Analiza Rentabilitatii la Sc Srl

Cuprins

Capitolul 1 Abordări conceptuale privind rentabilitatea………………………………1

Capitolul 2 Studiu de caz privind rentabilitatea la SC Dama Construct S.R.L………16

Capitolul 3 Concluzii privind evoluția rentabilității la SC Dama Construct S.R.L….37

Bibliografie……………………………………………………………………………40

Bibliografie

1. Analiză economico – financiară – Robu Vasile, Georgescu Nicolae

2. Analiză economico – financiară – Ișfănescu Aurel; Robu Vasile; Hristea Anca Maria; Vasilescu Camelia

3. Analiza economico – financiară a întreprinderii – Cișmașu Irina Daniela; Negescu Mihaela Diana; Popescu-Fundulea Ana Maria

4. Analiza economico – financiară a firmei – Dinu, Eduard

5. Analiza economico-financiară – Mărgulescu Dumitru; Cișmașu Irina; Vâlceanu Gheorghe; Șerban Claudia , Editura România de Mâine 1999

6. Analiza economico-financiară a întreprinderii : metode și tehnici – Mărgulescu Dumitru (Coord.) , Editura Tribuna Economică 1994

7. Diagnostic economico-financiar : concepte, metode, tehnici – Mărgulescu Dumitru, Niculescu Maria , Robu Vasile , Editura Romcart 1994

8. Lucrări aplicative în domeniul analizei economico-financiare Niculescu Maria, Șerban Claudia , Editura A.S.E 1994

9. Analiza economico-financiară a întreprinderii : probleme, abordări, metode, aplicații – Petcu Monica, Mărgulescu Dumitru (Pref.) , Editura Economică 2003

10. Analiza economico-financiară – Vâlceanu Gheorghe (Coord.), Robu Vasile (Coord), Georgescu Nicolae (Coord.) , Editura Economică 2004

11. Analiza economico-financiară la nivel microeconomic – Gheorghiu A. , Editura Economică 2004

12. Diagnostic economic-financiar – Silvia Petrescu , Editura Sedcom Libris

13. Analyse économique et financière – Petrescu Monica, Sobolevschi David Iulia, Sandu Raluca

14. Instrumente de management al performanței – Volumul I – Nadia și Cătălin Albu

Editura Economică 2003

www.google.com

www.ase.ro

www.mfinante.ro

www.insse.ro

=== anexa 10 ===

Anexa Nr. 10

Prezentarea SC Dama Construct SRL

Societatea comercială Dama Construct SRL a fost înființată conform prevederilor Legii 15/1990, în anul 1994.

Numărul din Registrul Comerțului: J40/17525/1994.

Cod fiscal: R6254067

Activitatea preponderentă (cod si denumire clasa CAEN): 4521 Construcții de clădiri și lucrări de geniu civil.

Capital social: 200 RON.

Adresa:str. Anton Bacalbașa, nr. 11, bloc 76, ap. 33, sector 4, București.

Societatea comercială Dama Construct SRL are ca domeniu de activitate realizarea de construcții civile, industriale, hidrotehnice, drumuri și poduri.

Gama de lucrări executate de societate cuprinde:

structuri de rezistență din beton armat, zidării, confecții metalice

șarpante și învelitori din materiale clasice si moderne

instalații sanitare, termice și electrice

finisaje interioare din materiale clasice și moderne

Organigrama SC Dama Construct SRL

=== CAP. 3 ===

Capitolul 3

Concluzii privind rentabilitatea la

„SC Dama Construct SRL”

“Lumea contemporană nu ar mai putea să existe fără preocuparea pentru performanță, pentru reușită, pentru succes. Aceste elemente au devenit motivația tuturor întreprinderilor care doresc să răspundă exigențelor economiei de piață și competiției pe plan mondial. Analiza performanțelor economice și financiare ale întreprinderii țintesc în egală măsură punerea în evidență a formării rezultatului întreprinderii, respectiv punerea în evidență a structurii sale, ținând cont de interdependențele dintre elementele constitutive și factorii care influențează nivelul performanțelor sale.”

În urma analizei realizate pe parcursul lucrării de față se pot observa următoarele, în ceea ce privește rentabilitatea la „SC Dama Construct SRL” în perioada analizată, 2002-2004:

din punct de vedere al rezultatelor obținute am constatat că, deși întreprinderea a obținut profit în toată perioada, acesta a fost în 2003 aproape dublu față de 2002, iar în 2004 a scăzut sub cel din 2002. În 2003 întreprinderea a fost mai rentabilă deoarece a obținut mai multe contracte de antrepriză decât contracte de prestări servicii. Primele dintre acestea aduc mai multe venituri societății decât cele din urmă.

prin creșterea profitului s-a obținut și o creștere a capitalurilor proprii

rezultatul financiar a înregistrat o valoare foarte mare în 2002, care s-a datorat diferențelor de curs valutar favorabile obținute din prestări de servicii în străinătate, care au scăzut apoi în 2003 și 2004.

cifra de afaceri a crescut în 2003 și a scăzut în 2004, iar cheltuielile aferente au variat și ele în același sens

costurile unitare au crescut, dar într-o mai mică măsură decât volumul de activitate și prețurile de vânzare

rata rentabilității comerciale are valori mici, la fel și rata rentabilității resurselor consumate, din cauza cifrei de afaceri și a cheltuielilor aferente, care au valori destul de apropiate.

rata rentabilității economice calculată pe baza excedentului brut din exploatare are valori foarte mici pe parcursul perioadei analizate. Activele totale aproape că s-au dublat de la un an la altul, și în special activele circulante au fost cele care au dus la această creștere. EBE are valori scăzute din cauza cheltuielilor cu personalul, care se mențin la un nivel destul de ridicat.

rata rentabilității financiare constituie un indicator de bază care caracterizează performanțele întreprinderii. În cazul SC Dama Construct SRL situația este nefavorabilă, deoarece rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii în perioada analizată a scăzut. Așadar activitatea întreprinderii nu a fost eficientă din punct de vedere al valorificării capitalurilor proprii.

rata rentabilității financiare a capitalurilor permanente este de asemenea în scădere. Capitalurile permanente au crescut în toți cei trei ani (în special capitalurile proprii, care au avut valori din ce în ce mai mari, în timp ce datoriile pe termen lung s.au triplat în 2003 și în 2004 s-au diminuat), iar profitul brut a crescut în 2003 și a scăzut în 2004.

Pentru ca activitatea viitor a SC Dama Construct SRL să se desfășoare în condiții de rentabilitate, se pot desprinde câteva sugestii și anume:

majorarea veniturile, în special a cifrei de afaceri, prin îmbunătățirea calității serviciilor și atragerea de clienți mai mulți. În acest sens ar trebui efectuate studii de marketing pe piața internă și internațională și intensificate acțiunile de promovare a societății

reducerea costurilor, fără a se diminua calitatea serviciilor, pentru ca diferența dintre cifra de afaceri și cheltuielile aferente să crească și întreprinderea să aibă un profit aferent cifrei de afaceri mai mare, și implicit și rata rentabilității comerciale și cea a resurselor consumate. Reducerea costurilor s-ar putea efectua prin creșterea productivității muncii și folosirea eficientă a timpului de lucru. De asemenea ar trebui încheiate contracte cât mai avantajoase cu furnizorii de materii prime și materiale, pentru a se diminua prețurile de aprovizionare.

creșterea prețurilor de vânzare în măsura în care acest lucru nu afectează întreprinderea în sensul pierderii clienților sau pentru încheierea de noi contracte.

creșterea valorii activelor totale, în special a celor imobilizate, prin investiții în utilaje noi și performante, pentru a crește calitatea lucrărilor executate. Ar trebui să se pună accentul pe utilaje aferente prestărilor de servicii sau executării de lucrări din gama celor mai rentabile pentru societate.

consumul eficient de resurse, prin folosirea tuturor rezervelor de care dispune întreprinderea

creșterea eficienței utilizării capitalurilor

creșterea ponderii capitalului propriu în capitaluri permanente

folosirea eficientă a capitalului împrumutat

Fără a ține seama de toate aceste aspecte, desfășurarea activității viitoare a întreprinderii în condiții de rentabilitate ar putea fi periclitată.

=== CAP.1 ===

Capitolul 1

Abordări conceptuale privind rentabilitatea

Principalul obiectiv strategic al unei entități microeconomice îl reprezintă realizarea unor randamente superioare ale capitalului investit de către acționari. Realizarea acestui obiectiv se poate face numai desfășurându-se o activitate rentabilă, profitul net obținut constituind baza alocării de dividende pentru remunerarea imediată a acționarilor, dar și o pârghie pentru creșterea valorii firmei, ca urmare a alocării pentru autofinanțare.

Soluția curentă pentru asigurarea echilibrului financiar o reprezintă obținerea unui rezultat favorabil în urma desfășurării activității firmei, care se determină prin compararea eforturilor angajate în realizarea ei cu efectele obținute.

Rentabilitatea este unul din modurile cele mai sintetice de exprimare a eficienței utilizării mijloacelor de producție și forței de muncă de către întreprindere, în toate stadiile circuitului economic : aprovizionare, producție, desfacere, precum și a eficienței economico – financiare a firmei pe ansamblu.

Rentabilitatea este sinonimă cu desfășurarea unei activități generatoare de profit, prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Sensul general al conceptului de eficiență este acela de a produce efectul util scontat. Însă raționalitatea oricărei acțiuni umane este ca efectul să devanseze efortul (consumul de resurse). Eficiența exprimă, în esență, calitatea activității economice de a utiliza rațional factorii de producție în cadrul unei întreprinderi. Aceasta este o cerință fundamentală pentru economie și trebuie să ghideze în permanență acțiunile și deciziile economico-financiare.

Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori :

profitul, care reflectă mărimea absolută a rentabilității

ratele de rentabilitate, care reflectă mărimea relativă a rentabilității. Arată gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit.

Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizând ca rezultat (efect) nu numai profitul net, ci întreg venitul net, deci profitul brut (care cuprinde și datoriile financiare și impozitele).

În analiza eficienței este deosebit de important conținutul și calitatea informației de natură financiar-contabilă existentă la un moment dat, informație care este conținută de bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și anexe, documente pe care orice întreprindere trebuie să le întocmească la sfârșitul exercițiului financiar.

Dintre acestea, sursa de informații pentru analiza performanțelor întreprinderii o reprezintă în primul rând contul de profit și pierdere. Acesta este un document contabil de sinteză, care măsoară performanțele activității unei întreprinderi în cursul unei perioade date Utilizatorii informațiilor prezentate în situațiile financiare pot fi : utilizatori interni și utilizatori externi.

Utilizatorii interni sunt managerii întreprinderii. Ei dispun integral atât de informațiile furnizate de contabilitatea financiară, cât și cele care țin de contabilitatea de gestiune și care au implicații asupra tuturor indicatorilor, cum ar fi : cost pe produs, modificări în structura vânzărilor, profit pe produs etc. Ei dispun atât de datele contabilității curente, cât și de informațiile furnizate de situațiile financiare (documente de sinteză sau conturi anuale). Managerii au mai degrabă nevoie de informații sintetizate, de rapoarte puse la dispoziție de personalul specializat din compartimentele financiar – contabile. Conducerea cere informații detaliate pentru a putea analiza și lua decizii în vederea acționării într-o anumită direcție. În procesul de luare a deciziilor ei beneficiază de analize economico – financiare, care vizează poziția financiară a întreprinderii, performanțele acesteia, starea și evoluția lichidităților.

Utilizatorii externi sunt în primul rând finanțatorii întreprinderii, mai ales investitorii și creditorii. Investitorii fie că aparțin unui cadru financiar dezvoltat prin piețele financiare, fie că sunt simpli aportori de capital, doresc să găsească în contabilitate informații prin care să-și fundamenteze deciziile de investire. Un investitor se va apleca asupra informațiilor care descriu performanțele întreprinderii, deci rezultatele din operații financiare. Ei sunt atenți la un indicator economico – financiar numit rezultatul pe acțiune sau câștigul pe acțiune.

Creditorii sunt investitori pe termen scurt, mediu și lung.

Creditorii pe termen scurt sunt în general furnizorii, care urmăresc : lichiditatea și solvabilitatea firmei, valoarea netă de realizare a activelor, profitul viitor, șansele de dezvoltare a societății, riscul de exploatare, riscul financiar.

Creditorii pe termen mediu și lung doresc să fie informați despre profitul actual și viitor, gradul de îndatorare, autonomia financiară, lichiditate, dobânda acoperită, de fapt toate informațiile privind structura financiară și rentabilitatea firmei. Ei doresc să cunoască măsura în care întreprinderea este capabilă să plătească la scadențe datoriile față de acești creditori. Ei vor să găsească în situațiile financiare garanțiile pe care le asigură întreprinderea în vederea finanțării prin credite.

Partenerii comerciali sunt furnizorii și clienții. Furnizorii sunt și ei finanțatori, dar finanțarea lor este un credit considerat în general credit pe termen scurt. Furnizorii ar dori să găsească în situațiile financiare informații privind starea de solvabilitate și de lichiditate a întreprinderii. Clienții doresc să găsească informații privind măsura în care întreprinderea își asigură continuitatea activității.

Salariații sunt preocupați în primul rând de securitatea locului de muncă și de remunerarea lor, de aceea vor să obțină informații privind valoarea adăugată, rentabilitatea societății, lichiditate, profitul viitor. Prin noul cod al muncii, societățile sunt obligate să pună la dispoziția salariaților situațiile financiare, veniturile, cheltuielile, profitul, politicile contabile, impozitele etc.

Statul urmărește dacă societatea respectă reglementările legale în vigoare, precum și dacă societatea a achitat datoriile pe care le are către stat. În cazul în care contabilitatea este conectată la fiscalitate, informațiile prezentate de situațiile financiare servesc pentru stabilirea impozitului pe profit, taxa pe valoare adăugată, alte impozite și taxe. Administrația publică reprezintă interesul statului. În cadrul ei, administrația financiară joacă un rol esențial în țara noastră.

Marele public reprezintă o categorie de utilizatori care include: reprezentanții organizațiilor de protecția consumatorului, ecologiste, reprezentanții mass media etc. Analiștii financiari sunt constituiți în țările dezvoltate în asociații distincte. Întreprinderile și instituțiile financiare au în structura lor compartimente de analiști financiari, care dezvoltă analize financiare, pregătind astfel informații pentru factorii decidenți în vederea fundamentării deciziilor lor.

Așadar, putem spune că majoritatea informațiilor cerute de utilizatorii de informații sunt cuprinse în contul de profit și pierdere. De aceea, cu cât acesta va fi mai detaliat, cu atât va fi mai transparent pentru utilizatorul informației financiare.

Modul de prezentare al contului de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după logica de structurare a cheltuielilor și după forma de prezentare.

După logica de structurare a cheltuielilor, distingem două forme de cont de profit și pierdere, și anume :

cu structura după originea sau natura cheltuielilor

după destinația sau funcțiile cheltuielilor

După forma de prezentare se întâlnesc :

sub formă de listă (verticală), care prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului

sub formă de cont (tablou bilateral) sau tabelară, în care cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar veniturile și profitul în partea dreaptă.

Structurile de cont de profit și pierdere utilizate pe scară largă sunt: modelul francez și modelul anglo – saxon.

Modelul francez se distinge prin două caracteristici esențiale:

are ca punct de referință conceptul de producția exercițiului, incluzând, alături de producția vândută, pe cea stocată și imobilizată.

cheltuielile sunt prezentate după natura lor. Această structură a cheltuielilor permite determinarea soldurilor intermediare de gestiune și evidențierea repartizării valorii create între diferiții participanți la activitățile întreprinderii.

Modelul anglo – saxon, cu cea mai mare arie de aplicare în SUA, Anglia, Canada, Olanda, Japonia se diferențiază prin:

axează întregul raționament pe vânzări, ca sursă esențială de profit

structurează cheltuielile pe funcții: producție, distribuție, administrativă, financiară și alte cheltuieli și taxe. Această structură a cheltuielilor permite analiza financiară pe funcții ale întreprinderii.

Analiza rentabilității pornește de la contul de profit și pierdere și de la indicatorii economico-financiari care se pot construi plecând de la informațiile furnizate de acesta, împreună cu bilanțul și notele explicative la situațiile financiare.

Orice firmă caută să realizeze un profit suficient pentru a remunera convenabil capitalurile de care dispune, de a menține potențialul său tehnic și economic, de a asigura o expansiune rațională, ținând seama de evoluția pieței și tendințele conjuncturale. În consecință supravegherea formării și analiza profitului se realizează atât ca diagnostic static, cât și dinamic – strategic.

Analiza structurală a rezultatelor se poate realiza în două moduri, și anume : după destinația cheltuielilor de exploatare și după natura cheltuielilor de exploatare și a veniturilor.

Analiza structurală a rezultatelor după destinația cheltuielilor este o metodă de analiză cunoscută și sub denumirea de “metoda costului vânzărilor” și se bazează pe informații privind clasificarea cheltuielilor după funcția sau destinația lor ca parte a costului vânzărilor, distribuției sau activităților administrative.

Pentru analiza structurală a rezultatului brut al exploatării după destinația cheltuielilor de exploatare se folosesc ca surse informaționale de bază:

contul de profit și pierdere structurat pe baza grupării cheltuielilor după funcția sau destinația acestora în cazul întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a contului de profit și pierdere

contul de profit și pierdere structurat pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după natura lor

Pentru realizarea analizei, informațiile se grupează în felul următor:

Cifra de afaceri netă

Costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate

Marja brută față de costul vânzărilor (1 – 2)

Alte cheltuieli de exploatare

Costuri de distribuție

Cheltuieli generale de administrație

Rezultatul exploatării (3 + 4 – 5 – 6)

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Rezultatul financiar (8 – 9)

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Rezultatul extraordinar (11 -12)

Rezultatul brut al exercițiului (7 + 10 + 13)

Din tabloul de mai sus, cei mai importanți indicatori sunt :

marja brută față de costul vânzărilor. Este calculată ca diferență între cifra de afaceri și costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate (denumit și costul vânzărilor). Costul vînzărilor cuprinde : costul de producție al produselor finite vândute, lucrărilor și serviciilor prestate pentru terți și costul de cumpărare al mărfurilor vândute

rezultatul exploatării, calculat ca diferență între rezultatul operațional, la care se adaugă alte venituri din exploatare și se scad cheltuielile de distribuție și cheltuielile generale de administrație

rezultatul financiar

rezultatul brut al exercițiului.

Metoda costului vânzărilor oferă informații relevante pentru utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri și al costului aferent vânzărilor, care constituie în mod normal partea cea mai semnificativă și stabilă a veniturilor și cheltuielilor totale. Restul cheltuielilor de distribuție și administrație nu depind direct de nivelul vânzărilor sau al producției întreprinderii. Dezavantajul metodei constă în faptul că alocarea costurilor pe destinații poate fi arbitrară și implică în mod considerabil utilizarea raționamentului profesional.

Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor și cheltuielilor pleacă de la formula:

Rezultatul brut = rezultatul exploatării + rezultatul financiar + rezultatul extraordinar

Rezultatul exploatării se analizează ca fiind diferența dintre marja brută față de cheltuielile variabile și cheltuieli fixe de exploatare, pentru a putea evidenția dacă activitatea firmei este rentabilă. Acest lucru se întâmplă dacă marja brută față de cheltuielile variabile permite acoperirea cheltuielilor fixe și a unor rezultate negative din celelalte activități (financiare, extraordinare).

Analiza structurală a rezultatului brut se realizează pe baza metodei balanțiere.

În analiza structurală a rezultatelor unei întreprinderi pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după natura lor se mai pot utiliza soldurile intermediare de gestiune. Acestea se calculează în Tabloul soldurilor intermediare de gestiune, care reprezintă o variantă a contului de profit și pierdere și pune în evidență etapele formării rezultatului unui exercițiu financiar, îndeosebi la nivelul activității de exploatare, respectiv modul de folosire al resurselor materiale, financiare și umane în activitatea întreprinderii.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă un sistem de indicatori parțiali de rentabilitate. Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune nu este obligatorie, însă pe baza lui se obțin informații utile atât managerilor firmei, cât și investitorilor de capital (acționari și creditori).

Soldurile intermediare de gestiune calculate în plus față de rezultatele ce apar în contul de profit și pierdere sunt:

Marja comercială este un indicator ce permite determinarea rezultatului obținut din vânzarea de mărfuri. În cazul întreprinderilor de comerț este utilă aprofundarea analizei marjei comerciale din punct de vedere structural, pe tipuri de mărfuri sau pe zone de desfacere.

Producția exercițiului reprezintă valoarea producției globale a unei întreprinderi într-un exercițiu financiar. Este un indicator eterogen din punct de vedere al evaluării elementelor din care este format. Astfel, vânzarea de produse, prestările de servicii etc, deci elemente care intră în calculul cifrei de afaceri sunt evaluate la preț de vânzare, exclusiv TVA, în timp ce producția stocată și cea imobilizată sunt exprimate în costuri de producție. Este un indicator util în managementul producției și desfacerii, deoarece corelațiile dintre indicatorii valorici ai producției și comercializării ghidează factorii de decizie în luarea măsurilor privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.

Valoarea adăugată reflectă plusul de valoare obținut din activitatea productivă și comercială, care are ca destinație remunerarea factorului uman, a statului și a investitorilor de capital tehnic și financiar.

Excedentul/ deficitul brut al exploatării este cel mai important indicator evidențiat de tabloul soldurilor intermediare de gestiune.Excedentul brut din exploatare este un rezultat obținut după remunerarea personalului și a statului. El este un indicator important pentru investitorii de capital, reprezentând fluxul potențial de disponibilități degajat de ciclul de exploatare. Se determină scăzând din cheltuielile monetare aferente exploatării veniturile monetare corespunzătoare. Acest indicator este utilizat pentru efectuarea de comparații în dinamică și în spațiu, cu rezultatele întreprinderilor din același sector de activitate. Mărimea acestui sold intermediar de gestiune este independentă de sistemul de amortizare practicat, de politica privind constituirea de provizioane, financiară și fiscală, ceea ce constituie un avantaj. Excedentul brut din exploatare influențează în mod direct potențialul firmei de a susține prin surse proprii activitatea desfășurată, respectiv capacitatea de autofinanțare a firmei. Excedentul brut din exploatare este un rezultat puternic influențat de factorul uman în întreprinderile cu activitate de prestări servicii.

Fiecare metodă de analiză structurală a rezultatelor are avantaje pentru anumite tipuri de întreprinderi, așadar IAS1 „Prezentarea situațiilor financiare” solicită alegerea aceleia care prezintă cel mai fidel elementele de performanță ale firmei. Conform standardului, selectarea metodei de analiză între metoda costului vânzărilor și metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici și de cei aferenți sectorului economic respectiv, cât și de natura întreprinderii. Totuși, în cazul utilizării metodei costului vânzării se impune o prezentare suplimentară privind informația asupra naturii cheltuielilor în scopul estimării fluxurilor viitoare de numerar.

Rezultatul brut al exercițiului se determină făcând diferența între venituri și cheltuieli totale. Pentru analiza factorială se recomandă următorul model:

Rezultatului exploatării se determină ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile aferente acestora.Analiza factorială a rezultatului exploatării se poate efectua pe baza următoarelor modele:

Modelul 1)

Modelul 2)

Modelul 3)

Pentru toate cele trei modele, măsurarea influențelor factorilor se face folosind metoda substituirilor în lanț.

Primul model, deși are un caracter general valabil pentru toate întreprinderile, se recomandă să se utilizeze de către întreprinderile care nu dispun de o bază tehnico-materială importantă, în timp ce pentru cele cu o bază tehnico-materială importantă se recomandă modelul al doilea de analiză.

Marja brută față de costul bunurilor vândute (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete) are rolul de a acoperi cheltuielile de distribuție, cheltuielile generale de administrație și cheltuielile financiare, astfel încât firma să obțină un profit suficient de mare pentru a remunera corespunzător acționarii.

Datorită probabilității mari de realizare a marjei brute, analiștii financiari acordă o deosebită atenție analizei acestui indicator, atât pentru evidențierea evoluției istorice a rezultatelor, cât mai ales pentru previzionarea profitabilității companiei în viitor.

În funcție de domeniul de activitate în care activează întreprinderea studiată, analiza factorială a marjei brute se poate realiza cu ajutorul modelelor:

unde:

Mb = marja brută aferentă cifrei de afaceri

CA = cifra de afaceri netă

Σqvcp = costul bunurilor vândute și serviciilor prestate

mb = rata marjei aferente cifrei de afaceri

T = timp total lucrat de personalul întreprinderii în cursul exer. financiar

Mf = valoarea medie a activelor fixe sau valoarea contabilă netă a imobilizărilor în cursul exercițiului financiar

Rezultatul exploatării este format din rezultatul aferent cifrei de afaceri (Pr) și rezultatul din alte activități de exploatare (RE’).

Această aprofundare a rezultatului exploatării este foarte importantă pentru că o întreprindere poate înregistra un rezultat din exploatare pozitiv, în condițiile unei pierderi aferente cifrei de afaceri, situația fiind determinată de profitul obținut din alte activități decât cele care se regăsesc în cifra de afaceri și anume din cedarea de active, donații primite etc.

Pentru analiza factorială se folosesc următoarele modele:

Ratele de rentabilitate sunt indicatori exprimați în mărimi relative care se folosesc la analiza rentabilității. Se calculează ca raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate etc.). Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obținute în raport cu activitatea întreprinderii (rentabilitatea comercială) și a mijloacelor economice (rentabilitatea economică) sau financiare (rentabilitatea financiară). Aceste rate de rentabilitate au valențe informaționale diferite și oglindesc diferite laturi ale activității economico-financiare ale firmei.

Rata rentabilității comerciale exprimă eficiența activității comerciale a întreprinderii, asigurând legătura dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri netă, evidențiind politica comercială a întreprinderii.

Pentru analiza factorială a acestei rate se folosesc modelele:

este rata rentabilității comerciale pe produse

gi structura producției vândute pe produse.

Rata rentabilității comerciale nete (Return on sales – ROI) exprimă eficiența globală a întreprinderii, respectiv capacitatea sa de a realiza profit și de a rezista concurenței și reprezintă un indicator întâlnit în majoritatea lucrărilor din literatura de specialitate străină. Se calculează ca raport între profitul net al exercițiului și cifra de afaceri, ceea ce oferă avantaje pentru cei care nu au acces la date din contabilitatea de gestiune a firmei, ea putând fi stabilită pe baza informațiilor din contul de profit și pierdere. Totuși, rata rentabilității comerciale nete are o valoare informațională limitată pentru că profitul net poate fi influențat și de rezultatul din alte operațiuni decât vânzarea, respectiv rezultatul financiar, extraordinar, precum și de politica fiscală a întreprinderii.

Datorită variabilității sale mai scăzute comparativ cu alte rate de rentabilitate, acest indicator al performanței întreprinderii este preferat de investitorii de pe piața de capital românească.

Analiștii financiari recunosc relevanța informațională a ratei rentabilității comerciale nete, dar pentru obținerea de informații pertinente și relevante privind performanța firmei, se impune studierea trendului acestei rate pe o perioadă de 3-5 ani, comparativ cu rata medie la nivelul sectorului de activitate și a ratei rentabilității întreprinderilor similare. De asemenea, este necesară analiza corelată a unui sistem complex de rate de rentabilitate.

Rata rentabilității resurselor consumate, denumită și rata rentabilității costurilor reflectă corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor.

Pentru analiza factorială se folosește modelul:

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilității economice, pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe.

Rata rentabilității economice se poate calcula astfel:

sau sau

Oricare ar fi formula de calcul folosită, rentabilitatea economică trebuie să depășească, în mod necesar, rata inflației, astfel încât întreprinderea să-și poată recupera integral eforturile depuse pentru desfășurarea activității, menținându-se astfel activul economic al acesteia.

În literatura de specialitate această rată este cunoscută sub forma:

ROA = EBIT/TA , unde: ROA este rata rentabilității economice (return on assets), EBIT este rezultatul înainte de impozitare și dobânzi (earnings before interests and taxes) și TA total active (total assets)

Modelele recomandate pentru analiza factorială a ratei rentabilității economice sunt următoarele:

sau sau

Rc = rata rentabilității comerciale

EBE/CA = marja brută din exploatare la 1 leu cifră de afaceri

Ai = active imobilizate

Ac = active circulante

CA/At = viteza de rotație a activului total

Utilizatorii informațiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii financiari, de exemplu, sunt cei mai interesați de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea dobânzii.

Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. În rentabilitatea financiară se regăsește scopul final al acționarilor unei întreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investiției de capital făcută de aceștia în procurarea acțiunilor întreprinderii, sau a reinvestirii totale sau parțiale a profiturilor ce le revin de drept.

Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii măsoară în mărime relativă remunerarea capitalurilor acționarilor aduse ca aport, sau a profitului net lăsat la dispoziția firmei pentru autofinanțare. Se determină ca raport între profit net și capitaluri proprii, totul înmulțit cu 100.

Rata rentabilității financiare a capitalului permanent se calculează pe baza relației: profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile și a impozitului pe profit supra capital permanent (capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli și datorii pe termen mediu și lung), înmulțit cu 100.

Rata rentabilității financiare (ROE, adică return on equity) reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură investiția lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilității financiare este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfășurată, firma creează o valoare suplimentară pentru acționari.

Analiza cost – volum – profit este o metodă de analiză a riscului, fiind cunoscută în literatura de specialitate și sub denumirea de analiza pragului de rentabilitate sau analiza riscului de exploatare.

Pragul de rentabilitate (punctul critic, punctul mort sau punctul de echilibru) reprezintă acea valoare a vânzărilor începând cu care întreprinderea obține profit. Acesta este punctul în care volumul vânzărilor egalează cheltuielile suportate sau, mai precis, marja contribuției egalează volumul cheltuielilor fixe angajate.

Analiza cost – volum – profit reprezintă un model de previzionare a profitului care studiază relațiile ce există între mai mulți factori: prețul produselor, volumul sau nivelul activității, costul variabil unitar, costurile fixe totale și structura producției.

Analiza pragului de rentabilitate este importantă în procesul de planificare deoarece relația cost–volum–profit poate fi influențată de proporția investițiilor în active fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbări ale raportului dintre valoarea activelor fixe și a celor curente. Trebuie să se stabilească în acest fel un volum suficient al vânzărilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe și variabile; în caz contrar, întreprinderea va înregistra prin activitatea desfasurată pierdere.

Cheltuielile întreprinderii, în funcție de variația față de volumul de activitate, sunt departajate în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile, ca sumă la nivel de întreprindere, se modifică odată cu volumul de activitate desfășurată dar, pe unitate de produs, rămân relativ constante. Cheltuielile fixe, ca sumă la nivel de întreprindere, rămân relativ constante, în limitele unui scalar al volumului de activitate desfășurată dar, pe unitate de produs capătă caracter variabil. Drept urmare, rezervele întreprinderii privind maximizarea rentabilității sunt legate de volumul de activitate desfașurată și impactul asupra sumei cheltuielilor fixe.

Regulile generale impuse în calculul pragului de rentabilitate constituie în fapt și limitele acestei metode: practica demonstrează că prețurile de achiziție sau de vânzare sunt sensibile la reacția cererii și ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna caracter constant iar suma cheltuielilor fixe poate înregistra modificări de la o perioadă la alta. În cazul întreprinderilor cu activitate omogenă avem următoarele relații de calcul:

cantitatea critică

, unde CF = cheltuieli fixe ale perioadei

p = peț mediu de vânzare

cv = cheltuieli variabile unitare

cifra de afaceri critică

gradul de utilizare a capacității de producție

perioada critică

profitul maxim

Dacă activitatea întreprinderii are caracter sezonier, relațiile prezentate mai sus se mențin dar, se va considera ca punct de reper perioada în care marja cheltuielilor variabile (respectiv cifra de afaceri corectată cu cheltuielile variabile) asigură acoperirea cheltuielilor fixe.

Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri înregistrată de întreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate (CAcr). Literatura de specialitate prezintă indicatorul rezultat din comparația mentionată sub denumirea de “indicator de poziție”. Indicatorul de poziție (Ip) poate fi exprimat :

în mărimi absolute: Ip = CA – CAcr

în mărimi relative:

În funcție de indicatorul de poziție exprimat în măimi relative, riscul din exploatare se poate aprecia astfel:

dacă α este în intervalul 0-10%, atunci riscul din exploatare este mare

dacă α este cuprins între 10 și 20%, riscul din exploatare este mediu

dacă α este mai mare de 20% atunci riscul din exploatare este scăzut

Tot pentru analiza riscului din exploatare se poate folosi și levierul operațional, care exprimă modul în care suportarea cheltuielilor fixe contribuie la obținerea rezultatelor. Se calculează ca raport între marja asupra cheltuielilor variabile (diferența între cifra de afaceri și cheltuielile variabile) și rezultat. Cu cât valoarea levierului operațional este mai ridicată, cu atât profiturile îtreprinderii vor fi mai sensibile la modificarea volumului vânzărilor.

Analiza cost – volum – profit măsoară flexibilitatea unei întreprinderi în raport cu mutațiile economico – financiare și sociale care se pot manifesta pe parcursul activității sale cu caracteristicile mediului extern de afaceri. Analiza pragului de rentabilitate este utilă în întocmirea planurilor de afaceri sau în activitatea de diagnosticare.

Decizia întreprinderii de a utiliza capital împrumutat pentru completarea surselor de finanțare atrage un risc suplimentar pentru acționariat – riscul financiar. Măsura în care o întreprindere utilizează creditul pentru finanțare are implicații importante asupra rezultatelor activității desfășurate. Dacă orice întreprindere își asumă riscul afacerii (riscul general în cadrul sectorului de activitate), riscul financiar este un risc specific care rezultă din modalitatea de finanțare a activelor.

Investitorii actuali și potențiali pot fi interesați de aranjamentele dintre întreprindere și creditorii săi în domeniul financiar. Măsura în care o întreprindere este finanțată din surse externe se reflectă în gradul de îndatorare. O întreprindere care a « împrumutat » bani în mod evident are un angajament de plată pentru cheltuieli viitoare cu dobânzi și pentru realizarea rambursărilor de capital. Aceasta poate fi o povară financiară și poate ridica riscul ca întreprinderea să devină insolvabilă. Nivelul gradului de îndatorare este influențat de un număr variat de factori. O bună înțelegere a gradului de îndatorare, a factorilor care îl influențează și a efectelor sale asupra profitabilității sunt esențiale în analiza performanțelor economico-financiare ale întreprinderii.

=== CAP.2 ===

Capitolul 2

Studiu de caz privind rentabilitatea la

“S:C. Dama Construct S.R.L.”

Analiza structurală a rezultatelor urmărește evoluția profitului pe categorii de activități și punerea în evidență a schimbărilor intervenite pe elemente componente. În cadrul acestei analize am urmărit și evoluția dinamicii rezultatelor în perioada analizată.

Din punct de vedere structural se observă următorele:

structura rezultatelor a variat de la un an la altul, rămânând constant doar rezultatul extraordinar, care este nul în toți cei trei ani

în 2002 rezultatul exploatării a avut o pondere de numai 29% în rezultatul brut, care a crescut apoi la 99% în 2003 și a scăzut iar în 2004, ajungând la un procent de 88%. Situația se explică prin ponderea lucrărilor în antrepriză contractate, care duc la creșterea rezultatului exploatării atunci când au pondere mare în cadrul acestuia. În anii în care se obțin mai mult contracte de prestări servicii, rezultatul din exploatare scade

având în vedere că rezultatul extraordinar a fost nul în toți anii analizați, putem spune că rezultatul brut a fost compus doar din rezultatul exploatării și rezultatul financiar. În 2002 rezultatul financiar a avut ponderea cea mai mare, de 71%, apoi a scăzut la 1% în 2003 și 12% în 2004

Situația din 2002 se explică prin faptul că veniturile financiare au fost foarte mari, de 33.692 mii lei, datorită diferențelor de curs valutar favorabile obținute din prestarea de servicii la extern, iar diferența dintre venituri și cheltuieli din exploatare a fost foarte mică, de numai 13.944 mii lei. În 2003 constatăm că ponderea rezultatului exploatării este cea mai mare, rezultatul financiar fiind de această dată nesemnificativ. În acest an cheltuielile și veniturile din exploatare au crescut semnificativ, înregistrându-se și o creștere a rezultatului, din cauza faptului că veniturile au crescut mai rapid decât cheltuielile. În 2004 situația se pune tot pe seama obținerii de diferențe de curs valutar favorabile.

Analizând dinamica rezultatelor am observat că :

rezultatul exploatării înregistrează o creștere foarte mare în 2003, dar aceasta nu este foarte stabilă, concluzie care se desprinde din grafic, care ne arată că rezultatul din exploatare a scăzut cu mai mult de jumătate în 2004. Situația se explică prin tipul lucrărilor care pot fi obținute de către SC Dama Construct SRL, și anume: contracte în antrepriză sau contracte de prestări servicii. În 2003 numărul contractelor în antrepriză a fost mai mare și de aceea s-a realizat un rezultat din exploatare mai mare, iar în 2002 și 2004 au predominat contractele de prestări servicii, care sunt mai mici ca valoare și deci generează rezultate din exploatare mai mici

rezultatul financiar a înregistrat o valoare foarte mare în 2002, având o pondere de 79% în rezultatul total, după cum se poate observa în graficele prezentate mai sus. Valorile rezultatului financiar variază foarte mult, deoarece întreprinderea realizează lucrări și în afara țării, așadar înregistrează diferențe de curs valutar, care pot duce la rezultate financiare semnificative, cum s-a întâmplat în 2002. De asemenea, veniturile financiare variază în funcție de dobânzile bancare care variază de la un an la altul

rezultatul extraordinar este egal cu zero în toți cei trei ani, așadar nu a fost analizat

rezultatul brut al exercițiului, și implicit și cel net, înregistrează o ușoară creștere în 2003 și o diminuare în 2004, când, în valori comparabile, este mai mic decât cel din 2002. Putem spune că în 2004 numărul lucrărilor obținute de SC Dama Construct SRL a scăzut sau a crescut ponderea lucrărilor de prestări servicii, în defavoarea celor în antrepriză fapt ce a dus la diminuarea rezultatelor, care au variat și din cauza diferențelor favorabile sau nefavorabile de curs valutar înregistrate.

În continuare, pentru a întregi imaginea legată de structura rezultatelor la SC Dama Construct SRL am realizat o analiză pe baza tabloului soldurilor intermediare de gestiune și am constatat următoarele:

Deoarece marja comercială este un indicator ce permite determinarea rezultatului obținut din vânzarea de mărfuri, el nu a fost analizat în cazul SC Dama Construct SRL, fiind nesemnificativ, deoarece întreprinderea nu are ca obiect de activitate comerțul.

Producția exercițiului în cazul de față este formată doar din producția vândută, neexistând variația producției stocate și nici venituri din producția de imobilizări. Producția vândută cuprinde venituri din lucrări executate și servicii prestate.

Așadar, producția exercițiului a crescut cu 87.11% în 2003, respectiv cu 1.705.068 mii lei, iar în 2004 înregistrează o diminuare cu 3.47%, adică 127.015 mii lei, față de anul precedent. După cum arătam și mai sus, producția exercițiului în toți cei trei ani studiați cuprinde numai venituri din lucrări executate și servicii prestate, așadar din grafic putem trage concluzia că ele au înregistrat o creștere foarte mare din 2002 în 2003, înregistrând apoi o diminuare în 2004. În anul 2003 s-au efectuat mai multe lucrări în antrepriză, care sporesc veniturile obținute, în timp ce lucrările obținute în 2002 au fost de valori mai mici, mai puține ca număr și ca amploare.

În ceea ce privește valoarea adăugată se observă o creștere cu 64.9% și apoi o scădere cu 38.63%, adică 920.386 mii lei, respectiv 903.359 mii lei. Aceste variații pot fi puse pe seama creșterii foarte rapide a consumurilor de la terți corelate cu creșterile și descreșterile producției exercițiului, prezentate mai sus.

Pentru aprofundarea acestei analize ne interesează și evoluția și componența consumurilor de la terți. Cheltuielile cu materii prime și materiale consumabile au o pondere de 46,21% în 2002 și au o evoluție ascendentă, respectiv 49,33% în 2003 și 72,66% în 2004. Alte cheltuieli materiale au, de asemenea, o evoluție crescătore, de la 1,06% în 2002 la 12,85% în 2003 și 13,91% în 2004. Alte cheltuieli din afara, și anume cele privind energia și apa, au o pondere foarte mică în totalul consumurilor intermediare, pondere care a scăzut în perioada analizată, astfel: 2,96% în 2002, 0,96% în 2003 și numai 0,65% în 2004. Ponderea cheltuielilor privind prestațiile externe în consumurile de la terți este semnificativă, dar are o tendință descrescătoare, prezentîndu-se astfel: 49,77% în 2002, 36,86% în 2003 și 12,78% în 2004.

Așadar, putem concluziona că cheltuielile materiale, care au cea mai mare pondere în consumurile de la terți influențează valoarea adăugată prin diminuarea acesteia. Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât valoarea adăugată creată de întreprindere este mai mare. Cheltuielile cu materiale cresc constant și datorită creșterii prețurilor pe piață la materialele de construcții folosite, dar și din cauza folosirii de materiale noi, mai performante, dar care sunt și mai scumpe.

De asemenea, în 2003 valoarea adăugată a crescut ca urmare a dublării producției exercițiului, deși aceasta s-a produs concomitent cu majorarea consumurilor de la terți , iar în 2004 producția exercițiului a scăzut și concomitent cu dublarea consumurile de la terți a dus la diminuarea valorii adăugate cu 38.63%.

În continuare analizăm excedentul brut al exploatării. Deoarece în toți cei trei ani întreprinderea a obținut excedent și nu deficit brut din exploatare, situația este favorabilă, în special dacă acesta crește, cum se întâmplă în 2003, când are o valoare cu 305.14% mai mare decât în 2002. Această creștere se pune pe seama sporirii valorii adăugate cu 920.386 mii lei, concomitent cu scăderea cheltuielilor cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate cu 15.613 mii lei, respectiv cu 65.58% și cu creșterea cheltuielilor cu personalul cu 832.814 mii lei. Sporirea înregistrată a dat posibilitatea întreprinderii de a-și reînnoi imobilizările.

În 2004 însă situația nu este favorabilă pentru întreprindere. Observăm scăderea excedentului brut din exploatare cu 28.39%, adică 38.898 mii lei. Evoluția negativă a valorii adăugate create de întreprindere în 2004 este cauza principală, fiind corelată și cu creșterea cheltuielilor cu impozite și taxe.

În continuare voi analiza factorial rezultatele întreprinderii S.C. Dama Construct S.R:L. și pentru început voi urmări ce s-a întâmplat cu rezultatul brut.

Profitul brut se calculează ca diferență între venituri totale și cheltuieli totale, iar pentru efectuarea analizei factoriale voi folosi următorul model:

Vt = venituri totale

Ct = cheltuieli totale

= rezultat mediu brut la un leu venituri totale

gi = structura veniturilor totale pe tipuri de activități

prbi = rezultat brut la un leu venituri totale pe tipuri de activități

Sistemul de factori se prezintă astfel:

Cuantificarea influențelor factorilor se realizează prin metoda substituirilor în lanț și în urma calculelor efectuate am obținut următoarele influențe:

pentru finele lui 2003

modificarea rezultatului brut

1. influența modificării veniturilor totale

2. influența modificării rezultatului mediu brut la un leu venituri totale

2.1. influența modificării structurii veniturilor totale pe tipuri de activități

2.2. influența modificării rezultatului brut la un leu venituri totale pe tipuri de activități

pentru finele lui 2004

modificarea rezultatului brut

1. influența modificării veniturilor totale

2. influența modificării rezultatului mediu brut la un leu venituri totale

2.1. influența modificării structurii veniturilor totale pe tipuri de activități

2.2. influența modificării rezultatului brut la un leu venituri totale pe tipuri de activități

Așadar, se observă creșterea rezultatului brut în 2003 cu 21.680 mii lei și scăderea în 2004 cu 39.138 mii lei față de 2003. Evoluția favorabilă din 2003 se datorează exclusiv creșterii veniturilor totale cu 1.673.272 mii lei, care a dus la majorarea rezultatului brut cu 40.029, rezultat ce a fost diminuat din cauza rezultatului mediu brut la un leu venituri totale. Dacă analizăm în profunzime această influență putem observa că ea se pune pe seama structurii veniturilor totale pe tipuri de activități, în timp ce profitul brut la un leu venituri totale pe tipuri de activități duce la o sporire a rezultatului brut cu 41.875 mii lei. Acest lucru se explică prin ponderea mai mare a veniturilor din exploatare în total, față de cele financiare, care înregistrează profit mediu brut la un leu venituri mai mare.

În 2004 situația se schimbă, și veniturile toale și profitul mediu brut la un leu venituri totale influențând negativ modificarea rezultatului brut. Influența veniturilor totale este de această dată nesemnificativă, ele înregistrând o ușoară scădere, de 0.41%. Cea mai mare parte a influenței negative se pune de această dată pe seama profitului brut la un leu venituri totale pe tipuri de activități. De această dată structura veniturilor totale are o influență pozitivă, deoarece crește ponderea veniturilor din exploatare, în defavoarea celor financiare, ceea ce duce la sporirea rezultatului brut cu 1.511 mii lei, sumă care nu poate compensa minusul aferent profitului brut pe cateorii de activități.

În cele ce urmează voi efectua analiza factorială a rezultatului din exploatare, pentru care am folosit următorul model:

Ve = venituri din exploatare

= rezultat mediu la un leu venituri din exploatare

gi = structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

prei = rezultat la un leu venituri din exploatare pe tipuri de activități

Sistemul de factori care acționează asupra rezultatului din exploatare se prezintă astfel:

În urma calculelor efectuate am obținut următoarele influențe ale factorilor care acționează asupra rezultatului exploatării, conform modelului de mai sus:

pentru 2003 față de 2002

modificarea rezultatului exploatării

1. influența modificării veniturilor din exploatare

1.1. influența modificării fondului total de timp de muncă

1.1.1. influența modificării numărului de salariați

1.1.2. influența modificării timpului mediu pe salariat

1.2. influența productivității medii orare

2. influența modificării profitului mediu la un leu venituri din exploatare

2.1. influența structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

2.2. influența profitului la un leu venituri din exploatare pe tipuri de activități

pentru 2004 față de 2003

modificarea rezultatului exploatării

1. influența modificării veniturilor din exploatare

1.1. influența modificării fondului total de timp de muncă

1.1.1. influența modificării numărului de salariați

1.1.2. influența modificării timpului mediu pe salariat

1.2. influența productivității medii orare

2. influența modificării profitului mediu la un leu venituri din exploatare

2.1. influența structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

2.2. influența profitului la un leu venituri din exploatare pe tipuri de activități

În 2003 față de 2002 rezultatul din exploatare a crescut cu 54.480 mii lei, reprezentând 390.71%. Analizând influențele celor doi factori de gradul unu deducem că această modificare poate fi în primul rând pusă pe seama modificării profitului mediu la un leu venituri din exploatare, respectiv 77.7% și restul de 22.3% pe seama veniturilor din exploatare. Am constatat că creșterea veniturile din exploatare se datorează în proporție de 25.6% utilizării extensive a forței de muncă, productivitatea medie orară, care reprezintă latura intensivă, având ponderea cea mai mare, de 74.3% și contribuind cu 9.035 mii lei la majorarea totală. Utilizarea extensivă a forței de muncă a dus la sporirea rezultatului exploatării cu 3.115 mii lei, care se explică prin scăderea numărului de salariați cu 1 (fapt ce a avut o influență negativă, dar nesemnificativă) și creșterea timpului mediu pe salariat cu 200 ore, ceea ce a dus la o creștere cu 3.412 mii lei a rezultatului din exploatare.

Rata rentabilității veniturilor din exploatare a sporit cu 1%, având o influență pozitivă asupra rezultatului exploatării, care s-a obținut exclusiv pe seama modificării structurii veniturilor din exploatare, care s-a realizat în favoarea activităților cu profit la un leu venituri din exploatare mai mare decît media. Profitul la un leu venituri din exploatare pe tipuri de activități a influențat negativ rezultatul exploatării, ducând la o scădere cu 504.432 mii lei, situația punându-se pe seama profitului mediu la un leu alte venituri din exploatare, care este negativ, din cauza cheltuielilor privind prestațiile externe (au ponderea cea mai mare în cadrul altor cheltuieli de exploatare), care depășesc cu mult alte venituri din exploatare.

În 2004 situația rezultatului exploatării nu este favorabilă pentru întreprindere, acesta înregistrând o diminuare cu 42.006 mii lei, respectiv 61.39%, care se poate pune pe seama scăderii veniturilor din exploatare cu 0.48%, dar mai ales pe seama profitului mediu la un leu venituri din exploatare, cu o pondere de 99.22%. De această dată, utilizarea extensivă a forței de muncă are o influență pozitivă, ducând la o sporire cu 35.612 mii lei a rezultatului exploatării, deoarece productivitatea medie orară a crescut cu 87 ore, adică 109.62%. Folosirea intensivă a forței de muncă a dus la rezultate negative, situație care se explică atât prin scăderea numărului de salariați cu 7, cât și prin diminuarea timpului de lucru pe salariat cu 44%.

Următoarea analiză factorială are ca obiect profitul aferent cifrei de afaceri, care se calculează potrivit formulei:

Am efectuat această analiză folosind două modele, care se prezintă astfel:

Datele folosite sunt preluate din Contul de profit și pierdere retratat.

Potrivit primului model, influențele factorilor se prezintă astfel:

în 2003 față de 2002

modificarea profitului aferent cifrei de afaceri

1. influența modificării volumului fizic al producției vândute

2. influența modificării structurii producției vândute pe produse

3. influența modificării costurilor complete unitare

4. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare

în 2004 față de 2003

modificarea profitului aferent cifrei de afaceri

1. influența modificării volumului fizic al producției vândute

2. influența modificării structurii producției vândute pe produse

3. influența modificării costurilor complete unitare

4. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare

La sfârșitul lui 2003 am constatat o majorare a profitului aferent cifrei de afaceri cu 274.554 mii lei, respectiv 89.68%

Analizând influențele factorilor se constată că volumul fizic al producției vândute și costurile complete unitare au dus la modificări negative ale rezultatului aferent cifrei de afaceri, în timp ce structura producției vândute pe produse, sau mai exact pe servicii oferite, dar mai ales prețurile medii de vânzare unitare au avut influențe pozitive.

Scăderea volumului fizic al producției vândute cu 18.77% are ca rezultat o diminuare a profitului cu 57.467 mii lei și relevă o potențială saturare a pieței de serviciile întreprinderii. Structura cifrei de afaceri are o influență pozitivă, ducând la o creștere cu 237.501 mii lei, așadar ponderea serviciile cu rata rentabilității mai mare decât media s-a mărit. Costurile complete unitare au exercitat o influență negativă, prin creșterea costurilor serviciilor cu ponderea cea mai mare în totalul vânzărilor. Prețurile de vânzare au crescut și au dus la modificarea profitului în același sens, cu 477.747 mii lei. Situația se explică prin creșterea calității serviciilor oferite, dar și a costurilor complete unitare, creștere care se regăsește implicit în prețurile de vânzare.

În 2004 comparativ cu 2003 situația a fost nefavorabilă pentru întreprindere, care a înregistrat o scădere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 276.983 mii lei, mai precis 47.7%. De această dată volumul fizic al producției vândute influențează pozitiv profitul, ducând la o creștere a acestuia cu 231.126 mii lei, la fel și prețurile de vânzare, în timp ce structura cifrei de afaceri și în special costurile complete unitare duc la micșorarea profitului aferent cifrei de afaceri cu 142.549 mii lei și respectiv 657.140 mii lei.

Potrivit celui de al doilea model de analiză, influențele factorilor sunt:

pentru 2003 față de 2002

modificarea profitului aferent cifrei de afaceri

1. influența modificării cifrei de afaceri

1.1. influența modificării volumului fizic al producției vândute

1.2. influența modificării preturilor medii de vânzare unitare

2. influența modificării profitului mediu la un leu cifra de afaceri

2.1. influența modificării structurii producției vândute pe produse

2.2. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare

2.3. influența modificării costurilor unitare

Creșterea profitului aferent cifrei de afaceri s-a obținut în proporție de 97.1% pe seama cifrei de afaceri și 2.9% pe seama profitului mediu la un leu vânzări.

Cifra de afaceri a înregistrat o majorare de 87.11% și a dus la sporirea profitului cu 266.691 mii lei, care se datorează atât volumului fizic al producției vândute (72%) , cât și prețurilor medii de vânzare (28%).

Profitul mediu la un leu vânzări a crescut și a influențat pozitiv profitul, exclusiv pe seama prețurilor medii de vânzare, structura și costurile ducând la diminuări.

pentru 2004 față de 2003

modificarea profitului aferent cifrei de afaceri

1. influența modificării cifrei de afaceri

1.1. influența modificării volumului fizic al producției vândute

1.2. influența modificării preturilor medii de vânzare unitare

2. influența modificării profitului mediu la un leu cifra de afaceri

2.1. influența modificării structurii producției vândute pe produse

2.2. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare

2.3. influența modificării costurilor unitare

În 2004 scăderea profitului aferent cifrei de afaceri cu 27.983 mii lei se explică prin influențe negative atât din partea cifrei de afaceri ( 1.12%), care s- diminuat cu 0.54%, cât și a profitului mediu la un leu vânzări ( ponderea predominantă, de 98.87%). Aprofundând influențele factorilor, se constată că principalele cauze au fost volumul fizic al producției și costurile complete unitare, care au dus la o scădere a profitului cu 657.140 mii lei.

Voi continua cu analiza ratelor de rentabilitate și pentru început am ales rata rentabilității comerciale, care se calculează potrivit formulei:

Pentru analiza de tip factorial folosim următorul sistem de factori:

Influențele factorilor care acționează asupra ratei rentabilității comerciale:

-%-

Rata rentabilității comerciale a înregistrat o ușoară creștere la finele lui 2003, cu doar 0.21%, în timp ce la sfârșitul lui 2004 am constatat o scădere cu 7.52%, adică aproape la jumătate. Factorii care influențează această evoluție sunt: structura cifrei de afaceri, prețurile medii de vânzare și costurile complete unitare.

În perioada 2002 – 2003 toată influența pozitivă se pune pe seama prețurilor de vânzare, care au dus la majorarea cu 11.05% a ratei rentabilității comerciale, în timp ce structura cifrei de afaceri și costurile complete unitare au dus la diminuări de 0.37%, respectiv 10.46%. În cadrul prețurilor de vânzare inflația este cea care a produs modificarea, alți factori având influențe nesemnificative. Costurile complete unitare au crescut ca urmare a creșterii calității materialelor folosite și serviciilor specializate oferite.

În perioada 2003-2004 rata rentabilității comerciale are o curba descendentă, care se poate pune tot pe seama costurilor complete unitare. Structura cifrei de afaceri are de această dată o influență pozitivă și duce la o creștere cu 4.12%, la fel și prețurile de vânzare (6.41%).

Următoarea rată pe care am analizat-o este rata rentabilității resurselor consumate.

Factorii care influențează această rată sunt: structura producției vândute pe produse, costurile complete unitare și prețurile de vânzare.

pentru 2004 față de 2003

modificarea ratei rentabilității resurselor consumate

1. influența modificării structurii producției vândute pe produse

2. influența modificării costurilor unitare

3. influența modificării prețurilor medii de vânzare

pentru 2004 față de 2003

modificarea ratei rentabilității resurselor consumate

1. influența modificării structurii producției vândute pe produse

2. influența modificării costurilor unitare

3. influența modificării prețurilor medii de vânzare

La finele lui 2003 se constată că rata rentabilității resurselor consumate a crescut cu 0.3%, deoarece indicele cifrei de afaceri (187.11%) a fost mai mare decât cel al cheltuielilor aferente (186.63%), în timp ce în 2004 scade cu 9.75%.

Pe toată perioada analizată, structura producției vândute este singura care își modifică sensul influenței, la început negativă și apoi pozitivă, ducând la o creștere cu 6.11% a ratei resurselor consumate. Ceilalți doi factori direcți influențează această rată în același sens în toți cei trei ani, și anume costurile complete duc la diminuări cu 14.67%, respectiv 24.59%, iar prețurile de vânzare la majorări de 15.50% și 8.73%.

Am analizat rata rentabilității economice a activului folosind două modele și anume:

și

Sistemele de factori care acționează sunt:

CA/AT = viteza de rotație a activului total, ca număr de rotații

EBE/CA = marja brută din exploatare la un leu cifră de afaceri

CA/Ai = randamentul activelor imobilizate

CA/Ac = viteza de rotație a activelor circulante

Rc = rata rentabilității comerciale

Influențele celor doi factori asupra ratei rentabilității economice a activului în perioada analizată sunt sintetizate astfel:

-%-

Rata rentabilității economice a activului a crescut la finele lui 2003 cu 10.46%, iar în 2004 a scăzut cu 9.95%. Viteza de rotație a activului total a avut o influență negativă în toată perioada analizată, la sfârșitul lui 2003 ducând la o scădere cu 1.19%, iar în 2004 cu 5.40%, ceea ce semnifică 54% din diminuarea totală. Marja brută din exploatare la un leu cifră de afaceri a avut o evoluție pozitivă din 2002 în 2003 și a dus la o creștere de 11.65% a ratei rentabilității economice, dar în 2004 a scăzut, având o influență negativă.

Tot pentru analiza factorială a ratei rentabilității economice am mai folosit un model, care are următorul sistem de factori:

Influențele acestor factori se prezintă astfel:

la sfârșitul lui 2003

modificarea ratei rentabilității economice

1. influența modificării randamentului activelor imobilizate

2. influența modificării vitezei de rotație a activelor circulante

3. influența modificării ratei rentabilității comerciale

Notăm

3.1. influența modificării structurii producției vândute pe produse

3.2. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare

3.3. influența modificării costurilor unitare

la sfârșitul lui 2004

modificarea ratei rentabilității economice

1. influența modificării randamentului activelor imobilizate

2. influența modificării vitezei de rotație a activelor circulante

3. influența modificării ratei rentabilității comerciale

Notăm

3.1. influența modificării structurii producției vândute pe produse

3.2. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare

3.3. influența modificării costurilor unitare

În 2003 factorii care au avut influențe negative au fost randamentul activelor imobilizate și viteza de rotație a activelor circulante, iar pozitive, rata rentabilității comerciale. În 2004 se observă o influență pozitivă care se datorează randamentului activelor imobilizate.

Aprofundând influențele factorilor direcți am constatat următoarele:

randamentul activelor imobilizate a scăzut cu 0.80 și a diminuat rata rentabilității economice cu 4.27% în 2003, iar în 2004 a crescut cu 3.58 și a dus la o majorare cu 15.11%, situație favorabilă pentru întreprindere, datorată unor investiții mai rentabile

viteza de rotație a activelor circulante s-a încetinit cu 2.30 rotații în 2003 și cu 6.69 în 2004 și a condus la diminuări semnificative ale ratei rentabilității economice. Situația se explică prin creșterea mai rapidă a soldului mediu al activelor circulante (120.22% în 2003 și 105.13% în 2004), față de evoluția cifrei de afaceri (creștere de 87.11% în 2003 și o scădere de 0.54% în 2004)

rata rentabilității comerciale a înregistrat o ușoară sporire în 2003 și o scădere mai mare în 2004 și a influențat rata rentabilității economice în același sens, adică 1.24% și -32.66%. Studiind influențele factorilor de gradul doi, factori direcți pentru rata rentabilității comerciale, am constatat că:

structura producției vândute a dus la o diminuare cu 2.17% în 2003, dar apoi în 2004 s-a modificat și a condus la o majorare cu 17.88% a ratei rentabilității economice

prețurile de vânzare au crescut și au avut o pondere mare, pozitivă, în modificarea ratei rentabilității economice, care a crescut în urma acestor influențe cu 63.98% în 2003 și 27.83% în 2004

costurile unitare au crescut și ele, generând diminuări ale ratei analizate cu 60.56% și respectiv 78.37%.

Pentru analiza factorială a ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii am folosit două modele, care au următorii factori de influență:

Vt/At = viteza de rotație a activului total

At/Kp = factorul de multiplicare al capitalului propriu

Prn/Vt = rentabilitatea netă a veniturilor totale

Vt/Kp = venit mediu la un leu capital propriu

Pb/Vt = profit mediu brut la un leu venituri totale

Prn/Pb = ponderea profitului net în profitul brut

Influențele factorilor în cazul primului model se prezintă astfel:

2003 față de 2002

modificarea ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii

1. influența modificării vitezei de rotație a activului total

2. influența modificării factorului de multiplicare al capitalurilor proprii

3. influența modificării rentabilității nete a veniturilor totale

2004 față de 2003

modificarea ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii

1. influența modificării vitezei de rotație a activului total

2. influența modificării factorului de multiplicare al capitalurilor proprii

3. influența modificării rentabilității nete a veniturilor totale

Rata rentabilității financiare a capitalului propriu prezintă o evoluție negativă, înregistrînd o scădere foarte mare din 2002 în 2003, de 1132.84%, și în continuare, în 2004, de 63.21%.

În 2002 rata rentabilității financiare a înregistrat o valoare foarte mare, de 1228.45%, din cauza profitului net, care a fost foarte mare în comparație cu capitalurile proprii. Diminuarea înregistrată în 2003 este cauzată în proporție de 13.13% de modificarea vitezei de rotație a activului total, 85.3% de factorul de multiplicare al capitalului propriu și restul de 1.57% de rentabilitatea netă a veniturilor totale, iar cea din 2004 se compune din: viteza de rotație a activului total, adică 37.6%, 2.4% factorul de multiplicare al capitalului propriu, iar cea mai mare parte, de 60%, din rentabilitatea netă a veniturilor totale.

Așadar, pe toată perioada analizată situația este nefavorabilă pentru întreprindere, toți cei trei factori care influențează rata rentabilității financiare fiind în scădere, observându-se ineficiența activității de exploatare.

Conform celui de al doilea model, influențele factorilor au fost sintetizate:

-%-

La sfârșitul lui 2003 se observă o influență foarte puternică a profitului mediu la un leu capital propriu, care duce la o scădere cu 1115.1% a ratei rentabilității financiare a capitalului propriu. Situația se explică prin diferența foarte mare care s-a înregistrat între veniturile totale (1.991.249 mii lei) și capitalurile proprii (2.494 mii lei). Rentabilitatea brută a veniturilor totale a avut de asemenea influență negativă, singurul factor care a dus la o majorare fiind ponderea profitului net în profitul brut , care a avut o creștere constantă, de 4% și a dus la creșteri de 6.07% în 2003 și 1.68% în 2004 ale ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii.

Ultima rată de rentabilitate analizată este rata rentabilității financiare a capitalurilor permanente. Sistemul de factori folosit este următorul:

CA/Kpr = cifra de afaceri medie la un leu capital permanent

Pb/CA = profit mediu brut la un leu cifră de afaceri

În urma calculelor am obținut următoarele rezultate:

pentru finele lui 2003

modificarea ratei rentabilității financiare a capitalurilor permanente

1. influența modificării cifrei de afaceri medie la un leu capital permanent

2. influența modificării profitului mediu brut la un leu cifră de afaceri

pentru finele lui 2004

modificarea ratei rentabilității financiare a capitalurilor permanente

1. influența modificării cifrei de afaceri medie la un leu capital permanent

2. influența modificării profitului mediu brut la un leu cifră de afaceri

Din nou am observat că situația este nefavorabilă pentru întreprinderea analizată, deoarece rata rentabilității financiare a capitalurilor permanente are valori mici, care scad pe parcursul perioadei analizate.

La finele lui 2003 am observat că cifra de afaceri medie la un leu capital permanent duce la o creștere cu 3.82%, care se explică prin majorarea cifrei de afaceri în 2003 cu 87.11%. În 2004 însă, acest factor influențează negativ rata rentabilității financiare, deoarece cifra de afaceri a scăzut, în timp ce capitalurile permanente au înregistrat o majorare semnificativă, de 156.61%.

Profitul mediu brut la un leu cifră de afaceri scade constant, cu 0.01 și duce la diminuarea ratei rentabilității financiare a capitalurilor permanente cu 7.7%, respectiv 5.87%. Marja brută asigură acoperirea cheltuielilor cu dobânzile, care sunt forma de remunerare a datoriilor, cât și plata impozitului pe profit, și se obține și profit net, dar situația nu este pozitivă, întrucât pe ansamblu rata rentabilității financiare a capitalurilor permanente a scăzut mai întâi cu 3.88% și în 2004 cu 2.27%.