Analiza Situatiei Generale A Cheltuielilor LA Sc

=== proiect ===

CUPRINS

Capitolul 1.          Consideratii    generale asupra activitatii societatii    UPET    SA …………pag.5

                1.1.          Prezentarea societății comerciale “UPET” S.A…………………………….pag.5

                1.2.          Structura capitalului și obiectul de activitate……………………………….pag.6

      1.3.                Organizarea activității……………………………………………………..pag.8

      1.4.                Organizare a contabilității cheltuielilor si veniturilor….………………….pag.12

Capitolul 2.        Contabilitatea cheltuielilor ………………………………………………pag.14

                  2.1. Contabilitatea cheltuielilor….……..…..……………………………………….pag.14

                  2.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare ….…………………………………..pag.14

                  2.2.1.      Contabilitatea cheltuielilor cu materii prime, materiale si marfurile……….pag.16

                  2.2.2.      Contabilitatea cheltuielilor privind obiectele de    inventar….………………pag.18

                  2.2.3.      Contabilitatea cheltuielilor privind materialele nestocate…….…………….pag.19

                  2. 2.4.    Contabilitatea cheltuielilor privind energia    si apa….………….…………..pag.20

                  2.2.5.      Contabilitatea cheltuielilor privind marfurile ………………….…….……..pag.20

                  2.2.6.      Contabilitatea    cherltuielilor privind    ambalajele.…………….…………….pag.22

                  2.2.7.      Contabilitatea    cheltuielilor    cu alte servicii executate de terti…….……….pag.22

                  2.2.8.      Contabilitatea    cheltuielile    cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate…pag.23

                  2.2.9.            Contabilitatea    cheltuielilor    cu    personalul………………………………pag.23

                  2.3. Contabilitatea    cheltuielilor financiare…………………………………………pag.25

                  2.3.1.          Contabilitatea pierderilor din creante legate de participatii………………pag.26

                  2.3.2.          Contabilitatea    cheltuielilor privind investitiile financiare ………………pag.26

                  2.3.3.          Contabilitatea cheltuielilor din diferente de curs valutar …………………pag.26

                  2.3.4.          Contabilitatea    cheltuielilor privind dobanzile ……………………………pag.27

                  2.3.5.          Contabilitatea cheltuielilor privind sconturile acordate ………………….pag.29

                  2.3.6.          Contabilitatea    altor    cheltuieli.……………………………………………pag.29

                  2.4. Contabilitatea    cheltuielilor    extraordinare.……………………………………pag.29

                  2.5. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustarea la

            inflație…………………………………………………………………………………pag.30

                  2.6. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit….….………………………pag.31

Capitolul 3.              Analiza economică a cheltuielilor………………………………………pag.32

                    3.1.              Contul de profit și pierdere – sursă de informații pentru determinarea rezultatelor întreprinderii…………………………………………………………………pag.33

                    3.2.              Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor la nivelul societății………….pag.34

                    3.3.              Calculul ratei medii a cheltuielilor………………………………………..pag.35

                    3.4.              Analiza indicatorilor parțiali ai rentabilității………………………………pag.36

                3.5.              Calculul ratelor de rentabilitatate …………………………………………pag.39

Capitolul 4.        Organizarea și exercitarea controlului financiar propriu al unității……….pag.42

                    4.1.        Controlul financiar preventiv……………………………………………….pag.42

                    4.2.          Controlul financiar de    gestiune……………………………………………pag.43

Capitolul 5.      Concluzii…………………………………………………………………..pag.46

Capitolul 6.      Bibliografie…………………………………………………………………pag.49

capitolul 1                                                                                                                                                                                                                CONSIDERATII      GENERALE    ASUPRA    ACTIVITATII                                                                                                                                                                                                                  SOCIETATII        UPET    SA

1.1. Prezentarea societății comerciale “UPET” S.A.

Întreprinderea, care a fost recent reorganizată, și-a început activitatea ca o fonderie de tunuri, inaugurată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în iulie 1864. Fabrica producea armament până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când a devenit atelier pentru repararea căilor ferate. În 1950, S.C. UPET S.A. a început să repare și să confecționeze utilaj petrolier și trei ani mai târziu armături industriale, fiind prima întreprindere din țară ce fabrica acest tip de utilaj.   

În luna iunie 2002 S.C. UPET S.A. a devenit o parte a corporației OMZ (Uzinele Unite de Construcții de Mașini). OMZ (Grupul Uralmash-Izhora), cunoscută și ca United Heavy Machinery este cea mai mare producătoare de utilaj greu din Rusia.

S.C. UPET S.A. este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului al județului Dâmbovița sub nr. J/15/320/25.02.1991 și înregistrată la Ministerul Finanțelor cu certificatul de înregistrare nr. RO908332 din 30.11.1999.

Conform prevederilor din statut, societatea își desfășoară activitatea, potrivit legilor românești ca societate pe acțiuni.

Structura organizatorică

Structura organizatorică a societății și constituirea compartimentelor de muncă se stabilesc de Consiliul de Administrație potrivit principiilor generale de organizare, atunci când prin lege nu se prevede altfel.

Societatea își poate elabora norme de structură specifice domeniilor în care își desfășoară activitatea, aplicabile în subunitățile componente: direcții, departamente, fabrici, secții independente, etc.

În structura de organizare se concretizează în mod distinct funcțiile: cercetare-dezvoltare, producție, comercială, financiar-contabilă, asigurarea calității, personal, administrativă, organizare, restructurare, acționariat. Funcțiile asigură realizarea obiectivelor unității și fiecare în parte constituie obiectul de activitate a cel puțin unui compartiment specializat.

Structura de organizare a societății este rezultatul unor analize și studii complexe care au în vedere următoarele principii generale de organizare și conducere: principiul unității de comandă, principiul competenței profesionale și manageriale, principiul divizării activității pe compartimente, principiul apropierii conducerii de activitatea de bază, principiul delegării de atribuții, principiul flexibilității, principiul eficienței maxime.

Structura organizatorică a societății, cuprinde următoarele departamente subordonate direct fie directorului general, fie celorlalți directori din cadrul societății: departamentul proiectare tehnică, departamentul procurament, departamentul managementul calității, departamentul organizare-restructurare. Departamentelor le sunt subordonate diverse servicii și birouri.

Ca unități direct productive societatea dispune de: fabrica de utilaj complex, fabrica de armături, secția de piese turnate, secția de piese forjate și secția mecano – energetică.

1.2. Structura capitalului și obiectul de activitate

Capitalul social al S.C. “UPET” S.A. subscris și vărsat este de 29.870.890 lei, împărțit în 11.948.356 acțiuni nominative în valoare nominală de 2.5 lei fiecare.

Capitalul social al societății poate fi mărit sau redus pe baza Hotărârilor Adunării Generale a Asociaților, în conformitate cu legea 31/1997.

Societatea are ca scop producerea și comercializarea de utilaj petrolier minier, geologic pentru forat puțuri de apă și piese de schimb, armături industriale din oțel, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes național în domeniul fabricării de utilaj petrolier, domenii conexe și realizarea de beneficii.

O simplă enumerare a celor mai reprezentative produse introduse în fabricație pot configura evoluția profilului producției uzinei:

Macarale, geamblacuri, instalații pentru prospectarea geologică: KAM-500, în 1950, S.G.-650, S.G.-300, S.G.-150, S.G.-1200 (1964), S.G.-75 (1967). Urmează instalațiile F.C.-60 (1976) și F.C.-250, utilizate la forajul găurilor pentru exploziv, în cariere și la lucrări de decopertare.

Armăturile industriale din oțel (1953) pentru cele mai diverse destinații. Pe bază de licențe, cumpărate de la firme prestigioase “Babkock” și “Gulde” – Germania, se vor fabrica armături energetice și de reglaj (1970 – 1971). Și după 1980 vor fi asimilate supapele de siguranță, armăturile pentru instalațiile de apă grea și pentru centralele electrice nucleare.

Instalații de foraj seismic și structural: AVB-3*100 (1955) și următoarele, din ce în ce mai perfecționate FS-1C, FS-1T, FS-32, IPES-12;

Pompe și grupuri motopompă pentru noroi și produse petroliere;

Instalații pentru foraj hidrogeologic (puțuri de apă) – FA–12, FA–10, FA–32 – acoperind adâncimi și diametre de foraj cuprinse între 150 și 500 m, respectiv, 190 și 1270 mm;

Instalațiile de intervenție, reparații și punere în producție a sondelor; P-40, IC5-M16, IC5-T (termic), IC5-E (electric), IC5-SATEC (cu telecomandă), P-20, P-32, P-80, P50-SA (autopropulsat), P80-SA, A50-R și A60-R, A-70, TW-40, TW-125 satisfăcând până și pretențiile climatice ale Siberiei, precum și P80-M pentru platforme marine;

Realizarea instalațiilor pentru forajul sondelor de țiței și gaze, ca produsele de vârf ale fabricației de utilaj complex, a început cu T50-B, având sarcină la cârlig de 70 TF și atingând adâncimi de foraj de 1200 m și a continuat cu F100, F125, F150, F160, F200, F250- în variante DH sau EC, F50-3 pe autoșasiu “ROMAN”    care au dus la adâncimea de foraj până la 4000 m.

Dar, pe lângă cele menționate uzina a executat, de-a lungul vremii, și multe alte produse și lucrări cum au fost: agregate de pompare și aripi de ploaie pentru irigații prin aspersiune, reducții Rotary pentru prăjini petroliere, automacarale de 3 și 5 tone, semiremorci – trailere (de la 5,5 la 120 tone), autotrolii pentru 4000 și 5000 m, electropalane, capete hidraulice diferite, lanț Rotary de 3 și 4 inch., prăjini și scule de foraj și piese de schimb pentru operațiuni și utilaje petroliere, S.D.V.-uri pentru prelucrări mecanice, aparatură hidraulică și pneumatică, lucrări de reparații capitale ale mașinilor-unelte și instalațiilor, de tâmplărie-modelărie etc.

Caracterul diversificat, complex și de ținută al producției ridică multe probleme: de asigurare a bazei materiale, de productivitate, de eficiență.

1.3. Organizarea activității

Activități generale

Conducerea generală a societății se realizează prin Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație și Comisia de cenzori.

Societatea încredințează Directorului General organizarea, conducerea și gestionarea activității sale, pe baza unor obiective și criterii de performanță cuantificabile.

Adunarea Generală a Acționarilor decide asupra activității societății și asigură politica ei economică și socială.

Adunarea Generală a Acționarilor se convoacă cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar.

Gestiunea societății este controlată de acționari și de Comisia de Cenzori, numiți de Adunarea Generală a Acționarilor.

Activități specifice

Activitatea de proiectare constructivă și tehnologică asigură, prin compartimentele de la nivelul Departamentului de proiectare tehnologică, elaborarea direcțiilor strategice în domeniul modernizării capacităților de producție, a proiectării tehnologice și coordonarea acțiunilor de cercetare și asimilări de produse noi, asigură activitatea de documentare tehnică, tehnologică, pentru proiectarea de produse și răspunde de arhivarea lor.

Activitatea comercială asigură, prin Direcția de Producție, Departament procurament, Serviciul Aprovizionare, aprovizionarea ritmică cu materii prime și materiale, corelată cu programarea producției prin activitatea de transport CFU, gestionarea și gospodărirea bazei materiale.

Activitatea de producție asigură, prin Direcția de producție, elaborarea programelor de fabricație pe termen scurt și mediu la nivel de societate, a sintezelor și analizelor statistice, precum și în domeniul colaborării.

Activitatea de producție a societății se structurează pe trei grupe de activități corespunzător specificului fabricației, respectiv:

– sectoare calde;

– fabrica de utilaj complex;

– fabrica de armături industriale.

Dotarea tehnică a acestor sectoare de activitate se caracterizează printr-un grad de uzură fizică și morală ridicat. Consecința acestei situații o constituie tehnologiile aplicate, care sunt clasice, conducând la o productivitate scăzută, consumuri ridicate de material, energie, scule așchietoare.

Activitatea de asigurarea calității produselor asigură, prin Departamentul Managementul Calității, elaborarea direcțiilor strategice în domeniul calității produselor și serviciilor în conformitate cu cerințele pieței interne și externe. Strategia activității, metodele de control și realizarea efectivă    a calității se realizează în mod unitar în toate fabricile și secțiile independente, fiind aliniate la standardele internaționale ISO nr. 9000 și nr. 9001. controlul tehnic de calitate identifică, prin verificări și încercări, abateri de la prevederile documentației tehnice în vederea prevenirii rebuturilor și produselor declasate. Totodată inițiază acțiuni de îmbunătățire continuă a calității produselor, prin respectarea și perfecționarea tehnologiilor de fabricație, a metodelor și tehnicilor de control al calității.

Activitatea de personal-organizare-restructurare asigură, prin Direcția Resurse Umane, necesarul de personal pentru desfășurarea activităților societății în condiții de rentabilitate și respectarea legilor specifice de organizare și funcționare a societății, precum și a celor de restructurare.

Activitatea de prelucrare automată a datelor, prin Oficiul de calcul, elaborează, testează și adaptează programele de aplicații conform cerințelor societății, raționalizează și perfecționează sistemele și subsistemele informatice, realizează proiectarea asistată a produselor noi și a echipamentelor specializate.

Activitatea juridică reprezintă, prin consilierii juridici, interesele societății comerciale în fața Instanței Judecătorești, organelor Arbitrajului de stat și a altor organe de justiție, organelor de urmărire penală și notariatelor de stat, precum și în raporturile cu persoanele juridice și fizice, pe baza delegației de autoritate dată de conducerea societății; ține evidența legilor și a tuturor actelor normative legale, informează celelalte compartimente cu privire la modificări sau apariții de noi acte legislative; avizează legalitatea tuturor documentelor emise de societate.

Activitatea economico-financiară asigură, prin Direcția Economică, organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale, precum și a resurselor financiare, efectuarea de analize economice pentru domeniile de activitate ale societății și studii de prognoză.

Departamentul de Contabilitate, din cadrul acestei activități, are următoarele atribuții:

exercită, conform legii, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiunilor;

asigură respectarea prevederilor legale privind integritatea patrimoniului;

analizează modul de utilizare a mijloacelor circulante și propune măsuri pentru reducerea în circuitul economic a stocurilor disponibile, fără mișcare sau cu mișcare lentă;

organizează inventarierea anuală a tuturor elementelor patrimoniale și stabilește rezultatele conform legii;

întocmește lunar balanța de verificare analitică și sintetică pentru toate conturile și urmărește concordanța dintre acestea;

centralizează și analizează decontarea producției obținute la plan și la efectiv, stabilirea diferențelor de preț favorabile sau nefavorabile dintre costul efectiv și cel planificat (antecalculat), determinarea producției neterminate la nivel de societate;

anual, stabilește rezultatul exercițiului, întocmind bilanțul, contul de profit și pierdere și anexele la bilanț.

În cadrul Departamentului de contabilitate, forma de contabilitate utilizată este Maestru-Șah.

Trăsătura de bază a formei de contabilitate maestru-șah este cea a dezvoltării pe conturi corespondente atât a rulajului debitor, cât și a celui creditor al conturilor sintetice.

Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortarea pe feluri de operații, verificare, evaluare și control). Dacă pentru același fel de operații există mai multe documente justificative, acestea se totalizează zilnic sau la perioade scurte cu ajutorul formularelor de tipul „Document cumulativ” întocmit fie pentru debitul, fie pentru creditul contului care reflectă asemenea operații.

Pentru înregistrările care nu au la bază documente cumulative se întocmesc note de contabilitate.

Principalele formulare care se utilizează sunt: Registrul – jurnal, Fișa sintetică șah, Balanța conturilor, Registrul – inventar și Registrele auxiliare folosite pentru evidența analitică.

Registrul-jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare și stabilirea rulajului lunar al acestora. Lunar se totalizează Registrul – jurnal, obținându-se rulajul lunii respective fără a se repeta în luna următoare. Acest total trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare și creditoare ale lunii respective din balanța de verificare sintetică.

Fișa sintetică șah (cu conturi corespondente) servește la evidența sintetică a operațiilor economice și financiare. Atât pentru debitul, cât și pentru creditul fiecărui cont sintetic se folosește același model de fișă. Înregistrările în fișe se fac în mod cronologic și sistematic, pe baza documentelor justificative, documentelor cumulative sau notelor contabile, după caz.

Înregistrarea în fișele șah este precedată de înregistrarea cronologică realizată prin Registrul – jurnal – general.

Registrele auxiliare pentru evidența analitică capătă forma fișelor de cont analitic pentru valori materiale, fișelor de cont pentru operații diverse, situațiilor și altor formulare specifice folosite în acest scop. Înregistrările în formularele folosite pentru evidența analitică se fac în mod sistematic și cronologic, pe baza documentelor justificative, în tot cursul lunii.

Balanța conturilor se întocmește lunar, pe baza fișelor sintetice șah. În cadrul său se stabilesc soldurile și rulajele cumulate de la începutul anului, pentru fiecare cont sintetic în parte. De asemenea, pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică se întocmesc balanțe lunare pentru conturilor analitice.

Schema ciclului de prelucrare a datelor în cadrul acestei forme este redată în schema următoare:

Forma de contabilitate maestru – șah

1.4    Organizare a contabilității cheltuielilor si    veniturilor

                    Având în vedere criteriile de delimitare a cheltuielilor și veniturilor utilizate în teoria și practica contabilă, s-au conturat și impus două sisteme de evidență și calcul a cheltuielilor și veniturilor și anume:

a) Contabilitatea într-un singur circuit (sistem monist de contabilitate).

b) Contabilitatea în două circuite (sistem dualist de contabilitate).

a) Contabilitatea într-un singur circuit presupune reflectarea cheltuielilor și veniturilor pe baza urătoarei relații de echilibru:

Cheltuielile de producție + Rezultatele nete = Veniturile din vânzarea producției a perioadei

Potrivit acestei concepții, sunt considerate, în general, cheltuieli numai consumurile efectuate, respectiv, venituri numai încasările obținute din vânzarea producției sau a rezultatului activității de exploatare.

Evidența cheltuielilor se realizează în raport de obiectele de calculație care le provoacă și urmărește calcularea costului efectiv al acestora. Extracontabil, prin calcule suplimentare, se pot determina și cheltuielile în raport de natura, felul lor.

Veniturile se urmăresc pe feluri de activități și sunt puse în corelație indirectă cu cheltuielile efective ale producției obținute și, respectiv, vândute.

b) Contabilitatea în două circuite este specifică țărilor cu economie de piață și presupune două structuri, circuite, cu ajutorul cărora se reflectă diferit cheltuielile și veniturile. Cele două structuri (circuite) sunt:

– contabilitatea financiară sau generală

– contabilitatea analitică sau de gestiune.

Contabilitatea financiară are la bază norme unitare privind organizarea și conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor necesare atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane juridice sau fizice.

Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare unitate patrimonială în funcție de specificul activității și necesitățile proprii, având ca obiective principale următoarele: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor și a rentabilității produselor, lucrărilor și serviciilor executate; întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pe feluri de activități; urmărirea și controlul executării acestora în scopul cunoașterii rezultatelor și furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unității patrimoniale, etc   

capitolul 2

Contabilitatea cheltuielilor

2.1. Contabilitatea cheltuielilor

Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile într-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea, potrivit legii, care se grupează astfel:

– cheltuieli de exploatare

– cheltuieli financiare

– cheltuieli extraordinare

– cheltuieli cu amortizările și provizioanele

– cheltuieli cu impozitul pe profit.

Potrivit Planului de conturi aplicabil în România, contabilitatea cheltuielilor se realizează cu ajutorul următoarelor grupe de conturi:

60 “Cheltuieli privind stocurile”

61 “Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”

62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”

63 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

64 “Cheltuieli cu personalul”

65 “Alte cheltuieli de exploatare”

66 “Cheltuieli financiare”

67 “Cheltuieli extraordinare”

68 “Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustarea la inflație”

69 “Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite”

Grupele de conturi menționate se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul I, iar o parte din acestea se defalcă pe conturi sintetice II.       

Toate conturile de cheltuieli au funcția contabilă de activ. Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul lunii și se creditează la sfârșitul lunii când cheltuielile ocazionate se trec asupra rezultatului exercițiului. La sfârșitul lunii conturile de cheltuieli nu prezintă sold.

2.2 Contabilitatea cheltuielilor de exploatare

Activitatea de exploatare cuprinde toate operațiile economice și comerciale privind aprovizionarea, producția și desfacere bunurilor, lucrărilor și serviciilor. Astfel, “Planul de conturi” prevede la cheltuielile de exploatare următoarele grupe de conturi:

60 “Cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri”

601 “Cheltuieli cu materiile prime”

602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”

6021 “Cheltuieli cu materialele auxiliare”

6022 “Cheltuieli privind combustibili”

6023 “Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”

6024 “Cheltuieli privind piesele de schimb”

6025 “Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat”

6026 “Cheltuieli privind furajele”

6028 “Cheltuieli privind alte materiale consumabile”

603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”

604 “Cheltuieli privind materialele nestocate”

605 “Cheltuieli privind energia și apa”

606 “Cheltuieli cu animalele și păsările”

607 “Cheltuieli privind mărfurile”

608 “Cheltuieli privind ambalajele”

61 “Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”

611 “Cheltuieli de întreținerea și reparațiile”

612 “Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”

613 “Cheltuieli cu primele de asigurare”

614 “Cheltuieli cu studiile și cercetările”

62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”

621 “Cheltuieli cu colaboratorii”

622 “Cheltuieli privind comisioanele și onorariile”

623 “Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate”

624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal”

625 “Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări”

626 “Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”

627 “Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate”

628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”

63 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

64 “Cheltuieli cu personalul”

641 “Cheltuieli cu remunerațiile personalului”

645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”

6451 “Contribuția unității la asigurările sociale”

6452 “Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

6458 “Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”

65 “Alte cheltuieli de exploatare”

654 “Pierderi din creanțe și debitori diverși”

658 “Alte cheltuieli de exploatare”

2.2.1 Contabilitatea cheltuielilor cu materiile prime, materialele și mărfurile

În cadrul cheltuielilor de exploatare, cheltuieli cu materiile prime și materialele pentru nevoile producției și cheltuielile privind mărfurile, în sfera circulației, ocupă o pondere importantă.

a)    Contabilitatea cheltuielilor cu materiile prime

Cheltuielile cu materiile prime sunt formate din:

prețul de înregistrare al materiilor prime date în consum;

prețul de înregistrare al materiilor prime constatate lipsă la inventariere;

diferențele de preț aferente materiilor prime date în consum sau constatate lipsă la inventariere.

Contul de cheltuieli în care se înregistrează materiile prime date în consum sau constatate lipsă la inventariere este 601 “Cheltuieli cu materiile prime”.

Înregistrarea cheltuielilor cu materiile prime se face diferit în funcție de metoda utilizată pentru gestiunea stocurilor, astfel:

a) în cazul utilizării metodei inventarului permanent, materiile prime date în consum se consemnează în documentele “Bon de consum” sau “Fișă limită de consum” și se înregistrează în contabilitate la preț de înregistrare pe măsura eliberării lor din magazie prin formula contabilă:

601 = 301

      “Cheltuieli cu materiile                      “Materii prime”

                                  prime”

Materiile prime constatate lipsă la inventariere, neimputabile sau imputabile se înregistrează în baza actului de constatare a minusului de inventar prin formula contabilă:

601 = 301

      “Cheltuieli cu materiile                      “Materii prime”

                                  prime”

Dacă prețurile de înregistrare a materiilor prime date în consum ori constatate lipsă la inventariere sunt altele decât costul de achiziție, diferența dintre aceste prețuri se înregistrează la sfârșit de lună în roșu sau negru prin formula contabilă:

601 = 308

      “Cheltuieli cu materiile                      “Diferențe de preț la materii

                                  prime”           prime și materiale”

Notă:

Diferențele de preț la materiile prime aferente materiilor prime consumate se calculează utilizând un coeficient de repartizare, stabilit astfel:

Sold inițial al + Diferențe de preț aferente

          diferențelor de preț       intrărilor în cursul perioadei

K 308 =                   X 100

                                Sold inițial al stocului +Valoarea intrărilor în cursul

        la preț de înregistrare            perioadei la preț de înregistrare

Coeficientul obținut se aplică la valoarea materiilor prime consumate (rulajul creditor al contului 301). Acest calcul de repartizare a diferențelor de preț și modul de reflectare în contabilitate a consumului de resurse materiale este valabil în cazul utilizării metodei prețului standard (prestabilit) la înregistrare materiilor prime și a materialelor consumabile în contabilitate.

b) în cazul utilizării metodei inventarului intermitent, potrivit căreia materiile prime se consideră și se înregistrează drept cheltuieli încă din momentul aprovizionării lor, la baza înregistrării vor sta documentele de aprovizionare “Aviz de însoțire” sau “Nota de recepție și constatare de diferențe”. În acest caz intervin următoarele înregistrări privitoare la consumul de materii prime:

pentru materiile prime existente în stoc la începutul perioadei, preluate la cheltuieli:

601 = 301

      “Cheltuieli cu materiile                      “Materii prime”

                                  prime”

cumpărările de materii prime în cursul perioadei, consemnate în facturi întocmite de furnizori:

% = 401

601           “Furnizori”

      “Cheltuieli cu materiile                     

                                  prime”

4426

            “TVA deductibilă”

materiile prime neconsumate până la sfârșitul perioadei consemnate în inventar, pentru care se diminuează cheltuielile (înregistrare în roșu):

301 = 601

“Materii prime”           “Cheltuieli cu materiile

          prime”

b)    Contabilitatea cheltuielilor cu materialele    consumabile

Se consideră materiale consumabile acele materiale care se folosesc în procesul de producție alături de materiile prime și care, de regulă, nu se găsesc în substanța produsului finit. Contul de cheltuieli în care se înregistrează materialele consumabile este 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”, care se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II, corespunzătoare categoriilor de materiale consumabile.

Înregistrările contabile privind cheltuielile cu materiale consumabile sunt la fel cu cele cu materiile prime, atât în cazul folosirii metodei inventarului permanent, cât și a metodei inventarului intermitent. În locul contului 601 “Cheltuieli cu materiile prime” se va folosi contul 602 ”Cheltuieli cu materialele consumabile” sau conturile divizionare cu patru cifre, prezentate, deschise pe feluri de cheltuieli.

2.2.2. Contabilitatea cheltuielilor privind obiectele de inventar

Contabilitatea consumurilor obiectelor de inventar se face prin intermediul uzurii, potrivit prevederii din Legea Contabilității: “obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată se înregistrează pe cheltuieli integral sau eșalonat pe o perioadă de cel mult trei ani de la darea lor în folosință”.

Pentru calcularea uzurii aferente obiectelor de inventar aflate în folosință se pot folosi mai multe procedee, cum sunt:

procedeul calculării lunare egale a uzurii obiectelor de inventar pe baza formulei:

procedeul de calcul a uzurii la valoarea integrală a obiectelor de inventar, fie la darea lor în folosință, fie la scoaterea din uz;

procedeul de calcul a uzurii: 50% din valoarea la darea în folosință și 50% din valoarea obiectelor de inventar la scoaterea lor din uz;

procedeul cotei unice anuale – calculată având în vedere valoarea aferentă uzurii obiectelor de inventar din anul precedent raportată la suma soldurilor lunare ale obiectelor de inventar aflate în folosință în același an.

Indiferent de procedeul utilizat, uzura obiectelor de inventar date în folosință se înregistrează în contul 603 “Cheltuieli privind materialele de    natura obiectelor de inventar” prin formula contabilă:

603 = 303

          “ Cheltuieli privind materialele „Materiale de natura

de natura obiectelor de inventar”                                    obiectelor de inventar”

În cazul în care prețurile de înregistrare ale obiectelor de inventar, reflectate în contabilitate în contul 303 “ Materiale de natura obiectelor de inventar” sunt altele decât costul de procurare, situații în care diferențele de preț fac obiectul contului 328 “Diferențe de preț la obiectele de inventar” la scoaterea din folosință a acestora, cu diferențele de preț aferente se mai face formula contabilă:

603 = 308

          “ Cheltuieli privind materialele               “Diferențe de preț la materii

de natura obiectelor de inventar”                              prime și materiale”

2.2.3. Contabilitatea cheltuielilor privind materialele nestocate

Materialele nestocate sunt acele materiale consumabile, nestocate de unitatea economică, care nu trec printr-un cont de gestiune (de stocuri) și care se înregistrează pe măsura aprovizionării lor asupra cheltuielilor de exploatare (de exemplu imprimatele).

Cheltuielile privind materialele nestocate se înregistrează în contul 604 “Cheltuieli privind materialele nestocate” în felul următor:     

dacă materialele nestocate aprovizionate se consumă integral în același exercițiu financiar:

% = 401

              604             “Furnizori”

          “Cheltuieli privind

        materialele nestocate”

            4426

                  “TVA deductibilă”

dacă materialele nestocate sunt destinate mai multor exerciții financiare:

% = 401

              604                           “Furnizori”

          “Cheltuieli privind

        materialele nestocate”

              471

        “Cheltuieli înregistrate

                          în avans”

            4426

            “TVA deductibilă”

În exercițiile viitoare cheltuiala anticipată înregistrată în contul 471 se trece asupra cheltuielilor curente, respectiv asupra contului 604, prin formula contabilă:

471 = 604

    “Cheltuieli înregistrate             “Cheltuieli privind materialele

                          în avans”                       nestocate”

2.2.4.    Contabilitatea cheltuielilor privind energia și apa

Cheltuielile privind energia și apa constau din consumul de energie electrică și termică, precum și a apei furnizate din afara întreprinderii. Înregistrarea acestor cheltuieli se face pe baza facturii de la furnizor în debitul contului 605 “Cheltuieli privind energia și apa” prin formula contabilă:

% = 401

                                      605           “Furnizori”

        “Cheltuieli privind

              energia și apa”

              4426

            “TVA deductibilă”

2.2.5. Contabilitatea cheltuielilor privind mărfurile

Cheltuielile privind mărfurile sunt formate din costul mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventariere și fac obiectul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”.

În contabilitate, cheltuielile privind mărfurile se înregistrează diferit, în funcție de metoda utilizată pentru gestiunea lor, astfel:

a) în cazul utilizării metodei inventarului permanent pot apărea două variante de înregistrare a cheltuielilor privind mărfurile și anume:

dacă unitatea economică ține evidența mărfurilor la preț de vânzare în care este inclus adaosul comercial și TVA neexigibilă, cheltuiala cu mărfurile apare, de regulă, la sfârșit de lună, când se descarcă gestiunea de mărfuri prin formula contabilă:

% = 371 – cu prețul de vânzare

        “Mărfuri”

607 – cu prețul de cumpărare

“Cheltuieli privind

mărfurile”

                  378 – cu adaosul unității comerciale

        “Diferențe de preț

la mărfuri”

4428 – cu TVA inclus în prețul de                                                                                                                                                                                    “TVA neexigibilă” vânzare

dacă unitatea economică ține evidența mărfurilor la preț de cumpărare, cheltuiala cu mărfurile apare tot la descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute și se înregistrează în contabilitate astfel:

607 = 371 – cu prețul de cumpărare

            “Cheltuieli privind                               “Mărfuri”

                          mărfurile”

b) în cazul utilizării metodei inventarului intermitent au loc următoarele înregistrări contabile:

mărfuri existente în stoc la începutul perioadei, preluate pe cheltuieli:

607 = 307

          “Cheltuieli privind                                        “Mărfurile”

                        mărfurile”

cumpărări de mărfuri pe bază de facturi:

% = 401

                607         “Furnizori”

        “Cheltuieli privind

                      mărfurile”

                4426

            “TVA deductibilă”

mărfuri nevândute până la sfârșitul perioadei, consemnate în listele de inventariere, pentru care se diminuează cheltuielile (printr-o înregistrare în roșu):

371 = 607

                              “Mărfuri”                   “Cheltuieli privind mărfurile”

2.2.6. Contabilitatea cheltuielilor privind ambalajele

Cheltuielile privind ambalajele fac obiectul contului 608 “Cheltuieli privind ambalajele” și sunt formate din:

valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor vândute, pentru care au fost întocmite la livrarea facturii;

valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor constatate lipsă la inventariere și consemnate în documentele de inventariere;

diferențele de preț aferente ambalajelor vândute sau constatate lipsă la inventariere;

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, restituite furnizorilor din cauza degradării lor.

Contabilitatea cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți

În structura serviciilor generale prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt ocazionate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic cum sunt: întrețineri și reparații; redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări.

Toate aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 61 “Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”.

Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei generează înregistrarea:

61 = 40

“Cheltuielile cu lucrările             “Furnizori și conturi asimilate”

      și serviciile executate 51

                              de terți” “Conturi la bănci”

53

              “Casa”

2.2.7 Contabilitatea cheltuielilor cu alte servicii executate de terti

În structura altor servicii prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt indirect legate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic cum sunt: colaborările cu terții; comisioanele și onorariile; protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferuri; poștă și telecomunicații; alte servicii executate de terți. Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite în grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”

. Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei generează înregistrarea:

62 = 40

        “Cheltuielile cu alte                    “Furnizori și conturi asimilate”

              servicii executate 51

                              de terți” “Conturi la bănci”

53

              “Casa”

54

        “Acreditive”

2.2.8 Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite ,taxesi varsaminte asimilate

Unitățile economice înregistrează cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilare, datorate bugetului statului sau altor organisme publice care fac obiectul contului 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”.

În categoria acestor cheltuieli se cuprind:

a) Impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sub formă de: prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă; TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură; impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat; diferențe de preț la gaze și țiței obținute din producția internă; alte impozite și taxe.

635 = 4426

              “Cheltuieli cu alte                         “TVA deductibilă”

                  impozite, taxe și 4427

            vărsăminte asimilate”     “TVA colectată”

446

“Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

b) datorii și vărsăminte de efectuat, conform prevederilor legale, către alte organisme publice, destinate fondurilor speciale, sub formă de contribuții la: fondul special pentru cercetare – dezvoltare; comisionul datorat de societatea comercială la Inspectoratul Teritorial de Muncă;

635 = 447

              “Cheltuieli cu alte       “Fonduri speciale                                                                   impozite, taxe și                                           taxe și vărsăminte asimilate”

          vărsăminte asimilate”

2.2.9. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul cuprind: cheltuielile cu salariile personalului și alte drepturi de personal; cheltuieli privind asigurările și protecția socială; contribuția unității la constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate; cheltuieli cu pregătirea și perfecționarea profesională și alte cheltuieli de personal.

Cheltuielile cu personalul fac obiectul grupei de conturi 64 “Cheltuieli cu personalul”.

a)      Contabilitatea cheltuielilor cu remunerațiile personalului

Cheltuielile cu remunerațiile personalului se înregistrează în contabilitate lunar, pe baza ștatelor de plată, la nivelul drepturilor salariale brute, cu ajutorul contului 641 “Cheltuieli cu remunerațiile personalului” prin formula contabilă:

641 = 421

“Cheltuieli cu remunera-             “Personal – remunerații datorate”

                țiile personalului”

Dacă pentru drepturile de personal aferente exercițiului încheiat nu s-au întocmit ștatele de plată, cheltuielile cu salariile se vor înregistra prin formula contabilă:

641 = 428

“Cheltuieli cu remunera-                   “Alte drepturi și creanțe în

          țiile personalului”                           legătură cu personalul”

La achitarea acestor salarii, în exercițiul financiar următor se va face înregistrarea:

428 = 5311

    “Alte datorii și creanțe             “Casa în lei”

în legătură cu personalul”

              b) Contabilitatea cheltuielilor privind asigurările și protecția socială

Cheltuielile privind asigurările și protecția socială fac parte din cheltuielile patronale, pe care unitățile economice le calculează și le datorează statului sau altor organisme sociale. Ele fac obiectul contului 645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”, care se defalcă pe următoarele conturi de gradul II:

6451 “Contribuția unității la asigurările sociale”

6452 “Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

6453“Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

6458 “Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”.

Înregistrările contabile privind aceste cheltuieli sunt:

sumele acordate personalului, potrivit legii, pentru protecția socială, altele decât cele suportate din contribuția unității pentru asigurările sociale:

6458 = 423

“Alte cheltuieli privind                 “Personal – ajutoare materiale

    asigurările și protecția                       datorate”

                        socială”

contribuția unității la asigurările sociale, calculată în procente la salariile brute acordate personalului încadrat cu contract de muncă:

6451 = 4311

              “Contribuția unității la              “Contribuția unității la

asigurările sociale”     asigurările sociale”

contribuția de 3% a unității la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj:

6452 = 4371

          “Contribuția unității pentru “Contribuția unității la

                      fondul de șomaj”           fondul de șomaj”

Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare

În această categorie se cuprind pierderile suportate de unitate cu ocazia scăderii din evidență a clienților incerți sau în litigiu, diferențele rezultate din lichidarea datoriilor și creanțelor, donațiile și subvențiile acordate, cheltuielile ocazionate de cedarea activelor, precum și alte cheltuieli de exploatare. Ele se colectează în grupa de conturi 65 “Alte cheltuieli de exploatare”.

2.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare

În categoria cheltuielilor financiare se cuprind toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații; pierderile din cedarea investițiilor financiare; diferențele de curs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite și a altor datorii privind exercițiul în curs; sconturile acordate clienților; alte cheltuieli financiare.

Toate operațiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din grupa 66, “Cheltuieli financiare”. Aceste conturi sunt:

663 “Pierderi din creanțe legate de participații”

664 “Cheltuieli privind investițiile financiare cedate”

665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar”

666 “Cheltuieli privind dobânzile”

667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”

668 “Alte cheltuieli financiare”

2.3.1    Contabilitatea pierderilor din creanțe legate de participații

Contul care reflectă aceste cheltuieli este 623 “Pierderi din creanțe legate de participații”. Înregistrările contabile aferente acestui cont sunt:

pierderea reprezentată de imposibilitatea recuperării totale sau parțiale a unor ajutoare financiare acordate anterior unei societăți comerciale, precum și dobânda aferentă ajutoarelor financiare acordate, trecută anterior asupra creanțelor legate de participații ce nu se mai poate recupera de la societatea comercială.

663 = 2671

          “Pierderi din creanțe             “Sume datorare de

            legate de participații”                          filiale”

2.3.2.      Contabilitatea cheltuielilor privind investițiile financiare

În categoria investițiilor financiare sunt cuprinse acțiunile, obligațiunile și alte titluri asimilate, procurate de agentul economic deținător cu scopul de a realiza prin vânzarea lor un câștig financiar. Aceste titluri sunt, de regulă, negociabile la bursă asigurând pentru deținător lichiditatea și securitatea tranzacțiilor.

Diferențele favorabile dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament și prețul de cesiune (vânzare) al acestora se va înregistra în contul 664 “Cheltuieli privind investițiile financiare cedate”, prin formula contabilă:

664 = %

      “Cheltuieli privind 502

    investițiile financiare “Acțiuni proprii”

                        cedate” 503

        “Acțiuni”

505

          “Obligațiuni emise și răscumpărate”

506

          “Obligațiuni”

508

              “Alte investiții financiare cedate

          și creanțe asimilate”

2.3.3.    Contabilitatea cheltuielilor din diferențe de curs valutar

Cheltuielile privind diferențele de curs valutar cuprind diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize ale întreprinderii și cele rezultate din, evaluarea la sfârșitul exercițiului financiar, a disponibilităților bancare în devize, disponibilităților în devize existente în casierie și creditele deschise în devize.

În cazul creanțelor și disponibilităților, diferențele nefavorabile de curs valutar apar în situația în care valoarea contabilă de intrare, din momentul derulării operației, este mai mare decât valoarea la cursul zilei din momentul încasării creanței sau evaluării disponibilităților. Pentru datorii, diferențele nefavorabile apar în situația inversă.

Diferențele nefavorabile de curs valutar se înregistrează în contul 665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar”.

Înregistrări contabile:

diferențe nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării creanțelor în valută:

665 =     %

“Cheltuieli din diferențe 267

            de curs valutar”       “Creanțe imobilizate”

409

    “Furnizori debitori”

411

          “Clienți”

418

            “Clienți – facturi de întocmit”

451

              “Decontări în cadrul grupului”

456

              “Decontări cu asociații privind

            capitalul”

461

“Debitori diverși”

diferențele nefavorabile de curs aferente disponibilităților în devize existente în sold la sfârșitul perioadei (când cursul valutar al acestora a scăzut):

665 = %

“Cheltuieli din diferențe    512

          de curs valutar” “Conturi curente la bănci”

5314

                  “Casa în valută”

5412

            “Acreditive în valută”

542

              “Avansuri de trezorerie”

2.3.4    Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile

Cheltuielile privind dobânzile cuprind dobânzile datorate, aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate; valoarea dobânzilor plătite aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente; valoarea dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt; dobânzile cuvenite asociaților pentru disponibilitățile depuse la unitate, etc. Ele se reflectă cu ajutorul contului 666 “Cheltuieli privind dobânzile”, prin formula contabilă:

666 =     %

      “Cheltuieli privind 168

                    dobânzile”                 “Dobânzi aferente împrumuturilor

        și dobânzilor asimilate”

451

                    “Decontări în cadrul grupului”

4551

“Asociați – conturi curente”

512

“Conturi curente la bănci”

5186

“Dobânzi de plătit”

5198

“Dobânzi aferente creditelor

        bancare pe termen scurt”

Mărimea cheltuielii, este determinată de felul dobânzii (simplă sau compusă), mărimea creditului și durata de rambursarea.

Dacă se aplică dobânda simplă, relația de calcul a dobânzii (D) este:

unde,

C – reprezintă capitalul împrumutat;

t – timpul de rambursare;

r – rata dobânzii.

În situația în care durata este exprimată în luni, relația devine:

În situația în care durata este exprimată în zile, relația este:

În situația în care se aplică dobânda compusă, relația de calcul a dobânzii (D) este:

D = Ct – C0

unde:

Ct – reprezintă capitalul fructificat la termenul t;

C0 – capitalul inițial;

.

2.3.5. Contabilitatea cheltuielilor privind sconturile acordate

Cheltuielile privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontare cu clienții, inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit în cazul în care decontarea lor se face înainte de termen, fac obiectul contului 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate” și se contabilizează prin formula contabilă:

667 =     %

        “Cheltuieli privind 411

          sconturile acordate”           “Clienți”

413

“Efecte de primit”

461

“Debitori diverși”

511

“Valori de încasat”

Mărimea scontului (S) este egală cu:

unde:

V – reprezintă valoarea nominală a creanței;

t – timpul în zile;

r – rata dobânzii.

2.3.6.    Contabilitatea altor cheltuieli financiare

În categoria altor cheltuieli se cuprind acele cheltuieli care nu se pot înregistra la conturile din grupa 66 “Cheltuieli financiare”. Ele fac obiectul contului 668 “Alte cheltuieli financiare”.

2.4. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare

Cheltuielile extraordinare sunt acelea care apar ca urmare a evenimentelor extraordinare, cum sunt: calamitățile naturale și exproprierile unor active. Se poate pune în discuție dacă o întreprindere care se află într-o zonă supusă frecvent calamităților naturale (de exemplu, lângă albia unui râu cu risc de inundații în fiecare primăvară) poate considera valoarea pierderilor se stocuri și la producția în curs de execuție în categoria cheltuielilor extraordinare.

2.5.           Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustarea      la    inflație

Cheltuielile cu amortizările și provizioanele sunt cheltuieli de exploatare sau financiare, ocazionate de deprecierea activelor amortizabile și neamortizabile, precum și de cele determinate de constituirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.

Delimitarea și înregistrarea distinctă a acestei categorii de cheltuieli de exploatare și financiare se întemeiază pe calitatea lor de componentă a capacității de autofinanțare. Sunt cheltuieli care nu generează plăți pentru activitatea de trezorerie. Ca o componentă a “cash-flow – ului” ele reprezintă o sursă de autofinanțare de investiții. De aceea se mai numesc și cheltuieli calculate.

În raport de natura activităților în care sunt folosite elementele patrimoniale pentru care s-au calculat amortizări și provizioane, cheltuielile generate de acestea, sunt delimitate în planul de conturi cu ajutorul grupei 68 “Cheltuieli cu amortizările și provizioanele”, din care fac parte următoarele conturi sintetice de gradul I și II:

681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele”

6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”

6812 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli”

6813 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

6814 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante”

686 “Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele”

6863 “Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare”

6864 “ Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante”

6868 “Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor”

688 “Cheltuieli din ajustarea la inflație”

Contabilizarea cheltuielilor privind amortizările și provizioanele se face prin relația:

68 =     %

            “Cheltuieli cu amortizările,         provizioanele și                15

ajustarea la inflație “Provizioane pentru riscuri și

        cheltuieli”

28

“Amortizări privind imobilizările”

29

“Provizioane pentru deprecierea

                    imobilizărilor”

39

“Provizioane pentru deprecierea

      stocurilor și producției în curs

de execuție”

49

“Provizioane pentru deprecierea

        creanțelor”

59

“Provizioane pentru deprecierea

conturilor de trezorerie”

2.6.      Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă pentru agentul economic o cheltuială de natură fiscală ce se are în vederea la determinarea profitului net. El se determină lunar, cu date cumulate de la începutul anului.

Cheltuielile cu impozitul pe profit sunt suportate la nivelul întregii activități a agentului economic și se înregistrează lunar prin formula contabilă:

691 = 441

“Cheltuieli cu impozitul     “Impozitul pe profit”

                    pe profit

Capitolul 3

Analiza economică a cheltuielilor

Analiza cheltuielilor constituie un instrument important în sistemul tehnicilor de diagnosticare și evaluare a performanțelor întreprinderii. Investigarea lor sistematică permite înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor întreprinderii în funcție de volumul, structura, și tendințele diferitelor categorii de consumuri.

Sursele de informații necesare analizei sunt: contabilitatea financiară, contabilitatea analitică, bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, dările de seamă statistice, privind cheltuielile și rezultatele, informații externe privind piața muncii, piața capitalului etc.

Informația contabilă referitoare la cheltuieli este furnizată în primul rând de contabilitatea generală. Aceasta permite identificarea și măsurarea resurselor consumate de întreprindere în decursul unei perioade date.

Contabilitatea generală asigură numai o urmărire globală a cheltuielilor după natura lor, fără să furnizeze nici o indicație asupra destinației acestor cheltuieli, adică asupra repartizării lor pe produse, servicii, unități, tipuri de activități. Această identificare a cheltuielilor pe destinații presupune o analiză a procesului intern de formare a valorii, ceea ce constituie obiectivul contabilității analitice.

Integrată în activitatea practică de conducere, tematica cheltuielilor de producție este o problemă internă a fiecărei întreprinderi care trebuie să fie circumscrisă într-un cadru legislativ general vizând aspecte organizatorice ale evidenței, precum și niveluri normate (reglementate) pentru unele categorii de cheltuieli. Așa de exemplu, prin Legea contabilității nr. 82/1991 și H.G. 704/14.12.1993, prin care s-a aprobat regulamentul de aplicare a legii și planul contabil general, s-a prevăzut clasa 9 “Conturi de gestiune”.

Totodată, aceste acte normative precizează și categoriile de cheltuieli care include în costul producției, respectiv cheltuielile directe și indirecte repartizate rațional asupra produselor și lucrărilor executate.

În teoria și practica economică, evidențierea consumului de resurse al unei firme se face cu ajutorul unui sistem de indicatori, bazat pe conceptele de “cheltuieli” și “cost”.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile de bunuri materiale, lucrări executate și servicii prestate de terți; cheltuieli cu personalul; executarea unor obligații legale sau contractuale de către unitatea patrimonială; constituirea amortizărilor și provizioanelor; consumuri excepționale.

Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse ocazionate de realizarea unui anumit “element de activitate” al întreprinderii.

Analiza globală a cheltuielilor permite:

– cunoașterea produselor, sectoarelor, activităților care contribuie la ameliorarea sau la degradarea rezultatelor întreprinderii;

– identificarea centrelor de responsabilitate eficiente, performante și a celor a căror funcționare este deficitară;

Activitatea practică de analiză a cheltuielilor trebuie să fie prin excelență o componentă majoră a managementului intern al întreprinderii care să asigure realizarea unor costuri competitive.

3.1. Contul de profit și pierdere – sursă de informații pentru determinarea rezultatelor întreprinderii

Contul de profit și pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea contabilității care concentrează veniturile și cheltuielilor unei întreprinderi pentru o perioadă dată și explică modul de formare a rezultatelor. Într-o manieră generală, el oferă informațiile necesare pentru înțelegerea și explicarea profitului sau pierderii înregistrate de un agent economic.

Contul de profit cuprinde:

– toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exercițiului;

– toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiași perioade.

Veniturile corespund resurselor obținute prin realizarea operațiunilor industriale, comerciale, financiare, excepționale, iar cheltuielile resurselor consumate cu ocazia realizării acestor operațiuni.

În consecință, compensarea veniturilor obținute cu cheltuielile efectuate permite obținerea unui rezultat global de tipul:

Rezultat = Venituri – Cheltuieli

Contul de profit și pierdere este prezentat în anexe.

3.2. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor la nivelul societății

Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor la nivelul întreprinderii, în perioada 2007-2008, este efectuată pe baza informațiilor furnizate de contul de profit și pierdere, prezentat în anexe.

Cifra de afaceri crește cu 83,18%, în timp ce cheltuielile de exploatare cresc doar cu 2,69%. La o primă vedere se poate spune că este un lucru foarte bun, dar situația se explică printr-o modificare în ponderea cheltuielilor materiale și a celor salariale, care au înregistrat o creștere cu 129,79%, respectiv cu 99,13%, în timp ce grupa „Alte cheltuieli de exploatare” a înregistrat o diminuare cu 91,2%.

Analiza structurală a cheltuielilor totale conform evidențierii acestora în contul de profit și pierdere relevă o majorare a tuturor categoriilor de cheltuieli.

Astfel:

Cheltuielile de exploatare au crescut cu 2,69% comparativ cu exercițiul financiar precedent. Această creștere a fost determinată de creșterea cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, a cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți, a cheltuielilor cu impozitele și taxele, a cheltuielilor cu personalul.

Cheltuielile financiare au înregistrat o diminuare cu 43,08% ca urmare a micșorării dobânzilor plătite la creditele luate.

3.3. Calculul ratei medii a cheltuielilor

Modificare ratei medii a cheltuielilor este expresia sintetică a eficienței consumului de resurse.

Rata medie a cheltuielilor se calculează după formula:

Ch – suma totală a cheltuielilor

CA – cifra de afaceri

Se constată o diminuare a ratei medii a cheltuielilor cu 44,09%.

Reducerea ratei medii a cheltuielilor, ca expresie a economicității consumului de resurse se poate realiza prin: creșterea producției, reducerea costului mediu unitar și creștere prețului de vânzare.

3.4. Analiza indicatorilor parțiali ai rentabilității

Contul de profit și pierdere, care grupează veniturile și cheltuielile pe tipuri de activități: de exploatare, financiară și extraordinară, permite calcularea a trei indicatori parțiali ai rentabilității:

– Rezultatul exploatării;

– Rezultatul financiar;

– Rezultatul extraordinar.

De asemenea, contul de profit și pierdere permite determinarea indicatorului global de contabilitate: rezultatul exercițiului.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune constituie o variantă de prezentare a contului de Profit și pierdere. El propune un mod de grupare a veniturilor și a cheltuielilor, precum și evidențierea mecanismului de formare a principalilor indicatori de rezultate și performanțe.

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

LA 31 DECEMBRIE 2008

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

LA 31 DECEMBRIE 2007

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Indicatorii de rezultate

Cifra de afaceri și producția exercițiului au înregistrat o creștere de:

Societatea comercială “UPET” S.A. se găsește deci în faza de expansiune, cu o creștere anuală mai mare de 10%.

Valoarea adăugată a crescut în ritm inferior creșterii producției exercițiului:

Rata valorii adăugate a înregistrat următoare valori:

Se remarcă o scădere a ratei valorii adăugate față de perioada precedentă cu 3,92%.

Consumurile provenind de la terți au înregistrat o creștere de:

Consumurile provenind de la terți (C) =

Cheltuieli cu materiile prime

+ Cheltuieli cu materiale consumabile

+ Alte cheltuieli materiale

+ Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți

.

Degradarea valorii adăugate provine de la creșterea consumului de materii prime și materiale consumabile. Influența altor cheltuieli materiale este redusă datorită ponderii lor reduse în totalul consumurilor provenind de la terți.

Excedentul brut al exploatării și ratele constituite prin implicarea acestuia au înregistrat o creștere de:

– Rata marjei brute a exploatării (R):

RBE – Rezultatul brut al exploatării

Cheltuielile financiare s-au diminuat față de perioada precedentă cu:

CF – Cheltuieli financiare.

Explicarea acestei variației necesită informații suplimentare privind structura patrimoniului și structura creditelor obținute.

3.5. Calculul ratelor de rentabilitate

Pe baza informațiilor cuprinse în contul de profit și pierdere se calculează ratele de rentabilitate ale societății comerciale “UPET” S.A. pentru exercițiul financiar 2007-2008.

Rata rentabilității comerciale (Rc) – caracterizează eficiența politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare și vânzare) și mai ales a politicii de prețuri practicate de întreprindere. În concordanță cu obiectivele analizei și sfera de investigare, acest indicator poate fi determinat prin implicarea în calitate de “efect” a rezultatului brut al exploatării, a rezultatului exploatării sau a rezultatului exercițiului.

Rata rentabilității comerciale se calculează pe baza următorilor indicatori:

– mii lei

Rata rentabilității comerciale înregistrează valori diferite, în funcție de indicatorii implicați în calcul. Calculată la nivelul exploatării, rata rentabilității comerciale sau rata profitabilității a fost negativă. În anul 2008 rata rentabilității comerciale a înregistrat valori pozitive, dar sub 1%.

Implicarea în calitate de “efect” a rezultatului brut al exploatării a determinat situarea ratei rentabilității comerciale în anul 2007 în jur de 1,05% și creșterea ei cu aproape 2,5% în anul 2008.

Principalele rezerve de creștere a ratei rentabilității comerciale vizează: sporirea vânzărilor, creșterea puterii de negociere a întreprinderii cu furnizorii și obținerea unor prețuri de achiziție avantajoase; accelerarea rotației stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea prețurilor de vânzare, etc.

Rata rentabilității resurselor consumate (Rrc) – se calculează prin raportarea unui rezultat parțial la consumul de resurse implicat în obținerea lui, cu ajutorul indicatorilor:

mii lei

Rata rentabilității resurselor consumate înregistrează o creștere cu aproape 4,30% în anul 2008 comparativ cu anul 2007, cauzată de creșterea rezultatului exploatării și a cheltuielilor totale.

CAPITOLUL 4                                                                                                                                                       Organizarea și exercitarea controlului financiar propriu al unității

4.1. Controlul financiar preventiv

Obligație legală prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 de aprobare a Normelor Metodologice ale Ministerului Finanțelor nr. 63.943/1991.

Controlul financiar preventiv se exercită de șeful compartimentului financiar-contabil. În funcție de volumul operațiilor ce se supun controlului financiar preventiv, conducătorul unității, la propunerea contabilului șef poate împuternici și alte persoane din compartimentul financiar-contabil care să exercite controlul financiar preventiv, dar care, de regulă, nu participă la întocmirea și contabilizarea documentelor controlate.

Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă pregătire economică și experiența necesară, să îndeplinească condițiile de cinste și corectitudine. Legal nu pot fi împuternicite să exercite controlul financiar preventiv, persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate chiar dacă au fost grațiate, pentru fapte privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înșelăciune, dare sau luare de mită și alte infracțiuni prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.

Împuternicirea se face pe bază de ordin sau decizie dată de conducătorul unității. Prin ordin sau decizie se stabilesc concret operațiunile asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv, condițiile și perioada în care își desfășoară această activitate.

Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe bază de documente însoțite de acte justificative. Documentele se prezintă la controlul financiar preventiv semnate de șeful compartimentului de specialitate în care s-au întocmit și care răspund de realitatea și exactitatea datelor și legalitatea operațiilor consemnate în acestea. Documentele operațiilor supuse controlului financiar preventiv, sunt vizate, de regulă,    printr-o ștampilă cu semnătura celui care a efectuat verificarea.

Documentele referitoare la operațiile supuse controlului financiar preventiv și care nu au fost vizate nu se înregistrează în contabilitate. Pentru aceste documente se ține o evidență separată.

Controlul financiar preventiv în cadrul societății “UPET” S.A. este organizat prin decizie dată de directorul economic și șeful serviciului financiar contabil. În decizie sunt precizate operațiunile care se supun controlului; documentele ce trebuiesc întocmite și prezentate la controlul financiar preventiv; termenele de exercitare a refuzurilor de viză.

Operațiunile principale supuse controlului financiar preventiv în cadrul societății “UPET” S.A. sunt:

contactele economice;

facturile;

bonurile de consum;

ștatele de plată;

contractele de credit;

contractele de închiriere a bunurilor unității;

dispozițiile de livrare;

plățile efectuate de furnizor.

Obiectivele urmărite la controlul financiar preventiv în cadrul societății “UPET” S.A., când se acordă viza de control, sunt:

legalitatea, oportunitatea și necesitatea operațiunii economice respective;

existența contractului, a prețului în cadrul livrărilor de bunuri;

încadrarea în consumuri specifice;

corectitudinea întocmirii documentelor;

existența semnăturilor autorizate.

4.2. Controlul financiar de gestiune

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 720/1991 și normelor Ministerului Finanțelor nr. 63.943/1991, controlul financiar de gestiune se organizează ca un compartiment distinct, subordonat conducătorului unității, la:

ministere, departamente și alte organe centrale pentru verificarea gestiunilor proprii și a unităților subordonate;

la regii autonome, pentru verificarea gestiunilor proprii și a uzinelor, fabricilor, sucursalelor;

la societăți comerciale cu capital de stat, pentru verificarea gestiunilor proprii.

Potrivit actelor normative menționate, controlul financiar de gestiune, verifică respectarea normelor legale în vigoare, cu privire la:

existența, integritatea, păstrarea și paza bunurilor;

utilizarea valorilor materiale, casarea și declasarea bunurilor materiale;

efectuarea încasărilor și plăților în lei și în valută, în numerar sau prin cont;

întocmirea și circulația documentelor primare, tehnico-operative și contabile.

Pentru organele controlului financiar de gestiune, reglementările prevăd, ca activitatea acestora, să se desfășoare pe baza unui program de control semestrial aprobat de conducerea unității, care să cuprindă: denumirea gestiunii ce se va verifica; perioada supusă controlului; perioada efectuării controlului; nominalizarea organelor de control.

Reglementările, prevăd obligația ca șeful compartimentului CFG să prezinte conducătorului unității constatările reieșite don control și măsurile luate, precum și măsurile ce urmează a se lua în continuare.

Conducătorul unității, este obligat să ia măsurile ce se impun. În cazul când acesta nu ia măsuri, șeful compartimentului CFG sesizează Consiliul de Administrație – acolo unde funcționează. În cazul când conducătorul unității nu ia măsuri pentru recuperarea unor pagube constatate la control, șeful CFG este obligat să sesizeze și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat, din județ.

Obligațiile salariaților din unitățile verificate de controlul financiar de gestiune sunt:

să pună la dispoziția organelor de control, registrele și evidențele;

să prezinte la verificare, toate valorile unității;

să elibereze, la cererea organelor de control, documente în original cu lăsarea unor copii certificate de către organele de control;

să dea la cererea organelor de control, explicații verbale și scrise;

se semneze procesele-verbale de control, cu sau fără obiecțiuni și să ia măsurile înscrise în acestea;

să dea sprijin controlului, creând condiții pentru buna desfășurare a acestuia.

Organele de control financiar de gestiune răspund, potrivit reglementărilor menționate, disciplinar, contravențional sau penal, în situația în care:

nu efectuează controlul, potrivit programului aprobat;

înscriu în actele de control date sau fapte inexacte;

lucrează cu superficialitate și nu semnalează încălcările de la lege;

dispun măsuri care, prin aplicarea lor, produc pagube;

nu întocmesc și nu înaintează directorului actele de control încheiate;

nu iau sau nu propun măsuri pentru înlăturarea sau prevenirea abaterilor;

nu îndeplinesc sau îndeplinesc defectuos sarcinile ce le revin din Normele elaborate de Ministerul Finanțelor nr. 63.943/1991.

Controlul financiar de gestiune în cadrul societății comerciale “UPET” S.A. este organizat prin decizie dată de conducătorul unității și este exercitat de către conducătorul unității și directorul economic pentru întreaga activitatea a societății.

Controlul financiar de gestiune este exercitat și de șefii compartimentelor pentru activitatea proprie din cadrul compartimentelor pe care le conduc.

Obiectivele urmărite la controlul financiar de gestiune în cadrul societății “UPET” S.A. sunt:

modul de organizare a gestiunilor de bunuri materiale;

modul de gestionare a valorilor materiale și de asigurare a integrității și securității acestora;

existența contractelor pentru produsele lansate în fabricație;

realitatea și necesitatea plăților;

realitatea și necesitatea cheltuielilor cu reparațiile curente;

modul de utilizare și întocmire a documentelor cu regim special;

modul de organizare și conducere a evidenței analitice pentru gestiuni materiale, furnizori, clienți, debitori, etc.;

întocmirea corectă și la timp a declarațiilor privind impozitele și taxele și corectitudinea determinării sumelor datorate către buget;

modul de încadrare a veniturilor și cheltuielilor în bugetul de venituri și cheltuieli al societății.

                                                                                                    CAPITOLUL      5   

                                                                                                                            concluzii

            Perioada de tranziție în care se găsește România a scos în evidență fenomene economice și financiare controversate distanțate de principiile raționalității economice. De asemenea, aspectele sociale au căpătat treptat noi dimensiuni manifestându-se noi nevoi: nevoia de inovare, schimbare socială, nevoi legate de calitatea vieții. În aceste condiții, diagnosticul intern nu se mai poate limita la evidențierea unor aspecte administrative    (asigurarea cu salariați, volumul și structura resurselor materiale), se impun noi coordonate ale investigării (problema relațiilor sociale, a formării și motivării personalului, a nivelului și calității dotării tehnice).

        Astfel, întreprinderile trebuie să facă față unor probleme grave privind reducerea volumului de activitate, scoaterea din uz a mașinilor și utilajelor depășite, închiderea unor secții, lipsa resurselor financiare.

        S.C. UPET S.A. s-a confruntat cu o serie de dificultăți în perioada 2007 – 2008. În anul 2008, acționarul majoritar a întreprins o serie de măsuri de remediere pornind de la identificarea originii și cauzelor care au generat situațiile de dezechilibru din perioada precedentă.

Originea disfuncționalităților :

deteriorarea rezultatului (curent și net);

utilizarea incompletă a capacităților de producție ;

scăderea sensibilă a posibilităților de răspuns la cerințele terților.

Cauzele observate:

reducerea volumului de activitate;

creșterea cheltuielilor cu salariile și a cheltuielilor    de exploatare;

gestiune deficitară;

reducerea marjei brute a cheltuielilor de exploatare și a rentabilității.

Cauzele care generează aceste dificultăți sunt multiple și variază în funcție de incidența factorilor interni și externi asupra activității societății. De regulă, aceștia nu acționează izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături închegate.

        În procesul intern al formării rezultatului relația cauzală este determinată de influența negativă a volumului fizic al vânzărilor, structurii vânzărilor și costului unitar și influența favorabilă a prețului unitar.

Dintre factorii “nevăzuți” (care nu intră în relațiile de calcul) cu o puternică influență asupra activității economice și rezultatelor financiare ale acesteia, cel mai abstract, greu controlabil și previzibil este piața.

Piața impune și condiționează nu numai volumul și structura producției, cheltuielile de exploatare ce sunt înglobate în produsele competitive, ci și deciziile manageriale aferente utilizării forței de muncă, nivelul productivității muncii, concepțiile tehnologice legate de consumurile specifice.

Măsuri de remediere

Dezvoltarea selectivă prin investirea într-o manieră selectivă pentru a reorienta activitatea, a ameliora poziția concurențială, respectiv rentabilitatea.

Maximizarea rezultatului exercițiului pe seama creșterii volumului de activitate și a ameliorării marjelor.

Creșterea eficienței muncii să se realizeze prin:

– folosirea rațională a salariaților;

– asimilarea și utilizarea progresului științific și tehnic, paralel cu utilizarea rațională a capitalului tehnic existent;

– creșterea calificării forței de muncă;

– promovarea unui management performant prin urmărirea organizării, conducerii și administrării întreprinderii, utilizarea intensivă a capacităților de producție și folosirea intensivă a timpului de producție.

Creșterea calității produselor și serviciilor prin:

– creșterea prețului unitar de vânzare la produsele cu o calitate superioară confirmată și absorbită de piață;

– organizarea gestiunii calității produselor prin dotarea cu aparatură de măsură și control adecvată;

– aprovizionarea cu materii prime și materiale de o calitate superioară.

Optimizarea activităților comerciale prin:

– promovarea produselor cu reclamă;

– diversificarea clienților (reducând    astfel riscul față de dependența de anumiți clienți);

– reducerea intermediarilor și realizarea desfacerii prin canale bine determinate;

– reducerea concurenței prin cooperarea în desfacerea produselor cu concurenții puternici;

                    – asimilarea de noi produse și tehnologii avansate.

                                                                                        CAPITOLUL    6   

                                                                                        BIBLIOGRAFIE

1. Cicilia Ionescu -Sisteme Contabile Moderne, Ed. Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2005;

2. Cicilia Ionescu -Contabilitate – Baze si Proceduri, Ed. Fundatiei România de Mâine,

Bucuresti, 2007;

3. Popescu Lucian, Baluta Aurelian-Virgil, „Metode si procedee de calculatie a costurilor”, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2007;

4. Luminita Ionescu – Reforma bugetului public si a contabilitatii publice în România, Editura Economica, Bucuresti, 2005;

5. Aurelian-Virgil Baluta, -Contabilitate si gestiune fiscala, Editura Fundatiei România de

Mâine, Bucuresti, 2007;

6. Luminita Ionescu, Liana Gadau-Contabilitatea institutiilor publice, teste grilasi

aplicatii practice, Ed. Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2007;

7. Luminita Ionescu -Contabilitatea aprofundata a societatilor comerciale, Ed. a III-a revizuita si adaugita, Editura FRM, Bucuresti, 2007;

8. Luminita Ionescu, Lucian Ilincuta, Floarea Georgescu-Contabilitatea aprofundata a

societatilor comerciale, teste grilasi aplicatii practice, Editura FRM, Bucuresti 2008;

9. OMFP nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea si

conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru institutiile publice si

instructiunile de aplicare a acestuia, MO nr. 1.186 din 29 decembrie 2005;

10. OMEF nr. 116/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea si

depunerea situatiilor financiare ale institutiilor publice la 31 decembrie 2007, M.O nr. 46 din 21ianuarie 2008;

11. Ordinul Ministrului Finantelor nr. 1752/2005 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 1080 bis/30.11.2005;

12. Ordinul Ministrului Economiei si Finantelor nr. 2374/2007 privind modificarea Ordinului Ministrului Finantelor nr. 1752/2005, MO , Partea I, nr. 25/14.01.2008;

    13. Standardele Internationale de Raportare Financiara, Editia 2007, emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB)Editura Irecson (traducere), Bucuresti, 2007;

    14. Legea Contabilitatii nr. 82/1991, republicata, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008.

=== rezumat ===

ANALIZA SITUATIEI GENERALE A CHELTUIELILOR LA SOCIETATEA COMERCIALA UPET S.A.

In proiectul prezentat am realizat studiul din punct de vedere economico-financiar, pe baza Legii contabilitatii nr. 82/1991 ,a exercitiului financiar pe anul 2008 pentru societatea comerciala UPET S.A .

Societatea UPET SA are ca obiect de activitate productia de utilaje pentru industria petroliera si de armaturi din otel .

Avand o activitate complexa , studiul indicatorilor economici pentru activitatile desfasurate da informatii importante pentru politica de dezvoltare si de conducere a societatii astel incat societatea sa poata sa inchida anul financiar cu profit ,sa-si poata achita la timp obligatiile financiare catre bugetul de stat , obligatiile catre personal si furnizori.

Din studiul realizat s-a constat ca S.C UPET S.A. are un Departament economico-financiar foarte bine structurat si organizat astfel incat contabilitatea valorilor patrimoniale si a resurselor financiare desfasurandu-se conform legislatiei in vigoare . Acest departament intocmind analize economice si studii de prognoza pe domenii de activitate asfel incat echipa manageriala sa poata lua cele mai bune decizii pentru buna functionare a societatii.

In cadrul Departamentului economico-financiar forma de contabilitate utilizata este ‘ Maestru – sah ‘, astfel in conturile sintetice se pot evidentia rulajul debitor cat si cel creditor.

Inregistrarile documentelor justificative, dupa ce sunt supuse prelucrarilor contabile, sunt realizate pe formulare de tipul < Document cumulativ > intocmite atat pentru debitul si creditul contului care feflecta asemenea operatii .

Pentru inregistrarile care nu au la baza documente cumulative se intocmesc ‘’ Note contabile ‘’.

Principalele formulare care sunt sunt : Registrul-jurnal , Fisa sintetica sah , Balanta costurilor , Registrul – inventar si registrele auxiliare pentru evidenta contabila .

Contabilitatea financiara reflecta cheltuielile corespunzatoare activitatilor desfasurate in societate , grupate conform legii in :

Cheltuieli de exploatare , unde se evidentiaza urmatoarele tipuri de cheltuieli

– cu materiile prime

– cu materiale consumabile ( auxiliare, piese de schimb, combustibil ,etc )

– cu obiectele de inventar

– cu materialele nestocate

– cu energia si apa

– cu marfurile

– cu ambalajele

– cu servicii executate de terti ( posta , telefon , institutii bancare, transport , deplasari ,etc ) servicii executate de alte societati .

– cu taxe si impozite

– cu personalul ( salarii, asigurari sociale , ajutor de somaj , etc )

b) Cheltuieli financiare , care consta in evidentierea tuturor cheltuielilor cu diferentele de curs valutar , dobanzi pentru imprumuturi , sconturi acordate clientilor, etc .

c) Cheltuieli extraordinare , cheltuieli ce apar datorita calamitatiilor naturale si expropieri de active

d) Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele si ajustarea inflatiei

e) Cheltuieli cu impozitul pe profit

In urma intocmirii bilantului contabil pe anul 2008 pentru societatea UPET SA pe baza documentelor contabile intocmite pentru fiecare cont analitic al cheltuielilor s-a constatat in urma analizei economico – financiare o serie de deficiente care au pertubat exercitiul financiar al societatii :

utilizarea incompleta a capacitatiilor de productie

scaderea posibilitatilor de raspuns la cerentele clientilor

Cauzele care au dus la aceste desfunctionalitati sunt :

reducerea volumului de activitate

cresterea salariilor

cresterea costurilr de exploatare

scaderea volumului vanzarilor

structura productiei

– costul unitar pe unitatea de produs

Pentru remedierea acestor deficiente si micsorarea impactului asupra societatii a factorilor externi se impun o serie de masuri :

investirea selectiva in sectoarele care au rentabilitatea in scadere pentru reorientarea activitatii ,pentru a ameliora pozitia concurentiala si a creste rentabilitatea

cresterea volumului de activitate si scaderea marjelor de risc pentru a creste rezultatele exercitiului financiar

cresterea eficientei muncii prin folosirea ratianala a salariatilor , cresterea calificarii fortei de munca , utilizarea mai eficienta a capitalui tehnic existent

cresterea calitatii produselor si a serviciilor prin dotari cu aparatura de masura si control adecvata

materii prime si materiale de calitate superioara si la preturi competitive

cresterea pretului unitar de vanzare la produsele de calitate superioara confirmata si absorbita de piata

promovarea produselor cu reclama

diversificare clientilor ( reducand riscul de a depinde de anumiti clienti )

reducerea intermediarilor atat in aprovizionarea cu materii prime si materiale cat si in vanzarea produselor

asimilarea de noi produse pe baza cereri pietii si in urma studiilor de marketing

asimilarea de tehnologii avansate

eliminarea produselor nonconforme

un control mai eficient, pe perioade mai scurte, al cheltuielilor financiare pentru a se putea interveni mai rapid pentru eliminarea costurilor suplimentare si ineficiente pentru a se putea elimina din timp factorii perturbatori