Organizarea Si Gestionarea Federatiei de Lupte Martiale

C U P R I N S

INTRODUCERE

Evoluția vieții economice demonstrează că economia, în diferitele ei forme de existență este antrenată, de-a lungul timpului, în procesele normale sau anormale de funcționare și continuă tranziție de la o situație, de la o etapă la alta în procesul soluționării problemei bunăstării individuale și colective.

Această modalitate de existență, pune membrii societății, în postura de a se adapta, schimba pentru a trece de la o situație la alta, pe care, fie că o doresc, fie că sunt nevoiți să o suporte. În acest proces normal de trecere, comunitatea umană, economia sportului suferă multiple transformări generale de cuceririle științei, experienței de a face afaceri și tot ceea ce înseamnă avantaj de adaptare.

Sportul reprezintă o verigă importantă în sistemul de organizare a educației fizice. În cadrul lui realizându-se atât procesele primare ale cuprinderii și inițierii în sport cît și cele complexe al instruirii, educării și perfecționării (sport de performanță).

În aceste condiții, o deosebită semnificație au cercetările cadrului teoretico-metodologic al mutațiilor legate de formarea și finanțarea clubului sportiv.

Actualitatea temei. Până la mijlocul anilor ’60 toată activitatea organizațiilor sportive era finanțată de către stat și practic conducătorii cluburilor sportive nici nu se gândeau la aspectul financiar al organizațiilor lor. Bugetul statului oferea regulat necesarul de finanțe pentru acoperirea tuturor cheltuielilor cluburilor sportive. Sursele bănești erau destinate pentru petrecerea competițiilor, meciurilor, turneelor etc. Dar odată cu trecerea la economia de piață situația s-a modificat. Un rol deosebit le revine conducătorilor organizațiilor sportive deoarece, în condițiile economiei de tranziție ei devin antreprenori. Și în această situație antreprenorii asumându-și riscuri proprii, își inițiază un club sportiv și îl gestionează ținând cont de necesitățile omului în perioada actuală reieșind din resursele financiare disponibile. În economia de piață scopul oricărui antreprenor este de a satisface nevoile societății și de a obține profit.

Obiectivele.

– identificarea problemelor ce persistă în procesul inițierii și gestionării unui club sportiv în condițiile economiei de tranziție;

– efectuarea unei serii de clarificări de ordin conceptual referitor la structurile sportului în Republica Moldova;

– generalizarea evidenței contabile a unităților economice, cluburi sportive din Republica Moldova;

– efectuarea analizei activității economico-financiare a clubului de fotbal „Viișoara Mileștii-Mici”.

Structura lucrării include introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie și anexe.

Tema investigației este analiza procesului de gestionare a cluburilor sportive în perioada de tranziție.

Obiectul cercetării este procesul de concepere și gestionare a cluburilor sportive în condițiile economiei de piață în Republica Moldova.

În procesul de studiu în calitate de instrumentar metodologic s-a utilizat abstracția științifică, analiza sinteza, inducția, deducție etc.

CAPITOLUL I. GESTIUNEA UNUI CLUB SPORTIV ÎN PERIOADA DE TRANZIȚIE LA ECONOMIA DE PIAȚĂ

I.1. Probleme inițierii unei afaceri în perioada de tranziție

Succesul economic sau eșecul anumitor țări ale Europei în ultimii 200 ani este legat de rezolvarea crizei financiare de la începuturile statelor naționale. În unele cazuri , criza a fost rezolvată prin apariția guvernului reprezentativ, justiție independentă și alte instituții care sprijină asigurarea dreptului de proprietate. În alte cazuri, sa dezvoltat o tradiție birocratică centralizată și locală.

În primei ani de reformă , statul sa preocupat cu predilecție de problemele stabilității macroeconomice, mediu microeconomic fiind lăsat la voia forțelor pieții. Însă, incapacitatea economie naționale de a ieși din criză se datorează, în mare măsură, faptul că cluburile sportive rămase pe piață se adaptează greu la noile condiții, iar noile cluburi nu au suficiente stimulente de a activa pe piață-costurile instituționale de activitate sunt prea ridicate. Ce reprezintă aceste costuri ? Ele includ în sine următoarele elemente:

Costuri de acces la activitatea, adică costuri pe care agenții economici trebuie să le suporte pentru a obține dreptul de a activa, a iniția o activitate oarecare.

Costuri de rămânere în activitate , adică toate cerințele pe care agenții economici trebuie să le satisfacă pentru a-și păstra activitatea legală.

Pentru a aprecia nivelul național al costurilor de acces la activitate menționăm că în Republica Moldova , asemenea majorității țărilor, este prezentă modalitatea normativă de inițiere a activității, în conformitate cu care agenții economici sunt obligați să înregistreze activitatea inițială. Derularea acestui proces se desfășară în felul următor :

Etapele a înregistrării activității economice în R. Moldova

După cum se poate observa, sunt extrem de multe instanțe în total 12, fiecare din ele presupunând costuri în timp de muncă și expresii valorică. Conform proiectului legii „Privind înregistrarea cluburilor și unităților economice”, înregistrarea nu poate depăși 15 zile, însă, în realitate ea ocupă circa trei săptămâni.

Unde trebuie pentru a înființa un club sportiv, unitate economică trebuie să efectuăm următorii pași:

Ședința de constituire.

Convocăm fondatorii viitorului club la o ședință unde stabilim următoarele:

– denumirea clubului;

– asociații clubului (persoanele fizice sau juridice);

– forma organizatorico-juridică a clubului;

– capitalul social și cotele asociațiilor;

– sediul clubului;

– termenul de activitate o clubului;

– modul de lichidare a clubului;

– genurile de activitate;

– genul principal de activitate;

– organele de conducere a clubului;

– persoanele împuternicite să administreze clubul și cadrul atribuțiilor acestora.

Verificarea și rezervarea denumirii clubului.

Se efectuează pentru a evita incidența cu denumirile cluburilor existente în Camera Înregistrării de Stat . Rezervarea denumirii se face pentru 40 zile.

E obligatoriu pentru toate cluburile independent de forma organizatorico-juridică.

Verificarea denumirii clubului .

Se efectuează în Centru Național de terminologie pentru a asigura corectitudinea denumirii. E obligatoriu pentru toate cluburile.

Pregătirea documentelor de constituire :

4a. Copia procesului verbal al ședinței fondatorilor de constituire a clubului.

4b. Cererea pentru înregistrare. E obligatoriu pentru toate cluburile.

4c. Decizia de fondare a clubului .

4d. Contractul de constituire .

4e. Statutul .

Persoanele juridice legalizează semnăturile persoanelor împuternicite prin ștampilă, legalizarea semnăturilor persoanelor fizice se produce la birourile notariale. Asociații –persoane fizice semnează toate exemplarele în fața notarului după ce sau legitimat cu pașaportul.

Se legalizează câte 4-6 copii a statutului sau decizii de fondare de care veți avea nevoie în relațiile de stat și alte organizații în viitor.

E de dorit ca fiecare asociat să primească câte o copie a setului de documente legalizate.

Deschiderea contului temporar în bancă și vărsarea de către asociații a nu mai puțin de 40% din capitolul social.

Organizarea subscrierii la acțiuni, convocarea Adunării de constituire. Se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare a D.T.S.

Achitarea taxei pentru înregistrarea clubului sportiv.

Depunerea documentelor la Camera Înregistrării de Stat.

În afară de documentele expuse la pct. 4 vor fi depuse:

– certificat de la bancă ce demonstrează depunerea a nu mai puțin de 40% din capitolul social ;

– dovada existenții adresei juridice. E obligatoriu pentru toate cluburile. Adresa juridică este locul unde se află organele de conducere ale întreprinderii. Dacă întreprinderea nu posedă sau nu închiriază un spațiu, atunci adresa juridică poate fi domiciliu unuia din asociați. Documentul sus-numit poate fi obținut la sectorul de exploatare a locuințelor respectiv;

– chitanțele de achitare a taxei pentru înregistrarea cubului și a taxei de timbru;

– copiile documentelor de constituire a fondatorilor –persoane juridice și/sau pașapoartelor fondatorilor –persoane fizice;

– lista de subscriere de acțiuni, copia procesului verbal al Adunării de constituire.

Întocmirea documentului pentru primirea codurilor Statisticii de Stat.

Se completează un formular special pe care îl putem primi de la Camera Înregistrării de Stat. Depunem formularul la Centrul principal de calcul și tot aici primim codul (codul clubului, codul tip-activitate, codul de subordonare și codul teritoriu). În viitor codurile acestea le vom folosi în raporturile financiare și în alte relații cu diverse organizații. E obligatoriu pentru toate cluburile, indiferent de forma organizatorico-juridică.

Aceștia sunt pașii ce trebuie să-i parcurgem pentru a înregistra un club sportiv.

În termen de cincisprezece zile de la data depunerilor documentelor se ia decizia cu privire la înregistrarea clubului în Registru Comercial de Stat al cluburilor. Clubul se atribuie un număr de înregistrare. Fondatorii primesc Certificatul de înregistrare.

NOTĂ: Din acest moment clubul a obținut statutul de persoană fizică sau juridică și poate efectua operații comerciale.

Acțiunile obligatorii după înregistrarea clubului.

Înregistrarea fiscală.

În decurs de zece zile după înregistrarea clubului trebuie să ne înregistrăm la inspectoratul fiscal local.

Documente necesare: certificatul de înregistrare si documentele de constituire.

Tot la inspectoratul fiscal vom primi un formular pentru completare –declarație pentru primirea codului fiscal. În decurs de 2 – 4 săptămâni ni se atribuie codul fiscal.

Confecționarea ștampilelor .

Pentru confecționarea ștampilei rotunde și a altor ștampile trebuie:

– să verificăm textul ștampilei la Centrul Național de terminologie.

– să înregistrăm textul ștampilei la secția locală a Ministerul Afacerilor Interne.

– să comandăm ștampila într-o firmă specializată în producția ștampilelor.

În funcție de tehnologie și calitate prețul variază de la 20-400 lei.

ETAPA FINALĂ

– procurarea documentelor financiar-contabile și deschiderea registrelor contabile;

– obținerea avizelor de funcționare –după caz – Moldovastandard, Pompieri, Apă-Canal, Rețele electrice, Controlul sanitar etc.

Normele generale privind organizarea și funcționarea cluburilor sunt stabilite prin ordinile Departamentului Tineretului și Sport din Republica Moldova.

I.2. Structurile sportului în Republica Moldova.

Structurile sportului sunt organizații specializate, constituite de persoane fizice sau juridice cu scopul organizării și administrării activităților din domeniul culturii fizice și sportului, care se împart în :

asociații sportive;

cluburi sportive;

școli sportive;

centre de pregătire olimpică;

federații sportive naționale;

ligi profesioniste;

comitetul național olimpic;

Cluburile sportive sunt structuri ale sportului cu personalitate juridică. Pentru participarea la competițiile sportive naționale și internaționale, cluburile urmează să se alieze la federația națională corespunzătoare. Cluburile sportive își au propriul regim de administrare și de gestionare a bugetului și patrimoniului, aprobat de adunările generale ale membrilor acestora.

Cluburile sportive dețin exclusivitatea :

dreptului asupra imaginii de grup sau individuale, statice sau în mișcare a sportivilor săi;

dreptului de folosință asupra siglei-emblemei proprii;

dreptul de reclamă la competițiile pe care le organizează.

Cluburile sportive ale căror echipe participă la competițiile sportive oficiale cu caracter profesionist adoptă forma cluburilor sportive profesioniste (Schema nr. 1).

Președintele trebuie să fie :

bine informat despre activități și situația financiară;

capabil să prezinte club asociație;

capabil să conducă ședința, comitet, club, asociație;

să cunoască ordinea de ască ordinea de zi și temele abordate;

să respecte agenda de lucru, deciziile luate;

să planifice și să repartizeze bugetul pentru viitor;

drept și imparțial;

să cunoască statutele și regulile de procedură;

diplomat și săritor, toți să-i valorifice potențială;

capabil să mențină armonia grupului.

Secretarul trebuie să posede următoarele calități :

plin de energie și entuziast în privința sportului;

să intereseze relațiile cu oamenii;

bun organizator și să lucreze metodic;

demn de încredere, capabil să păstreze confidența;

să fie bine înțeles;

să dovedească calități de conducător;

să știe să supravegheze munca altora;

să folosească momentele favorabile pentru a lua decizii corespunzătoare;

I.3. Gestiunea unității economice, clubului de fotbal.

Activitatea economică a firmei ,clubului sportiv este –de cele mai multe ori-foarte diversă. Un segment al acesteia este activitatea financiară, adică acea parte a activității economice care generează fluxurile de fonduri.

În orice firmă se realizează în primul rând, fluxuri monetare; deci fluxuri reale create de exemplul, pentru plata furnizorilor și a salariilor. Fluxurile acestea au la bază prețuri și tarife negociabile. Tot fluxuri monetar-financiare reale se creează și în legătură cu valorificarea producțiilor și serviciilor firmei.

Pentru o firmă, club de fotbal este foarte important să se creeze un echilibru între fluxurile financiar-monetare din amonte și din avalul acesteia. Acest echilibru asigură eficiența ,rentabilitatea clubului de fotbal.

Fiind veriga de bază a economiei, firma (club de fotbal) contribuie hotărâtor la existența unei circulații monetare foarte eficiente. Această eficiență poate fi exprimată prin sporirea vitezei de rotație a banilor , care la rândul ei poate fi realizată întrucât firma mobilizează capitalurile acționarilor, băncilor etc. Marele merit al clubului constă însă că transformă aceste capitaluri în fonduri productive (realizează cu ajutorul lor, producție, serviciu, profituri).

Constituirea capitalului clubului se face pe piața de capital, prin unirea deținătorilor de capital de către solicitanții de capital, adică tocmai de firme, care prin folosire, doresc să realizeze un surplus.

Funcția financiară a clubului are și o finalitate operațională, care este tocmai gestiunea financiară a acesteia. Și gestiunea financiară a firmei este foarte complexă și cuprinde aproape totul despre finanțele clubului, dar mai ales deciziile și operațiunile cu privire la constituirea capitalului, utilizarea capitalului și fondurilor, obținerea de profit și repartizarea lui, politicile de dividende, strategii financiare, marketing financiar, gestionarea și contabilizarea fondurilor, fluxurilor și rezultatelor. Toate aceste aspecte nu pot fi privite izolat, ci în raport de intercondiționare. În realizarea acestor aspecte clubul are în vedere nu numai problemele ei, ci și cele legate de terți și în general de mediul financiar al clubului.

Gestiunea financiară a clubului are drept obiect constituirea, circuitul și păstrarea banilor și altor active financiare, inclusiv de creare, procurare și deținere sau cedare a acestor titluri. Aceste titluri financiare sunt negociate pe piețele activelor financiare (piața primară și piața secundară de capital).

Se poate afirma că obiectul gestiunii financiare a clubului este strâns legat de dezvoltarea clubului în general, utilizându-se modelul ciclului de viață al acesteia și avându-se la bază cifra de afaceri și profitul.

Ciclul de viață a clubului cuprinde următoarele etape :

lansare;

creștere;

maturitate;

declin.

Diferitele categorii de agenți

În derularea operațiilor financiare intervin patru categorii de agenți economici:

– acționari;

– conducătorii;

– creditorii;

– statul;

Acționarii.

Acționarii sunt deținătorii de proprietate ale firmei, presupunând că acestea îmbracă forma acțiunilor. Ei au ca rol economic asumarea riscului rezidual ce caracterizează profitul final, remunerarea lor fiind determinată prin evoluția rezultatului clubului. Ei caută remunerarea maximă a aportului ținând cont de riscul care îi urmărește sau în mod echivalent de maximizarea valorii titlurilor lor .Dacă acțiunea este cotată, riscul se apreciază în funcție de evoluția cursurilor. Remunerarea depinde de doi factori aliatori : dividendul și evoluția valorii titlului.

Caracterul riscant al valorii titlurilor depinde:

de evoluția împrejurărilor economice care determină riscul de piață sau riscul sistematic, cel care afectează ansamblul cluburilor;

politica urmată de cluburi în materie de investiție și finanțare care condiționează riscul specific al clubului.

Rentabilitatea cerută de către acționari depinde de riscul pe care îl provoacă clubul care prezintă prin politica sa financiară un risc mai important și care va trebui să ofere în contrapartidă o rentabilitate mai ridicată dacă dorește să adune capital de la acționari, care să fie vechi sau noi.

Rata fără risc corespunde ratei de rentabilitate obținută dintr-un plasament fără risc de exemplu, o obligațiune emisă de către stat, sau un bon de tezaur.

Conducătorii.

În cluburile mici și mijlocii are loc frecvent confuzia între conducători și acționari. Obiectivul conducătorilor se confundă astfel cu cel al acționarilor. Totuși, în acest caz, conducătorul percepe pe de o parte, un salariu pentru funcția sa de director și pe de altă parte, o altă remunerare în calitate de acționar. Absența foarte frecventă a distribuției de dividende în cluburile mici și mijlocii, nu înseamnă că rolul acționarului nu este remunerat. Remunerarea capitalului investit ia atunci deseori forma unui suprasalariu conducătorii percep o remunerare superioară față de cea pe care ar fi perceput-o în calitate de salariat sau avantaje diverse în natură.

În cluburile mari conducătorii sunt agenți. Deși obiectivul lor prioritar este de a conserva funcția lor de director, ei sunt obligați să conducă conform interesului acționarilor care dispun de diferite metode de a le controla gestiunea.

Creditorii.

Creditorii sunt respectiv creditori de exploatare sau de investiții, dacă creanțele lor sunt legate de operații de exploatare sau operații de investiții realizate de către club. Aceste tipuri de creditori totuși, nu figurează explicit în reprezentarea structurii de finanțare, căci activitatea lor principală nu este o operație de împrumut. Singure sunt considerate în stadiul acestei structuri deciziile de finanțare relativ cu contracte stabilite între club și creditori.

Pot fi distinse trei categorii principale de creditori:

Creditorii obligatari; creanța lor îmbracă cel mai adesea forma unui titlu cotat pe o piață și ușor negociabil, obligațiunea; fără excepție, numai marele cluburi au acces pe piața de obligațiuni;

Băncile și diferitele instituții financiare care finanțează majoritatea cluburilor;

Locatorii; operațiile de finanțare sunt făcute sub formă de locație sau de credit – bail (locație cu opțiuni de cumpărare) la vedere (contracte ce se execută imediat sau în una – două zile); ele se analizează ca un tip particular de împrumut .

Creditorii urmăresc trei tipuri de risc. Primele două își găsesc originea în variația valorii creanțelor care rezultă, fluctuațiile ratelor de interes și variația nivelului tipului. Al treilea tip de risc este riscul de faliment deja avocat pentru acționare legat de imposibilitatea clubului de a face față unor datorii. În cadrul relațiilor de împrumut, numai această componentă de risc este specifică clubului și face obiectul unei exigențe a remunerării din partea creditorilor, sub forma unui prime a riscului de faliment.

Statul.

Statul intervine la diferite nivele ale circuitului financiar și influențează ansamblul deciziilor financiare, modificând valorile variabilelor care fondează calculele agenților economici. Cele două moduri de acțiune privilegiate ale sale sunt fiscalitatea (fiscalitatea cluburilor, fiscalitatea privată) și acțiunea asupra ofertei și cererii de capital (controlează circuitul capitalurilor, reglementărilor bursiere etc.).

Fondurile bănești ale cluburilor sportive pot proveni din:

– subvenții de la bugetul administrației centrale (cluburi sportive, persoane juridice de drept public);

– cotizații ale membrilor;

– încasări din manifestații sportive, chirii, baze sportive, prestări servicii pentru populație, publicitate;

– venituri din contracte de sponsorizare încheiate cu parteneri interni sau externi, în condițiile legii;

– încasări obținute din transferările sportivilor la cluburi din țară și din străinătate;

– venituri realizate în urma asocierii cu persoane fizice sau juridice care realizează profit în condițiile legii;

Folosirea mijloacelor materiale și bănești se face conform hotărârii adunării generale a clubului cu respectarea normelor legale.

CAPITOLUL II. EVIDENȚA CONTABILĂ A UNITĂȚII ECONOMICE, CLUBULUI DE FOTBAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA

II.1. Sistemul de reglementare normativă al contabilității

Informația contabilă este o informație economică specifică, rezultată din prelucrarea prin metode, procedee și instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă,completă, operativă reprezentând tabloul de bord, suportul deciziilor economice, financiare și gestionare ce se iau de managerii clubului.

Obiectivele contabilității sunt:

să furnizeze informații necesare elaborării planurilor și programelor de activitate economică;

să asigure urmărirea și controlul valoric al activităților desfășurate, prin înregistrarea cronologică și sistematică a operațiilor economice și financiare, prelucrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului, informații necesare atât pentru nevoile proprii ale clubului, cât și în relațiile cu acționarii și asociații, cu organele fiscale și alte persoane fizice și juridice;

să asigure controlul integrității patrimoniului prin înregistrarea existenților și mișcărilor elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitare sau păstrare, persoanele în responsabilitatea cărora se află, etc.;

să furnizeze informațiile necesare întocmirii rapoartelor financiare care reflectă imaginea fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, astfel încât aceste informații să poată fi utilizate de toți utilizatorii la luarea deciziilor economice.

Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea îndeplinește următoarele funcții:

Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul clubului și se pot exprima valoric.

Funcția de informare a contabilității rezidă în furnizarea informațiilor privind structura și dinamica patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute în scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcție de informare internă (pentru conducerea unității) și o funcție de informare externă (a terților) . Perfecționarea acestei funcții aste condiționată de folosirea pe scară largă a mijloacelor de culegere și prelucrare a datelor în vedere obținerii unor informații operative, rapide și de calitate la toate nivelurile organizatorice.

Funcția de control este legată de funcția de informare. Ea constă în verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare.

Funcția juridică. Datele de contabilitate și documentele primare servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operații economice, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la soluționarea unor legi.

Funcția previzională. Informațiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendințelor viitoare ale fenomenelor și proceselor economice.

Principalul motiv pentru studierea contabilității în instanța sportivă constă în obținerea cunoștințelor și aptitudinilor necesare pentru la luarea unor decizii economice importante. Informațiile furnizate de contabilitate stau la baza procesului decizional atât în teritoriu, cât și în exteriorul clubului. Contabilitatea și informațiile contabile au o utilizare foarte largă. Utilizatorii informațiilor contabile pot fi clasificați în general, în trei grupuri: (1) cei ce gestionează un club sportiv; (2) cei din afara clubului, care au un interes financiar direct în aceasta și (3) organizații și instituții ce au un interes financiar indirect în clubul sportiv. Aceste grupuri sunt prezentate în schema 2.

II.2. Bilanțul contabil sursa informațională fundamentală în analiza financiară a unității economice

Contabilitatea își aduce contribuție deosebită în economie, deoarece, prin întregul său conținut, îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea fenomenelor studiate. Prin mecanismul sistemului de conturi, contabilitatea furnizează un sistem de informații corelat și verificat, nelăsând loc subiectivismului și promovând rigurozitatea și exactitate în reflectare fenomenelor economico-financiare.

Elaborarea unor decizii corecte, care să corespundă pe deplin realității și să contribuie la rezolvarea multiplelor și complexelor probleme ale activității economico-financiare, este dependentă de cantitatea calitatea informațiilor furnizate prin intermediul sistemului informațional economic.

În cadrul sistemului informațional economic, informațiile furnizate de subsistemul informațional contabil dețin un rol deosebit de important, deoarece, prin conținutul său, informația contabilă este exactă, completă și neîntreruptă, ea caracterizând mărimea și fluxurile valorice care iau naștere în cadrul procesului reproducției sociale și prin intermediului cărora se execută funcția financiar-contabilă a unității economice.

Pentru atingerea obiectivelor sale, contabilitatea utilizează atât procedee care furnizează informați operative, cât și procedee care permit, periodic, efectuarea unei analize aprofundate multilaterale a activității desfășurate.

Pentru a putea satisface cerințele informaționale ale analizei financiare, contabilitatea a fost confruntată cu necesitatea elaborării unui procedeu propriu de generalizare și sintetizare a datelor și informațiilor, ceea ce a implicat crearea unui instrument corespunzător, și anume bilanțul contabil. Bilanțul contabil reprezintă documentul oficial utilizat la încheierea exercițiului financiar.

În normele europene și în standardele internaționale privind contabilitatea, formația bilanțieră figurează sub diverse denumiri, cum sunt: situații financiare, documente contabile de sinteză sau conturi anuale.

În formația sa completă, bilanțul contabil este alcătuit din bilanț, contul de profit și pierdere , anexă la bilanț și raportul de gestiune, toate acestea constituind un tot unitar.

În calitatea sa de model al patrimoniului, bilanțul consolidează și dă expresie sintetică informațiilor referitoare la formele funcționale de investire a fondurilor în activitatea unui titular de patrimoniu, precum și la modul de formare a acestora în cadrul relațiilor cu mediul economico-social. El caracterizează cifric și în etalon bănesc relațiile de echilibru dimensional și structural dintre mijloacele economice gestionate de către titularul de patrimoniu și sursele de procurare ale acestor mijloace. De asemenea, bilanțul evidențiază și rezultatul financiar obținut, ca urmare a consumării și reproducției fondurilor investite.

Bilanțul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil și informațional, dar și de model de gestiune a valorilor materiale și bănești delimitate patrimonial. În plan informațional, bilanțul dezvăluie și pune în evidență raporturile cauzale dintre bunurile materiale și bani, ca obiecte de drepturi și obligații pe de o parte, drepturile și obligațiile titularului de patrimoniu în legătură cu aceste valori, pe de altă parte, între alocarea acestor valori și finanțarea lor, între utilizarea valorilor și reproducția lor. El furnizează informații de reflectare și control asupra relațiilor de echilibru privind starea și mișcarea patrimoniului.

Bilanțul îndeplinește, în primul rând, o funcție tehnico-contabilă, manifestă prin deschiderea și închiderea conturilor și, respectiv, prin controlul înregistrărilor în partidă dublă. Sfera de cuprindere a bilanțului se extinde în procesul de analiză, el dobândind atribuții economico-financiare cu caracter informațional-documentar de control gestionar, de analiză și previziune.

Prin potențialul documentar, prin modul de participare la circuitul ,,informație-analiză-decizie”, bilanțul se constituie ca o bază de referință, ca ofertă penetrantă și cu efect catalizator în procesul conducerii activității economico-financiare. Datele din bilanț fundamentează procesul decizional, iar prin urmărirea mișcărilor ce intervin în structura elementelor patrimoniale se efectuează controlul derulării acestor procese, analizând rezultatele obținute în raport de parametri care au stat la baza adoptării deciziilor.

Rolul bilanțului în procesul conducerii crește, ținând seama de caracterul social al producției și de natura pertinentă a datelor pe care le conține. Metodele și tehnicile specifice contabilității conferă bilanțului atribuțiile unui calcul temeinic bazat pe cunoașterea realității, o bază de referință cu caracter social, general valabil.

Prin structura sa și prin modul de grupare a indicatorilor, bilanțul contabil oferă posibilitatea aprecierii situației financiare a unității economice (club sportiv) și trebuie să răspundă necesităților de informare ale utilizatorilor, furnizând, datele necesare elaborării prognozelor.

Modul de întocmire a bilanțului, structura și caracterul său informativ sunt strâns legate de principiile gestiunii patrimoniale. Indicatorii din bilanț trebuie să fie prezentați distinct, conținutul lor economic se cere a fi bine determinat, în corelație cu alți indicatori cuprinși în anexe.

Dacă bilanțul contabil reflectă starea patrimonială a unității economice (club sportiv) la un moment dat (începutul sau sfârșitul exercițiului financiar), contul de profit și pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare și ieșire aferente perioadei analizate.

Evaluarea surplusului monetar degajat de exploatare sau surplusului monetar global furnizează informații privind performanțele economice ale unității economice (club sportiv) și echilibru său financiar. Evoluția acestora are incidența asupra echilibrului financiar dinamic prezentat de tablourile fluxurilor financiare, care permit integrarea analizei performanțelor asupra condițiilor de finanțare și de apreciere a echilibrelor financiare pe termen lung ți scurt.

Analiza bilanțului anual stabilește gradul de independență financiară în funcție de structura finanțării, dependență unității economice (club sportiv) cu pondere mare sau de băncile creditoare.

Potrivit prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991, toate categoriile de persoane fizice și juridice, delimitate ca sferă de aplicare a obiectului contabilității, sunt denumite “unități patrimoniale” , reprezentând niște entități organizaționale care desfășoară o anumită activitate economico-socială.

Patrimoniul este o categorie economică și juridică care exprimă atât bunurile acumulate de o persoană fizică sau juridică (averea, utilizarea resurselor), cât și drepturile și obligațiunile subiectului de drept (capital, proveniența resurselor) . Se poate afirma că “Nu se poate concepe patrimoniu fără o relație intimă între o persoană fizică sau juridică, prin care se personifică dreptul de proprietate și elementele patrimoniale asupra cărora se exercită acest drept” .

Între bunurile economice, ca obiecte de drepturi și obligații și relații de drepturi și obligații, se situează unitate economică (club sportiv) în calitate sa de subiect de drepturi și obligații sau titular de patrimoniu . Contabilității îi revine sarcina de a răspunde în plan informațional și decizional problemei modului de gestionare a valorilor economice separate patrimonial.

Analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului contabil se fundamentează pe cele două concepții fundamentale de elaborare ale acestuia: patrimonială și funcțională.

Analiza patrimonială se circumscrie sferei de investigație a solvabilității pe termen scurt, în timp ce analiza funcțională urmărește să evidențieze diferitele modalități de finanțare ale unității economice (club sportiv), cu scopul de a orienta managerii spre o structură optimă de finanțare reflectată de evoluția trezoreriei nete.

Abordarea bilanțului contabil poate fi făcută în mai multe moduri, funcție de cele două concepții , procedând de o manieră similară celor mai sus prezentate referitor la conceptul de patrimoniu.

II.3.Rolul documentației și a inventarierii activității unității economice.

Conținutul documentelor diferă în funcție de caracterul operațiilor consemnate. Conținutul se concretizează în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure reflectarea clară și completă a operațiilor economice pentru care se întocmesc. Aceste elemente se concretizează în anumite exprimări care permit înțelegerea operațiilor economice pe care le reflectă de către cei care le întocmesc, respectiv de către cei care le utilizează. Dintre aceste elemente, unele au un caracter comun, adică se referă la toate categoriile de documente, iar altele au un caracter specific, regăsindu-se într-o anumită formă numai într-un document sau numai în legătură cu o anumită operație economică.

Caracterele comune se referă la :denumirea documentului (atribuirea unui nume); denumirea clubului emitent, adresa sau compartimentul care a întocmit documentul; codul fiscal; identificarea în timp a operației (numărul și data); identificarea participanților la operația economică consemnată în document; conținutul operației economice reflectată în document și justificarea efectuării ei; datele cantitative și/sau valorice aferente operației economice efectuate; semnăturile persoanelor participante la efectuarea operației consemnate în document, a celor care au întocmit și a persoanelor care răspund pentru executarea, conținutului, legalitatea, oportunitatea, necesitatea și realitatea operației economice re4spective; alte caractere menite să asigure consemnarea completă a operațiilor în documentele justificative.

Caracterele specifice diferă de la o categorie de documente la alta și asigură detalierea operației consemnate, ele având un rol completativ și se referă la precizarea unor informații care se regăsesc numai în acel document.

Îndeplinirea funcțiilor menționate de către documente este condiționată de calitatea și operativitatea întocmirii lor, de viteza cu care circulă de la locul întocmirii și până la locul înregistrării și valorificării lor.

Documentele se întocmesc la locul de muncă în cadrul căruia se produce operația economică sau care participă la înfăptuirea ei.

Mărimea, conținutul și formatul documentelor variază în funcție de natura operațiilor economice, de modul de întocmire și mijloacele utilizate pentru prelucrarea datelor pe care le conțin.

Completarea documentelor se poate face manual sau cu mijloace tehnice. Întocmirea manuală a documentelor se realizează cu cerneală, cu pastă sau creion chimic și prezintă următoarele neajunsuri: necesită un volum mare de lucru, nu asigură garanție exactității datelor și nici o productivitate ridicată și o calitate superioară.

Pentru fiecare gen de operații se folosește câte un model de document, care are o formă și o aranjare a datelor corespunzătoare specificului operației economice respective.

La completarea documentelor ce se întocmesc în mai multe exemplare, toate exemplarele trebuie să poarte același număr de ordine.

În documentele de casă și bancă datele cifrice trebuie repetate și în litere. Greșelile făcute cu ocazia întocmirii documentelor pot fi corectate numai cu respectarea anumitor reguli. În documente nu se admit ștersături, răzuituri, etc. Corectarea documentelor trebuie să se facă în așa fel încât să se poată recunoaște cu ușurință că ea a intervenit cu ocazia întocmiri documentului, nu mai târziu, iar cei care au întocmit documentul au cunoștință de corectarea respectivă. Dacă sau făcut greșeli în aceste documente, ele se anulează prin tăierea cu o linie pe diagonală pe care se scrie cuvântul „ANULAT”, păstrându-se în continuare în exemplarele sale respective, fără a se detașa și se întocmesc apoi documentele corecte.

Prezintă o importanță deosebită întocmirea clară și completă a documentelor, cu respectarea tuturor regulilor privitoare la conținutul și forma lor. El condiționează calitatea și exactitatea informațiilor contabile.

Totodată este necesar ca documentele să fie întocmite la timp, pentru a asigura operativitatea informațiilor contabile, pentru conducerea activităților economice. De aceea, între producerea operațiilor economice și întocmirea documentelor justificative trebuie să existe o deplină concordanță. Toate operațiile economice efectuate trebuie reflectate în documente. Documentele constituie baza înregistrărilor în contabilitate și influențează nemijlocit exactitatea și operativitatea informațiilor contabile.

Verificarea și prelucrarea documentelor. Drumul pe care îl parcurge documentele din momentul emiterii sau intrării în unitatea economică și până la arhivare constituie circuitul documentelor. Pentru asigurarea circulației raționale și unitare a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate precum și pentru ținerea la zi a contabilității, se pot întocmi grafice de circulație a documentelor. Circulația documentelor trebuie să se facă într-o anumită ordin dinainte stabilită, nefiind permisă reținerea documentelor în mod nejustificat de către un compartiment sau altul. Necesitatea circulației documentelor este determinată de faptul că date din același document sunt necesare mai multor compartimente și persoane de afacere și nu se poate asigura câte un exemplar pentru fiecare utilizator.

Înainte de a se înregistra în contabilitate, documentele economice trebuie să fie supuse unei verificări minuțioase, care are ca scop să descopere eventualele erori, acțiunile ilegale sau incorecte, asigurându-se exactitatea datelor contabile. Deci, urmează verificarea documentelor care se face sub trei aspecte și anume: verificarea sub aspectul formei, verificarea aritmetică și verificarea de fond.

Verificarea sub aspectul formei constă în controlul întocmirii documentelor pe formulare corespunzătoare naturii operației economice, completarea tuturor rubricilor, existența tuturor semnăturilor persoanelor împuternicite să vizeze, dacă nu au avut loc ștersături sau corecturi fără a fi certificate etc.

Verificarea aritmetică(cifrică) constă în controlul preluării corecte în documente a datelor cifrice și dacă sau efectuat corect calculele aritmetice presupuse la întocmirea documentului.

Verificarea de fond constă în controlul realității, necesității, oportunității, legalității și economicității operațiilor economice consemnate în documentul respectiv. Verificarea realității operațiilor economice are ca scop să descopere dacă operația economică s-a efectuat la data, locul și condițiile prevăzute în document, spre exemplu: se verifică suma plătită pentru procurarea unor mărfuri recepționată. Necesitatea operației economice constă în aprecierea dacă operația înscrisă în document este utilă activității clubului și se justifică economic, spre exemplu: se compară cantitatea de materiale prevăzute în contractele de aprovizionare cu cea din normele de consum. Pentru verificarea oportunității se urmărește dacă momentul ales și locul stabilit pentru executarea unei operații economice sunt eficiente pentru unitatea economică. Legalitatea operației se apreciază prin rapoartele ei la actele normative care reglementează genul respectiv de operații economice. Aceasta nu trebuie să contravină legislației în vigoare. Economicitatea constă în verificarea datelor prin contrapunere pentru a stabili dacă costul operației avantajează sau nu unitatea economică.

Verificarea documentelor, în general, se efectuează de alte persoane decât de cele care le-au întocmit. Controlul operațiilor înregistrate în contabilitate se efectuează de către persoanele care conduc contabilitatea, de cele care execută controlul financiar preventiv, controlul financiar de gestiune sau alte persoane împuternicite de unitate.

După completarea și verificare, documentele sunt supuse operației de prelucrare. Aceasta constă în gruparea documentelor de operații, exprimarea valorică a mărimii operației economico-financiară înregistrată în document, cumularea unor documente primare și obținerea celor centralizatoare.

Documentele cu regim special vor fi înregistrate în mod obligatoriu în fișa documentelor special deschisă în acest scop pentru fiecare tip de document de acest gen. Acest fapt se poate asigura prin vizele ce trebuie acordate pentru punerea în circulație a acestor documente.

În compartimentul financiar-contabil, documentele se contează, adică se înscrie pe document formula contabilă. În baza documentelor contate se completează registrele contabile.

Faza finală a circulației documentelor o constituie clasarea lor la dosar, după rezolvarea completă și definitivă a acestora. Prin clasare se înțelege aranjarea documentelor într-o anumită ordine, strict determinată, în scopul asigurării păstrării lor în bune condiții și pentru a fi ușor găsite în vederea obținerii informațiilor necesare. Clasarea documentelor în dosare se poate face după mai multe criterii, și anume: criteriul cronologic constă în gruparea documentelor în ordinea întocmirii lor; criteriul alfabetic impune clasarea în același dosar a documentelor ținând seama de denumirea unității la care se referă documentele; criteriul geografic asigură gruparea documentelor după adresa sediului clubului corespondent; criteriul după obiect sau grupe de operații economice constă în aranjarea documentelor pe categorii de probleme (mijloace fixe, mijloace bănești, etc.). Cel mai frecvent se folosește o combinație între criteriul cronologic și criteriul pe grupe de operații economice.

Păstrarea curentă a documentelor se află în corelație cu arhivarea curentă, iar păstrarea de durată arhivarea generală în cadrul unității sau la arhivele statului.

La finele perioadei de gestiune documentele păstrate în cadrul compartimentelor se predau la arhiva unității. În cadrul arhivei documentele se păstrează grupate pe domenii și în cadrul acestora, cronologic. Termenele de păstrare a documentelor se stabilește prin acte normative și diferă în funcție de natură și importanța documentului. După predarea documentelor la arhivă, acestea mai pot fi consultate numai în condițiile prevăzute în regulile de organizare și funcționare a arhivelor: după aprobarea prealabilă a conducătorului activității economice; după efectuarea unor copii, extrase etc.; pe bază de proces verbal în cazul eliberării documentelor originale. După expirarea termenului de păstrare documentele se scot din arhiva generală a unității și se predau la arhiva statului, dacă prezintă interes sau dacă sau dacă nu mai prezintă importanță atunci sunt valorificate ca produse reziduale.

În condițiile dezvoltării sistemelor de prelucrare electronică a datelor apar tot mai multe probleme legate de arhivarea purtătorilor de informații, respectiv a informațiilor regăsite pe suporturi magnetice ca benzi magnetice, dischete, etc. În unele cazuri se procedează la arhivarea prin microfilm în condițiile asigurării integrității acestor suporturi.

Inventarierea prezintă un procedeu al metodei contabilității de verificare faptică a existenței și stării mijloacelor economice, a creanțelor și datoriilor unei afaceri. Prin inventariere se realizează un control asupra integrității elementelor patrimoniale. Potrivit prevederilor regulamentului privind inventarierea nr.30 din 05.03.01, inventarierea reprezintă un ansamblu de operații prin care se constată existența tuturor elementelor de activ și de pasiv, cantitativ-valoric, după caz, în patrimoniu sau gestiunea clubului la data la care se efectuează.

Inventarierea se află într-o strânsă legătură cu celelalte procedee ale metodei contabilității. Astfel, toate operațiunile economice se consemnează în documente corespunzătoare, datele din document se înregistrează în conturi, exactitatea înregistrărilor din conturi se verifică cu ajutorul balanței de verificare, informațiile din conturi se confruntă cu realitatea și se pun de acord cu aceasta prin intermediul inventarierii, pe baza tuturor acestor lucrări se întocmește bilanțul contabil, raport financiar de sinteză și informare a utilizatorilor.

Inventarierea, în calitatea sa de procedeu al metodei contabilității, îndeplinește mai multe funcții (sarcini), dintre care cele mai simplificative sunt :

Stabilirea existenței efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale, investițiilor financiare, stocurilor de mărfuri și materiale, mijloacelor bănești, volumului producției în curs de execuție, creanțelor și datoriilor etc.

Funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și realitate. Oricât de riguros este organizată activitatea de recepție, depozitare, gestionare și eliberare din gestiune a bunurilor economice, oricât de bine este organizată și ținută contabilitatea elementelor patrimoniale, în anumite situații pot să apară diferențe dintre soldurile scriptice și realitatea. De regulă, informațiile furnizate de contabilitate au un caracter relativ deoarece:

Bunurile economice, materiale și bănești, suferă pe timpul transportului, manipulări și depozitări anumite modificări cantitative și calitative. Aceste modificări se datorează unor factori obiectivi și subiectivi pe care contabilitatea nu-i poate surprinde și consemna în momentul acționării lor. Unele bunuri își pierd parametrii calitativi datorită expirării termenului de garanție (alimente, medicamente), depozitării necorespunzătoare, accidentelor etc.

Unele date din documentele primare se omit cu ocazia înregistrării lor în contabilitate, se înregistrează de mai multe ori sau se înregistrează eronat (la altă gestiune sau la alt sortiment, unitate de măsură și indici de calitate greșiți);

Personalul care gestionează, manipulează mișcarea acestor bunuri dă dovadă de neglijență sau nepricepere (confuzie între sortimente sau alte erori);

La unele sortimente s-au creat stocuri fără mișcare, greu de comercializat sau de prisos;

Unele comenzi de producție în curs de execuție sunt anulate datorită renunțărilor făcute de clienți sau unele proiecte de cercetare și investiții sunt abandonate.

Prin compararea situației faptice,stabilită de inventariere, cu situația scriptică din contabilitate se stabilesc plusurile și minusurile de inventar și se iau măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea, în vederea întăririi ordinii în gestionarea patrimoniului, în vederea delimitării răspunderilor.

Cu ajutorul se identifică bunurile inutile, comenzile sistate, creanțele vechi și neîncasate etc. Și se iau pe această bază măsuri pentru preîntâmpinarea sau limitarea pagubelor, pentru creșterea vitezei de rotație și sporirea eficienței. Analizând cauzele care au dus la neîncasarea sau neplata la termen a creanțelor și obligațiilor se iau măsuri menite să ducă la întărirea disciplinei decontărilor.

Verificarea respectării regulilor și condițiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri și materiale, mijloacelor bănești, precum și a regulilor de întreținere și exploatare a mașinilor, utilajelor și a altor mijloace fixe.

Verificarea realității valorii de bilanț a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri și materiale, mijloacelor bănești din casierie, din conturi de la instituțiile financiare, datoriilor și creanțelor, producției în curs de execuție, cheltuielilor anticipate și altor posturi de bilanț.

Funcția de stabilire a capitalului propriu. Prin inventariere se confirmă realitatea activelor patrimoniale și a datoriilor astfel asigurîndu-se premisele determinării corecte a situației nete (situația a patrimoniului = active (inventariate)- datorii (inventariate)).

Inventarierea ca procedeu al metodei contabilității poate fi clasificată după următoarele criterii:

1.După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc:

a) inventarieri generale, presupun cuprinderea în acțiunea de inventariere a tuturor elementelor patrimoniale aflate în patrimoniul unui club sportiv. Pentru asigurarea imaginii fidele furnizate de către rapoartele financiare, inventarierile petrecute la sfârșitul perioadei de gestiune sunt generale.

b) inventarieri parțiale, presupun cuprinderea în acțiunea de inventariere numai a unei părți din patrimoniul sau unele elemente patrimoniale (materiale, mărfuri) sau unele gestiuni din unitatea respectivă (un depozit, o secție).

2.În funcție de momentul în care se efectuează inventarierea se deosebesc:

a) inventarierea anuală se realizează la sfârșitul perioadei de gestiune înainte de întocmirea rapoartelor financiare și are rolul de a determina elementele patrimoniale care există în mod concret. Această inventariere are un rol deosebit pentru a da garanție datelor reprezentative prin intermediul bilanțului contabil, contribuie la realizarea cerinței de exprimare fidelă a datelor din bilanț. Inventarierile anuale sunt lucrări complexe care necesită un volum mare de muncă, ele neputându-se efectua concomitent asupra tuturor gestiunilor și elementelor patrimoniale dintr-o unitate.

b) inventarierea periodică se efectuează la anumite perioade de timp: lună, trimestru, semestru, conform unei planificări proprii întocmite de fiecare club sportiv. Frecvența acestor inventarieri se stabilește în funcție de particularitățile fiecărei gestiuni și de ritmul mișcării patrimoniale.

c) inventarierea ocazională, așa cum precizează și denumirea, se efectuează în cazuri speciale cum ar fi: predări-primiri de gestiune, fuziunea unor cluburi sportive.

d) inventarierea inopinată presupune existența unui secret privind declanșarea unei inventarieri. Gestionarul nu este informat de această acțiune, însă participă la inventarierea.

3.După modalitatea de efectuare, inventarierile sunt:

a) inventariere totală, se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element patrimonial( sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune, indiferent de natura lor (mijloace fixe, mărfuri, obiecte de inventar).

b) inventariere prin sondaj, cuprinde numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o gestiune. Dacă la inventarierea prin sondaj se constată nereguli semnificative, acestea se transformă în inventarieri totale.

4.În funcție de condițiile în care se desfășoară, inventarierile sunt:

a) inventarieri ordinare, au de regulă un caracter normal, planificat.

b) inventarieri extraordinare, sunt impuse de anumite situații de excepție cum ar fi: ori de câte ori intervine predarea-primirea de gestiune; la cererea organelor de control; cu ocazia modificărilor de prețuri; cu ocazia divizării sau comasării de gestiune.

Stabilirea și înregistrarea în contabilitate a rezultatelor constatate la inventariere.

Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul – verbal de inventariere, după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată și consemnată în listele de inventar.

Deci, după cum s-a menționat diferențele constatate cu ocazia inventarierii pot fi sub formă de plusuri sau de minusuri.

Plusurile constatate la inventariere se înregistrează în patrimoniu prin debitarea conturilor de activ corespunzătoare, și majorarea veniturilor, astfel:

Plusurile de active pe termin lung constatate cu ocazia inventarierii se evaluează la valoarea de bilanț (determinată la preț de piață) în momentul depistării și se reflectă prin înregistrarea contabilă:

Debit 111 „Active nemateriale”

Debit 112 „Active nemateriale în curs de execuție”

Debit 121 „Active materiale în curs de execuție”

Debit 123 „Mijloace fixe”

Credit 621 „Venituri din activitatea de investiții”

Plusurile de active curente stabilite cu ocazia inventarierii se reflectă prin înregistrarea contabilă:

Debit 211 „Materiale”- valoarea materialelor.

Debit 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”- la valoarea OMVSD

Debit 217 „Mărfuri”- la valoarea mărfurilor.

Credit 612 „Alte venituri operaționale” .

Plusurile de mijloace bănești și documente bănești stabilite în casă în urma inventarierii se înregistrează:

Debit 241 „Casa”

Debit 246 „Documente bănești”

Credit 612 „Alte venituri operaționale”

Lipsurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieșire din patrimoniu a elementelor respective de activ, prin creditarea conturilor corespunzătoare, și se trec la cheltuieli astfel:

Lipsurile de mijloace fixe constatate cu ocazia inventarierii se reflectă prin înregistrarea contabilă:

Debit 721 „Cheltuieli din activitatea de investiții” – la valoarea de bilanț

Debit 124 „Uzura mijloacelor fixe” – la suma uzurii calculate

Credit 123 „Mijloace fixe” – la valoarea de intrare a mijloacelor fixe

Lipsurile de materiale, mărfuri, obiecte de mică valoare și scurtă durată se reflectă prin înregistrarea contabilă:

Debit 714 „Alte cheltuieli operaționale”

Credit 211 „Materiale” – la valoarea materialelor

Lipsurile de mijloace bănești și documente bănești depistate în casierie se înregistrează prin formula contabilă:

Debit 714 „Alte cheltuieli operaționale”

Credit 241 „Casa”

Credit 246 „Documente bănești”

Minusurile de inventar comise din cauza persoanelor vinovate trebuie să fie compensate de către acestea. Conform prevederilor Regulamentului privind inventarierea, diferența lipsa stabilită în urma compensării și aplicării tuturor cotelor (normelor) de perisabilitate naturală, care cauzează prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea venală la momentul depistării lipsurilor, în conformitate cu legislația în vigoare . În cazul când este stabilită persoana vinovată de producerea daunei (lipsurilor), iar suma daunei a fost recunoscută sau a fost adjudecată de organele judiciare, în contabilitate se efectuează următoarele înregistrări:

La suma daunei imputate persoanei vinovate:

a) în cazul când dauna este recunoscută și va fi recuperată în perioada de gestiune:

Debit 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”

Credit 612 „Alte venituri operaționale”

b) în cazul când dauna va fi recuperată în perioadele viitoare, dar pe o perioadă de până la un an, precum și dacă persoana vinovată nu recunoaște suma daunei se intentează un proces judiciar și până la anunțarea hotărârii judecății se întocmește:

Debit 227 „Creanțe pe termin scurt ale personalului”

Credit 515 „Venituri anticipate curente”

c) în cazul când dauna va fi compensată în perioadele viitoare, iar termenul de recuperare se prevede să fie mai mare de un an, se va înregistra:

Debit 134 „Creanțe pe termen lung”

Credit 422 „Venituri anticipate pe termen lung”

La suma daunei recuperate se va întocmi înregistrarea contabilă:

a) a daunei recunoscute:

Debit 241 „Casa” – când se încasează în casierie;

Debit 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – când se reține din salariu;

Credit 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”

b) când se recuperează dauna aferentă perioadei viitoare, termenul de achitare al căreia este de până la un an:

la suma creanței stinse:

Debit 241 „Casa” – când se încasează în casierie;

Debit 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – când se reține din salariu;

Credit 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”.

la suma venitului constatat aferent perioadei curente:

Debit 515 „Venituri anticipate curente”;

Credit 612 „Alte venituri operaționale”.

Când termenul de achitare al creanței pe termen lung privind dauna produsă devine mai mic de un an se va reflecta înregistrarea contabilă:

a) la suma creanței pe termen lung termenul de achitare al căreia este de până la un an:

Debit 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”

Credit 134 „Creanțe pe termen lung”

b) concomitent se constată suma venitului:

Debit 422 „ Venituri anticipate pe termen lung”

Credit 515 „ Venituri anticipate curente”.

Documentația și inventarierea au un rol important în efectuarea analizei activității economico-financiare a clubului sportiv deoarece ne permite să constatăm documentar și faptic elementele patrimoniale ale acestuia.

CAPITOLUL III. ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICO-FINANCIARĂ A CLUBULUI DE FOTBAL „VIIȘOARA MILEȘTII MICI”.

Societatea cu Răspundere Limitată Fotbal Club „Viișoara-Mileștii Mici” (denumirea deplină) numită în continuare „Societate” este creată în scopul obținerii de venit din activitatea de antrenoriat în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 500 din 10.09.1991 – „Regulamentul cu privire la Societățile Economice în Republica Moldova”, Legea Republicii Moldova Nr. 845-XII din 03.01.1992 Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

Societatea este persoana juridică, are bilanț autonom, cont curent și alte conturi în instituțiile bancare ale Republicii Moldova, poate să încheie în nume propriu contracte, să dobândească drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, să execute obligațiuni, să apară în calitate de reclamat și/sau reclamant în judecată.

Societatea are emblemă, drapel, foaie cu antet, ștampilă rotundă și alte elemente de identificare necesare activității sale.

Societatea aderă la Direcția Tineret și Sport din cadrul Direcției generale de învățământ, tineret și sport, este membru a Federației moldovenești de fotbal, Statutele și Regulamentele acestora fiind obligatorii pentru Societate și membrii afiliați.

În activitatea sa Societatea se conduce de legislația Republicii Moldova, de prezentul Statut și de Contractul de constituire al Societății.

Societatea are dreptul să desfășoare independent activitatea economică externă și să efectueze operații valutare în limitele stabilite de legislație.

Societatea poartă răspundere pentru obligațiile sale cu bunurile sale, care conform legislației, pot fi urmărite. Societatea nu poartă răspundere pentru obligațiile Fondatorilor, iar Fondatorii poartă răspundere pentru obligațiile Societății în limitele cotelor depuse în Capitalul social al Societății.

Societatea poate crea întreprinderi proprii, filiale și reprezentanțe pe teritoriul Republicii Moldova, al altor republici suverane și al altor state.

Sediul organelor de conducere ale Societății: 6819, Republica Moldova, județul Chișinău, satul Mileștii Mici.

Întreprinderea, în conformitate cu legislația în vigoare, are dreptul: să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat; să procure (să atragă) de la alte persoane juridice și persoane fizice bunuri și drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietății intelectuale) în scopul practicării activității de antreprenoriat;

– să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenți economici;

– să utilizeze în cadrul activității sale orice resurse, inclusiv naturale, informative și intelectuale;

– să-și stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-și formeze programul de producție;

– să-și aleagă furnizorii și beneficiarii producției fabricate (lucrărilor și serviciilor prestate);

să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;

să stabilească prețurile și tarifele la producția fabricată (lucrările și serviciile prestate);

să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operațiuni de decontare, creditare, încasare etc;

să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) și în alte condiții și să concedieze lucrătorii încadrați;

să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii și alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;

să fie agent al relațiilor economice externe;

să efectueze operațiuni valutare;

să dispună liber de beneficiul (venitul) obținut de pe urma activității de antreprenoriat, care rămâne după achitarea impozitelor și a altor plăți obligatorii;

să beneficieze de orice venit personal;

să se folosească de serviciile sistemului asistenței sociale de Stat, al asigurării medicale și sociale;

să atace în justiție acțiunile autorităților ale administrației publice și ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.

Întreprinderea, în conformitate cu legislația în vigoare, este obligată:

să repete regulile de comportament pe piață în condițiile concurenței libere, drepturile și interesele legitime ale consumatorilor, să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricare (a lucrărilor și serviciilor prestate);

să obțină, după caz, licențe de stat pentru genurile de activitate supuse licențierii;

să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetățenii pe care îi angajează la lucru, după caz, și contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajați pentru a-și apărarea drepturile și interesele sociale-economice;

să se achite cu bugetele de Stat, cu lucrătorii angajați, cu creditorii, precum și de alte obligații;

să remunereze lucrătorii angajați la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;

să asigure în conformitate cu contracte (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiții normale de muncă, respectarea tehnicii securității, normelor de producție și sanitare, ale securității antiincendiare, precum și protecția mediului înconjurător;

să organizeze activitatea fotbalistică proprie pe bază de regulamente, reglementări și decizii ale organelor sale, după caz;

să suporte cheltuielile de organizare și desfășurare a competițiilor;

să efectueze asigurarea socială și alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajați.

Scopurile Societății sunt:

organizarea și sprijinirea activității fotbalistice sub toate formele sale;

promovarea fotbalului în competițiile republicane și internaționale;

dezvoltarea și menținerea legăturilor între cluburi, jucători, oficialități;

respectarea Statutului și Regulamentelor FMF, precum și a regulilor de joc promulgate de „International Football Association Board”;

nefolosirea metodelor și practicilor neregulamentare în fotbal și a eventualelor abuzuri pe care practicarea jocului ar putea să le genereze;

promovarea și apărarea intereselor fotbalului propriu de club atât pe plan intern, cât și pe plan republican;

asigurarea reprezentării fotbalului propriu de club în FMF;

promovarea spiritului de „fair-play” pentru prevenirea violenței în sport;

asigurarea organizatorică a fotbalului în rândurile copiilor și juniorilor;

sprijinirea membrilor și angajaților Societății în caz de necesitate;

dezvoltarea bazei materiale pentru fotbalul de club la un nivel mai sporit.

Societatea este o întreprindere monosportivă și în scopul menținerii stabilității financiare a Societății, a asigurării intereselor Fondatorilor precum și pentru protejarea socială a colectivului de muncă al Societății în condițiile economiei de piață, are dreptul de a desfășura următoarele genuri de activitate economică.

exploatarea edificiilor și terenurilor sportive;

activități ale școlilor sportive.

Capitalul statutar al societății în valoare de 5400 (cinci mii patru sute) lei se crează pe baza aporturilor depuse de Fondator în conformitate cu Declarația de constituire a Societății.

Aporturile la capitalul social sânt depuse sub formă de mijloace bănești sau prin transmiterea în proprietate sau în folosința a unor bunuri imobile – clădiri, construcții, utilaje, alte valori materiale, precum și prin transmiterea dreptului de folosire a clădirilor, construcțiilor utilajelor și a altor valori materiale.

Aportul Fondatorului la crearea capitalului statutar:

Decizia privind mărirea sau micșorarea Capitalului social se adoptă decizia Fondatorului.

Capitalul social poate fi majorat numai după depunerea în întregime de către Fondator a aporturilor.

În cazul diminuării Capitalului social Societatea este obligată, în termen de 30 zile de la adoptarea deciziei respective să comunice acest fapt în presă. În aviz creditorii Societății în termen de două luni din ziua publicării avizului în „Monitorul Oficial”.

Dacă în termenul prevăzut creditorii nu au înaintat pretenții sau dacă pretențiile au fost satisfăcute, are loc înregistrarea micșorării Capitalului social. Plățile din Capitalul social se efectuează numai după înregistrarea micșorării acestuia de către organele de stat competente.

La modificarea Capitalului social se schimbă în mod corespunzător și valoarea certificatelor de cotă.

Pentru acoperirea pierderilor Societății Fondatorii pot depune prin acord comun cote-părți suplimentare ce nu depășesc mărimea depunerilor la Capitalul social, adică mărimea depunerilor în capitalul social rămânând aceeași.

Drepturile și obligațiile fondatorilor.

Fondatorii sânt obligați să-și depună cota-parte în Capitalul social în termenele și mărimile fixate în Contractul de constituire . în Contractul de constituire se indică și responsabilitatea pentru întârzierea depunerii mijloacelor.

Statutul, regulamentele, reglementările și deciziile organelor de conducere ale Societății sunt obligați pentru toți fondatorii acesteia.

Fondatorii au dreptul:

să beneficieze de o cotă de beneficiu proporțional cu cota de participare la Capitalul social și care conform Statului Societății urmează a fi repartizată între Fondatori;

să participe personal sau prin reprezentanții săi la adunările generale ale Fondatorilor;

la adunările generale ale Fondatorilor să voteze cu numărul de voturi proporțional cu cota lor de participare la Capitalul social al Societății.

Conducerea societății

Organele de conducere ale Societății sunt:

adunarea generală a Fondatorilor;

directorul;

cenzorul.

Organul suprem de conducere al Societății este adunarea generală a Fondatorilor. Adunarea generală este împuternicită să adopte decizii în toate problemele de activitate a Societății.

De Competența exclusivă a adunării generale sunt:

modificarea statului, mărirea sau micșorarea Capitalului social;

aprobarea rezultatelor anuale ale activității Societății, a raportului comisiei de cenzori, a modului de repartizare a beneficiului și de acoperire a pierderilor normelor și normativelor cu caracter tehnic sau de utilizare a mijloacelor financiare și materiale pentru propria activitate și cu caracter obligatoriu general în activitatea fotbalistică;

alegerea și revocarea directorului și cenzorului și modul de remunerare a muncii;

adoptarea deciziei referitoare la sistarea activității Societății, desemnarea comisie de lichidare, aprobarea bilanțului de lichidare;

excluderea participantului din Societate;

acceptarea contractelor ce depășesc ¼ din Fondul statutar;

stabilirea răspunderii materiale a Directorului;

adoptarea deciziei referitoare la participarea Societății (Fotbal Clubului) în alte organizații sau societăți, dar cu condiția că drepturile ei și ale membrilor afiliați să nu fie lezate de aceste participări;

stabilește și întărește activitatea următoarelor comisii de specialitate din domeniul fotbalistic;

comisia de apel;

comisia de competiții și disciplină;

comisia de antrenori;

comisia de arbitri;

comisia de copii și juniori;

comisia de fotbal feminin;

comisia de mass-media și propagandă;

comisia juridică;

comisia medicală;

comisia de statistică;

comisia economică.

Componentele numerice și nominale ale Comisiilor de specialitate se stabilesc de Director.

Analiza devizului de cheltuieli anuale a clubului

Clubul de fotbal „Viișoara” (Miliștii-Mici) își asumă răspunderea că pe tot parcursul anului, să suporte cheltuielile necesare pentru activitate . acestea la rândul lor, nemijlocit se împart în:

a) cheltuieli ce țin de participare în campionat (transportul pentru deplasarea la meci, alimentarea și salarizarea jucătorilor);

b) Cheltuielile suportate pentru desfășurarea diferitor cantonamente, deplasări în străinătate.

Anual clubul sportiv cheltuie în valoare de ≈ 150000 lei, pentru întreaga activitate competițională și de pregătire.

Cheltuieli semnificative sânt efectuate și în urma comercializării jucătorilor, adică cumpărării ori aducerii în clubul jucătorilor străini.

În caz de îmbolnăvire a jucătorilor, clubul asigură toate cheltuielile de asistență medicală și spitalizare.

Condițiile de premiere a sportivilor. Clubul se obligă să asigure jucătorilor indemnizație de efort lunar, prime de joc, prevăzute în articolul 2 a contractului de joc.

Aceste indemnizații sânt acordate jucătorilor în dependență de: valoarea acestuia, evoluția în joc, sarcinile ce stau în față.

Primele de joc variază în dependență de succesul sau insuccesul echipei: victorii, înfrângeri, remize.

Pe timpul incapacității temporare de muncă survenită din cauza de boală sau accident, jucătorii vor primi pe perioada respectivă media lunară a indemnizațiilor de efort.

Procurarea și utilizarea echipamentului și inventarului necesar.

Pentru desfășurarea procesului instructiv de antrenament și de competiții, clubul dispune de un anumit inventar necesar: 2 seturi de forme, baloane, maniști, diferite fanioane, jaloane pentru activitatea în procesul de antrenament. Anual clubul procură acest inventar și-l utilizează în mod rațional ca să-i îndestuleze pe o perioadă mai îndelungată.

Paralel cu procurarea echipamentului și inventarului la fiecare început de sezon clubul primește de la Federația Moldovenească de Fotbal, un anumit număr de inventariere: mingi, maiouri, bocani, echipamentul pus la dispoziție să fie repartizat jucătorilor din echipă.

Controlul și evidența documentației necesare unui administrator

Întreaga activitate se desfășoară pe baza actelor de planificare și evidență după cum urmează:

regulamentul clubului;

programul de activitate pe un termen anumit;

planul anual de activitate a clubului;

regulamentul ordinii interne;

obligațiunile de funcție a lucrătorilor clubului;

calendarul competițional anual a clubului;

planurile de activitate ale consiliilor cu antrenorii și administratorul;

ordine cu privire la activitatea de bază a clubului;

listele sportivilor, aprobați prin ordin, pe anul curent;

registrul evidenții activității antrenorilor și administratorilor pe anul dat;

tabelul orelor de muncă;

lista de tarifiere a antrenorilor, jucătorilor;

clubul în modul stabilit prezintă raportul statistic a anului curent.

dările de seamă ale Societății se întocmesc conform formei și modelului stabilite de către Ministerul Finanțelor și de Departamentul de stat pentru Statistică al Republicii Moldova

Încetarea activității societății

Societara își încetează activitatea:

prin decizia adunării generale a Fondatorilor, dacă acestea reprezintă cel puțin 75 % din voturi;

în cazul falimentului Societății;

în alte cazuri prevăzute de legislația Republicii Moldova.

Societatea își încetează activitatea prin reorganizare (fuziune, asociere, scindare, separare) sau prin lichidare).

Fondatorul care nu este de acord cu decizia referitoare la reorganizare are dreptul de a se retrage din Societate restituindu-se cota-parte din patrimoniul Societății.

Lichidarea Societății este efectuată de către Comisia de lichidare desemnată de aceasta, iar în cazul lichidării Societății prin hotărârea arbitrajului de către comisia de lichidare desemnată de acest organ.

Din domeniul numirii Comisiei de lichidare aceasta preia conducerea Societății Comisia de lichidare evaluează bunurile existente ale Societății, identifica debitorii și creditorii ei, se achită cu acestea, ia toate măsurile pentru plata datoriilor pe care Societatea le are față de unele terte personale și față de Fondatori, întocmește bilanțul de lichidare pe care îl prezintă organul suprem al Societății.

Odată cu încetarea activității Societății, bunurile restante după satisfacerea pretențiilor creditorilor se împart între Fondatori proporțional cu cotele de participare.

Lichidarea sau reorganizarea Societății se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat acestui fapt în Registrul de Stat al Comerțului.

Darea de seamă a activității economico-financiare a Clubului sportiv Viișoara „Mileștii-Mici” se efectuează la sfârșitul anului de gestiune.

C O N C L U Z I I

În primii ani de reformă, statul se preocupa cu predilecție de problemele stabilității macroeconomice, mediul microeconomic fiind lăsat la voia forțelor pieții. Însă capacitatea economiei naționale de a ieși din criză se datorează în mare măsură, faptului că cluburile sportive rămase pe piață se adaptează greu la noile condiții, iar noile cluburi nu au suficiente stimulente de a activa pe piață, costurile instituționale de activitate sunt prea ridicate.

În economia de piață conducătorul unui club sportiv un agent economic, numai că scopul primordial a cluburilor sportive este: promovarea uneia sau mai multor discipline, iar membrii participă la competiții sportive pentru obținerea de performanțe sportive. Dar obiectivul primordial a unităților economice este: producerea bunurilor și serviciilor economice. Astfel activitatea cluburilor sportive reprezintă o parte componentă a activității unităților economice.

În aceste condiții o deosebită semnificație are procesul de soluționare a problemelor legate de gestiunea și finanțarea clubului sportiv în economia de piață.

Problemele gestiunii cluburilor sportive în Republica Moldova:

lipsa legislației corespunzătoare condițiilor actuale;

birocratizarea procesului de inițiere și de gestionare a afacerilor;

lipsa fondurilor necesare finanțării activității cluburilor sportive;

multitudinea de impozite și taxe care sunt ridicate;

costuri instituționale de activitate sunt prea ridicate.

În economia de tranziție un rol deosebit îi revine statului – de creare a condițiilor optimale de inițiere și de dezvoltare a afacerilor economice.

Propuneri.

crearea unei baze legislative ajustate la condițiile perioadei de tranziție;

procesul de inițiere a unei afaceri nu trebuie să dureze 15 – 20 zile, ci doar 3 – 5 zile;

administrarea pedepselor aspre pentru acei agenți economici care nu respectă legislația în vigoare, adică transformarea unei părți a economiei subterane în economia legală;

deoarece sportul este o verigă principală a unei societăți sănătoase, statul trebuie să acorde prioritate finanțării activității cluburilor, asociaților, școlilor sportive;

acordarea facilităților de impozitare atât pentru activitatea cluburilor sportive cât și pentru firmele care sponsorizează activitatea acestor cluburi.

B I B L I O G R A F I E