.elaborarea, Intocmirea Si Analiza Bilantului Contabil la Sc Elevest Sa Bucuresti

=== 20.Cuprins ===

CUPRINS

Capitolul I

Delimitări și fundamentări privind bilanțul contabil.

Standarde Internaționale de Contabilitate și Directivele contabile europene privind bilanțul contabil. De la bilanțul contabil la situațiile financiare anuale.

Prezentarea bilanțului contabil anual.

Bilanțul.

Contul de profit și pierdere.

Situația fluxurilor de trezorerie.

Structura modificărilor de capitaluri proprii.

Politici contabile și note explicative.

3. Problematica privind bilanțul contabil. Armonizarea bilanțului contabil din România cu I.A.S.-urile și Directivele contabile europene.

Capitolul II

Studiu privind întocmirea bilanțului contabil.

Prezentarea întreprinderii luată în studiu.

Organizarea și conducerea contabilității curente.

Prezentarea sistemului informatic.

Lucrări de închidere a exercițiului financiar.

Redactarea bilanțului contabil.

Capitolul III

Analiza și auditarea bilanțului.

Analiza bilanțului contabil. Întocmirea raportului de gestiune.

Analiza poziției financiare.

1.2 Analiza rezultatului întreprinderii

2. Auditarea bilanțului contabil.

106 pagini

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR – CONTABIL

LUCRARE DE DIPLOMA

STUDIU PRIVIND ELABORAREA, INTOCMIREA SI ANALIZA BILANTULUI CONTABIL

LA S.C. “ ELVEST ” S.A. BUCURESTI

Coordonator stiintific: Absolvent:

TEMA: Studiu privind elaborarea și întocmirea bilanțului contabil la S.C. ELVEST S.A.

Capitolul I

Delimitări și fundamentări privind bilanțul contabil.

Standarde Internaționale de Contabilitate și Directivele contabile europene privind bilanțul contabil. De la bilanțul contabil la situațiile financiare anuale.

Prezentarea bilanțului contabil anual.

Bilanțul.

Contul de profit și pierdere.

Situația fluxurilor de trezorerie.

Structura modificărilor de capitaluri proprii.

Politici contabile și note explicative.

3. Problematica privind bilanțul contabil. Armonizarea bilanțului contabil din România cu I.A.S.-urile și Directivele contabile europene.

Capitolul II

Studiu privind întocmirea bilanțului contabil.

Prezentarea întreprinderii luată în studiu.

Organizarea și conducerea contabilității curente.

Prezentarea sistemului informatic.

Lucrări de închidere a exercițiului financiar.

Redactarea bilanțului contabil.

Capitolul III

Analiza și auditarea bilanțului.

Analiza bilanțului contabil. Întocmirea raportului de gestiune.

Analiza poziției financiare.

1.2 Analiza rezultatului întreprinderii

2. Auditarea bilanțului contabil.

BIBLIOGRAFIE

1.Capron J.P. “Contabilitatea în perspectivă”

Ed. Humanitas, București, 1994

2.Călin O. “Bazele contabilității”

Ristea M. Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1994

Neamțu H.

Vaduva I.

3.Călin O. “Bazele contabilitații”

Ristea M. Ed. Național, București, 2000

4.Cibert A. “Compabilite generale”

Ed. Dunod, Paris, 1980

5.Colasse B. “Contabilitate generală”, ediția a IV-a,

traducere în limba română, Ed. Moldova, Iași,1995

6.Feleagă N. “Contabilitate financiară” vol 1-4

Ionașcu I. Ed. Economică, București, 1994

7. Feleagă N. “ Tratat de contabilitate financiară”

Ionașcu I. Ed. Economică, București, 1998

8.Feleagă N. “Sisteme contabile comparate”

Ed. Economică, București, 1995

9. Feleagă N. “Controverse contabile ”

Ed. Economică, București, 1996

10. Feleagă N. “Dincolo de frontierele vagabondajului contabil”

Ed. Economică, București, 1997

11.Ionescu C. “Prelucrarea datelor financiar contabile”

Udrică M. Ed. Eden 78, București, 1998

12.Lungu I. “Bazele informaticii”

Mareș D. Ed.Fundației “România de Mâine”

Udrică M. București 1997

13.Malciu R. “Cererea și oferta de informații contabile”

Ed. Economică, București, 1998

14.Neag R. “Reforma contabilității românești între modelele francez și anglo-saxon”

Ed. Economică, București, 2000

15.Belverd E.Needles.Jr “Principiile de bază ale contabilității”

Henry R. Anderson Ed. ARC, Chișinău,2000

James C. Caldwell

16. Olimid L. “Măsurarea rezultatului contabil”

Ed. Economică, București,1998

17.Ristea M. “Contabilitatea societăților comerciale” vol 1,2

Ed. CECAR, București,1995

18.Ristea M. “Contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii”

Olimid L. Ed.Tribuna Economică, București, 1995

Stoian A.

Răileanu V.

Nisulescu I.

19.Ristea M. “Contabilitatea rezultatului întreprinderii”

Ed. Tribuna Economică, București, 1997

20. Ristea M. “Contabilitatea întreprinderii”

Colectiv Ed. Mărgăritar, București, 1997

21. Ristea M. “Contabilitatea între fiscal și gestionar”

Ed. Tribuna Economică, București, 1998

22.*** International Accounting Standards Committee, 167 Fleet Stret, London,Ec 4A, England 1994

23.*** Ministerul finanțelor “Sistemul contabil al

agenților economici”, Ed. Economică, Buc.1993

24.*** Ordinul nr. 403 al Ministrului finanțelor pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standarde Internaționale de Contabilitate

25.*** Ordinul nr. 94 al Ministrului finanțelor pentru

aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standarde Internaționale de Contabilitate

26.*** Standarde Internaționale de Contabilitate 2000 Ed Economică, București, 2000

27.*** Consiliul Comunităților Economice Europene

Directiva aIV-a din 25.07.1978

Bilanțul contabil al S.C. ELVEST S.C.A.

JUDEȚUL__________________________|___|___| FORMA DE PROPRIETATE | 3| 5 |

UNITATEA S.C. ELVEST S. A. RAMURA (cod Ministerul Finanțelor,

ADRESA loc. București sector 1 ramura preponderentă) | | 1 |

Str. Calea Plevnei nr. 46 ACTIVITATEA (cod diviziune CAEN,

Bl. Ap. Sc. activitatea preponderentă) | 1 | 8 |

Telefonul 6.14.24.09 CODUL FISCAL | | R | | 1 | 5 | 6 | 3 | 0 | 7 | 0 |

NUMĂRUL DIN REGISTRUL

COMERȚULUI J / 40 / 9037 / 1991 .

BILANȚ

Încheiat la 31.XII.1999

– mii lei –

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective

**) Solduri debitoare ale conturilor respective

***) Solduri creditoare ale conturilor respective

****) Conturile respective se utilizează numai de cooperativele de credit

Contul de rezultate la S.C. ELVEST S.A.

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Încheiat la 31.XII .2000

– mii lei –

*) La completarea acestui rând , se vor avea în vedere mențiunile din nota prezentată la normele metodologice de completare a formularului cod 20 , rând 47.

=== CAPITOL INFORMATIC ===

CAPITOL INFORMATIC

1.Sistem informatic integrat

Analiza situației financiare a societății, este una din cele mai importante probleme care preocupă organul de decizie, mai ales în prezent, când aspectele sunt tot mai variate.

Conducerea este un proces de cunoaștere, acțiune și perfecționare, un raport social între factorii de decizie și cei operaționali. Totodată înseamnă organizare, comandă, coordonare și control, transmitere clară, completă și rapidă a informației.

Prin natura sa, decizia se referă la viitor, fiind predominant previzională. Bazându-se pe cunoașterea situației reale, managerii sunt în măsură să adopte decizii cu risc și incertitudine minimizate, ce conduc la determinarea cauzelor acolo unde sunt deficiențe.

Fundamentarea deciziilor impune definirea unor sisteme informatice capabile să răspundă cerințelor de modificare interactivă a datelor din baza de date, să poată fi utilizate de nespecialiști în informatică, ce corelează informațiile din diferite domenii. Conceptul cel mai des utilizat este acela de integrare: integrarea de tehnologii de limbaj, de sisteme de exploatare și de baze de date, integrate de tehnologii de interfață om-mașină și de baze de date, integrare de mijloace specifice ce permit obținerea unor aplicații complexe.

Aceste sisteme sunt în același timp sisteme integrate și sisteme integratoare ale căror obiective sunt:

o nouă abordare a activității de programare și a sistemelor de gestiune a bazelor de date ;

o gestiune suplă a bazelor de date, permițând dezvoltarea aplicațiilor interactive;

o extensibilitate ce permite luarea în calcul a situațiilor ulterioare analizei;

Datele furnizate de documentele contabile, indicatorii economico-financiari privind resursele și rezultatele obținute sunt în centrul atenției factorilor de decizie.

În majoritatea situațiilor, analiza activității pornește de la informațiile contabile privind starea și mișcarea elementelor patrimoniale. Acestea înseamnă că natura și folosirea informațiilor respectă restricțiile exploatării curente a informației contabile privind starea și micșorarea elementelor patrimoniale.

Sunt însă și situații în care complexitatea activității, creșterea factorilor de risc și diversitatea modalităților de a obține datele necesare analizei, au condus la generarea unor sisteme de informații ce evoluează în mod diferit făcând dificilă comunicarea între ele. În particular a devenit problematică obținerea de date globale reprezentând situația unității. În acest caz, contabilitatea nu mai este punctul de plecare în diferențierea informației, ei, punctul final de convergență și control. Rolul integrator al contabilității se manifestă în clasificarea și omogenizarea limbajului gestionarilor, autorizând o analiză critică și coerentă a performanțelor și rezultatelor diferiților gestionari.

Contabili și experții contabili au în acest caz un rol esențial, evidențiind facilitățile folosirii datelor contabile, cele care demonstrează reușita sau eșecul unei unități economice.

Informația contabilă, bază în analiza situației financiar-contabile.

Corespunzător poziției adoptate față de informația contabilă, cerințele valorificării ei în faza de fundamentare a deciziilor, determină modul de implementare a soluției alese.

Programele utilizate de S.C. ELVEST S.A. sunt emise în FOX PRO 2.5 for Windows. Datele preluate sunt imaginea documentelor primare care le cuprind, sunt expresia valorilor înscrise în conturile prezentate în contabilitate. Interpretarea rezultatelor implică prezența

Economistului neinformatician, deci, rezultatele trebui prezentate prin intermediu unei interfețe adecvate.

În condițiile actuale, nu ne mai putem mulțumi să trimitem casierul la bancă, să aducă extrasele de cont pentru a vedea dacă avem bani sau nu în contul curent, dar se impune o analiză corectă și completă, realizată doar cu evidența pe calculator.

Astfel, în compartimentul fondurilor fixe se ține o evidență analitică a fiecărui mijloc fix, cu un cod specific fiecărei categorii. Datele sunt organizate în două tabele, una conținând date despre mijloace fixe și cealaltă, structuri de mijloace fixe. Structurile sunt :

Structure for table : c:\fox prow\mifix\mifix.dbf

Number of data records : 106

Data of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODGEST Numeric 3 Asc

2 NUMGEST Character 25

3 CODMF Numeric 7

4 SERIE Character 10

5 DENUM Character 40

6 UM Character 6

7 PREȚ Numeric 13 3

8 CANT Numeric 10 3

9 ZID Numeric 2

10 LUND Numeric 2

11 ANDA Numeric 4

12 ANA Numeric 4

13 DURF Numeric 2

14 FELNC Character 8

15 ZINC Numeric 2

16 LNNC Numeric 2

17 ANNC Numeric 2

18 FELPV Character 8

19 ZIPV Numeric 2

20 LNPV Numeric 2

21 ANPV Numeric 2

Total 157

Structure for table : c:\foxprow\mfix\intrări. dbf

Number of data records : 100

Data of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODGEST Numeric 3

2 NUMGEST Character 25

3 FELNC Character 8

4 ZINC Numeric 2

5 LNNC Numeric 2

6 ANNC Numeric 2

7 NRFACT Numeric 2

8 ZIFACT Numeric 2

9 LNFACT Numeric 2

10 ANFACT Numeric 4

11 FURNIZ Character 30

12 CODMF Numeric 7 Asc

13 DENUM Character 40

14 SERIE Character 10

15 UM Character 6

16 PREȚ Numeric 13

17 CANT Numeric 10 3

18 DUEF Numeric 2

19 FELPV Character 8

20 ZIPV Numeric 2

21 LNPV Numeric 2

22 ANPV Numeric 2

23 VALUTA Numeric 10 3

24 CURSUL Numeric 5

25 MODAC Numeric 1

Total 207

Cu ajutorul acestor date se calculează și înregistrează amortizarea, se face analiza comparativă cu situația din anul precedent și oricând se pot extrage cazurile de mijloace fixe care au fost amortizate integral.

În ceea ce privește compartimentul gestiunii de materiale, putem ține evidența analitică pe gestiuni, pe grupe de materiale și pe fiecare fel de material, analizându-se și desfășurarea sectorului de aprovizionare, astfel :

pentru fiecare gestiuni în parte, putem obține date referitoare la cazurile când au fost înregistrate la ieșire cantități mai mari decât cele intrate.

în cazul imobilizărilor de fonduri de materiale se pot evidenția stocurile existente în magazie de mai multe luni sau chiar ani, care nu au avut mișcare la ieșiri, sau prezintă o mișcare lentă, ceea ce dovedește o aprovizionare irațională într-o anumită perioadă.

Structurile sunt :

Structure for table : c:\foxprow\material\consum.dbf

Number of data records : 30

Date of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3

2 CODGEST Numeric 3

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 CODPRIM Numeric 6

6 CANTMAT Character 7

7 CONCOR Numeric 3

8 CONTANAL Character 6

9 CODMAT Numeric 4

10 CANT Numeric 10 3

Total 51

Structure for table : c:\foxprow\material\facturi.dbf

Number of data records : 50

Date of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 NRFACT Numeric 8

2 DENF Character 25

3 VALMAT Numeric 15 3

4 ALTE Numeric 15 3

5 VALFACT Numeric 15 3

Total 79

Structure for table : c:\foxprow\material\ieșiri.dbf

Number of data records : 160

Date of last update : 02/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3 Asc

2 CODGEST Numeric 3 Asc

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 CODPRIM Numeric 3

6 CANTMAT Character 7

7 CONCOR Numeric 3 Asc

8 CONTANAL Character 6

9 CODMAT Numeric 4

10 CANT Numeric 10 3

11 PREȚ Numeric 12 3

Total 61

Structure for table : c:\foxprow\material\intrări.dbf

Number of data records : 60

Date of last update : 03/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3

2 CODGEST Numeric 3

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 NRFACT Numeric 8

6 DATAFACT Character 4

7 CONTMAT Character 7

8 CONTCOR Numeric 3

9 CODMAT Numeric 4

10 CANT Numeric 10 3

11 PREȚ Numeric 12 3

Total 63

Structure for table : c:\foxprow\material\mișcări.dbf

Number of data records : 56

Date of last update : 02/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3

2 CODGEST Numeric 3

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 CONTMAT Character 7

6 CODMAT Numeric 4

7 CANT Numeric 10 3

8 PREȚ Numeric 12 3

Total 48

Structure for table : c:\foxprow\material\stoc.dbf

Number of data records : 705

Date of last update : 12/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODGEST Numeric 3

2 DATAS Character 6

3 CODMAT Numeric 4

4 CANT Numeric 10 3

5 CONTMAT Character 7

6 DEN Character 55

7 UM Character 5

8 PREȚ Numeric 12 3

Total 103

Introducerea în baza de date a evidenței analitice a conturilor din clasa 4, dă posibilitatea compartimentului financiar-contabil să cunoască în orice moment care sunt creanțele ce le are de încasat și care sunt obligațiile neachitate. Putem obține denumirea și chiar vechimea acestora, organul de decizie putând lua măsuri corespunzătoare sau de achitare.

Pornind de la structurile prezentate, se obțin situații financiare curente : balanța de verificare și analiza bilanțului contabil.

În analiza financiar-contabilă, contul de profit și pierdere, are un rol important, deoarece, în creditul acestui cont se înregistrează toate veniturile din perioada respectivă, iar în debit, cheltuielile efectuate pentru obținerea altor venituri.

Analistul e obligat să aibă rulajele din ultima lună și totalul cumulat de la începutul anului pentru fiecare cont de cheltuieli. Desigur, că se pot face analize comparative între realizările din perioada curentă cu cele din perioadele anterioare. Acolo unde se observă că în perioada curentă cheltuielile de la un anumit cont, depășeau media normală din perioadele comparate, analiza se adâncește și se stabilește pentru fiecare caz, cauza creșterii acestora.

Obținerea informațiilor referitoare la componența veniturilor, este însoțită de aceleași analize comparative ca ăi în cazul cheltuielilor; în acest caz se impune o atenție deosebită la încadrarea felurilor de venituri, din alte activități la activitatea de bază. O atenție deosebită se asigură și calculării profitului brut și net.

Întocmirea și citirea balanței de verificare ușurează analiza financiar-contabilă. Această situație, obținută pe baza datelor înregistrate în cursul lunii, reprezintă sinteza modificărilor elementelor patrimoniale determinate de activitatea desfășurată la societate într-o anumită perioadă de timp.

Grupul al doilea de egalități. Ce reprezintă rulaje în luna curentă, se compară atât cu prima grupă, sumelor precedente cumulate de la începutul anului, cât și grupa a treia, de totaluri și respectiv cu soldurile finale. Prima atenție trebuie acordată egalităților dintre debitul și creditul fiecărei grupe, apoi a debitului și creditului coloanelor de total.

Analiza propriu-zisă a situației financiar-contabile începe cu conturile 101-121, în dreptul cărora se citește valoarea totală a surselor proprii de finanțare. O situație comparativă sumară între conturile 301, 371, 411, 4426, 461pe de o parte, și volumul fondurilor proprii existente pe de altă parte, reflectă dacă situația financiară a societății are o bază sănătoasă sau nu.

În finalul analizei financiar-contabile pe baza balanței de verificare se fac aprecieri asupra perspectivei pe care societatea o are în perioada imediat următoare și se fac recomandări care o ajută să-și îmbunătățească situația financiară. În cazul S.C. ELVEST S.A., acestea ar putea fi :

– să se ia imediat legătura cu clienții care nu și-au achitat datoriile, să stabilească termene precise și cât mai scurte în acest sens, iar în caz contrar să se acționeze în justiție și să ceară penalizări pentru întârzieri;

să se găsească soluții de achitare imediată a obligațiilor față de buget și de asigurările sociale;

Balanța de verificare este așadar, unul dintre cele mai complete și complexe documente contabile, care ajută efectiv, pe orice analist priceput, să cunoască situația financiar-contabilă a societății, cu condiția să știe să citească și să interpreteze corect cifrele înscrise în conținut. Realizarea balanței cu ajutorul tehnicii de calcul, îl sprijină în toată această activitate, furnizându-i în timp util și date complementare, cele de la care s-a pornit.

Obținerea balanței și a altor situații adiționale este precedată de un set de proceduri ce realizează dialogul utilizatorului cu calculatorul, ce constituie legătura între program, baza de date, utilizator și echipamente.

Introducerea datelor în baza de date se poate face direct, pornind de la documentele primare pe care se înscriu simbolurile conturilor sau prin intermediu unui centralizator al notelor contabile, constituit de un contabil. Datele pot fi înmagazinate într-un fișier care se actualizează la sfârșitul fiecărei luni, sau câte un fișier pentru fiecare lună. Alegerea este determinată de particularitățile activității, de modul în care beneficiarii sistemului au decis valorificarea datelor.

Analiza periodică, în general, se bazează pe elemente menționate anterior și conduce la bilanțul contabil, care cuprinde datele existente la începutul anului și separat, cumulate de la începutul anului.

Activul este împărțit în :

–active imobilizate

–active circulante

-conturi de regularizare și rambursarea obligațiunilor.

Pasivul este împărțit în următoarele grupe :

-capitaluri proprii

–datorii

–conturi de regularizare

După cum se observă, grupele care trebuie analizate, pentru că aici se produc periodic principalele modificări, sunt grupele b din activ și din pasiv. Analiza comparativă dintre activele circulante și datorii de toate categoriile nu arată solvabilitatea societății, iar dacă datoriile sunt mai mari, demonstrează insolvabilitatea ei, mai ales dacă scadența datoriilor este imediată, iar transformarea activelor circulante în mijloace bănești este un semn de întrebare.

Pe lângă bilanț, periodic analiza se face și pe baza următoarelor documente:

-Raport de gestiune

-Contul de profit și pierdere

-Repartizarea profitului

-Situația stocurilor și a producției în curs de execuție

-Situația creanțelor și datoriilor

-Situația altor provizioane

-Date informative

-Plăți restante

-Impozite, taxe și alte obligații datorate și vărsate

-Situația activelor imobilizate

toate acestea se pot obține pornind de la datele inițiale introduse în baza de date și fiecare din ele reprezintă o problemă deosebită, nun numai pentru unitatea economică, ci chiar pentru economia națională. În fiecare dintre ele se regăsesc elemente care într-o formă mai centralizată se regăsesc în balanța de verificare sau în bilanț.,

=== Capitolul I ===

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ȘI FUNDAMENTĂRI PRIVIND BILANȚUL CONTABIL

1.STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE ȘI DIRECTIVELE CONTABILE

PRIVIND BILANȚUL CONTABIL

Mondializarea economiilor , globalizarea piețelor de capitaluri si procesul de lărgire a Uniuni Europene reprezintă premisele unei circulații a fluxurilor informaționale la cote superioare.

Modul de percepere a informației într-un spațiu național influențează procesele decizionale. Diferențele contabile existente între țări creează deseori dificultăți utilizatorilor situațiilor financiare.

Apariția in 1973 a Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC) a avut ca efect îmbunătățirea si armonizarea standardelor de contabilitate Documentele contabile de sinteza pot fi întâlnite sub diverse apelative : ,,situații financiare” in contabilitatea britanică si americană ,conturi anuale in contabilitatea franceza și nu de mult timp situații financiare și în contabilitatea românească.

Indiferent de denumirea sub care le întâlnim, documentele de sinteza sunt singurele documente de care dispun utilizatorii externi, furnizând informații privind poziția financiara și profitabilitatea întreprinderii.

Componenta documentelor de sinteza diferă în funcție de organismul de normalizare. Astfel, organismul internațional de normalizare contabila (IASC) precizează ca ,,situațiile financiare includ un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a modificărilor poziției financiare (care poate fi prezentată în diverse moduri de exemplu ca situație a fluxurilor de trezorerie ori situație a fluxurilor de fonduri) și acele note și alte situații și materiale explicative care sunt parte integrantă a situațiilor financiare”.

Pe plan european armonizarea contabilă se realizează prin directivele contabile europene. Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene „opera de mare inspirație a normalizării europene” vizează în special „coordonarea dispozițiilor naționale cu privire la structura și conținutul conturilor anuale și ale raportului de gestiune, moduri de evaluare și publicarea acestor documente în special pentru societățile cu responsabilitate limitata și societățile pe acțiuni. Directiva autorizează statele membre ca în anumite situații să acorde derogări anumitor societăți în ceea ce privește prezentarea, publicarea și controlul conturilor. Criteriul acestor derogări este mărimea întreprinderii, fiind admise întreprinderile care nu îndeplinesc anumite criterii de mărime pe parcursul a cel puțin două exerciții financiare consecutive. Deși natura textelor sale este prescriptivă, această directivă nu a condus la o prezentare identică a conturilor anuale, a societăților statelor membre, deoarece, pe de o parte, directiva nu este o lege, iar pe de altă parte lasă un număr mare de opțiuni și dispoziții la latitudinea statelor membre.

În viziunea Directivei a IV-a a CEE conturile anuale cuprind: bilanț, cont de profit și pierdere și anexa; aceste documente constituie un tot.

„Conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situațiilor financiare cât si a rezultatelor societății.” În ceea ce privește forma de prezentare a conturilor anuale, Directiva recomanda două scheme de prezentare a bilanțului: sub formă de cont și sub forma de listă, de asemenea oferă posibilitatea înscrierii capitalului subscris nevărsat ca prima rubrica a activului sau ca element component al activului circulant, înscrierea cheltuielilor de constituire ca post distinct înaintea activului imobilizat sau ca element component al imobilizărilor necorporale, iar profitul sau pierderea poate apărea ca ultima rubrică a pasivului/activului, sau in structura pasivului cu semne diferite.

In ceea ce privește contul de profit și pierdere, Directiva a IV-a recomandă patru scheme, listă și cont în care cheltuielile sunt clasificate după destinația sau funcțiile lor.

Directiva precizează conținutul minim al anexei și al raportului de gestiune, acesta trebuie să conțină cel puțin o expunere fidelă despre evoluția afacerilor și situația societății, evenimente importante intervenite după închiderea exercițiului evoluția previzibilă a societății. Directivele determina principiile generale care stau la baza evaluării posturilor care figurează în conturile anuale (principiul prudenței, principiul independenței exercițiului, principiul necompensării, principiul intangibilității, principiul continuității activității, principiul permanenței metodelor), precum și bazele de evaluare a posturilor bilanțiere, principala bază de evaluare fiind costul istoric, dar și alte baze de evaluare care să tina cont de inflație.

Directivele pot fi considerate compromisuri istorice între sistemele de contabilitate anglo-saxone și continentale realizate cu prețul introducerii a numeroase opțiuni .

În majoritatea statelor membre, aplicarea directivei a IV-a nu a determinat o revizuire profundă a legislației contabile. Ca urmare a procesului lent de elaborare directivele pot fi depășite atunci când intră în aplicare, neputând să răspundă la timp modificărilor mediului economic. Pe acest fundal, regulile contabile naționale continuă să aibă baze diferite dependente de alte aspecte ale economiei și societății. În aceste condiții, comisia europeană își îndreaptă atenția spre alinierea la standardele internaționale de contabilitate elaborate de I.A.S.C.

Cadrul general al I.A.S.C. tratează următoarele probleme: obiectivul situațiilor financiare, caracteristicile calitative ale situațiilor financiar, structurile situațiilor financiare, recunoașterea structurilor din situațiile financiare, evaluarea structurilor situațiilor financiare, conceptele de capital și de menținere a capitalului.

Obiectivul situațiilor financiare este să furnizeze o informare privind situația financiară, performanțele și evoluția situației financiare. O astfel de informare este utilă pentru o gamă largă de utilizatori potențiali, în vederea luării deciziilor lor economice. Pentru a răspunde obiectivelor situațiilor financiare, cadrul conceptual precizează că întocmirea acestora presupune două ipoteze: aplicarea unei contabilități de angajamente și afirmarea stării de continuitate a activității întreprinderii, într-un viitor previzibil.

Utilitatea informațiilor care compun situațiile financiare este determinată de caracteristicile lor calitative. Principalele caracteristici calitative sunt: inteligibilitatea, pertinența, credibilitatea și comparabilitatea. Mai sunt analizate restricții care trebuie respectate, pentru că informațiile financiare să fie pertinente.

Inteligibilitatea.

O calitate esențială a informațiilor furnizate de situațiile financiare este aceea că ele pot fi ușor înțelese de către utilizatori. În acest scop se presupune că utilizatorii dispun de cunoștințe suficiente privind desfășurarea afacerilor și a activităților economice, de noțiuni de contabilitate și au dorința de a studia informațiile prezentate cu diligențele cuvenite. Totuși informațiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situațiile financiare datorită relevanței lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înțeles pentru anumiți utilizatori.

Pertinența(relevanța).

Pentru a fi utile informațiile trebui să fie relevante față de necesitățile de luare a deciziilor de către utilizatori. Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale utilizatorilor , ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimente trecute , prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare.

Rolul de previziune și cel de confirmare ale informațiilor sunt în strânsă legătură. De exemplu, informațiile despre nivelul actual și structura activelor au valoare pentru utilizatori atunci când aceștia încearcă să previzioneze capacitatea întreprinderii de a profita de oportunități și de a reacționa la situații nefavorabile. Aceleași informații au rolul de a confirma previziunile anterioare, de exemplu modul în care întreprinderea poate fi structurată sau rezultatul activităților planificate.

Informațiile despre poziția financiară sau performanțele precedente sunt folosite frecvent ca bază pentru previzionarea poziției și performanței financiare viitoare și a altor probleme despre care utilizatorii sunt direct interesați, cum ar fi plata dividendelor și a salariilor, modificările prețului garanțiilor, precum și capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile scadente. Pentru a avea valoare previzională informațiile nu trebui să fie sub forma unei prognoze explicite. Capacitatea de a previziona pe baza situațiilor financiare este îmbunătățită totuși prin maniera în care sunt expuse informațiile asupra tranzacțiilor și evenimentelor trecute. De exemplu, valoarea previzionată a contului de profit și pierdere este îmbunătățită dacă informațiile privind veniturile sau cheltuielile neobișnuite, anormale și cu frecvență rară sunt evidențiate separat.

Relevanța informației este influențată de natura sa și de pragul de semnificație. În anumite cazuri natura informației este suficientă prin ea însăși pentru a determina relevanța sa. Cum ar fi raportarea unui nou segment de activitate poate influența evaluarea riscurilor și a oportunităților întreprinderi, indiferent de dimensiunea rezultatelor obținute prin segmentul respectiv în perioada de raportare. În alte cazuri atât natura cât și pragul de semnificație sunt importante , de exemplu volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie principală pe care întreprinderea ar trebui să le dețină pentru a avea o activitate adecvată.

Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronata ar pute influența deciziile economice ale utilizatorilor , luate pe baza situațiilor financiare .

Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau a erorii judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greșite. Astfel pragul de semnificație oferă mai degrabă o limită decât să prezinte o caracteristică calitativă

primară pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi utilă.

Credibilitatea.

Pentru a fi utilă informația trebuie să fie credibilă. Informația are calitatea de a fi credibilă atunci când nu conține erori semnificative , nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informația și-a propus să reprezinte sau ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil să reprezinte.

Informația poate fi relevantă, dar atât de puțin credibilă sub aspectul naturii sau reprezentării încât recunoașterea acesteia poate induce în eroare. De exemplu, dacă validitatea și valoarea daunelor pentru despăgubiri sunt disputate într-un litigiu, nu ar fi adecvat pentru întreprindere să înregistreze în bilanț întreaga sumă a despăgubirilor cerute, deși ar fi adecvată prezentarea sumei solicitate și a circumstanțelor conflictului într-o notă a situațiilor financiare.

Comparabilitatea.

Utilizatorii trebuie să beneficieze de comparabilitatea în timp a documentelor de sinteză, astfel încât aceștia să poată identifica tendințele situației financiare și performanțele întreprinderii. Comparabilitatea se referă la documente de sinteză ale diferitelor întreprinderi , informațiile și indicatorii întâlniți fiind : situația financiară, performanțele și evoluția situației financiare. Pentru asigurarea comparabilității evaluarea și prezentarea efectului financiar al tranzacțiilor și evenimentelor trebuie efectuate în mod coerent și prin respectarea permanenței în timp a metodelor, la nivelul unei întreprinderi, și de o manieră coerentă, atunci când sunt analizate prin comparație mai multe întreprinderi.

Una din implicațiile de bază ale comparabilității este că utilizatorii trebuie să fie informați asupra metodelor contabile folosite în întocmirea situațiilor financiare , asupra evoluției acestor metode , precum și asupra efectelor lor. Deci, utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferențele dintre metodele contabile aferente diferitelor probleme. Utilizarea normelor contabile internaționale ar contribui la asigurarea comparabilității informațiilor financiare.

Necesitatea comparabilității informațiilor nu trebuie să conducă la uniformitate, in sensul pur al termenului , și să nu constituie un obstacol în introducerea de norme contabile ameliorate. Este contraindicat ca o întreprindere să continue contabilizarea identica a unei tranzacții sau a unui alt eveniment dacă metoda adoptată nu permite respectarea calităților de pertinență și fiabilitate. de asemenea este contraindicat ca o întreprindere să nu-și modifice metodele contabile, atunci când exista alte metode mai pertinente și mai fiabile.

În vederea comparării în timp a situațiilor financiare, performanțelor și evoluției situației financiare ale unei întreprinderi, documentele de sinteză trebuie să ofere informații financiare corespunzătoare perioadei precedente.

Potrivit cadrului general I.A.S.C., situațiile financiare, parte a procesului de raportare financiară includ de regulă un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a modificărilor poziției financiare (care poate fii prezentată in diverse moduri, de exemplu : ca situația fluxurilor de trezorerie sau situația fluxurilor de fonduri ) și acele note și alte situații și materiale explicative care sunt parte integrantă a situațiilor financiare .

Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice. Informațiile privind poziția financiara a întreprinderii sunt oferite de bilanț, informațiile privind performanța sunt oferite de contul de profit și pierdere , iar cele privind modificările poziției financiare sunt furnizate prin intermediul unei situații distincte.

Scopul informațiilor contabile este de a oferi datele de bază de care au nevoie diferiți utilizatori pentru a lua decizii fundamentale fundamentate, este un ideal. Pentru a facilita procesul de interpretare a informațiilor contabile I.A.S.C. a determinat caracteristicile calitative ale situației financiare, acestea reprezentând atributele care determina utilitatea informației oferite de situațiile financiare.

Utilizatorii informației acordă un rol extrem de important, informațiilor divulgate de situațiile financiare.

Cadrul contabil conceptual I.A.S.C. menționează următoarele categorii de utilizatori: investitori salariați, creditori(cei care acordă împrumuturi ), furnizori și alți creditori, clienți, guverne și administrațiile și publicul.

Contabilitatea este principala sursă de informații la nivelul întreprinderii, deși acestea sunt utilizate pentru luarea deciziilor de către manageri și sunt furnizate în cea mai mare parte de contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară, care produce și ea informații pentru gestiunea curentă a clienților și fundamentarea deciziei de investiție și finanțare, deci managerii stabilesc politica contabilă a întreprinderii si sunt responsabili de elaborare a situațiilor financiare. Ei avantajează funcția de comunicare externă a contabilității financiare în detrimentul rolului său și instrumente de gestiune externă a afacerilor firmei.

Pentru creșterea valențelor gestionare ale contabilității, managerii pot cere pentru nevoile informaționale, întocmirea de documente care nu țin cont de prescripțiile reglementare privind evaluarea și prezentarea conturilor anuale. Astfel este posibilă corectarea efectelor inflației asupra deciziilor de gestiune, prin întocmirea documentelor contabile de sinteză în conturi de înlocuire, situați destinate managerilor pentru fundamentarea deciziilor de gestiune. De altfel, în practica marilor întreprinderi exista un sistem de situații financiare (reporting), care funcționează paralel și care sunt întocmite având în vedere criteriile de gestiune, independent de constrângerile pe care trebuie să le suporte contabilitatea financiară.

Cererea de informații financiare nu ar putea sa fie analizată dincolo de cele trei acte fundamentale ale comportamentului economic: consumul, economisirea și investirea.

Economia financiară este o ramură a disciplinei economice consacrată analizei deciziilor de alocare a resurselor monetare în procesele de producție de bunuri sau de servicii , în vederea maximizării sumelor bănești ce vor rezulta. Deciziile financiare de alocare sunt dominate de două componente fundamentale : timpul și riscul. Astfel

într-o economie financiară, alocarea resurselor monetare presupune o serie de tranzacții financiare sau tranzacții privind activele financiare.

Principalii parteneri ai întreprinderilor pe piața financiara sunt investitorii. Ei sunt persoanele care furnizează capital în condiții de risc, astfel consilierii lor sunt interesați asupra riscului inerent investițiilor în care s-au angajat sau intenționează sa se angajeze și asupra rentabilități pe care o produc sau o vor produce. În calitate de investitor aceștia au nevoie mai ales de informațiile care să îi ajute să decidă asupra momentului în care să cumpere, să conserve sau să vândă părți din capital.

În mediul american în lista de utilizatori ai informației contabile, locul preferențial îl ocupă investitorii. Ca atare mai mult de 80% din activitatea economică tranzitează financiar bursa de valori. Investitorii sunt singurii utilizatori care dispun de un model de decizie care a fost verificat și validat.

Creditorii sunt terții care acorda împrumuturi (resurse financiare) întreprinderii, pentru o durată stabilită în prealabil, în schimbul unei remunerații fixe numite dobândă și cu obligația din partea acestuia de a rambursa sumele primite.

Partenerii comerciali ai firmei reprezentați de clienți și furnizorii săi sunt interesați de informațiile contabile, care le permit formularea unor judecății asupra situației financiare și perenitatea activității sale. Astfel, furnizorii ca oricare alți creditori sunt interesați de solvabilitatea întreprinderii și de alte informații care să le permită să aprecieze dacă vor fii respectate termenele de plată. În funcție de aceste informații, ei își pot proiecta politica de vânzări către întreprinderi.

Clienții au nevoie de informații contabile care să le permită evaluarea continuității activității întreprinderii, în vederea aprecierii riscurilor, ce grevează securitatea aprovizionării lor.

Deci, după unele aprecieri întreprinderea apare pe viitor, „ca o instituție centrală a societății. Despre decizii cât și despre evoluția activităților întreprinderii se interesează un public din ce în ce mai larg. Ca atare responsabilii politici ai colectivităților locale sunt preocupați de contribuția întreprinderilor la economia locală, îndeosebi în ceea ce privește ocuparea și formarea forței de muncă, dar și de impozitele și taxele vărsate de acestea la bugetul local. Mișcările ecologiste și cele ale protecției consumatorului sunt interesate de consecințele activităților desfășurate de întreprinderii (politicile antipoluante promovate de întreprinderi, justificarea creșterii de prețuri, raportul calitate preț pentru bunurile și serviciile oferite spre vânzare).

2.PREZENTAREA BILANȚULUI CONTABIL ANUAL

2.1BILANȚUL

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă toate elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii la încheierea exercițiului, precum și celelalte situații prevăzute de lege. În cazul în care un element de activ sau o datorie estre în relație cu mai mult de un element bilanțier, relația sa cu mai multe elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele explicative, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

Conform reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu standardele internaționale de contabilitate formatul pentru bilanț este următorul:

Bilanț

A. Active imobilizate

Imobilizări necorporale

Cheltuieli de constituire

Cheltuieli de dezvoltare

Concesii, brevete, licențe , mărci, drepturi și valori similare și alte imobilizări necorporale, dacă au fost:

achiziționate contra unei plăți

create de societate în cazul în care reglementările permit înscrierea acestora în active

Fondul comercial, în cazul în care a fost achiziționat

Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție.

Imobilizări corporale

Terenuri și construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

Imobilizări financiare

Titluri de participare deținute la societățile în cadrul grupului

Creanțe asupra societăților din cadrul grupului, altele decât cele comerciale

Titluri sub formă de interese de participare

Creanțe din interese de participare

Titluri deținute ca imobilizări

Alte creanțe

Acțiuni proprii ( cu indicarea în note a valorii nominale )

B. Active circulante

Stocuri

1. Materii prime și materiale consumabile

2. Producția în curs de execuție

3. Produse finite și mărfuri

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

Creanțe

1. Creanțe comerciale

2. Sume de încasat de la societățile din cadrul grupului 3. Sume de încasat de la societățile la care se dețin interese de participare

4. Alte creanțe

5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat

III.Investiții financiare pe termen scurt

1. Titluri de participare deținute la societățile din cadrul grupului

2. Acțiuni proprii

3. Alte investiții financiare pe termen scurt

IV.Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un

1. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni , prezentându-se separat împrumuturi în monede convertibile

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale

5. Efecte de comerț de plătit

6. Sume datorate societăților din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale

Active circulante nete , respectiv datorii curente nete

Total active minus datorii curente

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni prezentându-se împrumuturile în monede convertibile

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datori comerciale

5. Efecte de comerț de plătit

6. Sume datorate societăților din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale

H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

1. Provizioane pentru pensii și alte obligații similare

2. Alte provizioane

Venituri în avans

J. Capital și rezerve

Capital subscris

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Rezerve legale

Rezerve pentru acțiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte rezerve

Rezultatul reportat

Rezultatului exercițiului financiar

îm careî

Bilanțul, sub aspect conceptual, este o reprezentare a utilizărilor și resurselor de care dispune o entitate patrimonială la un moment dat, o reprezentare a unei egalități ce reflectă echilibrul valoric între utilizări (valoarea concretă a resurselor), denumite active patrimoniale și resurse denumite pasive patrimoniale.

Utilizări = Resurse Activ = Pasiv

Interpretări ale bilanțului:

Interpretarea economică a bilanțului în cadrul căreia, Activul și Pasivul sunt considerate două mărimi valorice ale aceleiași realități economice, respectiv a capitalurilor de care dispune o unitate patrimonială. Prin bilanț capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii), cât și al modului lor de utilizare concretă, forma lor prezentă (bunuri economice, creanțe, pierderi), ceea ce generează ecuația economică a bilanțului: Utilizări = Resurse

Interpretarea juridică a bilanțului pleacă de la accepția juridică a patrimoniului, considerat ansamblul drepturilor și obligațiilor pe care le are un titular de patrimoniu astfel încât Activul bilanțier reflectă elemente patrimoniale care aparțin proprietarului, iar Pasivul bilanțier corespunde datoriilor față de terți și capitalurilor subscrise, parțial sau total vărsate de asociați.

Această abordare stă la baza ecuației juridice a bilanțului:

Situație netă = Activ – Datorii,

Interpretarea financiară a bilanțului abordează bilanțul ca o descriere a resurselor investite (pasiv) și alocarea acestor resurse (activ), deci se acomodează cu definiția juridică a bilanțului. Interpretarea financiară permite punerea în evidență a finanțelor de care a beneficiat un titular de patrimoniu (aporturi de capital, împrumuturi bancare) cât și necesitățile de finanțat. Pentru aceasta se procedează la compararea:

resurselor stabile (permanente cu pe termen lung) cu utilizările stabile (active investite pe termen lung sau imobilizate) generează fondul de rulment net (FRN);

resurselor pe termen scurt cu active investite pe termen scurt (active circulante), în afara trezoreriei obținându-se dimensiunea valorică a nevoii (necesarului) de fond de rulment (NFR).

Fondul de rulment este destinat finanțării nevoii de fond de rulment, prin compararea celor doi indicatori, obținându-se trezoreria (T), excedent sau deficit.

T = FRN – NFR

În funcție de recomandările organismelor naționale și internaționale de normalizare contabilă practica cunoaște două scheme de bilanț:

tablou cu două părți – partea stângă (activ) si partea dreaptă (pasiv) – schema orizontală de bilanț care pune în evidență egalitatea existentă intre resurse si utilizări.

listă verticală sau schema bilanțului vertical, care ordonează structurile patrimoniale in active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situației nete, finalitatea fiind tocmai prezentarea netă a patrimoniului.

Schemă de bilanț simplificată

Bilanț încheiat la …

Bilanțul este cel mai reprezentativ instrument de înregistrare și control folosit de contabilitate pentru realizarea chintesenței acesteia, deosebit de importante pentru analiza situației financiare și caracterizarea activității economice a întreprinderi , mijloc de informare asupra modului cum sunt reproduse mijloacele întreprinderii într-o anumită perioadă de gestiune, atât în totalitatea lor , cât și pe diferite stadii ale circuitului economic , cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate .Deci bilanțul e instrumentul principal și caracteristic de sintetizare și generalizare la un moment dat , pe baza principiului dublei reprezentări a datelor și informațiilor contabile privind mijloacele economice ,sursele lor de formare precum și rezultatele activității la toate verigile economiei naționale: întreprinderi , instituții bugetare , ramuri si pe ansamblu economiei naționale.

Bilanțul cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate natură, destinație și lichiditate, respectiv natură, proveniență și exigibilitate.

Bilanțul component al situațiilor financiare, exprimă poziția financiară a întreprinderi prin prisma: -activelor

-datoriilor

-capitalurilor proprii

Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere, care provine din evenimente trecute și de la care se așteaptă avantaje economice viitoare, în beneficiu acesteia.

Avantajul economic viitor reprezentat de un activ , este potențialul pe care îl are acest activ , pentru a contribui direct sau indirect la fluxurile pozitive de lichidități și de echivalente de lichidității în beneficiul întreprinderii. Deci el poate să ia forma unei posibilități de conversie în lichidității sau în echivalente de lichidități ori a unei capacități de reducere a ieșirilor de fonduri ca de exemplu : situația în care un proces nou de producție conduce la diminuarea costurilor de producție.

O întreprindere utilizează activele sale pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, ce au capacitatea să satisfacă necesitățile clienților . Astfel, clienții sunt dispuși să achite contravaloarea acestora și să contribuie la intrări de noi fonduri în întreprindere.

Lichiditățile oferă servicii întreprinderii , deoarece permit să aibă controlul asupra altor resurse.

Avantajele economice viitoare reprezentate de un activ pot să fie benefice întreprinderi în diferite moduri : de exemplu un activ poate să fie :

– utilizat individual sau în combinație cu alte active pentru producerea de bunuri sau prestarea de servicii pe care întreprinderea le va vinde.

schimbat contra altor active

utilizat pentru achitarea unei datorii

distribuit proprietarilor întreprinderii

Unele active ca de exemplu :clădiri , terenuri, utilaje, au o formă fizică. Existența fizică nu este esențială astfel brevetele și drepturile de proprietate literară sunt și ele active pentru că se așteaptă de la aceasta avantaje economice viitoare în beneficiul întreprinderii, întreprinderea deține controlul asupra lor .

Activele ca de exemplu, creanțe și imobilizări sunt asociate dreptului, inclusiv cele de proprietate . Pentru determinarea existenței unui activ , dreptul de proprietate nu este esențial , astfel un bun deținut în virtutea unui contract de închidere este un activ , dacă întreprinderea este sau va fi posesoarea avantajelor economice care sunt așteptate ca urmare a deținerii proprietății acestuia . Definiția unui activ poate fi recunoscută și atunci când nu există un control juridic : un know-how care decurge dintr-o activitate de cercetare-dezvoltare poate să satisfacă definiția unui activ , atunci când păstrează secretul know-how, o întreprindere posedă avantajele economice care sunt așteptate din utilizarea lui.

Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacții sau din evenimente trecute . În mod normal întreprinderea obține active ca urmare a cumpărăturilor și producției proprii. Totuși și alte tranzacții sau evenimente pot genera active , ca de exemplu : bunuri primite din partea statului , în cadru unui program de încurajare a creșterii economice într-un sector nepublic și de descoperire de noi resurse.

Tranzacțiile sau evenimentele viitoare nu dau naștere prin ele însele la active , ca de exemplu : intenția de a cumpăra un stoc nu satisface prin ea însăși, definiția unui activ.

Datoriile reprezintă o obligație actuală a întreprinderii care provine din evenimente trecute și a cărei decontare așteptată trebuie să rezulte dintr-o ieșire de resurse generatoare de avantaje economice . Una din caracteristicile esențiale a unei datorii este că întreprinderea are o obligației actuală . O obligație e datoria de a face ceva de o anumită manieră . Obligațiile sunt juridic executabil , ca o consecință a unui contract , care are forța unei legi . Un exemplu este cazul sumelor plătibile în numele bunurilor , și serviciilor primite. Unele obligații sunt generate în timpul practicii comerciale normele, din uzanțe din dorința de a conserva bune relații de afacere sau de a acționa de o manieră echitabilă , de exemplu dacă o întreprindere decide să remedieze defectele produselor, chiar dacă acestea nu apar decât după expirarea termenului de garanție , sumele care vor fi cheltuite în legătură cu bunurile deja vândute sunt datoriile.

Trebuie să se facă diferența între o datorie actuală și o datorie viitoare. Un exemplu ar fi decizia luată de întreprindere de a cumpăra , în viitor, active , nu dă naștere la obligații actuală. O obligație nu ia naștere , numai când activul este livrat sau când întreprinderea încheie un acord definitiv pentru achiziționarea activului. Deși natura irevocabila semnifică faptul că neonorarea obligației acelui acord nu dă șanse de a se sustrage plății.

Stingerea unei obligații actuale presupune ca întreprinderea să cedeze din resursele care constituie avantaje economice cu scopul de satisfacere a celeilalte părți.

Stingerea unei obligații actuale trebuie să se producă în diferite moduri astfel :

prin plata de disponibilități;

prin transferul altor active;

prin prestarea de servicii;

prin înlocuirea acestei obligații o altă obligație;

prin conversia obligației în capital.

Datoriile rezultă din alte evenimente trecute. De exemplu : achiziționarea de bunuri și utilizarea de servicii dau naștere la obligații față de furnizori. Primirea unui împrumut bancar are ca rezultat obligația de a rambursa ia de a rambursa împrumutul.

Datoriile nu pot fii evaluate decât prin utilizarea unui grad mare de estimare. Unele întreprinderi numesc acest tip de pasive provizioane. În unele țări acest tip de provizioane nu sunt considerate pasive, deoarece nu includ valori ce pot fii stabilite fără să fie necesar să se procedeze la estimări.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale (pasivul extern ).

Capitalurile proprii sunt ca un sold rezidual, care face obiectul clasificării în bilanț. Astfel, în cazul unei societăți pe acțiuni, fondurile furnizate de acționari, beneficiile nedistribuite rezerve reprezentate de beneficiul net capitalizat și rezervele care reprezintă ajustări destinate menținerii de capital, acestea pot fii prezentate separat. Aceste clasificări sunt relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor de situații financiare, atunci când ele se referă la restricții juridice relative la capacitatea întreprinderii de a distribui sau utiliza capitalurile proprii.

Crearea de rezerve este solicitata de lege sau de statutele cu scopul de a conferii întreprinderii și creditorilor săi o protecție contra pierderilor. Unele rezerve pot fii constituite atunci când statul acordă reduceri de impozite. Existența acestor rezerve legale, statutare și fiscale sunt informații, care să fie relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor. Constituirile acestor rezerve sunt consecința repartizărilor de rezultat, deci ele nu pot fii considerate cheltuieli.

Mărimea capitalurilor utilizate în bilanț depinde de evaluarea activelor și pasivelor. Mărimea totală a capitalurilor proprii nu corespunde decât întâmplător valorii totale de piață, acțiunilor întreprinderii sau sumei care ar putea fii obținută din vânzarea activelor sau a întreprinderii în starea de continuitate a exploatării.

Definițiile activului și pasivului identifică trăsăturile acestora fără să se specifice criterii care trebuie satisfăcute pentru a face obiectul bilanțului.

Pentru verificarea unui element care satisface definiția unui activ, unui pasiv , sau a unui element de capitaluri proprii, trebuie să se acorde atenție nu numai formei juridice ci și substanței realități economice. În cazul leasingului financiar substanța și realitatea economică pot fii descrise astfel : locatarul achiziționează avantajele economice legate de utilizarea activului sub formă de leasing financiar, pentru cea mai mare parte a duratei sale de viață, în contra partidă cu obligația de a plătii pentru utilizarea acestui drept o sumă apropiată de valoarea economică a activului și a cheltuielilor aferente. Deci leasingul financiar generează elemente care satisfac definiția de active și de pasive, elemente ce fac obiectul bilanțului.

Bilanțurile întocmite în acord cu normele contabile internaționale actuale pot să includă elemente care nu satisfac definițiile unui activ sau a unei datorii și care nu fac parte din capitalurile proprii.

Normele contabile din țara noastră impun unităților patrimoniale (regii autonome, societăți comerciale in care statul deține cel puțin 20% din capitalul social si alte persoane care desfășoară activitate economică) să întocmească bilanț contabil cu un grad diferențiat de detaliere in funcție de mărimea acestor unități

Fiecare parte a bilanțului este structurată în câte patru grupe compuse din posturi bilanțiere.

Posturile de bilanț sunt formate din soldurile conturilor sintetice de gradul I (simbolul format din trei cifre) și de gradul II (simbolul format din patru cifre) pentru bilanțul întocmit în sistem de bază și din soldul grupelor de conturi (simbolizate cu două cifre) și al conturilor sintetice de gradul I pentru bilanțul întocmit în sistem simplificat.

Atât activul cât și pasivul suportă un dublu criteriu de ordonare:

● criteriul major: pentru active, natura economică a acestora, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică;

● criteriul minor: pentru active, lichiditatea (crescătoare) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor (crescătoare).

I. Activele imobilizate sunt acele bunuri și valori care, având în vedere destinația lor, au vocația să rămână o perioadă îndelungată (de regulă, mai mare de un an) în întreprindere. Ele nu se consumă la prima utilizare.

Valoarea activelor imobilizate se recuperează, în general, prin sistemul amortizărilor. Cazurile în care deprecierile sunt înregistrate prin sistemul provizioanelor sunt destul de rare. Ca urmare a deprecierii, activele imobilizate (ca, de altfel, și activele circulante) sunt înscrise în bilanț la valoarea netă contabilă.

Activul imobilizat cuprinde imobilizările necorporale, imobilizările corporale și imobilizările financiare.

1. Imobilizările necorporale (numite și intangibile sau active imateriale). Ele cuprind atât mijloace imateriale, adică fără substanță fizică, care au totuși o valoare reală, cât și cheltuieli capitalizabile în bilanț, etalabile (recuperabile) pe mai multe exerciții, cât și cheltuieli capitalizabile în bilanț, etalabile (recuperabile) pe mai multe exerciții.

În structura imobilizărilor corporale sunt incluse:

Cheltuielile de constituire. Sunt așa numitele cheltuieli de stabiliment. Cheltuielile de constituire nu reprezintă decât o componentă a cheltuielilor de stabiliment (sau de organizare), care cuprinde: taxele și alte cheltuieli de înscriere și de înmatriculare, la înființarea societății, cheltuieli de prospectare a pieței și de publicitate etc.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare. Cercetarea și dezvoltarea pot fi considerate ca un ansamblu de lucrări întreprinse în scopul creșterii volumului de cunoștințe științifice și tehnice, precum și al introducerii de noi aplicații. În conținutul lor, se disting:

lucrările de cercetare fundamentală cercetare aplicativă

dezvoltarea: vizează producția de materiale, dispozitive, produse, procedee, sisteme și servicii noi, precum și ameliorarea substanțială a celor vechi.

Ca și cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt amortizabile pe o perioadă de cel mult cinci ani.

Alte imobilizări necorporale se referă la concesiuni, brevete, licențe, mărci, alte drepturi și valori similare, fondul comercial, programele informatice; aceste elemente se constituie ca urmare a aportului în natură, realizat de asociați, achiziționării de la terți sau sunt create de unitatea patrimonială.

Concesiunea se referă la contractul prin care o parte numită concedent cedează, contra plată, unei alte părți, numită concesionar, pe o perioadă determinată, dreptul de exploatare a unor bunuri sau de exercitare a unei activități.

Concesiunea poate fi publică sau privată. Concesiunea publică este dreptul acordat de administrația publică unei întreprinderi, de a ocupa sau de a exploata o proprietate a domeniului public. Concesiunea privată reprezintă dreptul acordat de o firmă unui terț de a fi agentul sau reprezentantul său pe un teritoriu geografic precis, în legătură cu comercializarea anumitor produse sau servicii. Concesiunea se amortizează pe o durată egală cu cea a contractului de concesiune

Brevetele sunt titluri care dau inventatorului unui produs sau unui procedeu, susceptibile de aplicații industriale, sau cesionarului, monopolul de exploatare pe o perioadă de timp. Cazul cel mai frecvent este acela prin care achiziționarea unui brevet de invenție se efectuează în contrapartida vărsării în favoarea celui care îl cedează, a unor redevențe, proporționale, de exemplu, cu cifra de afaceri sau cu beneficiul, ce se obțin ca urmare a exploatării brevetului.

Brevetele pot fi amortizate de unitatea patrimonială care le deține, pe perioada monopolului de exploatare.

Licențele sunt imobilizări necorporale implicate, în general, de utilizarea brevetelor. Fără a ceda brevetul său, titularul acestuia poate să consimtă unui terț dreptul de exploatare: se spune, atunci, că titularul acordă terțului, contra unei redevențe, o licență de exploatare. Ca și în cazul brevetelor, licențele sunt amortizabile pe perioada de exploatare.

Mărcile sunt considerate mărci de fabrică, de comerț sau de serviciu, numele patronimice, pseudonimele, numele geografice, denumirile arbitrare sau fanteziste, forma caracteristică a produsului sau a condiționării sale, etichetele, aspectele exterioare, emblemele, timbrele, sigiliile, combinații sau dispoziții de culori, schițe, reliefuri, litere, cifre, devize și, în general orice semn material care servește la distingerea produselor, obiectelor sau serviciilor unei întreprinderi.

Mărcile care fac obiectul unei protecții pe o durată nelimitată în timp nu pot să fie, în principiu, amortizate. Dimpotrivă, aceste mărci pot face obiectul provizioanelor pentru depreciere. La modul general, amortizarea poate să fie admisă pentru cazul drepturilor ce rezultă dintr-un contract cu durată determinată sau care beneficiază de o protecție juridică cu o durată limitată.

Pentru perioada de exploatare a unei mărci, întreprinderea care achiziționează o marcă varsă o redevență, element ce face obiectul cheltuielilor de exploatare

În categoria drepturilor și valorilor similare sunt incluse elemente ca procedeele industriale, know-how, modelele, schițele. Aceste elemente sunt amortizabile, deoarece ele sunt susceptibile să se deprecieze prin efectul progresului tehnic sau al evoluției modei și gusturilor. Amortizarea se realizează pe durata normală de utilizare sau pe durata probabilă de exploatare.

Fondul comercial reprezintă elementele necorporale care nu fac obiectul unei evaluări și unei contabilizări separate în bilanț și care concură la menținerea și dezvoltarea potențialului întreprinderii.

Fondul comercial nu trebuie confundat cu fondul de comerț, care, în drept, reprezintă un bun unitar caracterizat prin reunirea elementelor necorporale și a unor elemente corporale ce aparțin unui comerciant, permițându-i acestuia să-și dezvolte clientela. Fondul de comerț nu este contabilizat ca atare. În bilanț nu sunt înscrise decât elementele sale constitutive. Fondul comercial este numai partea reziduală a valorii fondului de comerț care nu a putut să fie identificată în elementele corporale (mașini, utilaje, instalații, stocuri etc.).

Noțiunea de fond de comercial se apropie de cea de “diferență de achiziție” care apare în contextul conturilor consolidate, cu ocazia operațiilor de achiziție de titluri.

De asemenea, noțiunea de fond comercial este apropiată de cea de “good-will” utilizată în contabilitățile anglo-saxone. Goodwill este ansamblul elementelor, în mod obligatoriu necorporale, nedetașabile de entitatea economică (întreprindere) și neevaluabile izolat, aceste elemente contribuie la o valoare a întreprinderii superioară sumei valorilor componentelor sale.

Fondul comercial se determină numai prin achiziție sau ca aport, cel creat de întreprindere nefiind contabilizat în cursul vieții acesteia. El se evaluează cu ocazia determinării prețului de vânzare al unei întreprinderi. Metodologiile de calcul sunt destul de diverse. De exemplu, fondul comercial poate fi calculat ca diferență între valoarea globală (Vg) a întreprinderii, determinată prin valoarea sa de rentabilitate, și activul net corijat (Ac). În acest caz, fondul comercial este calculat prin scădere și reprezintă partea din valoarea întreprinderii căreia îi recunoaștem existența fără a o putea explica. O altă metodologie presupune calculul fondului comercial prin capitalizarea unui supraprofit.

Supravaloarea poate să provină, de asemenea, din elemente eminamente subiective, precum gradul de dorință al cumpărătorului de a deveni posesorul întreprinderii în cauză sau abilitatea vânzătorului în actul comercial respectiv.

Până la această dată, în uzanțele românești nu există o normă privind statutul fondului comercial. Regulamentul contabil se aliniază practicii generale europene, considerând fondul comercial acea parte nematerială a fondului de comerț ce se determină ca diferență între valoarea de aport sau costul de achiziție a/al fondului de comerț și valoarea contabilă a acestor elemente. De regulă, fondul comercial nu este supus amortizării, dar posibilitatea amortizării este atestată de existența unui cont de amortizare a fondului comercial, fără să fie specificate și condițiile în care acest proces se realizează.

Programele informatice, deși se prezintă sub forma unui bun corporal (suport tehnic de natura discurilor, dischetelor sau benzilor magnetice), un atare bun nu este decât un element accesoriu prestației intelectuale necesare pentru elaborarea programelor. Partea esențială se referă tocmai la prestația intelectuală, de esență necorporală, protejată sub forma unui drept de proprietate intelectuală. În țările în care aceste produse informatice reprezintă un consum de masă, producerea și comercializarea programelor informatice au fost supuse unor reglementări speciale. Modul de contabilizare a acestor programe este diferit, după cum ele sunt create de întreprindere pentru uzul propriu, achiziționate de la terți și utilizate în cadrul acesteia, sau, în sfârșit, sunt de uz comercial.

În conformitate cu regulamentul contabil românesc, programele informatice sunt bunuri necorporale ce pot fi create de unitate sau achiziționate de la terți, pentru nevoile proprii. Valoarea lor se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, care nu poate să depășească o perioadă de cinci ani. Oricum, legislația noastră în materie este extrem de săracă, ceea ce ne face să sperăm în elaborarea de noi reglementări juridice, implicit în soluționări contabile adecvate.

2. Imobilizările corporale (numite și fizice sau tangibile) se referă la drepturilor reale asupra bunurilor corporale (dreptul de proprietate, uzufructul, utilizarea). În contabilitatea românească, imobilizările corporale include și terenurile și mijloacele fixe.

Elementul “terenuri” se referă la terenurile propriu-zise, dar și la amenajările și racordarea lor la sistemele de alimentare cu energie, împrejmuirile, lucrările de acces.

Terenurile nu se pot deprecia ireversibil și, ca atare, nu pot fi amortizate. O eventuală depreciere temporară este înregistrată prin sistemul provizioanelor. În schimb, investițiile legate de amenajarea terenurilor sunt supuse și ele amortizării.

Se consideră mijloc fix un obiect singular sau un complex de obiecte ce se utilizează ca atare și care îndeplinește (îndeplinesc) cumulativ următoarele condiții:

are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent, 5.000.000 lei);

are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot, set sau corp.

În contabilitatea curentă, se asigură evidența permanentă a existenței și mișcării următoarelor categorii de mijloace fixe: clădiri; construcții speciale; mașini; utilaje și instalații de lucru; aparate și instalații de măsurare, control, reglare și de calcul; mijloace de transport; animale și plantații; unelte, dispozitive, instrumente mobilier și aparatură birotică; alte active corporale mobile neregăsite în categoriile anterioare.

În schimb, în bilanțul contabil, are loc o regrupare a mijloacelor fixe în următoarele posturi:

clădiri și construcții speciale, în care sunt cuprinse: clădiri, fundații și infrastructură, racordarea clădirilor la rețeaua de apă, gaze, electricitate etc.

Mașini, utilaje și mijloace de transport, în care sunt cuprinse: mașini de forță și utilaje energetice, mașini, utilaje și instalații de lucru, mijloace de transport.

Alte imobilizări corporale, în care sunt cuprinse: aparate și instalații de măsurare, control și reglare, animale de muncă, plantații, unelte, accesorii de producție și inventar gospodăresc. La aceste posturi de mijloace fixe se adaugă și imobilizările corporale în curs, post care cuprinde imobilizările în curs de execuție pentru nevoi proprii, aduse ca aport la capital sau facturate de furnizori.

Recuperarea valorii mijloacelor fixe se face prin sistemul amortizărilor și includerea acestora în cheltuieli. Amortizarea se calculează pe baza unui plan de amortizare de la data punerii acestora în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor și condițiilor de utilizare a acestora. În cazuri mai rare, mijloacele fixe pot suporta deprecieri nedefinitive, înregistrabile prin sistemul provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizările corporale în curs (ca și cele corporale, de altfel) sunt active imobilizate care nu au fost terminate la încheierea exercițiului. Din punt de vedere al originii, ele se clasifică în două grupe:

cele care sunt create prin mijloace proprii ale întreprinderii;

cele care rezultă din lucrări, de durată mai lungă sau mai scurtă încredințate terților.

Indiferent de origine, elementele necorporale (sau corporale) rezultate sunt destinate să servească durabil activitățile întreprinderii.

Imobilizările în curs nu sunt supuse amortizării, atâta timp cât prin neterminarea lucrărilor, ele nu au fost virate la un post de imobilizări (terminate). Totuși, în caz de apariție a unui eveniment excepțional, ele pot fi supuse deprecierii (prin provizionare).

Imobilizările financiare reprezintă titluri și creanțe financiare, în special sub formă de împrumuturi acordate. În structura lor sunt cuprinse titlurile de participare, titlurile imobilizate în activitatea de portofoliu, alte titluri imobilizate și creanțele imobilizate. Pentru diferențierea titlurilor financiare se are în vedere, în primul rând, intenția pentru care ele au fost achiziționate, intenție care se regăsește în definiția fiecărei categorii:

Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni sau alte titluri de valoare, în capitalul altor unități patrimoniale, care asigură întreprinderii deținătoare, în primul rând, exercitarea unui control sau influențe, dar și realizarea unui venit financiar. Posedând titluri de participare, societatea deținătoare își poate asigura reprezentanți în structurile de conducere ale societății emitente sau poate să dezvolte relații tehnice și comerciale privilegiate cu aceasta.

Titlurile de participare fac parte din categoria participanților. Participațiile sunt drepturi în capitalul altor întreprinderi, materializate sau nu prin titluri, care, prin crearea unor legături durabile cu acestea, sunt destinate să contribuie la activitatea societății deținătoare.

Participarea unei întreprinderi în capitalul societății emitente trebuie să fie suficient de mare, pentru a-i facilita impunerea punctelor de vedere sau cel puțin contracararea deciziilor ce ar putea să fie contrare intereselor sale.

Titlurile imobilizate în activitate de portofoliu. Pentru o întreprindere, activitatea de portofoliu constă în a investi toate sau o parte din activele sale într-un portofoliu de titluri, pentru a obține, la o scadență mai mare sau mai mică, o rentabilitate satisfăcătoare. Spre deosebire de holding, această activitate se exercită fără intervenție în gestiunea întreprinderii ale cărei titluri sunt deținute. Astfel de titluri sunt specifice societăților de portofolii, în care ele reprezintă elementul esențial al patrimoniului. Totuși ele pot să facă obiectul activității unor întreprinderi industriale, comerciale, instituții financiare etc.

Alte titluri imobilizate. Spre deosebire de celelalte două categorii de titluri, deținerea lor nu este judecată utilă pentru activitatea întreprinderii. Deținerea durabilă este mai degrabă suportată decât voită. Întreprinderea deținătoare nu are nici intenția, nici posibilitatea să le revândă. Cu alte cuvinte, ele nu rezultă dintr-o decizie de investiție, ci dintr-o obligație, fie legală, fie de altă natură, care se impune conducătorilor întreprinderii.

Creanțele imobilizate include creanțele legate de participații, împrumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe imobilizate de natura depozitelor, garanțiilor și cauțiunilor plătite.

Creanțele legate de participații sunt generate de împrumuturile acordate de întreprindere unităților patrimoniale (filialelor) la care aceasta deține titluri de participare. Împrumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate unor categorii de terți, pe baza contractelor de împrumut, pentru care unitatea patrimonială percepe dobânzi. Garanțiile și cauțiunile depuse de unitatea patrimonială la terți constau în sume de bani sau titluri vărsate de aceasta în vederea garantării bunei execuții a unor obligații.

Pentru stabilirea valorii bilanțiere a titlurilor imobilizate, trebuie ținut cont de vărsămintele rămase de efectuat privind aceste titluri, care operează în sensul substractiv.

Totodată, trebuie precizat că valoarea bilanțieră a imobilizărilor financiare este și rezultatul deducerii eventualelor provizioane pentru depreciere, în condițiile în care valoarea de inventar a acestor active este inferioară valorii lor de intrare.

II. Activele circulante reprezintă ansamblul elementelor patrimoniale care, luate individual, datorită destinației și naturii lor, nu au vocația să rămână durabil în întreprindere, cu excepția acelora legate de particularitățile ei (ciclu lung de fabricație). Totuși starea de fungibilitate a activului circulant este compensată de reînnoirea continuă a operațiilor legate de ciclul de aprovizionare, de producție și de comercializare a bunurilor și serviciilor. Această reînnoire antrenează o cvasipermanență a unor componente ale activului circulant (stocuri, avansuri acordate furnizorilor, creanțe).

Activele circulante cuprind: stocurile și producția în curs de execuție; avansurile acordate creditorilor; creanțele; titlurile de plasament; disponibilitățile.

Unele componente pot să fie direct implicate de exploatarea întreprinderii, datorită caracterului lor permanent. Este vorba despre stocuri și producția neterminată; creanțele – clienți și conturile asimilate acestora, unele creanțe fiscale și sociale.

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi revândute în aceeași stare sau la terminarea procesului de producție, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări

În modelul bilanțier din țara noastră sunt individualizate următoarele categorii de bunuri:

Stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar și baracamente.

Materiile prime participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformate.

Materialele consumabile (materialele auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile) participă sau ajută la desfășurarea procesului de producție sau, în general, de exploatare, fără a se regăsi de regulă, în produsul finit.

Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare).

Stocurile aflate la terți reprezintă diferitele valori materiale de natura stocurilor aflate în curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare la terți, aflate în custodie sau consignație la terți. În fapt ele sunt stocuri de materii și materiale, de obiecte de inventar, de produse, de animale, de mărfuri și de ambalaje, care patrimonial aparțin întreprinderii, dar fizic se găsesc la terți sau sunt în curs de aprovizionare.

Producția în curs de execuție este producția care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea, producția în curs de execuție include și lucrările, serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau neterminate.

Semifabricatele sunt produsele al căror proces tehnologic a fost terminat pentru o fază de fabricație (într-o secție) și care vor continua procesul de fabricație în altă/e secție/ii, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vândute terților.

Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricație și au fost depozitate, în vederea vânzării, sau au fost livrate direct clienților.

Animale: post care se referă la animalele născute sau cele tinere de orice fel (viței, miei, purcei, mânji etc.), cele crescute și folosite pentru reproducție, cele puse la îngrășat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru producția de lână, lapte și blană, precum și coloniile de albine. Reamintim că animalele de muncă reprezintă imobilizări de natura mijloacelor fixe.

Mărfurile sunt acele bunuri care au fost achiziționate pentru a fi revândute în aceeași stare sau după ce au suportat o foarte ușoară transformare.

Ambalajele sunt bunurile necesare pentru protecția materialelor și mărfurilor pe timpul transportului și depozitării sau pentru o cât mai bună prezentare comercială a acestora. Estre vorba de ambalajele refolosibile achiziționate goale sau odată cu materialele și mărfurile aprovizionate, ambalajele fabricate de unitate și cele restituite de clienți, în conformitate cu contractele încheiate cu aceștia. În schimb, ambalajele și materialele de ambalat fabricate în secțiile de producție ale întreprinderii, pentru a fi vândute ca atare, fac parte din categoria stocurilor de produse finite.

Dacă valoarea de inventar a stocurilor și producției în curs de execuție este mai mică decât valoarea de intrare, întreprinderea trebuie să constituie, pentru minusul de valoare constatat, provizioane pentru deprecierea acestor elemente, astfel încât în bilanț să fie prezentate la valoarea lor actuală.

Avansurile acordate furnizorilor (furnizori – debitori) reprezintă, în esență creanțe generate de acordarea unor sume de bani furnizorilor, înaintea execuției comenzilor sau contractelor. Avansurile sunt, deci, finanțări acordate de către întreprindere furnizorilor, înainte ca datoria să existe definitiv.

Clienții și conturile asimilate: acest post cuprinde creanțele sub formă de clienți, efectele de primit, clienții incerți sau în litigiu și clienții – facturi de întocmit.

Creanțele – clienți corespund facturilor de vânzare de bunuri, executare de lucrări și prestare de servicii, care nu au fost încă încasate până la data închiderii exercițiului.

Efectele de primit de la clienți sunt creanțe generate în momentul în care clienții au acceptat o cambie sau au primit un bilet la ordin. Atât cambia cât și biletul la ordin sunt efecte comerciale, adică titluri negociabile care reprezintă creanțe decontabile, la vedere sau pe termen scurt, în beneficiul persoanelor care le posedă.

Clienții incerți sau în litigiu reprezintă creanțele față de clienți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu. Numitorul comun al acestor spețe de clienți este reprezentat de dificultățile cu care aceștia se confruntă pe linie de solvabilitate.

Clienți – facturi de întocmit se referă la creanțele generate de livrările către terți, pentru care nu s-au întocmit facturi. Creanțele în cauză au însă o valoare bine determinată, iar corespondentul lor contabil se regăsește în venituri certe. Separarea acestor creanțe în contabilitate este dictată, de asemenea, de acțiunea principiului sincerității.

Alte creanțe: acest post se referă la creanțele salariale, sociale și fiscale determinate ca net (sold) al operațiilor de decontare cu personalul, organismele sociale și bugetul statului. Sunt încadrabile în acest post: avansurile acordate personalului și alte creanțe în legătură cu acesta; sumele de încasat de la organismele de asigurări sociale; creanțele reprezentate prin sume vărsate în plus față de cele datorate efectiv bugetului pentru impozitul pe profit și TVA; subvențiile datorate bugetului statului; alte creanțe generatoare de sumele virate în plus bugetului de stat, referitoare la alte impozite și taxe; creanțele generate de relațiile întreprinderii cu celelalte unități ale grupului, creanțele față de debitorii din reclamații; pagubele materiale și alte creanțe generate de existența unor titluri executorii, precum și creanțe născute din vânzarea pe credit a unor imobilizări corporale, imobilizări financiare sau titluri de plasament.

Decontări cu asociații privind capitalul reprezintă creanța netă (soldul) a relațiilor întreprinderii cu acționarii săi, referitoare la gestiunea capitalului social.

Deși în contabilitatea curentă creanțele sunt înscrise la valoarea lor nominală în bilanț ele pot apărea la o valoare mai mică, atunci când se constată o pierdere probabilă. Înregistrarea unui provizion pentru depreciere apare, mai ales, în cazul creanțelor față de clienți. Din punct de vedere contabil, simpla eventualitate a insolvabilității unei categorii de terți, față de care întreprinderea are creanțe, justifică constituirea unui provizion pentru depreciere.

Titlurile de plasament sunt titluri achiziționate de întreprindere, în vederea realizării unui câștig de capital sau de venit, într-un termen scurt. În structura titlurilor de plasament sunt cuprinse: acțiuni (cotate sau necotate); obligațiuni (cotate sau necotate); bonuri de tezaur și de casă pe termen scurt; acțiuni și obligațiuni emisa sau răscumpărate de întreprindere; titluri de creanță negociabile. Spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de plasament reprezintă cel mult 10% din capitalul societății emitente, atunci când îmbracă forma acțiunilor.

Disponibilitățile sunt reprezentate în bilanțul întreprinderilor românești printr-o serie de posturi; conturi în bănci, în lei, conturi la bănci, în devize; în țară; conturi la bănci, în devize, în străinătate; casa în lei; casa în devize; acreditive în lei, acreditive în devize; valori de încasat, alte valori.

Conturile la bănci, casa și acreditivele sunt elemente cu grad înalt de lichiditate. De altfel, ele exprimă forma lichidă a valorii.

Conturile în bănci se referă la lichidități sub formă de cecuri de încasat și efecte de încasat; efecte remise spre decontare; disponibilitățile din conturile curente deschise la bănci, sumele în curs de decontare; dobânzile de încasat generate de disponibilitățile aflate în conturile curente.

Casa reprezintă totalul lichidităților monetare curente (piese monetare, bilete de bancă naționale și străine) și al altor valori sub formă de timbre fiscale și poștale, bilete de tratament și odihnă, tichete și bilete de călătorie etc.

Acreditivele cuprind acreditivele propriu-zise și avansurile de trezorerie. Acreditivele sunt deschise de unitățile patrimoniale la bănci, în vederea achitării unor obligații față de furnizorii de bunuri și servicii pe măsura îndeplinirii condițiilor aferente acreditivelor (livrarea de bunuri și prestarea de servicii). Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la dispoziția personalului sau terților, persoane juridice sau fizice, în vederea efectuării unor plăți în numele unității patrimoniale.

III. Conturile de regularizare și asimilate. La modul general, conturile de regularizare sunt o consecință a repartizării cheltuielilor și veniturilor în timp, astfel încât să se atașeze unui exercițiu determinat toate cheltuielile și toate veniturile care îl vizează efectiv.

Problema conectării cheltuielilor și veniturilor la un exercițiu determinat este legată de aplicarea principiului independenței exercițiilor. Conturile de regularizare au ca obiect asigurarea imputării la un exercițiu dat a cheltuielilor care îi sunt proprii, pentru degaja rezultatul ce își are originea în acest exercițiu.

Unele dintre conturile de regularizare fac obiectul grupărilor în alte structuri ale activului și pasivului. Astfel, conturile de venituri de primit, sub forma “clienților – facturi de întocmit”, contribuie la formarea postului “clienți și conturi asimilate” (post al activului circulant), în timp ce conturile de cheltuieli de plătit, sub forma “furnizorilor – facturi nefolosite”, contribuie la formarea postului “furnizori și conturi asimilate” (post de datorii).

În cadrul grupului de posturi privind “conturile de regularizare și asimilație”, de activ, fac parte: cheltuielile constatate în avans, decontările din operații în curs de clarificare (soldurile debitoare) și diferențele de conversie-activ.

Cheltuielile constatate în avans sunt cheltuieli înregistrate în cursul exercițiului, dar care corespund cumpărărilor de bunuri sau de servicii a căror furnizare sau prestare trebuie să intervină ulterior. Sunt considerate cheltuieli constate în avans, cheltuieli cu reparațiile capitale neprevizibile, cu reparații curente și revizii tehnice, abonamente și chirii, deci cheltuieli care vor fi afectate rezultatului exercițiului sau exercițiilor următor/următoare, motiv pentru care în exercițiul constatării vor face obiectul bilanțului contabil. Altfel spus, prin cheltuielile constatate în avans, exercițiul curent deține o creanță asupra exercițiului sau exercițiilor următor / următoare. Decontările din operații în curs de clarificare (solduri debitoare) se referă la sumele în curs de lămurire (amenzi, locații, cheltuieli de judecată sau rezultate din unele operații efectuate în conturile bancare), pentru care nu există documente. Cu alte cuvinte, este vorba de operații ce nu pot fi înregistrate la cheltuieli. Contul în cauză și postul bilanțier aferent reprezintă, mai degrabă, un cont tranzitoriu sau de așteptare.

IV. Primele privind rambursarea obligațiunilor reprezintă cheltuieli financiare capitalizate (incluse în activ). Ele se stabilesc ca diferență între prețul de rambursare al obligațiunilor și prețul lor de emisiune.

Primele privind rambursarea obligațiunilor sunt supuse amortizării (directe), pe toată durata împrumutului din emisiunea de obligațiuni.

În conformitate cu normele contabile românești, pasivul bilanțier se structurează în patru mari categorii: capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli, datoriile, conturile de regularizare și asimilate.

I. Capitalurile proprii. Capitalurile proprii sunt incluse într-o categorie mai amplă, și anume, capitalurile permanente. Acestea din urmă, chiar dacă sunt explicitate în bilanțul contabil, pot fi calculate pe baza structurilor bilanțiere. Ele exprimă ansamblul surselor de finanțare stabile de care dispune o întreprindere. Altfel spus, capitalurile permanente reprezintă sursele de finanțare utilizate de o întreprindere, de o manieră permanentă, durabilă. Ele trebuie să finanțeze toate valorile imobilizate și partea structură a fondului de rulment (activul circulant de exploatare diminuat cu datoriile din exploatare).

Structural, capitalurile cuprind:

capitalurile proprii;

o parte din provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, previzibilă la sfârșitul unui exercițiu, care este asimilată capitalurilor proprii;

capitalurile împrumutate, adică împrumuturile pentru o perioadă mai mare de un an (datorii pe termen mediu și lung);

partea din veniturile constatate în avans, pentru o perioadă mai mare de un an.

Păstrând structura capitalurilor proprii relevată de bilanțul întreprinderilor românești, vom defini și caracteriza următoarele elemente:

Capitalul social este sursa generată inițial de aporturile în natură și în bani ale asociaților. Pe parcursul vieții întreprinderii, capitalul social poate fi modificat ca urmare a operațiilor de creștere și de reducere de capital.

Diferențele din reevaluare reprezintă contrapartida plusului de valoare degajat asupra imobilizărilor, în cazul operațiilor de reevaluare. Această operație se efectuează asupra ansamblului imobilizărilor corporale și financiare. Sunt excluse deci, imobilizările necorporale, cu excepția operațiilor de fuziune.

O dată constituite, diferențele din reevaluare pot fi utilizate, parțial sau total, pentru creșterea capitalului, atunci când legea solicită ca mărimea acestuia să atingă un minim determinat (de exemplu, reducerea capitalului la maximum jumătate, ca urmare a acoperirii financiare a pierderilor). Astfel de uzanțe nu sunt explicate în corpul de norme contabile din țara noastră.

Rezervele sunt, în principiu, beneficii ale anilor precedenți capitalizate de întreprindere, în mod durabil, până la decizia contrară a organelor competente. Ele pot fi constituite și din alte elemente ale situației nete, ca urmare a unor dispoziții legale și reglementare. Este cazul primelor de emisiune și de aport.

În contabilitatea românească, rezervele apar sub formă de rezerve legale, rezerve statutare și alte rezerve.

Rezerva legală; constituită pe bază legală, așa cum îi spune și numele, această rezervă contribuie la asigurarea unei auto finanțări continue, anulând astfel tendința și tentația asociaților de a-și apropia totalitatea beneficiilor.

Rezerva legală se constituie din beneficiile exercițiului, după ce acestea compensează eventualele pierderi anterioare (rezultatul raportat-debitor).

În țara noastră, legislația prevede că, din beneficiile societății, se va prelua în fiecare an cel puțin 5%, pentru formarea rezervei legale, până ce aceasta va atinge:

20% din capitalul social, în cazul societăților comerciale înființate în baza Legii nr. 31/1990 și al regiilor autonome;

25% din capitalul social, în cazul societăților comerciale cu participare de capital străin, înființate în baza Decretului – lege nr. 96/1990.

Rezervele statutare sunt rezervele a căror constituire este stipulată în statutul societății (sau prin clauze contractuale).

Rezervele statutare nu pot fi distribuite asociaților sau utilizate pentru răscumpărarea și rambursarea unor acțiuni sau părți sociale ale societății. Exceptând dispozițiile contrare ale statutului, ele pot fi utilizate pentru acoperirea financiară a pierderilor sau pentru a fi încorporate în masa capitalului social (creștere de capital).

Alte rezerve pot fi constituite facultativ prin repartizarea profitului net. Ele sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.

Rezultatul reportat reprezintă rezultatul sau partea din rezultat a cărui afectare financiară a fost amânată de adunarea generală a acționarilor sau asociaților. El poate fi un rezultat raportat pozitiv (creditor) sau negativ (debitor). În primul caz, este vorba de un beneficiu nerepartizat, iar în cel de al doilea, de o pierdere constatată la închiderea exercițiilor anterioare, neacoperită încă din punct de vedere financiar.

Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între venituri și cheltuieli. El poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit, sau nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere.

Subvenții pentru investiții sunt surse de finanțare alocate de la bugetul statului sau pe alte căi, de care beneficiază o întreprindere, pentru procurarea sau producerea de echipamente sau a altor bunuri de natura imobilizărilor, pentru realizarea unor activități pe termen lung sau pentru acoperirea altor cheltuieli de natura investițiilor. Este asimilată subvențiilor pentru investiții valoarea bunurilor de natura imobilizărilor, primite cu titlu gratuit, sau constatate în plus cu ocazia inventarierii. Pe măsura amortizării bunurilor respective, subvenția pentru investiții este virată la venituri excepționale.

II. Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri și cheltuieli, pe care evenimente survenite sau în curs de desfășurare le fac probabile și al căror obiect este determinat cu precizie, dar a căror realizare este incertă.

În privința momentului evaluării și înregistrării lor în contabilitate, se acceptă ca operațiile de constituire, de ajustare și anulare a lor să se efectueze în urma inventarierii, cu ocazia închiderii conturilor.

Provizioanele pentru riscuri presupun existența unor riscuri privind plăți previzibile, la sfârșitul exercițiului, dar care sunt incerte în privința mărimii și realizării lor. Provizioanele pentru cheltuieli corespund cheltuielilor previzibile, care nu ar putea fi suportate numai de exercițiul în care vor fi angajate (de exemplu, reparațiile capitale).

III. Datoriile sunt surse de finanțare externe puse la dispoziția unei întreprinderi, fie de obligatori și instituții de credit (datorii financiare), fie de furnizori (în general datorii din exploatare), fie de alți terți (datorii fiscale sau sociale).

Pasivul bilanțier regrupează datoriile în patru posturi: împrumuturi și datorii asimilate (datorii financiare); furnizori și conturi asimilate (în general, datorii din exploatare); avansurile primite de al clienți (clienți – creditori) și alte datorii (datorii salariale, datorii sociale, datorii fiscale, datorii față de asociați și acționari, datorii față de creditori).

Împrumuturile și datoriile asimilate reprezintă un post al pasivului bilanțier care regrupează o paletă largă de datorii cu caracter financiar: împrumuturile din emisiunea de obligațiuni; creditele bancare pe termen mediu și lung primite; datorii legate de participații; datorii privind concesiunile, brevetele, licențele și alte drepturi și valori asimilate, preluate în patrimoniu; credite bancare pe termen scurt; dobânzile datorate aferente acestor categorii de împrumuturi.

Postul bilanțier “împrumuturi și datorii asimilate” cuprinde și creditele primite prin conturile curente la bănci și dobânzile aferente acestor credite, datoriile legate de participații și dobânzile aferente, alte împrumuturi și datorii asimilate și dobânzile aferente, dintre care, creditele bancare pe termen scurt (și dobânzile aferente).

Furnizori și conturi asimilate: acest post cuprinde datoriile față de furnizorii de materii prime, mărfuri și servicii; efectele de plată aferente activității de exploatare; datoriile față de furnizorii de imobilizări; efectele de plată pentru imobilizări și cheltuielile de plătit, sub forma furnizorilor a căror facturi sunt nesosite, dar a căror valoare este cunoscută. Efectele de plată sunt cambii și bilete la ordin, remise la plată de către întreprindere, furnizorilor ei.

Avansuri primite de la clienți (clienți – creditori) reprezintă soldul sumelor încasate de la clienți înaintea de efectuarea livrărilor de bunuri, executărilor de lucrări, și prestărilor de servicii, în numele acestora.

Alte datorii este un post care reunește: datoriile față de personal, (remunerațiile și alte drepturi datorate, ajutoare materiale datorate, participarea salariaților la profit, drepturi de personal neridicate în termen); datorii față de organismele de asigurări și organismele de protecție socială; datorii față de bugetul de stat și alte organisme publice (impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată de profit, impozitul pe salarii, alte impozite și taxe datorate); datorii față de asociați, datorii față de creditori diverși; datorii pentru vărsămintele rămase de efectuat privind titlurile de plasament. O parte din aceste datorii (în special cele față de personal, față de organismele de asigurări și de protecție socială și, parțial cele față de bugetul de stat) sunt datorii din exploatare.

IV. Conturile de regularizare și asimilate cuprind veniturile constatate în avans, decontările din operații în curs de clarificare, și diferențele de conversie de pasiv.

Veniturile constatate în avans se referă la bunuri și servicii facturate și contabilizate în cursul exercițiului, dar a căror livrare sau prestare nu va fi realizată decât în cursul exercițiilor ulterioare. Sunt încadrate la acest post: valoarea facturilor trimise clienților, fără ca bunurile să fi fost livrate sau serviciile să fi fost prestate și veniturile încasate precum chirii, abonamente, asigurări, dobânzi, corespunzătoare exercițiului următor.

Decontările din operații în curs de clarificare se referă la soldurile creditoare generate de operațiile în curs de lămurire. Contul în cauză și postul bilanțier aferent reprezintă, mai degrabă, un cont tranzitoriu sau de așteptare. Altfel spus, funcția sa de regularizare este foarte discutabilă.

2.2.CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este un document contabil de sinteză care măsoară performanțele activității întreprinderii, î n cursul unui perioade date.

Directiva a IV-a europeană privind documentele contabile de sinteză ale societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit și pierdere.

Obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate manifestă prin posibilitatea de opțiuni între mai multe scheme de conturi de profit și pierdere.

În Uniunea Europeană tendința franco-germană constituita pe preferința prezentării cheltuielilor și veniturilor după natura lor economica cu modelul anglo-saxon , care avantajează abordarea cheltuielilor și veniturilor pe funcții ale întreprinderii . Directiva a IV-a lasă în competenta statelor membre alegerea între cele două clasificări a cheltuielilor și veniturilor prezentate în conturile de rezultate.

Organismul internațional de normalizare contabilă I.A.S.C. considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situații financiare destinat procesului de informare financiară.

În „Cadrul de pregătire și prezentare a situației financiare” denumită și cadrul conceptual I.A.S.C. a definit elementele care măsoară performanțele întreprinderii : venituri și cheltuieli.

Veniturile sunt creșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune sau exercițiului financiar sub formă de creșteri de active și diminuări de pasive, care au ca rezultat creșterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât noile aporturi de capital. Deci, un venit este orice creștere de capitaluri proprii alta decât creșterea capitalurilor.

În aceasta definiție se cuprind veniturile din activitatea curentă a întreprinderii sau venituri propriu-zise (vânzări , onorarii, comisioane, chirii, redevențe, dobânzi, etc.), cât și alte venituri și plusuri de valoare sau câștiguri (plusurile din reevaluarea activelor, profituri din cedarea imobilizărilor),care pot să rezulte sau nu din activități curente ale întreprinderii.

Un venit este contabilizat în contul de rezultate numai atunci când s-au produs creșteri de avantaje economice viitoare generate de o creștere de activ sau o diminuare de pasiv și această creștere poate fii măsurată în mod fiabil.

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual I.A.S.C. ca diminuări de avantaje economice în cursul unui exercițiu sub forma diminuării activelor sau creșterii pasivelor din care a generat o scădere de capitaluri proprii, alta decât distribuirile către proprietarii de capitaluri. Astfel orice diminuare de capitaluri proprii, alta decât reducerea capitalului social sau distribuirea de dividende, constituie o cheltuială.

Putem distinge cheltuieli propriu-zise, care rezulta din activitatea curentă (cum sunt contul vânzărilor, cheltuieli de personal, amortizări, etc.) și pierderi și minusuri de valoare (rezultate din catastrofe naturale, din vânzarea activelor imobilizate , din variația cursului valutar, etc),care pot să rezulte sau nu din activități curente ale întreprinderii.

O cheltuială e contabilizată în contul de profit și pierdere atunci când s-a produs o diminuare a avantajelor economice viitoare, generată de o diminuare de activ și o creștere de pasiv, și atunci când această diminuare poate fi măsurată în mod fiabil.

Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanțele întreprinderii este necesară respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze și toate cheltuielile care au contribuit la obținerea acelui venit.

Atunci când avantajele economice sunt așteptate pe mai multe exerciții și asocierea lor cu cheltuielile corespunzătoare nu poate fi determinată decât vag sau indirect, cheltuielile sunt înscrise în contul de rezultate pe baza procedurilor sistematice și raționale de alocare (în cazul cheltuielilor generate de utilizarea imobilizărilor necorporale și mijloacelor fixe , în acest procedeu se numește amortizare).

Contul de profit și pierdere cuprinde : cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor , precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

Rezultatul pe acțiune atât pentru exercițiu curent, cât și pentru exercițiul precedent, indiferent dacă e pozitiv sau negativ, în conformitate cu prevederile I.A.S. 33

Formatul cerut pentru contul de profit și pierdere e următorul :

Contul de profit și pierdere

1.Cifra de afaceri netă de afaceri netă

2.Variația stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate și producție în curs de execuție

3.Producția imobilizată

4.Alte venituri din exploatare

5. a)cheltuieli cu materiile prime și consumabile

b)alte cheltuieli din afară

6. Cheltuieli cu personalul

a)salarii

b)cheltuieli cu asigurările și protecția socială, cu menționarea distinctă a celor referitoare la pensii

7. a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale

b)ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

Profitul sau pierderea din exploatare

9.Venituri din interese de participare

10.Venituri din alte investiții financiare și creanțe ce fac parte din activele imobilizate, cu menționarea separată a celor generate de societățile din cadrul grupului

12.Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante

13.Cheltuieli cu dobânzile și alte cheltuieli similare, cu menționarea separată a celor care privesc societățile din cadrul grupului

14.Profitul sau pierderea din activitatea curentă

15.Venituri extraordinare

16.Cheltuieli extraordinare

17.Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

18.Impozitul pe profit

19.Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus

20.Rezultatul exercițiului financiar

21.Rezultatul pe acțiune:

-de bază

-diluat

În notele explicative se vor prezenta informații privind valoarea și natura veniturilor și cheltuielilor extraordinare, cu excepția cazului în care aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. Vor fii prezentate veniturile și cheltuielile ce se referă la exercițiul financiar precedent.

2.3. SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește conform modelelor prevăzute în I.A.S.

Aceasta permite utilizatorilor de situații financiare:

-să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități

-să determine necesitățile de lichidități

-să prevadă scadențele și riscurile încasărilor viitoare

-să compare rezultatele întreprinderii prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile pentru aceste operațiuni și evenimente

Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte intrări și ieșiri de fonduri ale exercițiului clasificate în :

-fluxuri generate de activitățile de exploatare

-fluxuri generate de activitățile de investiții

-fluxuri generate de activitățile de finanțare

Deci, tabloul se bazează pe o clasificare funcțională a fluxurilor întreprinderii.

Soldul fluxurilor fiecărei categorii relevă mărimea contribuției fiecărei funcții la variația trezoreriei întreprinderii.

Mișcările de trezorerie legate de activitățile de exploatare, investiții și finanțare sunt relativ diferite de la un sector la alt sector de activitate.

Informațiile furnizate de tablou pot să servească, de asemenea, la evaluarea relațiilor între cele trei genuri de activități. Operațiile pot să presupună mișcări de trezorerie incluse în categorii diverse. Astfel, atunci când rambursarea unui împrumut se referă atât la dobânzi cât și la capital, partea corespunzătoare dobânzilor poate să fie clasificată în categoria fluxurilor aferente activității de exploatare, în timp ce partea aferentă capitalului corespunde fluxurilor activităților de finanțare.

Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standarde Internaționale de Contabilitate prevede următoarea schemă pentru situația fluxurilor de trezorerie:

-situația fluxurilor de trezorerie –

la data de 31 decembrie…….

metoda directă

Fluxuri de numerar din activități de exploatare:

+ încasări în numerar din vânzarea de bunuri și de servicii prestate;

+ încasări în numerar provenite din redevențe , onorarii , comisioane și alte venituri;

– plățile în numerar către furnizorii de bunuri și servicii;

– plățile în numerar sau restituiri de impozite pe profit, doar dacă nu pot fii identificate în mod specific cu activitățile de investiții și de finanțare.

Fluxurile de numerar din activități de investiții:

– plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe , active necorporale și alte active pe termen lung;

+ încasările de numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;

– plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor întreprinderi;

+ încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor întreprinderi;

+ avansuri în numerar și împrumuturi efectuate de către alte părți ;

+ încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți ;

Fluxuri de numerar din activități de finanțare:

+ veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu;

– plăți în numerar către acționari pentru a achiziționa sau a răscumpăra acțiunile întreprinderii;

+ veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi;

– rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

– plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar;

Fluxuri de numerar –total

Numerar la începutul perioadei

Numerar la sfârșitul perioadei

b)metoda indirectă

Fluxuri de numerar din activități de exploatare:

± rezultatul net;

± modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

± ajustări pentru elementele nemonetare și alte elemente incluse la activitățile de investiții sau de finanțare.

Fluxuri de numerar din activități de investiții.

– plăți în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și alte active pe termen lung;

– încasările de numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;

– plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor întreprinderi;

+ încasări în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor întreprinderi;

– avansurile în numerar și împrumuturi efectuate către alta părți;

+ încasările în numerar din rambursarea avansurilor și a împrumuturilor efectuate către alte părți.

Fluxuri de numerar din activități de finanțare:

+ venituri în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu;

– plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa sau răscumpăra acțiunile întreprinderii;

+ veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi;

– rambursări în numerar ale unor sume împrumutate;

– plăți în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar.

Fluxuri de numerar –total

Numerar la începutul perioadei

Numerar la sfârșitul perioadei

FUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE

Activitatea de exploatare este principala activitate generatoare de venituri și cheltuieli și orice alte activități cu excepția celor definite ca fiind activități de investiție sau de finanțare.

Fluxurile de trezorerie ale activități de exploatare sunt, în mod esențial, consecința principalelor activități generatoare de venituri ale întreprinderii. Ele sunt rezultatul operațiilor și evenimentelor care concură la formarea rezultatului net.

O întreprindere poate să dețină titluri în scopuri comerciale, caz în care acestea sunt asemănătoare stocurilor achiziționate pentru a fii revândute. Deci fluxurile de trezorerie care provin din achiziționarea și cesiunea de titluri deținute în scopuri comerciale , sunt incluse în categoria activității de exploatare. Avansurile de casă și împrumuturile acordabile de instituțiile financiare sunt clasificate în categoria activității de exploatare, știind că ele se referă la principala activitate generatoare de venituri.

Unele operații, cum ar fi cesiunea unei imobilizări poate genera un plus sau un minus de valoare, care afectează rezultatul net. Fluxurile de trezorerie legate de astfel de operații nu aparțin exploatării, deoarece astfel de operații intră sub incidența activităților de investiții.

Întreprinderea poate să prezinte fluxurile de trezorerie aferente activității de exploatare făcând apel la :

-fie la metoda directă, conform căreia informațiile se referă la încasări și plăți brute;

-fie la metoda indirectă conform căreia rezultatul net este corectat, pentru a ține cont de: influența operațiilor care nu au un caracter ,monetar; de orice report sau regularizare a încasărilor sau plăților trecute sau viitoare presupuse de exploatare; de elemente de venituri sau cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizează investițiile sau finanțările.

I.A.S. 7 recomandă întreprinderilor utilizarea metodei directe, pentru că aceasta permite obținerea de informații , care se dovedesc a fii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, fapt ce nu este posibil prin aplicarea metodei indirecte . Metoda directă presupune operarea directă în fluxuri monetare , pe care le grupează în diferite categorii si plăți.

După cum am remarcat anterior , conform metodei indirecte, fluxul net de trezorerie care provine din activități de exploatare se determină prin ajustarea rezultatului net ținând cont de :

-variațiile intervenite în cursul exercițiului, în cadrul stocurilor, creanțelor și datoriilor din exploatare;

-alte elemente care nu comportă nici încasări, nici plăți, precum amortizările, provizioanele, impozitele amânate, câștiguri sau pierderi din schimburi nerealizate, beneficii nedistribuite ale societăților asociate și intereselor minoritare;

-alte elemente pentru care incidența asupra trezoreriei se realizează prin fluxuri de investiții și finanțare.

O soluție de prezentare a fluxului net de trezorerie, care provine din activități de exploatare, pe baza metodei indirecte constă în reliefarea veniturilor și cheltuielilor aferente contului de profit și pierdere și a variațiilor intervenite în cursul exercițiilor în cadrul stocurilor, creanțelor și datoriilor din exploatare.

FLUXURI DE TREZORERIE ALE ACTIVITĂȚILOR DE INVESTIȚII

I.A.S.C. reglementează, că fluxurile care rezultă din activități de investiții indică în ce măsură plățile au fost efectuate, pentru achiziționarea de active destinate să genereze venituri și fluxuri de trezorerie viitoare.

Fluxurile de trezorerie ale activităților de investiții oferă informații privind maniera

În care întreprinderea își asigură creșterea.

I.A.S.7 nu precizează care sunt rubricile de constituit corespunzătoare acestor fluxuri.

FLUXURI DE TREZORERIE ALE ACTIVITĂȚII DE FINANȚARE

Activitățile de finanțare sunt acele activități, care antrenează schimbări în mărimea și în structura capitalurilor proprii și capitalurilor împrumutate ale întreprinderii.

Prezentarea separată a acestor fluxuri în tabloul de trezorerie este dată de posibilitatea utilizării lor în previziunea sumelor pa care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile viitoare.

I.A.S.7 nu precizează care sunt rubricile de constituire corespunzătoare acestor fluxuri.

CONSIDERAȚII PRIVIND PREZENTAREA UNEI SITUAȚII A FLUXURILOR DE TREZORERIE.

Prezentarea unor fluxuri de trezorerie, în mărime netă. Fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate la nivelul mărimilor brute. Astfel , nu este posibil să se compenseze în casările și plățile din aceeași categorie și chiar din categorii diferite.

I.A.S.7 admite două excepții de la acest principiu , astfel unele fluxuri de trezorerie care provin din operații de investiții, de exploatare, de finanțare pot să fie prezentate în mărime netă.

În cazul instituțiilor financiare, fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate în mărime netă, astfel:

-încasările și plățile legate de acceptarea și rambursarea de depozite cu scadență determinată;

-plasări de depozite la alte instituții financiare și retragerii acestor depozite;

-împrumuturi acordate și avansuri acordate clienților și rambursarea acestor împrumuturi și avansuri.

Fluxuri în monede străine

Toate fluxurile de trezorerie în monedele străine sunt convertite la cursul zilei plății sau încasării. Exista posibilitatea utilizării unui curs mediu ponderat pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade .

Lichiditățile și echivalentele de lichidități în monede străine, existente la sfârșitul exercițiului, sunt convertite la cursul de închidere.

Câștigurile și pierderile nerealizate , ce rezultă din variația cursului între data fluxurilor și data închiderii exercițiilor, nu constituie fluxuri monetare. Totuși efectul variațiilor cursurilor lichidităților deținute sau datorate este prezentat în tabloul fluxurilor de trezorerie, pentru a permite compararea între lichiditățile aferente deschiderii și închiderii exercițiului. Prezentarea se face separat de fluxurile de trezorerie ale activităților de exploatare, de investiții și de finanțare.

Dobânzile și dividendele

Fluxurile de trezorerie, care provin din dobânzi și dividende încasate, trebuie sa fie prezentate separat de cele care sunt generate de dobânzile și dividendele plătite. Totodată , ele trebuie sa fie delimitate pe cele trei categorii de activități , iar apartenența lor la una sau alta dintre categorii trebuie sa fie păstrată de la un exercițiu la altul.

În cazul dobânzilor și dividendelor plătite(vărsate) există doua interpretări posibile. Unii le consideră o consecință a politicii de finanțare alese si se clasifică , daci, în categoria fluxurilor de finanțare. Alții estimează că , de fapt, cel mai important lucru este să se pună în evidență capacitatea întreprinderii de a degaja , prin activitatea sa , activele necesare finanțării sale. Ca atare aceste plăți sunt catalogate în categoria fluxurilor din exploatare.

Aceeași problemă apare în cazul dobânzilor și dividendelor încasate. Este vorba de remunerarea plasamentelor efectuate, unii le consideră fluxuri de investiții , iar alții le consideră în categoria fluxurilor din exploatare.

Absenta unui consens a determinat I.A.S.C. să nu se pronunțe în favoarea uneia dintre soluții.

Impozitele asupra beneficiilor

Cum impozitul se calculează asupra rezultatului întreprinderii, rezultat care provine atât din operațiile de exploatare cit și din activități de investiții și cele de finanțare în mod ideal acest impozit ar trebui sa fie delimitat pe cele trei componente. Cheltuiala fiscală nu este ușor să se impute unei activități de investiții sau de finanțare, dar este imposibil să se identifice fluxurile de trezorerie, care rezultă din impozitare, acestea putând sa se producă în cursul unui alt exercițiu decât în cel în care fluxurile de trezorerie ale operației generatoare au survenit. Astfel, plățile privind impozitele asupra beneficiilor trebuie să fie clasificate în categoria fluxurilor de trezorerie care provin din activități de exploatare . Totuși , atunci când este posibil sa se conecteze fluxul generat de impozit la o operație ce dă naștere unui flux de trezorerie clasificat în categoria activităților de investiții sau de finanțare, acest flux va fii prezentat după caz în rubricile activităților de investiții, respectiv de finanțare.

Fluxurile de trezorerie rezultă din impozitare și sunt delimitate pe mai multe activități, trebuind să prezinte în tabloul fluxurilor de trezorerie mărimea totală a lor.

Norma internațională 7 precizează că plățile de impozit asupra beneficiilor sunt clasificabile în categoria fluxurilor din exploatare, exceptând situația în care ele ar putea să fie clar identificabile în activități de investiții sau de finanțare.

Elemente extraordinare

Fluxurile implicate de elementele extraordinare, nu constituie o rubrică particulară distinctă de cele trei categorii de fluxuri ale tabloului de trezorerie. Ele trebuie să fie prezentate separat, în cadrul fluxurilor de exploatare, de investiție și de finanțare, pentru a permite utilizatorilor să înțeleagă natura și incidența lor asupra mișcărilor de trezorerie actuale și viitoare ale întreprinderilor. Aceste informații vin în completarea informațiilor distincte, relative la natura și mărimea elementelor extraordinare.

2.4.SITUAȚIA MODIFICĂRII CAPITALURILOR PROPRII

Situația modificării capitalurilor proprii ca o componentă separată a situațiilor financiare, trebuie să evidențieze:

a)profitul net sau pierderea netă a perioadei;

b)fiecare element din venit și cheltuieli, câștiguri sau pierderi, care este cerut de un standard, este recunoscut direct în capitalul propriu și totalul acestor elemente;

c)efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile și corecția erorilor fundamentale.

În plus, întreprinderile trebuie să prezinte fie în situația modificărilor capitalului propriu, fie în notele explicative:

-tranzacții de capital cu proprietari și distribuțiile către aceștia;

-soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei și la data bilanțului și modificările pe parcursul perioadei;

-o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul și la sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

Modificările capitalului propriu se vor prezenta ca o componentă distinctă a situațiilor financiare. Acestea trebuie să cuprindă o prezentare a soldurilor de deschidere și de închidere pentru capitalul social, prime de capital, fiecare rezervă , rezultatul deportat și rezultatul exercițiului, precum și modificările acestora , indicându-se:

a)suma la începutul exercițiului financiar ;

b)sumele transferate în sau din contul în timpul exercițiului financiar;

c)natura , sursa , sau destinația oricăror asemenea transferuri;

d)suma rămasă la sfârșitul exercițiului financiar.

Potrivit Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standarde Internaționale de Contabilitate prezentarea formatului pentru situația modificărilor capitalului propriu arată astfel:

SITAȚIA MODIFICĂRILOR DE CAPITALURI PROPRII

La data de 31 decembrie …. -exemplu

miilei-

Elementul Soldul la Creșteri Reduceri Sold la

de capital 1 ianuarie Total, Prin Total, Prin

propriu din care transfer din care transfer

0 1 2 3 4 5 6

Capital subscris

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Rezerve pentru acțiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte rezerve

Rezerve din conversie

Rezultatul reportat

Profit nerepartizat

Pierderea neacoperită

Rezultatul reportat potrivit din

adoptarea pentru prima dată a IAS,

mai puțin IAS 29

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat provenit din

modificările politicilor contabile

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat provenit din

corectarea erorilor fundamentale

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat reprezentând

surplusurile realizate din reevaluare

Rezultatul exercițiului financiar

Soldul creditor

Soldul debitor

Prezentările cifrice, potrivit exemplului de mai sus, trebuie să fie însoțite se informații referitoare la:

natura modificărilor;

tratamentul fiscal aplicat , acolo unde este cazul;

orice alte informaȚii semnificative

2.5.POLITICILE CONTABILE ȘI NOTELE EXPLICATIVE

Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele explicative trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie și situația modificărilor capitalurilor proprii trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:

a)numele întreprinderii care face raportarea ;

b)faptul ca situațiile financiare sunt proprii întreprinderii și nu grupului;

c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se refera situațiile financiare;

d)moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;

e)exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, mii lei).

Pentru elementele menționate în notele explicative se va prezenta , de regulă și suma corespunzătoare anului precedent celui la care se referă aceasta . În situațiile în care suma corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării , modul de efectuare și motivele pentru care aceasta a fost efectuată. Astfel, nu se aplică sumele reprezentând :

-modificări ale activelor imobilizate ;

-modificări ale amortizărilor și provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.

Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau pierderii aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor capitalului . ca urmare se vor menționa următoarele:

-dacă imobilizările sunt incluse în situațiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată la inflație, determinată potrivit I.A.S.29;

-politici contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o corectă înțelegere a situațiilor financiare.

Trebuie menționat ca situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr.82/1991și cu ultimele reglementări.

Exemple de prezentare a notelor explicative:

active imobilizate

provizioane pentru riscuri și cheltuieli

repartizarea profitului

analiza rezultatului din exploatare

situația creanțelor și datoriilor

principi, politici și metode contabile

acțiuni și obligațiuni

informații privind salariații, administratorii și directorii

exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari

alte informații

ACTIVE IMOBILIZATE

-mii lei-

Valoarea brută Deprecieri

Elemente Sold Sold Sold Deprecirea Reduceri Sold

De la Creșteri Reduceri la la înreg. în sau la

active 1 ianuarie 31decembrie 1 ianuarie cursul ex. reluări 31 decembrie

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Pentru „cheltuielile de constituire” , în rubrica „elemente de active”, se vor prezenta motivele imobilizării și perioada de amortizare, cu justificarea acesteia

Pentru „ valoarea brută” va prezenta modificările acesteia în funcție de tratamentele contabile aplicate.

Pentru deprecieri, amortizări si provizioane se va prezenta ajustările care privesc exercițiile anterioare.

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ȘI CHELTUIELI

-mii lei-

Denumirea Sold la Transferuri Sold

provizionului 1 ianuarie la

în cont din cont 31 decembrie

0 1 2 3 4

Transferurile se vor face cu explicarea naturii acestora

REPARTIZAREA PROFITULUI

Destinația Suma

Profitul net de repartizat: rezerva legală, 212 767

acoperirea pierderilor contabile, dividende.

Rezerva totală 16 073

Acoperirea pierderilor contabile –

Dividende 78 678

Profit nerepartizat –

Alte repartizări din profit 98 347

Fondul de participare la profit 19 669

ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

Indicator Exercițiul precedent Exercițiul curent

0 1 2

cifra de afaceri 2 608 966 2 841 012

costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate 2 667 066 3 050 763

cheltuielile activității de bază – –

cheltuielile activității auxiliare – –

cheltuieli indirecte de producție – –

rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (58 100) (209 751)

cheltuieli de desfacere – –

cheltuieli generale de administrație – –

alte venituri din exploatare 943 4 395

rezultatul din exploatare

SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

Sold la Termen de lichiditate

Creanțe 31 decembrie

sub 1 an peste 1 an

0 1 2 3

Alte creanțe imobilizate 1 526 322 1 204

Furnizori debitori 55 – 55

Clienți 47 214 47 214 –

Creanțe și asigurări

sociale 1 399 1 399 –

Taxa pe valoare

Adăugată 164 508 54 825 109 683

Debitori diverși 19 763 19 763 –

Cheltuieli înregistrate

În avans 4 516 4 516 –

-mii lei-

Termen de exigibilitate

Datorii Sold la 31 decembrie

Sub 1an 1-5 ani peste 5 ani

0 1 2 3 4

Furnizori 827 039 818 310 8 729 –

Datorii cu personalul 68 476 68 476 – –

Impozit pe profit 21 072 21 072 – –

Alte datorii față

de stat 50 926 50 926 – –

Grupuri și alte

conturi cu asociați 106 955 78 678 28 277 –

Creditori diverși 2 025 2 025 – –

Venituri înregistrate

În avans 53 254 53 254 – –

Datoriile trebuie menționate astfel:

-clauze legate de achitarea datoriilor și rata dobânzii aferente împrumuturilor;

-datoriile pentru care s-au depus garanții sau au fost efectuate ipotecări: valoarea datoriei, valoarea și natura garanțiilor;

-valoarea obligațiilor pentru care s-au constituit provizioane;

-valoarea obligațiilor privind plata pensiilor.

PRINCIPII, POLITICI ȘI NORME CONTABILE

Se pot prezenta:

-abaterile de la principiile contabile și schimbarea metodelor de evaluare, precizându-se:

Natura;

Motivele;

Evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului și poziția financiară

-tratamentele contabile alternative, menținându-se:

Elemente afectate și valoarea acestora la costul istoric;

Baza de evaluare adoptată;

Ajustările efectuate în vederea aplicării tratamentului contabil alternativ ;

Influența asupra rezultatului;

Conținutul, limitele și modalitățile de aplicare;

-sume dobânzilor incluse în costul de protecție al activelor imobilizate și circulante cu ciclul lung de producție.

ACȚIUNI ȘI OBLIGAȚIUNI

Se vor prezenta următoarele informații:

Capitalul social subscris

Numărul și valoarea totală a fiecărui tip de acțiuni emise

Acțiuni răscumpărabile:

-data cea mai apropiată și data limită de răscumpărare;

-caracterul obligatoriu al răscumpărării;

-valoarea eventualei prime de răscumpărare;

Acțiuni emise în timpul exercițiului financiar:

-tipul de acțiuni;

-numărul de acțiuni emise ;

-valoarea nominală totală și valoarea încasată la distribuire;

-drepturi legate de distribuție: numărul, descrierea și valoarea acțiunilor corespunzătoare, perioada de exercitare a dreptului, prețul plătit pentru acțiunile distribuite;

Obligațiuni emise:

-tipul obligațiunilor emise;

-valoarea emisă și suma primită pentru fiecare tip de obligațiuni;

-obligațiuni emise de întreprindere, deținute de o persoană împuternicită sau nominalizată de aceasta: valoarea nominală și valoarea înregistrată în momentul plății.

INFORMAȚII PRIVIND SALARIAȚII, ADMINISTRATORII ȘI DIRECTORII

Se vor face mențiuni cu privire la :

salarizarea directorilor și administratorilor:

-obligațiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foștii directori și administratori: obligația totală față de fiecare categorie;

-valoarea avansurilor și a creditelor acordate directorilor și administratorilor în timpul exercițiului: rata dobânzii; principalele clauze ale creditului; suma rambursată până la acea dată.

-obligațiile viitoare de genul garanțiilor asumate de întreprindere în numele acestora.

Salariații:

-numărul mediu aferent exercițiului;

-numărul mediu (în fiecare categorie );

-salarii plătite sau de plătit, aferente exercițiului;

-alte cheltuieli cu contribuțiile pentru pensii

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO –FINANCIARI

1.Indicatori de lichiditate

2.Indicatori de risc

3.Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

4.Indicatori de profitabilitate

ALTE INFORMAȚII

Informații cu privire la prezentarea întreprinderii:

-sediul și forma juridică a întreprinderii;

-țara de înființare;

-adresa, sediul oficial etc.

Informații privind relațiile întreprinderii cu filialele, întreprinderi asociate sau cu alte întreprinderi în care se dețin titluri de participare strategice:

-numele întreprinderilor;

-țara de înființare;

-adresa etc.

Modalitatea folosită pentru exprimarea în, moneda națională a elementelor patrimoniale, a veniturilor și cheltuielilor evidențiate inițial într-o monedă străină.

Informații referitoare la impozitul pe profit:

-proporția dintre activitatea curentă și cea extraordinară;

-reconcilierea dintre rezultatul exercițiului și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit;

Cifra de afaceri: prezentarea acestea pe sectoare economice și tipuri de piețe de desfacere.

Cheltuielile cu chiriile și ratele achitate în cadrul unui contract de leasing operațional.

Onorariile plătite autorilor

Angajamente acordate

Angajamente primite

`

PROBLEMETICA PRIVIND BILANȚUL CONTABIL. ARMONIZAREA

BILANȚULUI CONTABIL ÎN ROMÂNIA CU I.A.S.-URILE ȘI DIRECTIVELE CONTABILE EUROPENE.

Evenimente apărute în spațiu național și internațional, care au marcat economia românească postdecembristă, și-au pus amprenta și asupra evoluției contabilității.

În corelare cu această evoluție, începând cu anul 1990, Ministerul Finanțelor din România a declanșat dezvoltarea sistemului contabil din România de la un sistem care furniza informați în scopuri fiscale și statistice în principal pentru Guvern și pentru instituțiile acestuia, spre unul care furnizează informațiile necesare investitorilor și altor categorii de utilizatori cum ar fii creditori , angajați, furnizori, clienți.

În 1990, România a trebuit să aleagă un model de contabilitate de inspirație, dintr-o paletă largă de modele, în care favoritele au fost cel continental (francez) și anglo-saxon. Opțiunea a fost pentru modelul de contabilitate continental, sistemul de contabilitate francez, considerat la vremea respectivă, cel mai indicat, ulterior, s-au exprimat diverse păreri care contestau modelul ales, preferându-l pe cel anglo-saxon. De ce a fost ales sistemul contabil francez ? Se știe că sistemul contabil este determinat de mediul economic, financiar, politic, social și cultural în care operează. Între Franța și România, au existat din cele mai vechi timpuri, strânse legături politice, economice, culturale. Pe de altă parte, necesitatea aderării României la Uniunea Europeană, a determinat autoritățile române să opteze pentru un sistem de contabilitate în conformitate cu directivele contabile europene. Mai mult, modelele componentelor situațiilor financiare de origine anglo-saxonă, demonstrează că, România nu dispune de un mediu economic, social, politic în care modelul contabil anglo-saxon să-și atingă obiectivele.

Eforturile făcute pe linia dezvoltării Burselor de Valori, ca „barometru” al economiei de piață și ca modalitate de atragere a investitorilor, precum și a profesie contabile, au marcat deschiderea sistemului contabil românesc spre modelul anglo-saxon.

Ordinul 403/22.04.1999 privind Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standarde Internaționale de Contabilitate, deschide drumul dezvoltării sistemului contabil românesc de inspirație anglo-saxonă, ultimele reglementări în această direcție se regăsesc în ordinul 94/20.02.2001.

Astfel, începând cu exercițiu financiar al anului 2001, societățile care satisfac cel puțin două din criteriile referitoare la cifra de afaceri a anului anterior, total active pe anul anterior, numărul mediu de salariați ai anului anterior, întocmesc situații financiare în conformitate cu prevederile Legii contabilității 82/1991, ale Cadrului general de armonizare a reglementărilor contabile cu Directiva a IV-a CEE și cu Standarde de Contabilitate Internaționale ale Cadrului general de întocmit și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de contabilitate Internaționale (IASC) și ale Standardelor de Contabilitate internaționale și naționale. Reglementările menționate se aplică și întreprinderilor cotate la Bursa de Valori, regiilor autonome. Companiilor, societăților naționale și altor întreprinderi de interes național.

Cu excepția societăților menționate, toate celelalte întocmesc situațiile financiare respectând prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 și ale Regulamentului de aplicare a acestuia, aprobat prin Hotărâre Guvernului nr.704/1993, cu modificările și completările ulterioare.

Starea de tranziție, restructurarea permanentă a țesutului economic românesc, caracterul discutabil al primilor doi indicatori, în condiții de inflație , atinsă în economia țării noastre, au determinat o renunțare la practica diferențierii sistemelor documentare în funcție de mărimea întreprinderii.

Dezvoltare sistemului contabil în țara noastră se realizează în strânsă corelare cu tendințele ce se manifestă pe plan european și internațional, urmărindu-se permanent eliminarea elementelor de originalitate în tratamentul contabil al operațiunilor economice. Astfel , punctele de referință pentru acest domeniu de activitate au vizat și vizează, în continuare, armonizarea la Directivele europene , în vederea aderării la Uniunea Europeană precum și asimilarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, în măsura în care acestea sunt compatibile cu reglementările europene. În cadrul acestui proces, un obiectiv prioritar îl reprezintă asigurarea acurateței informației contabile, ceea ce presupune nu numai dezvoltarea reglementărilor contabile, ci și aplicarea corespunzătoare în practică a acestora, precum și exercitarea unui audit financiar, care să dea semnalele necesare în sprijinirea și protejarea investiției interne și internaționale de capital. De aceea apreciem că pregătire corespunzătoare a aplicării noilor principii și reguli contabile, precum și stabilirea unei perioade de timp în cadrul căreia să se asigure implementarea treptată a acestora, începând acest proces cu societățile cotate și cu unele societăți cu capital de stat supuse procesului de privatizare, constituie elemente de care depinde succesul întregii acțiuni.

Pe măsura dezvoltării pieței de capital, principalul finanțator în sistemele de contabilitate anglo-saxone, și a implicării profesiei contabile în actul normalizator, sistemul contabil românesc se va perfecționa, asigurând astfel, prezentarea unor situații financiare mai relevante și mai credibile, pentru utilizatorii informațiilor contabile.

=== CAPITOLUL II ===

CAPITOLUL II

STUDIU PRIVIND ÎNTOCMIREA BILANȚULUI CONTABIL

1. PREZENTAREA ÎNTREPRINDERII LUATĂ ÎN STUDIU

Prezentarea generală a S.C. ELVEST S.A.

Societatea Comercială pe Acțiuni ELVEST a fost înființată în anul 1991, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, prin reorganizarea Centrului de Îndrumare a Comercializării pentru confecții, tricotaje și încălțăminte a Cooperației Meșteșugărești.

S.C. ELVEST S.A. este persoană juridică română și este o asociație economico-socială ce face parte din sistemul cooperației meșteșugărești, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare, cu statutul societății S.C. ELVEST S.A.

S.C. ELVEST S.A. s-a înființat în anul 1991, cu un capital social de 29.420 mii lei, împărțit în acțiuni nominative în valoare de 1.000 lei fiecare. UCECOM deținea 70% din capitalul social, ceea ce reprezenta 20.594 mii lei, subscris și vărsat în întregime la data constituirii societății.

Persoanele fizice – salariați ai societății dețineau 30% din capitalul social. În decursul celor șapte ani de activitate, capitalul social s-a majorat de peste opt ori. Evoluția capitalului în perioada iulie 1991 – decembrie 1999 se prezintă astfel:

Evoluția capitalului în perioada iulie 1991 – decembrie 1999

Vărsarea sumelor subscrise la majorarea capitalului social, s-a realizat până la data de 18 noiembrie 1999, prin depunerea de numerar de către persoanele fizice și prin compensarea datoriilor S.C. ELVEST S.C.A. către UCECOM.

Obiectul de activitate îl constituie comercializarea de colecții de confecții pe piața internă și export, organizarea de mese rotunde și prezentări de modă pe tematică și creație vestimentară, executarea de documentații tehnice, specializarea și testarea cadrelor în domenii de: design vestimentar, consulting și management în domeniul creației vestimentare.

2. ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII CURENTE

Adunarea generală a acționarilor este organul suprem de conducere a societății, care decide asupra activității acesteia și alege un consiliu de administrație. Adunarea generală a acționarilor este condusă de președintele Consiliului de Administrație, format din șapte administratori aleși pe o durată de patru ani. Consiliul de Administrație este organul de conducere, gestionare și reprezentare al societății. Președintele Consiliului de Administrație îndeplinește și funcția de Director general.

Gestiunea societății și respectarea prevederilor statutare se controlează de către acționari, organele specializate proprii sistemului cooperatist și de către o comisie de cenzori cu trei membrii și tot atâția supleanți.

În conformitate cu prevederile legii unităților patrimoniale, contabilitatea se organizează de regulă în compartimente distincte conduse de directorul financiar – contabil, contabilul șef, sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.

Conducătorul compartimentului financiar – contabil trebuie să aibă studii economice superioare, potrivit art. 11, aliniatul 1, din Legea 82/1991. Răspunderea pentru ținerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligații de gestionare a patrimoniului.

Conducătorul compartimentului financiar – contabil trebuie să asigure condițiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operațiile patrimoniale, organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității, organizarea și efectuare inventarierii patrimoniului, valorificarea rezultatelor acestuia, respectarea regulilor de întocmire a bilanțului contabil, publicarea și depunerea la termen la organele de drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și balanțelor contabile potrivit legii.

Atribuțiile directorului financiar – contabil, ale contabilului – șef sau ale altei persoane împuternicite să îndeplinească aceste funcții, precum și atribuțiile persoanelor din subordinea acestora, în domeniul contabilității se stabilesc de către administrator, ordonatorul de credite sau alte persoane care au obligația gestionării.

Evidența contabilă la S.C. ELVEST S.A. este organizată și condusă pe secțiuni în conformitate cu Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilității nr. 82/1991, folosind sistemul de prelucrare automată a datelor.

Forma de contabilitate informatică presupune o adaptare a formelor de evidență contabilă (“maestru șah”, “pe jurnale”, “cartea mare”), la condiția impusă de utilizarea tehnicii de calcul, în cazul acestei societăți, adaptarea formei de evidență “pe jurnale”. Fluxul contabil de prelucrare a informațiilor (datelor) are ca punct de plecare, documentele primare justificative, în baza cărora se stabilește formula contabilă, pe baza cărora se construiește un plan informatic al întregului proces de prelucrare și stocare a datelor obținute.

În urma acestui proces, se obține “Jurnalul de înregistrare”, care reprezintă evidența cronologică și sistematică și care servește la verificare și validarea datelor introduse în calculator. Pe baza programelor întocmite se obțin: Registrul Cartea Mare, Balanța de verificare a conturilor, Bilanțul contabil și celelalte componente ale acestuia, ca lucrări de sinteză și de închidere a exercițiului.

Editarea registrelor Cartea Mare, este după caz, obligatorie sau facultativă, în raport cu decizia utilizatorului de sistem informatic. Dacă se reține varianta facultativă, registrele sunt editate selectiv, la cererea consumatorului de informații. În mod obligatoriu, sunt editate lunar, balanțele conturilor, care în cele mai multe cazuri, preiau și funcția registrelor Cartea Mare.

Potrivit art. 23 din Legea Contabilității, persoanele juridice și fizice, care utilizează sistemele de prelucrare automată a datelor, au obligația să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea pe suporți tehnici și controlul datelor înregistrate în contabilitate. Unitățile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a datelor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitate și realitatea datelor pe care le transmit spre prelucrare.

3. PREZENTAREA SISTEMULUI INFORMATIC

1.Sistem informatic integrat

Analiza situației financiare a societății, este una din cele mai importante probleme care preocupă organul de decizie, mai ales în prezent, când aspectele sunt tot mai variate.

Conducerea este un proces de cunoaștere, acțiune și perfecționare, un raport social între factorii de decizie și cei operaționali. Totodată înseamnă organizare, comandă, coordonare și control, transmitere clară, completă și rapidă a informației.

Prin natura sa, decizia se referă la viitor, fiind predominant previzională. Bazându-se pe cunoașterea situației reale, managerii sunt în măsură să adopte decizii cu risc și incertitudine minimizate, ce conduc la determinarea cauzelor acolo unde sunt deficiențe.

Fundamentarea deciziilor impune definirea unor sisteme informatice capabile să răspundă cerințelor de modificare interactivă a datelor din baza de date, să poată fi utilizate de nespecialiști în informatică, ce corelează informațiile din diferite domenii. Conceptul cel mai des utilizat este acela de integrare: integrarea de tehnologii de limbaj, de sisteme de exploatare și de baze de date, integrate de tehnologii de interfață om-mașină și de baze de date, integrare de mijloace specifice ce permit obținerea unor aplicații complexe.

Aceste sisteme sunt în același timp sisteme integrate și sisteme integratoare ale căror obiective sunt:

o nouă abordare a activității de programare și a sistemelor de gestiune a bazelor de date ;

o gestiune suplă a bazelor de date, permițând dezvoltarea aplicațiilor interactive;

o extensibilitate ce permite luarea în calcul a situațiilor ulterioare analizei;

Datele furnizate de documentele contabile, indicatorii economico-financiari privind resursele și rezultatele obținute sunt în centrul atenției factorilor de decizie.

În majoritatea situațiilor, analiza activității pornește de la informațiile contabile privind starea și mișcarea elementelor patrimoniale. Acestea înseamnă că natura și folosirea informațiilor respectă restricțiile exploatării curente a informației contabile privind starea și micșorarea elementelor patrimoniale.

Sunt însă și situații în care complexitatea activității, creșterea factorilor de risc și diversitatea modalităților de a obține datele necesare analizei, au condus la generarea unor sisteme de informații ce evoluează în mod diferit făcând dificilă comunicarea între ele. În particular a devenit problematică obținerea de date globale reprezentând situația unității. În acest caz, contabilitatea nu mai este punctul de plecare în diferențierea informației, ei, punctul final de convergență și control. Rolul integrator al contabilității se manifestă în clasificarea și omogenizarea limbajului gestionarilor, autorizând o analiză critică și coerentă a performanțelor și rezultatelor diferiților gestionari.

Contabili și experții contabili au în acest caz un rol esențial, evidențiind facilitățile folosirii datelor contabile, cele care demonstrează reușita sau eșecul unei unități economice.

Informația contabilă, bază în analiza situației financiar-contabile.

Corespunzător poziției adoptate față de informația contabilă, cerințele valorificării ei în faza de fundamentare a deciziilor, determină modul de implementare a soluției alese.

Programele utilizate de S.C. ELVEST S.A. sunt scrise în FOX PRO 2.5 for Windows. Datele preluate sunt imaginea documentelor primare care le cuprind, sunt expresia valorilor înscrise în conturile prezentate în contabilitate. Interpretarea rezultatelor implică prezența

Economistului neinformatician, deci, rezultatele trebui prezentate prin intermediu unei interfețe adecvate.

În condițiile actuale, nu ne mai putem mulțumi să trimitem casierul la bancă, să aducă extrasele de cont pentru a vedea dacă avem bani sau nu în contul curent, dar se impune o analiză corectă și completă, realizată doar cu evidența pe calculator.

Astfel, în compartimentul fondurilor fixe se ține o evidență analitică a fiecărui mijloc fix, cu un cod specific fiecărei categorii. Datele sunt organizate în două tabele, una conținând date despre mijloace fixe și cealaltă, structuri de mijloace fixe. Structurile sunt :

Structure for table : c:\fox prow\mifix\mifix.dbf

Number of data records : 106

Data of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODGEST Numeric 3 Asc

2 NUMGEST Character 25

3 CODMF Numeric 7

4 SERIE Character 10

5 DENUM Character 40

6 UM Character 6

7 PREȚ Numeric 13 3

8 CANT Numeric 10 3

9 ZID Numeric 2

10 LUND Numeric 2

11 ANDA Numeric 4

12 ANA Numeric 4

13 DURF Numeric 2

14 FELNC Character 8

15 ZINC Numeric 2

16 LNNC Numeric 2

17 ANNC Numeric 2

18 FELPV Character 8

19 ZIPV Numeric 2

20 LNPV Numeric 2

21 ANPV Numeric 2

Total 157

Structure for table : c:\foxprow\mfix\intrări. dbf

Number of data records : 100

Data of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODGEST Numeric 3

2 NUMGEST Character 25

3 FELNC Character 8

4 ZINC Numeric 2

5 LNNC Numeric 2

6 ANNC Numeric 2

7 NRFACT Numeric 2

8 ZIFACT Numeric 2

9 LNFACT Numeric 2

10 ANFACT Numeric 4

11 FURNIZ Character 30

12 CODMF Numeric 7 Asc

13 DENUM Character 40

14 SERIE Character 10

15 UM Character 6

16 PREȚ Numeric 13

17 CANT Numeric 10 3

18 DUEF Numeric 2

19 FELPV Character 8

20 ZIPV Numeric 2

21 LNPV Numeric 2

22 ANPV Numeric 2

23 VALUTA Numeric 10 3

24 CURSUL Numeric 5

25 MODAC Numeric 1

Total 207

Cu ajutorul acestor date se calculează și înregistrează amortizarea, se face analiza comparativă cu situația din anul precedent și oricând se pot extrage cazurile de mijloace fixe care au fost amortizate integral.

În ceea ce privește compartimentul gestiunii de materiale, putem ține evidența analitică pe gestiuni, pe grupe de materiale și pe fiecare fel de material, analizându-se și desfășurarea sectorului de aprovizionare, astfel :

pentru fiecare gestiuni în parte, putem obține date referitoare la cazurile când au fost înregistrate la ieșire cantități mai mari decât cele intrate.

în cazul imobilizărilor de fonduri de materiale se pot evidenția stocurile existente în magazie de mai multe luni sau chiar ani, care nu au avut mișcare la ieșiri, sau prezintă o mișcare lentă, ceea ce dovedește o aprovizionare irațională într-o anumită perioadă.

Structurile sunt :

Structure for table : c:\foxprow\material\consum.dbf

Number of data records : 30

Date of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3

2 CODGEST Numeric 3

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 CODPRIM Numeric 6

6 CANTMAT Character 7

7 CONCOR Numeric 3

8 CONTANAL Character 6

9 CODMAT Numeric 4

10 CANT Numeric 10 3

Total 51

Structure for table : c:\foxprow\material\facturi.dbf

Number of data records : 50

Date of last update : 05/05/2000

Field Field name Type Width sec index

1 NRFACT Numeric 8

2 DENF Character 25

3 VALMAT Numeric 15 3

4 ALTE Numeric 15 3

5 VALFACT Numeric 15 3

Total 79

Structure for table : c:\foxprow\material\ieșiri.dbf

Number of data records : 160

Date of last update : 02/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3 Asc

2 CODGEST Numeric 3 Asc

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 CODPRIM Numeric 3

6 CANTMAT Character 7

7 CONCOR Numeric 3 Asc

8 CONTANAL Character 6

9 CODMAT Numeric 4

10 CANT Numeric 10 3

11 PREȚ Numeric 12 3

Total 61

Structure for table : c:\foxprow\material\intrări.dbf

Number of data records : 60

Date of last update : 03/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3

2 CODGEST Numeric 3

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 NRFACT Numeric 8

6 DATAFACT Character 4

7 CONTMAT Character 7

8 CONTCOR Numeric 3

9 CODMAT Numeric 4

10 CANT Numeric 10 3

11 PREȚ Numeric 12 3

Total 63

Structure for table : c:\foxprow\material\mișcări.dbf

Number of data records : 56

Date of last update : 02/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODOP Numeric 3

2 CODGEST Numeric 3

3 NRNIR Numeric 4

4 DATANIR Character 4

5 CONTMAT Character 7

6 CODMAT Numeric 4

7 CANT Numeric 10 3

8 PREȚ Numeric 12 3

Total 48

Structure for table : c:\foxprow\material\stoc.dbf

Number of data records : 705

Date of last update : 12/12/2000

Field Field name Type Width sec index

1 CODGEST Numeric 3

2 DATAS Character 6

3 CODMAT Numeric 4

4 CANT Numeric 10 3

5 CONTMAT Character 7

6 DEN Character 55

7 UM Character 5

8 PREȚ Numeric 12 3

Total 103

Introducerea în baza de date a evidenței analitice a conturilor din clasa 4, dă posibilitatea compartimentului financiar-contabil să cunoască în orice moment care sunt creanțele ce le are de încasat și care sunt obligațiile neachitate. Putem obține denumirea și chiar vechimea acestora, organul de decizie putând lua măsuri corespunzătoare sau de achitare.

Pornind de la structurile prezentate, se obțin situații financiare curente : balanța de verificare și analiza bilanțului contabil.

În analiza financiar-contabilă, contul de profit și pierdere, are un rol important, deoarece, în creditul acestui cont se înregistrează toate veniturile din perioada respectivă, iar în debit, cheltuielile efectuate pentru obținerea altor venituri.

Analistul e obligat să aibă rulajele din ultima lună și totalul cumulat de la începutul anului pentru fiecare cont de cheltuieli. Desigur, că se pot face analize comparative între realizările din perioada curentă cu cele din perioadele anterioare. Acolo unde se observă că în perioada curentă cheltuielile de la un anumit cont, depășeau media normală din perioadele comparate, analiza se adâncește și se stabilește pentru fiecare caz, cauza creșterii acestora.

Obținerea informațiilor referitoare la componența veniturilor, este însoțită de aceleași analize comparative ca ăi în cazul cheltuielilor; în acest caz se impune o atenție deosebită la încadrarea felurilor de venituri, din alte activități la activitatea de bază. O atenție deosebită se asigură și calculării profitului brut și net.

Întocmirea și citirea balanței de verificare ușurează analiza financiar-contabilă. Această situație, obținută pe baza datelor înregistrate în cursul lunii, reprezintă sinteza modificărilor elementelor patrimoniale determinate de activitatea desfășurată la societate într-o anumită perioadă de timp.

Grupul al doilea de egalități. Ce reprezintă rulaje în luna curentă, se compară atât cu prima grupă, sumelor precedente cumulate de la începutul anului, cât și grupa a treia, de totaluri și respectiv cu soldurile finale. Prima atenție trebuie acordată egalităților dintre debitul și creditul fiecărei grupe, apoi a debitului și creditului coloanelor de total.

Analiza propriu-zisă a situației financiar-contabile începe cu conturile 101-121, în dreptul cărora se citește valoarea totală a surselor proprii de finanțare. O situație comparativă sumară între conturile 301, 371, 411, 4426, 461pe de o parte, și volumul fondurilor proprii existente pe de altă parte, reflectă dacă situația financiară a societății are o bază sănătoasă sau nu.

În finalul analizei financiar-contabile pe baza balanței de verificare se fac aprecieri asupra perspectivei pe care societatea o are în perioada imediat următoare și se fac recomandări care o ajută să-și îmbunătățească situația financiară. În cazul S.C. ELVEST S.A., acestea ar putea fi :

– să se ia imediat legătura cu clienții care nu și-au achitat datoriile, să stabilească termene precise și cât mai scurte în acest sens, iar în caz contrar să se acționeze în justiție și să ceară penalizări pentru întârzieri;

să se găsească soluții de achitare imediată a obligațiilor față de buget și de asigurările sociale;

Balanța de verificare este așadar, unul dintre cele mai complete și complexe documente contabile, care ajută efectiv, pe orice analist priceput, să cunoască situația financiar-contabilă a societății, cu condiția să știe să citească și să interpreteze corect cifrele înscrise în conținut. Realizarea balanței cu ajutorul tehnicii de calcul, îl sprijină în toată această activitate, furnizându-i în timp util și date complementare, cele de la care s-a pornit.

Obținerea balanței și a altor situații adiționale este precedată de un set de proceduri ce realizează dialogul utilizatorului cu calculatorul, ce constituie legătura între program, baza de date, utilizator și echipamente.

Introducerea datelor în baza de date se poate face direct, pornind de la documentele primare pe care se înscriu simbolurile conturilor sau prin intermediu unui centralizator al notelor contabile, constituit de un contabil. Datele pot fi înmagazinate într-un fișier care se actualizează la sfârșitul fiecărei luni, sau câte un fișier pentru fiecare lună. Alegerea este determinată de particularitățile activității, de modul în care beneficiarii sistemului au decis valorificarea datelor.

Analiza periodică, în general, se bazează pe elemente menționate anterior și conduce la bilanțul contabil, care cuprinde datele existente la începutul anului și separat, cumulate de la începutul anului.

Activul este împărțit în :

–active imobilizate

–active circulante

-conturi de regularizare și rambursarea obligațiunilor.

Pasivul este împărțit în următoarele grupe :

-capitaluri proprii

–datorii

–conturi de regularizare

După cum se observă, grupele care trebuie analizate, pentru că aici se produc periodic principalele modificări, sunt grupele b din activ și din pasiv. Analiza comparativă dintre activele circulante și datorii de toate categoriile nu arată solvabilitatea societății, iar dacă datoriile sunt mai mari, demonstrează insolvabilitatea ei, mai ales dacă scadența datoriilor este imediată, iar transformarea activelor circulante în mijloace bănești este un semn de întrebare.

Pe lângă bilanț, periodic analiza se face și pe baza următoarelor documente:

-Raport de gestiune

-Contul de profit și pierdere

-Repartizarea profitului

-Situația stocurilor și a producției în curs de execuție

-Situația creanțelor și datoriilor

-Situația altor provizioane

-Date informative

-Plăți restante

-Impozite, taxe și alte obligații datorate și vărsate

-Situația activelor imobilizate

toate acestea se pot obține pornind de la datele inițiale introduse în baza de date și fiecare din ele reprezintă o problemă deosebită, nun numai pentru unitatea economică, ci chiar pentru economia națională. În fiecare dintre ele se regăsesc elemente care într-o formă mai centralizată se regăsesc în balanța de verificare sau în bilanț.,

Balanța de verificare întocmită la data de

Bilanț încheiat la 31.12.2000

4. LUCRĂRI DE ÎNCHIDERE A EXERCIȚIULUI FINANCIAR

1. Înregistrarea în conturi a tuturor operațiilor economice și financiare ale unității, care au avut loc în perioada pentru care se întocmește bilanțul în vederea stabilirii complete a rulajului lor, debitor și creditor.

2. Verificarea exactității rulajelor și soldurilor înregistrate în conturile sintetice ale contabilității generale și punerea de acord a evidenței sintetice cu cea analitică.

Această operație de control a sumelor înregistrate în conturi se asigură cu ajutorul balanțelor de verificare, ce permit nu numai verificarea identificarea eventualelor erori de înregistrare, ci și corectarea lor în vederea stabilirii concordanței necesare între conturile sintetice și cele analitice.

Deci, relațiile de control proprii balanței sunt cele din debitul și creditul conturilor, înregistrarea cronologică și sistematică, înregistrarea sintetică și analitică

3. Inventarierea generală a patrimoniului – este lucrarea preliminară care stabilește situația reală a patrimoniului fiecărei unități și cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile deținute de orice titlu, aparținând altor persoane juridice și fizice.

Potrivit Legii contabilității (art. 8), agenții economici care organizează și conduc contabilitatea sunt obligați să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la următoarele momente:

la începutul activității – are ca obiect principal stabilirea și evaluarea documentelor patrimoniale care constituie aportul în natură;

pe parcursul funcționării – cel puțin o dată pe an, de regulă cu ocazia închiderii exercițiului financiar;

în alte situații prevăzute de lege (reevaluare).

Pentru realizarea inventarierii trebuie ca unitățile să asigure în principal următoarele: stabilirea perioadei, numirea comisiilor de inventariere, pregătirea condițiilor necesare efectuării inventarierii, înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiilor aferente exercițiului financiar, efectuarea faptică a inventarierilor, determinarea rezultatelor inventarierilor și valorificarea acestora.

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face astfel:

bunurile de natura imobilizărilor, stocurile și celelalte bunuri, se evaluează la valoarea actuală (valoare de inventar). Diferențele dintre soldurile corespunzătoare bunurilor respective și stocurilor constatate în urma inventarierii se înregistrează în contabilitate ca plusuri și minusuri de inventar, după efectuarea în prealabil a compensărilor admise de regulă numai în cazurile în care există riscuri de confuzie între acestea, pentru aceeași perioadă de gestiune;

creanțele și datoriile se evaluează la valoarea lor nominală, bunurile depreciate se evaluează la valoarea de unitate a fiecărui element în funcție de utilitatea bunului în unitate și de prețul de piață; creanțele, datoriile și disponibilitățile în valută se evaluează la cursul valutar în vigoare din ultima zi a exercițiului financiar;

titlurile imobilizate se evaluează la valoarea de utilitate, iar cele de plasament la cursul valutar mediu al ultimei luni a exercițiului financiar sau la valoarea probabilă de negociere.

Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal în care se înscriu: perioada și gestiunile inventariate, precum și persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările efectuate, valorificarea rezultatelor inventarierii, constituirea și regularizarea provizioanelor.

Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar

Plusurile de inventar se înregistrează ca intrări în patrimoniul întreprinderii, iar minusurile se valorifică în două feluri:

dacă prezumă vinovăția, se stabilesc în sarcinile celor vinovați pe cale civilă, prin recuperarea directă din garanții și în numerar sau pe calea Codului Muncii, în funcție de contractul de muncă al salariatului cu patronatul;

dacă nu se datoresc vinei cuiva, se decontează asupra cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii.

Pentru bunurile materiale la care sunt prevăzute norme legale de pierderi (perisabilități) se acordă scăzăminte.

Plusurile constatate la inventar se evaluează la valoarea contabilă (de intrare) cu excepția unor elemente de active fixe care se evaluează la valoarea de inventar.

Reflectarea în contabilitate a plusurilor de inventar este influențată de natura elementelor inventariate la care s-a constatat plusul respectiv, iar minusurile sunt reflectate în contabilitate, având în vedere că reprezintă o ieșire de gestiune și o majorare a cheltuielilor, ca o reducere a veniturilor. În cazul societății analizate nu se înregistrează plusuri sau minusuri de inventar, dar acestea se pot prezenta astfel:

Exemple ipotetice:

Se consideră următoarele date:

înregistrarea minusului de 400.000 lei constatat la stocul de materii prime:

înregistrarea plusului de 500.000 lei constatat la stocul de materiale auxiliare:

Se consideră următoarele date:

înregistrarea plusului de 7.458.305 lei la postul “Măsuri utilaje și mijloace de transport” reprezentând utilaje:

înregistrarea minusului de 4024000 lei la postul “Alte imobilizări corporale”, reprezentând un calculator a cărui valoare de amortizare este 16.906.000 lei:

Se constată o lipsă de produse finite la valoarea contabilă de înregistrare 2.000.000 lei, prețul de imputație de piață de 3.000.000 lei. În acest caz minusurile de inventar sunt imputabile și reflectarea în contabilitate a acestora se face astfel:

Înregistrarea cu ocazia inventarierii unui plus de inventar la casă:

Operațiuni de regularizare privind provizioanele pentru deprecieri

Provizioanele pentru deprecieri se referă la elementele de activ a căror valoare de inventar, la închiderea exercițiului este mai mică decât valoarea contabilă (de intrare).

Exemplu ipotetic:

O societate comercială la închiderea exercițiului 1998 prezintă următoarea situație a stocurilor:

Pe baza acestor date se înregistrează:

constituirea provizioanelor pentru deprecieri datorită faptului că valoarea de inventar a stocurilor este mai mică decât valoarea contabilă a acestora:

La închiderea exercițiului 2000, în urma inventarierii stocurilor se prezintă următoarea situație:

Pe baza datelor prezentate se înregistrează:

suplimentarea provizioanelor deja constituite în cazul stocurilor de materii prime, deoarece diferența dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar este mai mare decât provizionul constituit (soldul creditor al contului de provizioane) (3.000.000 > 1.000.000):

constituirea provizioanelor pentru deprecieri aferente stocurilor de mărfuri:

anularea provizioanelor pentru deprecierea produselor finite deoarece acestea au rămas fără obiect și virarea lor la venituri:

diminuarea provizioanelor pentru deprecierea producției în curs de execuție pentru că deprecierea constatată pe baza inventarului este inferioară provizionului constituit:

În ceea ce privește provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, la închiderea exercițiului financiar au loc următoarele operații:

constituirea provizioanelor se va înregistra pe debitul conturilor de cheltuieli privind provizioanele și pe creditul conturilor de provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

analiza provizioanelor constituite la finele anului precedent și cele în cursul exercițiului, diferențele se regularizează astfel:

prin debitarea conturilor de cheltuieli și creditarea conturilor de provizioane pentru riscuri și cheltuieli în cazul majorării provizioanelor;

prin creditarea conturilor de venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli și debitarea conturilor de provizioane când provizionul trebuie diminuat sau anulat.

Exemple:

Anularea provizionului pentru riscuri și cheltuieli, rămas fără obiect:

La întocmirea bilanțului contabil ca urmare a reevaluării creanțelor și obligațiilor în valută se constituie un provizion pentru pierderi din schimb valutar:

Operații privind delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor

Înregistrarea cheltuielilor constatate la închiderea exercițiului ca fiind aferente exercițiilor următoare: acestea reprezentând cheltuieli în avans aferente sitei moleculare care urmează a se introduce pe cheltuieli eșalonat pe 3 ani:

Înregistrarea cote scadente de cheltuieli preluate în exercițiul curent din exercițiul precedent:

Transferul asupra cheltuielilor exercițiului curent care se încheie, a cotei de cheltuieli înregistrată în cursul exercițiului direct în contul 471, reprezentând cheltuieli cu ziare, reviste de specialitate, materiale documentare, catalizatori etc.

înregistrarea cheltuielilor privind reparațiile curente și reviziile tehnice, abonamentele plătite în exercițiul curent:

înregistrarea în cursul exercițiului în mod direct a unor venituri în avans, în contul corespunzător de delimitare (472), reprezentând venituri obținute din chirii:

Transferul asupra exercițiului curent al veniturilor înregistrate direct în conturile de regularizare, reprezentând venituri din locații de gestiune:

Venituri obținute în cursul exercițiului, înregistrate în avans direct în conturile de venituri și transferul lor asupra conturilor de regularizare, reprezentând venituri din chirii:

Înregistrarea diferențelor de conversie constatate la închiderea exercițiului

Înregistrarea diferențelor de conversie activ – pasiv aferente creanțelor și datoriilor exprimate în devize constatate la închiderea exercițiului

înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar, ca urmare a reevaluării creanțelor în valută:

reluarea diferențelor favorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exercițiului, aferente avansurilor în devize:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor:

înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor, în devize, primite de la clienți la închiderea exercițiului:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente creditelor, în devize, primite de la clienți la închiderea exercițiului:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente creditelor bancare, în devize, ca urmare a creșterii cursului:

Înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente disponibilităților în devize, calculate la închiderea exercițiului

înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar la contul de la bancă, în devize, ca urmare a creșterii cursului valutar:

înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar constatate la contul casa, în devize, ca urmare a creșterii cursului valutar:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente sumelor încasate prin conturile de la bănci, în devize, ca urmare a scăderii cursului valutar:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar la contul casă, în devize, calculate la cursul în vigoare de la sfârșitul anului:

înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar provenind din operațiunea de export a produselor finite:

înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente avansurilor, în devize, primite de la clienți, ca urmare a creșterii cursului valutar:

Regularizarea operațiunilor privind taxa pe valoarea adăugată

Se constată faptul că TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă și ca urmare, se diminuează TVA colectată cu TVA deductibilă și rezultă TVA de plătit:

Operațiuni privind calculul amortizărilor

Amortizarea activelor imobilizate se calculează și înregistrează pe baza programului de amortizare.

La închiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului se stabilește dacă valoarea de inventar este mai egală cu valoarea rămasă de amortizat.

Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea rămasă de amortizat, iar diferența este evidențiată la fiecare închidere de conturi, situația se regularizează astfel: înregistrarea unui amortisment excepțional, dacă deprecierea este apreciată ca ireversibilă modificându-se în consecință și programul de amortizare și constituirea unui fond de provizion pentru depreciere dacă diferența se apreciază reversibilă.

Pentru societatea analizată, la sfârșitul anului 1998 nu s-au efectuat operațiuni în contul 8045 deoarece gradul de utilizare a mijloacelor fixe a fost de 157,76%, în consecință cheltuielile privind amortizarea mijloacelor fixe înregistrate în cursul anului au rămas aceleași, nereflectându-se operațiunea de regularizare privind amortizarea mijloacelor fixe.

Determinarea rezultatelor exercițiului

Stabilirea rezultatelor financiare a profitului brut, a profitului net obținute de societatea comercială se realizează prin: decontarea sistematică a veniturilor și cheltuielilor, calcularea și regularizarea vărsămintelor în seama impozitului pe profit, a altor impozite și taxe, determinarea rezultatului exercițiului cu ajutorul conturilor de venituri și cheltuieli urmate de închiderea acestora prin prelucrarea mijloacelor de către contul “Profit și pierderi”. Cu ajutorul acestuia se face cumularea de la începutul anului până în momentul dorit al profitului cu pierderile defalcate pe surse de proveniență, se evidențiază impozitul pe profit, cheltuielile suportându-se conform legii din rezultatele financiare și apoi se stabilește profitul net.

Folosind datele S.C. ELVEST S.A.., închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se prezintă astfel :

121 = % 417 521 424,71

2 115 392,68

9 124 233

607 208 804 393,54

1 358 182

612 40 520 010

4 006 100

623 358 011

429 350

287 150

4 842 585

1 171 632

1 874 510

36 146,22

86 853 997

20 674 999

4 422 322

63 000

10 000

6 730 560,27

2 259 908

21 071 943

% = 121 470 967 474,33

134 765

141 635 629

271 887 836,87

1 916 516,96

54 865 000

407 117

97 972,50

771 22 637

Activul bilanțului de la sfârșitul anului fiscal, diminuat cu obligațiile, minus Activul de la începutul anului și veniturile stabilite legal ca neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile prevăzute de lege. Elementele patrimoniale din bilanțul de la începutul și sfârșitul anului se actualizează la inflație în conformitate cu normele elaborate de Ministerul Finanțelor.

Balanța de verificare a conturilor, după inventariere – este a doua verificare a contabilității în scopul asigurării exactității înregistrării în conturi a tuturor operațiilor economice deci, inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor inventarierii și stabilirea rezultatelor finale. Această lucrare se finalizează prin întocmirea unei noi balanțe de verificare atât pentru conturile sintetice cât și pentru cele analitice, inclusiv punerea de acord a contabilității sintetice cu cea analitică.

4. REDACTAREA BILANȚULUI CONTABIL

Pe baza datelor consemnate în conturi și în ultima balanță de verificare se procedează la întocmirea propriu-zisă a bilanțului, adică la completarea formularelor de bilanț după o machetă unică pentru toți agenții economici, investiții publice și de administrație, ceea ce permite Ministerului Finanțelor întocmirea anuală a bilanțului centralizat pe ansamblul economiei naționale.

Atribuțiile fundamentale ale bilanțului contabil sunt:

– exactitatea: sursele de prelucrare a datelor, modul de culegere și prelucrare a acestora, metodologia prezentării lor fac din bilanț o realitate vie (mereu foarte actuală);

conținutul informațional al bilanțului este deosebit de complex, referindu-se la totalitatea implicațiilor economico-financiare ale activității agentului economic, precum și la interdependența acestora, care rezultă din relațiile exterioare ale unității.

La întocmirea bilanțului contabil se au în vedere următoarele reguli (conform art. 28, Legea contabilității 82/1991):

posturile înscrise în bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

compensările între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între veniturile și cheltuielile din contul de profit și pierderi nu sunt admise.

Formularul de bilanț se completează cu toți indicatorii necesari.

Pentru fiecare element din bilanț se dau doi indicatori: indicatorul efectiv privind situația și rezultatele la începutul anului, care se preia din bilanțul întocmit la sfârșitul anului precedent și indicatorul privind situația și rezultatele la sfârșitul perioadei raportate, care se ia cu unele prelucrări din soldurile conturilor sintetice de activ și pasiv stabilite la sfârșitul anului prin ultima balanță de verificare. Cei doi indicatori se prezintă în coloane distincte obținându-se în acest fel un bilanț comparativ din care se pot desprinde concluzii asupra evoluției situației economico-financiare a unității în cursul anului raportat.

Pentru completarea formularului pe rânduri, se fac următoarele precizări :

Imobilizări necorporale se completează cu valoarea cheltuielilor de constituire a societății; cheltuieli de cercetare dezvoltare; cheltuieli cu descoperirea rezervelor de substanțe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcămintele puse în exploatare; concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei și a uzufructului, brevetele și alte drepturi și valori asimilate; alte imobilizări necorporale, inclusiv programele informatice create de agenții economici sau achiziționate de la terți, diminuată cu valoarea amortizării și provizioanelor aferente;

Imobilizări corporale reprezintăvaloarea imobilizărilor corporale la valoarea de intrare în patrimoniu așa cum este definită de pct. 12 din Normele metodologice la Legea nr. 15/1994 aprobate prin H.G. nr. 909/1997, cu modificările și completările ulterioare, diminuată cu valoarea amortizării și provizioanelor aferente;

Imobilizări corporale în curs se completează cu valoarea imobilizărilor corporale în curs (investițiilor neterminate) realizate din producție proprie sau facturate de furnizori, evaluate la costul de producție, respectiv, la costul de achiziție, precum și a avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări, diminuată cu provizioanele aferente;

Imobilizări financiare – se completează cu valoarea titlurilor de participare, titluri imobilizante, alte activități de portofoliu, altor titluri și creanțe imobilizate existente, diminuată cu vărsămintele de efectuat cu ocazia achiziționării imobilizărilor financiare și cu provizioanele aferente vărsămintelor în curs.

Stocuri – se completează cu valoarea stocurilor de materii prime și materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamentelor și amenajărilor provizorii, corectată cu uzura obiectelor de inventar, cu diferențe de preț și provizioane aferente.

Producția în curs de execuție – reprezintă valoare la preț de producția a produselor, lucrărilor și serviciilor aflate în curs de execuție la sfârșitul perioadei, diminuată cu provizioanele aferente;

Produse semifabricate, produse finite, produse reziduale – se înscrie valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor, produselor finite și produselor reziduale (deșeuri, materiale recuperabile, rebuturi) existente în stoc, corectată cu diferențele de preț și cu provizioanele aferente;

Mărfuri – se completează cu valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor din stoc, corectată cu diferențele de preț, provizioanele și TVA neexigibilă (numai la unitățile în care evidența mărfurilor se ține la prețul de vânzare, inclusiv TVA neexigibilă);

Furnizori – debitori – reprezintă avansurile acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii nedecontate, precum și valoarea ambalajelor care circulă pe principiul restituirii, existente în stoc;

Alte creanțe – soldul contului 4428 „TVA neexigibilă" înscris în acest rând cuprinde TVA aferentă facturilor nesosite, cumpărărilor efectuate cu plata în rate, TVA datorată aferentă serviciilor contractate cu prestatorii din străinătate, precum și TVA aferentă importurilor pentru care s-a beneficiat de suspendarea plății la organele vamale, în baza O.U.G. nr. 17/2000;

Decontări cu asociați privind capitalul – reprezintă aportul la capitalul social subscris de asociați sau acționari cu ocazia constituirii societății sau majorării capitalului social, dar nevărsat, la sfârșitul perioadei;

Titluri de plasament – se completează cu valoarea acțiunilor proprii răscumpărate, existente în stoc, a acțiunilor cumpărate în vederea obținerii de venituri financiare într-un termen scurt, a obligațiunilor emise și răscumpărate, neanulate, precum și a altor titluri de plasament și creanțe asimilate cumpărate, existente în soldul conturilor menționate în formular, diminuată cu provizioanele aferente;

Conturi la bănci în devize în țară și străinătate – reprezintă contravaloarea în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la 31.12.2000 a disponibilităților valutare din conturile bancare la sfârșitul perioadei, respectiv soldul contului 5124 „Conturi la bănci în devize" din balanța de verificare;

Capital social – se completează de agenții economici care, potrivit actelor constitutive, dețin capital social;

Capital social, patrimoniu regiei – se completează numai de către regiile autonome;

Diferențe de reevaluare – se completează cu sumele reprezentând diferențele din reevaluarea efectuată potrivit dispozițiilor legale a elementelor de activ și de pasiv, evidențiate in contul 105 „Diferențe din reevaluare";

Provizione pentru riscuri și cheltuieli- se completează de agenții economici care administrează bunuri proprietate publică, cu sumele reflectate în contul 1015.02 „Patrimoniul public", conform prevederilor Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1031/1999;

Clienți, creditori – se completează cu valoarea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni nerambursate, a creditelor pe termen lung și mediu nerambursate, datoriilor legate de participații, împrumuturilor și datoriilor asimilate nerestituite, dobânzilor datorate și altor datorii asimilate;

Alte datorii – se completează cu valoarea obligațiilor către furnizori, sumele datorate terților pe bază de efecte comerciale, precum și cu valoarea facturilor nesosite de la furnizori pentru bunurile primite, lucrările executate și serviciile prestate, a căror valoare este cunoscută;

Datorii totale – se completează cu sumele datorate clienților, reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii, precum și cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților;

Conturi de regularizare și asimilate – soldul contului 4428 „TVA neexigibilă", înscris la acest rând, cuprinde TVA aferentă facturilor de întocmit, TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și executărilor de lucrări cu plata în rate, precum și TVA aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor.

Societățile care desfășoară activitate de asigurare vor înscrie în acest formular și soldurile următoarelor conturi:

– pe rândul 24, soldul debitor al ct. 429 „Avansuri acordate agenților de asigurare cu contract de muncă", ct. 459 „Decontări pentru activități gospodărite pe bază de contract", ct. 464

„Decontări din operaliuni de mandat", ct. 465 „Decontări din asigurări de viață", ct. 466 „Decontări pentru asigurări auto" și al ct. 467 „Decontări din operațiuni de reasigurare";

– pe rândul 27, soldul debitor al ct. 5122 „Disponibil pentru rezerve de prime la asigurări de viață":

– pe rândul 75, soldul creditor al ct. 422 „Comisionari – sume datorate", ct. 459 „Decontări pentru activități gospodărite pe bază de contract", ct. 464 „Decontări din operațiuni de mandat", ct. 467 „Decontări din operațiuni de reasigurare" și al ct. 468 „Decontări pentru prime și daune în curs de lichidare din operațiuni de reasigurare".

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE (cod 20)

Formularul cuprinde totalitatea veniturilor realizate, cheltuielilor aferente acestora și rezultatelor financiare obținute (profit sau pierdere).

Pentru completarea formularului, pe rânduri, se fac următoarele precizări:

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv, din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. În situația în care au fost efectuate înregistrări prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri (operațiuni contabile privind asocierile în participație, corectări prin înregistrări contabile inverse etc.), datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri și cheltuieli, înainte de a fi transferate asupra contului 121 „Profit și pierdere", cumulate de la începutul anului;

Producția vândută – se completează cu rulajele creditoare ale conturilor din grupa 70 (cu excepția contului 707 – Venituri din vânzarea mărfurilor" ).

Societățile care desfășoară activități de asigurare vor înscrie și rulajul creditor al contului 751 „Venituri din activitatea de asigurări și reasigurări";

Venituri din producția stocată (solduri creditoare)- se completează cu soldurile creditoare ale contului 711 „Venituri din producția stocată, cumulate de la începutul anului;

Venituri din producția stocată (solduri debitoare) – se completează cu soldurile debitoare ale contului 711 „Venituri din producția stocată", cumulate de la începutul anului, care provin din descărcarea gestiunilor de produse finite sau produse, lucrări și servicii în curs de execuție, în perioada de raportare. Este exclusă posibilitatea creării de sold debitor la acest cont, din diferențe între prețurile de stocare și cele de de stocare a producției respective;

Venituri din producția de imobilizări – cuprinde rulajele creditoare ale conturilor 721 „Venituri din producția de imobilizări necorpor3le" și 722 „Venituri din producția de imobilizări corporale";

Venituri din subvenții de exploatare – cuprinde subvențiile de exploatare cuvenite potrivit legii, reprezentând rulajul creditor aI contului 741 „Venituri din subvenții de exploatare";

Alte venituri din exploatare – cuprinde alte venituri din exploatare, reprezentând rulajele creditoare ale conturilor 754 ,.Venituri din creanțe reactivate" și 758 “Alte venituri din exploatare";

Venituri din provizioane – cuprinde veniturile din provizioane, reprezentând rulajul creditor al contului 781 „Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare";

Cheltuieli privind mărfurile – cuprinde sumele reprezentând rulajul debitor al contului 607 „Cheltuieli privind mărfuriIe";

Cheltuieli cu materiile prime la 16 – cuprind valoarea consumurilor de materii prime, materiale consumabile, energie, apă și alte cheltuieli materiale, reprezentate de rulajele debitoare ale conturilor din grupa 60 ,,Cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri", cu excepția celui aferent contului 607 „Cheltuieli' privind mărfurile";

Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți – cuprinde utilajele debitoare ale conturilor din grupele 61 „Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți" și 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terți";

Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate – cuprinde sumele datorate, potrivit legii, bugetului statului sau altor organisme publice privind impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, care se preiau din rulajul debitor al contului 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate";

Cheltuieli cu remunerațiile personalului – cuprinde cheltuielile cu remunerațiile personalului unității, care se preiau din rulajul debitor al contului 641 „Cheltuieli cu remunerațiile personalului".

Societățile care desfășoară activități de asigurare vor înscrie și rulajul debitor al contului 642 „Cheltuieli cu comisioane (cote procentuale și tarife) la asigurările facultative și la asigurările prin efectul legii";

Cheltuieli privind asigurările și protecția socială – cuprinde cheltuielile cu asigurările și protecția socială, care se preiau din rulajul debitor al contului 645 „Cheltuieli privind asigurările și protecția socială";

Alte cheltuieli de exploatare – cuprinde alte cheltuieli de exploatare, reprezentate de rulajele debitoare ale conturilor 654 „Pierderi din creanțe" și 658 „Alte cheltuieli de exploatare".

Societățile care desfășoară activitate de asigurare vor înscrie rulajul debitor al contului 651 „Cheltuieli cu activitatea de asigurări și reasigurări";

Cheltuieli cu amortizările și provizioanele – cuprinde cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor necorporale, corporale și provizioanele, care se preiau din rulajul debitor al contului 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele";

Venituri din participații, alte imobilizări financiare și creanțe imobilizate – cuprind totalitatea veniturilor financiare realizate care se preiau din rulajele creditoare ale conturilor din grupa 76 „Venituri financiare" și ale contului 786 „Venituri financiare din provizioane";

Pierderi din creanțe legate de participații – cuprind totalitatea cheltuielilor financiare care se preiau din rulajele debitoare ale conturilor din grupa 66 „Cheltuieli financiare" și ale contului 686 „Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele";

Venituri excepționale – se completează cu rulajele creditoare ale conturilor din grupa 77 „Venituri excepționale" și ale contului 787 „Venituri excepționale din provizioane";

Cheltuieli excepționale – cuprinde cheltuielile excepționale care se preiau din rulajele debitoare ale conturilor din grupa 67 „Cheltuieli excepționale" și ale contului 687 „Cheltuieli excepționale privind amortizările și provizioanele";

Impozit pe profit – se completează cu sumele reprezentând impozitul pe profit datorat, potrivit prevederilor O.G. nr. 70/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se preiau din rulajul debitor al contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit".

CAPITOLUL III

1.ANALIZA BILANȚULUI CONTABIL. ÎNTOCMIREA RAPORTULUI DE GESTIUNE.

În cadrul unei economii așezate pe baze noi, în contextul unui nou sistem de contabilitate, analiza pe baza bilanțului capătă noi valențe. Ea oferă posibilitatea studierii modului de realizare a autofinanțării în condițiile autonomiei decizionale, asigurarea integrității patrimoniului agentului economic, a unui raport optim între mijloacele economice ale acestuia, a desfășurării normele a relațiilor financiare cu partenerii comerciali.

Analiza activității economico-financiare studiază fenomenele economice în interdependența lor, în vederea identificării factorilor și căilor de ridicare a performanțelor activității ce se desfășoară.

Utilizatorii interni și externi ai informațiilor financiare, trebuie să aleagă între interesul pe termen scurt și cel pe termen lung, pentru creșterea valorii patrimoniale a firmei. De aceea obiectivul creșterii maximale, al menținerii puterii și autonomiei financiare nu pot fi reținute decât ca substitute temporare în raport cu obiectivul pe termen lung adică maximizarea valorii, singurul care permite perenitatea întreprinderii.

În cele mai multe cazuri, pentru a degaja informația de analiză financiară, se procedează la regruparea și restructurarea pozițiilor din bilanț, contul de profit și pierdere și anexa la bilanț.

S.C. ELVEST S.A. nu intră sub incidența reglementărilor contabile privind armonizarea la Directiva a IV-a a CEE și la Standarde Internaționale de Contabilitate (Ordinul 94/M.O. 85/ 20.02.2001). Astfel, S.C.ELVEST S.A. a întocmit situațiile financiare în conformitate cu Legea contabilității nr.82/1991 și cu Regulamentul pentru aplicarea acesteia, aprobat prin H.G. nr.74/1993.

1.1. ANALIZA POZIȚIEI FINANCI

În perioada analizată, trebuie subliniat faptul că s-a înregistrat o creștere a activului firmei +561.384 mii lei, ceea ce în principiu, constituie un rezultat pozitiv, acesta, marcând și dezvoltarea activității. Dar, este necesar să fie luate în considerare și elementele specifice perioadei și firmei.

În ceea ce privește elementele specifice, firmei se reține faptul că s-au produs schimbări importante în structura elementelor patrimoniale. Astfel se înregistrează o cădere a ponderii activelor imobilizante (de la 82,85 la 76,46), fenomen considerat normal, deoarece s-a produs ca efect al înregistrării deprecierii valorii imobilizărilor corporale. În cadrul activelor circulante, se remarcă creșterea stocurilor +460.067 mii lei (+5,45%), determinată de creșterea de stocurilor de mărfuri.

Reține atenția și majorarea creanțelor +57.018 mii lei, paralel cu majorarea disponibilităților +20.556 mii lei, ceea ce constituie un argument în favoarea solvabilității firmei.

Capitalurile proprii s-au majorat cu +104.672 mii lei ca urmare a creșterii rezervelor +16.073 mii lei și a fondurilor proprii +88.599 mii lei.

Creșterea datoriilor +456.351 mii lei, s-a datorat în principal, creșterii datoriilor față de furnizorii de servicii.

În ceea ce privește elementele specifice perioadei, trebuie avută în vedere evoluția prețurilor, ca efect al inflației.

Metoda ratelor, constituie un instrument operațional al analizei statice. Ratele de structură se stabilesc ca raport între un post (sau o grupă de posturi) din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de activ, respectiv de pasiv.

Ratele privind structura activelor.

Dintre ratele ce se pot calcula, cele mai semnificative și frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

1.Rata activelor imobilizate, calculată ca raport între activele imobilizate și activul total,

ACTIVE IMOBILIZATE

RAI = X 100

ACTIV TOTAL

5.363.139

RAI 99 = x 100 = 82,85 %

6.473.345

5.378.968

RAI OO = x 100 = 76,46 %

7.034.729

Acest indicator măsoară gradul de investire a capitalului în întreprindere. Deși, după cum se observă, rata activelor imobilizate a scăzut cu 6,39 %, totuși, se menține la nivel foarte mare, acesta semnificând o scădere a flexibilității firmei, a capacității ei de a se adopta la eventualele schimbări conjuncturale ale mediului economic. În acest sens, semnificativă rata imobilizărilor corporale :

IMOBIZĂRI CORPORALE

RIC = x 100

ACTIV TOTAL

5.357.911

RIC = x 100 = 82,77%

6.473.345

5.373.498

RIC = x 100 = 76,38%

7.034.729

Mărimile apropiate ale ratelor activelor imobilizate cu cele ale activelor corporale, semnifică faptul că imobilizările necorporale și financiare au o valoare foarte mică.

Având în vedere că imobilizările și mijloacele fixe au caracterul cel mai mic de lichiditate și reduc posibilitățile firmei de a manevra cu capitalul propriu, este necesară analiza pe categorii de active fixe, active și inactive în vederea modificării imediate, a celor ce nu sunt necesare firmei.

2. Rata activelor circulante, reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activului.

Active circulant

RAC = x 100

Activ total

1.098.017

RAC = x 100 = 16,96%

6.473.345

1.635.618

RAC = x 100 = 23,1%

7.034.729

Activele circulante reflectă o creștere cu 6,26 %, în condițiile în care rotația stocurilor și a creanțelor a fost încetinită cu 55,4 zile și o creștere a cifrei de afaceri de numai 5,5 %.

Este relevantă și ponderea stocurilor și creanțelor în totalul activ :

880.589

Rata stocurilor 99 = x 100 = 13,6%

6.473.345

175.865

Rata stocurilor 00 = x 100 = 19,5%

7.043.729

Δ ls = 19,5 – 13,6 = +5,45 %

175.865

Rata creanțelor 99 = x 100 = 2,72%

6.473.729

232.884

Rata creanțelor 00 = x 100 = 3,3%

7.034.729

Δ cr = 3,3 – 2,72 = +0,58%

Atât stocurile cât și creanțele au înregistrat creșteri în anul 2000 față de 1999, creșteri semnificative la stocuri, acestea conducând la micșorarea vitezei de rotație a activelor circulante. Se impune astfel, fundamentarea analizelor asupra sortimentelor de mărfuri existente în magazie, pentru determinarea mărfurilor greu vandabile, cu rentabilitate scăzută, căutarea furnizorilor direcți, pentru a se elimina verigile intermediare, care conduc la creșterea prețului de cumpărare al mărfurilor.

Rata stocurilor de mărfuri în total active circulante

867.964

RMF 9 = x 100 = 77,5%

1.098.017

1.340.656

RMF 00 = x 100 = 81,97%

1.635.618

Rata creanțe comerciale în total active circulante

175.865

RCR/AC= x 100 = 16%

1.098.017

232.884

RCR/AC = x 100 = 14,24%

1.635.618

Se observă că, în timp ce rata stocurilor a crescut cu 2,92 %, rata creanțelor comerciale a scăzut cu 1,76 %. Aceasta reflectă că firma a avut preocupări constante în urmărirea și lichidarea surplusului de marfă, care încetinește viteza de rotație a activului circulant.

Rata lichidităților exprimă capacitatea unității patrimoniale de lichidare a patrimoniului său. Se calculează pe baza raportului dintre elementele disponibile și totalul activului bilanțier sau activelor circulante.

Disponibil

RI = x 100

Active circulante

15.784

RI = x 100 = 1,43%

1.098.017

34.400

RI = x 100 = 2,10%

1.635.618

Dintre analizele ratelor de lichiditate, se constată că a crescut gradul de asigurare a disponibilităților bănești, practice, considerând, că circa 3-5%, din activele circulante ar asigura necesitățile curente de disponibilități bănești.

Ratele privind structura pasivului.

Ratele de structură a pasivului, permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acestuia.

Pentru realizarea unei asemenea analize, se calculează :

-Rata de îndatorare ca aport între capitalul împrumutat pe termen lung și mijlociu și cel subscris sau cel propriu.

-Gradul de acoperire a capitalului împrumutat cu capitalul propriu, sau cel subscris –calculat pentru a răspunde nevoilor de informare ale băncilor și altor creditori financiari.

Acești indicatori nu pot fi calculați în cazul S.C. ELVEST S.A., deoarece nu are capital împrumutat pe termen mediu sau lung.

-Rata stabilităților financiare, reflectă legătura dintre capitalul permanent și pasiv :

Capital permanent

RSF = x 100

Pasiv

5.800.310

RSF99 = x 100 = 89,6%

6.473.345

5.904.982

RSF00 = x 100 = 83,95%

7.034.729

Rata stabilității financiare în cazul S.C. ELVEST S.A. este egală cu rata autonomie financiare globale, calculată ca raport între capitalul propriu și total pasiv.

Deși ponderea capitalului propriu în pasiv a scăzut ușor (de la 89,6% la 83,95%) și la această pondere de 83,95%, se poate considera că întreprinderea are o puternică autonomie financiară.

-Rata de îndatorare globală, calculată ca raport între datorii totale și pasiv.

Datorii totale

RÎG = x 100

Pasiv

620.142

RÎG = x 100 = 9,57%

6.473.345

1.076.493

RÎG = x 100 = 15,3%

7.034.729

Rata de îndatorare globală a crescut de la 9,57% la 15,3%, în special prin creșterea datoriilor față de furnizori și datorii asimilate (de la 1.513.612 mii lei în 1999, la 827. 039 mii lei în 2000), ca urmare a creșterii prețului de achiziții a mărfurilor și serviciilor prestate de terți (cheltuieli cu energia, apa de întreținere).

În condițiile în care viteza de rotație s-a încetinit și datoriile fată de furnizori au crescut, se poate aprecia că plățile se fac pe măsura vânzării mărfurilor.

Pentru aprecierea echilibrului financiar al întreprinderii se folosesc următorii indicatori : fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

În cazul S.C. ELVEST S.A., situația acestor indicatori se prezintă astfel:

Mii lei

Din rezultatele calculate, se verifică relația :

TN = FR – NFR

În exercițiile 1999 și 2000, se poate constata că fondul de rulment a acoperit nevoia de fond de rulment, reprezentând un excedent de trezorerie de 41.507 mii lei în 1999 și de 62.063 mii lei în 2000.

1.2. ANALIZA REZULTATULUI INTREPRINDERII

Rezultatul constituie indicatorul absolut al rentabilității unei activități economice. Rentabilitate este definită sintetic, ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării cât și renumerării capitalurilor.

Contul de profit și pierdere prezintă un interes dublu :

-permite determinarea unui rezultat global și formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performanțelor economico-financiare ale perioadei.

-permite recapitularea exhaustivă a elementelor de venituri și cheltuieli care au contribuit la realizarea lui și identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influențat.

Analiza rezultatelor se va realiza prin intermediul :

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Vitezei de rotație a activelor circulante

Ratelor de rentabilitate

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune se întocmește pe baza pozițiilor ce se regrupează și restructurează din cotul de „Profit și pierdere”. Pe baza datelor din contul de „Profit și pierdere” al S.C. ELVEST S.A. au rezultat situațiile prezentate în anexa „ Tabloul soldurilor intermediare de gestiune”. Astfel :

Rezultatul curent a înregistrat o creștere de +108.773 mii lei, ceea ce ar conduce la concluzia că activitatea firmei s-a îmbunătățit. Este o falsă impresie, deoarece acest rezultat se datorează veniturilor financiare (acestea au avut o creștere substanțială de +257.271 mii lei), și nu activități de bază a societății.

Producția exercițiului a înregistrat o creștere de +165.196 mii lei, datorată creșterii producției vândute.

Valoarea adăugată a înregistrat o creștere de +69.887 mii lei, ceea ce permite renumerarea muncii (prin salarii, premii, cheltuieli sociale), a statului (prin impozite, taxe) a creditorilor (dobânzi și comisioane), a investițiilor (prin amortismente calculate), a capitalurilor proprii (prin dividende plătite acționarilor). Întreprinderea va fi renumerată prin capacitatea de autofinanțare.

Insuficiența brută din exploatare s-a accentuat în anul 2000 față de 1999, de la –31.302 mii lei, la –183.406 mii lei aceasta datorându-se în principal, creșterii cu +221,991 mii lei, a cheltuielilor cu personalul, și într-o măsură mai mică, cheltuielilor cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate.

O altă explicație a rezultatului negativ înregistrat în activitatea de bază, este aceea a creșterii minore a volumului vânzărilor (+112.177 mii lei, adică 5,5%) în condiții în care prețul mărfurilor a crescut substanțial față de anul precedent.

Ca o apreciere pozitivă, se remarcă reducerea substanțială a rezultatului negativ din activitățile excepționale, de la –8.106 mii lei la –664 mii lei, aceasta datorându-se creșterii veniturilor excepționale de la 9.851 mii lei la 17.865 mii lei (+186,46%).

Viteza de rotație a activelor circulante

AC- active circulante

CA- cifra de afaceri

AC- este compus din stocuri de mărfuri și creanțe

VR00 – VR99 = 192 – 136,6 = +55,4 zile

Se observă o creștere substanțială a vitezei de rotație, cu influență negativă asupra rezultatelor întreprinderii.

Factorii direcți care au determinat acest rezultat sunt :

cifra de afaceri (CA)

soldul mediu al activelor circulante (AC)

influența modificării cifrei de afaceri :

influența modificării soldului mediu al activelor circulante :

b1) modificării solidului mediu al stocurilor:

b2) modificării solidului mediu al creanțelor.

Se constată că influența negativă cea mai puternică se datorează creșterii solidului de marfă (staționarea acestuia excesiv în magazine până ai momentului vânzării , pentru eliminarea acestei situații , societatea ar trebui să studieze mai bine preferințele consumatorilor .

Creșterea cifrei de afaceri +232046 mii lei, a avut o influență pozitivă, reușind să accelereze cu 11,1 zile ,viteza de rotație a activelor circulante.

Ratele de rentabilitate

a). Rata rentabilității economice este diferită ca raport între rezultatul exercițiului înainte de impozitare și capitalul permanent (capitalul permanent = capital propriu + datorii pe termen lung și mediu)

Pb-profit brut

Kp- capital propriu

Se observă creșterea cu +1,91% a ratei rentabilității economice , respectiv ridicarea performanței economice a întreprinderii, indiferent de mediu de finanțare

b). Rata rentabilității financiare se exprimă prin raportul dintre profitul net și capitalul propriu.

Și cu acest caz ,se observă creșterea ratei rentabilității financiare cu +1,57%, deci creșterea capacității întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate prin activitatea sa .

c). Rata rentabilității capitalului avansat se stabilește ca raport dintre rezultatul curent al exercițiului și capitalul avansat (fix și circulant).

Rc-rezultatul curent

Af-active fixe

Ac-active circulare

Influența datorată:

modificării capitalului avansat:

2.modificării rezultatului curent:

Creșterea cu +1,41% a ratei rentabilității capitatului avansat se datorează creșterii rezultatului curent cu +1,66 % și este influențată negativ de modificarea capitalului avansat cu – 0,25 %.

Concluzii generale asupra bilanțului contabil al S.C. ELVEST S.A.

La întocmirea bilanțului contabil s-au respectat regulile prevăzute de legea contabilității, normele metodologice cu privire la întocmirea acestuia:

Pe baza constatărilor efectuate de personalul de specialitate, se regularizează plusurile sau minusurile constatate.

Posturile înscrise în bilanț corespund cu datele înregistrate în contabilitate , puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale pe bază inventarului, bilanțul fiind întocmit pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice la 31.12.2000 .

Provizioanele pentru deprecieri și cele pentru riscuri și cheltuieli, nu constituie o practică în contabilitatea S.C. ELVEST S.A.

Conturile de regularizare reflectă cheltuielile înregistrate în avans , ce urmează a fi decontate în exercițiu financiar 2001 , iar „decontările din operațiuni în curs de clasificare” reflectă minusurile înregistrate la stocurile de mărfuri , generate de spargerile ce au avut loc în 1999.

Referitor la datoriile societății , se poate constata că în anul 1999 nu au fost înregistrate plăți restante către bugetul de stat sau achitate cu întârziere .

Creșterea profitului brut de la 205.235mii lei ,la 321.450 mii lei , a fost susținută de eforturile făcute pentru reducerea cheltuielilor.

Deși cifra de afaceri a înregistrat o creștere de +232.064 mii lei , acesta nu a fost susținută de scăderea cheltuielilor din exploatare , fapt ce a dus la adâncirea deficitului din exploatare.

Rezultatul negativ al activității de exploatare este efectul creșterii nejustificate a stocului de mărfuri , a scăderii vitezei de rotație a activelor circulante.

Se impune cunoașterea pieței de desfacere , a preferințelor consumatorilor și aprovizionarea direct de la producător pentru eliminarea verigilor intermediare.

2. AUDITAREA BILANȚULUI CONTABIL

Auditul financiar-contabil reprezintă activitatea de verificare a situaților financiare ale societăților de către auditori financiari-contabili, în conformitate cu standardele de contabilitate și audit internaționale.

Auditorul financiar este o persoană fizică sau juridică care dobândește această calitate, prin atribuirea de către Camera Auditorilor din România.

Camera Auditorilor din România coordonează și organizează activități de audit financiar-contabil.

Activitatea Camerei în România se desfășoară sub supravegherea Ministerului Finanțelor . Acesta solicită Camerei:

să notifice imediat apariția evenimentelor de natura celor convenite , să îi pună la dispoziție , să-i comunice informațiile privind aceste evenimente;

să ofere informațiile solicitate la anumite termene sau pentru anumite perioade;

Ministerul Finanțelor poate retrage calitatea de auditor financiar contabil .

Controlul intern reprezintă ansamblu măsurilor întreprinse la nivelul unei instituții cu privire la structurile organizatorice , metode , proceduri și sisteme de control și evaluare instituite în scopuri realizării atribuțiilor la un nivel calitativ corespunzător și îndeplinirii cu regularitate în mod economic , eficient a politicilor adoptate ; respectării legalității și a dispozițiilor conducerii; protejării activelor și resurselor; efectuării și menținerii de înregistrări contabile corecte și complete; furnizării la timp de informații corecte și complete pentru fundamentarea deciziilor conducerii.

Auditul intern este activitate organizată în structura unei instituții și indirectă subordonare a conducătorului acestuia, care constă în efectuarea de verificări , inspecții și analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurilor în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituției și utilizarea resurselor în mod economic și eficient și pentru a raporta conducerii constatările făcute , slăbiciunile identificate și măsurile propuse de corectarea deficiențelor și de ameliorare a performanțelor sistemului de control intern.

Etapele auditului financiar-contabil sunt :

acceptarea mandatului și cotracararea lucrărilor ;

orientarea și planificarea auditului;

aprecierea controlului intern ;

controlul conturilor;

controlul bilanțului contabil;

sintetizarea concluziilor în raport audit;

Pentru a exprima o opinie, privind conturile anuale, auditorii trebuie să examineze și să aprecieze concluziile trase din elementele probante colectate. Concluzia generală care rezultă din această examinare, din această apreciere, necesită asigurarea că :

-conturile anuale au fost elaborate conform unei metode contabile acceptabile și aplicate în mod permanent;

-conturile anuale sunt conform dispozițiilor regulamentare și a celor legale;

-imaginea dată de ansamblu conturilor anuale corespunde cu cunoașterea generală a întreprinderii pe care o auditează;

-toate punctele semnificative care contribuie la o bună prezentare a conturilor anuale au fost corect menționate.

Modalitatea alegerii tipului de opinie ce urmează a fi exprimat în baza concluziilor trase în elementele probante colectate se poate prezenta, potrivit schemei de mai jos. Opina aleasă de către auditor trebuie exprimată în cadru raportului de audit. Opinia exprimată în raportul de audit poate fi :

-opinie fără rezerve;

-opinie cu rezerve;

-opinie defavorabilă

-imposibilitate de a exprima o opinie

În acest sens, cea mai bună este de a reprezenta o anumită modalitate de formulare a diferitelor opinii.

Examinând bilanțul contabil încheiat pentru exercițiu 2000, contul de profit și pierdere, însoțit de „raportul de gestiune”, întocmit de administratori S.C. ELVEST S.A., prezentate auditorilui, art. 129 din Legea 31/1990, raportez Adunării Generale a Acționarilor următoarele :

Capitalul social al unității , în cursul exercițiului 2000, n-a suferit modificări.

Acesta este de 5 483 600 mii lei , reprezentând cele 10 000 acțiuni. Din cele 10000 de acțiuni , un număr de 4 900 acțiuni sunt deținute de salariații societății , iar un număr de 5 100 de acțiunj , respectiv 51% , sunt deținute de UCECOM.

Capitalul propriu al societății este în valoare totală de 590 492 mii lei și acesta în afara capitalului social cuprinde rezervele în valoare de 41 961 mii lei , și alte fonduri de 380 221 mii lei creșterea k ,propriu , în cursul anului 2000 ,în valoare de 104 772 mii lei, s-a făcut pe seama creșterii altor fonduri și a rezervelor.

S.C. ELVEST S.A. a întocmit programul de inventariere patrimonială , existând grafice de inventariere a gestiunilor pe perioada anului 2000.

Auditorul a propus Consiliului de Administrație ca recepția să se facă prin măsurare și cântărind, eliminând diferențele în minus sau plus rezultatele la recepție.

Pe parcursul exercițiului 2000 ,s-au făcut controale în care s-a constatat că evidența contabilă a fost ținută corect și la zi. Documentele justificate care au stat la baza evidenței contabile fiind întocmite în ordine cronologică și sistematica .

Preluarea corectă în balanța de verificare a datelor din conturile sintetice și concordanta dintre contabilitatea sintetică și cea analitică , au făcut obiectul unei verificări corecte și atente , recomandând modificarea unor înregistrări ,astfel că există concordanța între conturile sintetice și cele analitice , iar datele au fost preluate corecte balanța de verificare .

Bilanțul încheiat 31.12.2000 s-a realizat pe baza datelor din balanța de verificare a conturilor sintetice și respectarea normelor metodologice emise de Ministerul Finanțelor cu privire la întocmirea bilanțului și anexelor.

Analiza imobilizărilor

Imobilizările necorporale

Societatea nu depinde de astfel de imobilizări

Imobilizări corporale

In cursul anului 2000 , societatea a înregistrat o creștere a imobilizărilor corporale de 15 507 mii lei. Această sumă reprezentând mijloace fixe achiziționate.

Imobilizări financiare.

Suma de 322 mii lei, solid la sfârșitul anului 2000, reprezintă garanții Renel și Romtelecom .

Stocuri.

Stocurile deținute de societate s-au evaluat astfel :

-stocurile de materii prime au scăzut față de începutul anului cu 1 924 mii lei;

-mărfuri și ambalaje au crescut cu 461 982 mii lei.

Situația creanțelor.

Creanțele în valoare de 232 939 mii lei se compun din :

-55mii lei furnizori debitori;

-47 214 mii lei clienți;

-185 670 mii lei creanțe personal și asigurări sociale.

Situația datoriilor.

La 31.12.2000 S.C are datorii de 1 076 493 mii leiiastfel:

-furnizori 827 039 mii lei;

-datorii cu personalul și asigurări sociale 25 268mii lei;

-impozit pe profit;

-alte datorii față de stat (TVA de plată+ impozit pe profit )21 072.

Menționăm că datele din prezenta situație legate de creanțe și datorii sunt înaintea aprobării repartizării profitului net și în bilanțul definitiv aceste date pot fi modificate.

Elementele patrimoniale reflectate în bilanțul contabil au fost evaluate și reflectate în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu , respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventariere.

Conform balanței de verificare și bilanțului unitatea nu a înregistrat credite și împrumuturi în lei sau valută , societatea fiind autofinanțată astfel încât analiza creditelor nu are obiect.

Profitul impozabil este de 321 450 mii lei pentru care se datorează un impozit de 108 683 mii lei .

Repartizarea profitului net se va face de A.G.A ținând cont de propunerea Consiliului de Administrație , cuprinsă de Raportul de gestiune , propune ce este legală și corespunde cu datele din bilanț.

Față de cele de mai sus auditorul efectuând investigațiile specifice pe care le-a considerat necesare conform normelor legale , certifică bilanțul contabil și contul de profit și pierdere care dau o imagine fidelă rezultatului exercițiului , propunând A.G.A:

aprobarea bilanțului contabil și acontului de profit și pierdere și a repartizării pe destinații a profitului net, așa cum s-a înscris în prezentul raport , respectiv raportul administratorilor;

Consiliului de Administrație va face analiza sarcinilor de serviciu pe fiecare loc de munca (pe baza fișierelor posturilor ) și va lua măsuri pentru întărirea disciplinei la locul de muncă.