivel întreprinderea se află într-o situație nefavorabilă în ceea ce privește riscul de insolvabilitate.

2.7

Autonomia financiară la termen

Din punctul de vedere al autonomiei financiare la termen, S.C.Zarea S.A. se încadrează într-un grad acceptabil de autonomie financiară, deși în anul 1998 față de 1999 nivelul indicatorului a scăzut cu 40%, datorită creșterii într-un ritm mai rapid a capitalului permanent față de capitalul propriu.

În ultimii doi ani de analiză capitalul permanent este constituit în întregime din capital propriu. De aceea putem spune că întreprinderea se află într-o situație lejeră din punct de vedere al acestui indicator.

Indicele autonomiei financiare la termen reflectă măsura în care datoriile pe termen mediu și lung pot fi acoperite pe seama capitalurilor proprii.

Valoarea minim admisibilă a acestui indicatoreste de 100% adică întreprinderea trebuie să-și poată acoperi în totalitate împrumutate pe termen lung din resurse proprii.

2.8

Indicele autonomiei financiare la termen

Și din punctul de vedere al indicelui autonomiei financiare la termen, S.C.Zarea S.A.prezintă o situație bună având în vedere valorea minim admisibilă a indicatorului.

Pe întreaga perioadă de analiză indicatorul depășește cu mult valoarea minim acceptabilă, în ultimii doi ani datorită eliminării datoriilor pe termen mediu și lung capitlaul permanent conține doar capital propriu.

Analiza îndatorării

Rata îndatorării globale (Rîg) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei . Arată în ce măsură sursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității.

Valoarea maxim admisibilă a acestui indicator poate fi de 66% deși se consideră mai sigură o valoare de 50%. Îndepărtarea de valoarea de siguranță semnifică o reducere a îndatorării firmei respectiv a cresșterii autonomiei financiare.

2.9

Rata îndatorării globale

2.3 Evoluția nivelului îndatorării

Din punctul de vedere al îndatorării globale, întreprinderea se află într-o situație nefavorabilă pe întreaga perioadă de analiză, doar în primii doi ani înregisrează un nivel sub valoarea maxim admisibilă dar totuși peste valoarea de 50% considerată sigură.

În ultimul an de analiză, S.C.Zarea S.A utiliza resurse împrumutate și atrase în proporție de 72% din total, cu 2% mai puțin decât în 1999.

Indicele îndatorării globale(Iîg) măsoară raportul capitalurilor împrumutate și atrase față de capitalul propriu. Valoarea maxim admisibilă este de 200%. Peste acest nivel firma se află în pericol de insolvabilitate

Valoarea maxim admisibilă este de 200% adică nivelul datoriilor totale să nu depășească de două ori valoarea capitalului propriu.

2.10

Indicele îndatorării globale

Acest indicator arată situația critică a întreprinderii analizate din punctul de vedere al îndatorării. Pe întreaga perioadă de analiză, ritmul de creștere al datoriilor totale a devansat ritmul de creștere a capitalului propriu fapt care determină înrăutățirea situației. Excepție face ultimul an de analiză, când indicatorul are o ușoară tendință de revenire, reducându-se cu 20% față de perioada anterioară.

Rata îndatorării la termen(Rît) reflectă măsura în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea resurselor permanente. Valoarea maxim admisibilă este de 50%, peste acest nivel firma se află în pericol de insolvabilitate. Posibilitățile de îndatorare sunt cu atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută.

Valoarea maxim admisibilă este de 50 %. Peste această valoare întreprinderea se află în pericol de insolvabilitate. Posibilitățile de îndatorare sunt cu atât mai mari cu cât aceată rată este mai scăzută.

2.11

Rata îndatorării la termen

În ceea ce privește îndatorarea la termen S.C.Zarea S.A se află într-o situație acceptabilă, datoriile pe termen mediu și lung ating nivelul maxim în 1998 dar menținându-se sub valoarea maxim admisibilă dde 50% umând ca în ultimii doi ani de analiză să se reducă la zero datorită eliminării datoriilor pe termen mediu și lung.

Indicele îndatorării la termen(Iît) reflectă raportul în care se află datoriile pe termen mediu și lung față de capitalurile proprii.

2.12

Indicele îndatorării la termen

Pe întreaga perioadă analizată, firma a beneficiat de un grad redus de îndatorare la termen și după cum am subliniat prezintă un grad ridicat de autonomie financiară încadrându-se cu mult sub valoarea maximă a indicatorlui deși în 1998 a înregistrat o tendință de creștere bruscă.

2.13

Strucura simplificată apasivului

Analiza ratelor de structură ale activului

Analiza structurii activului urmărește să reflecte modul de constituire a patrimoniului concretreal, modul de grupare pe termene a utilizărilor de resurse financiare și gradul de lichiditate al acestor elemente.

Studiul ratelor de structură ale activului evidențiază:

-destinația economică a capitalului investit ;

-gradul de lichiditate a capitalului investit ;

-capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura acivului sub acțiunea factorilor conjuncturali.

Analiza structurii activelor permanente

Rata activelor imobilizate(Rai) reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectând și gradul de investire a capitalului în firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare a activului.

Rata activelor imobilizate se apreciază în funcție de specificul activității însă pentru o firmă îndustrială de tipul S.C.Zarea S.A se consideră o valoare sănătoasă când oscilează în jurul valorii de 60%.

Situația ponderii activelor imobilizate în activ total la S.C.Zarea S.A se prezintă astfel:

2.14

Rata activelor imobilizate

Pe întreaga perioadă analizată, rata activelor imobilizate nete se încadrează sub valoarea maxim admisibilă de 60%,prezentând în dinamică o tendință de reducere. Situația poate fi considerată ca fiind pozitivă deoarece este asociată unei creșteri a vitazei de rotație a activelor imobilizate prin venituri totale. Doar în anul 1999 asistăm la o ușoară creștere a ratei în ultimul an de analiză nivelul ratei scade cu aproximativ 4%.

2.4 Evoluția ratei activelor imobilizate

Reducerea generalizată a ratei se datorează faptului că indicele de creștere al activelor imobilizate nete a devansat ritmul de creștere a activului total.

Rata imobilizărilor necorporale (Rin) arată ponderea valorilor intangibile în total imobilizări.Aceasta se calculează după formula:

2.15

Rata imobilizărilor necorporale

Valoarea ratei este nesemnificativă, în procent de 0,02% în 1998 și în scădere în ultimii doi ani de analiză la 0,01% aceasta însemnând că imobilizările necorporale dețin o pondere tot mai mică în total imobilizări.

Rata imobilizărilor corporale(Ric) arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări. Indicatorul exprimă și ponderea investițiilor materiale în total investiții. Reflectă greutatea specifică a activelor imobilizate și depinde de specificul activității desfășurate. De asemenea mai indică și flexibilitatea întreprinderii la schimbările cerințelor pieței și a tehnologiilor.

O valoare mare a acestei rate reflectă o conversie mai dificilă a activelor în disponibilități. Situația acestora în cazul nostru se prezintă în tabelul nr.2.16.

2.16

Rata imobilizărilor corporale

Valoarea ratei pe întreaga perioadă este foarte mare (peste 90%) cu o tendință de creștere. Situația este favorabilă din acest punct de vedere, în ultimii doi ani activele imobilizate erau formate în proporție de 99% din imobilizări corporale.

Structura imobilizărilor corporale arată compoziția pe elemente a investițiilor materiale reflectată de:

rata terenurilor

rata mijloacelor fixe care, în cazul firmelor industriale de tipul întreprinderii analizate ar trebui să dețină cel puțin 75% din total și sa prezinte o tendință de creștere reflectând investițiile legate direct de activitatea de exploatare

rata imobilizărilor corporale în curs, care ar trebui să tindă spre minim, reflectând investițiile corporale nefinalizate.

In cazul nostru aceasta se prezintă conform tabelului nr. 2.17.

2.17

Structura imobilizărilor corporale

Neexistând decât mijloace fixe în întreprindere, rata miloacelor fixe rămâne constantă adică 100%.

Rata imobilizărilor financiare (Rif) arată ponderea valorii activelor financiare parmanente în total imobilizări. Reflectă politica de investiții financiare a firmei. Exprimă intensitatea legăturilor pe care o firmă le-a stabilit cu alte unități.

În cazul nostru rata imobilizărilor financiare se prezintă astfel:

2.18

Rata imobilizărilor financiare

Imobilizările financiare dețin o pondere o pondere nesemnificativă în total acive imobilizate nete, această pondere înregistrează o tendință de reducere, în ultimii doi ani de analiză acestea au fost eliminate complet. Valoarea ratei este în conformitate cu mărimea și specificul întreprinderii.

Analiza structurii activelor curente

Rata activelor circulante(Rac) măsoară ponderea pe care o dețin imobilizările cu caracter ciclic în total petrimoniu. Arată indirect și gradul de lichiditate a patrimoniului.

Aceasta depinde mult de specificul activității, însă o valoare minimă de 40%, pentru o fimă industrială, se consideră o valoare sănătoasă.

Tabelul nr.2.19 reflectă rata activelor circulante în cazul nostru:

2.19

Rata activelor circulante

2.5 Evoluția ratei activelor circulante

Pe întreaga perioadă analizată, rata activelor circulante se încadrează peste valoarea minim acceptată, având și un trend ușor crescător, deci crește ponderea activelor circulante în total activ ca urmare a ca urmare a creșterii mai rapide ca ritm a valorii activelor circulante decât cea a activului total, situație favorabilă pentru că este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară creșterii activelor circulante, iar vteza de rotație a activelor circulante prin venituri totale are un trend crescător.

Spre deosebire de restul perioadei de analiză în ultimul an rata activelor circulante crește dar această creștere nu este coreletă cu creșterea cifrei de afaceri( IAc>ICa) și astfel viteza de rotație a acestora scade crescând durata în zile a unei rotații.

Analiza ratei stocurilor

Rata stocurilor(Rst) prezintă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în active circulante.

Rata depinde în mare măsură de nivelul de sectorul de activitate (fiind mai ridicate în intreprinderile din sfera producției ), durata ciclului de exploatare (fiind mai ridicate la intreprinderila cu ciclu de exploatare mai lung) și de factorii conjuncturali ai pieței.Se poate considera normală situația în care stocurile nu depășesc 50% din total active circulante.

2.20

Rata stocurilor

Pe întreagsa perioadă analizată, rata prezintă o tendință de reducere, ajungând în ultimii doi ani să se situeze sub valoarea minim admisibilă de 50%. Această situație se datorează scăderii ponderii stocurilor în total active circulante ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor circulante, situație favorabilă deoarece este dată de realizarea unei cifre de afaceri într+o proporție superioară.

Structura stocurilor arată compoziția pe elementele ciclului de exploatare:

-rata stocurilor de materii prime și materiale, legată strâns de procesul de aprovizionare

-rata stocurilor de producție neterminată, legată de procesul de peoducție

-rata stocurilor de produse finite, legată de procesul de desfacere

-rata stocurilor de mărfuri, legată strâns de procesul de comercializare.

Nivelul și dinamica indicatorilor se apreciază în funcție de:

– specificul activității și a fiecărui process în aparte;

– viteza de rotație lor părin elementele componente din cifra de afaceri.

În anumite condiții pot să ofere informații despre eficiența fiecărui ciclu al activității de exploatare. În cazul firmei noastre structura stocurilor se prezintă în tabelul nr.2.21:

2.21

Structura stocurilor

Ponderea maximă în total stocuri o înregistrează stocurile de producție neterminată, explicabile proin durata procesului tehnologic de fabricare a băuturilor alcoolice (în special al vinului spumos și a vinului spumant), materiile prime ocupă și ele un loc important în structura stocurilor ele având nivelul mediu de 30%.

Pe locul trei ca pondere se situează stocurile de ambalaje care tot datorită duratei procesului tehnologic ocupă o asemenea pondere.

Stocurile de produse finite și ctocurile de mărfuri ocupă o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor.

Analiza ratei creanțelor

Rata creanțelor(Rcr) arată ponderea creanțelor în total active circulante. Gradul lor de lichiditate e mai mare decât cel al stocurilor.

Rata creanțelor este influențată de domeniul de activitate, de natura relațiilor comerciale, precum și de termenele de plată practicate.

2.22

Rata creanțelor

Pe întreaga perioadă analizată, rata prtezintă o tendință de creștere, corelată cu reducerea ratei stocurilor, fapt datorat creșterii mai rapide ca ritm a creanțelor, ceea ce înseamnă reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante. Acest nivel nu poate fi considerat normal deoarece crește durata medie de încasare a lor pe seama veniturilor, situație nefavorabilă pentru întreprindere.

Analiza structurii creanțelor se calculează având în vedere:

-natura creanțelor(din ciclul de exploatare, din afara exploatării)

-certitudinea realizării lor(certe sau incerte)

-termenul de realizare:

-creanțe sub 30 de zile

-creanțe sub 60 de zile

-creanțe sub 90 de zile

-creanțe peste 90 de zile.

În cazul nostru practic, acestea sunt ilustrate în tabelul nr.2.23.

2.23

Structura creanțelor

Creanțele din exploatare dețin ponderea majoritară(situație normală) în ultimul an de analiză acestea scad ca pondere în creanțele totale cu aproximativ 7% aceasta diferență fiind ocupată de alte creanțe

Analiza ratei disponibilităților

Rata disponibilităților(Rdb) arată ponderea activelor cele mai lichide în total active circulante adică gradul de lichiditate imediată a activelor curente.

Rata disponibilităților reflectă ponderea disponibilităților bănești în parimoniul întreprinderii.

O valoare ridicată a disponibilităților poate refelcta o situație favorabilă în termeni de echilibru finanaciar dar poate fi și semnul deșinerii unor resurse ineficient utilizate . la nivelul unei intreprinderi nivelul minim acceptat este de 5% în total active circulante iar cel maxim de 25%. Nivelul considerat optim este de 10% din total active circulante.

2.24

Rata disponibilităților

Pe întreaga perioadă de analiză, rata se situează peste nivelul considerat minim în ultimul an de analiză, rata a crescut față de anul anterior cu 7% fapt datorat creșterii într-un ritm mai rapid a disponibilităților față de activele circulante, indicatorul având un nivel destul de ridicat(mult peste nivelul considerat optim de 10%) dar care se încadrează totuși sub limita maximă admisă de 25%.

Structura disponibilităților arată compoziția pe elemente lichide:

-rata disponibilităților din bănci și casă, trebuie să dețină o pondere de aproximativ de 50% pentru a avea un nivel asiguratoriu

-rata plasamentelor, este legată strâns de politivca de investiții finanaciare pe termen scurt

-rata altor active lichide, care ar trebui să dețină o pondere redusă și în scădere.

Structura diponibilităților se prezinta în tabelul următor:

2.25

Structura disponibilităților

Ponderea majoritară o au disponibilitățile din casă și conturi bancare ceea ce reflectă o situație normală având în vedere valoarea minim recomandată de 50%. În ultimul an de analiză, are loc o creștere a ponderii acestora (cu 7%) în defavoarea altor valori lichide a căror pondere scade cu aceeași valoare.

În concluzie, din punct de vedere al structurii bilanțului la S.C. Zarea S.A. putem spune că:

➲din punct de vedere al ratelor de structură ale pasivului, care reflectă formarea, sursele și termenele de exigibilitate ale resurselor financiare, S.C.Zarea S.A se află întro situație nefavorabilă cu o ușoară tendință de îmbunătățire în ultimul an, caracterizată printrun grad din ce în ce mai redus de autonomie financiară, și grad ridicat de îndatorare;

➲din punct de vedere al ratelor de structură ale activului care reflectă utilizarea, termenele și gradul de lichiditate ale elemantelor patrimoniale concrete, putem conchide că firma se află într-o situație mediocră, caracterizată printr-un grad redus de lichiditate și un nivel relativ normal de alocare pe termene a resurselor financiare.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

În sens general, prin echilibru se înțelege o stabilitate a unei situații, o armonie între elementele componente ale unui sistem, ceea ce în plan financiar implică armonizarea resurselor financiare cu nevoile financiare ale întreprinderii

Analiza echilibrului financiar al patrimoniului întreprinderii urmărește reflectarea raporturilor de egalitate dintre sursele de finanțare și utilizările resurselor financiare, dintre veniturile și cheltuielile aferente desfășurării activității firmei, pe termen lung, mediu și scurt.

Echilibrul financiar se analizează pe termene, adică:

➲pe termen lung, când se compară resursele permanente cu utilizările permanente și când pentru măsurarea echilibrului se folosește fondului de rulment;

➲pe termen scurt, cînd se compară resursele temporare cu utilizările temporare;

➲ehilibrul curent, când se măsoară nivelul trezoreriei prin compararea disponibilităților cu nivelul creditelor bancare temporare.

Analiza fondului de rulment

Analiza nivelului și dinamicii fondului de rulment net

Fondul de rulment net (FRN) reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permenente din resurse permanente și care poate fi folosit pentru finanțarea nevoilor curente. Acesta reprezintă de fapt partea din capitalul permanent care dapășește valoarea imobilizărilor nete și care este destinată finanțării activelor circulante. Reprezintă marja de securitate în privința finanțării activelor circulante.

Fondul de rulment se determină prin două modalități:

conform părții de sus a bilanțului:

unde: Cpm-reprezintă capitalul permenent;

Ain-reprezintă activele imobilizate nete.

Conform părții de jos a bilanțului

unde: Ac-reprezintă activele circulante;

Ots-obigațiile pe termen scurt ale întreprinderii.

Ponderea fondului de rulment în capitalul permenent()reprezintă sersele permanente alocate pentru finanațarea activelor curente.

Raportul de finanțare a activelor circulante din fondul de rulment() arată proporția în care resursele permanente alocate finanțării activelor curente le acoperă efeciv.

Fondul de rulment net al S.C.Zarea S.A.se prezintă în tabelul următor:

3.1

Fondul de rulment net

3.1 Evoluția fondului de rulment net

La începutul perioadei analizate, se observă că fondul de rulment net prezintă o tendință de scădere urmată de o creștere bruscă în anul 1998 urmată de o reducere puternică în anul 1999 ( de la 16966152 mii lei în 1998 la –5349854 mii lei ) fapt datorat în primul rând diminuării capitalului permanent ca urmare a diminuării îmoprumuturilor pe termenmudiu și lung și nu în ultimul rând dimunuării capitalului propriu ca urmare a pierderii înregistată în acest an și în al doilea rând creșterii mai rapide ca ritm a activelor imobilizate nete față de perioadele precedente

În ceea ce privește raportul de finanțare a activelor circulante din fondul de rulment, acesta prezintă de asamenea o tendință de reducere pe întreaga periodă analizată(de la 20% în 1996 la –2.84% în 2000)ceea ce înseamnă că activele circulante au fost finanțate în totalitate din datorii pe termen scurt, ba mai mult, o parte din activele imobilizate au fost finanțate tot din resurse curente.

Analiza structurii fondului de rulment

Fondul de rulment net este compus din:

-fond de rulment propriu(FRP) care reprezintă partea din capitalurile proprii care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante. Această parte este de recomandat să dațină o pondere majoritară în fondul de rulmentși să manifeste o permanentă tendință de creștere.

El se determină astfel:

unde:Cpr-capital propriu și

Ain-active imobilizate.

-fondul de rulment străin (FRS)reprezintă partea din datoriile pe termen madiu și lung care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante. Ca relație de calcul el se determină astfel:

unde:FR-fondul de rulment;

FRP-fondul de rulment propriu.

3.2

Structura fondului de rulment

Fondul de rulment propriu are o tendință de reducere pe întreaga perioadă analizată, la mijlocul perioadei de analiză (anul 1998) deținând o pondere foarte redusă (7%), dar revenindu-și în anul 1999 datorită eliminării datoriilor pe termen mediu și lung.

Analiza gestiunii fondului de rulment

Viteza de rotație a fondului de rulment net prin CA() reprezintă marja de securitate șiexprimă număruul de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin CA. Cu cât durata în zile a rotației este mai scăzută, cu atât mai rapid se recuperează fondurile și deci CA se realizează cu un necesar mai mic de fonduri.

3.3

Viteza de rotație a fondului de rulment net prin CA

După cum se poate observa din tabelul nr.30, indicatorul a prezentat o evoluție sinusoidală de-a lungul perioadei, dar în anii 1996 și 1998 se situează peste valoarea minim admisibilă)marja de securitate minimă). Fondul de rulment s-a reconstituit pe seama cifrei de afaceri în aproximativ 47 zile în 1998(față de 11 zile în 1997). Sporirea duratei în zile a rotației semnifică sporirea importanței finanțării stabile asupra activității, adică Ca se realiza cu un fond de rulment mai mare față de perioada anterioară situație considerată nefavorabilă.

În ultimii doi ani de analiză, fondul de rulment a înregistrat valori negative acesta reflectând deficitul în acoperirea globală a nevoilor de finanțare prin resursele financiare globale, reflectând dezechilibrul financiar global.

Analiza necesarului de fond de rulment(NFR)

Analiza nivelului și dinamicii necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment(NFR) reprezintă acea parte a activelor ciclice care nu e caoperită din resurse cicliceși care trebuie finanțată din resurse permanente.

Pentru desfășurarea optimă a fiecărui ciclu current al activității întreprinderii sunt necesare surse financiare ce trerbuie asigurate de aceasta. Confiorm regulilor de finanțare,nevoile temporare (concretizate în reânnoirea stocurilor și creanțelor) trebuie acoperite din resurse temporare. Între fluxurile de plăți și încasări există însă un decalaj temporal.

Astfel pot exista mai multe situații:

NFR>0 semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare existente le un moment dat. Dacă acseasta se datorează unei politici de investiții a creșterii vânzărilor, sau măririi duratei ciclului de fabricație datorită creșterii compexității produselor atunci se poate spune că este o situație normală.

În cazul în care NFR<0, putem spune că ne aflăm într-o situație favorabilă dacă aceasta este determinată de :

-accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor

-angajarea unor datorii de exploatare cu termene mai relaxante.

În cazul S.C.Zarea S.A. necesarul de fond de rulment se prezintă astfel:

3.4

Necesarul global de fond de rulment

Pe întreaga perioadă de analiză observăm că necesarul de fond de rulment a inregistrat o evoluție sinusoidală, în anii 1997, 1999 și 2000 acesta a avut valori negative, aceasta însemnând că pasivele curente au devansat acivele curente. Înregistrarea valorilor negative ale acestuia putem spune că sunt favorabile întreprinderii deoarece sunt rezultatul accelerării vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor.

În anii în care nevoia de fond de rulment a înregistrat valori pozitive(1996 și 1998) se datorează existenței unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea și s-a urgentat plata) în concluzie putem spune că situația era nefavorabilă.

3.2 Evoluția necesarului de fond de rulment

Analiza structurii necesarului de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment este compus din necesarul de fond de rulment din exploatare(NFRE) necesarul de fond de rulment din afara exploatării(NFRAE).

Necesarul de fond de rulment din exploatare(NFRE) reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanțare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare șo care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente.

Aceata se determină ca:

NFRE=Necesități ciclice de exploatare-Resurse ciclice de exploatare

Nevoile curente din exploatare sunt legate direct de ciclul de exploatare, reînnoindu-se în aceleși timp în care se derulează ciclul de exploatare și cuprind: stocuri, avansuri acordate clienților, clienți și conturi asimilate, cheltuieli înregistrate în avans privind activitatea de exploatare.

Resursele curente de exploatare cuprind datoriile legate de exploatare (furnizori și conturi asimilate, avansuri acordate clienților, datorii fiscale și sociale, venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare).

3.5

Necesarul de fond de rulment aferent exploatării

Nevoia de fond de rulment aferent exploatării prezintă aceeași tendință ca și necesarul de fond de rulment, în trei din cei cinci ani, având valori negative, fenomen datorat creșterii într-un ritm mai rapid a pasivelor din exploatare față de activele din exploatare.

În anul 2000, nevoia de fond de rulment aferent exploatării a scăzut cu 28% față de perioada precedentă, având valoarea de –12361993mii lei.

Ca aspecte pozitive ale ciclului de exploatare, putem spune că, înregistraea NFRE-ului negativ s-a datorat accelerării vitezei de ritație a stocurilor. Creanțele din exploatare prezintă o variație ușor descendentă în ceea ce privește viteza de rotație, dar se menține totuși peste minimul admisibil, acesta reprezentând un aspect negativ alături de înregistrarea unei diminuări a CA în prețuri curente.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanțare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din afara activității de exploatare și care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente.

NFRAE=Nevoi curente din afara exploatării-Resurse curente din afara exploatării

NFRAE=NFR-NFRE

3.6

Necesarul de fond de rulment în afara exploatării

Nivelul acestui indicator a fost negativ aproape pe întreaga perioadă de analiză, cu excepția ultimului an când acesta are valoare pozitivă, reflectând un excedent de resurse ciclice comparativ cu nevoile ciclice în afara exploatării.

În concluzie, ca urmare a analizei necesarului de fond de rulment putem concluzionea că S.C.Zarea S.A. se află în dezechilibru pe termen scurt.

Analiza trezoreriei nete

Analiza nivelului și dinamicii trezoreriei

Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția întreprinderii rezultate din activitatea desfășurată pe percursul unui exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea excecedentului de nevoi ciclice(rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente.

Trezoreria, la nivelul unei intreprinderi, este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Trezoreria se poate calcula în două modalități:

Ca diferență între FR și NFR

Ca diferență între trezoreria de activ și trezoreria de pasiv

unde: TA-cuprinde disponibilități bănești din conturi și casa și plasamente pe termen scurt;

TP-cuprinde credite curente și soldul creditor al conturilor curente existente la bănci.

Analiza trezoreriei pe baza bilanțului financiar

3.7

Analiza nivelului și dinamicii trezoreriei nete

S.C.Zarea S.A. înregistrează o trezorerie pozitivă pe întreaga perioadă analizată, care este generată în primii trei ani de analiză de un fond de rulment superior necesarului de fond de rulment, iar în ultimii doi ani, atât fondul de rulment cât și necesarul de fond de rulment au înregistrat valori negative, dar nivelul negativ al necesarului de fond de rulment a devansat nivelul negativ al fondului de rulment.

3.3 Evoluția trezoreriei nete

Datorită faptului că întreprinderea are o trezorerie pozitivă pe întreaga perioadă de analiză, putem concluziona că echilibrul curent este satisfăcut.

Analiza funcțională a trezoreriei

3.8

Analiza funcțională a trezoreriei

Pe întreaga perioadă de analiză, trezoreria de activ a fost superioară trezoreriei de pasiv (care a fost nulă, întreprinderea nebeneficiind de nici un fel de credite pe termen scurt), din care rezultă o trezorerie pozitivă.

Analiza fluxului monetar net

Fluxul monetar net (Fmn), rezultă din variația în valori absolute a trezoreriei nete de la un an la altul, care practic este fluxul de numerar dagajat din activitatea întreprinderii pe parcursul unui exercițiu financiar.

Un flux monetar net pozitiv semnifică creșterea puterii de investire a întreprinderii și a averii acționarilor.

Fluxul monetar net negativ semnifică reducerea puterii de investire a întreprinderii și a averii acționarilor.

Din punct de vedere funcțional, fluxul de trezorerie e compus din:

-fluxul de trezorerie din exploatare care este fluxul de numerar degajat din activitatea de exploatare al firmeipe pacursul unui exercițiu.

-fluxul de trezorerie din afara activității de exploatare(FTAE)care se determină prin deducerea fluxului de trezorerie din exploatare din fluxul monetar net.

3.9

Fluxul monetar net

Pe perioada analizată, fluxul monetar net a fost pozitiv cu excepția anului 1999 în care a fost negativ. Din acest punct de vedere S.C.Zarea S.A. se află într-o situație favorabilă.

Pentru activitatea de exploatare se observă o reducere în ultimul an a fluxului de trezorerie ceea ce înseamnă scăderea eficienței activității de bază.

Analiza ratelor de finanțare

Rata de finanțare stabilă

Rata finanțării activelor imobilizate din resurse permenente(Rfpm) reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitaluri permanente acoperă utilizările grupate în active permanente. Reflectă în valori relative echilibrul financiar pe termen lung.

Dacă Rfpm>100% atunci activele stabile sunt finanțate integral din surse stabile și există un surplus de resurse permanente care constituie fondul de rulment.

Dacă Rfpm<100% atunci activele stabile sunt finanțate doar parțial din resurse permanente, iar fondul de rulment e negativ.

3.10

Rata de finanțare stabilă

Rata arată că în primii trei ani de analiză, nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse permanente, în ultimii doi ani acesta scăzând sub nivelul de 100% (activele stabile erau finanțate doar parțial din resurse permanente, iar fondul de rulment era negativ), dar a crescut de la un an la altul astfel că în anul 2000 doar 7% din nevoile permanente au fost acoperite din resurse curente față de 23% în anul anterior.

Rata de finanțare ciclică

Rata finanțării ciclice (Rfc) reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile temporare acoperă utilizările grupate în activele temporare.

Dacă Rfc>100% atunci activele curente au fost finnțate integral din pasive curente deci NFR<0 ;

Dacă Rfc<100% înseamnă că activele curente au fost finanțate doar parțial din resurse curente deci NFR>0.

3.11

Rata de finanțare ciclică

În primii trei ani de analiză, rata se situează sub nivelul de100% ceea ce înseamnă că există un necesar de fond de rulment pozitiv adică pasivele curente au acoperit doar parțial activele curente.

În ultimii doi ani observăm că rata se situează ușor peste nivelul de 100% adică NFR<0, deci pasivele curente acopereau integral nevoile curente existând și un surplus pentru acoperirea nevoilor permanente.

Analiza patrimonilui net

Activul net contabil (ANC) sau situația netă a patrimoniuluinet, măsoară averea netă a acționarilor (activul negrevat de datorii)

Activul net contabil, reprezintă principala evaluare contabilă a întreprinderii putând avea:

Valoare pozitivă(ANC>0)

-crescătoare de la un exercițiu financiar la altul consemnează realizarea parțială sau integrală a obiectivului major al gestiunii financiare adică maximizarea valorii capitalurilor proprii și a activului net finanțat din aceste capitaluri;

-este o consecință a reinvestirii unei părți din profitul net și al altor elemente de acumulări: provizioane reglementate, reportări din exercițiul precedent, subvenții, rezerve;

-însemn al fructificării superioare al activului net;

-indică o îmbogățire a acțonarilor.

Valoare negativă(ANC<0)

-însemnă că datoriile depășesc activele nete;

-consemnează o stare prefalimentară a intrepriderii;

-reprezintă consecința încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare care au consumat integral capitalurile proprii;

-indică o sărăcire a acționarilor.

Raportul net contabil (RNC) măsoară gradul de independență financiară a patrimoniului. Reflectă ponderea averii acționarilor în total activ.

3.12

Patrimoniul net

3.4 Evoluția nivelului activului net contabil

Activul net contabil înregistrează o tendință de creștere pe întreaga perioadă analizată, exceptând anul 1999 când aacesta prezintă o diminuare datorită înregistrării unui rezultat al exercițiului negativ. Creșterea activului net contabil este foarte lentă, aceasta însemnând că acționarii nu au avut foarte mult de câștigat în această perioadă.

Raportul contabil net a înregistrat o scădere permanentă pe întreaga perioadă, ceea ce înseamnă reducerea gradului de independență financiară a patrimoniului fapt datorat creșterii într-un ritm mai rapid a datoriilor față de ritmul de creștere a activelor totale, fiind o consecință a dezechilibrului.

În ultimii trei ani de analiză, valoarea raportului contabil net se situează sub valoarea minim admisibilă de 35% ceea ce înseamnă că, în ultimul an de exemplu,doar 28% din activul total era negrefat de datorii.

În concluzie, putem spune că echilibrul financiar al S.C.Zarea S.A.a fost precar pe parcursul întregii perioade de analiză, starea de dezechilibru accentuându-se în special în anul 1999 când din punctul de vedere al resuselor și utilizărilor permanente s-a înregistrat un dezechilibru puternic evidențiat, datorat structurii neadecvate a elementelor din pasiv, situație care prezintă o ușoară ameliorare în ultimul an.

Fluxul de numerar dagajat din activitatea întreprinderii pe parcursul unui exercițiu financiar este pozitiv, cu excepția anului de cumpănă 1999, în ultimul an acesta și-a revenit atingând din nou valori pozitive, ceea ce înseamnă o creșterea puterii de investire a întreprinderii și a averii acționarilor.

ANALIZA PERFORMANȚELOR ECONOMICO FINANCIARE

Operațiile economice și financiare care au loc în cadrul unei intreprinderi se reflectă în documentele contabile de sinteză, sub forma fluxurilor și stocurilor. Fluxurile exercită o influență nemijlocită asupra rezultatului exercițiului în timp ce stocurile au un impact temporar sau de durată, asupra echilibrului financiar, nevoilor de finanțare a operațiilor de gestiune și în final asupra solvabilității întreprinderii.

Fluxurile financiare îmbracă forma veniturilor și cheltuielilor aferente perioadei de gestiune. Ele sunt generate în principal de activitatea desfășurată în cadrul întreprinderii și se prezintă ca flux de exploatare, flux financiar și flux excepțional. Structura activității unei intreprinderi pe cele trei niveluri permite prezentarea în consecință a indicatorilor din contul de profit și pierdere. Pe baza acestuia, se pot determia o serie de indicatori valorici privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii. Construcția în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercițiului) a sugerat denumirea de cascadă a solurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar, reflectă rezultatul gestiunii financiare pe treapta respecivă de acumulare. Ele permit aprecierea creșterii avuției generată de activitatea întreprinderii, precum și de înțelegerea modului de formare a rezultatului net.

Analiza marjei comerciale

Marja comercială(Mc), indicator specific activității întrepriderilor comerciale(dar întâlnită și în cazul întreprinderilor cu activitate mixtă), reprezintă câștigul realizat sub formă de adaos rezultat din activitatea de comercializare a mărfurilor. Mărimea acestui indicator reprezintă valoarea adaosului comercial rezultat în urma deducerii cheltuielilor privind achizițiile din veniturile rezultate de pe urma vânzării mărfurilor.

Analiza nivelului marjei comerciale

4.1

Nivelul marjei comerciale

De lungul perioadei de analiză, marja comercială nu prezintă importanță economică, activitatea de comercializare de mărfuri neaducând nici un fel de profit, ba mai mult, în anul 1998 nivelul cheltuielilor a fost superior nivelului veniturilor cu 6246 mii lei.

Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri(CA), e un indicator de bază pentru măsurarea volumului activității unei întreprinderi. Ea reprezintă suma totală a veniturilor pe care un agent economic o încasează de la beneficiari ca urmare a vânzării de produse, prestării de servicii sau executării de lucrări într-o perioadă de timp (de obicei un an).

Cifra de afaceri trebuie în principal să îndeplinească o serie de condiții:

Nivelul său să acopere cheltuielile din exploatare și să parmită realizarea de profit;

Să dețină o pondere de 85% din veniturile de exploatare și cel puțin 75% din veniturile totale ale firmei pentru a reflecta o situație normală de realizare a activității;

Să fie realizată într-un mod corespunzător cu specificul activității pe elementele sale componente de venituri pentru a corespunde obiectului principal de activitate;

În dimamică, să prezinte o tendință de creștere reală pentru a asigura creșterea reală a volumului de afaceri al firmei.

Analiza dinamicii cifrei de afaceri

4.2

Dinamica cifrei de afaceri

4.1 Evoluția cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimată în prețuri reale, prezintă o tendință de diminuare de la un an la altul. Singurul an în care are loc creștere a indicatorului este anul 1998 (cu 30%față de perioada precedentă).

În ultimii doi ani de analiză, cifra de afaceri în prețuri reale scade cu apoximativ 20% de un an la altul aceasta fiind semnalul unei înrăutățiri a situației.

Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri

Structura cifrei de afaceripe elelmente componente, oferă informații despre modul de realizare a cifrei de afaceri pe tipuri de venituri, adică din desfacerea producției și din comercializarea mărfurilor.

4.3

Structura cifrei de afaceri pe tipuri de venituri

La S.C.Zarea S.A.ponderea producției vândute în total cifră de afaceri de-a lungul perioadei analizate ia valori între 84,6 și 92% pondere acceptabilă; veniturile din vânzarea mărfurilor dețin totuși o pondere ridicată în CA având în vedere că activitatea de comercializare a mărfurilor nu generează profit.

Analiza factorială a cifrei de afaceri

Pentru a determina influența singulară a modificării fiecărui factor care acționează asupra cifrei de afaceri se utilizează metoda substituțiilor în lanț, care presupune parcurgarea mai multor etape și anume:

Prima fază se concretizează în delimitarea obiectului analizei, în cazul nostru acesta fiind CA.

Identificarea unui model de analiză, reprezintă etapa secundă de analiză.

Modelul de analiză ales este:

A treia fază o reprezintă identificarea factorilor de influență. Conform regulilor metodei substituțiilor în lanț, ordonarea factorilor se face în funcție de criteriul condiționării economice în factori cantitativi, factori de structură și factori calitativi. Factorii de influență în acest model sunt:

Următoarea etapă se concretizează în identificarea sensului și nivelului contribuției fiecărui factor de influență la modificarea CA. În cazul metodei subtituțiilor în lanț, substituirile de factori se fac succesiv, mai întâi factorii cantitativi, apoi cei calitativi. Un factor substituit se menține la nivelul curent în operațiile ulterioare. Pentru aceasta, avem nevoie de datele din tabelul nr.4.4:

4.4

Analiza factorială a cifrei de afaceri

Influența modificării nivelului activului total asupra cifrei de afaceri:

În perioada 1999-2000, creșterea activului cu 6,161,198 mii lei a determinat creșterea cifrei de afaceri cu 14,639,0050mii lei.

Influența modificării ratei activelor circulante asupra cifrei de afaceri:

În ultimul an de analiză, creșterea ratei activelor circulante cu 4% față de perioada prececedentă a determinat creșterea cifrei de afaceri cu 10,712,916 mii lei.

Influența modificării ratei stocurilor asupra cifrei de afaceri:

Datorită scăderii ponderii stocurilor în active circulante cu 11% în ultimul an de analiză față de perioada precedentă, cifra de afaceri a scăzut semnificativ, cu -50.796.346 mii lei.

Influența modificării vitezei de rotație a stocurilor asdupra cifrei de afaceri:

Creșterea numărului de rotații a stocurilor în perioada 1999-2000 cu 2,2 rotații a determinat creșterea cifrei de afaceri cu 32.079.234 mii lei.

Ultima etapă a analizei factoriale prin metoda substituțiilor în lanț o reprezintă formularea concluziilor și măsurilor de îmbunătățire a indicatorului.

Din faza anterioară a analizei cifrei de afaceri, putem concluziona că trei din cei patru factori de influență care au acționat asupra cifrei de afaceri au avut influență pozitivă asupra acestuia (activul total, rata activelor circulante și viteza de rotație a stocurilor), o influență puternică asupra indicatorului având-o modificarea ratei stocurilor acesta fiind factorul primar de influență, dar din nefericire de sens negativ.

Măsuri de îmbunătățire a indicatorului:

creșterea activului total al întreprinderii prin:

organizarea structurii activului în acord cu obiectul de activitate;

valorificarea obiectivelor imobilizate;

– valorificarea celorlalte categorii de active.

creșterea activelor circulante, prin creșterea mai rapidă a activelor circulante decât activul total ;

creșterea ratei stocurilor, prin creșterea mai rapidă ca ritm a stocurilor față de activele circulante;

creștere vitezei de rotație a stocurilor (), ceea ce se poate realize prin:

-dimensioanarea optimă a stocurilor în toate fazele ciclului economic;

-reducerea cheltuielilor de exploatare.

Atingerea acestor obiective ar însemna accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, creșterea gradului de lichiditate a lor cu toate efectele favorabile asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii.

Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată (VA) este indicatorul economico financiar care exprimă surplusul de valoare peste valoarea consumurilor provenite de la terți, surplus creat prin valorificarea resurselor tehnice, materiale și umane ale întreprinderii. Folosit la construcția unor indicatori necesari pentru caracterizarea eficienței factorilor de producție, valoarea adăugată (VA) reprezintă sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea unei întreprinderi, adică:

Salariații care primesc salarii, indemnizații și premii;

Statul, care încasează impozite, taxe, vărsăminte și alte cheltuieli asimilate;

Creditorii, care primesc dobânzi, rate de rambursare și comisioane;

Acționarii care primesc divedende;

Agentul ecnomic căruia îi revin resurse pentru autofinanțare.

VA=Marja comercială+Producția exercițiului-Consumul intermediar

Analiza nivelului valorii adăugate

Valoarea adăugată, poate fi calculată prin două metode:

Metoda substractivă, adică diferența dintre producția globală a exercițiului și consumurile de bunuri și servicii furnizate de terți.

VA=Producția globală-Consum intermediar

unde:Producția globală=Producția exercițiului+Marja comercială

Metoda aditivă, prin însumarea elementelor sale compnente: salarii și cheltuieli cu salarii, impozite, taxe, vărsăminte, amortizări,dobânzi, dividende și rezultatul net.

VA=Ch.cu personalul+ Impozite,taxe,vărsăminte +Dobânzi+Amortizare +Dividende + Profit reinvestit

Analiza nivelului valorii adăugate prin metoda substractivă

4.5

Nivelul valorii adăugate prin metoda substractivă

Conform datelor din tabelul alăturat, se poate observa că valoarea adăugată, prezintă o tendință de creștere la începutul perioadei de analiză, atinge în 1999 nivelul maxim iar în anul 2000 sesizăm diminuarea indicatorului față de anul precedent.

Acest fapt s-a datorat:

scăderii ritmului de creștere a producției exercițiului începând cu anul 1997, aceasta menținându-se aproape constantă în ultimii doi ani de analiză, cu efect negativ asupra indicatorului;

scăderii ritmului de creștere a consumului intermediar, acesta fiind superior totuși ritmului de creștere a producției exercițiului având efect negativ asupra evoluției valorii adăugate din acești ultimi doi ani.

Trebuie avut în vedere de asemenea și faptul că valorea adăugată prezintă o evoluție asemănătoare cifrei de afaceri, de unde putem concluziona că în ultima perioadă de analiză S.C.Zarea S.A. și-a restrâns obiectul (eliminându-și unele sortimente de băuturi).

Analiza nivelului valorii adăugate prin metoda aditivă

4.6

Nivelul valorii adăugate prin metoda aditivă

Valoarea adăugată calculată prin această metodă, arată modul în care indicatorul asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii.

Conform calculelor (tabelul nr.4.6), se poate observa că pe întreaga perioadă de analiză, valoarea adăugată reușește prin repartiție să remunereze principalii participanți la desfășurerea activității întreprinderii.

Analiza dinamicii valorii adăugate

Dinamica valorii adăugate trebuie să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparebile, de la o perioadă la alta pentru a asigura creșterea reală a bogăției nou creată de firmă.

4.7

Dinamica valorii adăugate

4.2 Evoluția nivelului valorii adăugate

Valoarea adăugată în prețuri comparabile prezintă o tendință ascendentă la începutul perioadei de analiză, atinge punctul maxim în 1998 după această perioadă urmănd o tendință accelerată de diminuare, în ultimul an valoarea adăugată în prețuri constante s-a diminuat cu 24% față de anul 1999 aceasta însemnând o diminuare a bogăției reale realizate de întreprindere prin valorificarea resurselor sale peste consumul intermediar de la terți. Aceasta înseamnă o depreciere a situației de la an la an.

Analiza structurii valorii adăugate

Valoarea adăugată, trebuie analizată și în structură, sub forma în care asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a firmei.

Ca și tendință, este bine ca rtitmul de creștere a elementelor să respecte o succesiune bine determinată. Preferabil este ca dividendele să crească cam în același ritm cu autofinanțarea iar profitul net să crească mai repede ca orice alt element. Cel mai bine este ca remunerarea statului să se reducă în pondere, reflectând o reducere a presiunii fiscale și implicit creșterea resurselor de dezvoltare.

4.8

Structura valorii adăugate

4.3 Evoluția structurii valorii adăugate

Conform datelor din tabelul nr. 4.8, ponderea majoritară în valoarea adăugată o are remunerarea statului ceea ce înseamnă o presiune fiscală mare, cu efecte nefavorabile pentru întreprindere frânând astfel dezvoltarea acesteia.

Locul doi ca pondere îl are remunerarea personalului cu o tendință ușoară de diminuare la mijlocul perioadei de analiză dar în ultimul an prezintă o ușoară creștere (cu 0,3%)ceea ce înseamnă diminuarea eficienței gestiunii resurselor umane.

Remunerarea firmei prin autofinanțare se situează pe locul al treilea ca pondere în valoarea adăugată,prezentând o tendință de ușoară creștere în ultimul an de analiză (3,6%) față de anul precedent.

Remunerarea investitorilor și a creditorilor deține o pondere nesemnificativă în valoarea adăugată, în ultimii doi ani, proproietarii de acțiuni, nu au fost remunerați din cauza înregistrării de pierderi în anul 1999, în anul 2000 întreprinderea fiind nevoită să-și acopere aceste pierderi.

Remunerarea creditorilor nu prezintă importanță ca structură în valoarea adăugată, ele ocupând sub 1% din aceasta pe întreaga perioadă analizată.

Analiza factorială a valorii adăugate

Analiza factorială a valorii adăugate, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:

Delimitarea obiectului analizei, în cazul nostru, valoarea adăugată;

Identificarea modelului de analiză:

Identificarea factorilor de influență:

Identificarea sensului și nivelului influenței fiecărui factor. Pentru aceasta evem nevoie de datele din tabelul nr.4.9:

4.9

Analiza factorială a valorii adăugate

Influența modificării activelor economice asupra nivelului valorii adăugate:

Creșterea activului economic cu 6.161.198 mii lei a determinat creșterea valorii adăugate cu 8.414.759 mii lei.

Inflența modificării ratei activelor circulante asupra asupra valorii adăugate:

Modificarea ratei activelor circulante cu +4% față de anul 1999 a daterminat creșterea valorii adăugate cu 6.240.103 mii lei.

Influența modificării raportului tehnologic asupra valorii adăugate:

Diminuarea raportului tehnologic cu 6,12% față de anul anterior a determinat diminuarea valorii adăugate cu 14.312.889 mii lei.

Influența modificării randamentului mijloacelor fixe asupra valorii adăugate:

Scăderea randamentului mijloacelor fixe cu 0,05lei/leu mijloace fixe a determinat diminuarea valorii adăugate cu 671.308 mii lei.

Influența modificării valorii adăugate la un leu producția exercițiului asupra nivelului valorii adăugate:

Ddiminarea valorii adăugate la un leu producția exercițiului din anul 1999 în 2000 a determinat diminuarea nivelului valorii adăugate cu 1.006.642 mii lei.

Concluzii și sugestii:

Conform analizei factoriale a valorii adăugate, putem concluziona că, factorul de influență primar este reprezentat de modificarea raportului tehnologic (raportul dintre mijloacele fixe și activele circulante)care însă este negativ, determinând diminuarea valorii adăugate cu 14.312.889 mii lei. Pe lângă acesta, o influență negativă o mai au încă doi factori(randamentul mijloacelor fixe și valoarea adăugată la un leu producția exercițiului), doar doi dintre cei cinci factori au avut o influență pozitivă asupre indicatorului aceștia fiind devansați de factorii cu influență negativă, din această cauză valoarea adăugată s-a diminuat cu 1.228.977 mii lei în ultimul an de analiză.

Pentru a asigura revenirea nivelului valorii adăugate pot fi luate o serie de măsuri și anume:

creșterea valorii activelor economice prin:

organizarea structurii activului în acord cu obiectul de activitate;

valorificarea obiectivelor imobilizate;

– valorificare celorlalte categorii de active.

creșterea ponderii activelor circulante în total activ, fapt realizabil prin creșterea mai rapidă ca ritm a activelor circulante față de nivelul activului total;

îmbunătățirea raportului tehnologic(Mf/Ac),astfel încât indicele de creștere a valorii mijloacelor fixe să devanseze ritmul de creștere a activelor circulante;

sporirea randamentului mijloacelor fixe, astfel încât să se obțină o cantitate superioară de produse cu același consum de mijloace fixe;

creșterea valorii adăugate la un leu producție a exercițiului prin creșterea ponderii produselor cu o valoare adăugată mai mare decăt media în producție sau a produselor de o calitate superioară care sunt obținute cu un consum intermediar mic.

Excedentul brut din exploatare

Excedentul brut din exploatare(EBE), reprezintă capacitatea brută de autofinanțare care se degajă din activitatea de exploatare. Exprimă potențialul de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare. La calculul EBE se cosideră că amortizarea este doar o cheltuială calculată și nu plătită, nefiind dedusă, prin acest fapt EBE este mai cuprinzător decăt rezultatul brut al exploatării.

Analiza nivelului excedentului brut al exploatării

Excedentul brut din exploatare se determină astfel:

E.B.E.=(VA+Subcenții de exploatare)-(Impozite, taxe, vărsăminte+cheltuieli de personal)

4.10

Evoluția excedentului brut din exploatare

4.4 Evoluția excedentului brut din exploatare

Analizând nivelul excedentului brut din exploatare, se observă că indicatorul prezintă o tendință ascendentă la încaputul perioadei analizate, urmată în 1999 de o diminuare față de perioada anterioară, fapt datorat diminuării mai rapide a ritmului de creștere a valorii adăugate(de la234% la 131%) față de nivelul elementelor de natura cheltuielilor (de la 189% la 138% a cheltuielilor cu personalul și de la 245% la 137% a impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate).

În ultimul an de analiză, indicatorul prezintă totuși o tendință de revenire, EBE crește cu 31% față de perioada precedentă, fapt datorat diminuării mai rapide ca ritm a indicatorilor de natura cheltuielilor, decăt al valorii adăugate. Acest fapt se observă și din evoluția efectului de generare al EBE din valoarea adăugată, acesta prezentând o evoluție ascendentă în ultimul an de analiză.

Dinamica excedentului brut al exploatării

4.11

Dinamica excedentului brut de exploatare

Excedentul brut din exploatare în prețuri comparabile,a avut o evoluție sinusoidală, în anul 1999 indicatorul scade cu 37% fașă de perioada precedentă, urmată în ultimul an de o creștere sensibilă a acestuia (cu un procent).

Analiza structurii excedentului brut al exploatării

Structura EBE evidențiază componența pe elemente de autofinanțare a acestuia. În structură, este preferabil să crească ponderea rezultatuluiexploatării, printr-o dinamică mai accentuată a acestuia față de amortizare.

4.12

Structura excedentului brut din exploatare

Ponderea majoritară în EBE o are rezultatul brut al exploatării care după ușoare fluctuații, crește din nou în ultimul an al perioadei de analiză. Acest lucru semnifică sporirea eficienței activității de exploatare.

Cheltuielile cu amortizarea, în general prezintă o tendință de reducere în structura EBE. Situația pate fi considerată favorabilă, deoarece la creșterea amortizărilor(rezultate din creșterea imobilizărilor aferente exploatării) îi corespunde o creștere cu ritm mai acentuat a profitului din exploatare.

Analiza rezultatului brut al exploatării

Rezultatul brut al exploatării (Rbe) exprimă în mărimi absolute rentabilitatea sau pierderile aferente acivității de exploatare după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente acestei activități. Caracterizează performanțele activității de exploatare

.

Rbe=Venituri din exploatare-Cheltuieli din exploatare

Analiza nivelului rezultatului brut al exploatării

4.13

Evoluția rezultatului brut al exploatării

4.5 Evoluția rezultatului brut al exploatării

La fel ca și EBE, pe întreaga perioadă de analiză, rezultatul brut al exploatării înregistrează evoluție fluctuantă, cu o tendință de diminuare în preajma anului 1999 urmată de o revenire în ultimul an de analiză perioadă în care indicatorul a crescut cu 40% față de perioada precedentă, fapt datorat în primul rând sporirii ritmului de creștere a elementelor de natura veniturilor față de cele de natura cheltuielilor și în al doilea rând creșterii eficienței activității: sporirea cu 2% a ratei rentabilității comerciale, și creșterea cu 4% a CA cu efect pozitiv asupra indicatorului.

Dinamica rezultatului brut al exploatării

4.14

Rezultatul brut al exploatării în prețuri comparabile

În ultimul an de analiză, se poate observa că rezultatul brut al exploatării în prețuri comparabile a prezentat o tenință de revenire după vertiginoasa scădere din anul 1999, ceea ce înseamnă creșterea potențialului brut de câștig din activitatea de exploatare.

Analiza rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exercițiului (Rb), exprimă în mărimi absolute rentabilitatea brută sau pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exercițiu financiar.

Rb = Rezultatul current+Rezultatul excepțional

Rezultatul curent, reprezintă rezultatul obținut din operațiunile normale ale firmei. Indicatorul permite aprecierea impactului politicii financiare a întreprinderii asupra rentabilității, în timp ce, rezultatul excepțional, reprezintă rezultatul obținut din operațiunile excepționale care nu sunt legate de evoluția normală a activității întreprinderii. Acesta se determină ca diferență între veniturile excepționale și cheltuielile excepționale aferente operațiunilor de gestiune și de capital.

Analiza nivelului rezultatului brut al exercițiului

4.15

Evoluția rezultatului brut al exercițiului

Evoluția favorabilă a rezultatului brut al exercițiului, s-a datorat:

-creșterii veniturilor într-un ritm superior cheltuielilor;

-modificării structurii veniturilor și cheltuielilor.

Dinamica rezultatului brut al exercițiului

4.16

Rezultatul brut al exercițiului în prețuri comparabile

4.6 Evoluția rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exercițiului în prețuri comparabile, a înregistrat o evoluție fluctuantă de-a lungul perioadei de analiză. În ultimul an, nivelul indicatorului crește substanțial față de perioada anterioară(cu 35%), dar trebuie avut în vedere că în 1999 S.C.Zarea S.A. a înregistrat un rezultat al exercițiului negativ, datorită unor pierderi substanțiale din activitatea excepțională (consecință a plății unor amenzi și penalități).

Analiza structurii rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exercițiului caracterizează toate laturile activității întreprinderii (exploatare, financiar și excepțional). Mărimea lui este influențată de strategia de aprovizionare, producție și desfacere, de strategia de investiții, de strategia în domeniul rtesurselor umane și de politica financiară.

Analiza structurii rezultatului brut al exercițiului urmărește trei aspecte principale:

-modul de formare a veniturilor totale pe categorii de venituri;

– modul de formare a cheltuielilor totale pe categorii de cheltuieli;

– modul de formare a rezultatului brut pe categorii de rezultate.

Ca principiu e foarte important ca fiecare rezultat să aibă o contribuție pozitivă la formarea rezultatului.

4.17

Structura rezultatului brut al exercițiului

Privind din punctul de vedere al veniturilor, putem spune că situația este normală, majoritatea veniturilor o reprezintă veniturile din exploatare.

Din punct de vedere al cheltuielilor, se observă o creștere a ponderii cheltuielilor excepționale, ceea ce influențează negativ rezultatul exercițiului, obținându-seun rezultat excepțional negativ de dimensiuni considerabile ceea ce a determinat diminuarea rezultatului curent (pozitiv) astfel că în anul 1999 de la un rezultat curent de 7.937.787 mii lei, s-a ajuns la

un rezultat brut al exercițiului de 1.074.491 mii lei datorită rezultatului excepțional negativ de

-6.863.296 mii lei.

Analiza rezultatului net al exercițiului

Rezultatul net al exercițiului (Rn),exprimă în mărimi absolute rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale, și a inpozitului pe profit aferent unui exercițiu financiar. Repartizarea pe destinații a profitului net trebuie să fie susținută de existența unor disponibilități monetare reale, în lipsa cărora profitul net va rămâne doar un potențial de finanțare. În condițiile existenței acestor disponibilități, profitul net urmează să se distribuie sub forma dividendelor sau să se reinvestească în firmă.

Rezultatul net se poate calcula prin două metode și anume:

metoda substractivă:

unde: Rn-rezultatul net al exercițiului;

Rb- rezultatul brut al exercițiului;

I/p- impozitul pe profit.

metoda aditivă în funcție de destinația rezultatului net:

Rn = Prtofit reinvestit+Dividende +Remunerarea personalului+Acoperiri de pierderi

Analiza nivelului rezultatului net al exercițiului

4.18

Evoluția rezultatului net al exercițiului metoda substractivă

Conform datelor din tabelul nr.4.18 se poate observea că în mărimi absolute, rezultatul net obținut de S.C.Zarea S.A. a avut o evoluție lent ascendentă, pe întreaga perioadă de analiză, cu excepția anului 1999 când cest rezultat a fost negativ. Această evoluție este dată de evoluția rezultatului brut, în primul rând, și evoluția impozitului pe profit, acesta din urmă, fiind influențat atât de nivelul rezultatului brut cât și de cheltuielile cu amenzile și penalitățile plătite de întreprindere care reprezintă cheltuieli nedeductibile din rezultatul impozabil.

4.19

Evoluția rezultatului net al exercițiului metoda substractivă

Conform metodei aditive de obținere a rezultatului net, în fiuncție de destinația acestuia pe elemente componente ale repartiției, constatăm că destinațiile profitului net se modifică pe întreaga perioadă de analiză și anume:

-profitul net reinvestit are o evoluție permanent ascendentă(cu excepția anului 1999);

-dividendele acordate au o evoluție ascendentă în primii trei ani după care întreprinderea nu mai acordă dividende;

-în anul 2000, S.C.Zarea S.A. este nevoită să acopere pierderea anului 1999;

-participarea salariaților la profit este remunerată fluctuant.

Dinamica rezultatului net al exercițiului

4.20

Rezultatul net al exercițiului în prețuri comparabile

4.7 Evoluția rezultatului net al exercițiului

Evolutia rezultatului net al exercitiului in prețuri comparabile este fluctuantă de-a lungul perioadei de analiză. În ultimul an rezultatul net este pozitiv, spre deosebire de anul 1999. Creșterea rezultatului net este sensibilă nefiind cu mult superioară anului 1998.

Analiza structurii rezultatului net al exercițiului

Scopul rezultatului exercițiului este de a remunera:

-acționarii prin dividende;

-firma prin investiții;

-personalul firmei și anume:

-salariatii prin participare la profit;

-managerul prin cota de participare;

-acoperirea eventualelor pierderderi din perioadele precedente.

4.21

Structura rezultatului net al exercițiului

Din tabelul nr.4.21 se observă că destinația profitului net se modifică de la an la an, profitul reinvestit este fluctuant, în ultimul an doar 28% din profitul net se reinvestește, se renunță la remunerarea acționarilor datorită necesității acoperirii pierderii anului 1999.

În concluzie, în ceea ce privește rezultatele economico-financiare ale S.C. Zarea S.A.se pot afirma următoarele:

➲ cifra de afaceri prezintă o tendință de creștere de la o perioadă la alta, dar în prețuri reale, începând cu anul 1999 se observă o evoluție ușor descendentă;

➲ valoarea adăugată, prezintă o ușoară tendință de diminuare(în ultimul an), cu toate că cifra de afaceri a crescut în această perioadă, fapt datorat creșterii mai rapide a consumurilor intermediare;

➲ capacitatea brut de autofinanțare care se degajă din activitatea de exploatare manifestă o evoluție ascendentă de la o perioadă la alta, cu excepția anului de cumpănă 1999;

➲ rezultatul activității de expoatare demonstrează eficiența acestei activități pe întreaga perioadă de analiză, acesta având un trend ascendent;

➲ nivelul rezultatului brut al exercițiului, este mult mai redus decât cel al rezultatului din exploatare, acesta fiind rezultatul acțiunii negative a rezultatului excepțional (negativ pe parcursul întregii perioade);

➲ rentabilitatea netă, exprimată prin nivelul rezultatului net al exercițiului, prezintă o evoluție ușor crescătoare, în anul 1999 acesta fiind negativ datorită influenței puternic negative a rezultatului excepțional, în ultimul an nivelul indicatorului a crescut semnificativ, situație favorabilă.

ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR FINANCIARE

Derularea activității curente este asigurată de procese economice, prin care se asigură transformarea materiilor prime și materialeleor în noi valori de întrebuințare și procese financiare, prin care se realizează mobilizarea și alocarea resurselor financiare.

Ratele de gestiune se folosesc pentru a aprecia nivelul de utilizare a resurselor aflate la dispoziția întreprinderii, respective viteza cu care aceste resurse parcurg circuitul economic și ajung să devină venituri.

Analiza gestiunii resuselor, urmărește completarea informațiilor statice cu valoare descriptivă rezultate din analiza echilibrului financiar și a lichidității întreprinderii cu informații care reflectă manifestarea dinamică a echilibrului financiar și a cărui scop este acoperirea datoriilor din veniturile proprii.

Ratele de gestiune furnizează cele mai importante informații calitative asupra modului de folosire a resurselor, puterea lor informativă crescând atunci când sunt utilizate în analiza resurselor temporare. În acest caz permit aprecierea aportului comportamentului fiecărei componente a NFR, ratele măsurând ritmul de înnoire a elementelor patrimoniale.

Măsurarea vitezei de rotație se face cu ajutorul a doi indicatori:

➲numărul de rotații care arată de câte ori se rotesc elementele de activ sau de pasiv analizate prin elementele de venituri în perioada de gestiune, creșterea numărului de rotații înseamnă creșterea eficienței utilizării elementului;

➲durata în zile a unei rotații arată durata medie în care elementele analizate parcurg întregul ciclu economic și se reîntorc în întreprindere sub forma inițială de bani. Acest indicator se optimizează prin minimizare, cu cât durata în zile e mei mică, cu atât elementul analizat se reîntoarce mai rapid sub formă bănească.

Cei doi factori ai vitezei de rotație se condiționează reciproc ( veniturile depind în mare măsură de nivelul și evoluția elementelor de activ și pasiv care, la rândul lor, depind direct de nivelul veniturilor).

Viteza de rotație a resurselor este elementul daterminant al nivelului și evoluției eficienței economice, a rentabilității și a masei profitului. Accelerarea sau încetinirea vitezei de rotație are ca efect eliberarea sau imobilizarea absolută sau relativă de resurse.

Analiza ratelor de gestiune ale activelor

Analiza gestiunii activului total

Viteza de rotație a activului total reflectă eficiența utilizării tuturor bunurilor reale ale firmei, respectiv nivelul general de organizare al activității.

Pentru unitățile industriale indicatorul poate avea valorile:

Nrot<1 ceea ce înseamnă că întreprinderea are o organizare necorespunzătoare;

1,2<Nrot <1,4 ceea ce reflectă o organizare mediocră;

1,4<Nrot<2 ceea ce reflectă o organizare satisfăcătoare;

Nrot>2 rotații, reflectă o organizare bună.

5.1

Viteza de rotație a activelor totale

5.1 Viteza de rotație a activului total

În ultimii trei ani de analiză, activele se roteau prin venituri de peste două ori, acest nivel reflectând o organizare bună a activității.

În ultimul an se observă o diminuare a numărului de rotații cu 0,1 rotații activele totale revenind sub formă bănească cu 10 zile mai târziu decât în anul precedent, ceea ce înseamnă o presiune financiară de 4,5 mld lei( imobilizare de resurse).

Ca măsuri pentru îmbunătățirea ratei putem aminti:

-optimizarea structurii activului în acord cu obiectul de activitate;

-valorificarea superioară a activelor imobilizate;

-valorificarea resurselor materiale și creșterea gradului lor de lichiditate;

-creșterea cifrei de afaceri prin creșterea valorificării activelor.

Analiza gestiunii activelor imobilizate

Viteza de rotație a activelor imobilizate reflectă eficiența utilizarii imobilizărilor întreprinderii.

Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor imobilizate este de 4 rotații adică activele imobilizate să revină în aproximativ 90 de zile în formă bănească. Principalul efect al accelerării vitezei de rotație este relaxarea financiară.

5.2

Viteza de rotație a activelor imobilizate

În ultimul an de analiză, activele se roteau prin veniturile totale de 7,6 ori, recuperându-se sub formă inițială bănească într-un termen mediu de 48 zile. Față de anul precedent, durata în zile de revenire a acestora a scăzut cu 3 zile ceea ce înseamnă creșterea utilizării activelor imobilizate(relaxare financiară de 1,3 mld lei).

Pe întreaga perioadă analizată, indicatorul a înregistrat o evoluție sinusoidală, în primul an de analiză, activele imobilizate se roteau prin veniturile totale de 1,9 ori.

În ultimii trei ani indicatorul a înregistrat valori satisfăcătoare, creșterea în ultimul an a vitezei de rotație a generat efecte pozitive de natura relaxării financiare asupra lichidității întreprinderii.

Analiza gestiunii activelor circulante

Viteza de rotație a activelor circulante exprimă numărul de rotații sau durata medie a unei rotații efectuate de activele circulante prin activele totale.

Valoarea considerată minimă care asigură o eficiență acceptabilă agestiunii activelor circulante este de 6 rotații care corespunde unui termen de rtevenire sub formă bănescă de 60 de zile. Principalul efect al accelerării vitezei derotație este relaxarea financiară datorităelberării de resurse financiare.

5.3

Viteza de rotație a activelor circulante

Pe întreaga perioadă analizată, viteza de rotație este foarte scăzută, situându-se aproximativ la jumătatea nivelului minim acceptabil.

În ultimul an de analiză, activele circulante se roteau prin veniturile totale de 3,2 ori recuperându-se sub formă bănească inițială într-un termen mediu de 113 zile. Aceasta reprezintă o situație nefavorabilă pentru întreprindere. Indicatorul prezintă o tendință de înrăutățire generând efecte negative de natura presiunii financiare asupra trezoreriei.

5.2 Viteza de rotație a activelor circulante

Pentru a se aduce situația la normal, este necesar să fie adoptate o serie de măsuri cum ar fi: -gestionarea eficientă a stocurilor de materiale;

-creșterea gradului de lichiditate a activelor circulante;

-optimizarea structurii activelor corculante.

Analiza gestiunii stocurilor

În cadrul activelor circulante stocurile reprezintă elementul cel mai greu de transformat în lichidități.

Rotația stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activității până se reîntorc sub formă bănească inițială.

Viteza de rotație a stocurilor determină de câte ori, stocurile trec succesiv prin toate stadiile: aprovizionare, producție, vânzare, respectiv durata în zile a unei rotații complete. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații , care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească de 45 de zile. În cazul nostru, aceasta se prezintă în tebelul nr.5.4.

5.4

Viteza de rotație a stocurilor

Din analiza gestiunii stocurilor putem spune că viteza de rotație a stocurilor prin CA crește de-a lungul perioadei de analiză.

5.3 Viteza de rotație a stocurilor

În ultimul an, stocurile se roteau prin CA de 11,2 ori, parcurgând ciclul economic și recuperându-se sub formă inițială bănească în 32 de zile(cu 9 zile mei puțin decât anul anterior) ceea ce înseamnă o eliberare de resurse materiale și financiare de 3,7 mld lei(figura nr.5.3).

Analiza gestiunii creanțelor

Analiza gestiunii creanțelor curente

Ratele de gestiune a creanțelor curente exprimă durata medie în zile de încasare a contravalorii creanțelor curente. Aceasta arată decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii facturilor.

În practică este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor curente să fie mai mare decât durata medie de încasare a creanțelor curente.

La S.C.Zarea S.A.analiza gestiunii creanțelor curente se prezintă în tabelul nr.5.5.

5.5

Viteza de rotație a creanțelor curente

Pe întreaga perioadă analizată, viteza de rotație a creanțelor curente se situează peste nivelul minim admisibil observând că în primii doi ani de analiză s-a încadrat în nivelul optim. Începând cu anul 1998 rata a avut o tendință descendentă, în 1997 creanțele se recuperau în 20 de zile ajungând în ultimul an, ca încasarea contravalorii facturilor să se facă în 61 zile , situație nefavorabilă.

Analiza gestiunii creditului client

Viteza de rotație a creditului client, ne arată în câte zile îmtreprinderea își încasează contravaloarea mărfurilor de la clienți. Rate de gestiune a cliențiloe exprimă creditul client acordat de firmă, adică durata medie în zile deîncasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiari. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor față de clienți este de cel puțin 8 rotații. Valoarea optimă ar fi de 12 rotații adică creanțele să fie recuperate de la clienți în maxim 30 de zile.

Această rată este influențată de:

-strategia întreprinderii furnizoare care dacă este în expansiune va acorda un interval mai mare de încasare decât concurenții;

-relațiila stabilite cu clienții când se acordă un termen mai mare de plată clienților tradiționali;

-politica de credit practicată pe piață care face ca atunci când dobânzile cresc să scadă durata creditului client.

5.6

Viteza de rotație a clienților

Pe întreaga perioadă de analiză creanțele clienți se rotesc prin CA în mai puțin de 30 de zile(cu excepția anului 1996), în ultimul an de analiză acestea se recuperau în 16 zile ceea ce înseamnă o relaxare financiară.

Ananliza gestiunii datoriilor

Analiza gestiunii datoriilor curente

Ratele de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie în zile de plată a contravalorii datoriilor pe termen scurt. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii facturii.Valoarea optimă a perioadei de decontare ar fi de maxim 30 de zile. Este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor curente să fie mai mare decât durata medie de încasare a creanțelor curente.

5.7

Viteza de rotație a datoriilor curente

În ultimul an de analiză, datoriile pe termen scurt se roteau prin cheltuieli totale de trei ori, nivel extrem de redus(aflat su valoatea minim admisibilă)acest fenomen regăsindu-se de- a lungul întregii perioade de analiză, cu excepția anului 1998.

În ultimii trei ani de analiză, rata a avut un trend descrescător, datoriile către furnizori plătindu-se mai greu întreprinderea fiind obligată să-și analizeze cauzele lipsei de lichiditate.

Analiza gestiunii creditului furnizor

Rata de gestiune a furnizorilor ne arată în câte zile întreprinderea își achită obligațiile sale față de furnizori.

Mărimea acestui indicator este influențată de:

-poziția firmei furnizoare pe piață comparativ cu concurenții ei;

-relațiile întreprinderii cu furnizorul;

-conjunctura economică, care dacă este favorabilă determină furnizorul să acorde un credit mai mare întreprinderii;

-politica de credit practicată pe piață care face ca atunci când dobânzile cresc să scadă durata creditului furnizor.

5.8

Viteza de rotație a creditului furnizor

5.5 Viteza de rotație a creditului client

și a creditului furnizor.

In ultimii trei ani de analiză viteza de rotație a furnizorilor prin cheltuieli a scăzut ca urmare a creșterii mai rapide a creditului furnizor față de cheltuielile cu furnizorii ajungând ca în ultimul an furnizorii să se plătească în 137 zile, situație favorabilă întreprinderii, clienții încasându-se în 16 zile, dar întreprinderea ar putea avea dificutăți cu furnizorii, putând să-i piardă pe unii din cauza plății lor atât de târzii.

Creșterea duratei de plată a furnizorilo a generat efecte pozitive de relaxare financiară.

În concluzie, din punctul de vedere al elementelor de activ privite după termenele de alocare și lichiditate, rotația acestora evidențiază sporirea eficienței utilizării activelor imobilizate și reducerea eficienței utilizării activelor circulante. Gestiunea datoriilor și creanțelor din exploatare(creditul client și creditul furnizor) este excedentară, generând efecte pozitive asupra trezoreriei însă durata de plată a furnizorilor este prea mare, întreprinderea fiind obligată să-și analizeze cauzele lipsei de lichiditate.

ANALIZA RANDAMENTULUI FINANCIAR

Analiza randamentului financiar urmărește reflectarea raporturilor de eficiență între efectele de natura rezultatelor și eforturile financiare depuse pentru obținerea lor. Fructificarea capitaluului investit, a celui propriu sau a celui permanent se materializează în capacitatea utilizării lor de a dagaja venit net.

Măsurarea randamentului se realizează cu ajutorul ratelor de rentabilitate care în funcție de elementul luat în calcul la obținerea ratei pot fi:

➲ rata rentabilității resurselor consumate prin care se măsoară eficiența activității desfășurate de întreprindere prin prisma consumului de resurse;

➲ rata rentabilității comerciale care măsoară eficiența politicii comerciale a întreprinderii;

➲ rata rentabilității economice care măsoară remunerarea capitalurilor investite;

➲ rata rentabilității financiare prin care se cuantifică performanța capitalului propriu.

Rentabilitatea reprezintă o formă a eficienței economice care exprimă ca- pacitatea întreprinderii de a obține profit. În sens genral, rentabilitatea presupune ca întrepriderea, pe langă recuperarea cheltuielilor efectuate, să obțină și un profit, care să-i permita menținerea în cadrul concurențial.

Analiza rentabilității resurselor consummate

Rata rentabilitații resurselor consumate (Rrrc), măsoară eficiența activității desfășurate de firmă pe perioada unui exercițiu financiar prin prisma consumului de resurse arătând capacitatea acestuia de a genera profit brut. Arată de fapt efectul obținut prin consumul de resurse. Rata rentabilității resurselor consumate arată profitul brut al exercițiului care revine pe unitatea de cheltuieli.

6.1

Rentabilitatea resurselor consumate

În ultimul an de analiză, rata atinge nivelul de 4% valoare extrem de redusă având in vedere că valoarea optimă este de 20% aceasta înseamnă ca la 100 lei consumuri s-au obținut 4 lei profit brut. Față de anul 1999 nivelul indicatorului a crescut cu 3% ceea ce înseamnă un spor de eficiență. Privind de-alungul perioadei de analiză, rata a înregistrat valori la fel de scăzute. De notat este că în ultima perioadă cheltuielile totale scad cu un procent față de perioada precedentă.

6.1 Rentabilitatea resurselor consummate

Rentabilitatea resurselor consummate se poate determina analitic pe nivele de obținere a rezultatului și anume:

Rata rentabilității resurselor curente

Rata rentabilității resurselor curente, măsoară profitul brut care se obține la 100 unităti monetare consum total resurse din activitatea curentă(de exploatare și financiară).

Acest indicator măsoară mai exact capacitatea resurselor de a genera profit, dimensiunea acestuia nemaifiind denaturată de cheltuielile aferente operațiunilor excepționale desfășurate de întrprindere.

6.2

Rentabilitatea resurselor curente

Eliminând influența nefastă a cheltuielilor excepținale din total cheltuieli, se observă că nivelul ratei crește vertiginos(cu 80% în ultimul an) astfel că la 100 lei cheltuieli ale activității curente se obțin 8 lei profit brut față de 5 lei obținut anul precedent. Aceasta însemnând că S.C. Zarea S.A. a reușit să obțină profit brut prin consum tot mai redus de resurse.

Rata rentabilității resurselor curente din exploatare

Rata rentabilității resurselor curente din exploatare, arată profitul brut al exploatării care revine pe unitatea de cheltuieli din exploatare, exprimînd capacitatea resurselor din exploatare de a genera prin consum din exploatare profit brut. Acest indicator este cel mai relevant deoarece activitatea de bază a S.C. Zarea S.A este cea de producție.

6.3

Rentabilitatea resurselor consumate din exploatare

Pe întreaga perioadă de analiză, observăm că rentabilitatea resurselor consumate din exploatare are valori mici, situându-se mult sub nivelul considerat optim. Cea mai mare valoare a fost înregistrată în anul 1998 (8%) ceea ce înseamnă că la 100 lei cheltuieli de exploatare s-au obținut 8 lei profit brut.

În ultimul an de analiză, valoarea indicatorului este de 7% cu 2% mai mult decât în anul anterior ceea ce înseamnă ca întreprinderea a reușit să obțină profit brut printr-un consum mai redus de resurse.

Ca măsuri de îmbunătățire a ratei, cea mai importantă este reducerea costurilor de exploatare prin diminuarea consumului de resurse.

Analiza rentabilității comerciale

Rentabilitatea comercială (RRc) reflectă eficiența politicii comerciale și a politicii de prețuri practicate de întreprindere. Aceasta arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri adică eficiența activității desfățurate de întreprindere pe perioada unui execițiu financiar prin prisma valorificării activității de bază. Aceasta rata arată de fapt raportul dintre două efecte:

6.4

Rata rentabilității comerciale

În ultimul an de analiză, rata a înregistrat nivelul de 7% adică la 100 lei cifră de afaceri 7 lei revin întreprinderii sub formă de profit brut din exploatare.nivelul indicatorului este extrem de redus(nivelul recomandat este de 25%).Totuși față de perioada precedentă nivelul indicatorului a crescut cu 2% însemnând o sporire a eficienței valorificării produselor firmei. În acest an indicele profitului brut din exploatare a devansat indicele de creștere a cifrei de afaceri(IPBE > ICA, IPBE=1,4, ICA=1,04) fapt care atenează valoarea destul de redusă înregistrată de indicator.

6.2 Evoluția ratei rentabilității comerciale

Rezervele de creștere a indicatorului sunt legate de:

-creșterea volumului fizic al desfacerilor;

-acelerarea vitezei de rotație a fondurilor aferente activității de exploatare;

-îmbunătățirea structurii producției în sensul creșterii produselor cu o rentabilibtate comercială ridicată;

-creșterea calității produselor care va avea ca efect creșterea prețurilor;

-negocierea cu furnizorii pentru obținerea unor prețuri la meterii prime și materiale avantajoase.

Rentabilitatea comercială se poate determina în două forme:

➲rata marjei brute;

➲rata marjei nete.

➲Rata marjei brute exprimă eficiența valorificării produselor societății în termeni de numerar, reflectând excedentul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri.

6.5

Rata marjei brute

În anul 2000 rata marjei brute a înregistrat valoarea de 8% aceasta însemnând că din 100 lei 8 lei revin sub formă de EBE întreprinderii din care 7 lei sub formă de profit brut din exploatare și un leu amortizare. Nivelul indicatorului a crescut în acest an față de perioada precedentă cu 2% dar insuficient față de nivelul considerat optim de 35%. Situația este totuși validată de creșterea într-un ritm mai rapid a EBE față de cifra de afaceri.

➲Rata marjei nete exprimă eficiența netă a valorificării produselor întreprinderii reflectând profitul brut care se creează la 100 unități cifră de afaceri realizată

6.6

Rata marjei nete

În ultimul an de analiză rata înregistrează nivelul de 2% ceea ce înseamnă că la 100 lei CA revin 2 lei profit net nivel foarte redus(față de nivelul optim de 15%). Față de perioada anterioară în care rezultatul exercițiului a fost negativ, în ultimul an indicatorul a crescut cu 3% ceea ce înseamnă o sporire a eficienței valorificării produselor firmei în termen de câștig.

Analiza rentabilității economice

Rata rentabilității economice(RRe), măsoară remunerarea brută a capitalurilor investite fără a ține seama de sursa de proveniență a acestora, arătând cât profit brut revine unei unități de capital investit.

Rentabilitatea economică trebuie să se situeze la nivelul ratei minime de randament din economie, adică rata medie a dobânzii, și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat furnizorii de capital, adică acționarii și creditorii unității. Dacă societatea are rata de rentabilitate economică mai mare decât rata dobânzii la capitalurile împrumutate atunci poate beneficia de efectul de levier financiar al îndatorării. În caz contrar îndatorarea devine consumatoare de capital propriu, efectul de levier transfomîndu-se într-un așanumit “efect de măciucă”

6.7

Rata rentabilității economice

Pe întreaga perioadă de analiză, (exceptând ultimul an )indicatorul s-a situat sub valoarea considerată optimă de 20%,și mai mult sub nivelul ratei dobânzii din ecomomie.

În ultimul an de analiza indicatorul depășește nivelul considerat optim, atingând nivelul de 31%, fapt datorat în primul rând creșterii mai rapide ca ritm a rezultatului brut al exercițiului(5,72) fața de capitalurile investite (1,17). În ultimii doi ani de analiză, capitalurile investite au fost în totalitate proprii întreprinderii neapelându –se la resurse împrumutate.

6.3 Rata rentabilității economice

Nivelul indicatorului din ultimul an arată că la 100 lei capitaluri investite s-a obținut 31 lei profit brut.

În funcție de nivelul la care se dorește a fi calculată rentabilitatea economică, se poate determina:

1. rentabilitatea economică brută;

2. rentabilitatea economică netă.

Rentabilitatea economică brută

Această rată de rentabilitate arată, cât EBE revine unei unități de capital investit,însemnând remunerarea în termen de acumulare brută a capitalurilor investite atât proprii cât și împrumutate. Capitalurile investite brute sunt formate din active fixe brute, NFR și disponibilități.

Astfel., rentabilitate economică brută se calculează astfel:

Se știe că rentabilitatea economică, prin cuantumul ei, trebuie să asigure într-un termen cât mai scurt, reânnoirea și creșterea activelor, statistic apreciindu-se că dacă rata depășește 25%, condiția este satisfăcută.

6.8

Rata rentabilității economice brute

Rata rentabilității economice brute în ultimii trei ani de analiză, se situează peste valoarea considerată minimă, în ultimul an aceasta atingând nivelul de 67%, adică la 100 lei capitaluri investite 67 lei revine întreprinfderii sub forma EBE, nivel ce asigură remunerarea capitalurilor investite, acesta fiind superior și ratei medii a dobânzii din economie.

Rentabilitatea economică netă

Spre deosebire de rentabilitatea economică brută, rentabilitatea economică netă, arată cât profit brut din exploatare revine unei unități de capital investit în cadrul activității de exploatare.

Capitalul investit în exploatare este format din: active fixe brute din exploatare, NFR aferente exploatării și disponibilității.

În practică se apreciază că un nivel de 20% al ratei trebuie obligatoriu atins.

6.9

Rata rentabilității economice nete

La fel ca și rentabilitatea economică brută, rata rentabilității economice nete are aceeași tendință(de creștere)în ultimii trei ani de analiză, depășind nivelul considerat minim de 20%. În ultimul an nivelul ratei atinge 55% ceea ce înseamnă că la 100 lei capitaluri investite, 55 lei revin întreprinderii sub formă de rezultat brut al exploatării.

Analiza factorială a rentabilității economice

Modelele de analiză se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate în rate explicative care evidențiază căile prin care se poate interveni la îmbunătățirea performanțelor întreprinderii în materie de rentabilitate.

Analiza factorială presupune parcurgerea următoarelor etape:

1.Alegerea modelului de analiză:

2.Identificarea factorilor care influențeză nivelul indicatorului:

3. Pentru a măsura influența fiecărui factor asupra modificării rentabilității economice vom folosi datele din tabelul nr.6.10.

6.10

Analiza factorială a rentabilității economice

influența modificării ponderii mijloacelor fixe în total active imobilizate:

Datorită creșterii ponderii mijlocelor fixe în totalul activelor imobilizate cu 4% a determinat creșterea rentabilității economice cu 5,82%.

influența modificării vitezei de rotație a mijloacelor fixe:

Creșterea vitezei de rotație a mijloacelor fixe cu 0,28 rotații în anul 2000 față de anul 1999 a determinat creșterea rentabilității economice cu 0,14%.

influența modificării vitezei de rotație a activelor circulante:

Diminuarea vitezei de rotație a activelor circulante cu 0,35 rotații față de anul 1999 a determinat creșterea rentabilității economice cu doar 0,67%.

influența modificării rentabilității comerciale asupra rentabilității economice:

Modificarea ratei rentabilității comerciale cu 2% a determinat creșterea rentabilității economice cu 19,70%. Acesta este factorul primar de influență deoarece are influența cea mai mare asupra indicatorului a cărui componentă este.

Măsurile care ar trebui adoptate pentru îmbunătățirea indicatorului sunt:

1. Creșterea ponderii activelor fixe în activele imobilizate care se poat realiza în conditiile în care ritmul de creștere a activelor fixe devanseaza ritmul de creștere a activelor imobilizate(IMf>IAi).

2. Creșterea vitezei de rotație a mijloacelor fixe în condițiile creșterii mai rapide a CA fața de valoarea mijloacelor fixe.

3. Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante realizabilă prin:

reducerea cheltuielilor cu materiile prime și materialele;

reducerea la minimul necesar a stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar;

diminuarea ciclului de producție;

diminuarea duratei de imobilizare în produse finite;

diminuarea costurilor de fabricație;

creșterea ritmului de încasare a valorii producției livrate.

4. Creșterea ratei rentabilității comerciale prin:

– îmbunătățirea structurii producției în sensul creșterii ponderii produselor cu o rată a rentabilității ridicată;

– creșterea calității produselor care va avea ca efect creșterea prețurilor;

– accelerarea vitezei de rotație a stocurilor.

Analiza rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară, măsoară performanța capitalului propriu, iar în mod indirect oportunitatea menținerii acestuia în afaceri.

Remunerarea proprietarilor întreprinderii prin dividende și creșterea capitalurilor proprii este reprezentată de rentabilitatea financiară, fiind un mijloc de stimulare a participării la creșterea capitalului social, atât pentru acționarii existenți, cât și pentru noii acționari.

Dacă nivelul rentabilității este ridicat acționarii acceptă ca o parte din profitul lor să fie la dispoziția întreprinderii, asigurând mijloace de creștere a acestuia.

Rata rentabilității financiare se calculează după formula:

Rata rentabilității financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pentru a face acțiunile firmei mai atractive.Rentabilitatea financiară este influențată de modul de procurare a capitalului fiind sensibilă la structura financiară, respectiv la situația îndatorării societății. Rata rentabilității financiare a S.C. Zarea S.A. este prezentată în tabelul nr. 6.11.

6.11

Rata rentabilității financiare

6.4 Rata rentabilității financiare

Pe întreaga perioadă analizată, rata rentabilității financiare se situează mult sub nivelul considerat optim (25%) ba mai mult în anul 1999, rata a fost negativă datorită înregistrării de pierderi.

Nivelul înregistrat în ultimul an arată totuși o revenire a situației, (rata atinge nivelul de 15%)adică la 100 lei capitaluri proprii, 15 lei au revenit întreprinderii sub formă de profit net.Nivelul mai redus al indicatorului față de nivelul rentabilității economice (cu 16% in ultimul an) se datorează acțiunii în sens negativ al impozitului pe profit.

În ultimii doi ani de analiză, S.C Zarea S.A. nu beneficiază de datorii financiare, astfel că, efectul de levier financiar nu acționează.

Rata rentabilității financiare brute

Rata rentabilității financiare brute reflectă potențialul de dezvoltare propriu generat de investițiile din surse proprii, practic arătând remunerarea capitalului propriu în termeni de numerar.

Astfel, relația de calcul a acesteia este următoarea:

6.12

Rata rentabilității financiare brute

Privind asupra întregii perioade de analiză, observăm că și rata rentabilității financiare brute s-a situat mult sub valoarea orientativă de 30%. În perioada 1998-1999, asistăm la o puternică diminuare a capacității de autofinanțare, datorată înregistrării unui rezultat al exercițiului negativ, în schimb, în ultimul an de analiză indicatorul are o revenire substanțială, atingând nivelul de 27%, aceasta însemnînd că la 100 lei capital propriu, reveneau 27 lei surse proprii de finanțare. Deși sub valoarea minimă, nivelul indicatorului confirmă o ameliorare a situației în ceea ce privește refacerea resurselor proprii.

Rata rentabilității financiare nete

Rata rentabilității financiare nete, arată remunerarea netă a capitalului social prin dividende. Rentabilitatea financiară remunerează acționarii prin acodarea de dividende și prin creșterea rezervelor, care reprezintă de fapt, creșterea averii proprietarilor.

Valorile acestui indicator, înregistrate la S.C. Zarea S.A. , sunt prezentate în tabelul nr. 6.13.

6.13

Rata rentabilității financiare nete

Nivelul indicatorului în fiecare an este foarte redus și cu mult sub nivelul ratei dobânzii.în ultimii doi ani S.C. Zarea S.A. nu a acordat dividende, datorită înregistrării pierderii anului 1999, în ultimul an fiind obligată ca din profitul net să-și acopere pierderea.

Analiza factorială a rentabilității financiare

Modelele de analiză se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate financiară în rate componente, structurate după diferite critrii care să sugereze căile de acțiune pentru sporirea rentabilității.

Pentru analiza factorială a rentabilității financiare, modelul de analiză este următorul:

Factorii care influențează rentabilitatea financiară sunt:

Pentru măsurarea influenței modificării factorilor asupra modificării ratei rentabilității financiare,vom folosi datele din tabelul nr.6.14.

6.14

Analiza factorială a rentabilității financiare

a).Influența modificării structurii excedentului brut de exploatare asupra ratei rentabilității financiare

Creșterea ponderii profitului net în excedentul brut de exploatare cu 43% a avut ca effect creșterea ratei rentabilității financiare cu 24,66%.

b).Influența modificării marjei brute de exploatare asupra ratei rentabilității financiare:

Rata marjei brute a înregistrat o creștere de 2% de la un an la altul, determinând o abatere absolută a rentabilității financiare de 4,08 procente.

c).Influența modificării vitezei de rotație a activului total:

Diminuarea vitezei de rotație a activului total cu 0,11 rotații, această creștere a determinat diminuarea rentabilității financiare cu 0,71%. Dimunuarea vitezei de rotație a activului total s-a datorat creșterii activului total într-un ritm superior creșterii cifrei de afaceri.

d).Influența modificării structurii financiare a întreprinderii:

Structura financiară a întreprinderii are o influență negativă asupra rentabilității financiare, astfel ca urmare a modificării structurii financiare cu -26% a dus la o abatere absolută a rentabilității financiare de -1,3%.

Pentru îmbunătățirea rentabilității financiare, conform modelului analizat, se pot aplica unele măsuri, printer care:

1. creșterea ponderii profitului net în excedentul brut din exploatare prin creșterea mai rapidă ca ritm a profitului net față de E.B.E.;

2.creșterea marjei brute a exploatării prin creșterea mai rapidă a excedentului brut din exploatere față de cifra de afaceri(IEBE>ICA);

3. creșterea vitezei de rotație a activului total, realizabilă în condițiile în care ritmul de creștere al cifrei de afaceri devansează ritmul de creștere al activului total. Creșterea activului total se poate realiza prin:

organizarea structurii activului în acord cu obiectul de activitate

valorificarea obiectivelor imobilizate

valorificare celorlalte categorii de active.

4. sporirea structurii financiare a întreprinderii care trebuie să țină seama obligatoriu de raportul care există între rentabilitatea economică și rata dobînzii practicată pe piața financiară. În funcție de aceasta întreprinderea se poate afla în una din următoarele situații:

a). dobânzile sunt mai mici decât rata rentabilității economice, în acest caz apelarea la surse externe de finanțare va determina creștrea pasivului total, care se va reflecta în creșterea raportului pasiv total/capital propriu, efectul regăsindu-se în creșterea rentabilității financiare.

b). dobânzile de pe piață sunt mai mari decât rentabilitatea economică a întreprinderii, în acest caz riscul nerambursării resurselor împrumutate limitează accesul întreprinderii la credite și determină rambursarea creditelor contractate anterior. Această situație va conduce la diminuarea pasivului total și a raportului dintre pasiv total și capital propriu, efectul resimțindu-se în diminuarea rentabilității financiare.

În concluzie, din punctul de vedere al randamentului financiar, putem spune că:

➲eficiența resurselor consumate este foarte redusă, în ultimul an am asistat la o ușoară îmbunătățire a indicatorului, însă aproape nesemnificativ;

➲eficiența comercializării produselor întreprinderii este de asemenea redusă pe întreaga perioadă de analiză, și aceasta prezentând un trend crescător, dar la fel aproape nesemnificativ;

➲remunerarea brută a capitalurilor investite privită prin prisma rentabilității economice, asigură refacerea capitalurilor într-o proporție foarte redusă în primii patru ani de analiză, în schimb în ultimul an, are loc o creștere puternică a indicatorului, situație considerată favorabilă;

➲remunerarea netă a capitalurilorproprii prin prisma rentabilității financiare, asigură refacerea capitalurilor într-o proporție foarte mică pe întreaga perioadă analizată, în ultimul an prezentând o ușoară tendință de creștere. Remunerarea acționarilor, se face defectuos, în ultimii doi ani, întreprinderea nu și-a remunerat acționarii.

ANALIZA RISCURILOR

Foarte mulți caută cu frenezie certidinea și înlăturarea riscurilor fără să-și dea seama că viitorul nu poate fi cert, nu poate fi cunoscut dinainte și că de fapt trebuie să facem față riscurilor.

Un sistem care funcționează pentru a obține rezultate viitoare, este prin definiție intr-o situație de inceritudine, în care diferitele situații au grade de risc, de incertitudine diferite. A fi rațional economic nu înseamnă eliminarea riscului, ci adaptarea la risc.

Riscul reprezintă o caracteristică normală a unei economii concurențiale, nivelul de risc al unei afaceri trebuie evaluat,dimensionat și corelat cu rentabilitatea scontată, iar în funcție de rezultatele obținute afacerea va fi acceptată sau nu de către investitor.

Se poate afirma că există trei principale categorii de risc:

➲risc de exploatare;

➲risc financiar;

➲risc de faliment.

Analiza riscului de exploatare

Riscul de exploatare exprimă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variațiile mediului în care activează, respectiv exprimă volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare. Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare sau punctul mort. Acesta reprezintă nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade de exploatare, iar rezultatul este nul. Punctul mort sau pragul de rentabilitate evidențiază nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere.După acest prag activitatea devine rentabilă.

Modelul pornește de la ipoteza că întreprinderea nu poate influența nici prețurile cu care cumpără factorii de producție, și nici prețurile bunurilor care le produce și le vinde. Singura variabilă asupra căreia poate să acționeze, pentru ca veniturile sale să depășească chieltuielile, rămâne nivelul activității.

Pragul de rentabilitate de exploatare se calculează după relația:

unde: Vepr -veniturile din exploatare aferente pragului de rentabilitate;

Cf-costurile fixe totale:

Cv-costurile variabile totale;

Rmcv-rata marjei costurilor variabile în costurile de exploatare.

Evaluarea riscului de exploatare se poate face cu ajutorul următorilor indicatori:

1). Marja de siguranță;

2). Indicatorul de poziție față de pragul de rentabilitate ;

3). Momentul realizării pragului de rentabilitate;

4). Coeficientul de elasticitate.

1). Marja de siguranță se calculează conform relației:

unde: Ms-marja de siguranță;

Ve-veniturile din exploatare;

Vepr-veniturile din exploatare aferente pragului de rentabilitate.

2). Indicatorul de poziție față de pragul de rentabilitate(Ipoz), se determină astfel:

În funcție de abaterea indicatorului de poziție, întreprinderea se poate afla în una din următoarele situații:

-instabilă, când veniturile din exploatare depășesc veniturile din exploatare aferente pragului de rentabilitate cu mai puțin de 10%;

-stabilă, când veniturile din exploatare depășesc cu 10-20% pragul de rentabilitate;

-confortabilă, când ascestea depășesc cu peste 20% pragul de rentabilitate.

3). Momentul realizării pragului de rentabilitate(Pm), numit și punct mort, se calculează după formula:

Sporirea punctului mort exprimă creșterea riscului de exploatare.

4). Coeficientul de elasticitate, numit și coeficient de levier al exploatării se obține după următoarea relație:

unde: e-coeficientul de elasticitate;

Pe-profitul din exploatare;

Cf-cheltuieli fixe.

Coeficientul de elasticitate exprimă sporul relativ al profitului din exploatare care rezultă din sporul relativ al veniturilor din exploatare.

În funcție de valoarea coeficientului de elasticitate, întreprinderea se poate afla în una din următoarele situații:

-instabilă, cu un risc economic ridicat(e>11);

-relativ stabilă, dacă e≈6;

-confortabilă, cu un risc redus, dacă e<6.

Creșterea coeficientului arată de fapt creșterea riscului de exploatare.

Pentru a analiza riscul de exploatare avem nevoie de datele din tabelul nr.7.1

7.1

Riscul de exploatare

Din datele prezentate în tabel, se poate observa că volumul activității de exploatare depășește cu 34% pragul de rentabil în 1999, iar în anul 2000, cu 48% ceea ce înseamnă că riscul de exploatare are o probabilitate scăzută de apariție, întreprinderea având o poziție confortabilă din acest punct devedere(indicatorul depășind nivelul de 20%). Totuși, momentul realizării pragului în ultimul an era de 246 zile.

Efectul de levier la S.C.Zarea S.A. se află în zona cosiderată confortabilă (sub valoarea 6) ceea ce înseamnă că o creștere a volumului de activitate va determina o creștere lentă a profitului din exploatare, dar în același timp o diminuare a volumului de activitate va conduce spre o reducere lentă a profitului permițând luarea de măsuri pentru evitarea intrării în pierdere.

În ultimii doi ani de analiză, se observă o îmbunătățire a situației, atingerea pragului de rentabilitate se realizează în 246 zile, cu 26 zile mai repede decât anul anterior,coeficientul de elasticitate scăzând și el de la 3,9 la 3,0.

Această situație favorabilă se datorează, în primul rând nivelului ridicat al marjei cheltuielilor variabile care realizează o bună acoperire a cheltuielilor fixe și asigură obținerea unui nivel substanțial al profitului din exploatare.

Analiza riscului de faliment

Între risc și faliment există o legătură directă, în sensul că cu cât o activitate implică un risc mai mare, cu atât posibilitatea apariției falimentului este mai mare.

Determinarea riscului de faliment se poate determina prin metoda scorurilor.

Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziție a unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment pe baza metodelor statistice care pornesc de la evenimente sau performanțe trecute ale întreprinderii informând în mică măsură asupra viitorului acestora.

1. Modelul Altman este cel mai folosit în țările dezvoltate industrial aceasta bazându-se pe următoarea funcție scor:

Z = 3,3 R1 + 1,0 R2 + 0,6 R3 + 1,4R4 + 1,2 R5

Conform acestui model, în funcție de valorile pe care le ia funcția Z, situația se poate interpreta în felul următor:

Z<1.8 – risc de faliment ridicat;

1.8<Z<3 – risc de faliment mediu;

Z>3 – risc de faliment scăzut.

Pentru calculul acestei funcții vom folosi datele din tabelul nr.7.2, în care sunt reuniți toți coeficienții modelului Altman.

7.2

Riscul de faliment prin modelul Altman

Pe întreaga perioadă analizată, valoarea funcției Z prin modelul Altman situează întreprinderea în situația medie de faliment, în ultimul an de analiză obsevăm o îmbunătățire a valorii funcției, apropiindu-se de valoarea 3, peste care se consideră că riscul de faliment este scăzut.

Această situație se datorează sporirii în special a rentabilității economice, dar și datorită îmbunătățirii valorii celorlalte rate.

2. Modelul Canon-Holder.

Acesta se bazează pe următoarea funcție scor:

Z= 0.16R1+0.22R2-0.87R3-0.1R4+0.24R5

Interpretarea valorilor funcției se face astfel:

Z<-0.05 risc faliment>90%;

-0.05<Z<0.04 65%<risc faliment<90%;

0.04<Z<0.10 30%<risc faliment<65%;

0.10<Z<0.16 10%<risc faliment<30%;

Z>0.16 risc faliment<10%.

Pentru a anliza riscul de faliment prin această metodă vom folosi datele din tabelul nr.7.3 care conține toți coeficienții funcției Z a lui Canon-Holder.

7.3

Riscul de faliment prin metoda Canon-Holder

Valoarea funcției Z calculată prin această metodă, situează întreprinderea într-un risc de faliment redus(sub10%), nivelul calculat al funcției scor situându-se pe întreaga perioadă de analiză peste 0,16, în ultimul an de analiză aceasta având valoarea de 0,21, cu 0,03 mai mare față de anul precedent, fapt datorat îmbunătățirii de la un an la altul a tuturor indicatorilor luați în considerare în această funcție.

Analiza bonității întreprinderii

Analiza bonității financiare urmărește reflectarea capacității de plată a datoriilor întreprinderii.

Bonitatea evidențiază o stare financiară legată de capacitatea de plată a datoriilor la diferite termene. Acesta se analizează din următoarele puncte de vedere:

➲din punct de vedere al lichidității, care reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt;

➲din punct de vedere al solvabilității, care reflectă capacitatea de plată a datoriilor totale pe termen mediu și lung

Analiza lichidității întreprinderii

Lichiditatea este definită de doua principale caracteristici în literatura de specialitate:

-de specificul elementelor de activ , acestea având o capacitate mai mare sau mai mica de a se transforma în lichiditati ;

-de destinația lichidităților, din acest punct de vedere lichiditatea fiind definită ca și capacitatea întreprinderii de a acoperi din activele sale cele mai lichide obligații pe termen scurt.

Cel mai frecvent în literatura de specialitate, aprecierea nivelului de lichiditate se face cu ajutorul a trei indicatori:

lichiditatea curentă,

lichiditatea rapidă și

lichiditatea imediată.

Lichiditatea curentă(Lc) exprimă capacitatea întreprinderii de a acoperi obligațiile pe termen scurt din activele circulante. Compară ansamblul lichidităților potențiale associate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente sub un an.

Valorile între care trebuie să se încadreze acest indicator sunt[1,2;2], sub nivelul minim firma aflându-se în pericolul incapacității de plată, iar peste nivelul maxim se consideră că firma nu utilizează corespunzător activele curente.

7.4

Lichiditatea curentă

7.1 Evoluția lichidității curente

Pe întreaga perioadă analizată (cu excepția ultimului an) S.C. Zarea S.A. beneficiază de o lichiditate curentă peste nivelul minim însă foarte aproape de acesta.

În ultimul an de analiză nivelul lichidității s-a situat sub nivelul considerat minim, aceasta însemnând că întreprinderea se afla în pericolul incapacității de plată.

Indicatorul a avut un trend oscilant, începând cu 1999 nivelul acestuia a început să scadă fapt datorat creșterii mai rapide ca ritm a datoriilor pe termen scurt medii față de activele circulante medii.

Lichiditatea rapidă(Lr) exprimă capacitatea întreprinderii de a acoperi obligațiile pe termen scurt din activele circulante care vor fi transformate rapid in lichidități, calculându-se ca raport între activele circulante lichide medii si pasivele curente medii.

Valorile de referință ale indicatorului sunt:

-valoarea minim acceptabilă este de 0,65 sub acest nivel întreprinderea aflându-se în pericolul incapacității de plată;

-valoarea maximă care reflectă limita utilizării corespunzătoare a activelor curente este de 1,00.

7.5

Lichiditatea rapidă

7.2 Evoluția lichidității rapide

Din punctul de vedere al lichidității rapide, nivelul acesteia se află pe parcursul întregii perioade analizate sub valoarea considerată minimă. Aceasta înseamnă că S.C. Zarea S.A. se află în pericolul incapacității de plată. Pentru îmbunățătțirea acestui indicator este necesar ca ritmul de creștere al creanțelor să fie superior ritmului de creștere al datoriilor pe termen scurt.

Lichiditatea imediată(Li) exprimă capacitatea întreprinderii de a acoperi obligațiile pe termen scurt din disponibilități. Pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.

Indicatorul trebuie să se situeze în intervalul [0.35;0.65]. sub nivelul minim, întreprinderea aflându-se în incapacitate de plată, iar peste nivelul maxim se consideră că nu se utilizează corespunzător activele curente.

7.6

Lichiditatea imediată

7.3 Evoluția lichidității imediate

Lichiditatea imediată de-alungul perioadei de analiză a înregistrat valori foarte mici, situându-se mult sub valoarea minim acceptabilă de 0,35, și acest indicator arătând că întreprinderea are dificultăți de acoperire a datoriilor pe mtermen scurt mediu, pe întreaga perioadă se observă o ușoară tendință de depreciere a indicatorului.

În concluzie S.C. Zarea S.A. se află în pericol de incapacitate de plată, în această situație recomandându-se remedierea situației prin creșterea mai rapidă ca ritm a activelor curente față de pasivele curente, prin îmbunătățirea structurii financiare adică diminuarea ratei îndatorării globale prin scăderea datoriilor pe termen scurt și creșterea resurselor stabile.

Analiza solvabilității întreprinderii

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen mediu și lung, de a-și asigura resursele bănești capabile să susțină continuitatea exploatării pe termen lung.

1. Analiza sovabilității generale

Ca alternativă nefavorabilă generată de starea de faliment a întreprinderii când acoperirea obligațiilor se face prin valorificarea activelor totale, caz în care solvabilitatea întreprinderii se apreciază cu ajutorul indicelui de solvabilitate generală, care exprimată în relație matematică are forma:

Nivelul minim acceptabil al acestui indicator este de 1,66 (deși normal ar fi de ca activul total să acopere cel puțin de două ori datoriile totale), sub acest nivel întreprinderea aflându-se în incapacitate de plată.

Raportul de solvabilitate generală este un alt indicator relevant în cazul analizei solvabilității, acesta arătând ponderea activului net contabil (activul negrevat de datorii) în activ total.

Se consideră că nivelul minim acceptabil este de 35% deși normal ar fi de cel puțin 50%.

7.7

Indicele și raportul de solvabilitate generală

7.4Evoluția indicelui de solvabilitate

Indicele solvabilității generale prezintă o tendință descrescătoare pe întreaga perioadă analizată(de la 2,45 în 1996 la 1,38 în 2000). Acesta înseamnă că activul total acoperea datoriile totale doar în proporție de 138% situație nefavorabilă datorată faptului că creșterea activului total a fost devansată de creșterea datoriilor totale. Totuși în ultimul an asistăm la o ușoară creștere a indicatorului cu 3%.

În ceea ce privește raportul de solvabilitate, nivelul acesteia se situează sub nivelul considerat minim (acesta fiind devansat doar în primii doi ani de analiză). În ultimul an raportul de solvabilitate crește cu aproximativ 2%ceea ce înseamnă o ușoară îmbunătățire nivelul rămânând totuși sub valoarea minimă.

În concluzie S.C. Zarea S.A. întâmpină greutăți în ceea ce privește acoperirea datoriilor din active, manifestându-se în ultimul an o ușoară tendință de îmbunătățire a situației.

2. Analiza capacității de rambursare a datoriilor

Capacitatea de rambursare a datoriilor arată măsura în care sursele potențiale de autofinanțare degajate din activitatea întreprinderii pot acoperii datoriile totale ale acesteia.

În cazul S.C.Zarea S.A. capacitatea de rambursare a datoriilor este prezentată în tabelul nr.7.8.

7.8

Capacitatea de rambursare a datoriilor

7.5 Evoluția capacității de rambursare a datoriilor

Capacitatea de rambursare a datoriilor S.C. Zarea S.A. este foarte redusă pe întreaga perioadă analizată, în ultimul an indicatorul având nivelul de 10% ceea ce corespunde achitării datoriilor în termen de 10 ani, nivel foarte scăzut în comparație cu nivelul minim acceptabil de 33%. Nivelul indicatorului din ultimul an prezintă o tendință ușoară de ameliorare comparativ cu ultimii 3 ani când nivelul indicatorului era de mult sub 10%.

În concluzie, din punct de vedere al solvabilității situația S.C. Zarea S.A. este critică acesta fiind în pericolul incapacității de plată, totuși, în ultimul an față de perioadele precedente se observă o ușoară tendință de îmbunățățire a situației.

Anexa 1

BILANȚUL CONTABIL

Anexa 2

CONTUL DE REZULTATE

SITUAȚIA CREANȚELOR

Anexa 4

SITUAȚIA DATORIILOR

Anexa 5

SITUAȚIA STOCURILOR

Anexa 6

REPARTIZAREA PROFITULUI

Anexa 7

SITUAȚIA VENITURILOR

Anexa 8

ALTE DATE ȘI INFORMAȚII NECESARE

mii lei

Anexa 9

BALANȚA IMOBILIZĂRILOR

Anexa 10

SITUAȚIA OPERAȚIUNILOR EXCEPȚIONALE

Anexa11

BILANȚUL FINANCIAR

Bibliografie: