Decontari Interbancare Si Intrabancare pe Exemplul Bancii X

Cuprins

=== Decontari Interbancare si Intrabancare pe exemplul Bancii Transilvania ===

Cuprins

Capitolul I. Organizarea sistemului bancar în România

1.1. Evoluția sistemului bancar românesc

Istoria sistemului bancar își găsește originile în trecutul îndepărtat existând înscrisuri foarte vechi care atestă practica unor activități care într-o formă mai mult sau mai puțin evoluată se pot constitui ca primii pași pe tărâmul practicii bancare.

Deși, în 1989 existau numai patru bănci – Banca Națională a României, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română pentru Investiții și Banca Agricolă – la care se adaugă Casa de Economii și Consemnațiuni, sistemul bancar românesc datează totuși de mult timp.

Primele dovezi ale desfășurării unei activități bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786 și 1855 și reprezintă 55 plăci de piatră găsite într-o zonă de mine aurifere, ce datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent, a 13-a conține detalii referitoare la contractul privind finanțarea unei instituții bancare. Contractul era datat 28 martie 167 d.H. și semnat la Deusara.

În perioada modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut loc la începutul secolului al XIX-lea. Prima instituție bancară care și-a desfășurat activitatea pe teritoriul României a fost Banca Națională a Moldovei, înființată în 1856, cu sediul la Iași.

Ca urmare a legii adoptate în 1864 a fost fondată Casa de Depuneri și Consemnațiuni. Până la crearea Băncii Naționale a României în 1880, această instituție a avut un rol foarte important, fiind principala bancă de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite.

În aceeași perioadă apar și alte bănci: Banca România, Banca Albina, Creditul Financiar Rural, Banca Aurora, Banca de Scont, Banca Agricolă, Banca Românească, iar cea mai importantă Banca Națională. Înființarea Băncii Naționale a României a creat premisele pentru apariția și altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc, ajungând înainte de Primul Război Mondial la aproape 200 de bănci.

BNR deținea monopolul emisiunii monetare și asigura acoperirea creditelor de scont, în favoarea altor bănci. Până la sfârșitul anului 1989, sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii și produse bancare. După 1989, România a fost martora multor schimbări, iar trecerea la o economie de piață a determinat creșterea continuă a numărului de agenți economici privați, aspect care a determinat nevoia dezvoltării sistemului bancar.

1.2. Elemente definitorii ale societății „Banca Transilvania” S.A. și evoluția acesteia în sistemul bancar românesc

BANCA TRANSILVANIA este un GRUP FINANCIAR INTEGRAT ROMÂN, înființat în Transilvania, cu activități dedicate distinct clienților de Corporate și Retail Banking pentru a oferi servicii de calitate, având o rețea teritorială națională. Fiind partenerul care își ține întotdeauna promisiunile, misiunea acestei bănci este să asigure randamente superioare acționarilor ei, să dea dovezi de responsabilitate față de comunitate și o bancă în care salariații săi să lucreze cu mândrie și profesionalism.

Înființată în anul 1993, devenind operațională în februarie 1994 prin sucursala Cluj-Napoca, respectiv în noiembrie 1994 prin sucursala Oradea, cu un capital subscris inițial de 2 miliarde lei, integral privat, vărsat de 114 acționari, din care 46 membrii fondatori, cu 79% capital român și 21% capital străin, Banca Transilvania își diversifică serviciile bancare în mod continuu, încercând să acopere o gamă variată de servicii, toate planurile convergând spre maximizarea satisfacției clienților și depășirea așteptărilor acestora.

Începând cu anul 1995, capitalul social al băncii se majorează, ajungând la 20,3 miliarde lei și, totodată se deschid noi sucursale în Brașov, București, Ploiești și Zalău, iar pe verticală se dezvoltă prin deschiderea primelor agenții Mănăștur și Borș.

În anul 1996 se efectuează o nouă extindere teritorială prin deschiderea a șapte noi sucursale în: Timișoara, Baia-Mare, Tg. Mureș, Sibiu, Arad, Buzău, Deva, iar în anul 1997 cu încă cinci sucursale. Tot în acest an se majorează capitalul social la suma de 26,3 miliarde lei. Anul 1996, anul în care inflația a atins un nivel mai mare decât cel estimat și stabilitatea artificială a ratei de schimb LEU/USD, practic a explodat, Banca Transilvania a reușit să depășească greutățile ivite extinzând rețeaua teritorială. Majorarea capitalului social a fost încheiată cu succes prin cea de-a doua emisiune de capital. Sporește oferta de produse și servicii bancare (cecuri de călătorie, certificate de depozit, casete de valori), continuă politica băncii de a investi în activități profitabile, astfel la 31 decembrie 1996, participările cu capital ale Băncii Transilvania în alte companii erau de 791 milioane lei. Venitul net crește de 3 ori față de 1995, de la 14,7 mld. lei la 39,2 mld. lei. Profitul după impozitare a fost de 31,4 mld. lei, rezultând o rentabilitate a activelor de 15,2% și o rentabilitate a capitalului social de 98,8%. Pe durata întregului an, Banca Transilvania a respectat toți indicatorii de supraveghere prudențială ai Băncii Naționale a României și nu a fost niciodată în poziția de a apela la credite de refinațare. Conturile curente cresc de 4 ori față de 1995, iar depunerile la termen de 1,7 ori.

În baza rezultatelor confirmate de firma de audit Coopers & Lybrand, Banca Transilvania se situa în 1996, pentru al treilea an consecutive, printre cele mai profitabile bănci din România.

Pe plan internațional s-a continuat politica de dezvoltare a colaborării cu bănci importante din străinătate prin consolidarea și extinderea continuă a relațiilor de corespondență bancară.

La sfârșitul anului 1997, Banca Transilvania oferea o gamă foarte largă de servicii bancare – operațiuni de cont curent, depozite la termen și la vedere, depozite flexibile, certificate de depozit, tranzacții valutare, o gamă largă de credite, cecuri, bilete la ordin, cecuri de călătorie (Thomas Cook, American Express), sistemul Voice-Teller și Fax-Teller, acreditive și garanții bancare, scrisori de bonitate, casete de valori, expertize economice și financiare, compensare, decontare și depozitare valori mobiliare, comunicații moderne prin rețeaua Swift și Reuters, prezentă fiind și pe Internet World Wide Web.

În anii ce urmează, 1998 și 1999, Banca Transilvania își continuă extinderea, întărindu-și prezența pe piața bancară din România ca o instituție solidă, orientată spre client. Obiectivele strategice propuse au fost atinse, astfel că în 1999 capitalul social s-a dublat de la 50 mld. lei la 100 mld. lei, fondurile proprii au crescut de la 161,12 mld. lei la 266,55 mld. lei. Majorarea capitalului social s-a efectuat prin înglobarea primelor de capital și a rezervelor constituite din profitul net al anului 1998 (31,7 mld. lei), precum și a diferențelor favorabile rezultate din reevaluarea activelor corporale (18,3 mld. lei). A fost majorat fondul de rezervă de 1,33 ori față de anul 1998, nivelul atins fiind de 65,8 mld. lei, iar rezerva generală pentru riscul de credit de 1,47 ori, ajungând la 13,0 mld. lei.

Acționariatul băncii la sfârșitul anului 1999 era de 77,61% capital românesc, din care: 50,61% persoane fizice și 27% persoane juridice respectiv 22,39% capital străin, din care: 10,62% persoane fizice și 11,77% persoane juridice.

Dată fiind instabilitatea pieței bancare românești pe parcursul anului 1999, Banca Transilvania și-a orientat cu atenție politicile pentru a asigura un echilibru optim între risc și randament, îndeplinind cerințele de solvabilitate ale BNR, cu servicii bancare sigure și profesioniste. În 1999 i-au ființă patru noi sucursale; banca își menține opțiunea strategică de sprijinire activă a economiei private, în special a Întreprinderilor Mici și Mijlocii, contribuind astfel la facilitarea tranziției economiei românești spre economia de piață. Pe lângă extinderea gamei de produse clasice, Banca și-a adaptat sistemul informatic în vederea lansării noilor produse bancare electronice, implementarea finală a sistemului de carduri, în colaborare cu Europay și Visa, rezultând cardul „Mondo Maestro” și „Visa Electron Global”, de asemenea se continuă discuțiile cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare sub auspiciile UE asupra derulării unui program de creditare a IMM-urilor pe durata de 5 ani, Banca Transilvania intenționând a încorpora în procedurile sale interne standarde și practici europene, prin instrumente de conducere și gestiune de ultimă oră.

La sfârșitul anului 1999, Banca deservea 104.327 clienți persoane fizice; totalul creditelor acordate se ridicau la valoarea de 655,465 mld. lei, reprezentând o creștere de 1,48 ori față de anul 1998. Elementele de activ referitoare la operațiunile de trezorerie au înregistrat o importantă evoluție pozitivă atingând 628,375 mld. lei, față de 326,696 mld. lei în 1998. Banca și-a întărit în continuare sprijinul pentru clienții persoane juridice, atât prin produse de creditare și trezorerie, cât și prin alte servicii specifice. Depozitele la termen au atins valoarea de 116,759 mld. lei, cu 2,93 ori mai mari decât în anul 1998. Această tendință pozitivă este rezultatul unei atitudini flexibile a băncii în privința asigurării celui mai bun randament pentru clienți.

Creditarea companiilor reprezintă 90,20% din totalul creditelor acordate de Banca Transilvania, atingând la finele anului 1999 o valoare de 591,230 mil. lei, concomitent cu reducerea creditelor neperformante bilanțiere de la 6,71% din totalul portofoliului la sfârșitul lui 1998, la numai 1,07% la 31.12.1999.

Operațiunile pe piața de capital reprezintă o alternativă de câștig, dar care implică un risc destul de ridicat. Astfel, Banca Transilvania a reușit în 1999 prîntr-o gestionare atentă să se expună pe titluri cu trenduri pozitive care atât prin valoarea de tranzacționare, cât și prin dividendele aferente, au adus importante venituri băncii. Din punct de vedere a structurii organizaționale, optimizarea fluxului muncii și necesitatea de a rezolva în mod eficient problemele curente ale activității bancare au determinat înființarea în Centrala Băncii a mai multor departamente noi.

Astfel, alături de organismele colective existente în 1998, precum Comitetul de Gestiune al Activelor și Pasivelor (ALCO) și Comitetul pentru Risc și Credit, în semestrul II al anului 1999 a devenit operațional Comitetul de Risc pentru Operațiuni, a cărui principală atribuție constă în elaborarea de proceduri de gestionare a riscului de decontare, de fluidizare a decontărilor și evitare a incidentelor de plăți, de prevenire și sancționare a spălării banilor.

Performanțele deosebite realizate de Banca Transilvania în anul 2000 constituie un bun temei pentru consolidarea imaginii ca instituție bancară de vârf care oferă servicii de înaltă calitate clienților săi și care participă activ la procesul de restructurare a economiei românești. Întrucât tendințele efective ale economiei au impus eforturi susținute din partea instituțiilor financiare, Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat majorarea capitalului social al Băncii la nivelul de 173,69 mld. lei, determinând creșterea capitalurilor proprii la 574,69 mld. lei la finele anului 2000. Aproape toți parametrii financiari ai Băncii s-au dublat sau chiar au depășit dublul valorilor înregistrate la sfârșitul anului 1999. Acțiunile Băncii Transilvania s-au menținut în prima categorie a Bursei de Valori București printre cele mai tranzacționate și lichide titluri, fiind incluse în componența indicelui BET. Acest fapt marchează stadiul de maturitate al Băncii ca societate tranzacționată la Bursă, care a atins și menținut indicatori financiari performanți și care a dezvoltat o atitudine de transparență completă față de piață.

În anul 2001, cel mai important eveniment din viața Băncii Transilvania S.A. a fost decizia acționarilor existenți, conform angajamentului lor privind întărirea structurii de capital a băncii, de a accepta participarea cu capital a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, ca acționar principal, cu o participație de 15% din capitalul social. Investiția a fost finalizată în ultima lună a anului 2001.

Istoria de opt ani a Băncii Transilvania a dovedit capacitatea Băncii de a atinge performanțe excelente, iar investiția de capital a BERD reprezintă atât o cunoaștere a eficienței activității Băncii de-a lungul acestor ani, cât și un certificat pentru rezultatele ei viitoare.

Volumul activelor a crescut de 1,8 ori comparativ cu sfârșitul lui 2000, ajungând la 5.321,18 mld. ROL, dovedind capacitatea Băncii de a-și menține și crește cota de piață.

Capitalul social al Băncii ajunge în mai 2001 la 336,74 mld. ROL, iar în decembrie 2001 la 396,16 mld. ROL. Banca este devotată unei strategii de creșteri organice, de înființarea de noi sucursale (sucursala Suceava) și agenții (agenția Giurgiu), stabilește alianțe strategice în activități de asigurări, brokeraj și leasing.

Segmentul de retail a fost permanent în atenția Băncii, 73% din clienți fiind persoane fizice, numărând la sfârșitul anului peste 195.000 persoane. Produsele de creditări nou lansate, împreună cu oferta deja existentă, atât în lei cât și în valută, au permis Băncii Transilvania să crească ponderea creditelor pentru persoane fizice în portofoliul total de credite la 10,31% la sfârșitul lui 2001, comparativ cu 8,52% la sfârșitul anului 2000, mai ales prin activarea pieței creditelor ipotecare și pentru construcții de case.

Figura 1.1. Structura de credit retail

Pe lângă produsele de credit, instrumentele de economisire au fost în centrul atenției Băncii Transilvania. Scadențele atrăgătoare, variind de la 30 și 45 zile până la 18 luni, corelate cu succes cu rate ale dobânzilor atractive, au permis Băncii Transilvania să crească depozitele atrase de la persoanele fizice, atât la vedere cât și la termen.

Figura 1.2. Resurse persoane fizice

Un alt segment al pieței care cunoaște un ritm de dezvoltare important este cel al cardurilor, Banca având emise la sfârșitul anului 2001, 60.697 carduri (28.025 sub sigla Visa și 32.672 sub sigla Maestro), iar rețeaua de ATM-uri s-a extins la 70 de bancomate și 100 POS-uri.

Banca Transilvania a încheiat și parteneriate cu instituții financiare, cum este acordul cu Western Union pentru facilitarea legăturilor financiare între persoane din întreaga lume.

Numărul clienților noi a crescut în fiecare an, aceștia fiind nu numai IMM-uri, ci și companii mai mari, astfel încât la sfârșitul anului 2001, Banca Transilvania oferea servicii pentru mai mult de 71.000 de companii.

Volumul operațiunilor de decontări externe a crescut cu 60% în 2001 comparativ cu 2000, iar volumul operațiunilor de finanțare a comerțului a fost de 3 ori mai mare în 2001 față de anul precedent. În ceea ce privește decontările interne, evoluția din 2001 a fost de asemenea importantă, nu numai cantitativ, cât mai ales în diversitate, dacă luăm în considerare faptul că numărul plăților efectuate prin intermediul produsului electronic banking, BT-Ultra, a crescut de 11 ori față de 2000.

Figura 1.3. Portofoliu credite persoane juridice

Rata creditelor neperformante din bilanț la sfârșitul lui 2001, a fost de 1,17% din totalul portofoliului de credite, comparat cu 0,36% la sfârșitul anului 2000.

Volumul creditelor acordate din surse BERD a ajuns în 2001 la un sold de 4.279.000echivalent USD, din care 1.800.000 în USD și 2.700.000 EURO.

Profitul net crește în 2001 la 364,64 mld. lei, față de 263,17 mld. lei în anul precedent.

Banca Transilvania ia în considerare, în modul cel mai serios, problemele de risc: riscul de lichiditate, riscul valutar și riscul ratei dobânzii, urmărite îndeaproape de ALCO.

Figura 1.4. Structura creditelor din surse BERD

Rețeaua teritorială a fost extinsă la 31 de sucursale, 1 reprezentanță, 5 agenții și 7 puncte independente de schimb valutar.

Pentru recunoașterea acestor performanțe „Ziarul Financiar” acordă Băncii Transilvania în anul 2001 premiul „Cea mai bună investiție de capital”, pentru parteneriatul cu BERD, iar revista „Capital” acordă și ea Băncii premiul de excelență „Banca anului” în 2001.

Banca Transilvania a declarat anul 2001, anul calității. Principalul beneficiar a fost și este clientul, iar Banca își reînnoiește angajamentul de a dezvolta parteneriate reciproc avantajoase pentru clienții săi.

Rețeaua teritorială extinsă, prin deschiderea a 5 noi sucursale și 3 noi agenții, împreună cu rețeaua de ATM-uri și POS-uri, asigură o acoperire națională adecvată, ceea ce devine unul din punctele forte ale Băncii Transilvania.

Se semnează în ianuarie 2002 cea de-a doua facilitate cu BERD în valoare de 5 mil. USD.

Astfel, Banca își reînnoiește angajamentul că și în 2002 își va menține rolul în cadrul societății, concentrându-se permanent asupra interesului acționarilor pentru profit, asupra cerinței clienților de a fi satisfăcuți și loiali, și asupra motivării angajaților pentru servicii profesionale de cea mai înaltă calitate.

La aniversarea a nouă ani de existență, în februarie 2003, Banca Transilvania ajunge să dețină 48 de unități și un capital social de 713,088 mld. ROL. Cu un nou management, Banca are o abordare deschisă, modernă, cu orientare spre clienți. Se remarcă pe piață prin două linii principale de afaceri, Corporate și Retail. Extinderea teritorială continuă cu deschiderea de 15 unități noi pentru a-și întări cota de piață, toate aceste noi unități purtând noua identitate de corporație.

Consolidarea poziției pe piață se face începând cu acest an prin Grupul Financiar Transilvania, care cuprinde: BT Leasing, BT Securities, SAR Transilvania, și BT Direct.

Unul din momentele importante din viața Băncii Transilvania a fost și semnarea în martie 2003 a unui acord de finanțare pe termen lung între FMO (Fondul Olandez de Finanțare pentru Dezvoltare) și Banca Transilvania, în valoare de 10 mil. USD, destinat creditelor imobiliare.

Astfel, punctele forte ale Băncii Transilvania în anul 2003 sunt: cel mai bine integrat grup financiar din Transilvania, deținut la nivel local; integritate; muncă în echipă; conceptul de „client service” puternic, orientat și angajat spre client; flexibilitate; calitate și excelență bancară; profesionalism; transparență; companie de prim rang listată la Bursa de Valori București.

Figura 1.5. Sigla Băncii Transilvania

Capitolul II. Decontări intrabancare

2.1. Reglementări legale privind decontările fără numerar între unitățile bancare

Decontarea este operațiunea bancară prin care se transferă mijloace bănești din și în contul clienților persoane fizice sau juridice ca urmare a unei operațiuni de plată inițiată de plătitor sau beneficiar, urmată de o încasare în contul beneficiarului.

Decontările intrabancare cuprind operațiunile efectuate între unitățile aceleiași societăți bancare, precum și cele efectuate între centrala băncii și unitățile bancare din teritoriu. Conform Legii nr. 34/1991 a Băncii Naționale a României, plata reprezintă orice operațiune atât de plată cât și de încasare, rezultată în urma unei operațiuni comerciale sau necomerciale, realizată de o unitate bancară pentru contul unui client al său sau în numele și pentru contul său.

Plățile fără numerar reprezintă orice plată efectuată prin dispoziție, cesiune, transmitere (virament) în unitatea monetară națională (leu), fără însă a întrebuința moneda în forma sa concretă.

Principalele instrumente de decontare fără numerar sunt:

ordinul de plată;

cecul;

cambia;

biletul la ordin.

Ordinul de plată este un instrument de plată care atestă inițiativa decontării din partea plătitorului, el reprezintă dispoziția necondiționată, dată de către emitentul acestuia unei societăți bancare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o sumă de bani, punând în legătură plătitorul și beneficiarul.

Condițiile, circuitul, termenele de decontare precum și formatul ordinului de plată sunt cele prezentate în Regulamentul BNR nr. 8/1994 și Regulamentul BNR nr. 10/08.04.1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Cecul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o bancă, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare o sumă de bani determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar.

Condițiile, circuitul, termenele de decontare precum și formatul cecului sunt cele prevăzute de Legea nr. 59/1934 modificată prin ordonanța Guvernului nr. 11/04.08.1993 aprobată și modificată de Legea nr. 83/1994 și Regulamentul BNR nr. 10/08.04.1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie.

Cambia și biletul la ordin sunt, titluri de credit sub semnătură privată negociabile și instrumente de plată care constată obligația asumată de către debitor de a plăti la vedere sau la o scadență fixată, beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată.

Cambia este un titlu de credit sub semnătură privată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor, care dă ordin debitorului său numit tras să plătească o sumă fixata la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

Biletul la ordin este un titlu de credit sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: emitentul și beneficiarul.

Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la scadență unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.

Condițiile, circuitul, termenele de decontare precum și formatul cambiei și biletului la ordin sunt cele prevăzute în Legea nr. 58/1934 modificată prin ordonanța Guvernului nr. 11/04.08.1993 aprobată și modificată de Legea nr. 83/1994 și Regulamentul BNR nr. 10/08.04.1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie.

Documentele de decontare, prin care se solicită efectuarea de operațiuni către clienți având conturile la diferite unități ale Băncii Transilvania, se predau la ghișeu, administratorului de cont căruia îi sunt repartizați clienții care au întocmit documentele respective, în vederea realizării operațiunii, pe baza verificărilor prevăzute de norme, în funcție de documentul prezentat, precum și de operațiunile de decontări reciproce (debit sau credit) intrabancare cerute.

După efectuarea verificărilor, semnarea și ștampilarea lor, documentele de decontare care se remit unei alte unități a Băncii Transilvania sediul „B”, potrivit reglementărilor în vigoare, se predau compartimentului decontări intrabancare, grupate pe unități, iar în cadrul acestora pe operațiuni de creditare, respectiv de debitare, precum și pe clienți și pe modalități de transmitere, întocmind câte o bandă de control și un extras de cont pentru fiecare unitate și fel de operațiuni (debit, credit).

Către unitățile Băncii Transilvania și de la unitățile Băncii Transilvania, extrasele contului de decontări reciproce circulă prin poștă.

Documentele de decontare, anexate la extrasul Băncii Transilvania primit și care se referă la operațiuni cu alte bănci comerciale din județul în care își are sediul unitatea Băncii Transilvania primitoare, se predau compartimentului decontări interbancare, în vederea efectuării operațiunilor de decontare cu băncile comerciale respective.

Celelalte documente de decontare primite la sediul „B” se predau operatorilor din cadrul compartimentului decontări intrabancare, care efectuează verificarea extraselor și a documentelor anexate.

Pentru operațiunile arătate mai sus și care se înregistrează în conturile de evidență ale băncii, se întocmesc note contabile în 2 exemplare, pe care le semnează și datează, după care se prezintă pentru a fi semnate și de conducătorul compartimentului decontări contabilitate.

Exemplarul nr. 1 se arhivează la documentele zilei, iar exemplarul nr. 2 la extrasul contului n care s-a efectuat debitarea sau creditarea.

2.2. Obiectul, sfera de cuprindere și clasificarea decontărilor fără numerar între unitățile bancare

Obiectul, decontărilor fără numerar între unitățile bancare cuprind operațiunile efectuate între centrala unei bănci și unitățile sale din teritoriu, precum și cele efectuate între unitățile teritoriale.

Dacă atât clientul plătitor cât și beneficiarul au conturi deschise la aceeași sucursală a băncii, decontarea se face odată cu depunerea documentelor de plată. În cazul decontărilor între sucursale diferite decontarea se realizează prin contul „Decontări interbancare” între unitatea bancară care inițiază operațiunea și unitatea bancară care primește și finalizează operațiunea.

În baza documentelor primite de la client unitatea inițiatoare emite documentul intern numit aviz inter-sediu (O.I.S.), care poate fi de creditare sau de debitare.

Avizul de creditare se emite pe baza documentelor întocmite din inițiativa plătitorilor și conțin sumele pe baza cărora se vor credita conturile beneficiarilor.

Avizul de debitare se emite pe baza documentelor întocmite din inițiativa beneficiarul care fac obiectul unei operații de încasare (cec, bilet la ordin, efecte de comerț) și conțin sumele pe baza cărora se vor debita conturile beneficiarilor.

Operatorul din cadrul compartimentului decontări intrabancare asigură comasarea documentelor de decontare care se referă la aceeași unitate, în vederea anexării la extrasul de cont. Către unitățile Băncii Transilvania și de la unitățile Băncii Transilvania, extrasele contului de decontări reciproce circulă prin poștă.

Extrasele de cont au în cuprinsul lor înregistrări și au anexate documentele inițiate de băncile în cauză, care trebuie confirmate și înregistrate în conturile beneficiarilor sau plătitorilor, după caz.

Extrasele conturilor de decontări reciproce cu sediile Băncii Transilvania, după verificarea cu documentele anexate, în cazurile de inițiere a operațiunilor (sediul „A”), semnează și ștampilează de către cel care le-a verificat, după care:

adresează un plic pentru fiecare sediu al Băncii Transilvania și introduce în acesta extrasul de cont cu documentele anexate;

închide plicurile și semnează pe verso, punând ștampila după care le predă, la registratură.

Documentele de decontare, anexate la extrasul Băncii Transilvania primit și care se referă la operațiuni cu alte bănci comerciale din județul în care își are sediul unitatea Băncii Transilvania primitoare, se predau, compartimentului decontări interbancare, în vederea efectuării operațiunilor de decontare cu băncile comerciale respective.

Celelalte documente de decontare primite la sediul „B” se predau operatorilor din cadrul compartimentului decontări interbancare, care efectuează verificarea extraselor de cont și a documentelor anexate.

Unitățile băncii (sediile „A” și „B”), în vederea accelerării decontărilor în economie, au obligația să-și organizeze activitatea de decontări reciproce astfel ca să se asigure:

înregistrarea la sediile „A” a documentelor clienților, în ziua în care au fost introduse în bancă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în norme pentru a fi decontate;

depunerea, remiterea sau transmiterea, după caz, la sediile „B” a documentelor de decontare cel mai târziu în ziua următoare înregistrării lor în contul clienților;

confirmarea imediată a operațiunilor primite spre decontare de către sediile „B”;

înregistrarea, la sediile „B” a documentelor de decontare primite, cel târziu în ziua următoare primirii extraselor de cont.

2.3. Tehnica efectuării decontărilor intrabancare în Banca Transilvania

Decontările intrabancare sunt rezultatul relațiilor dintre clienți care au conturi la unități bancare ce aparțin aceleiași rețele bancare.

Reflectarea în contabilitate a decontărilor intrabancare se face diferit, după cum partenerii de decontare au cont la aceeași bancă sau la unități bancare cu amplasare teritorială diferită, dar care aparțin aceleiași bănci.

La primirea instrumentelor de plată ce fac obiectul decontării intrabancare la sediul „A” administratorul de cont verifică:

disponibilul din contul clientului, respectarea mențiunilor obligatorii conform prevederilor legale, concordanța cu fișa specimenelor de semnături;

documentele să conțină informațiile necesare în procesul de preluare-operare referitoare la:

data documentului;

contul și denumirea plătitorului;

contul și denumirea beneficiarului;

suma;

lizibilitatea informațiilor de pe document.

Documentele corespunzătoare se acceptă prin ștampilare și semnare, iar administratorul de cont va completa pe aceste documente codul băncii beneficiare și plătitoare conform codurilor autorizate de Banca Națională a României.

Pachetele reprezentând instrumentele de plată ce fac obiectul decontării intrabancare se predau de către administratorul de cont compartimentului contabilitate, unde acestea vor fi verificate de către referentul O.I.S. cu privire la corectitudinea datelor preluate de cele din document.

În cazul în care există neconcordanță între:

denumirea clientului beneficiar și contul acestuia, înscrise pe document față de cel reale;

codul băncii plătitoare sau beneficiare înscrisă pe document;

suma înscrisă pe document și cea prelucrată.

Instrumentele de plată care prezintă neconcordanțe sunt predate administratorului de cont, care în cazul în care există posibilitatea corectării lor, le corectează, iar dacă nu le predă înapoi clientului pe bază de semnătură în cel mult trei zile.

Documentele de încasări și plăți cu decontare intrabancară, decontate electronic, nu se vor transmite fax, telex sau telefonic. Documentele ce fac obiectul decontării electronice se vor teletransmite numai după înregistrarea în evidența contabilă.

Răspunderea pentru preluarea corectă, completă și fidelă a datelor din documentele înregistrate în evidența contabilă, decontate electronic revine angajatului de la sediul inițiator care asigură preluarea acestora.

Operațiunile efectuate la sediul „B” primitor sunt:

sucursala județeană primește fișiere de la unitățile Băncii Transilvania din țară, verifică dacă informațiile cuprinse în fișiere sunt corecte și complete, utilizând programele informatice puse la dispoziție;

fișierul primit se prelucrează în ziua primirii;

se va efectua editarea documentelor primite electronic, care după caz se anexează la extrasul de cont al clientului sau la dispoziția centralizatoare în cazul în care acestea se compensează.

Informaticianul desemnat să se ocupe de teletransmiterea și recepția fișierelor de date ce se decontează electronic, răspunde de:

teletransmiterea fișierului cu documentele intrabancare, inițiate, ce se decontează electronic, operate în contabilitatea unității, la timp, corect, complet și-n concordanță cu cele înregistrate în contabilitatea unității;

colectarea fișierelor cu documente intrajudețene de la unitățile din subordine și confirmarea primirii după verificarea efectuată, utilizând procedurile informatice;

formarea fișierelor cu documente intrajudețene și transmiterea lor la unitățile din subordine;

colectarea fișierelor cu documente interjudețene de la Direcția Informatică împreună cu fișierele proprii;

primirea fișierelor cu documente interjudețene de la Direcția Informatică, transmiterea acestora către unitățile din subordine;

utilizarea procedurilor informatice necesare pentru pregătirea înregistrării documentelor primite prin teletransmisie (transformarea în documente confirmate, editarea ordinelor de plată etc.);

listarea mesajelor privind rezultatele procesului de recepție/ transmisie a documentelor ce se decontează electronic și arhivarea acestora.

Documentele primite ca anexă la extrasul de cont, ce au fost decontate electronic, și ai căror beneficiari sunt clienții băncii, vor fi predate administratorilor de cont, care le vor remite acestora.

Ca și la celelalte bănci și în cadrul Băncii Transilvania dacă partenerii au conturi la sucursale diferite intervine contul „Decontări intrabancare” (341), care se folosește în funcție de poziția unității bancare în decontarea respectivă astfel:

unitatea bancară care inițiază operațiunea este sediul „A”;

unitatea bancară care primește și finalizează operațiunea este sediul „B”.

Conturile de decontări intrabancare sunt conturi bifuncționale, ele se deschid în analitic pe fiecare sucursală și pe centrală.

Sediul „A” este unitatea bancară care primește de la clienții săi documentele pe baza cărora inițiază operațiunea de decontare, iar înregistrarea operațiunilor este:

Sediul „B” este unitatea bancară care primește ordinul de plată și execută operațiunea, iar înregistrarea este:

În cadrul Băncii Transilvania, decontările intrabancare se execută electronic prin transmiterea de fișiere între sediile băncii, on-line, prin modem, creditarea în contul clientului dintr-o altă sucursală făcându-se direct de la banca care inițiază operațiunea.

În cadrul Băncii Transilvania contul 341 „Decontări bancare” este ținut analitic pe fiecare sucursală a băncii din teritoriu și în cadrul fiecărei sucursale apar două conturi analitice: 3411 „Decontări intrabancare pentru clienții proprii” și 3412 „Decontări intrabancare pentru clienții altor bănci”.

Transmiterea documentelor între sedii se poate face:

transmiterea letrică, este cel mai utilizat mod de transmitere și prezintă următoarele avantaje: transmiterea decontării este autentică și se face cu cost redus. Are dezavantajul că prelungește timpul de decontare;

transmiterea telegrafică prezintă avantajul costului redus, dar are dezavantajul transmiterii unui volum insuficient de informații;

transmiterea prin fax prezintă ca avantaje volumul mare de informații, posibilitatea transmiterii elementelor de identificare ale băncii inițiatoare și ale clientului, iar ca dezavantaj, costul relativ ridicat.

2.4. Controlul operațiunilor de decontări între unitățile Băncii Transilvania

Circuitul de principiu al documentelor ce se decontează electronic, după înregistrarea acestora în contabilitatea unității și validarea acestora, este următorul:

agențiile și sucursalele vor transmite datele la sucursala județeană în ziua înregistrării în contabilitatea proprie;

sucursala județeană primește fișierele de la unitățile din județ pe care le verifică, utilizând programele informatice puse la dispoziție, la care se adaugă propriile date intrabancare și asigură:

transmiterea unităților din subordine, a documentelor intrajudețene;

transmiterea fișierelor ce sunt destinate unităților din alte județe.

Direcția de informatică după verificările specifice, formează fișiere pentru fiecare unitatea a băncii destinatare, le grupează pe sucursale județene și le transmite acestora.

În cadrul Băncii Transilvania controlul privind decontările intrabancare se efectuează descentralizat și se realizează prin verificarea (punctarea) zilnică a operațiunilor de plăți și încasări reciproce între unitățile Băncii Transilvania.

La sfârșitul zilei se listează extrase de cont pentru fiecare sucursală care a avut operațiuni cu sucursala din Oradea la care sunt anexate documentele aflate pe creditul contului 341 „Decontări intrabancare”. În cazul în care există diferențe între sucursale, are loc punctarea cu sucursala respectivă și efectuarea eventualelor corecții care se impun.

Ca modalități de control al decontărilor intrabancare sunt:

controlul descentralizat, se efectuează prin implicarea în munca de control a unităților bancare participante la decontare;

controlul centralizat, presupune interpunerea între două sedii a unei alte unități bancare, pe poziție de sediu controlor (centrală). Controlul are loc prin punctarea între sediul primitor și sediul controlor;

controlul mixt, se derulează astfel: sediul „A” emite avizele între sedii în două exemplare, originalul se remite sediului „B”, copia se remite sediului controlor. La primirea originalelor avizelor sediul „B” deschide o cartotecă care cuprinde două părți: avize nepunctate și avize punctate. Sediul controlor elaborează pe baza copiilor avizelor o situație numită tabulogramă. Periodic sediul controlor trimite tabulograma sediului „B” pentru efectuarea punctării.

Capitolul III. Decontari interbancare

3.1. Compensarea multilaterala a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie

Plata interbancară reprezintă o plată efectuată între două unități bancare care nu aparțin aceleași societăți bancare.

Obiectul compensării multilaterale îl constituie plățile interbancare fără numerar pe suport hârtie care au o valoare mai mică de 500 milioane lei, denumite plăți interbancare de mică valoare, excepție făcând plățile interbancare efectuate cu cecuri, cambii și bilete la ordin care, indiferent de valoarea lor sunt în mod obligatoriu introduse în compensarea multilaterală.

Banca Națională a României, îndeplinind rolul pe care îl are ca bancă centrală a emis Regulamentul privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar, pe suport hârtie, care conține detalii referitoare la toate procedurile de compensare.

Principalul avantaj pentru clientul unei bănci comerciale este acela că printr-un sistem eficient de compensare i se pun la dispoziție propriile disponibilități mult mai repede decât înainte.

Sistemul de compensare a fost proiectat astfel încât să utilizeze rețeaua intrabancară a Băncii Naționale a României, care acoperă toate județele țării. Pentru ca sistemul să poată funcționa este alcătuit din:

o casă de compensații organizată la nivelul centralei Băncii Naționale a României;

case de compensații teritoriale situate în municipiul București și în orașele reședință de județ de pe întreg cuprinsul țării.

Sistemul de compensare multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie este un sistem manual de prelucrare a datelor ce are la bază standarde internaționale și în același timp, oferă un cadru organizațional reglementat, care îndeplinește toate cerințele legale și tehnice pe teritoriul României.

Plățile interbancare de mică valoare compensate multilateral se procesează în mod obligatoriu conform circuitelor de compensare. Termenele și intervalele de timp stabilite pentru efectuarea, compensarea și decontarea plăților interbancare de mică valoare sunt obligatorii și se calculează în funcție de ziua de compensare (c).

Ziua de compensare (c) reprezintă ziua lucrătoare în care se desfășoară ședința de compensare și pe baza căreia se calculează intervalele obligatorii de procesare a plăților interbancare. Termenele și intervalele sunt exprimate în zile lucratoare.

Instrumentele de plăți interbancare acceptate în compensarea multilaterală sunt:

ordinul de plată;

cecul barat;

cambia;

biletul la ordin.

Pot fi excluse din compensarea multilaterală, ca urmare a verificării lor, în ședința de compensare, de către agenții de compensare ai unităților bancare primitoare, instrumentele de plată, care:

din punct de vedere al conținutului și/sau formei sunt contrare prevederilor legii și a reglementarilor în vigoare sau nu au completate toate rubricile;

ordinele de plată ale căror valori sunt mai mari decât plafonul de 500 milioane lei inclusiv;

instrumentele de plată compensabile care prezintă modificări privind suma plății, numele și numărul contului plătitorului și beneficiarului, numele și numărul codului unității bancare a plătitorului și a unității bancare a beneficiarului;

instrumentele de plată compensabile care prezintă diferite condiționări privind efectuarea plății (dobânzi, penalizări etc.).

În fiecare zi lucratoare se ține o ședință obligatorie de compensare a plăților interbancare de mică valoare în sucursalele și centrala Băncii Naționale a României, în săli special amenajate.

Ședința zilnică se încheie prin obținerea unui rezultat unic privind poziția debitoare sau poziția creditoare a fiecărei unități bancare care participă la compensare.

Orarul ședinței de compensare se desfășoară în două părți după următorul orar:

Partea I – între orele 1000-1030;

Partea a II-a – între orele 1030-1100.

Modificarea orarului ședinței de compensare se poate face de către inspectorii de compensare în cazuri justificate, cu aprobarea conducerii Direcției Plăți și Decontări Bancare a Băncii Naționale a României. Inspectorii de compensare au obligația să notifice din timp telefonic sau telefax tuturor unităților bancare, modificarea orarului ședinței de compensare și motivele acestei modificări.

Societățile bancare sunt obligate să delege dintre angajații săi, pentru ședințele de compensare, câte un reprezentant care participă la compensare numit agent de compensare.

Pregătirea ședinței de compensare se desfășoară în afara centralei Băncii Naționale a României și a sucursalelor sale și se realizează prin efectuarea a patru grupe de operațiuni.

Grupa de operațiuni I

Instrumentele de plată sunt grupate, de către unitățile bancare inițiatoare, pe unități bancare destinatare și în cadrul acestora pe instrumente de plată compensabile de debit și de credit. Instrumentele astfel grupate alcătuiesc pachete care sunt compuse din maxim 100 de instrumente de plată.

În vederea prezentării la compensare se pregătesc plicuri în care se vor introduce pachetele de instrumente de plată compensabile. Fiecare pachet este însoțit obligatoriu de o bandă de control totalizatoare a sumelor înscrise pe instrumentele de plată pe care le conține, iar totalul fiecărei benzi de control este preluat într-o dispoziție centralizatoare.

Dispoziția centralizatoare poate fi de două feluri:

dispoziție centralizatoare de încasare care totalizează sumele înscrise pe cecuri, bilete la ordin și cambii;

dispoziție centralizatoare de plată care totalizează sumele înscrise pe ordinele de plată.

Dispozițiile centralizatoare de încasare se întocmesc în patru exemplare, având următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis în cadrul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate din borderourile dispozițiilor centralizatoare ale unităților bancare prezentatoare;

exemplarul nr. 2 – roz – este remis în ziua compensării, unităților bancare primitoare, în vederea compensării instrumentelor de plată compensabile (cecuri, bilete la ordin) prezentate anterior;

exemplarul nr. 3 – roz – este remis fără a fi introdus în compensare, în plicul care conține instrumentele de plată compensabile (cecuri, bilete la ordin) unităților bancare primitoare, în vederea verificării, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr. 4 – verde – este păstrat de unitatea bancară prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Dispozițiile centralizatoare de plată se întocmesc în trei exemplare, având următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis în cadrul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate din borderourile dispozițiilor centralizatoare ale unităților bancare prezentatoare;

exemplarul nr. 2 – roz – este remis în plicul care conține pachetul de instrumente compensabile, unităților bancare primitoare, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr. 3 – verde – este păstrat de unitatea bancară prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Documentele componente ale unui pachet remis în plic unității bancare primitoare sunt prezentate, în mod obligatoriu în următoarea ordine:

dispoziția centralizatoare de plată sau de încasare:

banda de control:

instrumentele de plată compensabile.

Dispozițiile centralizatoare de plată și de încasare sunt în mod obligatoriu dactilografiate, iar modul de completare a lor este descris în anexa nr. 1.

Grupa de operațiuni II

Pe baza dispozițiilor centralizatoare, unitatea bancară prezentatoare completează câte un borderou al dispozițiilor centralizatoare pentru fiecare unitate bancară primitoare. Borderoul dispozițiilor centralizatoare se întocmește în trei exemplare și are următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis în ședința de compensare, inspectorului de compensare constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate din formularul de compensare al unității bancare participante în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr. 2 – roz – este remis prin compensare, unității bancare primitoare constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr. 3 – verde – este păstrat de unitatea bancară prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Borderoul dispozițiilor centralizatoare de încasare cuprinde dispozițiile de încasare centralizatoare ale instrumentelor de plată compensabile (cecuri, bilete la ordin) prezentate anterior. Borderoul dispozițiilor centralizatoare de plată cuprinde dispozițiile de plată centralizatoare ale instrumentelor de plată compensabile (ordine de plată) prezentate efectiv în compensare. Borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată sunt în mod obligatoriu dactilografiate, iar modul de completare a lor este descris în anexa nr. 2.

Grupa de operațiuni III

Instrumentele de plată compensabile primite de la celelalte unități bancare participante sunt analizate de către unitatea bancară destinatară în vederea acceptării sau refuzării lor. Acceptarea unui instrument de plată compensabil nu poate fi parțială.

Refuzul instrumentelor de plată compensabile poate interveni în urma unei situații, ca de exemplu:

instrumentele de plată compensabile al căror conținut sau formă sunt contrare prevederilor legii;

ordinele de plată cu valori mai mari decât 500 milioane lei;

instrumentele de plată compensabile care prezintă modificări;

faptul că unitatea bancară respectivă nu este destinatara unuia sau a mai multor instrumente de plată incluse în pachetele adresate ei;

situații diverse legate de natura plății sau încasării cum ar fi numărul de conturi greșit înscrise, cecuri false, etc.;

inexistența disponibilului în contul clientului plătitor în cazul cecurilor și a biletelor la ordin.

Refuzul instrumentelor de plată compensabile se face în funcție de ziua de compensare (c), astfel:

instrumentele de plată compensabile de debit (cecurile și biletele la ordin) sunt refuzate de către unitățile bancare primitoare în ziua introducerii lor scriptice în compensare (c), de către unitățile bancare prezentatoare, deoarece ele au fost prezentate anterior în vederea verificării lor;

instrumentele de plată compensabile de credit (ordinele de plată) sunt refuzate în maximum două zile lucrătoare de la data compensării lor (c+2);

În cazul refuzului cecurilor și a biletelor la ordin se completează, refuzul la plată, iar în cazul refuzului ordinelor de plată se completează refuzul la încasare.

Pentru fiecare instrument de plată refuzat se completează, fără abrevieri, formularul de justificare a refuzului într-un singur exemplar și se remite împreună cu instrumentele de plată refuzate.

Refuzul se întocmește în trei exemplare și are următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale refuzate, preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 – roz – este remis în plicul care conține pachetul de instrumente de plată compensabile refuzate unității bancare primitoare a refuzului, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr. 3 – verde – este păstrat de unitatea bancară prezentatoare a refuzului, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Refuzurile se grupează pe unități bancare primitoare și pe tipuri de refuz la plată sau la încasare, iar modul de completare al lor este descris în anexa nr. 3.

Grupa de operațiuni IV

După pregătirea documentelor de plată compensabile și a refuzurilor, unitățile bancare prezentatoare completează formularul de compensare, astfel:

pe baza borderourilor dispozițiilor centralizatoare se completează rubricile „sume de încasat” și „sume de plătit”;

pe baza refuzurilor se completează rubricile „sume de încasat refuzate” și „sume de plătit”;

pe baza refuzurilor se completează rubricile „sume de încasat refuzate” și „sume de plătit refuzate”.

Formularul de compensare se întocmește în două exemplare având următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis la sfârșitul ședinței de compensare, inspectorului de compensare constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr. 2 – verde – este păstrat de unitatea bancară, constituind document justificativ pentru operațiunile sale.

Modul de completare a formularului de compensare este descris în anexa nr. 4.

Ședința de compensare se desfășoară în două părți, cuprinzând mai multe etape.

Partea I

Etapa 1

Agenții de compensare ai fiecărei unități bancare se prezintă în sala de compensare cu pachetele de instrumente compensabile, borderourile dispozițiilor centralizatoare, refuzurile și formularul de compensare, pregătite conform prezentării de mai sus.

Etapa 2

Inspectorul de compensare deschide ședința de compensare prin anunțarea datei compensării (c) și face prezența unităților bancare care participă la compensare. În cazul în care constată lipsa reprezentantului uneia sau mai multor unități bancare amână începerea ședinței de compensare cu maximum 15 minute.

Dacă și după trecerea acestui interval de timp constată lipsa reprezentantului sau a reprezentanților uneia sau mai multor unități bancare, inspectorul de compensare anunță numele unității sau unităților bancare absente și dispune refacerea formularelor de compensare ale unităților bancare prezente prin eliminarea pozițiilor aferente unității sau unităților bancare absente.

Etapa 3

Între agenții de compensare ai tuturor unităților bancare care participă la ședință se realizează schimbul reciproc de plicuri, conținând:

pachetele de instrumente compensabile de credit (ordinele de plată);

dispozițiile centralizatoare de încasare și borderourile acestora, aferente pachetelor de instrumente de plată compensabile de debit (cecuri și bilete la ordin) prezentate anterior.

Etapa 4

După primirea plicurilor cu pachetele de instrumente compensabile care sunt destinate unității bancare pe care o reprezintă, fiecare agent de compensare le desigilează și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile;

să numere instrumentele de plată compensabile de credit pe care le conține fiecare pachet;

să verifice cu maximum de operativitate exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale acestor pachete;

să verifice cu maximum de operativitate sumele preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată și totalurile acestora.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de credit, consemnat pe dispoziția centralizatoare de plată, exemplarul nr. 2 roz, corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile de credit existente fizic în pachet, totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe dispoziția centralizatoare, agentul de compensare al unității bancare primitoare are obligația să certifice acest fapt prin semnătură agentului de compensare al unității bancare prezentatoare pe exemplarul nr. 3 verde, al dispoziției centralizatoare de plată.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de credit, numărul de instrumente de plată compensabile de credit existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe dispoziția centralizatoare de plată, totalul benzii de control este eronat sau prezintă omisiuni sau totalul benzii de control nu corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de plată, agentul de compensare al unității bancare primitoare trebuie să semnaleze acest fapt inspectorului de compensare și agentului de compensare al unității bancare prezentatoare, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale dispoziției centralizatoare de plată și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

În situația în care datele preluate de pe dispozițiile centralizatoare de încasare și de plată si/sau totalurile borderourilor sunt eronate, agentul de compensare al unității bancare primitoare trebuie să semnaleze acest fapt inspectorului de compensare și agentului de compensare al unității bancare prezentatoare, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale borderourilor dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată.

în situația în care sumele preluate în borderoul dispozițiilor centralizatoare de încasare și totalurile acestora sunt corecte, agentul de compensare al unității bancare primitoare are obligația să certifice acest fapt, prin semnătura și ștampila unității bancare pe care o reprezintă, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare pe exemplarul nr. 4 verde, al dispoziției centralizatoare de încasare;

să certifice exactitatea datelor preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată și totalurile acestora pe exemplarul nr. 3 verde, al acestor borderouri aparținând unității bancare prezentatoare;

după primirea pachetelor de instrumente de plată compensabile, agenții de compensare sunt obligați să înscrie sumele existente pe borderourile dispozițiilor centralizatoare care le sunt destinate, în formularul de compensare al unității bancare pe care o reprezintă.

Etapa 5

Inspectorul de compensare preia de la fiecare agent de compensare totalurile obținute prin adunarea sumelor de încasat și a sumelor de plătit, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.

Inspectorul de compensare calculează totalul general al sumelor de plătit în compensare și totalul general al sumelor de încasat în compensare. Pentru ca prima parte să se încheie este obligatoriu ca aceste două totaluri generale să fie identice.

În situația în care cele două totaluri generale diferă, inspectorul de compensare solicită fiecărui agent de compensare să refacă operațiunile matematice efectuate până în acest moment, urmărindu-se depistarea greșelii și modificarea datelor eronat înscrise în formularele de compensare și în formularul de compensare centralizator.

Partea a II-a

Etapa 1

Între agenții de compensare ai unităților bancare participante se realizează schimbul reciproc de plicuri conținând:

refuzurile aferente instrumentelor de plată compensabile de credit (ordinele de plată) care au fost compensate într-o ședința de compensare anterioare: (c-1) sau (c-2);

refuzurile aferente instrumentelor de plată compensabile de debit (cecurile și biletele la ordin) care au fost prezentate anterior și care sunt compensate în ședința respective de compensare (c).

Etapa 2

După primirea plicurilor cu instrumentele de plată compensabile refuzate, care sunt destinate unității bancare pe care o reprezintă, fiecare agent de compensare desigilează plicurile și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este destinatara de drept a refuzurilor;

să numere instrumentele de plată compensabile refuzate;

să verifice cu maximum de operativitate exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale refuzurilor.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a unui refuz, numărul de instrumente refuzate consemnat pe refuz corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile refuzate existente fizic în plic și totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe formularul de refuz, agentul de compensare al unității bancare primitoare a refuzului are obligația să certifice acest fapt, prin semnătura, agentului de compensare care refuză, pe exemplarul nr. 3 verde, al refuzului.

În care în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea de drept a unui refuz, numărul de instrumente de plată compensabile refuzate existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe formularul de refuz, totalul benzii de control este eronat sau prezintă omisiuni sau totalul benzii de control nu corespunde cu cel înscris pe formularul de refuz, agentul de compensare al unității bancare primitoare a refuzului trebuie să semnaleze acest fapt inspectorului de compensare și agentului de compensare al unității bancare prezentatoare a refuzului, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale refuzului și să semneze în dreptul modificării făcute.

În cazul modificării unor date pe un refuz, agentul de compensare al unității bancare prezentatoare a refuzului are obligația să opereze, în mod similar, respectiva modificare și pe cele două exemplare ale formularului de compensare al unității bancare pe care o reprezintă și să refacă totalurile respective după primirea refuzurilor, agenții de compensare ai unităților bancare primitoare ale refuzurilor sunt obligați să înscrie sumele existente pe acestea în formularul de compensare.

Etapa 3

Inspectorul de compensare preia de la agenții de compensare totalurile sumelor de plătit refuzate, totalurile sumelor de încasat refuzate și soldurile din formularele de compensare, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.

Inspectorul de compensare calculează totalul general al sumelor de plătit refuzate, totalul general al sumelor de încasat refuzate, totalul soldurilor debitoare și totalul soldurilor creditoare obținute în urma compensării.

Pentru ca a doua parte a ședinței de compensare să se încheie este obligatoriu ca pe formularul de compensare centralizator, totalul general al sumelor de plătit refuzate să fie identic cu totalul general al sumelor de încasat refuzate și totalul soldurilor debitoare cu totalul soldurilor creditoare.

În situația în care una dintre cele două egalități nu este respectată, inspectorul solicită fiecărui agent de compensare să refacă operațiunile matematice efectuate în partea a doua a ședinței de compensare, urmărindu-se depistarea greșelii și modificarea datelor înscrise în formularul de compensare centralizator.

După stabilirea egalității dintre totalul general al sumelor de plătit refuzate și totalul general al sumelor de încasat refuzate și a egalității dintre totalul soldurilor debitoare și cel al soldurilor creditoare, agenții de compensare completează rezultatele finale pe formularele de compensare ale unităților bancare pe care le reprezintă.

Fiecare unitate bancară participantă prezintă un sold unic ca urmare a compensării, care reprezintă fie suma totală pe care o are de încasat, fie suma totală pe care o are de plătit în/din contul său.

Formularul de compensare al fiecărei unități bancare participante este semnat pe ambele exemplare de către agentul de compensare și certificat de inspectorul de compensare.

După verificarea rezultatelor compensării pe formularele de compensare ale unităților bancare, inspectorul de compensare declară închisă ședința de compensare.

După închiderea ședinței de compensare are loc prezentarea instrumentelor de plată compensabile de debit (cecuri și bilete la ordin) pentru verificare, după următoarea procedură:

Plicurile conținând instrumentele de plată compensabile de debit și dispozițiile centralizatoare de încasare exemplarul trei – roz – sunt înmânate de către agenții de compensare ai unităților bancare prezentatoare, agenților de compensare ai unităților bancare primitoare;

După primirea plicurilor cu pachetele de instrumente de plată compensabile de debit care sunt destinate unităților bancare pe care le reprezintă, fiecare agent de compensare le desigilează și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit;

să numere instrumentele de plată compensabile de debit pe care le conține fiecare pachet;

să verifice exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale acestor pachete;

să verifice sumele preluate în dispoziția centralizatoare de încasare și totalul acesteia.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit, numărul instrumentelor de plată compensabile de debit consemnat în dispoziția centralizatoare de încasare corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile de debit existente fizic în pachet, totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe dispoziția centralizatoare de încasare, agentul de compensare al unității bancare primitoare are obligația să certifice acest fapt, prin semnătura, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare pe exemplarul nr. 4 – verde – al dispoziției centralizatoare de încasare.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit, numărul de instrumente de plată compensabile de debit existente fizic în plic nu corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de încasare, totalul benzii de control este eronat sau prezintă omisiuni sau totalul benzii de control nu corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de încasare, agentul de compensare al unității primitoare trebuie să semnaleze acest fapt agentului unității bancare prezentatoare, acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele patru exemplare ale dispoziției centralizatoare de încasare și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

După analizare și acceptare, unitățile bancare primitoare au obligația să marcheze instrumentele de plată compensabile acceptate prin aplicarea pe verso-ul acestora a ștampilei cu înscrisul „Compensat ziua …… luna …… anul ……”.

Instrumentele de plată compensabile refuzate nu se marchează conform procedurii menționate mai sus, acestea urmează a fi marcate ulterior rectificării viciilor de formă, fond sau circuit pe care le prezintă.

În continuare voi prezenta înregistrarea în contabilitatea Băncii Transilvania, sucursala Oradea, a instrumentelor de plată și de încasare compensabile, cât și a refuzurilor.

În înregistrarea ordinelor de plată preluate de la clienții băncii:

Se închide contul „16210” cont colector OPH, prin virarea sumelor colectate în el, în contul 111 „Cont curent la BNR”:

Se înregistrează ordinele de plată primite de la alte bănci:

Se închide contul „16211” cont colector OPH, prin înregistrarea sumelor încasate în conturile clienților:

Se înregistrează refuzul la încasare:

Se înregistrează plățile efectuate de clienții băncii cu cecuri sau bilete la ordin, astfel:

Se închide contul „16214” cont colector cecuri și bilete la ordin prin virarea soldului în contul 111 „Cont curent la BNR”:

La sfârșitul fiecărei zile se virează soldul contului 111 „Cont curent la BNR” la centrala băncii.

Remiterile spre încasare a cecurilor și a biletelor la ordin se înregistrează astfel:

În momentul încasării lor se efectuează următoarele înregistrări:

3.2. Circuitele, termenele și intervalele obligatorii ale plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie compensate multilateral

Figura 3.1. Circuitul nr. 1 (local) al ordinului de plată – OP1

Circuitul nr.1 (local) al ordinului de plată – OP 1. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în reședința de județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din circuitul nr. 1 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare introduce în compensare ordinele de plată la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară primește ordinele de plată prin compensare la sucursala BNR din județul respective și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c) data compensării, aplicând stampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă ordinului de plată acceptat

Termen obligatoriu (c).

Exemplu:

Ordinul de plată pornește de la SC ALFA SRL (plătitor) care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2003 (c-1), unde se debitează contul clientului plătitor, OP este compensat la BNR Bihor în data de 23.04.2003 (c) și tot în aceeași zi ajunge la BRD Oradea, după care se creditează contul SC OMEGA SRL (beneficiar) cu suma aferenta OP acceptat.

Figura 3.2. Circuitul nr. 2 (intrajudețean) al ordinului de plată – OP2

Circuitul nr.2 (intrajudețean) al ordinului de plată – OP 2. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în același județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 2 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare introduce în compensare ordinele de plată la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară destinatară primește ordinele de plată prin compensare la sucursala BNR din județul respective și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c) data compensării, aplicând stampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă ordinului de plată acceptat

Termen obligatoriu (c) sau (c+1).

Exemplu:

Ordinul de plată pornește de la SC ALFA SRL (plătitor) care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2003 (c-1), unde se debitează contul clientului plătitor, OP este compensat la BNR Bihor în data de 23.04.2003 (c) și tot în aceeași zi ajunge la BRD Oradea, care prin rețeaua intrabancară BRD este transmis la BRD Salonta în aceeași zi (c) sau cel târziu (c+1), după care se creditează contul SC BETA SRL (beneficiar) cu suma aferenta OP acceptat.

Figura 3.3. Circuitul nr. 3 (interjudețean) al ordinului de plată – OP3

Circuitul nr. 3 (interjudețean) al ordinului de plată – OP 3. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare dispune de o unitate bancară în județul de destinație.

Operațiunile din cadrul circuitului nr.3 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea stricta a termenelor obligatorii astfel:

Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului de destinație

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, unității bancare prezentatoare, din județul de destinație

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

Unitatea bancară prezentatoare introduce ordinele de plată în compensare, la sucursala BNR din județul de destinație

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară primește ordinele de plată prin compensare la sucursala BNR din județul de destinație și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c) data compensării, aplicând stampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat

Termen obligatoriu (c) sau (c+1).

Exemplu:

Ordinul de plată pornește de la clientul SC ALFA SRL (plătitor) care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2003 (c-2), unde se debitează contul clientului plătitor, OP este transmis prin rețeaua intrabancară la Banca Transilvania Sucursala Timișoara în intervalul (c-2), (c-1). Unitatea bancară prezentatoare introduce OP-ul în compensare la BNR Timișoara în data de 24.04.2003 (c), iar unitatea bancară primitoare, respective BRD Timișoara în aceeași zi creditează contul clientului SC AMIRA SRL (beneficiar) cu suma aferenta OP acceptat.

Figura 3.4. Circuitul nr. 4 (interjudețean) al ordinului de plată – OP 4

Circuitul nr. 4 (interjudețean) al ordinului de plată – OP 4. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație, iar societatea bancară destinatara dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr.4 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea stricta a termenelor obligatorii astfel:

Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului de inițiere

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare introduce ordinele de plată în compensare la sucursala BNR din județul de inițiere

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară beneficiară primește ordinele de plată prin compensare la sucursala BNR din județul de inițiere și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c) data compensării, aplicând stampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară primitoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatară

Interval obligatoriu (c), (c+1)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat

Termen obligatoriu (c+1) sau (c+2).

Exemplu:

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor SC ALFA SRL care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2003 (c-1) unde se debitează contul clientului, OP este introdus în compensare la sucursala BNR Oradea în data de 23.04.2003 (c) băncii BRD Oradea care prin rețeaua intrabancară proprie trimite ordinul de plată la BRD Resița în intervalul (c), (c+1). Unitatea bancară destinatară în intervalul (c+1), (c+2) creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă OP acceptat.

Figura 3.5. Circuitul nr. 5 (interjudețean) al ordinului de plată – OP5

Circuitul nr. 5 (interjudețean) al ordinului de plată – OP5. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație și societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 5 al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul plătitor remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare completează ordinul de plată pe verso, la rubrica „Compensabil la ……”, prin înscrierea cuvintelor „Centrala BNR”

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare debitează contul clientului plătitor

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, societății bancare prezentatoare (Centrala)

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

Societatea bancară prezentatoare introduce ordinele de plată în compensare, la Centrala BNR

Termen obligatoriu (c)

Societatea bancară primitoare primește ordinele de plată prin compensare la Centrala BNR și completează pe verso-ul acestora la rubrica (c) data compensării, aplicând stampila și semnătura autorizată

Termen obligatoriu (c)

Societatea bancară primitoare trimite ordinele de plată prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatară

Interval obligatoriu (c), (c+1)

Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă ordinului de plată acceptat

Termen obligatoriu (c+2)

Exemplu:

Ordinul de plată pornește de la clientul plătitor SC ALFA SRL care are cont deschis la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2003 (c-3) unde se debitează contul clientului plătitor, OP este transmis prin rețeaua intrabancară la Banca Transilvania SMB în intervalul (c-2), (c-1). OP-ul este compensat la Centrala BNR în 25.04.2003 (c) și este primit prin compensare de unitatea bancară destinatară în aceeași zi, Banca Franco-Română SMB, după care aceasta transmite OP-ul prin rețeaua intrabancară proprie la Banca Franco-Română Tg. Jiu în intervalul (c), (c+1). Unitatea bancară destinatară creditează contul clientului beneficiar S.C. CRIȘUL S.R.L. cu suma aferentă OP acceptat.

Figura 3.6. Circuitul nr. 1 (local) al cecului – C1

Circuitul nr.1 (local) al cecului – C1. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în reședința de județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din circuitul nr. 1 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară inițiatoare prezintă cecul unității bancare destinatare, fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară destinatară debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatara accepta sau refuza prin compensare, la sucursala BNR din județul respective, cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c).

Exemplu:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent la Banca Transilvania Sucursala Oradea în data de 22.04.2003. Unitatea inițiatoare prezentatoare, respectiv Banca Transilvania Sucursala Oradea prezintă cecurile unității bancare primitoare BCR Oradea fără a le introduce în compensare în data de 23.04.2003. BCR Oradea debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 23.04.2003 (c-1). Banca Transilvania Sucursala Oradea introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Oradea în data de 24.04.2003, iar BCR Oradea acceptă sau refuză prin compensare cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare. Banca Transilvania Sucursala Oradea creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 24.04..2003.(c).

Figura 3.7. Circuitul nr. 2 (intrajudețean) al cecului – C2

Circuitul nr. 2 (intrajudețean) al cecului – C2. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în același județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 2 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare completează cecul la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului respectiv

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară inițiatoare prezintă cecurile unității bancare destinatare, fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-2)

Unitatea bancară destinatară, după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară acceptă sau refuză prin compensare, la sucursala BNR din județul respectiv, cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c).

Exemplu:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent, Banca Transilvania Sucursala Oradea, în data de 22.04.2003 (c-1). Unitatea bancară prezentatoare, respectiv Banca Transilvania Sucursala Oradea prezintă cecurile unității bancare primitoare BCR Oradea (c-2) fără a le introduce în compensare în data de 23.04.2003. BCR Oradea transmite cecurile prin rețeaua intrabancară în aceeași zi la BCR Salonta (c-2). BCR Salonta debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 24.04.2003 (c-1). Banca Transilvania Sucursala Oradea introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Oradea în data de 25.04.2003, iar BCR Oradea acceptă sau refuză prin compensare cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare. Banca Transilvania Sucursala Oradea creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 25.04.2003.

Figura 3.8. Circuitul nr. 3 (interjudețean) al cecului – C3

Circuitul nr. 3 (interjudețean) al cecului – C3. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare dispune de o unitate bancară în județul de destinație.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 3 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-4)

Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica „Compensabil la ……”, cu numele județului de destinație

Termen obligatoriu (c-4)

Unitatea bancară inițiatoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară unității bancare prezentatoare

Interval obligatoriu (c-3), (c-2)

Unitatea bancară prezentatoare prezintă cecurile unității bancare destinatare fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul de destinație

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară destinatară după verificarea cecurilor, debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-1)

Unitatea bancară prezentatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR din județul de destinație

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară destinatară acceptă sau refuză la compensare, la sucursala BNR din județul de destinație, cecurile prezentate anterior de unitatea bancară prezentatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară prezentatoare transmite unității bancare inițiatoare date privind cecurile acceptate la compensare de către unitatea bancară destinatară

Interval obligatoriu (c), (c+1)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c+1).

Exemplu:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent, Banca Transilvania Sucursala Oradea, în data de 22.04.2003 (c-4). Banca Transilvania Sucursala Oradea trimite cecurile prin rețeaua intrabancară la Banca Transilvania Sucursala Timișoara în intervalul 23.04.2003-24.04.2003 (c-3),(c-2). Banca Transilvania Sucursala Timișoara prezintă cecurile la BCR Timișoara fără a le introduce în compensare în data de 25.04.2003 (c-1), care după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în aceeași zi. Banca Transilvania Sucursala Timișoara introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Timișoara în data de 26.04.2003 (c), iar BCR Timișoara acceptă sau refuză la compensare cecurile prezentate anterior de Banca Transilvania Sucursala Timișoara. Banca Transilvania Sucursala Timișoara transmite prin rețeaua intrabancară proprie date privind cecurile acceptate la Banca Transilvania Sucursala Oradea, care creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în intervalul (c), (c+1).

Figura 3.9. Circuitul nr. 4 (interjudețean) al cecului – C4

Circuitul nr.4 (interjudețean) al cecului – C4. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație, iar societatea bancară destinatară dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 4 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-6)

Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica “Compensabil la ……”, cu numele județului de inițiere

Termen obligatoriu (c-6)

Unitatea bancară inițiatoare prezintă cecurile unității bancare primitoare, fără a le introduce în compensare la sucursala BNR din județul respectiv

Termen obligatoriu (c-5)

Unitatea bancară primitoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatare

Interval obligatoriu (c-4), (c-3)

Unitatea bancară destinatară, după verificarea cecurilor, debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară prezentatoare transmite unității bancare primitoare date privind cecurile care urmează a fi acceptate la compensare

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

Unitatea bancară inițiatoare introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR din județul de inițiere

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară primitoare accepta la compensare cecurile prezentate anterior de unitatea bancară inițiatoare

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c+1).

Exemplu:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent, Banca Transilvania Sucursala Oradea, în data de 22.04.2003 (c-6). Banca Transilvania Sucursala Oradea prezintă cecurile unității bancare primitoare BCR Oradea fără a le introduce în compensare la sucursala BNR Bihor în data de 23.04.2003 (c-5). BCR Oradea trimite cecurile prin rețeaua intrabancară proprie la BCR Resița în intervalul 24.04.2003-25.04.2003 (c-4), (c-3). BCR Resița după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 25.04.2003 (c-3), după care transmite unității bancare primitoare date privind cecurile care urmează a fi acceptate la compensare în intervalul 26.04.2003-27.04.2003 (c-2), (c-1). Banca Transilvania Sucursala Oradea introduce scriptic în compensare cecurile la sucursala BNR Oradea în data de 28.04.2003 (c), iar BCR Oradea accepta sau refuză la compensare cecurile prezentate anterior de banca inițiatoare, care creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat în data de 28.04.2003 (c).

Figura 3.10. Circuitul nr. 5 (interjudețean) al cecului – C5

Circuitul nr. 5 (interjudețean) al cecului – C5. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație și societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

Operațiunile din cadrul circuitului nr. 5 al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii astfel:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent

Termen obligatoriu (c-8)

Unitatea bancară inițiatoare completează cecul, la rubrica “Compensabil la ……”, prin înscrierea cuvintelor : „Centrala BNR”

Termen obligatoriu (c-8)

Unitatea bancară inițiatoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară Centralei societății bancare prezentatoare

Interval obligatoriu (c-7), (c-6)

Centrala societății bancare prezentatoare prezintă cecurile Centralei societății bancare primitoare fără a le introduce în compensare la Centrala BNR

Termen obligatoriu (c-5)

Centrala societății bancare primitoare trimite cecurile prin rețeaua intrabancară unității bancare destinatare

Interval obligatoriu (c-4), (c-3)

Unitatea bancară destinatară, după verificarea cecurilor, debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate

Termen obligatoriu (c-3)

Unitatea bancară destinatară transmite Centralei societății bancare primitoare date privind cecurile acceptate la compensare

Interval obligatoriu (c-2), (c-1)

Centrala societății bancare prezentatoare introduce scriptic în compensare cecurile la Centrala BNR

Termen obligatoriu (c)

Centrala societății bancare primitoare acceptă la compensare cecurile prezentate anterior la Centrala societății bancare prezentatoare

Termen obligatoriu (c)

Centrala societății bancare prezentatoare transmite unității bancare inițiatoare date privind cecurile acceptate la compensare de către unitatea bancară destinatară

Termen obligatoriu (c)

Unitatea bancară inițiatoare creditează contul clientului beneficiar cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară

Interval obligatoriu (c), (c+1).

Exemplu:

Clientul beneficiar remite cecul unității bancare la care are deschis cont curent, Banca Transilvania Sucursala Oradea, în data de 22.04.2003 (c-8). Banca Transilvania Sucursala Oradea trimite cecurile prin rețeaua intrabancară proprie la Banca Transilvania SMB în intervalul 23.04.2003-24.04.2003 (c-7), (c-6). Banca Transilvania SMB prezintă cecurile Centralei CITYBANK România fără a le introduce în compensare la Centrala BNR în data de 25.04.2003. CITYBANK Romana trimite cecurile prin rețeaua intrabancară la CITYBANK Resița în intervalul 26.04.2003-27.04.2003, care după verificarea cecurilor debitează contul clientului plătitor cu suma aferentă cecurilor acceptate în data de 27.04.2003. CITYBANK Resița transmite Centralei sale date privind cecurile ce urmează a fi acceptate la compensare în intervalul 28.04.2003-29.04.2003.

Banca Transilvania SMB introduce scriptic în compensare cecurile la Centrala BNR în data de 29.04.2003, iar CITYBANK Romana acceptă sau refuză la compensare cecurile prezentate anterior. Banca Transilvania SMB transmite prin rețeaua intrabancară proprie la sucursala Oradea date privind cecurile acceptate la compensare în data de 29.04.2003, iar Banca Transilvania Sucursala Oradea creditează contul clientului beneficiar cu suma aferenta cecului acceptat în data de 29.04.2003 (c).

3.3. Procedura de soluționare a erorilor și omisiunilor în activitatea de compensare

Intervalul de timp cuprins între data compensării inițiale (c) și data soluționării erorilor sau omisiunilor (data compensării ulterioare) ale căror obiecte sunt instrumentele de plată compensabile, nu poate fi mai mare de 5 zile lucrătoare inclusiv.

1. Unitățile bancare omit să refuze instrumentele de plată compensabile

O unitate bancară care constată ulterior închiderii ședinței de compensare, în care ar fi avut dreptul să refuze instrumente de plată compensabile [cec sau bilet la ordin (c), ordin de plată (c+1) sau (c+2)], că a omis să efectueze această operațiune – este obligată să restituie respectivele instrumente de plată compensabile unității bancare prezentatoare într-un timp cât mai scurt, în locul unde s-a făcut schimbul inițial, respectiv în sala de compensare.

Restituirea acestor documente se realizează în următorul mod:

unitatea bancară prezentatoare a refuzului la termen completează formularul denumit „Refuz de plată” sau „Refuz de încasare” la termen;

unitatea bancară prezentatoare a refuzului la termen completează formularul de compensare cu toate datele cuprinse în refuzul la termen;

schimbul de documente aferente acestei situații se realizează între agenții de compensare în a doua parte a uneia dintre ședințele de compensare cuprinse în intervalul obligatoriu de 5 zile lucrătoare, după procedura obișnuită;

datele provenite în urma schimbului de documente sunt completate de către agenții de compensare ai unității bancare primitoare ale refuzurilor la termen, pe formularul de compensare.

Refuzul la termen se întocmește în trei exemplare având următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis împreună cu formularul de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr. 2 – roz – este remis în plicul care conține pachetul de instrumente refuzate la termen, unității bancare primitoare a refuzului la termen, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr. 3 – verde – este păstrat de unitatea bancară prezentatoare a refuzului la termen, constituind document justificativ pentru datele preluate în formularul de compensare propriu.

Plicul în care este inclus un refuz la termen conține pe lângă acest formular, instrumentele de plată compensabile refuzate la termen și justificarea refuzului la termen pentru fiecare dintre instrumentele respective.

2. Unitățile bancare constată că le-a fost dirijat greșit un refuz la plată sau încasare sau un instrument de plată compensabil aflat într-un pachet de refuz.

O unitate bancară care constată ulterior închiderii ședinței de compensare că nu este primitoarea de drept a unui refuz la plată, a unui refuz la încasare sau a unui instrument de plată compensabil aflat într-un pachet de refuz este obligată să restituie, prin compensare, refuzul sau instrumentul respectiv unității bancare prezentatoare a acestuia, într-un timp cât mai scurt, în locul unde s-a făcut schimbul inițial respectiv, în sala de compensare.

Restituirea refuzului sau a instrumentului de plată compensabil refuzat și greșit dirijat se realizează în următorul mod:

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de refuz completează formularul denumit „Fisa rectificativă de refuz la plată sau încasare”;

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de refuz completează formularul de compensare cu datele cuprinse în această fișă;

schimbul de documente aferent acestei situații se realizează, între agenții de compensare, în prima parte a uneia dintre ședințele de compensare cuprinse în intervalul de timp obligatoriu de 5 zile lucrătoare, după procedura obișnuită;

datele provenite în urma schimbului de documente sunt completate de către agenții de compensare ai unității bancare primitoare ale fișelor rectificative de refuz, pe formularul de compensare.

Fisa rectificativă de refuz se întocmește în trei exemplare având următoarea destinație:

exemplarul nr.1 – alb – este remis împreună cu formularul de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr.2 – roz – este remis în plicul care conține pachetul cu refuzul sau instrumentele refuzate, greșit dirijate, unității bancare care le-a dirijat greșit, aceasta fiind unitatea bancară primitoare a fisei rectificative de refuz, constituind document justificativ pentru operațiunile acesteia;

exemplarul nr.3 – verde – este păstrat de unitatea bancară care întocmește fisa rectificativă de refuz constituind document justificativ pentru datele preluate în formularul de compensare propriu.

Plicul în care este inclusă o fișă rectificativă de refuz conține, pe lângă acest formular, instrumentele de plată compensabile refuzate și greșit dirijate, refuzul la plată sau la încasare și justificările refuzului la plată sau la încasare pentru fiecare dintre instrumentele respective.

3. Unitățile bancare constată după închiderea unei ședințe de compensare că au dirijat greșit unul sau mai multe instrumente de plată compensabile de credit.

O unitate bancară care constată ulterior închiderii ședinței de compensare că a dirijat greșit un instrument de plată compensabil de credit (ordin de plată) către o unitate bancară care nu este primitoarea de drept a acestuia este obligată să verifice la unitatea bancară care nu este primitoarea de drept a instrumentului de plată greșit dirijat, dacă aceasta intenționează să introducă în compensare un refuz sau un refuz la termen privind respectivul document:

în cazul în care unitatea bancară, care nu este primitoarea de drept a respectivului instrument, intenționează să introducă în compensare un refuz sau un refuz la termen, se oprește procesul de introducere a acestuia în compensare și se procedează la fel ca în cazul descris mai jos;

în cazul în care unitatea bancară, care nu este primitoarea de drept a instrumentului, nu urmează să introducă în compensare un refuz sau un refuz la termen privind instrumentul respective, se procedează în următorul mod:

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de plată completează formularul denumit „Fișa rectificativă de plată”;

unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative completează formularul de compensare cu datele cuprinse în fișa rectificativă de plată;

schimbul de documente aferent acestei situații se realizează între agenții de compensare în prima parte a uneia dintre ședințele de compensare cuprinse în intervalul obligatoriu de 5 zile lucrătoare, după procedura obișnuită;

datele provenite în urma schimbului de documente sunt completate de către agenții de compensare ai unităților bancare primitoare a fișelor rectificative de plată, pe formularul de compensare;

instrumentul de compensare compensabil greșit dirijat, rectificat prin fișa rectificativă de plată respectivă, urmează a fi recuperat fizic de către unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative, pe cale amiabilă, de la unitatea bancară primitoare a fișei rectificative de plată;

creditarea contului clientului beneficiar care urma a fi realizată prin instrumentul greșit dirijat poate fi realizată după ce sumele sunt recuperate de către unitatea bancară prezentatoare prin compensare în baza fișei rectificative de plată emise, prin întocmirea unor noi instrumente de plată compensabile de credit.

Aceste noi instrumente pot fi incluse în pachetele obișnuite de instrumente de plată compensabile și înmânate unității bancare care le este primitoarea de drept. Diferența dintre data recuperării sumelor și data introducerii unor noi instrumente în compensare nu poate fi mai mare de o zi lucrătoare.

În momentul emiterii unui nou ordin de plată către destinatarul real, ordinul de plată inițial, care constituie obiectul unei fișe rectificative de plată este anulat de drept.

Fișa rectificativă se întocmește în trei exemplare, având următoarea destinație:

exemplarul nr. 1 – alb – este remis împreună cu formularul de compensare inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele preluate în formularul de compensare centralizator;

exemplarul nr. 2 – roz – este remis în plicul care conține justificările rectificărilor de plată unității bancare primitoare a fișei rectificative de plată, constituind document justificativ pentru aceasta;

exemplarul nr. 3 – verde – este păstrat de unitatea bancară prezentatoare a fișei rectificative de plată, constituind document justificativ pentru datele preluate în formularul de compensare propriu.

Plicul în care este inclusă o fișă rectificativă de plată conține, pe lângă acest formular și toate justificările de plată componente ale acestei fișe.

4. Unitățile bancare constată după încheierea ședinței de compensare că li s-au refuzat, din motive nejustificate, instrumentele de plată compensabile.

O unitate bancară primitoare a unui refuz care constată ulterior închiderii ședinței de compensare că i s-au refuzat nejustificat instrumente de plată compensabile ia legătura cu unitatea bancară prezentatoare a refuzului considerat nejustificat și îi solicita soluționarea diferendului pe cale amiabilă.

În cazul în care unitatea bancară prezentatoare a refuzului este de acord cu faptul că acesta a fost nejustificat, unitatea bancară primitoare a refuzului reintroduce în compensare instrumentele de plată compensabile nejustificat refuzate.

În cazul în care diferendul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, rezolvarea acestuia este de competența organelor judecătorești.

Capitolul IV. Concluzii și propuneri

4.1. Riscurile principale în sistemele de plăți și decontări

Riscurile cu care se confruntă intermediarii de plăți, inclusiv banca centrală, în decontarea unei tranzacții, sunt, în linii generale, similare celor pe care le suportă părțile în ceea ce privește o tranzacție obișnuită. Această situație se datorează faptului că fiecare intermediar de plăți, primind și disponibilizând fonduri în relația cu doi parteneri diferiți este el însuși parte la procesul de schimb. Drept rezultat el are de făcut față riscului de lichiditate ori de câte ori nu primește facturile la momentul corespunzător și riscului de credit (riscul principalului) atunci când executarea celor două componente ale tranzacției nu este simultană.

În caz de nesimultaneitate în derularea și finalizarea celor două componente, riscul principalului îl poate afecta pe intermediarul de plăți, deoarece el disponibilizează fondurile către următorul membru din lanțul de participanți (inclusiv către ultimul beneficiar) înainte de a primi fondurile de la participantul precedent (inclusiv de la ultimul plătitor). Intermediarii de plăți își asumă riscul de credit și în cazul în care acceptă un mediu de decontare riscant, cum ar fi, de exemplu, alegerea unei alte bănci (care, datorită statutului său comercial, poate fi oricând subiectul stării de insolvabilitate sau faliment) decât banca centrală pentru decontarea finală a operațiunilor unei piețe de capital.

Riscurile într-un sistem de decontări depind în cea mai mare măsură de definirea și clarificarea noțiunii de întârziere în transferul echivalentelor care fac obiectul schimbului, timpul fiind dimensiunea fundamentală pentru analiza riscurilor care se pot manifesta într-un sistem de plăți.

Într-o economie de piață modernă, sistemele de plăți și decontări reprezintă rețelele care fac legătura între toate activitățile care se desfășoară în sectorul financiar și in economia reală. De aceea, funcționarea lor continuă și eficientă, fără manifestarea unor evenimente negative, depinde atât de capacitățile participanților de a-și aprecia corect posibilitățile pe care le au pentru derularea și finalizarea în bune condiții a tranzacțiilor convenite de comun acord, cât și de încredere reciprocă între parteneri.

Tipul de risc caracteristic acestor sisteme de plăți și decontări care se manifestă în astfel de situații și care poate genera risc sistemic (manifestarea unei crize financiare generalizate atunci când neîndeplinirea obligațiilor financiare de către o instituție bancară sau financiară ori problemele foarte grave de lichiditate ale acesteia determină manifestarea unor dificultăți similare la alte instituții printr-o reacție în lanț propagată cu rapiditate în întregul sistem, din cauza interconexiunilor foarte strânse care există între aceste instituții) este cunoscut sub denumirea de risc de decontare.

Caracteristicile privind momentul apariției și manifestarea riscului de decontare sunt determinate, în mare măsură, de modul în care un anumit sistem interbancar de transfer de fonduri decontează tranzacțiile, fie pe bază multilaterală netă, fie pe bază continuă brută, dar depind și de alți factori, cum ar fi, de exemplu, infrastructura tehnică.

Sistemele de plăți cu decontare pe bază netă presupun că ordinele de transfer de fonduri bănești sunt acumulate pe parcursul zilei, urmând a fi decontate ulterior derulării unei proceduri de compensare prin care se determină valoarea netă a obligațiilor bănești pe care participanții le au unii față de ceilalți.

Eșecul unuia dintre participanți în acoperirea poziției sale debitoare este echivalentă cu o penurie de lichiditate pentru restul sistemului. Penuria de lichiditate se repercutează în mod direct asupra băncilor, care înregistrează o expunere directă față de clienții cărora le-au avansat deja fonduri bazându-se pe sumele pe care ar urma să le încaseze prin intermediul sistemului de decontare pe bază netă.

Schemele de compensare trebuie să prezinte o bază legală bine fundamentată asociată unei jurisdicții certe, adică este necesar ca atât furnizorul de servicii de compensare, cât și participanții să identifice fiecare obligație directă sau contingentă care ar putea apărea ca rezultat al participării lor la aceste scheme.

Participanții la schemele de compensare trebuie să aibă o bună înțelegere privind legătura și influența pe care fiecare schemă în parte le are cu diferite tipuri de riscuri financiare.

Sistemele multilaterale de compensare trebuie să aibă proceduri de lucru clar definite pentru managementul riscurilor de credit și lichiditate care să specifice cu exactitate responsabilitățile băncii centrale și ale participanților.

De asemenea, sistemele de compensare multilaterale trebuie să fie capabile să asigure cel puțin finalizarea decontărilor zilnice în eventualitatea că participantul cu poziția net-debitoare cea mai mare se găsește în imposibilitatea de a-și acoperi această datorie realizată prin disponibilizarea unor resurse de credit și lichiditate certe la care să se poată apela în vederea depășirii acestui eveniment.

Buna funcționare a acestor sisteme nu constituie un profit numai la nivelul participanților individuali, ci ele contribuie și la stabilitatea piețelor financiare și, implicit, la limitarea riscurilor sistemice care pot afecta atât comunitățile financiar-bancare, cât și economiile reale și societățile în ansamblul lor.

4.2. Obiectivele Băncii Naționale a României urmărite în sistemul de plăți și decontări

Poziția băncii centrale în vârful piramidei sistemului de plăți, pus în aplicare din 3 aprilie 1995, constituie condiția necesară pentru asigurarea bunei funcționări a mecanismului de transmitere a intervențiilor de politică monetară ale acesteia. Faptul că aceste intervenții sunt puse în practică prin operațiuni de plăți înseamnă că eficiența sistemului de plăți este esențială din însăși perspectiva coordonării politicilor monetare, de credit și valutare, a transmisie și verificării recepționării impulsurilor acestora în sistemul bancar și economia reală.

În prezent, în România funcționarea un sistem de plăți interbancar unic, DECONT + BNR, aflat în proprietatea băncii centrale și administrarea totală a acesteia, la care participă cu drepturi egale toate băncile autorizate de Banca Națională a României.

Sistemul Național de Plăți DECONT + BNR pune la dispoziția autorității monetare a țării o sursă de informații curente, precum și un puternic instrument de intervenție operativă prin asigurarea supravegherii permanente a utilizării fondurilor care tranzitează conturile curente ale băncilor, în vederea limitării accesului acestora la sursele de refinanțare ale băncii centrale și prevenirii riscurilor de lichiditate, de credit și de sistem.

Un alt subiect tratat în legătură cu dezvoltarea sistemelor de plăți constă în receptivitatea băncilor centrale la procesul de inovație care se manifestă în acest domeniu, adică acest proces se referă la nivelul optim până la care sistemele de plăți bazate pe suport hârtie trebuie lăsate să se dezvolte și dacă dezvoltarea acestor sisteme nu ar trebui să fie oprită înainte ca ele să intre atât de adânc în cultura bancară a societății încât să nu mai poată fi înlocuite chiar și atunci când prezintă un grad sporit de risc și ineficiență.

Recentele dezvoltări tehnologice de amploare demonstrează că este posibilă și perfect fezabilă construirea la prețuri rezonabile a unor sisteme de plăți cu mult mai eficiente și mai sigure decât sistemele de plăți tradiționale bazate pe suport hârtie.

Dat fiind faptul că in ultimii ani volumul și valoarea plăților au crescut, devine absolut imperativ ca noile tehnologii avansate să fie aplicate in domeniul sistemelor de plăți. De aceea este necesar ca și în România, BNR, din poziția sa de vârf al piramidei sistemului de plăți să își asume rolul de promotor al utilizării acestor noi tehnologii, pentru dezvoltarea de noi mijloace și modalități de transfer al fondurilor bănești, facilitând și impulsionând astfel, în sectorul financiar-bancar, dezvoltarea efectuării plăților fără numerar, compensarea și decontarea acestora pe baze electronice.

Analizând evoluțiile din ultima perioadă înregistrate în țara noastră se constată tendința băncilor de a găsi, pe de o parte mijloacele și metodele de îmbunătățire a eficienței activității lor în acest domeniu, dar, pe de altă parte, trebuie remarcat că aceste eforturi sunt îndreptate mai mult către deservirea clienților bancari internaționali. Astfel, un accent deosebit va trebui pus în viitor de către Banca Națională a României pe stimularea sectorului bancar în direcția diversificării și amplificării gamei de servicii de plăți fără numerar oferite populației.

Indiferent cât de sigur poate părea a fi construit un sistem de plăți, în condițiile în care rata inflației se amplifică rapid sau cursul de schimb valutar fluctuează amplu, riscurile în sistemele de plăți se amplifică exponențial. Pentru a putea desfășura operațiuni de piață normale, o bancă centrală are nevoie de un sistem de plăți performant prin care să transmită eficient și în timp util, la nivelul tuturor piețelor financiare, al economiei reale și al societății, impulsurile politicii sale monetare.

Din această perspectivă, în conținutul strategiei de dezvoltare a Sistemului Național de Plăți DECONT + BNR este absolut necesar să fie cuprins demersul hotărât al Băncii Naționale a României și al întregului sector bancar în direcția asigurării unei infrastructuri tehnice performante, la nivelul standardelor internaționale privind capacitatea de cuprindere, viteza, acuratețea și siguranța în operare.

Pornind de la realitatea că sistemul de plăți și decontări constituie în orice țară rețeaua de legătură între activitatea economică și cea financiară și luând în considerare, pe de o parte, tendința de globalizare a acestor sisteme, iar, pe de altă parte, aspirațiile declarate ale României de integrare deplină în structurile economice europene puse în funcțiune, pe baze înnoite, este important de subliniat că orice inițiativă în direcția dezvoltării Sistemului Național de Plăți DECONT + BNR, precum și a celorlalte sisteme de plăți fără numerar în România, va trebui să ia în considerare coordonatele proceselor de dezvoltare a sistemelor de transfer de fonduri bănești în plină desfășurare european și internațional. Acest domeniu de activitate se va constitui într-o posibilă și, evident, indispensabilă punte de legătură pentru integrarea mai rapidă a țării noastre în aceste structuri economice și, respectiv, monetare.

4.3. Concluzii și propuneri

Determinate de globalizarea și integrarea piețelor financiare, precum și de creșterea concurenței în cadrul acestora, autoritățile publice manifestă o preocupare din ce în ce mai evidentă pentru buna funcționare și pentru continuarea dezvoltării sistemelor naționale de plăți cu obiectivul declarat în condițiile stimulării cadrului concurențial loial și a reducerii riscurilor specifice în acest domeniu.

Procesul de reformă a sistemelor de plăți și decontări cuprinde mai multe categorii de acțiuni, și anume:

măsurile legate de accesul deschis și echitabil al instituțiilor care intermediază servicii de plăți la operațiunile acestor sisteme;

stabilirea unor standarde de operare comune care să nu elimine, ci să încurajeze cooperarea dintre diferiți participanți pe piață în condițiile unei competiții loiale;

măsurile privind eliminarea probabilității producerii riscurilor specifice sistemelor de plăți și decontări, măsuri ce sunt puse în aplicare printr-o strânsă concordanță cu progresele rapide înregistrate de către implementarea politicilor monetare indirecte, liberalizarea financiară și convertibilitatea valutară.

Sistemul de decontări la începutul anilor `90 se caracteriza printr-o tehnică rudimentară și o durată relativ mare de finalizare a transferurilor bancare. Transmiterea instrumentelor de plată se realiza letric sau eventual teletext. Decontarea plăților interbancare se realiza pe bază brută. Acest sistem funcționa cu succes datorită numărului relativ mic de participanți atât în ceea ce privește numărul clienților bancari, cât și a unităților bancare implicate în tranzacțiile interbancare (4 + 1 societăți bancare).

Odată cu apariția de noi unități bancare, a creșterii numărului clienților, precum și a numărului tranzacțiilor inter și intrabancare vechiul sistem nu mai făcea față. Finalizarea unei decontări interbancare începe să dureze din ce în ce mai mult. În aceste condiții, se realizează în prima fază o încercare de fluidizare a decontărilor prin convențiile de decontare pe bază netă realizate prin anii `92 și realizate între băncile mari din economie (Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Agricolă). Aceste convenții ajută într-o oarecare măsură la fluidizarea decontărilor, dar nu sunt totuși suficiente.

Are loc, în cele din urmă, înființarea și funcționarea din 3 aprilie 1995 a Casei de Compensații din cadrul BNR. Aceasta presupune realizarea decontărilor interbancare pe baze nete prin aplicarea noii tehnici a compensațiilor multilaterale a plăților interbancare.

Putem afirma că prin această tehnică a compensațiilor interbancare s-au atins cel puțin două obiective ale politicii monetare:

creșterea vitezei de efectuare a operațiunilor de plăți, și implicit a vitezei de rotație a banilor; prin stabilirea unor termene precise referitor la durata circuitului interbancar al instrumentelor de plată; a controlului eficient al acestora în toate treptele parcurse din momentul depunerii lor la banca plătitorului și până la încasarea banilor de către beneficiar; a controlului efectuat în cadrul ședinței de compensare de către agenții de compensare ai băncilor comerciale implicate, precum și de inspectorii de compensare;

reducerea volumului masei monetare destinata să susțină derularea operațiunilor de plăți curente.

Totuși pe linia decontărilor încă se simte lipsa unui sistem computerizat de compensare, a unei rețele de comunicații electronică interbancară care să asigure o și mai mare operativitate în efectuarea operațiilor de plăți.

În planul asigurării stabilității societăților bancare, a evitării și înlăturării riscurilor trebuie acționat pe linia urmăririi activității financiar-bancare și a clienților, în sensul respectării disciplinei financiar-bancare, în ultimul timp acționându-se în următoarele direcții, în cadrul sistemului bancar românesc, și anume:

Reglementarea falimentului societăților bancare.

Înființarea Centralei Incidentelor de Plăți.

Înființarea Centralei Riscurilor Bancare.

Înființarea Agenției pentru Valorificarea Activelor Bancare.

Prevenirea spălării banilor.

Bibliografie

Basno Cezar, Dardac Nicolae, Operațiuni bancare – instrumente și tehnici de plată, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996;

Diaconescu Mariana, Bănci și Riscuri – Sisteme de Plăți, Ed. Economică, București, 1999;

Ionescu Lucian C., Fundamentele profesiunii bancare, Ed. Economică, București, 1996;

Isărescu Mugur, Sistemul bancar în România. Evoluții recente și perspective. Reforma sistemului financiar și integrarea europeană, BNR, București, iunie 1996;

Roșca Teodor, Monedă și credit, Casa de editură „Sarmis”, Cluj-Napoca, 1996;

Săvoiu Vasile, Diaconescu Mariana, Sistemul național de plăți al Băncii Naționale a României DECONT + BNR, Editat BNR, 1998;

Zăpodeanu Daniela, Monedă și credit, Ed. Universității din Oradea, 2001;

Zăpodeanu Daniela, Tehnica operațiunilor bancare, Ed. Universității din Oradea, 2002;

* * *, „Piața Financiară”, revistă lunară financiar-bancară, 2002-2003;

Acte normative

Legea nr. 34/1934 asupra cambiei și biletului la ordin;

Legea bancară nr. 33/1991;

Legea privind statutul BNR nr. 34/1991;

Normele Cadru nr. 6 privind cambia și biletul la ordin din 08.03.1994;

Normele Cadru nr. 6 privind cecul din 08.03.1994;

Normele Cadru nr. 6 privind ordinul de plată pe suport de hârtie din 19.03.1994;

Normele nr. 4/1995 privind funcționarea pieței monetare interbancare;

Regulamentul nr. 8/1994 privind ordinul de plată;

Regulamentul nr. 10/1994 privind compensarea multilaterală a plăților interbancare pe suport de hârtie;

Regulamentul nr. 3/1996 privind organizarea și funcționarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plăți;

Regulamentul nr. 8/1996 privind regimul de decontare specială și autorizare a caselor de compensații interbancare;

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei economico-financiare;

Legea nr. 59/1934, modificată prin O.G. nr. 11/1993, aprobată și modificată de Legea nr. 83/1994 privind cecul;

Legea nr. 58/1934, modificată prin O.G. nr. 11/1993, aprobată și modificată de Legea nr. 83/1994 privind cambia și biletul la ordin.