Sistemul de Salarizare Si Contabilitatea Relatiilor de Personal , Asigurari Si Protectie Sociala

INTRODUCERE

PREZENTARE GENERALĂ A SOCIETĂȚII

Denumirea firmei : S.C. EUROCONTOR 2000 S.R.L.

Codul fiscal : R 12600963

Înregistrare la Oficiul Registrul Comerțului : J35/20/2000

Statut juridic : S.C. EUROCONTOR 2000 S.R.L. este o persoana juridică

română , având forma juridică de societate cu răspundere

limitată

Adresa : Timiș , Timișoara , Str. Chimiștilor , Nr. 5/9

SCURT ISTORIC

Denumirea societății este S.C. EUROCONTOR 2000 S.R.L., este persoană juridică având forma de societate cu răspundere limitată si este înființată in anul 2002.

Societatea comerciala poate înființa filiale, sucursale, agenții, puncte de lucru, ateliere, magazine, depozite, secții de producție, ateliere de prezentare servicii, in tara sau străinătate, in conformitate cu legile in vigoare.

Domeniul principal de activitate este “Lucrări în instalații si izolații” (cod CAEN 453), activitate principală fiind “Lucrări de instalații sanitare si de încălzire centrală si de montaj echipamente si utilaje tehnologice la clădiri si construcții inginerești”.

Capitalul social total subscris si vărsat este de 2 000 000 lei, împărțit in 20 de părți sociale egale, fiecare in valoare de 100 000 lei, care aparțin in întregime asociatului unic, aport exclusiv in numerar depus la banca.

Transmiterea părților sociale se face conform prevederilor Legii 30/1990 republicată. In cazul decesului asociatului unic, societatea va fi continuată cu moștenitorii legali.

Asociatul, cetățean roman, este și administratorul societății, revenindu-i si drepturile si obligațiile prevăzute de lege in această calitate. Administratorul reprezintă societatea in raporturile cu terții, angajează societatea in raporturile patrimoniale cu puteri depline si nelimitate pe o perioada de 4 ani cu posibilități de prelungire.

Asociatul unic poate angaja pe parcurs un administrator, drepturile si obligațiile acestuia se stabilesc prin acordul părților cu respectarea legislației in vigoare.

Angajarea personalului societății se va face de către asociatul unic pe baza de contracte individuale de munca si contracte de prestări servicii, prin care se vor stabili drepturile si obligațiile acestui personal.

In prezent societatea are un număr de 38 de angajați, acești angajați fiind împărțiți pe diferite domenii de activitate: în domeniul gazelor naturale, în domeniul instalațiilor sanitare, în domeniul construcțiilor (zidari, faianțari, mozaicari etc).

In urma acestor activități societatea a realizat, in anul 2003, o cifră de afaceri de 24 500 300 mii lei.

Un obiectiv al societății este diversificarea activității care va duce la creșterea cifrei de afaceri si a numărului de angajați.

SISTEMUL DE SALARIZARE

SALARIZAREA

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate in baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de munca, de maternitate și de concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.

Salarizarea este reglementată de legea 53/2003 (codul muncii).

Salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat in baza contractului individual de muncă, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum si alte adaosuri.

Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.

Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau, după caz, colective între angajator si salariați sau reprezentanți ai acestora. Salarizarea personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege cu consultarea sindicatului sau , după caz, a reprezentanților personalului.

Conform art. 159 din codul muncii prin hotărâre de guvern după consultarea sindicatelor si patronatelor se stabilește salariul de bază minim brut pe țară garantat in plata corespunzător programului normal de munca de 8 ore. Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut pe țară.

Salariul de bază minim brut pe țară garantat este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.

1.2 PRINCIPIILE SISTEMULUI DE SALARIZARE

Asemenea oricărui sistem, oricărui ansamblu și oricărei instituții juridice, sistemului de salarizare din România are propriile sale coordonate, propriile sale principii.

Aceste principii reprezintă, pe de o parte, chintesența reglementărilor, normelor si practicilor din domeniul salarizării, iar pe de alta parte, ele constituie adevărate jaloane în aplicarea și interpretarea legislației în materie și în soluționarea eventualelor diferențe și conflicte.

In ceea ce ne privește, socotim că sistemul nostru de salarizare este caracterizat și condus după următoarele principii :

1.2.1 PRINCIPIUL DESCENTRALIZĂRII SALARIZĂRII SI A

LIBERALIZĂRII SALARIULUI

Acest principiu subliniază esența transformării vechiului sistem de salarizare dintr-un ansamblu normativ unic, supercentralizat, imperativ si rigid într-un sistem suplu, descentralizat, bazat pe liberalizarea salariului.

Descentralizarea sugerează, atât renunțarea la reglementarea unică și centralizată a salarizării, cat si transferul competenței de reglementare a salarizării și de stabilire a salariilor, de la nivel central la nivelurile inferioare, respectând autonomia decizională, atât în sfera administrației și a altor instituții publice, cât și în zona economicului și în mod categoric în domeniul sectorului privat.

Liberalizarea salarului semnifică renunțarea la fixarea salariului si a condițiilor de modificare a lui prin lege si stabilirea acestuia după exigențele și condițiile pieței muncii, în funcție de evoluția cererii și a ofertei de forța de munca.

1.2.2 PRINCIPIUL NEGOCIERII SALARIULUI

Referința legală a acestui principiu se regăsește in primul rând in prevederile art.38 din Constituție si ale art.157 din Legea nr.53/2003.

Astfel, textul constituțional garantează dreptul la negocieri colective in toate problemele raporturilor de munca, iar Legea nr.53/2003, concretizând acest drept, statuează asupra principiului stabilirii salariilor prin negocieri colective, sau după caz, individuale, între persoanele juridice care angajează și salariați ori reprezentanți ai acestora.

De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, acest contract reprezintă convenția dintre patroni si salariați, prin care se stabilesc, in limitele prevăzute de lege, clauzele privind condițiile de munca, salarizarea si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca.

Rezultă, așadar, din aceste repere legislative, ca obiectul negocierilor colective îl reprezintă reglementarea de principiu al salarizării angajaților cărora le sunt aplicabile contractele colective, iar obiectul negocierilor individuale purtate cu prilejul încheierii contractului individual de muncă este stabilirea concretă a salariului persoanei in cauză.

Astfel, prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național, confederațiile, sindicale, in numele salariaților si reprezentanții patronilor numiți de Camera de Comerț si Industrie a României s-au stabilit: formele de organizare a muncii și de salarizare; coeficienții minimi de ierarhizare; sporurile pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase, nocive, precum și pentru vechime în muncă și orele suplimentare; adaosurile la salariul de bază; condițiile de indexare si altele.

Pe baza reglementărilor legale-cadru, a prevederilor contractului colectiv de muncă se desfășoară negocierea individuală pentru stabilirea salariului personal.

Principiul negocierii nu are nici el o valoare general valabilă. Așa cum rezulta din prevederile Legii nr.53/2003, de la aplicarea acestuia se face excepție salarizarea unităților bugetare, stabilită de Guvern cu consultarea sindicatelor.

Trebuie totuși remarcat ca nici aceste excepții nu sunt scoase complet de sub influenta principiului negocierii si a rezultatelor sale.

Se cuvine în acest sens să menționăm ca însuși textul de exceptare al Legii nr.53/2003 face precizarea ca Guvernul stabilește salariile unităților bugetare cu consultarea sindicatelor.

1.2.3 PRINCIPIUL EGALITĂȚII DE TRATAMENT ÎN STABILIREA

SALARIULUI SAU PRINCIPIUL NEDISCRIMINĂRII

Dispozițiile normative cadru care consacră legal acest principiu sunt cuprinse în art.38 din Constituție potrivit căreia “La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații” si in art.5 din Codul Muncii, care statuează că “La stabilirea salariului nu pot fi făcute discriminări pe criterii politice, etnice, confesionale, de vârstă, sex sau stare materială”.

De asemenea, acest principiu este impus si motivat de numeroase reglementări internaționale pe care țara noastră înțelege sa le respecte sau le-a ratificat cum ar fi : Declarația universală a drepturilor omului, adoptata prin Rezoluția nr.217(III) din 10 decembrie 1948 a Adunării Generale a O.N.U; Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; Cartea Socială Europeană; Convenția internațională privind eliminarea formelor de discriminare rasială; Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale muncitorilor; Directiva 75/117/CEE.

1.2.4 PRINCIPIUL SALARIZĂRII IN FUNCȚIE DE POSIBILITĂȚILE FINANCIARE ALE ANGAJATORULUI

Deși acest principiu n-a fost evocat direct, din câte cunoaștem, ni se pare că existența și valabilitatea lui nu pot fi contestate într-un stat care-și proclamă prin Actul sau fundamental economia, ca fiind economie de piață.

Într-un asemenea stat nimeni nu-și poate permite să cheltuie mai mult decât produce (sau primește de la bugetul statului), acest postulat fiind valabil de la prima instituție a statului, până la ultimul agent economic.

De altfel, în cazul instituțiilor publice finanțate de la bugetul statului, Constituția este foarte explicită si categorică, prevăzând in cuprinsul art. 137(5) că “ Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare ” .

Nerespectarea acestui principiu poate duce la însemnate dezechilibre economico-financiare atât la nivel macroeconomic cat si la nivel microeconomic.

1.2.5 PRINCIPIUL SALARIZĂRII IN RAPORT CU PREGĂTIREA,

CALIFICAREA ȘI COMPETENȚA PROFESIONALĂ

Aceasta presupune stabilirea salariului de bază pentru fiecare salariat, in raport cu calificarea , pregătirea si competența lui profesională si se regăsește in toate actele normative-cadru care stabilesc salarizarea in diferite domenii de activitate, precum și în contractele colective de muncă.

In mod sigur, aplicarea acestui principiu este de natur să răsplătească valoarea și să încurajeze perfecționarea pregătirii profesionale. Dimpotrivă, nesocotirea lui, ori tratarea cu insuficientă atenție, ca și tendințele egalitariste pot descuraja valorile, le pot deturna spre activități periferice, dar oneroase, după cum pot încuraja exodul personal.

1.2.6 PRINCIPIUL SALARIZĂRII DUPĂ IMPORTANȚA MUNCII ȘI

COMPLEXITATEA LUCRĂRILOR EFECTUATE

Este principiul potrivit căruia “salariul de bază” se stabilește pentru fiecare salariat în raport și cu importanta și complexitatrea acestuia se face excepție salarizarea unităților bugetare, stabilită de Guvern cu consultarea sindicatelor.

Trebuie totuși remarcat ca nici aceste excepții nu sunt scoase complet de sub influenta principiului negocierii si a rezultatelor sale.

Se cuvine în acest sens să menționăm ca însuși textul de exceptare al Legii nr.53/2003 face precizarea ca Guvernul stabilește salariile unităților bugetare cu consultarea sindicatelor.

1.2.3 PRINCIPIUL EGALITĂȚII DE TRATAMENT ÎN STABILIREA

SALARIULUI SAU PRINCIPIUL NEDISCRIMINĂRII

Dispozițiile normative cadru care consacră legal acest principiu sunt cuprinse în art.38 din Constituție potrivit căreia “La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații” si in art.5 din Codul Muncii, care statuează că “La stabilirea salariului nu pot fi făcute discriminări pe criterii politice, etnice, confesionale, de vârstă, sex sau stare materială”.

De asemenea, acest principiu este impus si motivat de numeroase reglementări internaționale pe care țara noastră înțelege sa le respecte sau le-a ratificat cum ar fi : Declarația universală a drepturilor omului, adoptata prin Rezoluția nr.217(III) din 10 decembrie 1948 a Adunării Generale a O.N.U; Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; Cartea Socială Europeană; Convenția internațională privind eliminarea formelor de discriminare rasială; Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale muncitorilor; Directiva 75/117/CEE.

1.2.4 PRINCIPIUL SALARIZĂRII IN FUNCȚIE DE POSIBILITĂȚILE FINANCIARE ALE ANGAJATORULUI

Deși acest principiu n-a fost evocat direct, din câte cunoaștem, ni se pare că existența și valabilitatea lui nu pot fi contestate într-un stat care-și proclamă prin Actul sau fundamental economia, ca fiind economie de piață.

Într-un asemenea stat nimeni nu-și poate permite să cheltuie mai mult decât produce (sau primește de la bugetul statului), acest postulat fiind valabil de la prima instituție a statului, până la ultimul agent economic.

De altfel, în cazul instituțiilor publice finanțate de la bugetul statului, Constituția este foarte explicită si categorică, prevăzând in cuprinsul art. 137(5) că “ Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare ” .

Nerespectarea acestui principiu poate duce la însemnate dezechilibre economico-financiare atât la nivel macroeconomic cat si la nivel microeconomic.

1.2.5 PRINCIPIUL SALARIZĂRII IN RAPORT CU PREGĂTIREA,

CALIFICAREA ȘI COMPETENȚA PROFESIONALĂ

Aceasta presupune stabilirea salariului de bază pentru fiecare salariat, in raport cu calificarea , pregătirea si competența lui profesională si se regăsește in toate actele normative-cadru care stabilesc salarizarea in diferite domenii de activitate, precum și în contractele colective de muncă.

In mod sigur, aplicarea acestui principiu este de natur să răsplătească valoarea și să încurajeze perfecționarea pregătirii profesionale. Dimpotrivă, nesocotirea lui, ori tratarea cu insuficientă atenție, ca și tendințele egalitariste pot descuraja valorile, le pot deturna spre activități periferice, dar oneroase, după cum pot încuraja exodul personal.

1.2.6 PRINCIPIUL SALARIZĂRII DUPĂ IMPORTANȚA MUNCII ȘI

COMPLEXITATEA LUCRĂRILOR EFECTUATE

Este principiul potrivit căruia “salariul de bază” se stabilește pentru fiecare salariat în raport și cu importanta și complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat.

Dacă primul principiu urmărește diferențierea salariului după nivelul studiilor si al pregătirii teoretice si profesionale, cel de-al doilea vizează diferențierea salariilor in cadrul aceluiași nivel de studii si pregătire in funcție de importanta si complexitatea muncii.

1.2.7 PRINCIPIUL SALARIZĂRII DUPĂ REZULTATELE MUNCII

Acest principiu este intr-un fel un corolar al ultimelor doua principii care l-au precedat. El vine să stimuleze sârguința, conștiinciozitatea, randamentul și eficiența.

Majoritatea actelor normative de salarizare, ca și contractele colective de muncă, prevăd diverse modalități de premiere pentru rezultatele deosebite obținute, sporuri și adaosuri etc. acest principiu se manifestă cu precădere în partea variabilă a salariului.

1.2.8 PRINCIPIUL SALARIZĂRII IN RAPORT CU CONDIȚIILE DE

MUNCĂ

Majoritatea actelor normative de salarizare ca și contractele colective de muncă, prevăd anumite sporuri și adaosuri la salariul de bază în raport cu condițiile concrete în care se desfășoară activitatea.

Principiul salarizării in raport cu condițiile de muncă, din dispoziția respectivă prevăzând că adaosurile și sporurile la salariul de bază se acorda în raport și cu condițiile concrete în care se desfășoară activitatea.

Acordarea sporurilor pentru condiții grele, nocive ori periculoase este prevăzută in majoritatea legilor si hotărârilor de Guvern care reglementează salarizarea in domenii care pot cuprinde și asemenea condiții.

Acest principiu consacră obligația statului, a patronului si a celor care angajează de a ameliora și compensa si prin intermediul salarizării (alături de celelalte drepturi acordate) situația care lucrează in astfel de condiții, ținând seama de eforturile suplimentare pe care le-au depus, de pericolele și riscurile la care se expun.

1.2.9 PRINCIPIUL SALARIZĂRII IN CONDIȚIILE DE PROTECȚIE

SOCIALĂ

Acest principiu își întemeiază existenta prin dispozițiile art. 38(2) din Constituție si ale art. 159 din Legea nr. 53/2003 care instituie obligația stabilirii si asigurării unui salariu minim pe economie, care prevăd obligația Guvernului de a institui si derula un sistem de compensare-indexare a salariilor de baza pentru a proteja salariații de creșterea preturilor si a tarifelor.

Menționam faptul ca numeroase convenții si recomandări ale O.I.M. se refera la condiții de stabilire a salariului minim, la reținerile posibile din salariu, ca însăși Declarația universala a drepturilor omului se referă la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare și la completarea acesteia cu alte mijloace de protecție socială.

Pe planul dreptului intern, înafara textelor deja invocate, mai precizăm că există mai multe norme legale imperative incluse in diferite acte normative prin care se stabilește obligația angajatorului de a plăti salariile înaintea oricăror alte creanțe, precum și aceea de a nu face rețineri din salariu decât in limitele și in condițiile prevăzute de lege.

1.2.10 PRINCIPIUL CONFIDENȚIALITĂȚII

Pentru a sublinia faptul că salariul nu este un drept personal al salariatului, art. 158 din Legea nr. 53/2003 (codul Muncii) prevede expres că, atât salariul de baza cât și adaosurile și sporurile sunt confidențiale.

Acest principiu derivă din caracterul individual, personal al contractului de muncă, precum și din principiul negocierii directe a salariului.

Se poate aprecia in acest context că, dacă in privința politicilor salariale, a stabilirii nivelurilor salariilor, chiar a limitelor minime și maxime de salarizare a unor funcții ori locuri de muncă, există suficientă transparență, în ceea ce privește stabilirea salariului individual și cuantumul concret al acestuia, dat fiind caracterul lui personal, acestea trebuie sa rămână confidențiale.

1.3 FORMELE DE SALARIZARE

Prin noțiunea de formă de salarizare se înțelege acele mijloace si procedee prin care se comensureaza munca prestată in cadrul contractului individual de muncă, se cuantifică rezultatele ei și in raport cu acestea, se stabilesc drepturile salariale cuvenite persoanelor respective.

O definiție mai sintetică ne este oferită intr-o lucrare de specialitate, potrivit căreia forma de salarizare reprezintă “o modalitate de evaluare și de determinare a muncii salariaților și în consecință a salariului cuvenit acestora” .

In țara noastră, sunt aplicabile două mari forme de salarizare:

a) salarizarea în funcție de rezultatele muncii sau în acord, cu toate variantele pe

care aceasta le presupune (acordul direct, progresiv; indirect; acordul individual

sau colectiv)

b) salarizarea după timp sau în religie

Salarizarea în funcție de rezultatele muncii (în acord), salariul personalului este raportat direct la munca prestată, măsurată si normată după reguli concrete cunoscute. In varianta acordului individual, salariul depinde de munca fiecărui salariat comensurata separat. În cazul acordului colectiv se acordă o suma globală unei formații de muncă pentru producția realizată, sumă ce va fi repartizată apoi între membrii grupului.

După cum am subliniat deja, în cazul salarizării în funcție de rezultatele muncii, ceea ce se ia în considerare este, în primul rând, randamentul salariatului stabilit in funcție de cantitatea de produse (numărul de piese fabricate, greutatea sau volumul producției etc.), gradul de utilizare a mașinilor, calitatea produselor etc. În multe situații se iau în considerație atât cantitatea produselor, cât și calitatea acestora.

Salarizarea în funcție de rezultatele muncii în echipă este utilizată mai ales în cazul muncitorilor care prestează munci interdependente, fie legăturii între operațiuni (de montaj), fie pentru buna execuție a unei lucrări ce necesită un efort comun.

O variantă extinsă la nivelul unei întreprinderi este salarizarea în funcție de rezultatele unității.

Acordul poate fi direct sau indirect, individual sau colectiv. O varietate a salarizării în acord o reprezintă salarizarea pe tarife sau cote procentuale.

In cazul acordului direct, salariul pe bază de tarife pe unitatea de produs sau pe lucrare este direct proporțional cu cantitatea de produse, lucrări sau alte unități fizice executate.

Acordul indirect este o forma de salarizare aplicabilă in cazul personalului care servește nemijlocit mai mulți lucrători salariați in mod direct. Acest personal primește salariul proporțional cu nivelul mediu de îndeplinire a normelor realizate de lucrătorii salariați în acord direct.

Salarizarea pe baza de tarife sau cote procentuale se aplica personalului din sectoarele de achiziții, desfaceri sau prestări servicii.

O altă formă de salarizare asemănătoare precedentei este salarizarea pe bază de comisioane, specifică sectorului de asigurări.

Salarizarea după timp (în regie). În locurile în care nu este posibilă aplicarea unui sistem de salarizare în funcție de rezultate (care poate fi un sistem individual, unul de echipă ori de unitate), salarizarea se face după timp. Aceasta formă de salarizare este foarte simpla și ușor de aplicat din punct de vedere administrativ, reducând în același timp, conflictele determinate de dezacordurile asupra salariilor. După cum s-a arătat, ea încurajează colaborarea, permite o anumita suplețe în organizarea și executarea muncii, ușurează acceptarea schimbărilor și asigură, în câștiguri, stabilitatea pe care o doresc salariații.

În concluzie, dacă ne-am pune problema ce tendințe se pot degaja în viitor în evoluția formelor de salarizare, apreciem că răspunsul nu poate fi decât unul singur: formele de pană acum vor fi utilizate și în continuare, fără a se exclude și alte forme, ce se vor dovedi eficiente într-o economie de tranziție spre economia de piață.

Nu este mai puțin adevărat că, în viitor, în condițiile negocierilor colective, vor trebui găsite cele mai adecvate forme care, pe de o parte să stimuleze munca, să îmbunătățească productivitatea muncii si pe de altă parte să ducă la creșterea veniturilor salariale. Este de dorit ca aceste căutări de noi forme să se facă cu înțelepciune, pentru a se evita tensiunile sociale care pot degenera in conflicte de muncă.

1.4 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SALARIULUI

Elementele componente ale salariului cuprind salariul de bază, adaosurile si sporurile la acesta.

Cât privește adaosurile si sporurile, legea nu le nominalizează, precizând doar că acestea se acordă în raport cu rezultatele obținute, condiții concrete în care se desfășoară activitatea și după caz, vechimea in munca.

Sporurile care se acorda de către societățile comerciale și regiile autonome sunt prevăzute în contractele colective de muncă, iar cele cuvenite personalului din unitățile bugetare, în diverse acte normative care reglementează încadrarea si salarizarea acestuia . Ele cuprind o largă diversitate și sunt acordate în general pentru condiții grele sau deosebite de muncă, precum și pentru vechimea în muncă.

Adaosurile nu sunt nominalizate în legislație ca drepturi de salarizare ca acest titlu expres, legiuitorul înțelegând să includă într-o astfel de noțiune generica orice alte sume de bani care se adaugă salariului de bază si sporurilor.

Daca salariul de baza este considerat partea fixa a salariului, sporurilor si adaosurilor constituie partea variabila a acestuia.

Salariul de baza este partea principală a salariului total, elementul determinant pentru comensuarea cantității si calității muncii depuse.

Salariul de bază se stabilește pentru fiecare salariat, în raport cu calificarea, importanța, complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat, cu pregătirea si competența sa profesională.

De regula, în cazul societăților comerciale, a regiilor autonome și a altor persoane juridice private, salariul de bază se stabilește prin contracte colective de muncă și prin contractele individuale, iar in cazul instituțiilor bugetare prin lege ori prin alte acte normative.

Fiind socotit un element esențial al contractului de muncă, alături de felul muncii si de locul de muncă, salariul de bază lunar se stabilește, așadar, de regulă, prin negocieri colective și/sau individuale, fără a mai fi prestabilit. Singura limitare legală care există se refera la aceea, potrivit căreia nici un salariu de bază nu poate fi inferior salariului minim brut pe țară, garantat la plată, stabilit prin hotărâre de Guvern.

Salariul de bază are o importanță covârșitoare în sistemul de salarizare și politica salarială.

El constituie nu numai partea fixă și principală a salariului, dar si un etalon de referință. În raport cu acesta se calculează diferite alte drepturi ale angajaților, precum si multe din obligațiile ori facilitățile din diverse domenii (sistemul de indexare-compensare, indemnizații, sporuri, dreptul la pensie, ajutorul de șomaj, chirii, burse etc.) .

Sporurile. Pe lângă salariul de bază atât societățile comerciale, regiile autonome, alte persoane juridice private, cât și instituțiile publice pot acorda diverse sporuri, unele fiind expres prevăzute în lege ori de alte acte normative, iar altele în contractele colective și cele individuale de muncă.

Fără a sugera o definiție a acestora, ele reprezintă în realitate un supliment de salariu, motivat de condiția specifica justificativă a acelui spor, al cărui cuantum se stabilește prin aplicarea unui procent la salariul de bază.

Trebuie remarcat că, în opinia noastră, sporurile au unele trăsături care le deosebesc totuși de adaosuri.

Ele țin în general de condițiile în care se prestează munca și au un caracter permanent.

Unele dintre aceste sporuri sunt comune pentru toate modalitățile de salarizare care se practică în orice domeniu și în orice formă de activitate salarizată, cum ar fi:

sporul pentru vechime în muncă;

sporul pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru;

sporul pentru muncă prestată în timpul nopții;

sporul pentru exercitarea unei funcții încredințate temporar;

sporul pentru utilizarea unei limbi străine;

sporul pentru stabilitate;

În privința societăților comerciale și ale regiilor autonome se întâlnesc, în afara sporurilor comune, următoarele sporuri specifice:

sporul pentru condiții grele de muncă;

sporul pentru condiții deosebite ori nocive de muncă;

sporul pentru condiții periculoase;

sporul pentru activitatea de pază;

sporul de vechime în societate.

În unele sectoare de activitate se acorda și alte sporuri specifice condițiilor speciale existente:

sporul de izolare, practicate cu deosebire în cazul unor zone izolate, greu accesibile (în Delta Dunării, pe munte etc.);

sporul de șantier;

sporul de munca in subteran;

sporul de scufundări;

sporul de frig;

sporul de înălțime;

În cazul unor instituții bugetare, prin legile lor de organizare și funcționare, s-au prevăzut o serie de sporuri proprii numai acestora, potrivit specificului fiecăruia. Ne referimîin acest sens la:

sporul de risc și supralicitare neuropsihica prevăzut a se acorda în cadrul organelor autorității judecătorești și la o parte a personalului Curții de Conturi a României;

sporul de confidențialitate, prevăzut pentru aparatul de lucru al Parlamentului, Consiliul Legislativ, dar și în cazul unor regii autonome.

Adaosurile, spre deosebire de sporuri, au doua trăsături caracteristice proprii, ele depind și sunt motivate de rezultatele muncii fiind menite a le stimula și recompensa în mod suplimentar, pe de o parte, iar pe de alta parte ele au, în cazul multora dintre acestea (premiile în primul rând), un caracter aleatoriu atât în ceea ce privește acordarea lor, cât și în ceea ce privește cuantumul lor. Acestea nu constituie un drept al salariului, ci o aprecierea angajatorului, astfel că ele nu fac obiectul negocierilor și nici nu poate fi contestata neacordarea lor.

În ceea ce privește temeiul acordării lor, acestea se regăsesc, asemenea sporurilor, fie în contractele colective si cele individuale, fie în unele legi sau hotărâri de Guvern în cazul instituțiilor publice.

Pentru societățile comerciale și regiile autonome adaosurile principale sunt:

adaosul de acord;

premiile în cursul anului și cele anuale pentru rezultate deosebite care se calculează în procente din fondul de salarizare realizat lunar și cumulat de la începutul anului;

cota-parte din profitul realizat;

alte adaosuri convenite de părțile contractului colectiv.

În cazul instituțiilor bugetare din categoria adaosurilor fac parte:

premiile individuale în timpul anului, calculate în limitele unor procente din fondul de salariu;

un premiu anual pentru întreaga activitate desfășurată, al cărui cuantum poate ajunge la un salar mediu lunar, având și denumirea de “al 13-lea salariu”, științific fiind denumit greșit, întrucât nu are caracterul unui salariu, fiind de menționat faptul că el poate fi acordat sau nu;

premii pentru realizarea de economii la cheltuielile de personal;

stimulente, acordate în cursul anului unor categorii de personal din fonduri speciale de stimulare a personalului din anumite domenii de activitate, din încasările realizate prin urmărirea creanțelor la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale de stat, prin confiscări, valorificări de bunuri, aplicare de amenzi ori penalități.

2.CONTRIBUȚIILE SALARIAȚILOR PRIVIND RELAȚIA DE

PERSONALULUI, ASIGURĂRILE

SOCIALE ȘI PROTECȚIEI SOCIALĂ

2.1 CONTRIBUȚIA FAȚĂ DE ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT

Asigurarea evidentei nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul de stat se realizează pe baza Declarației privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, denumită în continuare Declarație nominală. Obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat este reprezentată de contribuția de asigurări sociale.

Potrivit legii, Declarația nominală se depune lunar, la data stabilită de casa teritorială de pensii în a cărei rază își are sediul angajatorul, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale. Declarația nominală se depune la casa teritorială de pensii pe a cărei rază se află sediul angajatorului persoana juridică sau domiciliul angajatorului persoana fizică, pe suport de hârtie și pe suport magnetic sau electronic.

Prima Declarație nominală depusă la casa teritorială de pensii reprezintă înregistrarea in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale a asiguraților pentru care angajatorii au obligația prevăzută de lega de a calcula, reține și vira contribuția individuala de asigurări sociale.

Declarațiile de asigurare pot fi depuse personal sau pot fi transmise prin poșta, cu confirmare de primire.

Începând de la data de 01.01.2004 obligațiile de plată privind contribuția la asigurările sociale se declară și la Administrația Financiară care urmărește colectarea acestora.

Contribuția la asigurările sociale de stat se determină prin aplicarea unei cote de contribuție asupra venitului brut total realizat de salariat.

Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuția nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asigurărilor din luna pentru care se calculează contribuția si valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie. Baza lunara de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul persoanelor care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și al funcționarilor publici. În cazul persoanelor care își desfășoară activitatea in funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, al membrilor cooperatori, precum și în cazul persoanelor care desfășoară activități exclusiv pe baza de convenții civile de prestări servicii, baza lunară de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale o constituie veniturile de natura drepturilor salariale realizate lunar de acești asigurați.

Prin sintagmă salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă se înțelege:

salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar ( inclusiv indexări, compensații numai cele incluse în salariul de bază conform legii, indemnizații de conducere, salarii de merit si alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază );

sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub forma de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu;

sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat ( concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente de familie deosebite, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);

sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie, plătite din fondul de salarii;

premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit;

drepturile în natură acordate salariaților sub formă de remunerație;

sumele plătite din fondul de salarii confirm legii sau contractelor colective de muncă ( al 13-lea salariu, prime de vacantă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc. );

alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii.

Cotele de contribuție pentru asigurările sociale de stat sunt diferențiate in funcție de condițiile de muncă astfel:

(31,5%) cota de contribuție pentru condiții normale de muncă, din care 9,5% reprezintă cota de contribuție datorată de către angajat;

(36,5%) cota de contribuție pentru condiții deosebite de muncă, din care 9,5% reprezintă cota de contribuție datorată de către angajat;

(41,5%) cota de contribuție pentru condiții speciale de muncă, din care 9,5% reprezintă cota de contribuție datorată de angajat.

Nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă, se face de către angajator in baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de muncă.

În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

unități miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

activitățile de cercetare, exploatare, explorare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiații;

aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut de lege;

activitatea artistică desfășurata în profesiile din activitatea artistică prevăzută de lege;

Contribuția de asigurări sociale nu se datorează pentru sumele reprezentând:

prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta;

drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cadrul desfacerii contractelor individuale de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sau al încetării calității de membru cooperator. Contribuția de asigurări sociale nu se calculează si nu se datorează pentru drepturile plătite în perioada de preaviz, conform prevederilor din Codul muncii, ca urmare a încetării raporturilor de muncă sau de serviciu;

diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, plătite in limita dispozițiilor legale, precum și drepturile de autor;

sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoanele care au încheiate contractele individuale de muncă și de către beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă;

sumele reprezentând participarea salariaților la profit;

premii si alte drepturi exceptate prin legi speciale.

Prin premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale se înțelege sumele care se

acorda din fondul de salarii și pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuție de asigurări sociale.

Plata contribuției la asigurări sociale datorate de angajator și de asigurați se efectuează cu ordin de plată/încasare la trezoreriile județene, respectiv trezoreriile sectoarelor municipiului București.

Termenele de plată a contribuției de asigurări sociale sunt:

data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

în situația în care plata drepturilor salariale se face după data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, termenul scadent pentru plata contribuției este data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția;

Prima dată stabilită pentru plata drepturilor salariale se înțelege data lichidării

drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă.

Perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare sunt:

perioadele in care persoana a beneficiat de drepturi de asigurări sociale (indemnizație pentru incapacitate temporara de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale și accidente de muncă; indemnizație pentru maternitate; indemnizație pentru creșterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav) sau de pensie de invaliditate.

perioadele în care o persoana a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora. Dovada absolvirii cursurilor de zi ale învățământului universitar se face cu diplomele eliberate de instituțiile autorizate, în condițiile legii. Dovada duratei normale a studiilor respective se face cu diploma de absolvire, foaia matricola sau cu adeverința eliberata de Ministerul Educației si Cercetării;

perioadele în care persoana a satisfăcut serviciul militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. Dovada încadrării în astfel de situații se face cu livretul militar sau cu adeverințe ori certificate eliberate de instituțiile militare componente, în care sunt precizate cu exactitate perioadele și natura situației respective.

2.2 CONTRIBUȚIA LA FONDUL DE ȘOMAJ

ȘI STIMULAREA OCUPARII FORȚEI DE MUNCĂ

În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-și alege profesia și locul de muncă, precum si dreptul la asigurările pentru șomaj.

Prevederile legii reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea protecției persoanelor pentru riscul de șomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării și adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii. Măsurile prevăzute de lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piața muncii:

prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia;

încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

sprijinirea ocupării persoanelor aparținând unor categorii defavorizate ale populației;

asigurarea egalității șanselor pe piața muncii;

stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone geografice;

creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în economia națională;

protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj.

În aplicarea prevederilor legii sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naționalitate, origine etnica, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex și vârstă.

În vederea elaborării strategiilor și politicilor, precum și adoptarea unor masuri pe

piața muncii, la nivel național, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale inițiază reglementări privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informațiilor necesare cu privire la forța de muncă.

Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situații:

au devenit șomeri în sensul prevederilor prevăzute în lege;

nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ sau după satisfacerea stagiului militar;

ocupa un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, conform legii;

străinii care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii;

nu au putut ocupa un loc de munca după repatriere sau după eliberarea din detenție.

În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate, în condițiile legii, persoanele

fizice, denumite în continuare asigurați:

cetățeni români care sunt încadrați în muncă sau realizează venituri în România, în condițiile legii;

cetățeni români care lucrează în străinătate, în condițiile legii;

străini care, pe perioada care au domiciliul sau reședința în România, sunt încadrați în muncă sau realizează venituri, în condițiile legii.

Asigurații au obligația să plătească contribuțiile de asigurări pentru șomaj și au dreptul să beneficieze de indemnizație de șomaj, conform legii. În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenție civila de prestări de servicii si care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de baza minime brute pe țară;

funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire;

persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite in cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;

militari angajați pe baza de contract;

persoanele care au raport de munca in calitate de membru cooperator;

alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii si care nu se regăsesc in una din situațiile de mai sus.

Angajatorii, la care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute mai sus, sunt obligați să depună, în termen de 20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datorează contribuțiile, la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază își au sediul sau domiciliul, declarația lunaăa privind obligațiile de plată către bugetul asigurărilor pentru șomaj, iar începând cu data de 01.01.2004 se declară obligațiile la Administrația Financiară care urmărește colectarea acestora.

Ca limita inferioara a venitului lunar la care se pot asigura și la care se calculează contribuția datorată bugetului asigurărilor de șomaj, este salariul de bază minim brut pe țară stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se plătește aceasta contribuție.

Fondul total de salarii brute lunare, realizate de asigurații menționați mai sus, include:

salariile de bază;

indemnizațiile, ca unica formă de remunerare a activității;

salariile de bază aferente personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, corespunzătoare funcțiilor în care persoanele respective sunt încadrate în țară;

sporurile, adaosurile și indemnizațiile;

salariile de merit;

sumele realizate prin plata cu ora, gărzile, indemnizațiile clinice;

stimulentele și premiile de orice fel care se plătesc din fondul de salarii;

indemnizațiile pentru concediul de odihnă;

indemnizațiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă, suportate de unități, conform legii, din fondul de salarii;

drepturile bănești plătite din fondul de salarii angajaților cu convenție civila de prestări de servicii, cu excepția cazului în care aceștia au încheiat și un contract individual de muncă;

alte sume plătite din fondul de salarii.

Contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj se calculează prin aplicarea de 1 % asupra:

a). salariul de bază brut lunar, corespunzător funcției îndeplinite, la care se adaugă, după caz, indemnizația de conducere, salariul de merit și alte drepturi salariale care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază, pentru persoanele prevăzute de lege;

b). indemnizațiile brute lunare ca unica forma de remunerare, în cazul magistraților și a altor categorii de personal pentru care indemnizația lunară este unica formă de remunerare, precum și persoanelor care ocupa funcții de natura celor prevăzute de lege;

c). soldei brute lunare pentru militarii angajați pe bază de contract.

Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cota de 3%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurați și în cota de 1 %, aplicată asupra salariului de bază lunar brut.

Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile prezentei legi, următoarele persoane:

asociat unic, asociați;

administratori care au încheiat contracte potrivit legii;

persoane autorizate să desfășoare activități independente;

membri ai asociației familiale;

cetățeni romani care lucrează în străinătate, conform legii;

alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc în una din situațiile prevăzute mai sus.

Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj, prevăzute mai sus, au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cota de 4 % aplicată asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.

Termenul de plată a contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj este, după caz, de cel puțin 5 zile de la:

data stabilita pentru plata drepturilor salariale sau a drepturilor membrilor cooperatori pe luna in curs, in cazul angajatorilor care efectuează plata acestor drepturi o singura data pe luna;

data stabilita pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor chenzinal;

data stabilită prin contractul de asigurare pentru șomaj.

Pentru neplata contribuțiilor datorate la termenele prevăzute mai sus se aplica dobânzi și penalități de întârziere potrivit reglementarilor legale privind executarea creanțelor bugetare.

Masurile pentru stimularea ocupării forței de munca vizează:

– creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

– stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea unor noi locuri de muncă.

Măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de munca, cât și angajatorilor și sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă ori de alți furnizori de servicii din sectorul public sau privat.

Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creșterea și diversificarea componentelor profesionale în scopul asigurării mobilității și reintegrării pe piața muncii.

Programele de formare profesională asigură, conform legii, inițierea, calificarea, recalificarea, perfecționarea și specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ținându-se seama de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și în concordanța cu opțiunile si aptitudinile individuale ale persoanelor respective.

Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică și specializare, precum și alte forme, în condițiile legii.

Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfășoară pe baza planului național de formare profesională elaborat anual de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj sunt obligate să participe la programele de formare profesională oferite și organizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agențiile pentru ocuparea forței de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora, precum și de alți furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorități conform legii.

Cursurile de calificare, recalificare, perfecționare și specializare se organizează pentru ocupații, meserii și profesii definite și cuprinse în Calificarea ocupațiilor din România.

Pentru stabilirea formei, grupului și formei de program de formare profesională se va tine seama de nivelul general de pregătire, dovedite prin acte de studii.

Persoanele care primesc indemnizația de șomaj în perioada prevăzuta de lege și care se angajează, potrivit legii, pentru program normal de lucru beneficiază, din momentul angajării până la sfârșitul perioadei pentru care au îndreptățite să primească indemnizațiile de șomaj, de o suma lunară, neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cuantum de 30 % din indemnizația de șomaj primită în luna anterioară încadrării.

2.3 CONTRIBUȚIA FAȚĂ DE ASIGURĂRILE SOCIALE DE

SĂNĂTATE

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătății populației. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, precum și a dreptului alegerii libere de către asigurați a medicului, a unității sanitare și a casei de asigurări de sănătate.

Pot funcționa și alte forme de asigurări de sănătate care acoperă riscuri individuale, în diferite situații speciale. Se pot organiza și societăți private de asigurări de sănătate. Aceste asigurări nu sunt obligatorii.

Constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate se face din contribuția asiguraților, din contribuția persoanelor fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse.

Sunt supuse în mod obligatoriu asigurării, potrivit legii, următoarele categorii de persoane:

cetățeni romani cu domiciliul în țară;

cetățeni străini și apatrizii care au reședința în România.

Asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate.

Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuției:

copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, daca sunt elevi, studenți sau ucenici și daca nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau se afla în grija familiei;

șotul, șotia, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate și constituite în prizonieri, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, precum și persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

Asigurarea de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane:

membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;

cetățeni străini care se află temporar în țară.

Calitatea de asigurat a salariaților se dobândește din ziua încheierii contractului individual de muncă al salariatului și se păstrează pe toata durata acestuia. Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine celui care angajează persoane salariate.

Are calitatea de asigurat, fără plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, persoana aflată în una dintre următoarele situații, pe durata acesteia:

satisface serviciul militar în termen;

se afla în concediu medical, în concediu pentru sarcina și lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani;

execută o pedeapsă privată de libertate sau arest preventiv;

Asigurații au dreptul la îngrijire medicală, în caz de boala sau accident, în prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege. Îngrijirea medicală acordată asiguraților se realizează prin servicii medicale, după cum urmează:

servicii de asistenta medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

servicii medicale ambulatorii;

servicii medicale spitalicești;

servicii de asistentă stomatologică;

servicii medicale de urgentă;

servicii medicale complementare pentru reabilitare;

asistenta medicala pre-, intra- si postnatală;

îngrijiri medicale la domiciliu;

medicamente, materiale sanitare, proteze si orteze.

Asigurații au dreptul la asistență medicală de recuperare intr-o unitate specială pentru o perioada și după un ritm stabilite de medicul curant în programul de reabilitare. Aceștia au dreptul să primească asistentă medicală la domiciliu și îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar, dacă este necesar și indicat de medic.

Angajatorii au obligația să rețina și să vireze caselor de asigurări de sănătate contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, astfel:

a). în cota de 7 % raportată la fondul de salarii.

Prin fond de salarii se înțelege suma veniturilor în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică prin muncă prestată în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile de prestări servicii, încheiate potrivit legii, indiferent de perioada la care se referă.

Sunt asimilate veniturilor care fac parte din fondul de salarii și următoarele drepturi:

indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilită potrivit legii;

drepturile de solda lunară, indemnizații, prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;

indemnizația lunară brută cuvenită administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și regiile autonome;

sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

sumele primite de reprezentanți în organismele tripartite, conform legii;

alte drepturi și indemnizații de natura salarială, acordate în bani și în natură de către angajator.

În mod corespunzător se calculează și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate de organizațiile cooperației meșteșugărești, cota de 7 % aplicându-se asupra veniturilor brute lunare acordate membrilor cooperatori.

Angajatorii vor elibera salariaților proprii documente justificative care să ateste calitatea acestora de asigurat și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, stabilită prin lege, în contul casei de asigurări respective.

Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorată de asigurați se determină prin aplicarea unei cote de 6,5 % aplicată lunar asupra veniturilor salariale brute, în cazul asiguraților care au calitatea de salariat sau care prestează o activitate de bază de convenție civilă de prestări servicii.

Prin venituri salariale brute se înțelege suma tuturor veniturilor în bani și în natură obținute de o persoana fizică care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile de prestări servicii, indiferent de perioada la care se referă sau de forma în care se acorda.

Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, calculată potrivit prevederilor de mai sus, se înscrie intr-o coloană distinctă din statul de salarii sub denumirea

“ Contribuția de asigurări sociale de sănătate “ .

b). o cota de 6,5 % aplicată asupra veniturilor impozabile ale liber-profesioniștilor.

Sunt considerate venituri impozabile ale liber-profesioniștilor veniturile realizate din activități independente, respectiv veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activități adiacente. Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate pentru asigurații care obțin venituri din activități independente se stabilește astfel:

în cazul persoanelor ale căror venituri sunt impuse pe baza venitului efectiv realizat, prin aplicarea cotei de 6,5% asupra venitului net din activități independente determinat ca diferență între venitul brut și celelalte cheltuieli deductibile conform Ordonanței Guvernului nr. 73/1999;

în cazul persoanelor ale căror venituri sunt impuse pe bază de norme anuale de venit, prin aplicarea cotei de 6,5 % la norma de venit aprobată prin hotărâre a consiliilor județene sau a Consiliului General al Ministerului București pentru activitățile independente prevăzute în nomenclatorul stabilit de Ministerul Finanțelor.

în situația în care persoanele care obțin venituri din activități independente beneficiază de o reducere a normelor de venit, cota se va aplica la norma redusă, determinate potrivit reglementarilor în vigoare pentru impunerea veniturilor respective.

în cazul persoanelor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile conexe, prin aplicarea unei cote de 6,5% asupra venitului impozabil determinat potrivit reglementarilor în vigoare aferente categoriei respective de venit.

Plata contribuției de asigurări sociale de sănătate se suporta din veniturile

asiguratului;

c). o cota de 6,5% aplicată asupra venitului agricol impozabil declarat anual de către persoanele fizice care nu sunt asigurate în condițiile prevăzute mai sus. Venitul agricol impozabil declarat anual nu poate fi mai mic decât veniturile ce se iau în calcul la determinarea ajutorului acordat în baza Legii nr. 67/1995.

d). o cota de 6,5% aplicată asupra drepturilor individuale ale șomerilor, respectiv asupra ajutorului de șomaj, ajutorului de integrare profesională, după caz, în conformitate cu prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

2.4 IMPOZITUL PE VENIT DIN SALARII

Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani și/sau natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:

a).indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite conform legii;

b).drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;

c).indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

d).sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

e).veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări de servicii;

f).sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

g).sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, conform legii;

h).alte drepturi și indemnizații de natura salarială.

2.4.1 DETERMINAREA VENITULUI DIN SALARII

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului. Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut, a următoarelor cheltuieli, după caz:

a).contribuțiile reținute, potrivit legii, pentru pensia suplimentară, pentru protecția socială a șomerilor și pentru asigurările sociale de sănătate;

b).o cota de 15 % din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se rețin la sursă de către plătitorii de venituri. Impozitul lunar se determină astfel:

a).la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar prevăzut de lege asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

Pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii Ministerul Finanțelor a stabilit, pentru anul 2004, baremul lunar cuprinzând tranșele de venituri impozabile lunare și impozitul lunar:

_______________________________________________________________

tranșe de venit din salarii Impozit

– lei – – lei –

_______________________________________________________________

până la 2.400.000 18%

2.400.001 – 5.800.000 432.000+23% pentru ceea ce depășește suma de 2.400.000

lei

5.800.001 – 9.300.000 1.214.000+28% pentru ceea ce depășește suma de 5.800.000

lei

9.300.001 – 13.000.000 2.194.000+34% pentru ceea ce depășește suma de 9.300.000

lei

peste 13.000.000 3.452.000+40% pentru ceea ce depășește suma de 13.000.000

lei

________________________________________________________________

b).pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

2.4.2 OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE VENITURI ȘI ALE

CONTRIBUABILILOR

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăților acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fisa fiscală. Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe baza de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fiselor fiscale pentru salariați și persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariaților.

Fisa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub forma de salarii. Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare acordării deducerilor personale suplimentare, salariații vor beneficia de deducerea personală de bază, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute mai sus pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor, să recalculeze și să regularizeze anual impozitul pa salarii.

Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și salariatului câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fisele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere a contribuabilului, însoțită de documente justificative.

Plătitorii de venituri din salarii, au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii, să calculeze impozitul anual, precum și să efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a).au fost angajați permanenți ai plătitorului în cursul anului;

b).nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.

Este subiect al impozitului pe venit persoana fizică rezidentă, denumită în continuare contribuabil:

a).persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute atât din România, cât și din străinătate;

b).persoana fizicș română fără domiciliu în România, pentru veniturile obținute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioada ce depășește în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;

c).persoana fizica străină, pentru veniturile obținute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioada ce depășește în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.

Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:

a). venituri din activități independente;

b). venituri din salarii;

c). venituri din cedarea folosinței bunurilor;

d). venituri din dividende și dobânzi;

e). alte venituri.

În categoriile de venituri prevăzute mai sus se include atât veniturile în bani, cât și echivalentul în lei al veniturilor în natură.

Sunt venituri scutite de impozit pe venit următoarele:

a).veniturile membrilor misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare, cu condiția reciprocității, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional și a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, precum și veniturile nete în valută acordate personalului trimis în misiune permanenta în străinătate, potrivit legii;

b).veniturile persoanelor fizice străine care desfășoară în România activități de consultantă în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită încheiate de Guvernul României cu alte guverna sau organizații internaționale guvernamentale ori neguvernamentale;

c).veniturile obținute de corespondenții de presa străini, cu condiția reciprocității;

d).premiile și orice alte avantaje în bani și/sau natură, obținute de elevi și studenți la concursuri interne si internaționale;

e).sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de munca au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, acordate potrivit legii;

f).sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezerva ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară neta, acordate acestora la trecerea în rezerva sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condițiile de pensie;

g).sumele reprezentând diferențe de dobânda subvenționata la creditele acordate, subvenții primite pentru achiziționarea de bunuri, precum și uniformele obligatorii și drepturile de echipament, potrivit legislației în vigoare;

h).veniturile reprezentând avantajele în bani și/sau în naturș acordate persoanelor cu handicap, veteranilor de război, invalizilor și văduvelor de război, accidentaților de război în afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașilor eroilor-martiri, răniților, luptătorilor pentru Victoria revoluției din decembrie 1989.

Impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil.

2.4.3 DEDUCEREA DIN SALARII

Contribuabilul, persoana fizica română cu domiciliul în România, are dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate, pentru fiecare luna a perioadei impozabile.

Deducerea personala de baza este fixată la suma de 2.000.000 lei pe lună.

Deducerea personala suplimentara se calculează în funcție de deducerea personală de bază, astfel:

a).0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru soția/șotul aflată aflat în întreținere;

b).0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru copii și 0,5 pentru copii aflați în întreținere înmulțit cu deducerea de bază pentru fiecare copil aflat în întreținere;

Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor rezultate din calcul prevăzut mai sus, astfel:

a).1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;

b).0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat.

Deducerile personale prevăzute mai sus se însumează, iar suma acestora admisă pentru calculul impozitului nu poate depăși 2,5 înmulțit cu deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.

Contribuabili au obligația să completeze și să depună la organul fiscal în raza căruia își au domiciliul o declarație de venit global, precum și declarații speciale, în mod eșalonat până la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a venitului. Contribuabilii care realizează venituri dintr-o singură sursă, sub forma de salarii, nu sunt obligați sa depună declarație pe venit global. De asemenea, nu se va depune declarație specială pentru acele venituri a căror impunere este finală.

3. SISTEMUL PUBLIC DE ASIGURARI SOCIALE

FORME DE ASIGURARI SOCIALE ALE SISTEMULUI PUBLIC

3.1 PENSIILE

În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:

a).pensia pentru limită de vârstă;

b).pensia anticipată;

c).pensia anticipată parțială;

d).pensia de invaliditate;

e).pensia de urmaș.

3.1.1 PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

Pensia pentru limită de vârstă se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare este de 60 e ani pentru femei si 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani da la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați.

Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât si pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani sa va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați.

Asigurații care și-au desfășurat activitatea, total sau parțial, în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare. Vârstele de pensionare reduse, nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei și de 55 de ani pentru bărbați.

Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă cum ar fi în unitățile miniere și platformele petroliere marine și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

Asigurații care au realizat în condiții speciale de muncă un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani, cu excepția celor menționați mai sus, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă cum ar fi activitatea de cercetare, exploatare sau prelucrare a materiilor nucleare și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie de limită de vârstă, indiferent de vârstă.

Asigurații care au realizat în condiții speciale de muncă un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare.

Asigurații care au realizat stagii de cotizare atât în condiții deosebite, cât și în condiții speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situații, fără ca această reducere să depășească 12 ani.

Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare astfel:

a).cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

b).cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

c).cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.

Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

Beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate după data de 23 august și/sau de prizonierat asigurații cu stagiul complet de cotizare, cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice din dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.

3.1.2 PENSIA ANTICIPATĂ

Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel puțin 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.

Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cel al pensiei pentru limiă de vârstă.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate, prevăzute de prezenta lege.

3.1.3 PENSIA ANTICIPATĂ PARȚIALĂ

Asigurații care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, astfel : până la 1 an cu 0,50 %, peste 1 an cu 0,45%, peste 2 ani cu 0,40%, peste 3 ani cu 0,35%, peste 4 ani cu 0,30%, peste 5 ani cu 0,25%, peste 6 ani cu 0,20%, peste 7 ani cu 0,15%, peste 8 ani cu 0,10%, între 9 și 10 ani cu 0,05%.

La împlinirea vârstelor standard de pensionare, prevăzute de prezenta lege, pensia anticipată parțială devine pensie pentru limită de vârstă, prin eliminarea diminuării prevăzute la pensia anticipată parțială și adăugarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

3.1.4 PENSIA DE INVALIDITATE

Au dreptul la pensie de invaliditate asigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

accidentelor de muncă, conform legii;

bolilor profesionale si tuberculozei;

bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătura cu muncă.

Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care au satisfăcut stagiul militar ca militari în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

Au dreptul la pensie de invaliditate și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.

Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și cei mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din aceasta cauza, au dreptul și la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleași condiții în care se acorda pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

În raport cu cerințele locului de muncă, capacitații de muncă, invalidității este:

De gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, a capacității de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

De gradul II, caracterizata prin pierderea totală a capacității de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane;

De gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Criteriile și normele pe bază cărora se face încadrarea în gradele I, II, si III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, inițiatî de Ministerul Muncii si Protecției Sociale împreună cu Ministerul Sănătății, la propunerea CNPAS. Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie, emisă de medicul specializat în expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă, denumit in continuare medic expert al asigurărilor sociale.

Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătura cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, astfel: (sub 25 ani 5,25 – 31 ani 8,31 – 37 ani 11,37 – 43 ani – 14,43 – 49 ani 18,49 – 55 ani 22 – peste 55 ani 25).

Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut mai sus.

În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum și în situația în care invaliditatea s-a ivit în timpul si din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, mai sus amintite, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.

La stabilirea pensiei de invaliditate asiguraților li se acorda un stagiu potențial, determinat ca diferența între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentul încadrării într-un grad de invaliditate.

Pensionarii încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix.

Cuantumul indemnizației pentru însoțitor se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât salariul de baza minim brut pe țară.

În timpul execuției bugetare cuantumul indemnizației pentru însoțitor se reactualizează prin hotărâre a Guvernului.

Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.

După fiecare revizuire medical expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o noua decizie prin care se stabilește, după caz:

menținerea în același grad de invaliditate;

încadrarea în alt grad de invaliditate;

încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacității de muncă.

Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.

Revizuirea medicală se poate efectua și la cererea pensionarilor, dacă starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau, după caz, s-a agravat.

Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:

prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

au împlinit vârstele stabilite de lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă;

au vârsta mai mica cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare, conform legii.

La împlinirea vârstei standard prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii. Indemnizația pentru însoțitor se menține indiferent de pensia pentru care se optează.

3.1.5 PENSIA DE URMAS

Au dreptul la pensie de urmaș copiii și șotul supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaș:

până la vârsta de 16 ani;

daca își continua studiile într-o forma de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

pe toata durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute mai sus.

Șotul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mica de 15 ani, dar cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit șotului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus. El are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, daca durata căsătoriei a fost de cel puțin un an.

Șotul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârsta și de durata căsătoriei, dacă decesul șotului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei și dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Șotul supraviețuitor care are în îngrijire la data decesului susținătorului unul sau mai mulți copii în vârsta de pana la 7 ani beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt de o pătrime din salariu mediu brut pe economie.

Pensia de urmaș se calculează, după caz, din:

pensia pentru limită de vârstă aflată în plata sau la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, susținătorul decedat;

pensia pentru invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea împlinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă și era în plata cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipata, pensie anticipata parțială sau ar fi avut dreptul, în condițiile legii, la una dintre aceste categorii de pensie.

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din pensia susținătorului, în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, astfel:

pentru un singur urmaș 50%;

pentru 2 urmași 75%;

pentru 3 sau mai mulți urmași 100%.

Cuantumul pensiei de urmaș, în cazul orfanilor de ambii părinți, reprezintă însumarea drepturilor de urmaș, calculate după fiecare părinte.

Șotul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după șotul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasa pensie.

3.1.6 STABILIREA ȘI PLATA PENSIILOR

Pensia se acorda la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procura speciala, a tutorelui acesteia.

Cererea de pensionare, împreuna cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritoriala de pensii în raza căreia se afla domiciliul asiguratului. Drepturile de pensie pentru limită de vârstă și de pensie anticipată se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare prevăzute de prezenta lege și se acorda:

de la data încetării calității de asigurat, dacă cererea a fost depusa în termen de 30 de zile de la această data;

de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care nu mai sunt asigurate în momentul solicitării, precum și în situația nerespectării termenului prevăzut la lit. a).

Persoanele care au îndeplinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate. Drepturile de pensie de invaliditate se acorda:

de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate;

de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate, în cazul persoanelor care nu mai sunt asigurate la data expertizării, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate.

de la data depunerii cererii, în situațiile în care s-a depășit termenul de 60 de zile

de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate.

Drepturile de pensie de urmaș, în cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege la data decesului susținătorului asigurat, se acorda la cerere:

începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susținătorul decedat era pensionar, daca cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;

de la data decesului susținătorului, în cazul în care susținătorul nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la aceasta data;

de la data depunerii cererii, în situațiile în care s-au depășit termenele prevăzute mai sus.

În cazul în care urmașul îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege ulterior datei decesului susținătorului asigurat, drepturile de pensie de urmaș se acorda de la data îndeplinirii condițiilor, dacă cererea a fost depusa în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condițiilor. În situația în care s-a depășit termenul prevăzut, drepturile de pensie de urmaș se acorda de la data depunerii cererii.

Decizia de pensionare se comunica în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.

Plata pensiei se face lunar, personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procura specială sau reprezentantului legal al acestuia. Plata acesteia încetează începând cu luna următoare celei în care:

beneficiarul a decedat;

beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;

urmașul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasa definitivă pentru infracțiunea de omor sau tentative de omor comisă asupra susținătorului.

Plata pensiei se suspenda începând cu luna următoare celei în care:

pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celălalt stat;

beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;

beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari decât jumătate din salariul mediu brut pe economie;

șotul supraviețuitor, beneficiarul unei pensii de urmaș, se recăsătorește.

Plata indemnizației de însoțitor se suspenda pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu excepția nevăzătorilor, este internat în instituții de asistenta socială sau în unități medicale specializate, în care se asigura supraveghere și îngrijire permanentă.

Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, daca cererea a fost depusa în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării.

Beneficiarii pensiei de urmaș pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depășesc jumătate din salariul mediu brut lunar pe economie. Beneficiarul dreptului de pensie este obligat să comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind condițiile de acordare și de plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariția acesteia.

3.2 ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE

Asigurații sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la:

a).indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de muncă;

b).prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă;

c).indemnizație pentru maternitate;

d).indemnizație pentru creșterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;

e).ajutor de deces.

Beneficiază de drepturile prevăzute mai sus asigurații care au un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului.

Asigurații beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiții de stagiu de cotizare, în cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale, urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei și bolilor infectocontagioase din grupa A.

Baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective.

În situația în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale o constituie media veniturilor lunare la care s-a calculat contribuția de asigurări sociale din lunile respective sau, după caz, venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuția de asigurări sociale.

Pentru calculul indemnizațiilor de asigurări sociale se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acorda concediul medical sau, după caz, se solicita alte drepturi de asigurări sociale.

La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acorda dreptul de asigurări sociale se au în vedere prevederile legale în care nu se lucrează.

3.2.1 INDEMNIZAȚIA PENTRU INCAPACITATE TEMPORARĂ DE

MUNCĂ

În sistemul public asigurații beneficiază de concediu medical și de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, dacă dovedesc incapacitatea temporară de muncă printr-un certificat medical, eliberat conform reglementarilor în vigoare.

Îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suporta astfel:

A. de către angajator, în funcție de numărul de angajați avut la data livrării incapacității temporare de muncă, astfel:

până la 20 de angajați, din a 1-a până în a 7-a zi de incapacitate temporară de muncă;

între 21-100 de angajați, din a 1-a până în a 12-a zi de incapacitate temporară de muncă;

peste100 de angajați, din a 1-a până în a 17-a zi de incapacitate temporară de muncă;

B. de bugetul asigurărilor sociale de stat, începând cu:

a 1-a zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de sprijin, care se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri și la persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economie, precum și persoanele care se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare;

ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, și până la data încetării incapacității de muncă sau pensionarii.

Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale și se diferențiază astfel:

un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonară și unele boli cardiovasculare, stabilite de CNPAS cu acordul Ministerului Sănătății și al Ministerului Muncii și Protecției Sociale;

un an, cu drept de prelungire până la un an și jumătate de către medical expert al asigurărilor sociale, la intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza meningeală, peritoneală și urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, precum și pentru SIDA și cancer de orice tip, în funcție de stadiul bolii;

un an și jumătate, la intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonară operată și osteoarticulară;

6 luni cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, la intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoza extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, în cazul asiguraților cu contract individual de muncă pe durată determinată, este de cel puțin 90 de zile în cursul unui an calendaristic. Medicul curant propune pensionarea de invaliditate, daca bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, prevăzute în prezenta lege.

Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă de determină prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul stabilită mai sus.

Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boală profesională, accident de muncă sau asimilat acestuia, tuberculoza, SIDA, cancer de orice tip și boală infectocontagioasă din grupa A, este de 100% din baza de calcul.

3.2.2 PRESTAȚII PENTRU PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR ȘI

RECUPERAREA CAPACITĂȚII DE MUNCĂ

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor și recuperării capacității de muncă, în sistemul public asigurații pot beneficia de:

indemnizație pentru trecerea temporară în altă muncă;

indemnizație pentru reducerea timpului de muncă;

indemnizație pentru carantină;

ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze și alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate;

tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate;

reabilitare profesională.

Asigurații aflați în incapacitate temporară de muncă pe o perioada mai mare de 90 de zile, precum și pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear și reabilitare profesională, în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare.

Indemnizația pentru trecerea temporară în altă muncă se acorda, dacă la noul loc de muncă asiguratul realizează un venit salarial brut lunar inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care a constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale in lunile respective. Indemnizația pentru reducerea timpului de munca cu o pătrime din durata normala se acorda asiguraților cu contract individual de munca care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă.

Indemnizația pentru carantină se acorda asiguraților cărora li se interzice continuarea activității din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de inspectoratul de sănătate publică, cuantumul lunar al indemnizației pentru carantină reprezintă 75% din baza de calcul.

Asigurații și pensionarii sistemului public pot beneficia de ajutoare și indemnizații de la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru procurarea de proteze, orteze, și alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate. Modalitățile de stabilire și de acordare a ajutoarelor și indemnizațiilor pentru procurarea de proteze, orteze și alte produse ortopedice se stabilesc prin lege.

Asigurații care si-au redobândit capacitatea de muncă total sau parțial se pot reîncadra în munca potrivit recomandărilor medicului expert al asigurărilor sociale, cu sprijinul caselor teritoriale de pensii și al agențiilor pentru ocupare și formare profesională județene și a municipiului București.

Pentru asigurații aflați în incapacitate temporară de muncă pe o perioada mai mare de 90 de zile, precum și pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear și reabilitare profesională, în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare, contravaloarea acestora fiind suportate integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Pot beneficia de tratament balnear și alte categorii de asigurați, în limitele fondului alocat pentru tratament balnear, cu suportarea de către beneficiar unei părți din costul biletului de tratament balnear.

Criteriile pe bază cărora se acorda biletele pentru tratament balnear, precum și nivelul cotei de participare a asiguraților se aproba anual de CNPAS.

3.2.3 INDEMNIZAȚIA DE MATERNITATE

Asiguratele au dreptul, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcina și lăuzie, perioada în care beneficiază de indemnizația de maternitate. De aceleași drepturi beneficiază și femeile care au încetat plata contribuției de asigurări sociale, in condițiile prezentei legii, dar care nasc in termen de 9 luni de la data calității de asigurat. Concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioada de 63 de zile după naștere. Condițiile pentru sarcina și lăuzie se compensează între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare.

Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină.

În cazul în care copilul se naște mort sau moare în perioada de lăuzie, indemnizația de maternitate se acorda pe toata perioada acestuia.

Cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 6.200.000 lei acesta fiind suportat integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

3.2.4 INDEMNIZAȚIA PENTRU CREȘTEREA COPILULUI SAU

ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV

Asigurații au dreptul la:

indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului handicapat, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Indemnizațiile prevăzute mai sus se suporta integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Beneficiază, la cerere, de indemnizația pentru creșterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav, opțional, unul dintre părinți, daca solicitantul îndeplinește condițiile de stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului. De aceleași drepturi beneficiază și asiguratul care, în condițiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredințat copii spre creștere și educare sau în plasament familial.

Indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani se acorda, la cerere, pe baza livretului de familie.

Indemnizația pentru creșterea copilului cu handicap pana la împlinirea vârstei de 3 ani se acorda, la cerere, pe baza livretului de familie și a certificatului de persoană cu handicap, emise în condițiile legii.

Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecțiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acorda pe baza certificatului pentru persoanele cu handicap emis, în condițiile legii, după caz.

Durata de acordare a indemnizației pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente , până la împlinirea vârstei de 18 ani este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepția situațiilor în care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenții chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medical de familie. Cuantumul lunar al indemnizației este de 75% din baza de calcul stabilită.

3.2.5 AJUTORUL DE DECES

În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, șotul, supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

Cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS.

Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreținere și care nu are un drept propriu de asigurări sociale.

Se consideră membru de familie, în sensul prezentei legi:

șotul;

copiii proprii, copiii adoptați, copiii aflați în plasament familial sau cei încredințați spre creștere și educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă își continua studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

părinții și bunicii oricăruia dintre soți.

Ajutorul de deces se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat și se acorda, la cerere, pe baza certificatului de deces.

3.3 INDEMNIZAȚIA DE SOMAJ

Șomerii sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situații:

le-a încetat contractul individual de muncă din motive neimputabile lor;

le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

militarii angajați pe bază de contract cărora li s-a desfăcut contractul înaintea expirării duratei pentru care a fost încheiat;

le-a încetat raportul de muncă în calitate de cooperator, din motive neimputabile lor;

au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

au încetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate și care, în cazul recuperării capacității de muncă, nu mai pot fi reîncadrate din cauza încetării definitive a activității angajatorului sau din lipsa unui post vacant de natura celui ocupat anterior;

la încetarea concediului plătit pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului handicapat, în condițiile legii, nu a mai posibilă reluarea activității din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

nu s-au putut reîncadra în muncă după efectuarea stagiului militar din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimonial acestora;

le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv pe baza convenției civile.

Șomerii prevăzuți mai sus beneficiază de indemnizație de șomaj daca îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;

nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj;

nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;

sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de munca în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de munca ori au realizat venituri în acea localitate.

Constituie stagiul de cotizare și perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj și se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operațională, dizolvare, lichidare sau nu și-a achitat contribuțiile datorită unor situații de forță majoră.

Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de șomaj prevăzute în Legea nr. 1/1991 privind protecția sociale a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu stagiul de cotizare. Dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau alte acte prevăzute de lege.

Indemnizația de șomaj se acordă, la cerere, după caz, de la data:

încetării contractului individual de muncă;

încetării raporturilor de serviciu;

încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;

desfacerii contractului militarilor angajați pe bază de contract;

încetării calității de membru cooperator;

încetării contractului de asigurare pentru șomaj;

încetării motivului pentru care au fost pensionate;

încetării concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani;

încheierii efectuării stagiului militar;

rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

încetării activității desfășurate exclusiv pe baza convenției civile;

Indemnizația de șomaj se acordă pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:

6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an;

9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins între 5 si 10 ani;

12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Beneficiari de indemnizații de șomaj sunt asigurați în sistemul asigurărilor sociale de stat și în sistemul asigurărilor de sănătate și beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asigurații acestor sisteme. Contribuția pentru asigurările sociale de stat și contribuția pentru asigurările de sănătate se suporta din bugetul asigurărilor pentru șomaj și se virează caselor de asigurări respective de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă. Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizație de șomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

4. CONTABILITATEA DECONTARILOR CU PERSONALUL

Operațiile de decontare ce se creează în legătura cu personalul sunt generate de munca pe care acesta o prestează în cadrul unității patrimoniale și care este remunerată sub forma drepturilor salariale individuale. Datoriile totale de aceasta natură, stabilite la nivelul agentului economic, sunt determinate în cadrul fondului de salarii și cuprind următoarele elemente componente: drepturile salariale propriu-zise, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediul de odihna, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii și alte drepturi în bani și /sau în natură cuvenite personalului pentru munca prestată și care sunt prevăzute să fie suportate din fondul de salarii.

Mărimea fondului de salarii se stabilește în corelație cu productivitatea muncii și în funcție de posibilitățile financiare ale unității patrimoniale în scopul asigurării premiselor pentru plata drepturilor salariale din veniturile ce se realizează.

În categoria decontărilor cu personalul se include, în afara fondului de salarii și în baza prevederilor contractului colectiv de muncă sau altor reglementari legale, și alte drepturi și avantaje, cum sunt cale privind masa caldă , precum și stimulentele de natura premiilor din beneficiu și participarea la profit ce se acorda după aprobarea bilanțului contabil anual.

Decontările cu personalul ocazionează totodată o categorie distinctă de operații denumită rețineri din salarii, din care se amintesc: impozitul pe salarii, avansul chenzinal, contribuția de 9,5% pentru asigurările sociale, contribuția de 1% pentru fondul de șomaj, contribuția de 6,5% pentru asigurările de sănătate, datorii și debite față de unitate, precum și datorii sau debite față de terți, cum sunt cele privind chiriile, ratele pentru cumpărări de bunuri etc.

Mărimea drepturilor salariale și a celor care nu se include în fondul de salarii, precum și a reținerilor din salarii se determină pe baza documentelor primare adecvate și se consemnează în statele de plată ce se întocmesc în acest scop.

Principalele documente primare referitoare la prezenta la serviciu, comensurarea muncii prestate și a rezultatelor care stau la baza calculării salariilor fiecărei persoane în parte, care ajuta la întocmirea statelor de plată sunt: fișa de pontaj, foaie colectivă de prezență, condica de prezență, pontajul lucrărilor manuale sau mecanice, situația prezentelor sau a absentelor, etc.

Documentele care prevăd calculul drepturilor cuvenite salariaților sunt: lista de avans chenzinal, lista de indemnizații pentru concediul de odihnă, fișa de evidenta a salariilor, statul de plată, centralizatorul statelor de plată, daca e cazul.

Organizarea contabilității operațiilor de decontare cu personalul se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I, care constituie grupa 42 “Personal și conturi asimilate” din cadrul Planului de conturi. Conturile sintetice pot fi detailate în conturi analitice în funcție de specificul activității agentului economic.

Din grupa 42 “Personal și conturi asimilate” fac parte:

Contul 421 “Personal – remunerații datorate”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta decontărilor cu personalul pentru salariile cuvenite acestora în bani sau în natură, inclusiv a adaosurilor și premiile achitate din fondul de salarii.

Contul 421 “Personal – remunerații datorate” este un cont de pasiv.

În creditul contului 421 “Personal – remunerații datorate” se înregistrează:

– salariile și alte drepturi cuvenite personalului (641)

În debitul contului 421 ”Personal – remunerații datorate” se înregistrează:

– reținerile din salarii reprezentând: avansuri, sume opozabile salariaților datorate terților, contribuția pentru pensia suplimentară, contribuția pentru ajutorul de șomaj, impozitul pe salarii, precum și alte rețineri datorate unității (425, 427, 428, 431, 437, 444);

– sumele neridicate de personal în termen legal (426);

– salariile nete achitate personalului (531).

Soldul contului reprezintă sumele datorate salariaților.

Contul 423 “Personal-ajutoare materiale datorate”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta ajutoarelor de boală pentru incapacitate temporară de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, a ajutoarelor de deces și a altor ajutoare acordate.

Contul 423 “Personal-ajutoare materiale datorate”este un cont de pasiv.

În creditul contului 423 “Personal-ajutoare materiale datorate” se înregistrează:

– sumele datorate personalului, reprezentând ajutoare materiale suportate din contribuția unității pentru asigurări sociale, precum și cele acordate, potrivit legii, pentru protecția socială (431, 645)

În debitul contului 423 “Personal-ajutoare materiale datorate” se înregistrează:

– sumele plătite;

– reținerile reprezentând: adaosuri acordate, sume datorate unității sau terților, contribuția pentru pensia suplimentară și pentru ajutorul de șomaj și impozitul datorat (425, 427, 428, 431, 437, 444)

– sumele neridicate (426)

Soldul contului reprezintă sumele datorate salariaților.

Contul 424 “Participarea personalului la profit”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența stimulentelor cuvenite personalului din profit.

Contul 424 “Participarea personalului la profit” este un cont de pasiv.

În creditul contului 424 “Participarea personalului la profit” se înregistrează:

– sumele alocate din fondul de participare la profit (112).

În debitul contului 424 “Participarea personalului la profit” se înregistrează:

– sumele achitate salariaților (531);

– sumele neridicate de personal (426);

– impozitul reținut (444).

Soldul contului reprezintă sumele datorate personalului.

Contul 425 “Avansuri acordate personalului”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate personalului.

Contul 425 “Avansuri acordate personalului” este un cont de activ.

În debitul contului 425 “Avansuri acordate personalului” se înregistrează:

– avansurile plătite personalului conform contractului de muncă (531);

– avansurile neridicate (426).

În creditul contului 425 “Avansuri acordate personalului” se înregistrează:

– sumele reținute pe statele de salarii sau ajutoare materiale reprezentând avansuri acordate (421, 423).

Soldul contului reprezintă avansurile plătite.

Contul 426 “Drepturi de personal neridicate”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența drepturilor de personal, neridicate în termenul legal.

Contul 426 “Drepturi de personal neridicate” este un cont de pasiv.

În creditul contului 426 “Drepturi de personal neridicate” se înregistrează:

– sumele datorate personalului, neridicate în termen, reprezentând salarii, sporuri, adaosuri, alocații de stat pentru copii, stimulente din profit, ajutoare de boală și alte drepturi (421, 423, 424, 425)

În debitul contului 426 “Drepturi de personal neridicate” se înregistrează:

– sumele achitate personalului (531);

– drepturile de personal neridicate prescrise, datorate bugetului statului potrivit legii, sau înregistrate ca venituri excepționale aferente perioadei (448, 771).

Soldul contului reprezintă drepturi de personal neridicate.

Contul 427 “Rețineri din remunerații datorate terților”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența reținerilor și popririlor din remunerații, datorate terților.

Contul 427 “Rețineri din remunerații datorate terților” este un cont de pasiv.

În creditul contului 427 “Rețineri din remunerații datorate terților” se înregistrează:

– sumele reținute de la salarii, datorate terților, reprezentând chirii, cumpărări cu plata în rate și alte obligații fața de terți (421,423).

În debitul contului 427 “Rețineri din remunerații datorate terților” se înregistrează:

– sumele achitate terților, reprezentând rețineri sau popriri din salarii (512, 531).

Soldul contului reprezintă sumele reținute de la salarii, datorate terților.

Contul 428 “Alte datorii și creanțe în legătura cu personalul”

Cu ajutorul acestui cont se evidențiază decontările cu salariații la încheierea exercițiului financiar pentru a permite înregistrarea cheltuielilor și veniturilor aferente exercițiului financiar expirat, precum și a altor creanțe și datorii în raporturile cu personalul.

Contul 428 “Alte datorii și creanțe în legătura cu personalul” este un cont bifuncțional.

În creditul contului 428 “Alte datorii și creanțe în legătura cu personalul”se înregistrează:

– sumele datorate salariaților, pentru care nu s-au întocmit state de plată, determinate de activitatea exercițiului financiar care urmează să se încheie, inclusiv indemnizațiile pentru concediile de odihnă neefectuate până la încheierea exercițiului financiar (641);

– sumele datorate personalului sub forma de ajutoare (438);

– sumele încasate de la salariați, evidențiate anterior în acest cont (531).

În debitul contului 428 “Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” se înregistrează:

– sumele achitate personalului, evidențiate anterior în acest cont (531);

– sumele datorate de personal, reprezentând chirii, remunerații, avansuri nejustificate, sporuri sau adaosuri necuvenite, ajutoare de boală necuvenite (542, 758, 706, 708, 4427, 438).

Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de unitate salariaților, iar soldul debitor, sumele datorate de salariați.

5. CONTABILITATEA DECONTARILOR PRIVIND

ASIGURARILE SI PROTECTIA SOCIALA

În categoria operațiilor de decontare privind asigurările și protecția socială sunt incluse, pe de o parte, obligațiile unității patrimoniale pentru contribuția la asigurările sociale și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj, iar pe de altă parte contribuția personalului pentru pensia suplimentară și pentru ajutorul de șomaj, precum și indemnizațiile sau ajutoarele materiale cuvenite angajaților cu contract de muncă, în contul asigurărilor sociale. Totodată, se are în vedere atât contribuția unității, cât și a personalului angajat pentru constituirea fondului de asigurări de sănătate.

Contribuția unității și a personalului pentru asigurări și protecție sociale se determină numai pentru angajații cu contract de muncă avându-se în vedere drepturile salariale ale acestora. Contribuția unității la asigurările sociale se stabilește prin aplicarea unor cote procentuale diferențiate pe grupe de munca asupra câștigului total brut cuvenit personalului din fondul de salarii. Contribuția unității la fondul de șomaj se determină prin aplicarea cotei de 5% asupra câștigului total brut cuvenit personalului din fondul de salarii. Cele doua categorii de contribuții amintite prin includerea în cheltuieli de exploatare.

Angajații cu contract de muncă contribuie, la rândul lor, atât la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, cât și la formarea fondului de șomaj, aplicându-se la salariul de bază brut. Sumele astfel determinate se rețin din drepturile salariale ale celor în cauză, fiind înscrise în statul de plată întocmit în acest scop.

Contabilitatea decontărilor privind asigurările și protecția socială se organizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I înscrise în grupa 43 “Asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate” din cadrul planului general de conturi.

Din grupa 43 “Asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate” fac parte:

Contul 431 “Asigurări sociale”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor privind contribuția unității la asigurările sociale, precum și contribuția personalului la asigurări.

Contul 431 “Asigurări sociale” este un cont de pasiv.

În creditul contului 431 “Asigurări sociale” se înregistrează:

– contribuția unității la asigurările sociale de stat și cele de sănătate (645);

– contribuția personalului pentru asigurările sociale și de sănătate (421, 423)

În debitul contului 431 “Asigurări sociale” se înregistrează:

– sumele virate asigurărilor sociale (512);

– sumele datorate personalului, ce se suportă din asigurări sociale (423);

Soldul contului reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale.

Contul 437 “Ajutor de șomaj”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor privind ajutorul de șomaj, datorat de unitate, precum și de salariați, potrivi legii.

Contul 437 “Ajutor de șomaj” este un cont de pasiv.

În creditul contului 437 “Ajutor de șomaj” se înregistrează:

– sumele datorate de unitate pentru constituirea fondului de șomaj (645);

– sumele datorate de către personal pentru constituirea fondului de șomaj (421, 423).

În debitul contului 437 “Ajutor de șomaj” se înregistrează:

– sumele virate reprezentând contribuția unității și a personalului pentru constituirea fondului de șomaj (512);

– sume acordate salariaților, potrivit legii, din fondul de ajutor de șomaj (531, 512).

Soldul contului reprezintă sumele datorate de unitate și de salariați pentru constituirea fondului de șomaj.

Contul 438 “Alte datorii și creanțe sociale”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor de achitat sau a creanțelor de încasat în contul asigurărilor sociale aferente exercițiului financiar în curs, precum și la plata acestora.

Contul 438 “Alte datorii și creanțe sociale” este un cont bifuncțional.

În creditul contului 437 “Alte datorii și creanțe sociale” se înregistrează:

– sumele reprezentând ajutoare materiale achitate în plus personalului (428).

În debitul contului 438 “Alte datorii și creanțe sociale” se înregistrează:

– sumele datorate personalului, sub forma de ajutoare (428);

– sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii și creanțe sociale (512).

Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale, iar soldul debitor, sumele ce urmează a se încasa de la bugetul asigurărilor sociale.

6. STUDIU DE CAZ

Pe baza listelor de plată, se înregistrează achitarea avansului din salarii:

425 – 5311 33.260.000 lei

Avansuri acordat Casa în lei

personalului

Se înregistrează, la 30 aprilie 2004, obligația unității față de personalul propriu privind salariile totale brute, de 106.220.000 lei, cuvenite acestuia pentru luna în curs și se înscrie în statele de plată:

641 – 421 106.220.000 lei

Cheltuieli cu remunerațiile Personal –

personalului remunerații datorate

Se înregistrează pe baza statelor de plată a ajutoarelor materiale, obligația unității față de salariat în valoare de 481.000 lei, suportate din contribuția pentru asigurările sociale:

4311 – 423 481.000 lei

Contribuția unității la Personal-ajutoare

asigurările sociale materiale datorate

Se înregistrează pe baza statelor de plată a fondului de asigurări pentru accidente de munca în valoare de 531.100 lei, suportate din contribuția unității privind asigurările sociale:

645.1 – 4311 531.100 lei

Cheltuieli privind Contribuția unității la

contribuția unității la asigurările sociale

asigurările sociale

Se înregistrează reținerile din salarii, înscrise în statul de plată, în sumă totală de 106.701.000 lei, din care: 6.734.930 lei impozit pe salarii, 10.090.900 lei contribuție de 9,5% pentru asigurările sociale, 6.904.300 lei privind contribuția de 6,5% la asigurările de sănătate, 1.105.000 lei privind contribuția de 1% la fondul de șomaj, 33.260.000 lei reprezentând avansurile acordate salariaților:

421 – % 106.701.000 lei

Personal – remunerații datorate

444 6.734.930 lei

Impozitul pe salarii

4312 10.090.900 lei

Contribuția personalului la

asigurările sociale

4314 6.904.300 lei

Contribuția personalului la

asigurările de sănătate

4372 1.105.000 lei

Contribuția personalului la

fondul de șomaj

425 33.260.000 lei

Avansuri acordate

personalului

Se înregistrează contribuția unității, asupra concediilor medicale ale angajaților cu contract de muncă, la fondul special de sănătate, în suma de 3.801.000 lei:

4311 – 4313 3.801.000 lei

Contribuția unității la Contribuția unității la

asigurările sociale asigurările sociale de sănătate

Se înregistrează pe baza statului de salarii, crearea obligației privind contribuția la asigurările sociale de 22% în sumă de 23.368.400 lei:

6451 – 4311 23.368.400 lei

Cheltuieli privind contribuția Contribuția unității la

unității la asigurările sociale asigurările sociale

Se înregistrează obligația unității privind contribuția de 3% pentru ajutorul de șomaj, în suma de 3.201.030 lei:

6452 – 4371 3.201.030 lei

Cheltuieli privind contribuția Contribuția unității la

unității pentru ajutorului de șomaj ajutorul de șomaj

Se înregistrează pe baza statului de salarii, crearea unității privind contribuția la fondul de asigurări de sănătate de 7%, în suma de 7.435.400 lei:

6453 – 4313 7.435.400 lei

Cheltuieli privind contribuția Contribuția unității la

unității la asigurările sociale asigurările sociale de sănătate

Se înregistrează contribuția unității de 0,75% privind comisionul cărții de muncă, în suma de 800.258 lei:

622 – 4622 800.258 lei

Cheltuieli cu comisioane Comision

și onorarii camera de muncă

7. CONCLUZII SI PROPUNERI

Instituția salarizării, instituție esențială și complexă a dreptului muncii s-a aflat, în anii de după evenimentele din 1989, într-o continuă transformare și reașezare, a suferit modificări de esență. Dacă ar trebui să evaluam drumul parcurs, acesta nu ar fi interpretat și înțeles fără invocarea a doua legi esențiale, aflate într-o strânsă conexiune care au marcat, în mod obiectiv, evoluția dreptului muncii în general și a celei privind salarizarea în special, respectiv Legea nr. 13/1991 a contactului colectiv de muncă (astăzi abrogată prin Legea nr.130/1996 și modificată în 1997 și republicată în 1998) și respectiv Legea nr.14/1991 a salarizării. Introducerea unei concepții fundamentale noi, cum a fost cea lansată prin Legea nr.13/1991, respectiv instaurarea principiului negocierii colective a impus cu necesitate înnoirea legislației în materia salarizării.

După elaborarea și aprobarea Legii nr. 53/2003 (Codul Muncii) au fost obligate legile mai sus menționate privind salarizarea prin aceasta realizându-se o liberalizare a negocierii salariilor la nivel microeconomic în funcție de cererea și oferta pe piața forței de muncă.

În perspectivele următorilor ani, a procesului complex de armonizare a legislației române nu numai cu reglementari în material salarizării muncii, dar și europene, este cert ca materie salarizării va înregistra, in continuare, profunde mutații, intr-o dinamica cu totul aparte, pe măsura consolidării economiei de piață.

Menționăm faptul ca în doctrina Uniunii Europene, în care vrem să ne integram, relațiile salariale sunt considerate ca un mecanism important al construcției Noii Europe și tocmai de aceea ele trebuie abordate într-o viziune complexă, în interdependența și intercondiționare cu alte fenomene și procese economice care sunt determinate ori influențate și pe care le influențează la rândul lor.

Pe baza contractului colectiv și individuale de muncă încheiate, în care sunt concretizate relațiile dintre salariat și angajator, incluzând drepturile și obligațiile acestora, personalul societății primește remunerații, pentru munca depusă, sub formă de salariu.

Angajatorul are obligația de a retine și a vira lunar:

Impozitul pe salariul determinat conform prevederilor legale;

Contribuția salariatului precum și a unității la fondul de șomaj în procent de 1% și respectiv de 3% asupra salariului lunar de încadrare brut;

Contribuția salariatului cât și a unității la asigurările sociale;

Contribuția unității privind comisionul de cărți de muncă, în procent de 0,75%, aplicat asupra venitului total brut

Salariul cuprinde nu numai plata unui serviciu, ci și “venitul alimentar” al salariului. De aceea, angajatorul este obligat a efectua plata salariilor periodic la intervale de cel mult o lună, datele fiind stabilite prin contractul colectiv de muncă. Conform Legii 53/2003 plata salariilor se realizează înaintea altor obligații financiare, iar în caz de faliment, înaintea celorlalți creditori conform Legii nr. 64/1995. acest caracter privilegiat reprezintă o măsura de protecție legală a salariatului datorită caracteristicii acestuia de a constitui “venitul alimentar”al salariatului.

Dreptul la asigurările sociale este garantat de stat și se exercita prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistem public.

În sistemul public prestațiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneții, invalidității, accidentelor, bolii, maternității sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate. Prestațiile de asigurări sociale se acorda sub forma de: pensii, indemnizații, ajutoare, alte tipuri de prestații prevăzute de lege.

În sistemul public se acorda următoarele categorii de pensii:

a).pensia pentru limită de vârstă;

b).pensia anticipată;

c).pensia anticipată parțială;

d).pensia de invaliditate;

e).pensia de urmaș.

Pensia pentru limită de vârstă se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Vârsta minimă de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați.

Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare (30 pentru femei si 35 pentru bărbați) cu cel puțin 10 ani pot solicita pensie anticipată parțială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

La împlinirea vârstelor standard de pensionare, prevăzute în prezenta lege, pensia anticipată parțială devine pensie pentru limită de vârstă.

În legătură cu pensia pentru invaliditate, au dreptul asigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

Accidentelor de muncă, conform legii;

Bolilor profesionale și tuberculozei;

Bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătura cu munca.

Dreptul la pensie de urmaș îl au copiii și șotul supraviețuitor, daca persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaș:

Până la vârsta de 16 ani;

Daca își continuă studiile intr-o formă de învățământ organizată conform legii, pana la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

Pe toata durata invalidității de orice grad, daca acesta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute mai sus.

Șotul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, daca durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mica de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit șotului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare luna, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus. El are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II și dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an.

Asigurații sistemului public au dreptul, în afara de pensie, la:

a).indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, cauzata de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de muncă;

b).prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă;

c).indemnizație pentru maternitate;

d).indemnizație pentru creșterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;

e).ajutor de deces.

Beneficiază de drepturi prevăzute mai sus asigurații care au un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului.

Șomerii beneficiază de indemnizația de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;

Nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj;

Nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;

Sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de munca în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, daca au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

Indemnizația de șomaj se acorda pe perioadele stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:

6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an;

9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins între 5 și 10 ani;

12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute mai sus este o suma fixă, neimpozabilă, lunară reprezentând 75% din salariul minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acestuia.

Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani și/sau natură, obținute de o persoana fizica ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma în care ele se acorda, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului. Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut, a următoarelor cheltuieli, după caz:

a).contribuțiile reținute, potrivit legii, pentru protecția sociala a șomerilor și pentru asigurările sociale de sănătate;

b).o cota de 15% din deducerea personala de baza, acordata cu titlu de cheltuieli profesionale, o data cu deducerea personala de baza la același loc de munca.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se retine la sursa de către plătitorii de venituri. Impozitul lunar se determina astfel:

a).la locul unde se afla funcția de baza, prin aplicarea baremului lunar prevăzut de lege asupra bazei de calcul determinate ca diferența între venitul net din salarii aferent unei luni si deducerile personale acordate pentru luna respective;

b).pentru veniturile obținute in celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferența intre venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 15 a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pa baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală. fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub forma de salarii.

Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute mai sus pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor, să recalculeze și să regularizeze anual impozitul pe salarii.

Contribuabilul, persoana fizică română cu domiciliul în România, are dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personala de baza și deduceri personale suplimentare, acordate, pentru fiecare luna a perioadei impozabile.

Deducerea personală suplimentară se calculează în funcție de deducerea personală de baza astfel:

a).0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru șotia/șotul aflată/aflat în întreținere;

b).0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru copii

Contribuabilii mai beneficiază de reduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor rezultate din calculul prevăzut mai sus astfel:

a).1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;

b).0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat.

Contribuabilii au obligația să completeze și să depună la organul fiscal în raza căruia își au domiciliul o declaratei de venit global, în mod eșalonat până la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a venitului.

Contribuabilii care realizează venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii, nu sunt obligați să depună declarație de venit global.

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRU A., Negocierea colectivă.Drept comparat, Editura ACTAMI,

București, 1992

DUMITRU V., Dreptul muncii și securitații sociale, Editura JUNIMEA,

Iasi, 1996

EPURAN M., BABAITA V., Bazele Contabilitații, Editura de VEST,

Timișoara, 1997

GHEORGHE B., ANDREI P., Necesitatea sistematizării legislației muncii, în

“Dreptul”, nr.12, 1995

STEFANESCU I.T., Contractul individual de muncă, Editura LUMINA LEX,

București, 1999

VALER D., Sistemul de salarizare in Romania, Editura LUMINA LEX,

București, 1999

XXX-HOTĂRÂRE privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și

stimularea ocupării forței de muncă

XXX-LEGEA privind salarizarea Nr. 14/1991

XXX-LEGEA privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale Nr.19/2000

10. XXX- LEGEA privind sistemul asigurarilor pentru șomaj și stimularea

ocupării forței de muncă Nr.76/2002

11. XXX-LEGEA asigurărilor sociale de sănătate Nr.145/1997

12. XXX-LEGEA pentru aprobarea Ordonanței Guvernului privind impozitul pe

venit Nr.7/2001

13. XXX-ORDIN pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.

19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, Nr.340/2001

14. XXX-ORDIN pentru aprobarea Normelor privind modul de incasare a

contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, Nr.74/2000