Studii Privind Analiza Rentabilitatii In Conditiile Folosirii Metodei Direct Costing PE Exemplul Sc

=== 1 ===

2) Se înregistrează, pe baza " Situației de repartizare a salariilor, contribuțiilor la asigurările și protecția socială " includerea acestora în costuri la cheltuielile cu manopera, astfel:

2.1.) Cheltuielile cu salariile , în sumă de 27400000 lei, repartizate astfel:

– salariile muncitorilor de bază din

secțiile principale de producție 16000000

-la secția SUCu 9200000

-corn 90192 5000000

-corn 90091 4200000

-la secția SUC g 6800000

-corn 90192 3500000

=== 2 ===

-corn 90091 -salariile muncitorilor din

secția auxiliară Sculărie -salariile muncitorilor auxiliari si ale

i

personalului TSA din secțiile principale

-la secția SUC u

-la secția SUCg

-salariile personalului din sectorul administrativ

3300000 2500000

5500000 3000000 2500000

3400000

2.2) Cheltuirile cu asigurările și protecția social, care reprezintă 40% din salarii:

=== 3 ===

901

10960000

3) Se înregistrează pe baza "Situației de a amortizării mijloacelor fixe" includerea producție a amorizării mijloacelor fixe pe sumă de 5340000, astfel: -la secția auxiliară Sculărie -la secțiile principale de producție -la secția SUC ușor -la secția SUC greu -la sectorul administrativ

calcul și repartizare în cheltuielile de luna respectivă în

2000000 2800000 1500000 1300000 5400000

=== 4 ===

901 5340000

"Decontări interne

"Cheltuieli generale de administrație "

2800000

540000

4) Se înregistrează producția finită obținută pe parcursul lunii, la costul standard de 96300000 lei pentru comanda 90192 și 90200000 lei pentru comande 90091 .

931

"Costul producției obținute "

931/90192

902 186500000

"Decontări interne privind producția obținută "

902/90192 96300000

902/90091 90200000

5) Se înregistrează decontarea cheltuielilor secției auxiliare ,
astfel:

– la secțiile principale de producție 14000000

-la secția SUC ușor 7500000

– la scția SUC greu 6500000

923

"Cheltuieli indirecte

de producție "

923SUCu

923SUCg

922 14000000

"Cheltuielile activităților

auxiliare " 7500000 6500000

=== 5 ===

6) Se înregistrează repartizarea cheltuielilor indirecte de producție , folosind drept bază de repartizare salariile directe și contribuțiile la asigurările și protecția socială, aferente salariilor directe:

6.1) Se calculează coeficientul de repartizare K^p pentru cele două secții de producție:

Kop/suc = 9700000+3000000+1500000+7500000+1200000 =

9200000 + 3680000 = 229QQQQQ_=1,77 12880000

Kcff/SUCg=MKÎQaQ±25QQQQ(HllHM)Q(KW 3iHKKK)+65DQ{KKI=

6800000+2720000 = 20100000 =2,11

950000

6.2) Se calculează      cotele      de      cheltuieli      indirecte      pentru fiecare      din    cele    două comenzi: -pentru secția SUC ușor:

corn 90192      (5000000 + 2000000)x 1,77= 12400000

corn 90091      (4200000 + 1680000) x 1,77 = 10500000

Total      =22900000 -pentru secția SUCgreu:

corn 90192      (3500000 + 1400000) x 211 = 10300000

corn 90091      (3300000 + 1320000) x 2,11 = 9MQQQQ

Total = 20100000

6.3) Includerea în costul complet a cotelor de cheltuieli indirecte de producție:

921 = 923 43000000

"Cheltuielile activității                "Cheltuieli indirecte
de bază " de producție "

923SUCu 22900000

921SUCu/9oi92 12400000

921SUCu/9Oo9i 10500000

923SUCg 20100000

921SUCg/90192 10300000

=== 6 ===

921SUCg/90091 9800000

7) Se înregistrează repartizarea cheltuielilor de administrație, folosind drept bază de repartizare costul de producție.

7.1) Se calculează coeficientul de repartizare KcGA KCCA= 10800000 =0,06

180400000 Costul de secție pentru fiecare comandă este:

– secția SUCu :

– corn. 90192: 30000000+5000000+2000000+12400000=

= 49400000

– corn. 90091: 28500000+4200000+1680000+10500000=

=44880000

– secția SUCg:

– corn. 90192: 29300000+3500000+1400000+10300000=

= 44500000

– corn.90091: 27200000+3300000+13200000+9800000 =

= 41620000 Total:          180400000 lei

7.2) Se calculează cotele de cheltuieli generale de administrație cuvenite pentru fiecare din cele două comenzi, asfel:

– comanda 90192:

secția SUCu : 49400000 x 2,11 = 2960000

secția SUCg : 44500000 x 2,11 = 2Â6QQQQ

Total      = 5620000 -comanda 90091:

secția SUCu : 44880000 x 2,11 = 2700000

secția SUCg : 41620000 x 2,11 = 2480000

Total      =5180000

7.3) Includerea        în        costul            comenzilor a        cotelor            de cheltuieli generale de administrație.

=== 8 ===

921 = 924 10800000

"Cheltuielile activității            "Cheltuieli generale de
de bază " administrație "

921SUcu/9oi92 2690000

921 SUCg/90192 2660000

921 SUCu/9009i 2700000

921 sucg/90091 2480000

8) Se înregistrează decontarea      cheltuielilor efective afrente
producției finite obținute          pe      baza          " Fișei      de      postcalcul"
prezentată în Anexa nr. 13.

902 = 921 191200000

"Decontări interne privind              "Cheltuielile activității
producția obținută " de bază "

902/90192'                ' 99520000

921SUCu/9oi92 52360000

921 sucg/90192 47160000

902/90091 91680000

921 SUQl/9oo9i 47580000

921SUCg/90091 44100000

9) Calculul    și înregistrarea diferențelor de      preț    aferente
produselor finite, adică diferența dintre costul standard și costul
efectiv: ( 191200000-186500000) = 4700000 lei.

903                        = 902                                                4700000

"Decontări interne privind "Decontări interne privind

diferențele de preț producția obinută "

903/90192 902/90192                                      3200000

903/90091 902/90091                                      1480000

10) Se înregistrează      costul        efectiv        al      producției      finite obținute:

901 = 931 191200000

"Decontări interne "Costul produciei

privind cheltuielile " obținute "

=== ___capitol 1+2 ===

CAPITOLUL 1

BAZELE ORGANIZĂRII SISTEMULUI

INFORMAȚIONAL FINANCIAR- CONTABIL LA

S.C. I.U.G. S.A. CRAIOVA

1.1. Structura organizatorică a Societății Comerciale I.U.G. S.A. Craiova și influența acesteia asupra calculației costurilor.

Fondată în 1975, S.C. I.U.G. S.A. Craiova este una dintre cele mai moderne unități industriale în domeniu, din Europa de Est. De la înființarea sa, compania s-a dezvoltat într-unui dintre cei mai importanți fabricanți de mașini, unelte pentru prelucrarea componentelor de mari dimensiuni și echipamentelor.

S.C. I.U.G. Craiova are experiență în proiectarea,fabricarea și modernizarea mașinilor, uneltelor grele și echipamentelor, produsele sale având aplicație într-un spectru larg de activități tehnologice cuprinzând industriile metalurgică și siderurgică, de prelucrarea lemnului, celulozei și hârtiei, energetică și mineritului.

Societatea are în componența conducerii un director general și patru directori executivi:directorul concepție-calitate, directorul economic, directorul comercial și directorul tehnic.

Fiecare director are în subordine anumite servicii si secții.

Directorul concepție-calitate:

Biroul asigurarea calității;

Biroul inspecții-CTC;

Laboratorul central (metrologie, control nedistructiv).
Directorul economic coordonează două servicii:

– Serviciul Contabilitate care cuprinde:

– Biroul postcalcui;

– Biroul contabilitate ( materiale, obiecte de inventar, mijloace fixe );

– Serviciul Financiar cuprinde :

– Biroul calcul salarii, casierie; •

– Evidență Furnizori, Clienți, Impozite, Taxe, Trezorerie
Directorul comercial are în subordine serviciile;

– Serviciul Comercial, care cuprinde:

– Biroul vânzări-import-export;

– Biroul aprovizionare, gestiuni-recepții, transporturi;

– Serviciul Contractare-Marketing.
Directorul tehnic are în subordine secțiile :

Compartiment investiții;

Biroul programarea și urmărirea producției;

Secția utilaj complex;

Secția mecano-sudură;

Secția mecano-energetic.

In subordinea directorului general se mai găsesc și Oficiul de Calcul și Serviciul Management- Resurse Umane.

Structura organizatorică a societății comerciale I.U.G. S.A. Craiova, obiectul și particularitățile sale determină colectarea cheltuielilor pe locuri de cheltuieli.

Din punct de vedere organizatoric, întreprinderea se împarte în sectoare de activitate, secții de producție, secții ajutătoare la care se adaugă serviciile funcționale. în cadrul secțiilor adâncimea defalcării acestora pe grupe de mașini, pe mașini și locuri de muncă, sporește posibilitatea urmăririi, controlului și a responsabilității până la celula de bază a producției.

Corespunzător acestei structuri, trebuie organizată calculația costurilor la nivelul fiecărui loc generator de costuri, astfel încât să se asigure elaborarea antecalculației, a calculației efective și a calculației abaterilor.

Pentru realizarea acestor obiective, trebuie satisfăcute o serie de condiții organizatorice și psihologice, care în literatura de specialitate au condus la diverse opinii. Astfel, locul de cost este privit uneori numai sub aspect formal, respectiv al tehnicii impuse de colectarea costurilor locurile apariției lor și al repartizării pe purtătorii de cost; alteori se acodă mai mare importanță aspectului funcțional, adică al conducerii eficiente a fiecărui loc de cost, urmărindu-se latura responsabilității conducătorilor locurilor de cost.

Un alt aspect al organizării locurilor de costuri este acela al stabilirii numărului optim de locuri de costuri în cadrul întreprinderii.

Organigrama Societății Comerciale I.U.G. S.A. Craiova este prezentată în Anexa nr. 1.

12. Factorii care influențează organizarea calculației costurilor

Organizarea calculației costurilor este în strânsă dependență de mai mulți factori care condiționează adoptarea și aplicarea formei de calculație. Dintre aceștia , specificul procesului tehnologic și organizarea fabricației se situează pe prim plan, exercitând cea mai puternică influență asupra modului de organizare a calculației costurilor într-o întreprindere.

1. Specificul procesului tehnologic determină adoptarea unui sistem de lucru , care să asigure coordonarea tuturor factorilor ce concură la îndeplinirea la timp a sarcinilor cantitative și calitative ale planului.

Organizarea calculației costurilor este în stânsă dependență de specificul procesului tehnologic , în funcție de care trebuie aleasă forma corespunzătoare de calculație. Legat de aceasta , tot specificul procesului tehnologic este acela care influențează precizarea obiectului calculației, unității de calcul, perioadei și momentului calculației.

în producția individuală sau singulară , calculația este organizată pe produsele singulare , iar perioada de calcul coincide , de regulă, cu perioada de producție , calculul având un caracter neperiodic.

în producția de serie , calculația are ca obiect seria respectivă , urmărind determinarea unui cost mediu al unității de produs din seria respectivă , iar perioada de calcul coincide cu perioada de producție.

în schimb , în producția de masă, calculația are ca obiect stabilirea costului mediu al unității de produs omogen , fabricat în decursul unei perioade de gestiune. în acest caz , perioada de calcul nu coincide cu perioada de producție.

Tot sub influența specificului tehnologiei de fabricație , în cazul producției simple , calculația trebuie organizată pe toate fazele sccesive ale procesului tehnologic până la ultima fază când se obține produsul, spre deosebire de producția complexă , este necesară uneori calcularea costului, atât al semifabricatelor cât și al produselor finite.

Specificul procesului tehnologic influențează hotărâtor organizarea calculației și sub aspectul alegerii unității de calcul corespunzătoare însușirilor fizice ale produselor pe care le exprimă. O anumită tehnologie poate influența folosirea unor unități de calcul naturale sau convenționale , în funcție de modificările structurale provocate de aplicarea ei. Astfel , apariția unei tehnologii de fabricare a unui produs din mai multe sau mai puține materii prime decât cele folosite în cadrul tehnologiei existente care a determinat, de pildă, folosirea unei unități de calcul convenționale, poate determina schimbarea acesteia într-o unitate naturală de calcul.

Diversificarea producției ridică necesitatea calculării costului produsului și pe calități atunci când, la programarea producției s-a prevăzut diferențierea produselor în funcție de anumiți factori cantitativi ( materii prime, consum specific, proces tehnologic, etc). în aceste condiții, calitatea produsului devine obiect al calculației costurilor, în toate cazurile când de la început se poate organiza urmărirea acesteia printr-o delimitare precisă. Influența procesului tehnologic este hotărâtoare și în aceată direcție, cunoscând că o schimbare a tehnologiei poate modifica consumul specific și costul prelucrării, cu implicații asupra organizării calculației costurilor.

2. Organizarea procesului de producție constituie un alt factor de influență al calculației costurilor. Ea se răsfrânge puternic asupra organizării culegerii datelor în toate locurile generatoare de costuri.

în întreprindere, o etapă principală a organizării calculației costurilor o constituie organizarea culegerii datelor necesare fundamentării calculației. Culegerea fiecărui element de cost trebuie astfel organizată încât să asigure reflectarea reală și completă a activității întreprinderii. Aceasta implică adaptarea purtătorilor de informații (documentele primare ) și a circuitului lor la condițiile organizatorice ale procesului de producție, urmărindu-se dozarea lor în cadrul unor limite raționale. Legat de aceasta, se ridică problema organizării, colectării, sistematizării , centralizării și prelucrării datelor culese , care trebuie să se desfășoare în condițiile unei operativități sporite.

Specificul procesului tehnologic și organizarea procesului de producție influențeză organizarea calculației costurilor și sub aspectul adoptării metodei de calcul. Acestea pot determina , după caz, soluționarea costurilor prin calcul divizionar, calcul de suplimentare , coeficienți de echivalență.

în condițiile producției de masă , ce se caracterizează printr-o organizare în flux, se utilizează, de regulă, metoda de calculație pe faze.

In producția individuală, care întrunește o serie de trăsături ale producției de unicate, se folosește metoda pe produs sau grupe de produse, sau dacă producția este organizată după criteriul pe comenzi, se utilizează metoda pe comenzi. în condițiile acestei producții se poate utiliza și metoda T.H.M. sau metoda costurilor standard sau normate.

în cazul producției de serie , dacă este vorba de serie mare , se poate utiliza metoda pe faze, iar dacă este de serie mijlocie sau mică se poate folosi metoda pe comenzi, pe grupe de produse, T.H.M. ,metoda costurilor standard sau normate.

Organizarea procesului de producție influențează și caracterul calculației în sensul că la producția organizată în flux (de serie mare și de masă) se întâlnește un caracter periodic al calculației costului producției , pe când la producția organizată pe bază de comenzi sau în cazul producției de unicate apare un caracter neperiodic al calculației.

3. Mărimea întreprinderii este un factor ce influențează modul de organizare și executare a lucrărilor de calculație a costului producției.

Astfel, în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii calculația se organizează în mod centralizat , ceea ce presupune existența unui birou sau serviciu de planificare și contabilitate, organizate ca subdiviziuni distincte ale întreprinderii, care efectuează toate lucrările de calculație.

in cazul întreprinderilor mari , unde există un număr mare de fabrici sau secții și ateliere, dispersate teritorial , calculația costului producției se organizează după principiul descentralizării. Astfel, lucrările de calculație se execută la nivelul subdiviziunilor de producție, iar lucrările de centralizare și raportare a modului de îndeplinire a nivelului costului producției și urmărirea și înregistrarea cheltuielilor generale ale întreprinderii se efectuează de organele ce aparțin serviciilor care determină structura conducerii întreprinderii.

în general, organizarea descentralizată necesită un personal mai numeros și mai calificat care trebuie să execute lucrările de determinare a nivelului costului producției. Alegerea formei de organizare a conducerii lucrărilor de calculație este influențată de gradul de înzestrare a compertimentului fmanciar-contabil cu mijloace tehnice de calcul.

4. Structura de producție și a aparatului de conducere sunt, de asemenea, factori care influențează organizarea calculației costului produselor.

Având în vedere criteriul organizatoric, întreprinderea se divide în sectoare de activitate, secții de producție, secții ajutătoare sau secții auxiliare, secții neindustriale și compartimente funcționale. La secția de producție divizarea poate merge pe grupa de mașini, pe mașini sau locuri de muncă, în scopul creerii posibilității urmăririi și controlului cheltuielilor și întăririi responsabilității pentru activitatea fiecărui loc de cheltuieli.

Structura de producție și a aparatului de conducere constituie cadrul pe care se creează organizatoric și funcțional urmărirea cheltuielilor și calculația costului de producție. Astfel, secțiile de bază , auxiliare și cele neindustriale reprezintă pentru calculație unități structurale în funcție de care se grupează și se urmăresc producția și cheltuielile generate de aceasta. în funcție de numărul locurilor care beneficiază de serviciile secțiilor de servire și volumul activității acestora și ele pot constitui criterii de delimitare și urmărire ale producției și cheltuielilor. Activitatea aparatului de administrație și conducere se urmărește la nivelul acestui sector, pe întreprindere și nu pe fiecare serviciu în parte. Așadar, cu cât structura organizatorică este mai complexă, cu atât mai numeroase vor fi locurile generatoare de costuri si implicit numărul calculatiilor de cost si invers. în practică pot să apară și unele aspecte contradictorii. Astfel, un număr mai mare de locuri de cheltuieli asigură informarea mai completă asupra cheltuielilor, un control al nivelului acestora și o eficiență în luarea deciziilor de către organele de conducere , dar scumpește costul evidenței și calculației. Aspectul invers, respectiv reducerea numărului locurilor de costuri duce la ieftinirea evidenței și a calculației costurilor , dar și la reducerea numărului informațiilor și eficienței controlului și luării deciziilor.

Problema care se pune în calculație este tocmai aceea de a se stabili un număr optim de cheltuieli pe baza unor studii aprofundate a structurii fiecărei întreprinderi. Această problemă trebuie rezolvată având în vedere atât aspectul formal de costuri, respectiv al tehnicii impuse de colectarea cheltuielilor de producție pe locuri și repartizarea pe purtători, cât și aspectul funcțional, adică al stabilirii pentru fiecare loc de cost, responsabilitatea conducătorului acestuia.

5. în organizarea evidenței cheltuielilor și calculul costului producției se iau în considerare particularitățile și acțiunea altor factori obiectivi și subiectivi, în scopul determinării și delimitării cât mai precise a cheltuielilor de producție și a determinării cât mai exacte și operative a nivelului costului producției. Astfel, gradul de concentrare și specializare, precum și modul de integrare a întreprinderii sunt deopotrivă factori cu influență în organizarea calculației costurilor, cu implicații asupra : concepției de organizare a desfășurării și volumul lucrărilor de calculație ca urmare a modificării nomenclaturii produselor. în condițiile integrării întreprinderilor ca urmare a concentrării și specializării producției, apare necesitetea reconsiderării întregii metodologii de calculație.

Un alt factor cu influență în calculația costurilor îl reprezintă gradul de mecanizare și automatizare a proceselor de producție. In unitățile economice cu grad avansat de mecanizare și automatizare a proceselor de fabricație apare posibilitatea determinării cu exactitate a o serie de consumuri de : materii prime și materiale, combustibili, energie, etc. pe locuri de activitate, dar și a rezultatelor acestora ; cantitățile de semifabricate , produse finite obținute.

Existența acestor categorii de mijloace de muncă duce și la reducerea numărului de documente primare și la simplificarea operațiilor de completare a lor, precum și la reducerea numărului de calculații intermadiare.

1.3. Organizarea compartimentului de postcalcul și relațiile sale cu celelalte compartimente

Biroul Postcalcul asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin S.C. I.U.G. S.A. Craiova , privind modul de urmărire (și reflectare în contabilitate)a cheltuielilor de producție , stabilirea costului efectiv pe produs, determinarea (și înregistrarea) diferențelor dintre acesta și costul antecalculat.

Compartimentul Postcalcul este organizat ca birou în cadrul Serviciului Contabilitate subordonat directorului economic.

A. Atribuții:

calcularea postfaptică a costurilor pe produse, prestări servicii activități și funcții;

examinează nivelul costurilor realizate în structura cheltuielilor materiale și stabilește măsuri pentru reducerea sistematică a acestora;

elaborează propuneri de plan în domeniul costurilor , pe baza studiilor proprii, a datelor de prognoză și a elementelor de fundamentare primite de la celelalte compartimente;

– determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului delimitat pe produs, serviciu, activitate sau funcție cu prețul de vânzare;

– controlul costurilor și bugetelor prin intermediul abaterilor.

B. Relații;

transmite analize financiare complete, date și relații privind nivelul cheltuielilor de producție și de circulație, nivelul costurilor planificate și al cheltuielilor administrativ gospodărești ; privește situația realizării producției pe sortimente, alte date și relații necesare întocmirii situațiilor
financiare;

transmite date privind calculul costurilor de producție, comparația cost-plan recalculat efectiv, costuri pe articole de calculație și calculul cheltuielilor pe element de cont;

– primește rezultatele prelucrării automate a datelor referitoare la aplicațiile enumerate;

– transmite date și relații specifice planificării financiare necesare elaborării de analize economice , indicatori financiari privind finanțarea investițiilor, privind costurile și finanțarea comerțului exterior.

Diagrama de relații a biroului Postcalcul este prezentată în Anexa numărul 2.

1.4. Locul și rolul costului de producție în sistemul de indicatori ai întreprinderii

Conducerea întreprinderii necesită cunoașterea permanentă a nivelului costurilor de producție, dat fiind faptul că costul este unul din indicatorii sintetici cei mai importanți de caracterizare a activității acesteia. Cum costul prezintă semnificații diferite pentru fiecare fază sau operație tehnologică, pentru fiecare loc generator de costuri ( mașină, grup de mașini, secție, serviciu, etc. ), pentru fiecare produs, ridică necesitatea obținerii de informații care să permită cunoașterea lui multilaterală.

Sursa principală de furnizare a acestor informații o constituie calculația costurilor. Eficiența diferitelor metode de calculație a costurilor rezidă în primul rând, în capacitatea lor de a furniza în mod operativ toate informațiile necesare conducerii întreprinderii asupra costurilor, în vederea optimizării deciziilor de orientare a activității întreprinderii.

Calculația costurilor nu trebuie privită ca un scop în sine, ci ca o sursă importantă de furnizare a informațiilor din domeniul costurilor. Astfel, în cadrul sistemului informațional economic, un loc central îl ocupă informațiile din domeniul costurilor. Datorită acestui rol important, calculația costurilor de producție a devenit o problemă centrală a economiei întreprinderii.

Scopul calculației fiind furnizarea informațiilor din domeniul costurilor, rezultă că aceasta trebuie să fie astfel organizată, încât să asigure , pe de o parte, măsurarea cantitativă și calitativă a întrgului proces de producție, iar pe de altă parte, să constituie un mijloc de control, orientare și reglare prin decizii corespunzătoare a laturii valorice a acestuia pe baza informațiilor furnizate fiecărui nivel de conducere.

în funcție de metodele folosite, calculația costurilor este în măsură să răspundă acestor cerințe și să furnizeze informații asupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale și asupra costurilor viitoare.

Deoarece costurile sunt generate de toate locurile de costuri, rezultă că toate sectoarele și compartimentele funcționale ale întreprinderii concură la costul producției. De aceea, problema calculației costurilor nu trebuie privită izolat, ca un fel de intermediar între conducere, sectoarele și compartimentele funcționale, ci ca o problemă de bază a întreprinderii, a întregului personal ( Anexa numărul 3 ).

Aceasta deoarece o tratare izolată a costurilor constituie o frână în optimizarea lor , deoarece nimeni nu cunoaște și nu poate cunoaște și soluționa mai competent problemele costurilor dintr-o secție decât specialistul conducător al secției respective. De aceea, problemele costurilor trebuie să fie prezente peste tot, în toate compartimentele întreprinderii , iar calculația costurilor să ocupe un loc central, ca în Anexa numărul 4.

CAPITOLUL 2

ANALIZA CRITICĂ A SISTEMULUI ACTUAL DE EVIDENȚĂ A CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE ȘI DE CALCULAȚIE A COSTURILOR LA SOCIETATEA COMERCIALĂ I.U.G. S.A. CRAIOVA

2.1. Programarea cheltuielilor de producție

Activitatea întreprinderilor trebuie să se desfășoare permanent în cadrul relației de echilibru dintre cheltuieli și venituri. în aceste condiții se pune problema găsirii unei metode care să permită dimensionarea și controlul acestei relații de echilibru, iar pe această bază să răspundă cerințelor creșterii rentabilității și economisirii resurselor. A apărut în acest fel bugetul ca instrument de armonizare a relației dintre cheltuieli și venituri.

Bugetul, în teorie și practică, este definit ca unul dintre instrumentele de previziune a veniturilor și de limitare a cheltuielilor ce urmează a fi acoperite din veniturile prestabilite.

Privit ca instrument de previziune, bugetul este folosit pentru a dimensiona în termeni financiari și în condiții de eficiență economică, alocarea și utilizarea resurselor întreprinderii. Pe baza lui se previzionează pe o anumită perioadă de gestiune, obiectivele de realizat și cheltuielile necesare, veniturile de obținut sau sursele financiare alocate.

Elaborarea bugetelor de cheltuieli precum și a bugetului costului unitar pe produs, presupune cunoașterea procesului tehnologic, a programului de producție pe termen de un an, a normelor de consum la materii prime și materiale consumabile care se extrag din listele de consumuri specifice sau listele standardelor cantitative de materiale, precum și din cartea tehnică a utilajelor, fișele tehnologice, rețetele de fabricație, nomenclatoarele de piese, etc, a prețurilor de aprovizionare și a tarifelor de transport standard sau normat, care se extrag din listele de prețuri, a normelor ( standardelor) de muncă sau de timp, care se extrag din lista normelor ( standardelor ) de timp sau din fișele tehnologice, a tarifelor de salarizare standard cuprinse în rețetele de salarizare în acord și pe unitatea de timp, precum și o serie de date ce stau la baza calculării unor cheltuieli complexe, cum ar fi: valoarea medie anuală a mijloacelor fixe, normele de amortizare, devizele de reparații, normativele valorice ( financiare ) pentru cheltuielile de întreținere și reparații care au un caracter complex, etc.

De menționat că programul de producție reprezintă o previziune cantitativă ce are drept scop determinarea producției fizice, care trebuie fabricată pentru a se putea realiza cifra de afaceri cuprinsă în bugetul comercial (vânzărilor).

După elaborarea programului de producție, are loc evaluarea acestuia, adică determinarea (bugetarea) cheltuielilor ocazionate de fabricarea producției respective.

In continuare este prezentat modul de elaborare a principalelor bugete care se întocmesc de către întreprindere în cadrul activității de programare a cheltuielilor de producție și anume ; elaborarea bugetului cheltuielilor directe, cheltuielilor secțiilor auxiliare, bugetul cheltuielilor indirecte de producție, al cheltuielilor generale de administrație, de desfacere și bugetul general al cheltuielilor. Pentru aceasta, considerăm două comenzi efectuate de S.C. I.U.G. S.A. Craiova : comanda numărul 90192 – " Recondiționare roată transmisie macara " pentru S.C. Energomontaj S.A. Turceni și comanda numărul 90091 – Recondiționare dantură cuplaj , pentru S.C. R.E.U.T. S.A. Craiova

2.1.1. Elaborarea bugetului cheltuielilor directe

Cheltuielile directe reprezentate de cele doua categorii de consumuri specifice, materiale și manoperă, de o manieră generală, se calculează prin aplicarea procedeului ponderării cantităților cu prețurile sau tarifele, adică prin multiplicarea normelor saustandardelor de consum și a celor de timp cu prețurile de aprovizionare sau tarifele de salarizare standard sau normate, preluate din documentația menționată anterior și cantitatea de producție programată a se fabrica la secția sau centrul de costuri respectiv. Modelul general de de calcul al acestor cheltuieli este următorul:

Cost prestabilit = cost unitar x cantitate unitară

prestabilit prestabilită

Se pune problema, în primul rând, de a determina mărimea cantitativă și valorică a elementelor luate în calcul, care poartă denumirea de standarde. Pentru aceasta se efectuează un studiu foarte detaliat al proceselor de producție la care participă atât compartimentul tehnic cât și compartimentul economic, fiecăruia revenindu-i atribuții precise în ceea ce privește:

determinarea standardelor tehnice care definesc cantitățile de materiale și de manoperă necesare executării unei unități de produs-atribut al serviciului tehnic;

stabilirea standardelor valorice- atribut al contabilității.

I. a) Standardele tehnice de materiale reprezintă mărimea consumurilor specifice, cu caracter de normă, care se determină în maniere diferite în raport cu specificul producției, astfel:

în cazul producției de masă sau acolo unde produsele sunt fabricate prin prelucrarea continuă, fără identificarea locurilor de fabricație, standardele sunt stabilite pornind de la formula sau rețeta de prelucrare, prin care se determină dozajul materiei prime , randamentul de prelucrare, formula chimică sau se fac analize de laborator;

în cazul industriei prelucrătoare, standardele sunt stabilite pornind de la nomenclatura de fabricație și documentația tehnică a fiecărui produs ( deviz de execuție), pe baza cărora se determină materialele necesare.

Indiferent de caracterul producției trebuie să se țină seama și de pierderile tehnologice , de eventualele deșeuri care pot fi obținute.

b) Standardele tehnice de manoperă reprezintă timpii necesari realizării producției, care se stabilesc în raport cu specificul procesului tehnologic. La baza determinării standardelor de timp stau analiza lanțului operațiilor tehnologice, calificării muncitorilor, studiul mișcării fiecărei operații, calculul timpului teoretic pentru fiecare operație.

Calculul timpului se poate face prin cronometrare , prin adiționarea timpilor elementari studiați experimental, prin utilizarea de tabele de timpi elementari stabiliți pe bază de experiențe pentru mișcări simple.

II. Standardele valorice reprezintă mărimile cu ajutorul cărora se face evaluarea standardelor tehnice.

a) Evaluarea standardelor tehnice de materiale se face pe baza prețurilor, pentru a căror determinare există mai multe soluții :

fie folosirea unor prețuri medii calculate pe o perioadă anterioară mai îndelungată de timp ( între 5-10 ani ), pentru a prinde cât mai multe fluctuații , determinate în special de modul de organizare a activității de aprovizionare;

fie folosirea variantei trend-ului care ține seama de direcția mișcării prețurilor în perioada luată în calcul ( adică prin corectarea prețului de aprovizionare din momentul respectiv , cu indicele de modificare a prețurilor ) , variantă folosită în perioadele de mari fluctuații ale prețurilor;

fie folosirea datelor din perioada imediat precedentă celei pentru care se elaborează bugetul , atunci cînd nu există date pentru o perioadă anterioară mai îndelungată de timp , iar prețurile nu înregistrează fluctuații mari , fiind relativ stabile .

Indiferent care preț este utilizat, este necesar să se ia în considerare și costul de aprovizionare determinat prin bugetul de aprovizionare.

Prin evaluarea standerdelor tehnice de materiale se obține costul standard al acestora, conform relației:

Chsm= Cs x Ps

în care:

Chsm – cheltuieli (cost) standard aferente unui anumit

fel de materiale;

Cs – standard tehnic de materiale; Ps- prețul standard al materialului.

b) Pentru manoperă, calculul depinde de mai multe elemente și anume : calificarea muncitorilor, forme de salarizare, legislația muncii cu privire la anumite sporuri, modificările previzibile ale salariilor în anul pentru care se elaborează bugetul, etc. Astfel , în cazul salarizării pe piese , se stabilește un tarif pe piesă sau un tarif orar corespunzător numărului de piese standard , costul standard al manoperei fiind dat de relația:

ChSs =ts x Tsp sau h

în care :

ChSs – cheltuieli (cost) standard cu manopera Tsp(h) – tariful standard pe piesă sau pe oră

Ts (ns) – timpul standard sau numărul de piese corespunzător tarifului necesar.

Indiferent de modalitatea practicată, în cadrul tarifului se vor cuprinde și cheltuielile cu protecția socială (contribuția unității la fondul asigurărilor sociale, contribuția întreprinderii la formarea fondului de ajutor de șomaj).

în Anexa nr. 5 este prezentat bugetul cheltuielilor directe la S.C. I.U.G. S.A. Craiova considerând că în luna respectivă s-au realizat doar comenzile 90192- Recondiționare roată transmisie și 90091 – Recondiționare dantură cuplaj.

2.1.2. Elaborarea bugetului cheltuielilor secțiilor auxiliare

Acest buget se elaborează pe elemente de cheltuieli, grupate pe feluri de activități și / sau purtători de costuri.

în cadrul acestui buget , unele elemente se identifică direct pe purtători de costuri , iar alte categorii de cheltuieli se repartizează pe baza unor criterii convenționale, pentru fiecare element de cheltuială și nu pentru articole de cheltuieli complexe .

De fapt , datele din acest buget reprezintă expresia bănească a circulației interne care se preia în calcul pentru celelalte determinări corespunzătoare , în raport de destinația prestațiilor activităților secțiilor auxiliare.

Elaborarea bugetului cheluielilor secțiilor auxiliare se face după aceeași metodologie folosită la secțiile principale de producție, iar la acele secții auxiliare a căror activitate nu se poate măsura cantitativ cu exactitate, volumul cheltuielilor bugetate pe centrul de costuri se determină numai global-valoric pe cale statistică, în funcție de realizările anului precedent corectate cu modificările ce se prevăd în anul pentru care se face bugetarea și ținând seama de procentul mediu de reducere a costurilor.

Bugetul secției auxiliare – "secția Scul arie " este prezentat în Anexa nr,6.

2.1.3. Elaborarea bugetului cheltuielilor indirecte de secție

Bugetarea cheltuielilor indirecte se poate face ținând cont de conținutul acestora, precum și de comportamentul diferit pe care îl au față de volumul producției și de locurile care le ocazionează. în acest context , cheltuielile indirecte sunt denumite cheltuieli ale centrelor de analiză și au un dublu scop:

– permit calcularea costurilor prestabilite ale unei unități de lucru pe baza căreia se face și repartizarea acestora asupra produselor ce urmează a se realiza;

– sunt un instrument de control al cheltuielilor unui centru prin compararea previziunilor cu realizările.

Punctul de plecare îl constituie stabilirea producției ce urmează a se obține, exprimată în unități fizice de producție, precum și a unităților de lucru ( de regulă, timpul standard necesar realizării producției sau timpul de funcționare al mașinilor și utilajelor, iar în cazuri excepționale, kilograme de materiale supuse prelucrării).

In anumite situații , se poate practica și exprimarea producției în unități valorice , este cazul activităților eterogene

Punctul de sosire îl constituie elaborarea de bugete de cheltuieli pe ateliere , secții ( de bază și auxiliare ), compartimente funcționale de la nivelul întreprinderii denumit și buget de regie , după care pot fi centralizate într-un buget general al cheltuielilor indirecte .

Ceea ce este specific bugetelor de cheltuieli este faptul că prin intermediul lor se calculează costul unității de lucru în scopul repartizării cheltuielilor . în acest context, trebuie menționat că bugetele cheltuielilor secțiilor auxiliare au numai rol informativ, deoarece cheltuielile din acestea sunt preluate și în etapa de bugetare și de locurile beneficiare ale prestațiilor ce urmează a fi efectuate. Astfel spus, cheltuielile secțiilor auxiliare se vor găsi în mod indirect în cadrul bugetelor secțiilor de producție și al celui de regie, iar atunci când apar prestații și către alte sectoare se vor regăsi și în cadrul bugetului de distribuție și al celui de aprovizionare.

Cheltuielile indirecte se bugetează pe baza nomenclaturii pe articole de cheltuieli prevăzută în actele normative pentru cele două articole de calculație, și anume : cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuieli generale ale secției. Bugetarea acestor cheltuieli ridică anumite particularități dat fiind caracterul lor complex.

Referitor la cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor care, așa cum am precizat prezintă anumite particularități determinate de imposibilitatea normării și fundamentării pe bază de calcule tehnico-economice, de standarde cu motivare tehnică, a unor elemente care intră în structura acestora. Aceste cheltuieli se separă în două categorii:

cheltuieli care se determină sub forma cheltuielilor simple, pe bază de norme sau standarde de consum, ca de exemplu valoarea materialelor consumate pentru întreținerea și funcționarea utilajelor;

– cheltuieli care se determină sub forma cheltuielilor complexe, pe bază de norme statistice după experiența anilor precedenți, ca de exemplu, cheltuieli cu reparațiile mijloacelor fixe, a sculelor, dispozitivelor și altor obiecte de inventar .

Pentru bugetarea acestor cheltuieli complexe se pot folosi două metode : metoda analitică și metoda globală.

Metoda analitică presupune determinarea cheltuielilor de la fiecare poziție în parte pe bază de standarde cu fundamentare tehnică, iar metoda globală presupune determinarea cheltuielilor respective, în raport de anul de bază cu luarea în considerare a procentului mediu de reducere a costurilor de producție și a eventualelor modificări previzibile în anul pentru care se elaborează bugetul ( se folosește, de regulă, la acele întreprideri la care condițiile de fabricație nu se schimbă substanțial de la un an la altul, sau unde nu se poate aplica metoda analitică).

De exemplu, calculul în buget a cheltuielilor pentru reviziile tehnice, reparațiile curente și a celor de întreținere a utilajelor și a mijloacelor de transport precum și a cheltuielilor pentru reparațiile capitale la utilajele și mijloacele de transport din cadrul centrelor de costuri operaționale constituite pentru secțiile principale de producție, se face potrivit metodei analitice pe baza devizelor de cheltuieli pentru reparațiile de tot felul și pe baza graficului de evaluare a reparațiilor, adică a perioadelor de timp pentru care sunt prevăzute a se efectua aceste cheltuieli. La rândul lor, devizele de cheltuieli au la bază diferite standarde de consum pentru materiale, tarifele de salarizare standard, etc. Cu ajutorul devizelor de cheltuieli și a graficului de efectuare a reparațiilor, se determină deci cota parte de cheltuieli ce urmează să fie atribuită centrului ( locului) de costuri pentru care se elaborează bugetul.

Cheltuielile cu uzura, întreținerea și reparațiile sculelor, mstrumentelort, dispozitivelor, verificatoarelor și a altor obiecte de inventar ale locurilor ( centrelor) de costuri operaționale din cârdul secțiilor principale de producție, se bugetează aplicând metoda analitică în raport cu numărul de seturi de astfel de obiective, valoarea și durata lor de serviciu, avându-se în vedere metode de includere în costurile de producție a valorii lor. Pe baza datelor respective se determină apoi cota parte de cheltuieli ce se atribuie centrului (locului) de costuri pentru care se elaborează bugetul.

în ceea ce privește bugetarea cheltuielilor la articolul de cheltuieli complexe "Alte cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și mijloacelor de transport ale secției "5 aceasta se face pe bază de norme statistice depă experiența anilor precedenți cu luarea în considerare a unor modificări previzibile în anul pentru care se elaborează bugetul.

Metoda analitică este cea mai utilizată la elaborarea bugetelor întrucât ea permite stabilirea cheltuielilor cât mai aproape de realitate, știut fiind, că orice eroare în calcului cheltuielilor și delimitarea lor pe centre de costuri, duce la deformări substanțiale ale mărimii costului producției.

Referitor la metode globală, aplicarea acesteia la calculul cheltuielilor pentru reviziile tehnice, reparațiile curente, reparațiile capitale, precum și pentru cele cu întreținerea utilajelor și mijloacelod de transport se face cu amplificarea raportului dintre astfel de cheltuieli și valoarea utilajelor și mijloacelor de transport respective, pe o perioadă anterioară, cu valoarea medie a utilajelor și mijloacelor de transport corespunzătoare anului pentru care se elaborează bugetul.

Cheltuielile cu uzura, întreținerea și reparațiile sculelor, instrumentelor, dispozitivelor, verificatoarelor și altor obiecte de inventar ale secției se bugetează potrivit acestei metode, prin efectuarea raportului dintre cheltuielile respective și cheltuielile totale cu întreținerea și funcționarea utilajelor din perioada de bază, corectat cu procentul mediu de reducere a costurilor de producție, astfel ca raportul respectiv să îndeplineasă condiția de a fi îmbunătățit sub aspectul reflectării reducerii cheltuielilor de întreținere față de perioada precedentă.

Aplicarea metodei globale se recomandă numai în condițiile arătate mai sus, întrucât generalizarea unei astfel de metode cu caracter statistic nu este recomandabilă datorită faptului că deficiențele din perioada de bază se transmit și în perioada bugetată și nu se pot lua în calcul modificările acestora datorate unor factori obiectivi. De aceea, se recomandă aplicarea matodei analitice în toate cazurile posibile, ca singura metodă care conduce la stabilirea unor cheltuieli cât mai aproape posibil de realitate și ca atare a unui cost cât mai exact.

Bugetul cheltuielilor indirecte la S.C. I.U.G. S.A. Craiova se prezintă ca în Anexa nr. 7.

2.1.4. Elaborarea bugetului cheltuielilor generale de administrație

Elaborarea bugetului locului (centrului) de costuri corespunzător sectorului administrativ și de conducere al unitaății care are un caracter funcțional, adică a bugetului cheltuielilor generale de administrație, se efectuează după aceeași metodologie și folosind aceleași procedee, prezentate la elaborarea celorlaltor bugete.

Cheltuielile cuprinse în acest buget au, în majoritatea cazurilor caracter fix, cu excepția dobânzilor și spezelor bancare, a cheltuielilor pentru prelucrarea automată a informațiilor și perisabilităților în cadrul normelor aprobate, care au caracter variabil. De asemenea, din punct de vedere al conținutului, ele au un caracter complex, fiind directe față de centrul de costuri respectiv, dar indirecte față de centrele de costuri constituite în cadrul secțiilor de producție.

Cota de cheltuieli care revine unei secții sau produs oarecare , se calculează pe baza aceleiași relații , folosită la cheltuielile generale ale secției , utilizând însă datele corespunzătoare cheltuielilor generale de administrație , și anume:

q = b0 x KcoA

Atât în bugetul cheltuielilor generale de administrație cât și în bugetul cheltuielilor generale ale secției , cheltuielile se pot defalca pe trimestre, iar in cadrul acestora pe luni.

De menționat că , atât cheltuielile generale de administrație cât și cheltuielile generale ale secției se pot calcula fie pe baza datelor medii pe o perioadă anterioară de 5-10 ani, fie pe baza datelor din anul precedent , atunci când nu s-au produs modificări în structura funcțională a unității , iar prețurile și tarifele rămân în general constante .

Bugetul cheltuielilor generale de administrație este prezentat în Anexa nr. 8.

2.1.5.Elaborarea bugetului cheltuielilor de desfacere

Bugetul cheltuielilor de desfacere sau vânzare , cuprinde așa cum rezultă și din denumirea sa , toate cheltuielile ocazionate de desfacerea producției , atât la intern cât și la extern.

Elaborarea acestui buget ce cuprinde cheltuieli care corespund centrului de costuri constituit pe sectorul respectiv se face , în general , după aceeași metodologie și folosind aceleași procedee prezentate la celelalte locuri (centre) de costuri , cu respectarea bineânțeles a nomenclaturii articolelor de cheltuieli cuprinse în nomenclatura articolului de calculație " Cheltuieli de desfacere * și a caracterului cheltuielilor respective care poate să fie variabil sau fix.

Cheltuielile din acest buget sunt directe față de locul (centrul ) de costuri constituit pentru sectorul desfacerii , dar sunt indirecte față de centrele de costuri constituite în cadrul centrelor de producție .

La baza calculării cheltuielilor din acest buget stau prin urmare normele și normativele de cheltuieli cum ar fi, tarifele de transport, normele ( standardele ) de consum pentru materiale și ambalaje , salariile tarifare , normele (standardele) de perisabilități , iar datele pentru elaborarea sa se extrag din programul de desfacere al unității și contractele de livrare a produselor. Și în acest buget, anumite cheltuieli se pot calcula pe baza datelor din anul sau anii precedenți, sau pe baza preliminărilor.

Cu toate că la majoritatea cheltuielilor cuprinse în acest buget se folosesc norme de consum , există însă și anumite articole de cheltuieli cum ar fî de exemplu cheltuieli speciale de export și cheltuieli de transport pe parcurs intern , manipulare , depozitare , sortare , recondiționare, vămuire , etc, adică cheltuieli de circulație pentru produsele exportate , la care calculul prezintă anumite particularități . Acestea sunt determinate de faptul că cheltuielile respective au la bază un antecalcul orientativ întocmit , în general după condițiile prevăzute în contracte. Ele nu au la bază norme (standarde ) financiare bine statornicite , de aceea, și pentru astfel de cheltuieli, trebuie să se stabilească normative ( standarde ) de cheltuieli cu caracter complex și deci , folosirea nu numai a metodei analitice dar și a metodei sintetice ( globale ) de bugetare.

La S.C. I.U.G. S.A. Craiova, în luna considerată nu s-au înregistrat cheltuieli de desfacere, iar elementele care se includ în mod obișnuit în acest buget sunt prezentate în Anexa nr.9

2.1.6. Elaborarea bugetului general al cheltuielilor

Bugetul general al costurilor de producție ale unității are drept scop determinare cheltuielilor ocazionate de fabricarea întregii producții programate pe termen de un an.

Elaborarea acestui buget are la bază bugetul cheltuielilor directe , bugetul secțiilor auxiliare , bugetul cheltuielilor indirecte de secție , bugetul cheltuielilor generale de administrație și bugetul cheltuielilor de desfacere .

Bugetul general al cheltuielilor de producție este prezentat în Anexa nr.10.

2.2. Determinarea costului antecalculat pe produs

Elaborarea bugetului costului unitar pe produs , trebuie precedată de o analiză temeinică a postcalculației din perioada de bază , cu scopul de a scoate în evidență toate aspectele negative și pozitive ale acesteia și a adapta în viitor măsurile care se impun.

La baza bugetului costului unitar pe produs, stă nomenclatura cheltuielilor de producție pe articole de calculație.

Necesitatea elaborării costului unitar pe produs este determinată de analiza în detaliu a costurilor în vederea calculării rentabilității pe fiecare produs în parte , cu scopul de a identifica posibilitățile concrete de reducere a cheltuielilor de producție și a adopta măsurile care se impun.

Bugetarea costurilor pe unitatea de produs permite să se cunoască volumul cheltuielilor materiale și salariale de producție exprimate sub formă bănească , necesare pentru fabricarea fiecărui produs în parte , să se compare cu costul realizat ( efectiv) la aceleași produse obținute de alte unități (acolo unde este posibil), să se stabilească gradul de participare a diferitelor părți componente ale întreprinderii la formarea costului întregii producții și să se stabilească cota parte din fiecare fel de cheltuială ce revine pe unitatea de produs.

Elaborarea bugetului costului unitar pe produs are loc după ce au fost elaborate bugetele locurilor ( centrelor ) de costuri , întrucât primul se extrage din ultimele. Aceasta, înseamnă că în primul rând trebuie să fie stabilite toate cheltuielile locurilor ( centrelor ) de costuri pe unde trec produsele în procesul fabricației lor , care față de centrul (locul) ce le-a ocazionat au caracter de cheltuieli directe și după aceea trebuie întocmit bugetul costului unitar pe produs unde numai o parte din cheltuieli sunt directe , iar cealaltă , cum ar fi cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor în cadrul centrelor ( locurilor ) de costuri operaționale , cheltuieli generale ale secției și respectiv , cheltuielile generale de administrație , precum și cele de desfacere din cadrul locurilor (centrelor) de costuri funcționale , au caracter de cheltuieli indirecte față de produsul fabricat . Existența unor astfel de cheltuieli indirecte față de produsul fabricat impune cunoașterea lor prealabilă pe total producție fabricată la centrul de costuri respectiv , indiferent dacă este vorba de un centru de costuri operațional sau funcțional , și numai după aceea repartizarea pe produsele care au trecut în procesul de fabricație din centrul de costuri respectiv , pe baza unor chei sau criterii convenționale . Si la elaborarea costului unitar se începe mai întâi cu elaborarea bugetelor pentru produsele, lucrările si serviciile secțiilor auxiliare si anume ale celor a 5 ? 5 căror producție se poate exprima printr-o unitate de măsura adecvată, indiferent dacă este vorba de producție omogenă sau eterogenă.

La restul secțiilor auxiliare , nu există posibilitatea întocmirii unor astfel de bugete de costuri pe produs , iar cheltuielile de producție ocazionate de activitatea lor , se bugetează sub forma cheltuielilor complexe de la centrele (locurile ) de costuri operaționale sau funcționale din cadrul secțiilor de bază sau sectorului administrativ și de conducere , respectiv , desfacere , care sunt consumatorii produselor , lucrărilor și serviciilor furnizate de secțiile respective. Numai după ce s-a efectuat bugetarea la secțiile auxiliare , se trece la elaborarea bugetelor pentru produsele principale obținute din secțiile de bază .

în ceea ce privește metodologia de întocmire a bugetului costului unitar pe produs , pentru articolele de calculație formate din cheltuielile directe, ea este aceeași care s-a utilizat la întocmirea bugetului centrelor de costuri operaționale .

în metodologia de întocmire a bugetului costului unitar pe produs , intervin particularități față de metodologia de întocmire a bugetului centrului de costuri operațional, în ceea ce privește articolele de calculație privind cheltuielile complexe și indirecte (cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor , cheltuieli generale ale secției , cheltuieli generale de administrație și cheltuieli de desfacere). Astfel , caracterul lor de cheltuieli complexe și indirecte – în toate cazurile când obiectul calculației îl constituie produsul- cu ocazia bugetarii pe produs, impune două momente distincte și anume: calculul acestora mai întâi pe centrul de costuri care le-a ocazionat și apoi, repartizarea unei cote – părți pe fiecare produs fabricat în cadrul centrului de costuri respectiv .

Referitor la primul moment , problema a fost elucidată cu ocazia elaborării bugetului de costuri al centrului operațional ,

pentru articolul de calculație "Cheltuieli generale ale secției", și a celorlalte bugete pe centre de costuri funcționale . în ceea ce privește al doilea moment el prezintă o deosebită importanță pentru determinarea corectă a costului producției și a cunoașterii rentabilității reale pe produs , întrucât trebuie găsite cele mai juste procedee, criterii sau baze de repartizare prin care să se stabilească , cu grad de aproximație destul de miă, cota – parte de cheltuieli indirecte ce urmează a fi repartizate pe fiecare produs fabricat în cadrul centrului de costuri respectiv.

în cadrul acestui moment , repartizarea cheltuielilor indirecte pe produs, are loc în următoarea succesiune ;

mai întâi se repartizează cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor asupra produselor care s-au fabricat la centrul respectiv de costuri pe care s-au identificat ele ;

apoi urmează repartizarea cheltuielilor generale ale secției de pe centrul de costuri funcțional constituit la nivelul secției, pe produsele fabricate în secția respectivă;

în continuare , se repartizează cheltuielile generale de administrație de pe centrul de costuri funcțional constituit la nivelul unității , pe produsele , lucrările și serviciile care au caracterul de producție marfa;

în final se repartizează cheltuielile de desfacere de pe centrul de costuri constituit pentru sectorul respectiv , asupra produselor finite și a semifabricatelor care le-au ocazionat și au caracterul de producție marfa.

Pe baza calculării cheltuielilor bugetare pe fiecare articol de calculație după metodologia prezentată se elaborează bugetul costului unitar pe produs .

Bugetele costurilor unitare antecalculate pentru cele două produse sunt prezentate în Anexa nr. 11, respectiv Anexa nr. 12

2.3. Metoda de calculație utilizată de S.C. I.U.G. S.A. Craiova

Societatea comercială I.U.G. S.A. Craiova folosește, ca metoda de calculație a costurilor metoda pe comenzi , varianta fără semifabricate.

Metoda pe comenzi se bazează pe principiul colectării și repartizării costurilor de producție pe fiecare comandă în parte.

Ea se aplica în întreprinderile cu producție individuală sau de serie mică caracterizată prin exemplare unice care se repetă rar , cum este cazul întreprinderilor constructoare de mașini , a întreprinderilor din industria mobilei , din construcții- montaj , din industria confecțiilor, construcții navale.

Obiectul comenzii îl constituie o anumită comandă lansată pentru o cantitate de produse, stabilită în prealabil.

Costul unitar se calculează după terminarea comenzii, indiferent de durata de timp în care se execută aceasta prin împărțirea costurilor de producție (colectate pe articole de calculație în fișe deschise separat pentru fiecare comandă) la numărul de unități produse .

Metoda pe comenzi are anumite particularități generate de specificul proceselor tehnologice, și anume:

-implică determinarea și evaluarea producției neterminate datorită variației pe care o are de la o perioadă la alta, în etapa de postcalcul;

-purtătorul final este produsul, iar cel utilizat pentru urmărirea și înregistrarea costurilor este comanda;

-obiectul comenzii diferă în raport cu modul de organizare a producției.

Metoda de calculație pe comenzi se poate aplica în două variante și anume:

varianta „fără semifabricate" atunci când este vorba de productie individuala

varianta „cu semifabricate", atunci când este vorba de producție de serie.

In cazul aplicarii variantei „fara semifabricate” calculul costului unitar are la baza urmatoarea relatie :

FORMULA DE ADAUGAT

în care:

s – reprezintă secțiile de producție.

Cu – reprezintă costul unitar;

ChD – reprezintă cheltuielile directe;

Chl – reprezintă cheltuieli indirecte;

Q – reprezintă cantitatea de produse finite obținute;

a – reprezintă felul cheltuielilor directe;

b – reprezintă felul cheltuielilor indirecte;

Cu toate că această metodă de calcul asigură stabilirea unui cost just al produsului sau lucrării obținute, ea prezintă următoarele dezavantaje:

nu asigură cunoașterea costurilor reale de producție la finele perioadei de gestiune, deoarece execuția unei comenzi continuă în perioadele următoare; Astfel calculația costurilor după această metodă are un caracter periodic, neasigurând în cazul comenzilor de lungă durată urmărirea operativă a costurilor de producție;

nu permite delimitarea precisă a unor consumuri de materiale și manoperă, lăsând posibilitatea trecerii acestora, în cadrul aceluiași produs de la o comandă la alta. Aceasta duce la încărcarea unor comenzi în măsură mai mare cu astfel de consumuri și la degrevarea altora.

întrucât unitățile patrimoniale în care se aplică metoda de calculație pe comenzi dispun, de regulă, la sfârșitul perioadei de gestiune și de producție în curs de execuție, care diferă de la o perioadă la alta, calculul costului producției finite implică stabilirea în prealabil a costului producției respective, operație ce presupune determinarea cantitativă și valorică a acesteia prin inventariere și evaluare.

2.4. Sistemul de urmărire și reflectare în contabilitate a cheltuielilor efective

Lucrările de contabilitate de gestiune și calculație a costurilor efective se desfășoară într-o anumită succesiune logică, strict determinată, ținând cont de legăturile care există între cheltuielile de producție și diferite locuri sau produse pentru care s-au efectuat ele, respectiv de posibilitățile de identificare și de delimitare a cheltuielilor pe locurile sau produsele în cauză, de gradul de finisare a producției, de rolul pe care îl au diferitele secții în procesul de producție, adică de destinația producției lor și ordinea în care acestea se consumă productiv în întreprindere, lucrările de gestiune și calculație a costului efectiv se desfășoară într-o succesiune logică, strict determinată, ale cărei etape se prezintă în continuare.

a) Prima etapă o reprezintă colectarea cheltuielilor de producție. în această etapă are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtători de costuri ( produse, lucrări, servicii, comenzi, etc.) ca obiect de calculație și a cheltuielilor indirecte pe secții și sectoare de activitate în funcție de posibilitatea de identificare și localizare a lor pe destinații. Această operație se realizează cu ajutorul conturilor de calculație prin preluarea cheltuielilor de exploatare din contabilitatea financiară si ordonarea lor după destinație în contabilitatea de gestiune, debitându-se conturile de calculație pe analiticele corespunzătoare fiecărui cont în parte și creditându-se contul 901 "Decontări interne privind cheltuielile",

Se începe apoi calculația costului efectiv cu decontarea livrărilor reciproce de produse , lucrări sau servicii între activitățile auxiliare pentru nevoile lor de producție.

Efectuarea decontării livrărilor dintre secțiile auxiliare necesită cunoașterea costului efectiv al producției care face obiectul livrărilor respective, dar pentru calculul acestuia este necesară decontarea livrărilor reciproce . în astfel de situații, întrucât costul efectiv al prestațiilor reciproce dintre secțiile auxiliare este greu de stabilit, acestea se decontează fie la costul efectiv al perioadei precedente fie la costul prestabilit al perioadei curente, fie prin folosirea altor procedee. Reflectarea în contabilitate a decotarilor reciproce dintre secțiile auxiliare se face cu ajutorul conturilor analitice ale contului sintetic 922 "Cheltuielile activităților auxiliare", care corespund fiecărei secții auxiliare în parte. Astfel, se debitează conturile care reprezintă secțiile auxiliare pe produse, lucrări și servicii și se creditează conturile analitice corespunzătoare secțiilor auxiliare furnizoare ale producției respective , fără ca prin aceasta să se altereze rulajul contului sintetic.

c) După efectuarea decontărilor reciproce dintre secțiile auxiliare, se trece la calculul costului efectiv al producției auxiliare și repartizarea cheluielilor aferente producției respective consumată pentru nevoile activității de bază și ale celorlalte sectoare de activitate din cadrul întreprinderii.

Aceasta operatie ed repartizare a cheltuielilor activitatilor auziliare se reflecta in contabilitate prin debitarea conturilor de calculatir corespunzatoare locurilor de activitate ( cheltuieli ) consumatoare, respectiv 921 „Cheltuielile activitatii de baza” , 923 "Cheltuieli indirecte de producție " , 924 "Cheltuieli generale de administrație * 925 "Cheltuieli de desfacere ", etc, pe analiticile corespunzătoare și creditarea contului 922 " Cheltuielile ativităților auxiliare ".

d) O altă etapă a calculației costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de producție, asupra produselor fabricate în cadrul activității de bază. Această operatie de face proportional cu o anumita baza sau criteriu conventional de repartizare , care exprimă cel mai bine legătura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat și baza de repartizare aleasă. Deci, proporția în care se face repartizarea trebuie astfel stabilita , incat cosul fiecarui produs să fie afectat cu o cotă parte din cheltuielile indirecte de productie , care sa corespunda cat mai exact consumului real ocazionat de produsul respectiv. în funcție de particularitățile tehnologiei și organizării producției din cadrul unității în cauză, criterii sau baze de repartizare, pot fi: cheltuieli cu consumul de materii prime și materiale directe, salarii directe, totalul cheltuielilor de prelucrare, numărul orelor de funcționare a utilajelor, etc. Baza de repartizare trebuie să fie aceași ca natură pentru toate produsele asupra cărora se repartizează o anumită categorie de cheltuieli indirecte dintr-o oarecare perioadă de gestiune.

în vederea stabilirii cheltuielilor indirecte de producție ce revin pe fiecare produs, lucrare, serviciu, comandă, etc, fabricat în cadrul activității de bază, se procedează astfel:

– se calculează mai întâi, pentru fiecare secție în parte, un coeficient de repartizare K, prin raportarea totalului cheltuielilor indirecte de repartizat ale secției în cauză, colectate în debitul contului 923 " Cheltuieli indirecte de producție" la suma bazelor de repartizare ale tuturor produselor, lucrărilor, serviciilor, comenzilor fabricate în secția respectivă, potrivit următoarei relații de calcul:

FORMULA DE ADAUGAT

in care:

CIP – reprezintă cheltuielile indirecte de producție;

b – baza de repartizare;

i – secția;

j – obiectul de calculație .

– se înmulțește apoi coeficientul calculat, cu baza de repartizare a fiecărui obiect de calculație în parte și se obține cota de cheltuieli indirecte de producție de repartizat C, astfel:

FORMULA DE ADAUGAT

Cota de cheltuieli indirecte astfel determinată se adaugă
la cheltuielile directe ale produsului respectiv, ce se găsesc
deja înregistrate în debitul contului 921 "Cheltuielile activității de bază", și se obține costul de producție al acestuia.

Reflectarea în contabilitate a operației de repartizare a cheltuielilor indirecte de producție în costul efectiv al produselor fabricate în cadrul secțiilor respective, se face prin debitarea contului 921 "Cheltuielile activității de bază" și creditarea contului 923 "Cheltuieli indirecte de producție" , care în urma acestei operații se soldează.

In situația în care condițiile generale de exploatare justifică luarea în considerare la calculul costului efectiv al producției și a cheltuielilor generale de administrație, precum și a cheltuelilor de desfacere, etapele calculație trebuie completate cu repartizarea acestor cheltuieli.

e) Repartizarea cheltuielilor generale de administrație asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate de întreprindere constituie o altă etapă de calculație a costului efectiv.

Spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte de producție , care se face, în general, pe bază de coeficienți dî/erențiațî pe secții și categorii de cheltuieli (cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuieli generale ale secției) sau pe bază de coeficienți selectivi, repartizarea cheltuielilor generale de administrație se face pe bază de coeficient unic sau global. Acest coeficient se calculează, ca și în cazul precedent, în funcție de o anumită bază sau criteriu de repartizare, care poate să fie una din cheltuielile directe amintite în etapa anterioară, dar, în general, baza de repartizare în acest caz o constituie costul de producție, bineînțeles, cu luarea în considerare la numărător a totalului cheltuielilor generale de administrație. Coeficientul obținut se înmulțește cu costul de producție folosit ca bază de repartizare a fiecărui produs și rezultă cota cheltuielilor generale de administratie care se adauga la costul de producție al produsului respectiv.

Reflectarea in contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor generale de administrație în costul efectiv al produselor fabricate de întreprindere se face prin debitarea contului 921 "Cheltuielile activității de bază" și a contului 922 „Cheltuielile activitatii auxiliare” , daca productia auxiliara este destinata vanzarii la terti sau sectorului propriu de investiție și deci, are caracterul de producție marfa și creditatrea contului 924 "Cheltuieli generale de administrație " care în urma acestei operații se soldează.

f) Repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor fabricate reprezintă, de asemenea, o etapă necesară în anumite condiții de exploatare. Această etapă presupune adăugarea la costul de producție al produselor, pe lângă o cotă de cheltuieli generale de administrație, și a cheltuielilor de desfacere pe care le-au ocazionat, iar în cazul în care identificarea lor pe produs nu este posibilă, ele pot fi repartizate asupra costului produselor respective, proporțional cu greutatea sau volumul produselor livrate sau în funcție de alte criterii.

Reflectarea în contabilitate a operației de repartizare a
cheltuielilor de desfacere în costul efectiv al produselor
fabricate de întreprindere se face prin debitarea contului 921 "
Cheltuielile activității de bază" și a contului 922
Cheltuielile activității auxiliare" numai pentru producția marfa
rezultată de la aceste activități, dacă a necesitat cheltuieli de
desfacere și creditarea contului 925 "Cheltuieli de desfacere ", care în urma acestor operații se soldează. Astfel, prin adăugarea la costul de producție și a cotelor de cheltuieli generale de administrație și, respectiv, de cheltuieli de desfacere, se obține costul complet al producției.

După repartizarea cheltuielilor indirecte de producție și a cheltuielilor generale de administrație, în debitul contului 921 "Cheltuielile activității de bază" sunt colectate la sfârșitul lunii toate cheltuielile ocazionate de fabricarea producției. Aceste cheltuieli reprezintă costul efectiv total al producției întreprinderii și sunt încorporate o parte în costul efectiv al producției finite, iar o altă parte în costul efectiv al producției în curs de execuție existent în secții la sfârșitul lunii.

g) Următoarea etapă de calculație a costului efectiv al producției finite o reprezintă determinarea cantitativă și valorică a producției în curs de execuție.

Sub aspect cantitativ, producția în curs de execuție se stabilește pe calea inventarierii la locurile de muncă, de control, de depozitare special amenajate , etc, iar sub aspect
valoric, prin evaluare, operație care se face, de regulă, la
costul efectiv, ținând seama de gradul de finisare tehnică
adică de numărul fazelor de fabricație parcurse și stadiul de
prelucrare în care se află. O dată stabilit costul producției în
curs de execuție, acesta se reflectă în contabilitatea de
gestiune prin debitatre contului 933 "Costul producției în curs
de execuție " și creditarea contului 921 "Cheltuielile activității
de bază" dacă rezultă din activitatea de bază și, respectiv, a
contului 922 "Cheltuielile activităților auxiliare" dacă rezultă din activitățile auxiliare.

Prin scăderea cheltuielilor aferente producției în curs de excuție astfel stabilită, din totalul cheltuielilor de producție aflate în debitul contului 921 "Cheltuielile activității de bază" și respectiv 922 "Cheltuielile activității auxiliare" se obține suma cheltuielilor efective aferente producției finite, respectiv, costul efectiv al acestei producții.

Determinarea corectă a costului producției în curs de execuție prezintă o importanță deosebită pentru calcularea cu exactitate a costului producției finite, precum și a altor indicatori de eficiență ai activității întreprinderii, derivați din aceasta, cum ar fi profitul, rata rentabilității. Astfel, supraevaluarea producției în curs de execuție conduce la diminuarea nejustificată a costului producției finite majorând în mod artificial profitul și respectiv rata rentabilității, după cum subevaluarea producției în curs de execuție are efecte inverse, de asemenea cu influențe nefavorabile asupra activității întreprinderii.

h) Etapele de calculație a costului efectiv se încheie cu stabilirea acestuia pe unitatea de produs, care se face, de regulă, prin raportarea totalului cheltuielilor efective aferente producției finite la cantitatea de producție finită obținută în perioada la care se referă cheltuielile respective, după următorul model de calcul:

FORMULA DE ADAUGAT

în care:

Ctu – reprezintă costul unitar;

Ch – cheltuieli aferente producției finite;

Q – cantitatea de produse finite obținute;

i – articole de calculație;

j – obiectul de calculație (produsul, serviciul, lucrarea).

Pe baza costului efectiv astfel calculat, la sfârșitul lunii se face decontarea producției finite obținute și depozitate pe parcursul lunii, prin debitarea contului 902 " Decontări interne privind producția obținută " și creditarea contului 921 " Cheltuielile activității de bază" și respectiv 922 "Cheltuielile activității auxiliare " dacă este cazul, care se închid.

In urma acestei înregistrări se poate determina cu ajutorul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută", diferența dintre prețul de înregistrare și costul efectiv al produselor finite, care se trece asupra contului 903 " Decontări interne privind diferențele de preț "

în cazul exemplului considerat la S.C. I.U.G. S.A. Craiova, înregistrările în contabilitatea de gestiune vor fi următoarele:

1) înregistrarea cheltuielilor cu consumul de materii prime și materiale consumabile în sumă de 145000000 lei pe

baza " Situației de repartizare a consumuilor de materiale",
astfel:

– materii prime 115000000

– la secția SUC ușor 58500000

– corn 90192 ' 30000000

– corn 90091 28500000

– la secția SUC greu 56500000

– corn 90192 29300000

– corn 90091 27200000

– materiabile consumabile 32500000

– la secția SUC ușor 9700000

– la secția SUC greu 8800000
– la secția Sculărie 8500000

– la sectorul administrativ și 5500000

de conducere

% = 901 14750000

"Decontări interne

921 privind cheltuielile” 350000000

"Cheltuielile activității

de bază "

3000000

2850000

2930000

2720000

922 8500000

„Cheltuielile activităților

auxiliare”

923 18500000

„Cheltuieli indirecte de producție”

923 9700000

923 8800000

924 5500000

‘Cheltuieli generale

de administrație”

2) Se înregistrează, pe baza " Situației de repartizare a salariilor, contribuțiilor la asigurările și protecția socială " includerea acestora în costuri la cheltuielile cu manopera, astfel:

2.1.) Cheltuielile cu salariile , în sumă de 27400000 lei, repartizate astfel:

– salariile muncitorilor de bază din secțiile principale de producție 16000000

– la secția SUCu 9200000

– corn 90192 5000000

– corn 90091 4200000

– la secția SUCg 6800000

– corn 90192 3500000

=== New Microsoft Word Document ===

Pv – pretul de vanzare.

D = 225 x 500000 + 150 x 450000 + 75 x 600000 = 225000000

Factorul de acoperire, corespunzator celor doua modele de calcul, va fi:

Fa = Mcv x 100 = 120000000 x 100 = 40%

CA 300000000

sau

Fa = CF x 100 = 90000000 x 100 = 40%

d 225000000

………………………….

Facarcasa = Mcvcarcasa x 100 = 270000000 x 100 = 54%

pv carcasa 500000000

Fapinion = Mcvpinion x 100 = 225000000 x 100 = 50%

pvpinoin 450000000

Faax = Mcvax x 100 = -60000 x 100 -10%

Pvax 600000

Pag 59

……………………………………………………………………………….

Pag 68

Tabelul 5

1) Se inregistreaza colectarea cheltuielilor cu materii prime si materiale in valoare de 11000000 lei:

921 = 901 11000000

„cheltuielile activitatii „decontari interne

De baza” privind cheltuielile”

921/carcasa 41000000

921/pinion 28200000

921/ax 40800000

2) Se inregistreaza colectarea cheltuielilor cu salariile, in suma de 50000000:

921 = 901 50000000

„cheltuielile activitatii „decontari interne

de baza” privind cheltuielile”

921/carcasa 20000000

921/pinion 12000000

921/ax 18000000

3) Se inregistreaza colectarea cheltuielilor sociale aferente salariilor directe, in suma de 20000000 lei:

921 = 901 20000000

„cheltuielile activitatii „decontari interne

de baza” privind cheltuielile”

921/carcasa 8000000

921/pinion 4800000

921/ax 7200000

4) Se inregistreaza obtinerea productiei finite la costul standard, antecalculat:

931 = 902 184000000

„costul productiei „decontari interne privind

obtinute” productia obtinuta”

931/carcasa 902/carcasa 70000000

931/pinion 902/pinion 50000000

931/ax 902/ax 64000000

5) Se inregisteaza decontarea cheltuielilor variabile efective:

902 = 921 180000000

„decontari interne privind „cheltuielile activitatii

productia urmarita” de baza”

902/carcasa 921/carcasa 69000000

902/pinion 921/pinion 45000000

902/ax 921/ax 66000000

6) Se inregistreaza diferenta de pret aferenta produselor finite obtinute, diferenta in rosu de 4000000 lei:

903 = 902 8000000

„decontari interne privind „decontari interne privind

diferentele de pret” productia obtinuta”

903/ carcasa 902/carcasa 1000000

903/pinion 902/pinion 5000000

903/ax 902/ax 2000000

7) Se deconteaza costul efectiv al productiei finite obtinute:

901 = 931 180000000

„decontari interne „costul productiei

privind cheltuielile” obtinute”

931/carcasa 69000000

931/pinion 45000000

931/ax 66000000

8) Se inregistreaza inchiderea contului de diferente 903 „decontari interne privind diferentele de pret” prin repartizarea acestora la contul productiei obtzinute, astfel :

931 = 903 4000000

„costul productiei „decontari interne

obtinute” privind diferebtele de pret”

931/carcasa 903/carcasa 1000000

931/pinion 903/pinion 5000000

931/ax 931/ax 6000000

9) Se inregistreaza la sfarsitul perioadei, colectarea cheltuielilor fixe: regia de sectie in valoare de 65000000 lei si regia de intrepridere in valoare de 25000000 lei:

% = 901 9000000

923 „decontari interne

„cheltuiele indirecte privind cheltuielile” 65000000

de prodictzie ”

924 25000000

„cheltuieli generale

De administratie”

10) Se inregistreaza inchiderea conturilor de cheltuieli indirecte de productie si generale de administratie:

901 = % 90000000

„decontari interne 923 65000000

privind cheltuielile” „cheltuieli indirecte

de productie”

25000000

„cheltuieli generale

de administratie”

Pag 38

…………………………………………………………………………………………..

Pag 44

– com 90091 3300000

– salariile din sectia auxiliara Scularie 2500000

– salariile muncitoriilor auxiliari si ale

personalului TSA din sectiile principale 5500000

– la sectia SUC u 3000000

– la sectia SUC g 2500000

– salariile personalului din sectorul

Administrativ 3400000

% = 901 27400000

„Decontari interne privind

921 cheltuielile 16000000

„Cheltuielile activitatii

de baza”

921SUCu/90192 5000000

921SUCu/90091 4200000

921SUCg/90192 3500000

921SUCg/90192 3300000

2500000

„Cheltuielile activitatiilor

auxiliare”

923SUCu 3000000

923SUCg 2500000

3400000

„Cheltuieli generale

de administratie”

2.2) Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala, care reprezinta 40 % din salarii:

% = 901 10960000

„Decontari interne

921 privind cheltuielile” 6400000

„Cheltuielile activitatzii

de baza”

921SUCu/90192 2000000

921SUCu/90o91 1680000

921SUCg/90192 1400000

921SUCg/90192 1320000

1000000

„Cheltuielile activitatiilor

auxiliare”

2200000

„Cheltuieli indirecte

de productie”

923SUCu 1200000

923SUCg 1000000

1360000

„Cheltuieli generale

De administratie”

3) Se inregistreaza pe baza „Situatiei de calcul si repartizare a amortizarii mijloacelor fixe” includerea in cheltuieli de productie a amortizarii mijloacelor fixe pe luna respectiva in suma de 5340000, astfel:

– la sectzia auxiliara Scularie 2000000

– la sectiile principale de productie 2800000

– la sectia SUC usor 1500000

– la sectia SUC greu 1300000

– la sectorul administrativ 5400000

% = 901 5340000

„Decontari generale

922 privind cheltuielile” 2000000

„Cheltuieli le activitatiilor

auxiliare”

2800000

„Cheltuieli indirecte

de productie”

923SUCu 1500000

923SUCg 1300000

540000

„Cheltuieli generale

de administratie”

4) Se inregistreaza productia finita obtinuta pe parcursul lunii, la costul standard de 96300000 lei pentru comanda 90192 si 90200000 lei pentru comanda 90091.

931 = 902 186500000

„Costul productiei „Decontari interne privind

obtinute” productia obtinuta”

931/90912 902/90912 96300000

931/90912 902/90912 90200000

5) Se inregistreaza decontarea cheltuielilor sectiei auxiliare, astfel:

– la sectiile principale de productie 14000000

– la sectia SUC usor 7500000

– la sectia SUC greu 6500000

923 = 922 14000000

„Cheltuieli indirecte „Cheltuielile activitatiilor

de productie” auxiliare”

923SUCu 7500000

923SUCg 6500000

6) Se inregistreaza repartizarea cheltuielilor indirecte de productie, folosind drept baza de repartizare salariile directe si contributiila la asigurariile si protectia sociala, aferente salariilor directe.

6.1) Se calculeaza coeficientul de repartzare KCIP pentru cele doua sectii de productie:

KCIP/SUCu = 9700000+3000000+1500000+7500000+1200000 =

9200000 + 3680000

= 22900000 = 1,77

950000

6.2) Se calculeaza cotele de cheltuieli indirecte pentru fiecare din cele doua comenzi:

– pentru sectia de SUC usor:

– com 90192 ( 5000000+2000000 ) x 1,77 = 12400000

– com 90091 ( 4200000+1680000 ) x 1,77 = 10500000

Total = 22900000

– pentr sectia SUCgreu:

– com 90192 (3500000+1400000)x211=10300000

– com 90091 (3300000+1320000)x2,11= 9800000

Total=20100000

6.3) Includerea in costul complet a cotelor de cheltuieli indirecte de productie:

921 = 923 43000000

„Cheltuielile activitatii „Cheltuielile indirecte

de baza” de productie”

923SUCu 22900000

921SUCu/90192 12400000

921SUCu/90091 10500000

923SUCg 20100000

921SUCg90192 10300000

921SUCg/90091 98000000

7) Se inregistreaza repartizarea cheltuielilor de administratie, folosind drept baza de repartizare costul de productie.

7.1) Se calculeaza coeficientul de repartizare KCGA

KCGA = 10800000 = 0,06

180400000

Costul de sectie pentru fiecare comanda este:

– Sectia SUC u :

– com. 90192: 30000000 + 5000000 + 2000000 + 12400000 = 49400000

– com. 90091: 28500000 + 4200000 + 1680000 + 10500000 = 44880000

– Sectia SUC g :

– com. 90192: 29300000 + 3500000 + 1400000 + 10300000 = 44500000

– com. 90091: 27200000 + 3300000 + 13200000 + 9800000 = 41620000

Total: 180400000 lei

7.2) Se calculeaza cotele de cheltuieli generale de administratie cuvenite pentru fiecare din cele doua comenzi, astfel:

– comanda 90192:

– Sectia SUCu: 49400000 x 2,11 = 2960000

– Sectia SUCg: 44500000 x 2,11 = 2660000

Total= 5620000

– comanda 90091:

– Sectia SUCu: 44880000 x 2,11 = 2700000

– Sectia SUCg: 44500000 x 2,11 = 2480000

Total= 5180000

7.3) Includerea in costul comenzilor a cotelor de cheltuieli generale de administratie:

921 = 924 10800000

„Cheltuilele activitatii „Cheltuieli generale

de baza” de administratie”

921SUCu/90192 2690000

921SUgu/90192 2660000

921SUCu/90091 2700000

921SUCg/90091 2480000

8) Se inregistreaza decontarea cheltuielilor efectiv aferente productiei finite obtinute pe baza „fisei de post calcul” prezentata in Anexa nr. 13.

902 = 921 191200000

„Decontari interne privind „Cheltuielile activitatii

productia obtinuta” de baza”

902/90192 99520000

921SUCu/90192 52360000

921SUCg/90192 47160000

902/90091 91680000

921SUCu/90091 47580000

921SUCg/90091 44100000

8) Calcularea si inregistrarea diferentelor de pret aferente produselor finite, adica diferenta dintre costul standard si costul efectiv:

(191299999 – 186500000) = 4700000 lei

903 = 902 4700000

„Decontari interne privind „Decontari interne privind

Diferentele de pret” prodictia obtinuta”

903/90192 902/90192 3200000 903/90091 902/90091 1480000

10) Se inregistreaza costul efictiv al productiei finite obtinute:

901 = 931 191200000

„Decontari interne „Costul productiei

privind cheltuielile” obtinute”

931/90192 99520000

931/90091 91680000

11) Inchiderea contului de diferente 903 „Decontari interne privind diferentele de pret” prin repartizarea acestora la costul productiei obtinute, astfel:

931 = 903 4700000

„Costul productiei „Diferentele interne privind

obtinute” diferentele de pret”

931/90192 903/90192 3220000

931/90091 903/90091 1480000

END !!!