Garda Financiara Si Atributiile Sale de Control
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – Noțiuni introductive privind apariția Gărzii Financiare în România
Apariția controlului financiar în România
Organizarea controlului financiar în România
Apariția Gărzii Financiare în România
Evoluția organigramei și modificările de poziție ale Gărzii Financiare în structura Ministerului Finanțelor Publice
CAPITOLUL 2 – Organizarea și funcționarea Gărzii Financiare
Definiția Gărzii Financiare și necesitatea existenței instituției
Structura Gărzii Financiare
Domeniul de activitate al Gărzii Financiare
Activitate desfășurată individual
Activitate desfășurată în colaborare cu alte instituții
Personalul Gărzii Financiare
Drepturile și obligațiile personalului
Forme de răspundere a personalului și modul de utilizare al armamentului
Răspunderea disciplinară
Răspunderea materială
Utilizarea armamentului
Normele de lucru referitoare la organizarea controlului financiar
Ghidul comisarului
CAPITOLUL 3 – Atribuțiile de control ale Gărzii Financiare
Controlul financiar executat prin Garda Financiară
Necesitate, rol, obiect, funcții
Metodele și procedura executării controlului financiar
Actele de control financiar
CAPITOLUL 4 – Rolul Gărzii Financiare
Combaterea infracțiunii de evaziune fiscală și contrabandă, precum și a oricăror procedee interzise de lege
Procedura de constatare a faptelor și de valorificare a constatărilor
Procedura de contestare a actelor și de soluționare a contestațiilor
STUDII DE CAZ
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Pagini 85
=== Garda Financiara si Atributiile sale de Control ===
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – Noțiuni introductive privind apariția Gărzii Financiare în România
Apariția controlului financiar în România
Organizarea controlului financiar în România
Apariția Gărzii Financiare în România
Evoluția organigramei și modificările de poziție ale Gărzii Financiare în structura Ministerului Finanțelor Publice
CAPITOLUL 2 – Organizarea și funcționarea Gărzii Financiare
Definiția Gărzii Financiare și necesitatea existenței instituției
Structura Gărzii Financiare
Domeniul de activitate al Gărzii Financiare
Activitate desfășurată individual
Activitate desfășurată în colaborare cu alte instituții
Personalul Gărzii Financiare
Drepturile și obligațiile personalului
Forme de răspundere a personalului și modul de utilizare al armamentului
Răspunderea disciplinară
Răspunderea materială
Utilizarea armamentului
Normele de lucru referitoare la organizarea controlului financiar
Ghidul comisarului
CAPITOLUL 3 – Atribuțiile de control ale Gărzii Financiare
Controlul financiar executat prin Garda Financiară
Necesitate, rol, obiect, funcții
Metodele și procedura executării controlului financiar
Actele de control financiar
CAPITOLUL 4 – Rolul Gărzii Financiare
Combaterea infracțiunii de evaziune fiscală și contrabandă, precum și a oricăror procedee interzise de lege
Procedura de constatare a faptelor și de valorificare a constatărilor
Procedura de contestare a actelor și de soluționare a contestațiilor
STUDII DE CAZ
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
’’Să nu faci multe legi, și chiar de le faci vezi să
fie bune și mai cu seamă ai grijă să fie
ascultate și aduse la îndeplinire, fiindcă legile
care nu sunt ascultate poți să le socotești ca și
cum n-ar fi; ba încă mai trezesc și bănuiala că
stăpânitorul care avu atâta înțelepciune și
vrednicie ca să le alcătuiască n-ar fi în stare să
le facă și ascultate’’
M. Cervantes
România în ultimii doisprezece ani cunoaște mai ales în domeniul fiscalității o instabilitate legislativă care creează confuzii în rândurile contribuabililor de bună – credință, dar și modalități de fraudare celor de rea credință.
Reglementarea raporturilor sociale prin legi și respectarea acestora atrage după sine posibilitatea de îndeplinire a funcțiilor statului de drept. Din acest considerent urmărirea modului în care sunt respectate legile prezintă o mare importanță. Unul dintre factorii stimulatori ai progresului îl constituie însuși controlul, care sub o formă sau alta a fost atestat istoric încă din cele mai vechi timpuri.
Pe fondul unor permanente transformări legislative și a dezvoltării economiei de piață a apărut ca stringentă necesitatea reînființării Gărzii Financiare ca un organ care să acopere principalele interese ale statului pe de o parte și drepturile cetățeanului pe de altă parte, în condițiile noilor raporturi create prin apariția noilor agenți economici particulari, mai ales a acelor producători de bunuri de larg consum și prestări de servicii.
Fiscalitatea este indiscutabil o inoportunitate pentru orice contribuabil, indiferent cât civism fiscal ar dovedi acesta. Ea devine în plus o povară și cauză de nemulțumiri publice când ’’întrece măsura’’ sau când gestionarea ei este neconformă cu intenția declarată a puterilor publice.
În concluzie, fiscalitatea trebuie privită ca fiind într-adevăr un atribut al statului suveran, dar ea trebuie să ia în considerare și voința și elementul de consimțire la impozit din partea contribuabilului.
Ne punem o întrebare firească: Oare care este gradul de consimțire al contribuabilului român, în condițiile în care asupra lui, într-o perioadă foarte scurtă, s-au abătut o grindină de impozite și taxe, care se aplică după niște norme într-o continuă schimbare? Cert și regretabil este că nici chiar aparatul fiscal nu a ajuns să lucreze din rutină.
Este incontestabil nevoie de adevărați profesioniști, care să cunoască foarte bine legile pe care le aplică, dar și mijloacele de care pot uza în scopul asigurării, respectării și interpretării cât mai corecte a dispozițiilor legale.
Regretabil este însă faptul că nu mai putem invoca în prezent cu prea multă convingere principiul ’’nemo consetur ignorare legem’’.
Evaziunea fiscală este sensul negativ ce rezultă din aplicarea legilor într-un stat.
Din analiza fiscalității și a legilor ce reglementează sistemul fiscal se impune să ne întrebăm:
Există o legislație corespunzătoare și un aparat fiscal eficient pentru a limita la maximum evaziunea fiscală?
Mărimea sau întinderea evaziunii fiscale se află sub control sau dimpotrivă, este un fenomen cronic care erodează masa veniturilor bugetare și induce inechitatea în rândurile contribuabililor?
În combaterea evaziunii fiscale Garda Financiară are rolul vârfului de lance, care prin controlul operativ și inopinat surprinde prin mijloace specifice contribuabilii care se abat flagrant de la legile fiscale în vigoare.
Pentru a se combate evaziunea fiscală de către un organ de control trebuie să înțelegem mai întâi ce urmărește să corecteze statul prin crearea unui organism de tipul Gărzii Financiare. În acest sens, lucrarea de față va analiza sistemul de control financiar din România, insistând asupra organizației Gărzii Financiare. Vom analiza structurile și legislația existentă în domeniul fiscalității pentru a putea descoperi atât aspectele pozitive, cât și lipsurile ce pot fi imputate sistemului, încercând să găsim soluții pentru ca într-adevăr legislația să asigure operativitatea acțiunilor și fermitatea măsurilor Gărzii Financiare, determinând-o să se înscrie în efortul conjugat al Ministerul Finantelor Publice de evitare a ,,alterării’’ mediului economic și social din țara noastră.
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
APARIȚIA GĂRZII FINANCIARE ÎN ROMÂNIA
APARIȚIA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA
Reglementarea raporturilor sociale prin legi și respectarea acestora atrage după sine posibilitatea de îndeplinire a funcțiilor statului de drept. Din acest considerent urmărirea modului în care sunt respectate legile prezintă o mare importanță. Unul dintre factorii stimulatori ai progresului îl constituie însuși controlul, care sub o formă sau alta a fost atestat istoric încă din cele mai vechi timpuri.
Noțiunea de "control"este des utilizată în toate domeniile vieții social economice, semnificând, într- o accepțiune largă analiza permanentă sau periodică a unei activități sau a unei situații, pentru a urmări evoluția ei și pentru a lua, eventual, măsuri de îmbunătățire.
Din punct de vedere etimologic, la originea termenului de "control" se află expresia "contra rolus", care se referă la verificarea actului original după duplicatul încredințat anume în acest scop unei alte persoane.
Controlul este o acțiune de stabilire a exactității operațiunilor materiale, care se efectuează fie anticipat executării acestora, fie concomitent, fie la un interval de timp foarte scurt de la desfășurarea operațiunilor.
Așadar, controlul reprezintă activitatea care prin constatările făcute înainte, în timpul sau după executarea unei operațiuni, oferă date și informații referitoare la acestea, vizând ca scop final prevenirea unor abateri și deficiențe (neconformități față de regulile prestabilite) precum și corecția acestora și stabilirea, după caz, a eventualelor răspunderi. Restrângând domeniul de referire strict la dreptul financiar public, ,,noțiunea de control financiar cuprinde normele juridice ce reglementează raporturile juridice de drept financiar ce se stabilesc în legătură cu controlul modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare publice și prin care se urmărește corectitudinea actelor și operațiunilor efectuate și respectarea legislației în vigoare, precum și a altor reguli prestabilite’’.1)
În acest context, ,,controlul financiar constituie în mod evident un instrument al politicii financiare a statului, un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a carențelor și de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalității.
Petică Roman D., Drept financiar public, Casa de Presă și Editură ‘’Tribuna’’, 2000,
pg.104-105
Controlul financiar este o componentă a controlului economic ce are drept obiectiv cunoașterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale și financiare de către societățile comerciale publice, modul de realizare și cheltuire a banului public, realizarea eficienței economico – financiare, asigurarea echilibrului financiar și dezvoltarea economiei naționale. Efectiv, controlul financiar constă în examinarea existenței unei concordanțe între executare și datele fixate într-un program’’.1)
De la apariție, activitatea de control a cunoscut pe parcursul evoluției sale cel puțin cinci etape principale.
O primă perioadă o reprezintă cea începând cu înființarea Principatelor până la Regulamentele organice ( sec. XVI – XIX), perioadă în care domnii din ambele principate erau domni absoluți și deci dispuneau de veniturile țării ca de bunurile proprii, după cum atestă cărturarii acelor timpuri.2)
Deși Adunarea obștească și Sfatul boierilor aveau un rol pur consultativ, exista totuși un control special al banilor domnești, exercitat în numele și pentru interesul domnului, pentru a se verifica dacă cei însărcinați cu strângerea taxelor vor să comită abuzuri. Pe lângă controlul banilor domnești mai exista și controlul banilor mănăstirești, în deosebi asupra veniturilor și cheltuielilor mănăstirilor închinate. Mărturie ne stau în acest sens "registrele pentru socotelile vistieriei", până în 1750, când pe lângă vistierie apare ca autoritate consultativă Sfatul, iar în privința întrebuințării veniturilor, autoritatea divanului. Caracteristic acestei perioade este lipsa unor reguli de control privind întrebuințarea veniturilor, deci inexistența unui sistem financiar.
O a doua mare perioadă este cuprinsă între adoptarea Regulamentelor organice (1831 – 1832) și Convenția de la Paris (1858). Se pun astfel bazele unei organizări financiare și se stabilesc norme de control financiar publice, inaugurându-se un sistem financiar simplu, prin acordarea de drepturi bugetare Adunării obștești. Apare totodată și noțiunea de buget sau închipuirea cheltuielilor anului viitor. Controlul exercitat de organe administrative (controlul obștesc în Muntenia și Sfatul Administrativ în Moldova) avea sarcina de a cerceta amănunțit operațiile făcute de slujbași și de a pregăti controlul suprem efectuat de Adunarea Obștească.
A treia perioadă este cuprinsă între anii 1858 – 1918 . Controlul obștesc al socotelilor a fost transformat în Ministerul Controlului, care deși acționa supra conturilor de gestiune, nu înfățișa întreaga gestiune publică a unui exercițiu. Uneori, ministrul controlului era totodată și ministrul finanțelor.
Drossu Șaguna D., Drept financiar și fiscal, București, 1998, pg. 301
Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae , Editura Orizont, București, 1976, pg. 125
Primul regulament de contabilitate publică, întocmit după unirea Principatelor, inaugurează un sistem regulat de contabilitate, astfel că, asupra operațiunilor bugetare se exercita atât un control administrativ, cât și un control superior al organului legiuitor. Din punct de vedere administrativ, toate operațiunile ce priveau mânuirea banului public se efectuau numai de agenți subordonați Ministerului Finanțelor și care răspundeau în fața Ministerului Controlului. În cadrul controlului legislativ, miniștrii aveau obligația de a prezenta Adunării Elective, în fiecare sesiune, socoteli tipărite ale operațiunilor efectuate.
În 30 mai 1862 apare în sfârșit și o lege pentru organizarea Ministerului Finanțelor. Conform prevederilor acesteia, ere înființată Inspecția generală de finanțe. Aflată sub ordinele ministrului finanțelor, aceasta era compusă dintr-un inspector general, 8 inspectori și un secretar și avea ca atribuții controlarea inopinată a contabilității tuturor agenților dependenți de Ministerul Finanțelor, precum și să semnaleze neregulile constatate.
În 1864 a fost edictată Legea asupra contabilității generale a statului, completată în 1929 cu Legea contabilității publice, prin care a fost introdusă contabilitatea în partidă dublă, fiind astfel facilitată cunoașterea situației financiare a țării, pe de o parte, iar pe de altă parte înlesnea descoperirea erorilor.
Penultima perioadă (1918 – 1927) a început deci imediat după Marea Unire, când a fost înființată Garda Financiara. Această instituție a funcționat însă numai în Transilvania, Bucovina și Banat, mai puțin în Regat. În ceea ce privește Moldova, s-a încercat impunerea controlului unui asemenea organism, însă efectele nu au fost pozitive. In anul 1927 Garda Financiara a fost desființată.
Ultima etapă cuprinde așadar perioada anilor 1927 până în anul 1932, când Garda Financiară s-a reînființat în întreaga țară, fiecare reședință de județ având secții sau comisariate.
1.2 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA
Pentru o mai rapidă integrare în structurile Uniunii Europene sunt necesare o serie de transformări și în domeniul legislativ. Într-adevăr, până în anul 1999, după cum remarcă unii autori și în literatura de specialitate, controlul financiar era reglementat în principal de:
Legea 30/1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar
și a Garzii Financiare 1)
Legea 94 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi 2)
Legea 72 /1996, privind finanțele publice 3)
O.G. nr.70 /1997, privind controlul fiscal 4)
H.G.nr.447/1997, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor 5)
În România, organizarea actuală a controlului financiar a fost decisă în contexul introducerii structurii financiare publice asemănătoare celei consacrate în statele contemporane, cu economii liber-capitaliste. Astfel, Legea finanțelor publice, 72/1996, prin art.1 al.3 statuta că: "asupra modului de constituire, repartizare, utilizare a resurselor financiare publice, precum și asupra modului de păstrare și întrebuințare a mijloacelor materiale și bănești ale sectorului public se exercită controale de către organisme legal abilitate".
Legea specială privind organizarea și funcționarea controlului financiar, Legea30/1991 prevede că acest control se exercită asupra "administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și față de stat.’’
Aceste acte normative au suferit modificări, fiind introduse concepții moderne de control financiar în sensul schimbărilor mai sus menționate.
Totuși, activitatea de control financiar a resurselor publice nu a fost structural modificată. Referitor la formele controlului financiar, din dispozițiile legii speciale și a reglementărilor normative se desprinde următoarea organizare :
publicată în M.O. nr. 64 din 27 martie 1991
publicată în M.O. nr.224 din 9 septembrie 1992
publicată în M.O. nr. 152 din 17 iulie 1996
publicată în M.O. nr. 227 din 28 august 1997
publicată în M.O. nr. 197 din 18 august 1997 și abrogată prin H.G. nr.18/2001,
privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, publicată în M.O.
nr. 12 din 10 ianuarie 2001
controlul financiar propriu, preventiv și de gestiune, organizat de ministere și alte organe centrale ale statului, prefecturi și regii autonome, exercitat
prin organisme proprii fiecărei unități; echivalează așadar cu un control intern.1)
controlul financiar de stat, exercitat de Direcția Generală a Controlului Financiar și de Garda Financiara. 2)
controlul financiar preventiv și ulterior, exercitat de Curtea de Conturi.3)
Rezultă așadar că exista controlul intern, exercitat de structurile proprii, în timp ce Ministerul Finanțelor și Curtea de Conturi îl exercitau pe cel extern. Însă, odată cu apariția O.G. 119/1999 4), privind controlul intern, auditul intern și controlul financiar, a fost modificată structural activitatea de control financiar, potrivit cerințelor legale de aderare la structurile europene.
În acest sens au fost abrogate dispozițiile Legea 30/1991 referitoare la controlul financiar al instituțiilor publice (sub aspectul controlului intern) și totodată s-a introdus conceptul de "audit intern" al acestor instituții precum și inspecțiile de audit intern ce urmează a fi exercitate de către structuri specializate ale Ministerului Finanțelor.
Unul dintre lipsurile ce ar putea fi reproșate acestui sistem constă în lipsa de coerență în ceea ce privește organizarea controlului financiar și de asemenea existența în paralel a unor structuri similare. Apare deci întrebarea cărui fapt se datorează acest lucru? Cauza rezidă în aceea că dispozițile Legea 30/1991 privind controlul financiar al Regiilor Autonome au fost abrogate și în același timp, diferite ordonanțe permit aplicarea dispoziților ei în domeniul resurselor publice ale altor persoane juridice (deci și ale Regiilor Autonome).
De asemenea, în baza aceleiași legi, controlul exercitat de Directia Generală a Controlului Financiar este exercitat în paralel și parțial și de alte structuri ale Ministerului Finanțelor.
Începând cu data de 1.01.2000 când a intrat în vigoare O.G. 119/1999, controlul preventiv extern exercitat de Curtea de Conturi se exercită și de către o structură specializată a Ministerului de Finanțe.
În aceste condiții, Curții de Conturi revenindu-i ca organ financiar suprem și de jurisdicție numai foma de control ulterior. Deci Curtea de Conturi este din acest punct de vedere instanță supremă de audit intern.
Legea 30 / 1991
Legea 30 / 1991
Legea 94 / 1992
Din M.O. nr. 430 / 1999, în vigoare de la 1 ian. 2000
În cadrul acelorași transformări se înscrie și transferul controlului privind impozitele și taxele de la organele Ministerului de Finanțe la administrațiile publice locale, care îl exercită prin structuri proprii specializate.
Importanță deosebită prezintă și o reglementare a modului de organizare a Ministerului Finanțelor prin care legiuitorul încearcă soluționarea deficiențelor mai sus menționate. Astfel, H.G. nr.447/1997 referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor a fost abrogată în temeiul H.G. nr.18/2001 având același obiect de reglementare. Potrivit noii hotărâri, titulatura Ministerului Finanțelor a fost și ea modificată în "Ministerul Finanțelor Publice". Structura organizatorică a Ministerului Finanțelor Publice a suferit și ea modificări, pe care însă le vom analiza detaliat în cadrul secțiunii dedicate organigramei acestui minister.
În conformitate cu prevederile legale existente putem sistematiza activitatea de control financiar astfel:
Controlul financiar intern, aparținând instituțiilor publice și Regiilor Autonome
Controlul financiar exercitat de Ministerul Finanțelor Publice prin structuri
specializate:
Corpul de control al ministrului 1)
Direcția Generală de control și audit intern
Direcția Generală a controlului administrării activelor statului
Garda Financiară
Direcția Generală a Vămilor
Controlul financiar exercitat de Departamentul de control al Guvernului
Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi
Controlul financiar fiscal exercitat de structuri specializate ale administrației
publice locale, privind impozitele și taxele locale
Ministerul Finanțelor este considerat managerul financiar al întregului complex economic național, și aceasta datorită activității sale privind finanțele publice, activitate care potrivit
1) Potrivit modificărilor aduse de H.G. nr. 18/2001, privind organizarea și funcționarea
Ministerului Finanțelor Publice, Corpul Controlorilor delegați a devenit Corpul de
Control al ministrului
art.4 al.2 din Legea 10/1991 1), privind finanțele publice, cuprinde responsabilitatea față de
"elaborarea proiectului bugetului administrației centrale de stat, precum și de realizarea acestuia, după aprobarea de către Parlament, de luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar, aplicarea politicii financiare a Guvernului, de cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare."
Așadar, Ministerul Finanțelor este un organ de administrație publică centrală specializat, care se află în subordinea Guvernului, ale cărui strategie și program le aplică. În subordinea sa se află un întreg aparat necesar exercitării în numele statului, a controlului financiar în economie.
Controlul financiar și fiscal al statului dispune de un aparat complet pentru cuprinderea și realizarea tuturor atribuțiilor de acest gen. Structurile de control din subordinea sa sunt organizate ca Direcții Generale în cadrul ministerului, unele având structuri și în teritoriu.
Din punct de vedere al competenței, unele dintre aceste structuri exercită control financiar atât sub aspectul modului de utilizare a resurselor publice, cât și a controlului fiscal, altele au competențe speciale.
O foarte mare importanță prezintă delimitarea cât mai exactă a sferei de activitate a fiecăreia dintre aceste organisme, acest lucru având un dublu scop: pe de o parte se evită suprapunerile, iar pe de altă parte nu rămân zone insuficient acoperite de control.
Măsura este cu atât mai necesară cu cât între modul cum sunt formulate atribuțiile organelor în cauză, și acestea apar interferențe, mai ales în ceea ce privește controlul fiscalității.
1) Abrogată prin Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, publicată în M.O. nr.152
din 17 iulie 1996, care în art.3 statuta că : "Guvernul elaborează proiectele bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale precum și ale conturilor generale anuale de execuție ale acestora și le supune spre aprobare Parlamentului, iar după aprobare răspunde de realizarea prevederilor bugetare. De asemenea, exercită conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor publice, în care scop examinează periodic situația financiară pe economie, execuția bugetului public național și a bugetelor fondurilor speciale și stabilește măsuri pentru menținerea echilibrului bugetar, după caz.
Ministerul Finanțelor ia măsurile necesare pentru asigurarea echilibrului bugetar și
aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare".
Controlul financiar este exercitat, după cum am arătat anterior, de Ministerul Finanțelor Publice prin următoarele organe:
Corpul de control al ministrului
Direcția Generală de control și audit intern
Curtea de Conturi
Garda Financiară
Corpul de control al ministrului a fost inițial organizat în baza O.G. nr. 119/1999,
sub denumirea de Corpul controlorilor delegați, în scopul exercitării controlului financiar la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat. Este organizat ca un compartiment distinct în structura Ministerului de Finanțe Publice, angajații fiind funcționari publici conduși de un controlor șef. Odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr.18/2001, titulatura sa a fost modificată în Corpul de control al ministrului. Acest organ exercită control extern.
Direcția Generală de control și audit intern este un organ care cuprinde și structuri
specializate în inspecții de audit.
Inspecțiile de audit reprezintă verificări la fața locului în timpul derulării unei operațiuni pentru constatarea eventualelor abateri și pentru luarea măsurilor de protejare a fondurilor publice și a patrimoniului public, precum și pentru repararea prejudiciului produs. Ele sunt efectuate de servicii specializate ale Ministerului de Finanțe Publice, care funcționează atât la nivelul central, în cadrul Direcției Generale de audit intern, cât și în teritoriu, în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice. Inspecțiile de audit intern efectuează așadar verificări de tipul controlului extern inopinat asupra ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, asigurări sociale de stat și fonduri speciale ( la nivelul central). La nivelul teritoriului verifică ordonatorii secundari și terțiari.
"Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în
domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul României." Acestea sunt prevederile art. 1, al. 1 din Legea 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Din dispozițiile aceleiași legi rezultă că acest organ își exercită funcțiile prin camerele de conturi județene. Controalele se inițiază din oficiu, neputând fi oprite decât de Parlament, în cazul depășirii competenței.
Conform legii de organizare, Curtea de Conturi efectuează control preventiv și control ulterior, prin două dintre secțiile sale.1)
Art. 8 din L. 94/1992 : "Curtea de Conturi se compune din: Secția de control
preventiv, Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional al
Curții, camerele de conturi județene și Secretariatul general"
Garda Financiară este un organ de control financiar reînființat în baza Legii
30/1991. Stabilirea cadrului legal s-a realizat prin Ordinul 1079/1992 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, regulament care ulterior a fost abrogat în temeiul Ordinului 817/1998 prin care se stabilea un nou Regulament de funcționare al Gărzii Financiare. Acest organ are rolul de a apăra pe de o parte interesele statului și dreptul cetățenilor pe de altă parte. În subcapitolul următor va fi dezbătută în detaliu Garda Financiară.
1.3 APARIȚIA GĂRZII FINANCIARE ÎN ROMÂNIA
Controlul financiar, ca activitate de verificare a respectării și aplicării conforme a normelor dreptului financiar are ca finalitate, restabilirea legalității formării și întrebuințării fondurilor bănești de interes public, precum și stabilirea răspunderii judiciare și aplicarea coercițiilor corespunzătoare. Controlul financiar reprezintă în cadrul actual al economiei de piață un proces de o necesitate incontestabilă, sens în care statul are nevoie de servicii publice perfecționate, prestate de un personal foarte bine pregătit.
Este nevoie de adevărați profesioniști, care să cunoască foarte bine legile pe care le aplică, dar și mijloacele de care pot uza în scopul asigurării respectării și interpretăriicât mai corecte a dispozițiilor legale.
Pentru prevenirea și combaterea faptelor de evaziune fiscală au fost luate anumite măsuri, dintre care cea mai importantă a reprezentat-o constituirea unui aparat specializat în controlarea, supravegherea și verificarea respectării prevederilor financiar contabile și activitatea persoanelor juridice și fizice în legătură cu obligațiile acestora față de stat.
Din acest aparat , care are ca scop asigurarea eficacității impozitelor și achitatrea sarcinilor fiscale, face parte , alături de Directia Generala de Control Financiar (cu unitățile teritoriale proprii), și Garda Financiara.
De-a lungul timpului, atât controlul financiar cât și Garda Financiară au cunoscut o complexă evoluție pentru a ajunge la formula actuală, urmărindu-se acoperirea în plan legislativ a realităților financiar-contabile. Mai exact, de la nașterea sa și până în prezent, Garda Financiară a străbătut șase mari etape.
Astfel, o primă etapă este cuprinsă între anii 1918 – 1927. Imediat după Marea Unire (1918) a fost înființată Garda Financiara, organ care a funcționat însă mai mult în Transilvania, Bucovina și în Banat, mai puțin în Regat. Instituția reprezenta o organizație fiscală militărească, moștenită de la regimul austro-ungar.
În condițiile adoptării între 1921 – 1923 a reglementării moderne a contribuțiilor directe, înființarea unui asemenea organ reprezenta evident o necesitate pentru acea epocă.
În ceea ce privește Moldova, și aici s-a încercat introducerea ei în sistemul controlului financiar în anul 1924, însă fără efect.1)
1) Drossu Șaguna D., Drept financiar și fiscal –Editura ,,Deșteaptă-te Române’’ București,
1992, pg. 99
În această primă etapă, Garda Financiară avea ca atribuții principale "prevenirea și descoperirea contravențiilor la legile și normele financiare, precum și sprijinul organelor financiare în procedura lor oficială".1)
Ea a funcționat și la noi, așa cum asemenea organe existau în acea perioadă și în alte state, precum: Austria, Ungaria, Italia, etc. În fiecare din aceste state atribuțiile ei variau în foarte mică măsură, în principal rolul ei fiind acela de a supraveghea aplicarea legii de contribuții indirecte, taxe de consumație, producerea și circulația băuturilor spirtoase, vămile și monopolurile.
A doua etapă a constat într-o perioadă de cinci ani (1927 – 1932) în care Garda Financiara practic nu a funcționat, instituția fiind desființată. Desființarea ei a avut efecte negative asupra Tezaurului Public, în special la capitolul alcool, taxe de consumație și monopolurile de stat.
A treia etapă în evoluția Gărzii Financiare a început în 1930 când a fost adoptată Legea spirtului, lege care, deși cu mari greutăți, a determinat reînființarea Gărzii Financiare în 18 mai 1932, pe baza art.77 din Legea monopolului alcoolului. Ulterior, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea de organizare a Ministerului Finanțelor, ea a fost atașată direct secretarului general.
Imediat după reînființare efectivul ei era extrem de redus, însumând 282 de funcționari, dar
trebuie remarcat și faptul că în decursul a doar un an (1933- 1934), efectivul Gărzii Financiare a ajuns la 500 de funcționari.
Mărirea efectivelor organizației reprezenta o necesitate stringentă în condițiile noilor reforme și a curentului de ruralizare și practici oneste introduse în aplicarea legii fiscale, pe de o parte, precum și a nevoilor tot mai mari ale Tezaurului. În ciuda faptului că și resursele financiare alocate erau reduse și mijloacele de transport erau deficitare, activitatea destul de bună a determinat o ameliorare a randamentului impozitelor individuale față de cele directe.
Dificultățile pe care le-a avut de întâmpinat nu au fost doar acelea de natură financiară, ci și de ordin social. Astfel, datorită stăvilirii în mare măsură a fraudelor fiscale prin controlul introdus, s-au luat, pe diferite căi, atitudini împotriva Gărzii Financiare de către contribuabili rău platnici și frauduloși. În ceea ce privește atribuțiile, acestea au fost extinse și asupra altor impozite.
1) Onișor V., Tratat de drept administrativ român – Cluj 1923, pg. 719
În România, Garda Financiară controla orice mijloc de transport, cu produse de orice fel, de la petrol până la țuică, precum și unitățile de producție.
Controlul fiind deci legiferat, nu mai era nevoie de aprobări speciale. Garda nu se ocupa numai de impozite, ci și de calitatea produselor. Garda Financiară avea două atribuții mari:
controlul bilanțurilor contabile
descărcarea gestiunii și controlul veniturilor statului
Pentru constatările făcute se încheiau acte recunoscute de contravenient, care aveau putere de lege. Îm acest sens, orice funcționar avea drept de constatare.
Era însă necesară și perfectarea, după modelele țărilor civilizate, pentru ca acțiunea de control să poată fi bine simțită și extinsă asupra Monopolurilor Statului, asupra vămilor, etc.
În cadrul celei de a patra etape, pe baza acestor considerente s-a concluzionat că se impunea crearea cadrului legal de organizare și funcționare a Gărzii Financiare. În aceste condiții, la data de 1 februarie 1935 intra în vigoare "Regulamentul de serviciu și organizare a Gărzii Financiare". Art. 2 al acestui regulament stabilea atribuțiile ce reveneau Gărzii Financiare.
Astfel, organul avea obligația să acționeze în scopul:
prevenirii fraudelor, abuzurilor, abaterilor fiscale de orice fel;
confiscării și sigilării obiectelor sau produselor, corpuri delicte sustrase de la taxe;
strângerii informațiilor și a probelor asupa modului cum se aplică legea fiscală și încheierea actelor asupra constatărilor făcute.
Comanda Gărzii Financiare revenea, conform aceluiași regulament, unui inspector general din minister.
Membrii Gărzii Financiare, bărbați, erau selectați în urma unui examen și aveau statutul de funcționari publici. Atribuțiile pe care acești funcționari le exercitau în cadrul instituției cuprindeau servicii ordinare și servicii extraordinare. Funcționarii de toate gradele erau personal răspunzători de modul de executare a serviciilor ordonate, în timp ce aceia care le ordonau răspundeau direct de ordinele date.
A urmat apoi din nou o etapă de întrerupere a activității. Garda Financiară a funcționat așadar până în 1948, când, datorită schimbării structurilor politice, economice și sociale, atribuțiile acestei instituții au revenit Miliției economice. Acest organ efectua controlul în același mod, însă numai la băuturi, cazane, restaurante, bufete, etc.
Motivația care a stat la baza acestui fenomen constă în faptul că dispărând producția privată nu mai exista nici necesitatea controlării contribuabililor din acest sector de activitate.
În sfârșit, o ultimă etapă a început în anul 1991, când, pe fondul schimbărilor din România
și în condițiile privatizării, Garda Financiara a fost reînființată în baza prevederilor legii 30/1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare.
Definirea cadrului legal al acestui organ a avut loc la 1 octombrie 1992 când a fost emis Ordinul nr. 1079 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.1)
Trebuie însă menționat că și acest regulament a fost modificat, astfel că în prezent acest act nu mai este în vigoare, fiind abrogat în temeiul Ordinului nr.817/1998 2) prin care
s-a aprobat un nou Regulamant de funcționare a Gărzii Financiare. Din rândul ultimelor modificări amintim faptul că recrutarea personalului Gărzii Financiare nu mai este atât de rigid limitată pe criteriul sexului, în sensul că noul Regulament permite și recrutarea persoanelor de sex feminin, dar numai în posturile ce revin personalului auxiliar.
Garda Financiară reînființată constituie așadar un organ de control care să acopere principalele interese ale statului pe de o parte și drepturile cetățeanului pe de altă parte, în condițiile noilor raporturi create prin apariția noilor agenți economici particulari, mai ales a acelor producători de bunuri de larg consum și prestări de servicii.
Publicat în M.O. nr. 299 din 24 noiembrie 1992
Publicat în M.O. nr.159 din 22 aprilie 1998
1.4 EVOLUȚIA ORGANIGRAMEI ȘI MODIFICĂRILE DE POZIȚIE ALE GĂRZII FINANCIARE ÎN STRUCTURA Ministerului FiNanțelor Publice
În ultimii doisprezece ani Ministerul Finanțelor Publice a cunoscut nu doar o modificare a titulaturii, ci și schimbări ale structurii organizatorice. Pentru redactarea următorului capitol vom avea în vedere cele trei hotărâri ale guvernului care au fost elaborate în scopul reglementării organizatorice și funcționale a Ministerului de Finanțe și anume:
H.G. nr. 788/1992,1) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor
H.G. nr. 447/1997,2) privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor
H.G. nr. 18/2001,3) privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice
Ministerul Finanțelor funcționează și este organizat ca un organ al administrației publice centrale de specialitate, care deservește Guvernul, în sensul aplicării strategiei și programului acestuia, în domeniul finanțelor publice.
În exercitarea și îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Ministerul Finanțelor este condus de către ministru, pe lângă care funcționează un organ consultativ introdus ulterior, prin H.G. nr. 447/1997 și denumit colegiul ministerului, a cărui competență se aprobă de către ministrul finanțelor. În activitatea sa de conducere a ministerului, ministrul emite ordine și instrucțiuni.
În cele ce urmează vom ilustra structura organizatorică a Ministerului Finanțelor Publice, astfel cum este ea prezentată în cadrul fiecăreia dintre hotărârile de guvern mai sus menționate, sub denumirea de Anexa nr. 1, Anexa nr.2, Anexa nr. 3. Considerăm că din aceste organigrame rezultă fără echivoc transformările evolutive suferite de structura organizatorică a Ministerului Finanțelor în ultimii zece ani. Totuși vom încerca să le analizăm strict din perspectiva tematică a lucrării de față, deoarece în primul rând ne interesează poziția ocupată de Garda Financiară în cadrul acestei structuri și subordonările ce i se impun.
Publicată în M.O. nr.336 din 29 decembrie 1992
Publicată în M.O. nr 197 din 18 august 1997
Publicată în M.O. nr. 18 din 10 ianuarie 2001
Din acest punct de vedere remarcăm că potrivit Anexei nr.1 și potrivit art.6 pct.(2) din H.G.
nr.788/1992, "Direcția Generală a Vămilor și Garda Financiară se subordonează ministrului de stat, ministrului finanțelor, iar secretarul de stat care coordonează Departamentul veniturilor statului este și șef al Comandamentului Gărzii Financiare". Aceste două instituții nu erau practic încadrate în nici un departament din cele patru mari existente și reprezentate în organigramă.
Ulterior însă, Anexa nr.2 cuprinzând reprezentarea grafică a structurii organizatorice a Ministerului Finanțelor și prezentată în cadrul H.G. nr. 447/1997, nu numai că nu mai menține alăturarea dintre Garda Financiara și Direcția Generală a Vămilor, dar în timp ce pe cea din urmă o aduce în directa subordonare a ministrului, Garda Financiara este subordonată Secretarului de Stat pentru Departamentul controlului financiar. De asemenea este schimbată și titulatura, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor devine Ministerul Finanțelor.
Anexa nr.3 a H.G. nr.18/2001 marchează o revenire parțială la vechea organizare, cea din 1992, deoarece Garda Financiară este din nou alături de Direcția Generală a Vămilor, ambele funcționând în cadrul aceluiași departament.
Prin această hotărâre de guvern Ministerul Finanțelor devine Ministerul Finanțelor Publice.
CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA GĂRZII FINANCIARE
2.1 DEFINIȚIA GĂRZII FINANCIARE ȘI NECESITATEA EXISTENȚEI INSTITUȚIEI
Garda Financiară este o instituție puternică în toate statele dezvoltate. Cel mai elocvent exemplu ar fi cel al Italiei unde, firesc, "Guardia di Financia" are o putere deosebită.
O primă definiție, dacă o putem numi astfel, a Gărzii Financiare a fost dată în anul 1923. Profesorul V.Onișor desemnează acestă instituție ca fiind "un serviciu de poliție special al finanțelor."1)
Ulterior, în art. 1 din Regulamentul de serviciu și organizare a Gărzii Financiare, publicat la 1 februarie 1935, Garda Financiara este definită ca "un corp de control fiscal, organizat militărește care face parte din administrația centrală a Ministerului de Finanțe".2)
Datorită faptului că unii autori au inclus Garda Financiara în cadrul serviciilor polițienești, a fost emisă și părerea contrară, potrivit căreia acest organ "nu era poliție financiară, ci un corp de control financiar, cu uniformă și armament în dotare". Același autor afirma că "Garda Financiara reprezintă un corp de control financiar specializat al statului, militarizat, ce exercită un control operativ și inopinat în legătură cu aplicarea și executarea legii fiscale și a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricăror sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor, activității de contrabandă și alte procese interzise de lege."3)
Actualmente, beneficiem de o definiție mai completă, tot din partea legiuitorului. Astfel, instituția Gărzii Financiare este în prezent definită prin chiar legea de organizare și funcționare a controlului financiar și a Gărzii Financiare, drept "un corp de control financiar, militarizat dar neîncazarmat, care funcționează, potrivit legii, în cadrul Ministerului Finanțelor". 4)
V. Onișor, Tratat de drept administrativ român, Cluj, 1923, pg. 719
Drossu Șaguna D., Drept financiar și fiscal, Editura ,,Deșteptă-te Române’’, București 1992, pg.99
Drossu Șaguna D., op. cit, ed. 1992, pg. 99 și op. cit . ed. 1998, pg.301
Potrivit art. 14 din Legea nr. 30/1991
2.2. STRUCTURA GĂRZII FINANCIARE
Prin chiar actul de reînființare a Gărzii Financiare, acestă instituție "este pusă sub comanda unui comisar general, iar activitatea sa este coordonată de comandamentul gărzii, condus de un secretar sau subsecretar de stat din Ministerul Finanțelor." 1)
În cuprinsul aceluiași act se menționează că "membrii Gărzii Financiare sunt funcționari publici și au următoarele ierarhii: comisar șef, comisar principal I și comisar principal II." 2)
Referitor la "modul de organizare și funcționare a aparatului Gărzii Financiare, modul de recrutare, drepturile și obligațiile personalului, precum și procedura de constatare și contestare a actelor încheiate", Legea 30/1991, prin prevederile art.20 face trimitere la Regulamentul aprobat de Ministerul Finanțelor.
După cum numeroși autori 3) remarcă în urma studiului noului Regulament de funcționare 4), Garda Financiară se compune dintr-un aparat central cu o competență generală, organizat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar în județe și municipiul București sunt constituite secții ale Gărzii Financiare în structura direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.
Corpul de control financiar al Gărzii Financiare este comandat de un comisar general care este ajutat de comisari șefi principali, ce au calitatea de funcționari publici.Simultan, activitatea corpului de control al Gărzii Financiare este coordonată de Comandamentul gărzii, alcătuit din conducătorii Direcției de impozite și taxe, Direcției generală a controlului financiar de stat, Direcției generală a regiilor publice și regiilor statului, Direcției generală a vămilor, inspecției generale de prețuri și tarife și comisarul general al Gărzii Financiare.
În acest sens face mențiune și legea de reînființare.5) Comandamentul se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este nevoie și își desfășoară activitatea pe baza programelor de acțiune.
Art.18 din L. nr. 30/1991
Art. 19 din L. nr. 30/1991
Drossu Șaguna D., op. cit., Gliga I., op. cit., Roman Petică D., op. cit., Condor I., op. cit.
Aprobat prin Ordinul nr.817 din 14 aprilie 1998, publicat în M.O. nr.159 din 22 aprilie 1998
A se vedea art.18 din L. 30/1991
În sistem orizontal aparatul Gărzii Financiare cuprinde, astfel cum rezultă și din textul art.3 al. (1) din noul Regulament privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, două mari structuri: comisari și personal auxiliar, ambele subordonate comisarului general.
În temeiul aceluiași act legislativ1) rezultă că subordonarea ierarhică pentru comisarii Gărzii Financiare este următoarea: comisar, comisar șef divizie, comisar adjunct șef secție, comisar șef secție, comisar general adjunct și comisar general. În funcție de studiile absolvite, comisarii sunt încadrați pe grade profesionale. Astfel, comisarii cu studii superioare au următoarea ierarhie:comisar debutant, comisar principal IV, comisar principal III, comisar principal II, comisar principal I și comisar principal I.A.
Treptele profesionale pentru comisari cu studii medii sunt următoarele: comisar debutant, comisar IV, comisar III, comisar II, comisar I, comisar I.A.
Comisarul general, în conformitate cu prevederile noului Regulament de funcționare a Gărzii Financiare, are rangul de subsecretar de stat, fiind investit cu conducerea și
controlarea întregii activități a Gărzii Financiare. Lui îi sunt subordonați ierarhic comisarii șefi, conducători ai secțiilor Gărzii Financiare și adjuncții acestora. Acesta conduce operativ aparatul Gărzii Financiare, urmărind activitatea întregului personal, inclusiv cea a personalului din secțiile teritoriale, pentru a se asigura de îndeplinirea corectă a îndatoririlor acestora. Totodată, el poate executa anchete și inspecții fie din proprie inițiativă, fie ordonate de Ministerul Finanțelor Publice sau de către Comandamentul gărzii. Potrivit prevederilor art. 10 din Regulamentul de funcționre a Gărzii Financiare, Comisarului general îi revin o serie de atribuții, dintre care amintim:
decide sau ordonă acțiunile care se impun în cazul descoperirilor de nereguli și incorectitudini;
primește și conduce soluționarea sesizărilor și reclamațiilor privind încălcarea anumitor norme juridice fiscale, vamale și comerciale, consultându-se cu directorii de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice;
emite dispoziții privind procedeele metodologice de control;
îndrumă misiunile și însărcinările speciale ale subalternilor
aplică sancțiuni disciplinare în caz de abateri ale salariaților
semestrial prezintă conducerii Ministerului Finanțelor Publice rapoarte privind activitatea curentă de control a Gărzii Financiare
stabilește obiectivele de control pe anul în curs
reprezintă Garda Financiara în relațiile cu terții
1) Art.3 al.(2) din Regulament
analizează dosarele candidaților la angajarea în aparatul central și aprobă înscrierea acestora la concurs
etc.
Secțiile teritoriale ale Gărzii Financiare sunt subordonate ierarhic numai comisarului general șef și au competență de control numai pe teritoriul județului pe care sunt organizate.
Există însă și situații când cu acordul comisarului general se poate interveni și în raza de acțiune a unei alte secții. Fiecare secție a Gărzii Financiare este condusă de un comisar șef secție.
2.3 DOMENIUL DE ACTIVITATE AL GĂRZII FINANCIARE
2.3.1 ACTIVITATE DESFĂȘURATĂ INDIVIDUAL
În temeiul dispozițiilor secțiunii a doua a Legii 30/1991 în România a fost reînființată Garda Financiara, instituție care, precum am arătat într-un capitol anterior, a funcționat și în perioada antebelică, controlând cu predilecție sectorul privat.
Potrivit prevederilor art.15 al legii mai sus menționate, "Garda Financiară exercită controlul operativ și inopinat în legătură cu:
aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor;
respectarea normelor de comerț, urmărind să împiedice activitățile de contrabandă și orice procedee interzise de lege
Garda Financiară indeplinește orice alte atribuții și activități date în competență potrivit legii."
Același act normativ, utilizat firesc, de majoritatea autorilor 1) în elaborarea unui asemenea capitol, stabilește că, în exercitarea atribuțiile de serviciu Garda Financiara este în drept:
să efectueze controale în localurile și dependințele în care se produc, se depozitează, se comercializează bunurile sau se desfășoară activități care fac obiectul impozitării;
să verifice existența și autenticitatea documentelor justificative, pe timpul transportului, precum și în locurile de desfășurare a unor activități de producție, prestări servicii, acte și fapte de comerț, când există indicii de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale sau de realizare a unor procedee interzise de lege;
să efectueze , în condițiile și potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Penală, percheziții în localurile publice sau particulare – case, curți, dependințe și grădini-, dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse mărfuri sau instalații cu care se fabrică produse fără indeplinirea obligațiilor fiscale sau dacă se comit alte fraude fiscale;
să confiște în condițiile legii, obiectele sau produsele a căror fabricație și desfacere este interzisă, corpuri delicte sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și să ridice documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau contravențiilor descoperite;
să constate contravenții și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit competenței prevăzute de lege;
1) Drossu Șaguna D., Roman Petică D., Gliga I., Condor I., Bălan E., op. cit.
să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu infracțiunile constatate cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.1)
verificarea evidenței primare și contabile, registrele și orice alte documente sau înscrisuri din care rezultă modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale
Trebuie însă să mai amintim o situație pe care Regulamentul de funcționare o menționează distinct. Este vorba despre controlul efectuat în porturi, aeroporturi, puncte de control vamal pentru trecerea frontierei și asupra mijloacelor de transport.
În aceste situații limitativ enumerate, controlul "se poate executa la orice oră din zi sau din noapte și în orice situație s-ar găsi produsele; la agenții economici și comerciali, în depozite sau la producători, controlul se face pe cât posibil în zilele lucrătoare când aceștia sunt în activitate, ținându-se seama de dispozițiile legale în vigoare."2)
Intrarea în vigoare a Legii 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale a avut repercursiuni și asupra domeniului de activitate a Gărzii Financiare, deoarece, în cadrul art.20 din legea amintită se face o mențiune expresă prin care Gărzii Financiare îi revine sarcina de a constata și sancționa evaziunea fiscală sub formă contravențională și să sesizeze Parchetul atunci când constată că o persoană fizică sau juridică a săvârșit fapte ce conțin elemente constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
Aparatul Gărzii Financiare nu poate fi antrenat în acțiuni de control fiscal curent, excepție făcând acțiunile desfășurate în acest sens din ordinul ministrului finanțelor publice.
Art. 17 din L. 30/1991, la care însă face trimitere și art. 18 din vechiul Regulament de funcționare a Gărzii Financiare și art.24 din noul regulament
Art. 23 din Regulamentul de funcționare a Gărzii Financiare
2.3.2 ACTIVITATE DESFĂȘURATĂ ÎN COLABORARE CU ALTE INSTITUȚII
În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu Garda Financiară are îndatorirea de a colabora cu alte instituții în scopul unui control mai eficient și pentru calitatea activității de prevenire a fenomenului infracțional. În acest sens Garda Financiară colaborează cu Direcția Generală a Vămilor, cu Poliția Economică sau cu Oficiul pentru Protecția Consumatorilor.
Spre exemplu, vom analiza în cele ce urmează, colaborarea Gărzii Financiare cu Oficiul pentru Protecția Consumatorilor. Este posibilă efectuarea în comun de acțiuni periodice și inopinate în locurile unde se află produsele sau se prestează serviciile destinate populației.
În cadrul anexei nr.2 la H.G.nr.757/1992 1) este prevăzută Procedura de colaborare a Oficiului pentru Protecția Consumatorilor 2) cu Garda Financiară în desfășurarea activitățiilor de protecție a consumatorilor, care stabilește câteva reguli, condiții și modalități de colaborare între aceste două instituții.
Astfel, în capitolul III.1 lit.a) se menționează:
" În vederea desfășurării unor acțiuni tematice de supraveghere pe piață sau de cercetare a unor reclamații, conducerile celor două organe stabilesc obiectivele, și nominalizează persoanele pentru formarea echipei de inspecție.
Conducerea organului care inițiază acțiunea și solicită colaborarea stabilește locul acțiunii, mijloacele de investigare și asigură instruirea și documentarea echipei de inspecție."
Prin actul menționat se stabilesc și situațiile în care se poate declanșa desfășurarea unor acțiuni comune ale celor două instituții.
Vom enumera cu titlu de exemplu câteva dintre aceste situații:
Privind aprobarea procedurilor de colaborare a OPC
Prin H.G. nr.166/2001, publicată în M.O. nr.32 din 18 ianuarie 2001, Oficiul Național pentru Protecția Consumatorilor a devenit Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Aceasta este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, având personalitate juridică și aflându-se în subordinea Guvernului
când în acțiunile OPC-ului sau în urma reclamațiilor consumatorilor se constată:
lipsa elementelor de identificare și a documentelor de însoțire a mărfurilor, care trebuie să dovedească proveniența acestora;
neexpunerea la vânzare a mărfurilor sau vânzarea preferențială;
vânzarea cu lipsă la cântar sau fără instrumente de măsurare corespunzătoare;
omisiunea afișării prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor și serviciilor prestate.
când în acțiunile desfășurate de Garda Financiara se constată:
comercializarea produselor fără elemente de identificare;
produse sau servicii asupra cărora există prezumții de falsificare sau substituire;
abateri calitative potențial periculoase pentru viața sau sănătatea consumatorilor;
folosirea practicilor abuzive la vânzarea produselor și prestarea serviciilor;
cele două organe vor colabora la:
elaborarea sau îmbunătățirea unor reglementări specifice domeniului protecției consumatorilor;
stabilirea cauzelor care au determinat situațiile cu care s-au confruntat cele două organe și mijloace de prevenire.
Dreptul de control conferit de lege Gărzii Financiare se înscrie pe linia protejării populației împotriva unor activități comerciale ilicite și concurenței neloaiale. În mod operativ și inopinat această organizație este abilitată să verifice modul cum se respectă normele de comerț, urmărind împiedicarea activităților de speculă, contrabandă și orice procedee nepermise de lege.
Legile au fost adoptate pentru a fi respectate și credem că Garda Financiara are competența să constate nereguli de natura nespecificării termenului de valabilitate pe produse, precum și expunerea spre vânzare a produselor cu termenul de valabilitate expirat. Asemenea situații constituie abateri ce trebuie constatate și sancționate nu numai de organele însărcinate cu verificarea calității produselor, ci în primul rând de personalul Gărzii Financiare, acest drept înscriindu-se în prevederile art.17 din Legea 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare. Acest text de lege obligă la confiscarea produselor a căror desfacere este interzisă.
PERSONALUL GĂRZII FINANCIARE
2.4.1 DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE PERSONALULUI
Potrivit Regulamentului de funcționare, membrii Gărzii Financiare sunt angajați sau promovați pe bază de concurs. În ceea ce privește personalul de execuție, legea impune anumite condiții de vârstă, comportament corect în societate și pregătire de specialitate.
Astfel se stabilește că, pentru ocuparea funcțiilor de comisar este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
cetățenie română
serviciul militar satisfăcut (în cazul bărbaților)
limită maximă de vârstă de 45 de ani
să nu fi fost pedepsiți pentru săvârșirea unor infracțiuni
să fie absolvenți ai unui institut de învățământ superior economic sau juridic
De asemenea, candidații care solicită admiterea în rândurile Gărzii Financiare vor fi supuși unor preselecții medicale și psihologice eliminatorii.
Este necesar a se menționa că vechiul Regulament de funcționare al Gărzii Financiare impunea și o altă limită de recrutare a personalului acestei instituții.
Ne referim în acest sens la prevederile art.10 lit.a) care impunea ca o condiție de angajare criteriul sexului, astfel că puteau fi recrutați numai bărbați.
În această privință noul Regulament nu mai impune o atât de strictă limitare, dar nici nu o desființează în totalitate. Astfel, în conformitate cu prevederile art.14 al.(2) "pentru funcțiile destinate personalului auxiliar pot participa la concurs și femei", cu respectarea celorlalte condiții cerute.
La încadrare personalul Gărzii Financiare are obligația de a depune jurământul solemn, prin care se angajează să aplice dispozițiile privitoare la activitatea lor.
"Membrii Gărzii Financiare depun la angajare jurământ solemn pentru respectarea și aplicarea dispozițiilor legale.
Conținutul jurământului se stabilește prin hotărâre a Guvernului".1) Acesta se depune în fața comisarilor șefi de secție sau în fața comisarului general, iar actul se va consemna în scris și odată semnat se va păstra la dosarul personal.
Membrii Gărzii Financiare au statutul de funcționari publici, dar au însă un regim special datorită importanței deosebite a funcției pe care o dețin și o îndeplinesc.
1) Art. 23 din L. nr. 30/1991
În calitate de funcționari publici ce lucrează într-un sistem militarizat, comisarilor le este interzis să fie membri ai partidelor politice sau să aparțină organizațiilor politice. Ei pot însă face parte din organizații profesionale, cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Personalul Gărzii Financiare execută un serviciu ordinar și unul extraordinar.
Astfel, serviciul ordinar se execută periodic, chiar zilnic, pe baza legitimației de serviciu, în timp ce pentru efectuarea serviciului extraordinar sunt necesare ordine sau delegații speciale ale conducerii Ministerului de Finanțe Publice. În ambele cazuri funcționează însă regula potrivit căreia la orice acțiune de control participă minim doi angajați ai Gărzii Financiare.
Legiuitorul instituie și o anumită procedură de executare a atribuțiilor personalului Gărzii Financiare.
În exercitarea îndatoririlor ce le revin, funcționarii sunt obligați să își facă cunoscută în prealabil calitatea prin prezentarea legitimației de serviciu.
Uniforma specifică reprezintă ținuta obligatorie în timpul serviciului, alături de alte semne distincte, potrivit funcțiilor ierarhice, precum și insigne.
Există însă situații excepționale când, la ordinul comisarului general și în interes de serviciu, personalul gărzii va putea purta în timpul serviciului ținută civilă. De asemenea, ei sunt obligați la o conduită demnă , politicoasă și civilizată față de cetățeni, fără însă a fi lipsită de fermitate și intransigență față de cei care încalcă legile.
Personalul Gărzii Financiare are următoarele obligații principale : 1)
să încheie cu obiectivitate și fără părtinire acte scrise asupra rezultatului controlului și constatărilor făcute;
să execute în mod legal dispozițiile primite, informând asupra modului de îndeplinire a acestora;
să păstreze secretul de serviciu, precum și asupra informațiilor cu caracter confidențial, deținute ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu și să nu le facă publice, în afara cazului când îndatorirea funcției sau nevoile justiției nu impun în mod absolut contrariul;
să nu pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau în bani, nici să-și creeze avantaje în legătură cu serviciul sau prin exercitarea funcției;
să transmită toate cererile și reclamațiile ce intră în specificul activității Gărzii Financiare, pe cale ierarhică;
să păstreze în bună stare bunurile din dotare;
1) În conformitate cu prevederile art. 25 al. (1) din Regulamentul de funcționare a Gărzii Financiare
să respecte cerințele statutului funcționarului public;
să nu facă parte din vreun partid politic;
să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului sau să accepte să i se servească masa gratuit.
În limitele atribuțiilor personalul Gărzii Financiare colaborează cu alte organe specializate ale statului, care au atribuții în domeniul fiscal, vamal sau comercial.
2.4.2 FORME DE RĂSPUNDERE A PERSONALULUI ȘI MODUL DE UTILIZARE AL ARMAMENTULUI
Capitolul VI al Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare, instituie în privința personalului Gărzii Financiare două forme de răspundere și anume: răspunderea disciplinară și răspunderea materială.
2.4.2.1 Răspunderea disciplinară
În primul rând este delimitată sfera faptelor ce constituie abateri disciplinare.
Urmează astfel a fi sancționate sub acest titlu următoarele fapte:
încălcarea îndatoririlor prevăzute de regulament
refuzul nejustificat de a îndeplini îndatoririle de serviciu
neglijența sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu
absentarea nemotivată sau părăsirea nejustificată a serviciului
depășirea atribuțiior funcționale.
Este obligatorie cercetarea administrativă a faptei, cu respectarea dispozițiilor Codului muncii, de către persoane desemnate de comisarul general sau după caz de ministrul finanțelor publice.
Dacă persoana cercetată este găsită vinovată, potrivit prevederilor art.38 din Regulament, este de competența comisarului general să aplice următoarele sancțiuni:
mustrare
avertismentul
diminuarea salariului de bază
retragerea unei gradații sau trepte pe o perioadă de la 1 la 3 luni
retogradarea în funcție pe o perioadă de la 1 la 3 luni
desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă
Răspunderea materială
După cum menționează și art. 44 din Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii Financiare, în cazul unor pagube materiale în dauna patrimoniului administrat de Garda Financiară, se constituie o comisie care va cerceta cauzele de producere a evenimentului. În urma cercetărilor se întocmește un raport cu propuneri și se înmânează comisarului general sau comisarului șef de secție, care are competența de a lua, după caz, măsurile legale necesare.
2.4.2.3 Utilizarea armamentului
Datorită faptului că încă din perioada înființării instituției au existat situații în care autorii fraudelor opuneau rezinstență, Garda Financiară a funcționat ca un organ militarizat. Personalul a avut și are așadar în dotare armament de care poate face uz în situațiile în care nu există alte căi de a împiedica rezistența celor care încalcă legea.
Acest drept revine membrilor Gărzii Financiare chiar prin legea de reînființare, în care se stipulează că "în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, organele Gărzii Financiare sunt în drept să poarte uniformă, să păstreze, să folosească și să facă uz de armamentul și mijloacele din dotare, în condițiile legii".1)
Textul Regulamentului de funcționare a Gărzii Financiare statutează în capitolul VII, intitulat "Utilizarea armamentului și echipamentului", că personalul Gărzii Financiare poate face uz de armă 2), în condițiile legii în următoarele situații:
în caz de legitimă apărare;
când îi este pusă în pericol viața sau integritatea corporală împotriva celor care ripostează sau încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte pentru a se sustrage identificării și stabilirii provenienței bunurilor, ori pentru a-și asigura fuga de la locul faptei. Totuși mai este impusă și o altă condiție, recomandabilă doar, dar evident de preferat, care se referă la momentul anterior unei eventuale folosiri a armei din dotare, și anume la somația care ar trebui să preceadă focul de armă. Dar art.48 pct.4 menționează că în cazurile deosebite se poate face uz de armă, fără somație, dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta.
În același sens, acela al vătămării minime a persoanei ce opune rezistență, a fost instituită și reglementarea potrivit căreia în cazul în care se face totuși uz de armă, acesta să ducă doar la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseste și se va evita pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor și bătrânilor – art.50 – (1) din Regulament. Tot în spiritul mai devreme amintit, după întrebuințarea armei se va da ajutor celui rănit, eventual transportat la cea mai apropiată unitate medicală.
Pentru nerespectarea procedurii legale privind uzul de armă persoana în cauză va fi direct răspunzătoare.
Art. 17 lit. h) din L. 30/1991
Prin "uz de armă" se înțelege executarea tragerii cu armă de foc asupra persoanelor sau bunurilor – art.45 din Regulament
Personalul Gărzii Financiare beneficiază și are obligația să participe la programele de pregătire profesională și militară în vederea instruirii asupra modului de utilizare a armamentului, aparaturii tehnice și mijloacelor de transport din dotare.
2.4.3 normele de lucru referitoare la organizarea controlului financiar
Declanșarea acțiunilor de control se face ca urmare a programelor de activitate, elaborate în baza programelor cadru și a tematicilor de control, a sesizărilor, a rapoartelor, a informațiilor, a solicitărilor motivate din partea organelor abilitate, a ordinului ministrului finanțelor sau a conducerii Gărzii Financiare.
Înainte de declanșarea acțiunilor de control se procedează la instruirea comisarilor, de către șefii ierarhici sau de cei care coordonează acțiunea. Pentru acțiunile de control complexe, de amploare sau grefate pe o activitate cu un specific deosebit, se întocmește în prealabil, și se înmânează echipei de control, tematica cu obiectivele supuse verificării și/sau metodologia aferentă de control. Pentru acțiunile de rutină, care se efectuează în mod curent, se elaborează o tematică standard, care va fi actualizată, periodic, în funcție de evoluția legislației în materie, precum și de evoluția fenomenelor economico-sociale.
Tematicile standard și cele privind acțiunile de control complexe, sunt elaborate de centrala Gărzii Financiare și comunicate la secții și diviziile din centrală.
Șefii de divizie fac propuneri de formare a echipelor de control, stabilind și condițiile în care urmează a se desfășura acțiunea de control.
Comisarul general, comisarii șefi de secție și după caz adjuncții acestora, aprobă echipele și dispun începerea controlului. În cazul în care se impune continuarea sau extinderea acțiunii de verificare, operativă, la alți agenți economici, comisarii raportează șefilor ierarhici acest fapt, urmând să aducă la îndeplinire ordinul comunicat de aceștia.
Nu se admite o zonare (împărțire) prestabilită a teritoriului de activitate pe comisari, aceștia având obligația de a efectua control în orice zonă teritorială aferentă secției. Comisarii din cadrul Gărzii Financiare centrale, din ordinul Comisarului general sau după caz, a comisarilor generali adjuncți, pot efectua control în toată țara. Comisarii din cadrul secțiilor Gărzii Financiare, în cazuri justificate, pot efectua verificări și în afara județului, la propunerea șefilor de secții, cu aprobarea scrisă a Comisarului general sau adjuncții acestuia.
Echipa de comisari va comunica șefului de divizie, la intrarea în obiectiv, adresa și numărul de telefon unde efectuează controlul.
Garda Financiară centrală și secțiile teritoriale ale Gărzii Financiare organizează periodic documentarea și informarea juridică și economică a comisarilor din subordine, privind reglementările fiscale, financiar-contabile, vamale, norme și reguli de comerț etc., precum și prelucrarea unor aspecte cu grad de generalitate și a unor puncte de vedere de specialitate. În acest sens se elaborează un program anual de instruire și perfecționare profesională, defalcat trimestrial, și inclus în programul cadru în baza căruia se stabilește programul de activitate. Lunar se programează în cadrul unei ședințe de instruire, o tematică, care este realizată de un comisar cu funcție de conducere și vizează prezentarea și analizarea ubor deficiențe din activitatea colectivului și măsurile de remediere a acestora, precum și aspecte ce privesc perfecționarea și eficientizarea activității de control, completarea bazei de date, la nivelul secției, prin detalierea informațiilor despre agenții economici, analizarea în vederea diminuării fenomenelor ce rezultă din practicile curente ale agenților economici care conduc la evaziune fiscală.
Tematicile cuprind metode și proceduri de control privind impozitele și taxele, spete concrete de instrumentare a unor cazuri cât mai complexe, soluții date de instanțele administrative sau judecătorești, la contestațiile depuse la actele de control încheiate de Garda Financiară.
2.4.4 GHIDUL COMISARULUI
Având în vedere specificul operativ și inopinat al activității de control desfășurate de comisarii Gărzii Financiare, a fost elaborat ,,Ghidul comisarului’’. Acest ghid descrie faptele constatate, actele normative încălcate, precum și cele care menționează sancțiunea. Faptele ce pot fi constatate de către comisarii Gărzii Financiare, sunt cele de evaziune fiscală, contrabandă, precum și alte procedee interzise de lege, astfel:
Efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute la art. 3 din Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege (nu este autorizat să desfășoare un anumit tip de activitate). Fapta este contravenție numai dacă efectele ei sunt reflectate în acte contabile. În caz contrar ea este infracțiune și se sancționează conform prevederilor Legii 87/94, art. 11.
Vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi.
Efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfurilor, documente vamale, factura externă.
Expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat.
Condiționarea vânzării unor mărfuri de cumpărarea altora.
Omisiunea întocmirii și afișării în unitate, la locurile de desfacere sau servire, a prețurilor și tarifelor practicate.
Desfășurarea fără licențe a oricărei activități din domeniul jocurilor de noroc constituie infracțiune. În acest caz trebuie sesizate organele de cercetare penală, iar bunurile care au servit la săvârșirea faptei precum și sumele de bani încasate, trebuie confiscate.
Vânzarea și distribuirea, fără forme legale a mașinilor, meselor și instalațiilor de joc.
Practicarea unor procente de câștiguri din încasări mai mici decât cele legale.
Lipsa plăcuțelor de identificare individuală a mașinilor și a meselor de joc sau modificarea acestora.
Exploatarea jocurilor de noroc, prin instalații neverificate anual din punct de vedere tehnic.
Nerespectarea condițiilor avute în vedere la autorizare și prevăzute în nota de constatare întocmită pentru obținerea licenței, pe întreaga perioada de constatare.
Nu se respectă, de către organizatorii de jocuri de noroc, obligația transmiterii trimestriale a situației privind principalii indicatori economico-financiari realizați cumulat de la începutul anului.
Comercializarea pe teritoriul României a produselor fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false sau contrafăcute.
Deținerea de către persoane fizice a produselor de natura celor supuse marcării care sunt nemarcate, sau marcate cu marcaje false ori contrafăcute.
Revânzarea de către producătorul intern sau de către importator, altor agenți economici a timbrelor, banderolelor sau etichetelor de marcare, precum și cumpărarea acestora în astfel de condiții.
Vânzarea timbrelor, banderolelor sau etichetelor de marcare, de către unitatea autorizată în tipărirea lor, altor persoane fizice sau juridice în afara celor care dețin licența de atestare a dreptului de marcare.
Utilizarea de timbre, banderole sau etichete deteriorate.
Vânzarea țigărilor cu bucata, din pachete deschise sau fără pachet.
Nerespectarea obligației de a ține evidența distinctă a achiziționării, utilizării și returnării timbrelor, banderolelor sau etichetelor de marcare.
Nerespectarea obligației de a prezenta, în termen legal (15 ale fiecărei luni) autorității emitente a licenței de atestare a dreptului de marcare, situația privind utilizarea marcajelor.
Nereturnarea de către producătorii interni a marcajelor neutilizate până la expirarea termenului de valabilitate a licenței de atestare a dreptului de marcare.
Nerepatrierea în termenul legal a marcajelor scoase temporar din țară.
Efectuarea de plăți în numerar peste plafonul prevăzut de lege (30 milioane lei).
Acordarea de avansuri zilnic spre decontare mai mari decât plafonul prevăzut
(30 milioane lei).
Nedepunerea la bancă a sumelor ce depășesc plafonul de 20 milioane lei în termenul prevăzut de lege (1-2 zile).
Depășirea plafonului de numerar în casierie (20 milioane lei) cu excepțiile prevăzute de lege (3 zile salariale etc.).
Efectuarea de încasări zilnice de la o singură persoană juridică, în numerar, pentru fiecare casierie peste plafonul de 30 milioane lei.
Acordarea de facilități de preț clienților persoane juridice, care efectuează plata în numerar.
Nerespectarea obligației agenților economici care colectează deșeuri refolosibile de a solicita predatorilor și a consemna în documente datele de identificare și proveniența deșeurilor.
Comercializarea de deșeuri refolosibile a căror proveniență nu poate fi dovedită.
Producerea și comercializarea obiectelor de cult în alte condiții decât cele stabilite de art. 1 din Legea 103/92 (se produc în instituții de cult ori societăți comerciale abilitate de acestea).
Nedepunerea în termen de 30 zile de la data încheierii semestrului, a dării de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.
Refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documentele privind modul de calcul; reținere și virare a impozitului pe salarii.
Dotarea, comercializarea sau utilizarea de către agenții economici a aparatelor de marcat fiscale fără avizul comisiei de avizare a distribuției și utilizării aparatelor de marcat ori nerespectarea condițiilor prevăzute în aviz.
Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii fără emiterea bonului fiscal în toate situațiile prevăzute de lege.
Nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat.
Nerespectarea de către clienți a obligației de a solicita, prelua, păstra și prezenta organelor de control a bonurilor fiscale.
Nerespectarea de către utilizatori a obligației de a anunța distribuitorul autorizat sau reprezentații legali ai acestuia în momentul constatării defecțiunii aparatului de marcat fiscal.
Nerespectarea obligațiilor ce revin distribuitorilor de repunere în funcțiune sau înlocuire a aparatelor de marcat fiscale în termenul prevăzut de lege.
Nerespectarea obligației de a păstra și de a arhiva rola jurnal, raportul fiscal de închidere zilnică și registrul special (registrul care se completează pentru operațiunile realizate în perioada în care casa de marcat este defectă).
Nerespectarea obligației de a păstra, de a completa și actualiza cartea de intervenții.
Nerespectarea obligației de a păstra și preda spre arhivare memoria fiscală.
Emiterea bonului fiscal pentru o valoare inferioară celei reale precum și nerespectarea obligației de a consemna într-un registru special toate operațiunile realizate în perioada în care aparatul de marcat nu este în funcțiune.
Neinstalarea aparatelor de marcat în termenle prevăzute de art. 6 din O.U.G. 28/1999 atrage suspendarea activității unității până în momentul înlăturării cauzelor care au generat acestea. În acest sens echipa va întocmi o notă de constatare care se va transmite D.G.F.P.C.F.S.
Nedepunerea în termen a declarației de înregistrare, modificare sau încetare pentru atribuirea codului fiscal.
Depunerea de declarații neconforme cu realitatea.
Prezentarea și primirea de documente (referitoare la importuri, vânzări, prestări servicii, plata obligațiilor către buget sau terți) fără a avea înscris codul fiscal.
Înscrierea pe documente a unor coduri fiscale fictive.
Efectuarea de transporturi fără licențe ori licențe suspendate.
Efectuarea de transporturi pentru terți, contra plată de către operatorii de transport în interes propriu, fără a se elibera documente pentru sumele încasate.
Efectuarea de către șofer a transporturilor publice de persoane, fără legitimații de călătorie sau cu legitimații nevalabile (neemiterea de bilete).
Călătorie fără legitimație în transportul public de persoane.
Nerespectarea termenelor legale menționate în O.G. 18/1994 sau cele menționate în autorizația B.N.R. privind repatrierea încasărilor în valută.
Nerespectarea obligației de a repatria valuta în termen de 30 zile de la data constatării contravenției.
Nerespectarea prevederilor cap. IV, pct. 8 din O.G. 18/94, schimbarea valutei din cont și achitarea datoriilor scadente la intern.
Depunerea cu întârziere de până la 30 zile inclusiv a declarațiilor de impozit și taxe față de termenul legal.
Depunerea declarațiilor cu o întârziere de până la 60 zile
Depunerea declarațiilor cu o întârziere mai mare de 60 zile.
Nedepunerea declarațiilor în cazul contribuabililor care nu realizează profit, înregistrează taxe de rambursat ori se află în una din situațiile prevăzute de art. 5 din O.G. (divizare, dizolvare etc.).
Neîntocmirea corectă, clară, citeț și lizibil a declarațiilor precum și nereprezentarea la organul fiscal în termenul stabilit pentru a efectua corecturile ce se impun de declarații.
Înregistrarea ca mijloace fixe a unor obiecte care conform prevederilor Legii 15/94 nu se încadrează în această categorie.
Calcularea amortizării pentru mijloacele fixe exceptate potrivit art. 5 din Legea 15/94 (lacuri, balți, iazuri, terenuri împădurite).
Utilizarea unor durate normate de utilizare, altele decât cele stabilite conf. prevederilor legale.
Înregistrarea unor valori de intrare a mijloacelor fixe decât cele stabilite conform prevederilor legale.
Modificarea pe parcursul duratei normate de funcționare a duratei și regimului de amortizare stabilite conform legii.
Nu se înregistrează în registrele contabile toate valorile materiale și bănești deținute precum și drepturile și obligațiile patrimoniale. Înregistrarea se face în mod cronologic și sistematic potrivit normelor aprobate prin H.G. 768/92.
Se primesc ori se eliberează din depozite bunuri de orice fel fără ca acestea să fie însoțite de documente legale.
Nu se întocmește lunar balanța de verificare.
Nu se țin registrele de contabilitate (registrul jurnal, inventar, cartea mare) în strictă concordanță cu destinația lor, în mod ordonat și complet astfel încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor patrimoniale.
Nu se întocmesc documente justificative (note de intrare-recepție, rapoarte de fabricație, bonuri de consum etc.) și contabile sau orice alte evidențe prevăzute de lege (privind accize, T.V.A. etc.). Se înregistrează documentele în altă ordine decât cea cronologică ( de la o lună la alta). Nu se păstrează și arhivează documentele contabile timp de 10 ani sau 50 ani statele de salarii. Nu se reconstituie în termen de 30 zile documentele pierdute, sustrase sau distruse.
Nu se efectuează inventarierea patrimoniului în toate situațiile prevăzute de lege: inventarierea generală, începutul activității cel puțin o dată pe an, la fuziune, încetarea activității și alte situații prevăzute de lege, inventarierea parțială la schimbări de prețuri, sustrageri, calamități etc.
Nu se întocmește bilanț contabil în toate cazurile prevăzute de lege (anual, fuziune, încetare de activitate, divizare – art. 27 din Legea 82/91) posturile din bilanț nu sunt puse în concordanță cu datele din contabilitate sau cu situația reală, bilanțul nu este vizat de cenzori sau contabili autorizați-experți contabili, bilanțul nu se depune în termen la organul fiscal. Bilanțul nu s-a păstrat 50 ani (art. 27-32 din Legea 82/91).
Nu organizează și conduce evidența contabilă la sediul social declarat.
Nu se păstrează evidența contabilă la sediul social declarat și nu se pune la dispoziția organelor cu atribuțiuni de control.
Nu se întocmesc în termen și conform prevederilor legale documentele primare și contabile privind veniturile realizate (chitanțe, note de plată, etc.).
Se calculează în mod eronat impozitele și taxele cu consecința diminuării sumei de plată ( se aplică o cotă mai mică de impozit etc.).
Nu se prezintă la cererea organului de control documentele din care să rezulte modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale (deconturi, declarații, ordine de plată, chitanțe etc.).
Se refuză prezentarea la control a bunurilor materiale supuse impozitării.
Nu se rețin și virează la bugetul de stat, impozitele și taxele care se realizează prin stopaj la sursă (impozite dividende, impozite salarii etc.).
Nu se întocmesc și depun situațiile cerute de organele fiscale în legătură cu activitatea desfășurată pentru a se cunoaște realitatea financiar-fiscală. Se utilizează în alt mod decât cel prevăzut de lege documentele cu regim special.
Nu se duc la îndeplinire dispozițiile date prin actele de control.
Nu declară în termen de 5 zile de la înregistrare, la organele fiscale unde își au sediul, date în legătură cu subunitățile, constituite în sucursale, filiale, puncte de producție, magazine, depozite, locuri producție, conturile și băncile unde sunt deschise. Orice schimbare se declară în termen de 15 zile.
Nu se onorează de către bănci titlurile de creanță fiscală emise de organele competente.
Sustragerea de la plata impozitelor și taxelor pentru veniturile obținute prin exercitarea de activități neautorizate.
Desfășurarea de activități de comercializare a produselor supuse autorizării fără autorizație ori fără a folosi facturi fiscale cu regim special.
Neplata accizelor și a impozitului la țițeiul și la gazele naturale din producția internă, la termenele stabilite.
Neplata sau plata cu o întârziere de până la 30 de zile a transei a II-a a taxei de autorizare.
Întârzierea peste 30 de zile la plata taxei de autorizare.
Folosirea alcoolului brut ca materie primă pentru prepararea băuturilor alcoolice.
Nedeclararea în termen la organul fiscal a capacităților de producție pe care le dețin agenții economici producători de alcool și băuturi alcoolice, precum și a modificărilor intervenite la nivelul acestora.
Comercializarea pe piața internă la prețuri mai mici decât cele declarate a produselor și grupelor de produse pentru care s-au stabilit prețuri minime.
Neînscrierea în facturile fiscale a prețurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate (în cazul producătorilor și importatorilor).
Comercializarea la prețuri mai mari decât prețurile maxime de vânzare declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de prețuri.
Practicarea de prețuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât prețurile minime stabilite pe produse, la care se adaugă acciza determinată pe baza prețului maxim de vânzare cu amănuntul plus TVA.
Neafișarea la loc vizibil a listelor cuprinzând prețurile maxime și minime în vigoare pentru toate produsele comercializate.
Comercializarea produselor care nu se regăsesc în listele cuprinzând prețuri maxime de vânzare cu amănuntul declarate.
Neînregistrarea în jurnalele de cumpărări a intrărilor de produse utilizate ca materie primă, precum și neînregistrarea în jurnalele de vânzări a livrărilor de produse rezultate din prelucrare.
Neutilizarea documentelor fiscale speciale
Nesolicitarea plajelor de serii și numere pentru emiterea documentelor fiscale prin utilizarea sistemelor informatice.
Nedepunerea în termen la organele fiscale a listelor de inventariere privind cazanele sau alte instalații de producere a băuturilor alcoolice naturale distilate.
Nu se prezintă de către producătorii de alcool, supraveghetorilor fiscali, certificatele de calibrare.
Nu se depun la organele fiscale situațiile privind modul de valorificare a alcoolului.
Întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale speciale.
Neevidențierea în registrul special a cantităților de alcool vrac importat.
Livrarea de alcool etilic vrac sau băuturi alcoolice vrac, altor agenți economici decât cei care posedă licență pentru atestarea dreptului de marcare.
Livrarea de bere din producție internă, neînsoțită de certificate de calitate
Neevidențierea în registrul destinat în acest scop a informațiilor privind capacitățile reale de distilare, data și ora sigilării și desigilării cazanelor sau a celorlalte instalații de fabricație a băuturilor alcoolice naturale.
Nedotarea cu mijloace de măsurare legale a producției de alcool.
Refuzul agenților economici producători de țigarete de a prelua în condițiile legii cantitățile de produse din tutun confiscate.
Folosirea la livrarea țigărilor în facturi a altor prețuri decât cele declarate și în vigoare la data livrării.
Comercializarea de sortimente de țigări care nu se regăsesc în listele cuprinzând prețurile maxime de vânzare cu amănuntul.
Desfășurarea activităților de producție a produselor alimentare fără licență de fabricație.
Pentru a veni în sprijinul comisarului, ghidul prevede și obligația acestuia de a nu omite: numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei, și semnătura agentului constatator.
CAPITOLUL 3
ATRIBUȚIILE DE CONTROL ALE GĂRZII FINANCIARE
3.1 CONTROLUL FINANCIAR EXECUTAT PRIN GARDA FINANCIARĂ
3.1.1 NECESITATE, ROL, OBIECT, FUNCȚII
Acțiunea de control este determinată de cauze obiective, de particularitățile legilor economiei de piață, necesitatea controlului financiar fiind strâns legată de existența proprietății publice.
În ceea ce privește obiectul controlului financiar, acesta vizează actele și operațiunile emise, respectiv înfăptuite de către agenții economici, instituții publice , precum și de alți participanți la viața economico-fiscală a statului. În acest sens echipelor de control le revine sarcina de a urmări dacă actele și operațiunile care fac obiectul examinării îndeplinesc condițiile de legalitate, operativitate, eficiență, economicitate și realitate, acceste condiții trebuind a fi îndeplinite în mod cumulativ. Obiectul controlului este deci acela de a rezolva erorile, abaterile, lipsurile și deficiențele în scopul evitării lor în viitor.
Astfel, rolul și obiectivele urmărite determină cinci funcții importante ale controlului financiar:
Funcția de evaluare este cea care cuprinde acte și operațiuni de estimare a situației de factor relativ la cea de juro. Prin intermediul acestei funcții se constată starea reală și performanțele unei acțiuni economice. Este atât o funcție de apreciere a activității controlate, dar ea implică totodată și sugestii, propuneri și măsuri de aplicat.
Funcția preventivă constă într-o serie de măsuri luate de către organele de control în vederea evitării și eliminării unor fraude înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea și eliminarea cauzelor care le generează. Acțiunea se manifestă deci înaintea emiterii actelor, respectiv săvârșirii operațiunilor, în scopul de a le oprii pe cele care nu sunt legale. Se previne deci efectuarea unor activități ce nu răspund cerințelor de legalitate și regularitate, precum și depășirea limitelor financiare alocate pentru operațiunea respectivă. Totodată se identifică și cauzele care au generat asemenea operațiuni și se pot lua măsuri de eliminare a acestora .
c) Funcția de documentare permite cunoașterea proceselor care au loc în activitatea economică, sub aspect cantitativ și calitativ, asigurându-se astfel participarea nemijlocită a controlului la actul de conducere prin furnizarea datelor și informațiilor necesare pentru fundamentarea deciziilor.
d) Funcția recuperatorie mai este numită și funcție de sancționare sau reparatorie. Ea evidențiază un aspect foarte important al controlului financiar, constând în acțiunea de descoperire și recuperare a pagubei, precum și luarea de măsuri față de cei responsabili de către organele de control ce urmează a încadra vinovăția strict în limitele legislației existente. Formele procedurale legale de recuperare sunt :
recuperarea pe calea executării silite
recuperarea pe calea răspunderii materiale reglementată de legislația muncii
recuperarea pe calea acțiunii civile în justiție
Uneori, deficiența nu are nici o consecință păgubitoare, dar abaterea este totuși sancționată pentru a se preveni repetarea acesteia. În cele mai multe cazuri întâlnim o situație mixtă, definită atât prin caracterul sancționator – represiv, cât și prin caracterul reparator, fără a exista o delimitare evidentă între ele.
e) Funcția pedagogică este cea care permite acțiuni de educare a celor care au drepturi și obligații în formarea și utilizarea fondurilor publice, având deci un caracter formativ, de generalizare a experienței publice. Se urmărește ridicarea cadrelor, a nivelului din economie, dar pentru acest lucru este necesară o pregătire solidă a organului de control care trebuie să se bucure de credibilitate. Prin depistarea și sancționarea cu fermitate a manifestărilor ilegale, precum și prin publicitatea realizată în jurul acestor cazuri, se contribuie și se favorizează îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu.
Deasemenea, prin restabilirea legalității se dezleagă și probleme de interpretare a dreptului. Indiferent de aspectele și formele pe care le îmbracă, controlul financiar are o importanță deosebită prin aceea că el completează activitatea financiară de formare, repartizare și întrebuințare a resurselor financiare publice, acționând asupra acesteia prin funcțiile sale. În urma analizei acestor funcții putem concluziona că importanța controlului este determinată tocmai de ceea ce se urmărește a se asigura, mai precis :
îndeplinirea în condiții de economicitate și eficiență a obiectivelor entității;
conformitatea cu legea și reglementările interne;
prevenirea și detectarea fraudelor și erorilor;
protecția bunurilor și informațiilor;
calitatea înregistrărilor contabile și furnizarea oportună de informații sigure.
3.1.2 METODELE ȘI PROCEDURA EXECUTĂRII
CONTROLULUI FINANCIAR
Metodologia de control este definită ca fiind un "ansamblu de instrumente, metodologic organic structurate, se utilizează selectiv, diferențiat în funcție de natura activităților sau operațiunilor controlate, formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente și a posibilităților de perfecționare a activității controlate."1)
Pentru atingerea scopului urmărit prin efectuarea controlului se utilizează diferite tehnici, procedee și modalități de verificare, fie proprii, fie aparținând altor discipline. Amintim câteva dintre aceste metode tehnice :
controlul sistematic (are în vedere gruparea documentelor pe probleme)
controlul financiar documentar (constă în examinarea documentelor din evidența tehnico-operativă și contabilă. Prin acest procedeu se stabilește veridicitatea datelor, a calculelor)
controlul încrucișat (se confruntă toate exemplarele unui document, adică atât documentele unității controlate, cât și cele ale unităților cu care aceasta întreține relații economice și financiare)
controlul cronologic (se examinează documentele în ordinea întocmirii și înregistrării; se recomandă doar în unitățiile cu un volum de operații redus)
controlul reciproc (se confruntă înregistrări ale documentelor din diferite compartimente ale unității, constituind astfel o confirmare internă a datelor înscrise în documente și evidențe)
controlul financiar faptic (se exercită la fața locului prin observare directă, urmărind stabilirea reală a existenței mijloacelor materiale și bănești prin modalități precum: inventariere, observare directă, expertiză tehnnică și de laborator)
controlul financiar mixt (presupune folosirea mai multor procedee tehnice de control, pentru o mai mare eficacitate a acțiunii de control) etc.
Utilizarea metodelor se bazează pe principiul completării și intercondiționării dintre acestea, în funcție de obiectivele stabilite.
În ceea ce privește procedura de control, aceasta constituie un ansamblu de acte și
Gliga I. , Drept financiar, București 1998, pg. 313
operațiiuni referitoare la pregătirea, organizarea, desfășurarea și consemnarea rezultatelor
activității de control.1)
În cadrul procedurii de executare a controlului financiar, comisarii Gărzii Financiare au următoarele atribuții:
să efectueze controlul potrivit prevederilor legale și să consemneze constatările în acte de control pe bază de date și fapte reale exprimate cu exactitate, răspunzând de calitatea controlului și a măsurilor luate sau propuse a se lua;
să efectueze o documentare prealabilă, la sediu, asupra firmei ce urmează a fi controlată și a legislației potrivit obiectivelor de verificat;
la începerea controlului, să se legitimeze și să legitimeze pe bază de documente oficiale, persoana sau persoanele verificate sau pe reprezentanții legali ai contribuabilului sau agentului economic controlat, consemnând în actul de control datele de identificare de pe aceste documente;
în funcție de complexitatea controlului, să ia declarații contribuabilului sau agentului economic, înainte de începerea controlului;
să solicite documentele și accesul la bunurile sau spațiile supuse controlului;
pentru stabilirea obligațiilor fiscale sau a realității înregistrărilor în evidența contabilă, perioadele sau operațiunile (documentele) care se verifică prin sondaj vor fi alese astfel încât să fie reprezentative pentru control și să permită formularea concluziilor față de obiectivele urmărite;
să verifice și să analizeze observațiile formulate de contribuabili sau reprezentanți agenților economici și să înscrie în actul de control punctul lor de vedere față de aceste observații;
să solicite explicații scrise persoanelor răspunzătoare de deficiențele sau faptele constatate, să verifice realitatea acestora și să ia sau să propună măsurile legale;
să ia măsurile operative care se impun în timpul controlului, privind:
încheierea notelor de constatare pentru faptele, care ulterior nu mai pot fi dovedite, sau în cazul unor infracțiuni;
încheierea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor;
sigilarea spațiilor sau corpurilor delicte, până la stabilirea soluției finale;
Gliga I., Drept financiar, București 1998, pg. 314 și Drossu Șaguna D., Drept financiar și fiscal, Editura ,,Deșteaptă-te Române’’, București 1992, pg. 105
ridicarea de probe și contraprobe sigilate, când există indicii ale unor fapte ilicite sau când normele legale prevăd expres acest lucru pe baza de proces verbal;
ridicarea documentelor în original, potrivit dispozițiilor legale, pe bază de proces verbal de ridicare când constată infracțiuni sau există posibilitatea distrugerii sau sustragerii acestora;
remedierea deficiențelor constatate;
încasarea contra chitanță a amenzilor sau obligațiilor bugetare stabilite ca urmare a controlului;
dispunerea în condițiile legii a confiscării bunurilor ce fac obiectul unor fapte ilicite, sau pentru care legea prevede această măsură;
ridicarea și valorificarea, în condițiile legii, a bunurilor confiscate;
înregistrarea la registratura agentului economic sau afișarea pe ușa de acces în sediul firmei a invitației de prezentare la sediul Gărzii Financiare în cazurile prevăzute de regulament;
solicitarea de martori pentru confirmare, atunci când prevederile legale o impun;
să introducă în baza de date a secției informațiile despre firmele care nu pot fi identificate sau ai căror administratori sau asociați nu pot fi contactați și să comunice aceste informații la centrala D.G.F.P.C.F.S., la celelalte secții ale Gărzii Financiare, la Registrul Comerțului, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Generală a poliției de frontieră, străini, probleme de imigrări și pașapoarte, pentru monitorizarea și combaterea activității acestora. În acest sens, fiecare secție, inclusiv centrala, vor organiza propria evidență ce urmează a fi folosită în controalele ulterioare. Aceste date se referă la:
societăți comerciale înmatriculate la registrul comerțului, având cod fiscal atribuit, dar care nu funcționează la adresa respectivă;
societăți comerciale neînregistrate care utilizează ștampile și însemne false;
persoane fizice care derulează operațiuni impozabile, neidentificate la adresa căutată;
documente emise (îndeosebi facturi și documente de însoțire a mărfii), de un emitent care nu poate fi identificat, fapt ce conduce la ideea că documentul a fost emis de unul din cei prezentați în primele trei aliniate;
documente emise (facturi și documente de însoțire a mărfii), de un emitent identificat, dar care nu au fost obținute pe cale legală potrivit legislației în vigoare;
să solicite agentului economic înregistrarea actului de control în registrul de corespondeță, iar dacă acesta nu există, să facă mențiunea despre acestea în actul de control;
să depună actele de control pentru înregistrare la registratura/secretariatul instituției, în termen de 24 ore de la terminarea controlului în zilele lucrătoare, sau în prima zi lucrătoare în cazul în care controlul se finalizează înaintea sau în cursul unei zile nelucrătoare, exclusiv procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor. De asemnea, să depună sau să predea, la termenele stabilite prin lege, bunurile confiscate, numerarul încasat pe bază de chitanță, probele ridicate etc.;
să sesizeze organele abilitate a sancționa faptele constatate ce nu intră în sfera de competență a Gărzii Financiare;
pentru evidențierea acțiunilor și a actelor de control să întocmească fișa privind rezultatele controlului și să urmărească realizarea și valorificarea tuturor măsurilor dispuse în actul de control, până la completa lor epuizare;
întotdeauna în actele de control bilaterale, comisarii vor indica drepturile agentului economic referitoare la căile de atac (termene, denumirea organelor abilitate să le primească sau să le soluționeze etc.);
motivat, șefii de divizii sau șefii ierarhici pot dispune reverificarea anumitor obiective, de către aceeași echipă sau efectuarea unui nou control de către o altă echipă;
în cazul verificării unei sesizări sau reclamații, după încheierea actelor de control se va întocmi un raport care prezintă modul de soluționare a celor sesizate sau reclamate;
3.1.3 ACTELE DE CONTROL FINANCIAR
Activitatea de control financiar se finalizează prin înscrierea constatărilor organelor de control în anumite documente.
Actele de control financiar reprezintă verificări documentare și faptice, consemnări scrise ale constatărilor, formulări de aprecieri și concluzii, precum și decizii ale acțiunilor și eventual ale coercițiilor necesare pentru restabilirea conformității activității financiare a subiecților de drept controlați. Actele de control financiar sunt acte autoritare, efectuate în interesul public, obligatorii pentru toate subiectele de drept vizate și care pot fi săvârșite numai de către organele și persoanele învestite de lege cu atribuții de control sau verificare a respectării și aplicării conforme a normelor dreptului financiar.
Aceste documente poartă denumiri diverse, în funcție de organul ce a efectuat controlul, dat și potrivit cu natura constatărilor consemnate.
Astfel, consemnările comisarilor Gărzii Financiare pot fi făcute în:
proces-verbal
proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor
nota de constatare
nota unilaterală sau raport.
Procesul-verbal, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și nota de constatare sunt acte de control bilaterale în sensul că se întocmesc de organele de control și se aduc la cunoștință celor verificați și trebuie semnate atât de către echipa de control cât și de către cei verificați. Nota unilaterală (raport) este un act de control unilateral în sensul că se întocmește numai de comisari, exprimă constatările și opinia acestora și sunt prezentate spre aprobare sau știința șefilor ierarhici.
Procesul-verbal
Constatările ce se înscriu în procesul-verbal trebuie să fie proprii ale comisarilor Gărzii Financiare, să se bazeze pe date reale și documente legal întocmite, să fie prezentate clar și precis, eliminându-se descrierile inutile și personale. Fapta, ce constituie abatere de la normele legale, se descrie amănunțit, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, consemnându-se în proces-verbal, în mod obligatoriu, actul normativ încălcat (articol, alineat) și cu determinarea exactă a influențelor bugetare, fiscale și financiare nefavorabile. Pentru fiecare abatere constatată și înscrisă în proces-verbal se vor nominaliza persoanele și funcțiile acestora care nu au respectat prevederile legale.
Deasemnea, se vor consemna în procesul-verbal măsurile luate operativ, cu menționarea bazei legale, precum și măsurile ce urmează a fi luate în continuare cu indicarea termenelor de realizare și communicate de Garda Financiară.
Pentru susținerea constatărilor la procesul-verbal se vor anexa situații și tabele semnate de organul de control și agentul economic, în original sau copie, precum și notele explicative luate persoanelor răspunzătoare sau altor persoane, care pot da informații și date utile controlului. Pentru explicațiile date, care nu sunt în concordanță cu constatările organului de control, comisarii Gărzii Financiare vor consemna în procesul-verbal, punctul de vedere fundamental legal, pe bază de documente legal întocmite. Documentele privind operațiunile financiar-contabile se anexează în original în cazul în care organul de control le consideră fictive, dubioase, când sunt indicii că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea lor de către cei interesați, ori când sunt considerate mijloace de probă. În acest caz, se va întocmi separat procesul verbal de ridicare a documentelor în original, lăsându-se copii confirmate de organul de control și conducerea agentului economic controlat.
Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină, de comisari și de persoanele care au participat la control sau au reprezentat oficial pe cei controlați. Dacă în procesul-verbal sunt consemnate fapte ce atrag răspunderea penală, acesta se semnează obligatoriu și de persoanele făcute răspunzătoare.
În cazul în care cei controlați au unele obiecțiuni asupra constatărilor efectuate de comisari, acestea vor fi clarificate și soluționate înainte de semnarea procesului-verbal. Dacă ele se mențin, atunci se va indica în procesul-verbal care este calea legală de urmat, de către cei controlați, potrivit reglementărilor în vigoare privind soluționarea acestora. Această mențiune se face și în cazul care nu se fac obiecțiuni.
În cazul în care echipa de comisari constată o faptă prevăzută și sancționată de legea penală se vor întocmi separat documente de controlare care vor cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele și calitatea celui care îl încheie; numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți; descrierea amănunțită a celor constatate și a măsurilor luate; numele, prenumele, ocupația și adresa persoanelor vinovate la care se referă actul de control, obiecțiunile și explicațiile acestora; obiectele reprezentând mijloc de probă sau corpurile delicte depistate și ce măsuri s-au luat în legătură cu acestea.
Actele de control astfel întocmite vor fi semnate pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, precum și de persoanele vinovate și după caz, de martorii asistenți.
Toate documentele astfel încheiate, declarațiile și actele doveditoare anexate se înaintează de îndată Parchetului.
Nota de constatare
Se întocmește atunci când pe parcursul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi ulterior dovedite, atunci când, pe calea valorificării constatărilor, acestea urmează să fie transmise altor organe abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare, în situații de control-documentare când trebuie consemnate date, informații necesare altor acțiuni de control, precum și în alte situații apreciate de organele de control.
În nota de constatare se consemnează situațiile de fapt, precum și măsurile operative luate pentru remedierea deficiențelor constatate.
Notele de constatare se semnează de organul de control, de conducătorul agentului economic, compartimentului sucursalei, filialei sau punctului de lucru și de către persoanele la care se referă constatările, precum și de eventualii martori în asistența cărora s-au făcut constatarea.
Proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor
Se încheie în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, potrivit cărora organele de control ale Ministerului Finanțelor sunt organe constatatoare.
Constatarea și sancționarea contravențiilor de către comisarii Gărzii Financiare se va realiza, în toate cazurile, pe formualre de proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, conform modelului aprobat pentru Garda Financiară. La constatarea, stabilirea, sancționarea și încasarea contravențiilor se vor aplica prevederile legilor speciale și generale cu privire la contravenții. Acest tip de proces-verbal se poate utiliza și în situația în care se dispune numai măsura confiscării de bunuri existente fizic.
În cazul în care comisarii Gărzii Financiare dispun și confiscarea, va descrie în procesul verbal lucrurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare, de ridicare și predare sau de valorificare prevăzute în dispozițiile legale.
Pentru susținerea constatărilor și stabilirea vinovăției contravenientului, se pot lua note explicative.
Nota unilaterală (raport)
Se întocmește în cazurile când, ca urmare a controlului, nu s-au constatat încălcări ale normelor legale referitoare la obiectivele supuse verificării sau în urma acțiunilor de documentare.
Acest document trebuie să conțină datele de identificare ale persoanei (agentului economic) documentele sau operațiunile verificate, alte informații care pot fi utile unor analize, statistici etc., precum și propunerile comisarilor care au efectuat acțiunea. Se întocmește într-un singur exemplar și se preda șefului de divizie.
În timpul controlului financiar, pe lângă principalele acte de control, comisarii pot întocmi o serie de documente utile, dintre care amintim:
Nota explicativă se ia în toate cazurile de la persoanele făcute răspunzătoare de abaterile constatate și consemnate în actele de control și care pot atrage răspunderi în sarcina acestora, precum și de alte persoane, pentru clarificarea cauzelor și împrejurărilor care a condus la nerespectarea prevederilor actelor normative. Notele explicative se pot lua în orice etapă a controlului, însă numai după ce s-a epuizat controlul asupra obiectivului la care s-a constatat abaterea ce necesită explicații, astfel încât organele de control să fie în măsură să pună întrebări precise și să combată fundamentat legal eventualele raspunsuri necorespunzătoare. Organele de control vor analiza răspunsurile primite și în funcție de concluzii vor înscrie constatarea în procesul-verbal. Dacă cel în cauză refuză să dea nota explivativă sau să răspundă la unele întrebări, orgnale de control vor formula întrebările printr-o adresă scrisă (înregistrată la agentul economic controlat), stabilind termenul în cadrul căruia trebuie primit răspunsul care nu poate fi mai mare de 48 ore. În cazul în care nu se primește răspuns, va consemna și va lua sancțiunile prevăzute de lege.
Proces-verbal de sigilare-desigilare
Se încheie în situațiile în care există indicii că în locurile de producție, depozitare, comercializare se găsesc bunuri sau produse a căror proveniență nu este legală sau a căror fabricație este interzisă prin lege, iar acțiunea de verificare nu poate fi finalizată, urmând să fie continuată. Se mai utilizează și când există posibilitatea ca documnetele și actele necesare verificării să fie sustrase sau distruse. În situația în care agentul economic nu este prezent sau reprezentat, sigilarea se efectuează în prezența martorilor asistenți. În vederea efectuării sau continuării controlului spațiilor sigilate se va înmâna sau se va transmite invitația agentului economic în cauză.
Invitație la sediul Gărzii Financiare se utilizează în cazurile când ca urmare a unei acțiuni de control, persoana sau persoanele, care reprezintă societatea supusă controlului, nu a fost găsită sau se sustrage de la control, și când se impune continuarea controlului la sediul Gărzii Financiare, pentru clarificarea unor aspecte referitoare la control.
Proces-verbal de afișare
Se încheie în cazul în care reprezentații Gărzii Financiare trebuie să comunice unei persoane fizice/juridice un act sau să îndeplinească o procedură de comunicare (proces-verbal de contravenție, Hotărârea de soluționare a obiecțiunilor, Invitație la sediul Gărzii Financiare etc.) după epuizarea celorlalte modalități de comunicare (depunerea la registratură/sediul persoanei, transmitere prin poștă cu scrisoare recomandată etc.).
Afișarea se face obligatoriu în prezența a cel puțin un martor.
Proces-verbal de ridicare documente sau alte înscrisuri cuprinde: nr. crt., descrierea pe scurt și conținutul a ceea ce se ridică, nr. file, registre, carnete, buc. etc.
Se face mențiunea despre faptul dacă s-au lăsat copii certificate și numele persoanei și a datelor de identificare în prezența căruia s-a efectuat ridicarea.
CAPITOLUL 4
ROLUL GĂRZII FINANCIARE
4.1 COMBATEREA INFRACȚIUNII DE EVAZIUNE FISCALĂ, CONTRABANDĂ ȘI A ORICĂROR PROCEDEE INTERZISE DE LEGE
Prin intrarea în vigoare a Legii 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, Gărzii Financiare îi revine sarcina să constate și să sancționeze această faptă sub formă contravențională și să sesizeze Parchetul.
Pentru a se combate evaziunea fiscală de către un organ de control trebuie să înțelegem mai întâi ce urmărește să corecteze statul prin crearea unui organism de tipul Gărzii Financiare. Fiscalitatea este indiscutabil o inoportunitate pentru orice contribuabil, indiferent cât civism fiscal ar dovedi acesta. Ea devine în plus o povară și cauză de nemulțumiri publice când "întrece măsura" sau când gestionarea ei este neconformă cu intenția declarată a puterilor publice.
Dintr-o scurtă analiză a conceptului de "evaziune fiscală" constatăm că aceasta reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte de la plata impozitelor, a taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare, de către persoane fizice și persoane juridice.
Este evidentă legătura dintre cele două fapte: o cotă excesivă a impozitului și evaziunea fiscală. Posibilitățile contribuabilului de sustragere de la obligațiile fiscale se prezintă sub două forme: procedeee ilicite și procedee prin care se exploatează de fapt imperfecțiunile legislative. După acest mod de evitare a efectelor reglementărilor fiscale de către contribuabil, se face diferențierea între evaziunea fiscală legală și evaziunea fiscală frauduloasă (fraudă fiscală).
În cazul evaziunii fiscale legale, contribuabilul se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor bugetare prin interpretarea legilor fiscale în favoarea sa și folosindu-se de posibilitățile lăsate de legiuitor.
În practică, cele mai frecvente cazuri de evaziune fiscală legală sunt:
practica societăților comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziții de mașini și utilaje pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit;
folosirea prevederilor legale referitoare la donațiile filantropice, chiar dacă au avut loc sau nu, duce la sustragerea unor venituri de la impunere;
scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate, indiferent dacă au fost sau nu realizate;
constituirea unor fonduri de amortizare sau de rezervă mult mai mari decât cele legal prevăzute, micșorând astfel venitul impozabil;
interpretarea favorabilă a legii, atunci când e vorba despre facilități pentru contribuțiile la sprijinirea activităților sociale, culturale, științifice, sportive.
Spre deosebire de evaziunea fiscală legală, care constă în menținerea în limite legale a evaziunii, cea fiscală frauduloasă constă în încălcarea flagrantă a legii, cu scopul de a nu plăti impozitul cuvenit. Această încălcare flagrantă a legii se traduce prin disimularea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului.
În practică, există modalități nelimitate de realizare a fraudei fiscale, dar cele mai des întâlnite sunt:
întocmirea de declarații false;
întocmirea de documente de plăți fictive;
executarea de registre de evidență duble, unul real și altul fictiv;
declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
reducerea materiei impozabile ca urmare a micșorării cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuielile societății a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor sau a unor cheltuieli neefectuate în realitate;
vânzări fără factură sau emiterea de facturi fără vânzare efectivă;
falsificarea bilanțului.
În concluzie, evaziunea fiscală este sensul negativ ce rezultă din aplicarea legilor într-un stat.
Din analiza fiscalității și a legilor ce reglementează sistemul fiscal se impune să ne întrebăm1):
Există o legislație corespunzătoare și un aparat fiscal eficient pentru a limita
la maximum evaziunea fiscală?
Mărimea sau întinderea evaziunii fiscale se află sub control sau dimpotrivă, este un fenomen cronic care erodează masa veniturilor bugetare și induce inechitatea în rândurile contribuabililor?
În combaterea evaziunii fiscale Garda Financiara are rolul vârfului de lance, care prin controlul operativ și inopinat surprinde prin mijloace specifice contribuabilii care se abat flagrant de la legile fiscale, producând frauda fiscală.
Controalele inopinate efectuate de Garda Financiară în locurile de producție, depozitare, pe timpul transportului și în locurile de comercializare a produselor duc la depistarea următoarelor fenomene:
1) Tribuna economică nr.6/1997
sustrageri de la plata taxelor vamale prin depistarea mărfurilor introduse în țară în regim de contrabandă;
sustragerea de la plata accizelor prin depistarea mărfurilor neînsoțite de documente cu regim special sau nemarcate;
sustragerea de la plata impozitelor și a taxelor prin depistarea mărfurilor comercializate a căror proveniență nu poate fi dovedită cu documente legale.
În literatura de specialitate se consideră că sancționarea activităților comerciale ilicite și a concurenței neloiale își găsește pe deplin justificarea, mai ales în această perioadă în care comerțul liber a cunoscut o dezvoltare rapidă, dar este uneori exercitat de persoane mai puțin instruite în această materie. Sancționarea concurenței neloaiale urmărește reprimarea actelor care contravin bunelor moravuri și nu se săvârșesc cu bună credință, căutând să mențină un minimum de loialitate în relațiile de concurență, atât în activitatea comercială cât și în cea industrială. Se urmărește astfel atât reprimarea unor practici abuzive ale persoanelor care fac același comerț, cât și protejarea consumatorilor care pot fi prejuduciați prin asemenea practici.
Prin acțiunile intreprinse în locurile comerciale aglomerate, piețe, târguri, oboare, Garda Financiară contribuie în mare măsură la depistarea contribuabililor care comercializează mărfuri nefiind autorizați să întreprindă acte și fapte de comerț, sustrăgându-se în acest fel de la plata impozitelor.
Controalele încrucișate au drept scop depistarea societăților comerciale care nu înregistrează în contabilitate în întregime sau în parte veniturile obținute din anumite activități. Tot cu această ocazie Garda Financiara descoperă firmele neînregistrate la Registrul Comerțului sau care sunt societăți fantomă, cu sedii fictive sau de mult abandonate.
Sunt deasemenea depistate puncte de lucru neînregistrate de societăți la organele fiscale.
4.2 PROCEDURA DE CONSTATARE A FAPTELOR ȘI DE VALORIFICARE A CONSTATĂRILOR
Comisarii Gărzii Financiare pot efectua controlul numai în baza unui ordin primit pe cale ierarhică, iar dacă dețin date sau indicii că agenții economici încalcă legislația în vigoare au obligația să raporteze de îndată și să acționeze potrivit ordinului primit.
Este consemnat atât în lucrări de specialitate, cât și în chiar textul regulamentului, că, menționează art.27 "rezultatul controlului și măsurile luate se consemnează în documente de control, iar evenimentele deosebite se raportează imediat șefului ierarhic’’.
Capitolul V al regulamentului este dedicat în întregime procedurii de constatare a faptelor și de contestare a actelor. În acest capitol este prevăzut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se întocmește și pentru sancționarea abaterilor de natură fiscală și pentru fapte de altă natură.
Valorificarea constatărilor și a măsurilor dispuse în actele de control, constau în întocmirea unei Note de prezentare a proceselor-verbale privind abaterile de la normele fiscale, vamale, valutare, comunicarea unor copii ale actelor de control la organul fiscal, transmiterea la organul de executare silită a titlurilor executării întocmite, precum și transmiterea actelor intermediare la organele de urmărire penală în cazul constatării unor fapte ce îmbracă caracterul inracțiunilor, comunicarea răspunsurilor către petenți sau către alte organe care au sesizat Garda Financiară.
În ceea ce privește bunurile confiscate și ridicate efectiv de comisari, acestea se predau cel târziu a doua zi persoanei desemnate prin decizie de către comisarul șef de secție sau comisarul general, și însărcinată cu depozitarea și evidența confiscărilor.
Bunurile vor fi numerotate în ordine cronologică și înregistrate într-un registru.
Bunurile confiscate de la un contravenient vor constitui loturi distincte care să poată fi identificate în orice moment. Acest lucru se va realiza prin etichetarea corespunzătoare a loturilor, eticheta ce va cuprinde denumirea agentului economic, denumirea și marca produsului, data și nr. documentului prin care s-a confiscat, data expirării produsului, respectiv perioada de garanție.
Valorificarea bunurilor confiscate, pentru care există titlu executoriu definitiv, se va face, potrivit dispozițiilor legale, de către o persoană desemnată de comisarul șef secție, respectiv comisarul general, cu valorificarea bunurilor confiscate, persoana care poate face parte și din
comisia de evaluare și valorificare care funcționează la D.G.F.P.C.F.S. Această persoană are și obligația de a face punctajul și de a asigura raportarea sumelor încasate din valorificare.
Echipa de comisari care a confiscat bunuri și le-a predat în gestiunea secției are obligația de a comunica, de îndată, titlul executoriu definitiv, atât la D.G.F.P.C.F.S. cât și persoanei desemnate cu valorificarea.
În cazul aplicării măsurii confiscării când bunurile nu pot fi ridicate din motive obiective se va întomi contract de custodie, între conducerea secției și conducerea agentului economic.
Predarea efectivă în custodie, de către echipa de comisari, a bunurilor confiscate se face prin sigilarea acestora în incinta agentului economic și încheierea unui proces verbal de sigilare și respectiv completarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la rubrica corespunzătoare. Aceste cazuri vor fi evidențiate corespunzător și urmărite în vederea valorificării corespunzătoare și în termen a bunurilor confiscate.
Când contravenientul nu acceptă depozitarea în incinta în care există bunurile confiscate se va face mențiune despre acesta în actul de control și se va asigura paza bunurilor până la ridicarea acestora. Dacă contravenientul nu desfășoară activități curente în incinta în care există bunurile confiscate, se va sigila întreaga incintă, luându-se măsuri de ridicare în zilele imediat următoare.
În cazul sumelor de bani confiscate dar neridicate efectiv de comisari, măsura va fi urmărită de echipa de control și transmisă spre executare organului de executare silită în situația în care nu se încasează în termenul stabilit prin actul de control.
4.3 Procedura de contestare a actelor și de soluționare a contestațiilor
Căile de atac împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de Garda Financiară pot fi adresate: instanțelor administrative și instanțelor judecătorești.
Căile de atac la instanțele administrative sunt: obiecțiunile, contestația și plângerea.
Obiecțiunile înregistrate la Garda Financiară se analizează și soluționează conform legii, având în vedere probele și motivele prezentate de petent, pe de o parte, respectiv a actului de control și a notei cu punctul de vedere întocmit de divizia de control implicată, pe de altă parte, prin Hotărâre. Punctul de vedere al diviziei de control este redat în Nota, care:
este un document intern
circulă între diviziile de control și divizia (compartiment) juridică
reprezintă punctul de vedere al organului de control față de obiecțiunile, contestațiile și plângerile formulate;
va fi însoțită de inventarul documentelor produse în timpul controlului – în copie – pentru susținerea cauzelor în justiție;
va fi semnată de echipa de control și șeful diviziei respective.
Dosarul va cuprinde pe lângă actul de control și probele ce susțin constatările. Obligatoriu, va fi întocmită ‘’Întâmpinarea’’ prin care se critică, punct cu punct, argumentele și motivele petentului-contravenient.
Hotărârea:
este un act administrativ jurisdicțional;
este pronunțată și semnată de șeful organului care a întocmit procesul.verbal atacat;
se comunică în termen de 15 zile de la declararea căii de atac prin poștă cu scrisoare de confirmare.
Adresa de comunicare a Hotărârii către petent:
este un act procedural de luare la cunoștință a petentului de hotărârea pronunțată de șeful organului care a întocmit procesul-verbal atacat;
este însoțită de Hotărârea pronunțată în cazul respectiv;
se comunică prin poștă cu confirmare de primire.
Contestația formulată împotriva Hotărârii se înaintează către Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P.C.F.S. județeană, împreună cu dosarul obiecțiunilor în original, Hotărârea în original și Referatul cu propuneri de soluționare.
Adresa de comunicare către D.G.F.P.C.F.S.:
constituie formularul prin care se transmite dosarul obiecțiunilor împreună cu contestația formulată;
dosarul obiecțiunilor este constituit din actele produse în timpul controlului și care susține cauza – în original.
Referatul cu propuneri cuprinde punctul de vedere al organului de control și al diviziei (compartimentul juridic) față de motivele invocate în contestațiile formulate:
Plângerea contravențională neaferentă măsurilor fiscale se analizează de către compartimentul juridic. Aceasta, după ce în prealabil, a solicitat și primit de la divizia de control ce a întocmit procesul atacat, punctul de vedere, constituie dosarul pentru judecătoria competentă să o soluționeze.
Pe parcursul derulării procesului la instanța de judecată, se vor formula Note scrise și Concluzii care se vor depune la dosarul cauzei. Soluționarea plângerii se realizează prin emiterea sentinței civile, care are caracter executoriu.
Sentința judecătorească se înregistrează la Garda Financiară și se transmite de către divizia (compartiment) juridică, echipei de control, spre a fi executată.
La primirea sentinței în original, echipa de control o va înainta spre executare organului competent.
În cazul în care soluția instanței nu este satisfăcătoare, se poate formula recurs ce se va introduce la instanța de fond, solicitând totodată motivația reținută de instanță, pentru a sta la baza argumentației cu care se atacă soluția recurată. În paralel, se va solicita suspendarea executării sentinței recurate.
Hotărârea instanței de recurs este definitivă și trebuie pusă în aplicare.
STUDII DE CAZ
ROMÂNIA
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
GARDA FINANCIARĂ BRAȘOV
PROCES VERBAL
– încheiat astăzi 23.09.2002 în BRAȘOV
Subsemnații S.C. și I.S., comisari în cadrul Gărzii Financiare Secția BRAȘOV în baza Legii nr. 30/1991 și a legitimațiilor de control nr. 0001 și 0002 am efectuat un control inopinat și prin sondaj la S.C. AbcdE S.A. cu sediul în BRAȘOV str. Noua Generație nr. 354654, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J08/156451/1997, cod fiscal R111324567.
În timpul controlului societatea a fost reprezentată de d-na MM domiciliată în București str. Calea Victoriei nr. 1004, bl. 2010, sc. A, ap. 212, legitimată cu BI seria B nr. 244397 eliberată de Poliția Municipiului București, în calitate de director economic.
Controlul s-a desfășurat la sediul S.C. AbcdE S.A. cu sediul în BRAȘOV str. Noua Generație nr. 354654.
Societatea are deschis următorul cont bancar:
Banca Comercială Română – sucursala Brașov: 251551.1-2.1/ROL.
Controlul a avut ca obiectiv verificarea modului în care sunt evidențiate în contabilitate livrările de mărfuri pe baza de avize de expediție și a cuprins activitatea desfășurată de societate în perioada ianuarie 2000 și până la momentul controlului.
S.C. AbcdE S.A. are ca obiect principal de activitate producția și comercializarea de scule cu preponderență pentru industria ușoară.
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj, conform tematicii de mai sus și asupra documentelor puse la dispoziție de societate a rezultat că în perioada menționată S.C. AbcdE S.A. a furnizat la mai multe societăți din țară scule, întocmind în acest sens avize de expediție în care se stipulează printre altele că mărfurile livrate se află în custodie la societatea beneficiară.
De altfel acest lucru este stipulat și în contractele cadru încheiate între S.C. AbcdE S.A. și beneficiari, unde la Cap. B pct. 3 se menționează că ,,produsele primite pe bază de aviz, în regim de custodie, să fie vândute în termen de 30 de zile’’.
Această stipulare din contractul cadru încheiat cu beneficiarii contravine art. 68 pct. (1) din HG nr. 598/2002 pentru aplicarea Legii nr. 345/2002 privind TVA, unde se menționează că mărfurile livrate pe baza de aviz de expediție trebuie facturate în termen de 3 zile de la livrarea efectivă a acestora, obligație prevăzută de altfel și în actul normativ premergător, respectiv la art. 25 lit. B pct. 11.7 alin. 2 din HG nr. 401/2000 de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind TVA.
Din verificările efectuate a rezultat că în aceste avize de expediție sunt trecute și valoarea unor servicii prestate, care constau în reascuțirea unor scule așchietoare, reprelucrări, replacări, taxe de urgență, etc., fapt care arată că nu este vorba numai de livrare de mărfuri în custodie ci că se facturează cu întârzieri inclusiv serviciile efectuate în scopul de a nu înregistra veniturile la momentul livrării mărfurilor și de a amâna înregistrarea acestora până la momentul încasării.
Cu ocazia controlului s-au identificat adrese întocmite de beneficiari ce conțineau denumirea mărfurilor vândute pentru ca S.C. AbcdE S.A. să le factureze.
Acest lucru demonstrează că prevederile din contractele încheiate între S.C. AbcdE S.A. și diverși beneficiari cât și mențiunile din avizele de expediție că marfa se află în custodie, erau pur formale întrucât beneficiarii după ce primeau marfa pe bază de aviz de expediție nu o păstrau în custodie ci o vindeau.
Din verificările efectuate de către organul de control la unul dintre beneficiari, respectiv S.C. CLAUS IMPEX S.R.L. a rezultat că la momentul controlului aceasta nu avea mărfuri în stoc, marfa fiind comercializată iar ca document de proveniență pentru aceasta erau avizele de expediție ale S.C. AbcdE S.A., care încă nu erau facturate.
Deci ca atare, S.C. CLAUS IMPEX S.R.L. nu avea în gestiune nici o custodie a S.C. AbcdE S.A., mărfurile fiind vândute de aceasta, urmând ca S.C. CLAUS IMPEX S.R.L. să prezinte situația vânzărilor către S.C. AbcdE S.A.și aceasta să emită factura.
Din verificarea în contabilitate s-au identificat următoarele societăți care întocmeau adrese prin care comunicau cantitatea de marfă vândută pentru a fi facturată:
S.C. MARIS S.R.L., S.C. ALEXIA S.R.L., S.C. MIRDA S.R.L., S.C. MILEN S.R.L.,
S.C. CRIS S.R.L.
Prin această procedură S.C. AbcdE S.A. a evidențiat veniturile încasate cu întârzieri în medie de o lună – în consecintă și TVA-ul datorat fiind evidențiat și virat bugetului de stat cu aceeași întârziere.
Neevidențierea veniturilor a avut același efect și asupra virării impozitului pe profit.
În tabelul 1 la prezentul proces verbal s-au calculat majorările de întârziere pentru impozitul pe profit aferent veniturilor nefacturate în termen, rezultând ca S.C. AbcdE S.A. datorează la momentul controlului majorări de întârziere în sumă de 391.391.548 lei.
La data controlului S.C. AbcdE S.A. avea mărfuri livrate pe bază de aviz de expediție și nefacturate în valoare de 1.125.370.361 lei pentru care datorează un impozit pe profit în sumă de 293.856.311 lei și un TVA în sumă de 213.820.369 lei.
În tabelul 2 la prezentul proces verbal s-au calculat majorările de întârziere aferente TVA-ului nevirat la bugetul statului în termenele stabilite de lege în sumă de 326.119.473 lei.
Facem mențiunea că la calculul majorărilor de întârziere s-a ținut cont de cotele de majorare aferente fiecărei perioade de calcul.
Pentru nefacturarea la termen a mărfurilor livrate S.C. AbcdE S.A. a fost sancționată contravențional conform art. 35 pct. 2 lit. B din Legea nr. 82/1991 republicată în 2002 iar pentru calculul eronat al TVA-ului și al impozitului pe profit societatea a fost sancționată conform art. 17 lit. C din Legea nr. 87/1994.
Pentru ambele contravenții s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A nr. 4755346/23.09.2002.
Tabelele 1 și 2 fac parte integrantă din prezentul proces verbal.
Măsuri stabilite:
Suma de 293.856.311 lei reprezentând diferența de impozit pe profit aferent veniturilor nefacturate în termen se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului BRAȘOV.
Suma de 391.391.548 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a acestui impozit pe profit se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului BRAȘOV.
Suma de 213.820.369 lei reprezentând diferența de TVA aferentă veniturilor nefacturate în termen se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului BRAȘOV.
Suma de 326.119.473 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a acestui TVA se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului BRAȘOV.
Nu au fost ridicate documente, înscrisuri sau valori și nu sunt obiecțiuni cu privire la modul de efectuare a controlului.
Împotriva prezentului proces verbal se poate face contestație în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință a prezentului verbal și se va depune la sediul Gărzii Financiare din BRAȘOV str. Principală nr. 100.
Prezentul proces verbal a fost întocmit în trei exemplare din care un exemplar înregistrat sub nr. _100_/23.09.2002 a fost lăsat persoanei juridice controlate iar două exemplare au fost luate de comisarii Gărzii Financiare BRAȘOV.
Garda Financiară BRAȘOV S.C. AbcdE S.A.
Com. S.C. M.M.
Com. I.S. -director economic-
Garda Financiară BRAȘOV S.C. AbcdE S.A.
COMISAR S.C M.M.
COMISAR I.S. – director economic –
Garda Financiară BRAȘOV S.C. AbcdE S.A.
COMISAR S.C M.M.
COMISAR I.S. – director economic –
ROMÂNIA
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
GARDA FINANCIARĂ BRAȘOV
PROCES VERBAL
încheiat astăzi 13.01.2003 în BRAȘOV
Subsemnații S.C. și I.S., comisari în cadrul Gărzii Financiare Secția BRAȘOV în baza Legii nr. 30/1991 și a legitimațiilor de control nr. 0001 și 0002 am efectuat un control inopinat și prin sondaj la S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. cu sediul în BRAȘOV str. Ștefan cel Mare nr. 1027, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J09/922546/1998, cod fiscal R 11084355.
În timpul controlului societatea a fost reprezentată de M.R. domiciliat în Brașov str. Vlad Țepeș nr. 13, bl. 13, sc. A, ap. 13, legitimat cu legitimație provizorie seria H nr. 015757502 eliberată de Poliția Municipiului Brașov la 21.03.2001, în calitate de director .
Societatea are deschis contul nr. 2555411.1-16140.1/ROL la Banca Comercială Română – sucursala Brașov.
Controlul s-a desfășurat la sediul societății S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. str. Ștefan cel Mare nr. 1027.
Controlul a avut ca obiectiv verificarea autenticității documentelor cu regim special care au stat la baza aprovizionărilor cu mărfuri, precum și reflectarea datelor înscrise în aceste documente în contabilitatea firmei pentru perioada decembrie 2000 și până la momentul controlului.
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj, conform tematicii de mai sus și asupra documentelor puse la dispoziție de societate, au rezultat următorele:
S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. are ca obiect principal de activitate comerț cu aparatura electrică.
În perioada decembrie 2000 – aprilie 2002 S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. s-a aprovizionat pe baza de facturi fiscale cu aparatură electrică de la diverse societăți din București.
Verificând proveniența facturilor fiscale care au stat la baza aprovizionărilor din București a rezultat că acestea nu sunt concorde cu realitatea în sensul că ori nu aparțin în totalitate furnizorilor înscriși în ele, ori au numere care nu figurează în plaja de înscriere și numerotare alocată de CN Imprimeria Națională S.A. spre distribuire către S.C. RTC HOLDING S.A. București – firma care este distribuitor autorizat de documente cu regim special în Municipiul București.
Totalul acestor facturi se ridică la suma de 1.285.433.270 lei, suma care a fost achitată numai în numerar având la bază ca documente justificative chitanțe. Astfel, așa cum rezultă din anexa nr. 4, denumită ,,Situația intrărilor fictive la S.C. XYZ S.R.L.’’ 8 facturi fiscale neconcorde cu realitatea care au stat la baza aprovizionărilor cu mărfuri au fost achitate în numerar cu un nr. de 46 chitanțe.
Deasemenea, din verificarea acestor chitanțe a rezultat ca nici acestea nu sunt concorde cu realitatea, neaparținând furnizorilor înscriși pe chitanțe, ori numerele și seriile înscrise în ele nu apar în plaja de înscriere și numerotare alocată spre distribuire.
În ceea ce privește impozitul pe profit rezultă că prin înregistrarea în contabilitate a acestor facturi fictive S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. a cuprins pe cheltuielile de aprovizionare cu marfă sume pe care nu poate dovedi că le-a achitat în realitate.
Deasemenea conform Legii nr. 82/1991 republicată, agentul economic avea obligația de a înregistra în contabilitate operațiuni care au la bază documente justificative prin care să se poată face dovada efectuării operațiunii. Totodată conform art. 9 din Cap. II din Legea nr. 414/2002 nu sunt deductibile de la calculul profitului impozitabil ’’cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ […] prin care să se facă dovada efectuării operațiunii’’.
Astfel, prin această operație – înregistrarea pe cheltuieli a unor sume justificative cu documente fiscale fictive – s-a diminuat în mod artificial profitul societății și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
Pentru perioada decembrie 2000 – septembrie 2001 s-a procedat la recalcularea profitului impozabil prin eliminarea acelor cheltuieli cu aprovizionarea de mărfuri a căror proveniență nu poate fi dovedită cu documente legale.
Calculul diferenței de profit stabilită de organul de control și implicit a impozitului pe profit datorat este prezentat în tabelul 3 la prezentul proces-verbal. Conform acestui tabel organul de control a stabilit că pentru această perioadă societatea datorează profit impozabil în sumă de 151.631.224 lei, pentru neplata căruia în termnele stabilite de lege calculându-se majorări de întârziere în sumă de 100.203.655.
Începând cu luna septembrie 2001 societatea se încadrează în prevederile OG nr. 24/2001 cu o cifră de afaceri sub 100.000 EURO devenind, începând cu această dată plătitor de impozit pe venit, aplicându-se o cotă de 1,5 % asupra veniturilor obținute de societate. Astfel pentru perioada septembrie 2001 – septembrie 2002 s-a procedat la stabilirea impozitului pe venit datorat de societate iar în tabelul 4 la prezentul proces-verbal este redat calculul acestuia de unde rezultă că societatea datorează un impozit pe venit în sumă de 10.994.581 lei pentru neplata căruia în termenele stabilite de lege s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 1.898.283 lei.
Prin înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale menționate mai sus, la care se adaugă faptul că mărfurile nu au fost achitate cu chitanțe de proveniență legală, S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. s-a înscris incorect în contabilitate cu un TVA deductibil în suma de 205.237.243 lei pe care nu poate să demonstreze că l-a plătit furnizorilor diminuând în acest fel TVA-ul de plată datorat bugetului de stat.
Având în vedere faptul că facturile de mai sus nu exprimă realitatea și nu s-au efectuat operațiunile înscrise, conform art. 18 pct. 10.6 din H.G. 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind TVA, agentul economic verificat nu avea dreptul de a deduce TVA din documente care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 25 lit. B din H.G. 401/2000, obligație preluată și în art. 29 lit. B (a) din Legea 345/2002 privind TVA.
Ca atare, s-a procedat la recalcularea TVA-ului datorat de societate, neluându-se în calcul TVA-ul deductibil înscris în aceste facturi fictive.
Din calculul prezentat în tabelul 5 la prezentul proces-verbal rezultă că TVA-ul datorat către bugetul de stat în perioada iulie 1999 – iulie 2002 a fost diminuat cu TVA-ul înscris în facturile fictive, respectiv cu suma de 205.237.243 lei.
Prin regularizarea TVA-ului de plată datorat de societate cu diferența de TVA stabilită de organul de control rezultă că la momentul controlului societatea are un TVA de plată în sumă de 291.436.446 lei ( din care 86.199.203 lei – TVA de plată evidențiat de societate și 205.237.243 lei – diferența de TVA stabilită de organul de control) pentru neplata căruia la termen s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 100.399.307 lei.
Calculul TVA-ului precum și a majorărilor de întârziere este prezentat în tabelul nr. 5 la prezentul proces-verbal. Facem mențiunea ca la calculul majorărilor de întârziere s-a ținut cont de cotele de majorare aferente fiecărei perioade de calcul.
Anexa nr. 4 și tabelele 3, 4 și 5 fac parte integrantă din prezentul proces verbal.
Măsuri stabilite:
Suma de 151.631.224 lei reprezentând diferența de impozit pe profit stabilită de organul de control ca urmare a înregistrării unor cheltuieli care au la bază facturi fictive se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Suma de 100.203.655 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a acestui impozit pe profit se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Suma de 10.994.581 lei reprezentând impozitul pe venit datorat de societate se va vira în contul 20.17.01.28 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Suma de 1.898.283 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe venit datorat de societate se va vira în contul 20.17.01.28 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Suma de 86.199.204 lei reprezentând TVA-ul de plată evidențiat de societate se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Suma de 205.237.243 lei reprezentând diferența de TVA de plată stabilită de organul de control prin prezentul proces verbal se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Suma de 100.399.307 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a acestui TVA se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului Brașov.
Nu au fost ridicate documente, înscrisuri sau valori și nu sunt obiecțiuni cu privire la modul de efectuare a controlului.
Impotriva prezentului proces verbal se poate face contestație în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință a prezentului proces verbal și se va depune la sediul Gărzii Financiare din Brașov str. Principală nr. 100.
Prezentul proces verbal a fost întocmit în trei exemplare din care un exemplar înregistrat sub nr. 101/13.01.2003 a fost lăsat persoanei juridice controlate iar două exemplare au fost luate de comisarii Gărzii Financiare Brașov.
Garda Financiară BRAȘOV S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L.
COMISAR S.C M.R.
COMISAR I.S. – director –
CONCLUZII
Cu precădere în combaterea evaziunii fiscale, Garda financiară are rolul vârfului de lance, surprinzând prin mijloace specifice contribuabilii care se abat flagrant de la lege.
Controlul financiar nu se limitează însă în a constata rezultatele negative, abaterile sau lipsurile, ci el se consideră încheiat atunci când se elimină deficiențele constatate, luându-se o serie de măsuri, îmbunătățirea activității în dorința de a ajunge la rezultate performante.
Cu referire specială la combaterea evaziunii fiscale de către Garda financiara, considerăm că se impune modificarea mai multor legi care se referă în principal la sistemul de evidență existent la ora actuală în România, precum și reconsiderarea unor articole din Legea 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale.
Comisarii Gărzii financiare au întâlnit foarte des în practică situații în care deși o societate nu își plătește în luna curentă impozitul pe salarii, totuși, potrivit Legii contabilității,
L. nr.82/1991, acesta se introduce pe cheltuieli, diminuându-se în acest fel impozitul pe profit. În baza prevederilor aceleiași legi este permisă introducerea pe cheltuieli a costului mărfii chiar dacă acesta nu a fost achitat către furnizori. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală pentru înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor ce nu au la bază operațiuni reale. Această practică, deși legală, creează mari anomalii în relațiile dintre agenții economici, pe de o parte, și în relațiile dintre aceștia și bugetul de stat pe de altă parte. Garda financiară a constatat că această formă de evaziune fiscală a devenit unul dintre mijloacele prin care agenții economici se sustrag, de cele mai multe ori cu rea-credință, dar sub pavăza legii, de la plata impozitului pe profit. S-ar impune deci revenirea asupra acestor reglementări, astfel încât comisarii Gărzii financiare să nu se mai confrunte cu situații când deși aveau convingerea că agentul economic se folosește cu rea credință de prevederile legii, totuși să se afle în imposibilitatea legală de a sancționa fapta datorită neincriminării ei de către legiuitor.
De necesitate majoră este și modificarea legislației în sensul reconsiderării poziției statului față de majorările de întârziere. Statul, prin acceptarea ca agenții economici să plătească majorări de întârziere pentru neplata la timp a impozitelor și a taxelor, de fapt acceptă neachitarea la timp a acestora.
Neachitarea taxelor și impozitelor în termenele prevăzute de lege ar trebui tratată ca evaziune fiscală și sancționată ca atare în caz de constatare de către Garda financiara. Consider că prin poziția sa statul nu numai că încurajează agenții economici la nesupunere față de lege, dar contracarează practic activitatea desfășurată de Garda financiara, iar în cele din urmă provoacă dezechilibre ale bugetului de stat. De altfel, majorările de întârziere sunt acceptate și de legislațiile altor state, dar într-un termen de maxim 30 de zile ce constituie și un avertisment pentru agentul economic, care la expirarea acestui termen intră în sfera evaziunii fiscale. Din practica Gărzii financiare se desprinde un adevăr șocant poate pentru cei avizați, evidențiindu-se importanța acordată de către Stat combaterii evaziunii fiscale. Astfel, este interesant de observat că din anul 1994 până în prezent cuantumul amenzilor contravenționale pentru evaziune fiscală nu s-a modificat, ajungându-se în situația ca acestea să fie cele mai mici amenzi din legislația economică ce reglementează abateri legislative.
L.87/1994 nu sancționează neținerea contabilității nici ca infracțiune, dar nici ca și contravenție, lăsând la aprecierea organelor de control poziția de luat față de această faptă. Pe de o parte că acest lucru este inadmisibil, iar pe de alta, aplicarea art.9 din L.87/1994, privind refuzul contabilului de a prezenta organelor de control actele de evidență contabilă nu se întrevede a avea finalitate. Prin refuz contribuabilul câștigă timp să întocmească evidența și motivația adecvată pentru refuz, dispărând în marea majoritate a cazurilor elementele incriminatoare ale multor procedee sancționate de lege.
Personal consider ca o posibilă și binevenită modificare și aplicarea unui nou sistem al fondurilor de salarii. Mai exact, propun aplicarea unei salarizări din fonduri extrabugetare. Astfel, cuantumul tuturor sancțiunilor aplicate de organele de control financiar ar trebui majorat, iar o cotă parte din încasări ar putea reveni organelor de control ce au aplicat sancțiunile, în scopul plății salariilor sau pentru acordarea de sporuri și prime.
Cel puțin teoretic rezultatul ar trebui să constea într-o dinamizare a activității de control, în scăderea numărului de abateri de la lege, sub presiunea coercitivă a unor amenzi sporite și în cele din urmă în creșterea bugetului Statului fie prin plata la timp a taxelor și impozitelor, fie prin încasarea amenzilor foarte ridicate și prin diminuarea fondului de salarii acordat organelor de control. Fenomenul infracțional este consecința presiunii exercitate de Stat prin impozite și taxe asupra agentului economic. Ca mijloc de combatere a evoluției acestui fenomen ar trebui diminuate taxele și impozitele, dar sporit cuantumul amenzilor și al majorărilor de întârziere. Realist privind însă aspectul dezbătut, acest mijloc de combatere a fenomenului infracțional în domeniul fiscalității va rămâne pentru mult timp unul pur teoretic.
Cu toate lipsurile imputabile actualei legislații, prin operativitatea acțiunilor, diversitatea mijloacelor de acțiune, fermitatea în luarea măsurilor, Garda financiară se înscrie în efortul conjugat al Ministerului Finanțelor Publice, contribuind la evitarea "alterării" mediului economic și social.
BIBLIOGRAFIE
Bălan E. – Drept financiar, Editura "All Beck", București, 1999
Cantemir Dimitrie – Descriptio Moldaviae, Editura Orizont", București, 1976
Condor I. – Drept financiar, Regia Autonomă "Monitorul Oficial",București, 1994
Drossu Șaguna Dan – Drept financiar și fiscal, București, 1998
– Drept financiar și fiscal, Editura "Deșteaptă-te Române’’ SRL,
București, 1992
Gliga Ioan – Drept financiar, București, 1998
Onișor V. – Tratat de drept administrativ român, Cluj, 1923.
Petică Roman Doina – Drept financiar public,Casa de Presă și Editură "Tribuna", 2000
Tribuna economică nr.6/1997
Legea 30/1991 – privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, M.O. 64/27 martie 1991
Legea 94/1992 – privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, M.O.
224/9 septembrie 1992
Legea 87/1994 – privind combaterea evaziunii fiscale
Legea 72/1996 – privind finanțele publice, M.O. 152/ 17 iulie 1996
H.G. 757/1992 – pentru aprobarea procedurilor de colaborare a OPC
H.G. 788/1992 – privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și
Finanțelor, M.O. 336/29 decembrie 1992
H.G. 447/1997 – privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, M.O.
197/18 august 1997
H.G. 18/2001 – privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice,
M.O. 12/10 ianuarie 2001
H.G. 166/2001 – pentru transformarea OPC în Autoritatea Națională pentru
Protecția Consumatorilor, M.O. 32/18 ianuarie 2001
O.G. 70/1997 – privind controlul fiscal, M.O. 227/18 august 1997
O.G. 119/1999 – privind auditul intern și controlul financiar, M.O. 430/1999
Ordinul 1079 – pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a
Gărzii Financiare, M.O. 299/24 noiembrie 1992
Ordinul 817 – pentru aprobarea Regulamentului de funcționare și organizare
a Gărzii Financiare, M.O. 159/22 aprilie 1998
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Garda Financiara Si Atributiile Sale de Control (ID: 130353)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.