Creditarea Persoanelor Juridice In Practica Bancii Comerciale Carpatica, Sucursala Timisoara
CUPRINS
CapitoluI I.
Reforma sistemului bancar…………………………………………………………………………………………………………1.
1.1.Contextul politic și economic din România………………………………………………………………………………..1
1.2. Legislatia bancară………………………………………………………………………………………………………………….1
1.3. Sistemul bancar actual……………………………………………………………………………………………………………2
Capitolul II.
Politici de creditare ale Băncii Comerciale Carpatica…………………………………………………………………..4
2.1.Definirea creditului bancar și funcțiile sale………………………………………………………………………………..4
2.2.Principii și reguli generale ale activității de creditare…………………………………………………………………..5
2.3.Procesul de creditare……………………………………………………………………………………………………………….7
2.3.l. Analiza cererii de creditare și a documentației necesare…………………………………………………7
2.3.2.Analiza garanțiilor……………………………………………………………………………………………………..9
2.3.3.Costul creditor…………………………………………………………………………………………………………15
2.3.4.Contractul de credit………………………………………………………………………………………………….17
2.3.5.Controlul utilizării creditor și verificarea garanțiilor…………………………………………………….19
2.4. Riscul în activitatea de creditare…………………………………………………………………………………………….20
2.5.Analiza și clasificarea portofoliului de credite. Provizioanele specifice de risc ……………………………..23
Capitolul III.
Activitatea de creditare în practica Băncii Comerciale Carpatica, Sucursala Timișoara……………..25
3. l. Organizarea Băncii Comerciale Carpatica……………………………………………………………………………….25
3.1.1.Scurt istoric…………………………………………………………………………………………………………….25
3.1.2.Produsele și serviciile oferite…………………………………………………………………………………….25
3.1. 3. Clienții băncii………………………………………………………………………………………………………..25
3.2.Administrarea sistemului de creditare în practica BCC ……………………………………………………………..27
3.2.l.Categorii de credite acordate de BCC…………………………………………………………………………………….27
3.2.2.Evoluția și volumul creditor acordate de BCC……………………………………………………………………….28
3.2.3.Tipuri de credite acordate persoanelor juridice……………………………………………………………………….29
3.2.3.1. Credite pentru activitatea curentă……………………………………………………………………………………..29
3.2.3.2. Credite pentru investiții…………………………………………………………………………………………..35
3.2.3.3. Credite pentru leasing…………………………………………………………………………………………….36
3.2.3.4 Credite forfetare……………………………………………………………………………………………………..37
3.2.3.5. Credite în valută…………………………………………………………………………………………………….37
3.2.4. Analiza bonității clienților și evaluarea riscului de creditare……………………………………………………39
3.2.5.Suplimentarea, scadențarea, rescadențarea și rambursarea creditelor………………………………………..42
Capitolul IV.
Studiu de caz…………………………………………………………………………………………………………………………….44
Concluzii și propuneri…………………………………………………………………………………………………………………62
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………………..64
=== Proiect ===
CAPITOLUL I
REFORMA SISTEMULUI BANCAR
1.1. CONTEXTUL ECONOMIC ȘI POLITIC DIN ROMÂNIA
România prin așezarea geografică, tradiții, model de civilizație și spiritualitate aparține spațiului european și se încearcă din răsputeri integrarea în Uniunea Europeană, integrare prin care se urmărește dezvoltarea puternică a relațiilor ei cu țările europene și prin intermediul acestora, dezvoltarea țării noastre din toate punctele de vedere.
În general, integrarea economică internațională reprezintă procesul complex de înfăptuire a interdependențelor economice dintre economiile naționale, proces care se concretizează în formarea și funcționarea unor organizații regionale, subregionale, zonale etc., cu caracter economic ale statelor interesate, urmărindu-se dezvoltarea puternică și adâncirea colaborărilor între țările respective.
Scopul integrării economice internaționale îl reprezintă progresul economic al fiecărei țări participante, întărirea independenței și suveranității naționale. Integrarea presupune colaborări fructuoase pe baza competitivității și concurenței loiale, respectarea principiilor democratice și înlăturarea și prevenirea oricăror forme de dictat.
În 1992 au început negocierile propriu-zise de asociere a României la Uniunea Europeană, iar în 1995 s-a încheiat Acordul de Asociere prin care România a devenit membru asociat al Uniunii Europene. Acest acord cu caracter complex conține următoarele obiective: dezvoltarea comerțului și sprijinirea dezvoltării economice a României; dezvoltarea cooperării economice, financiare, sociale și culturale; sprijinirea țării noastre în procesul tranziției la economia de piață și în consolidarea democrației; dezvoltarea și instituționalizarea dialogului politic; crearea condițiilor pentru integrarea treptată a României în Uniunea Europeană.
Odată cu intrarea în vigoare a Acordului, România a trecut din categoria țărilor terțe, în cea a statelor față de care UE aplică un regim preferențial.
La 22 iunie 1995, la Paris, România a depus cererea oficială de aderare la UE, împreună cu documentul „Strategia națională de pregătire a aderării României la U.E.”.
În decembrie 1999, Reuniunea la nivel înalt a șefilor de stat sau de guvern a țărilor din UE de la Helsinki, a hotărât să invite 6 țări pentru a începe oficial, în februarie 2000, negocierile de aderare la UE: România, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania și Malta.
Ca dată a intrării efective în Uniunea Europeană a fost anunțat anul 2007.
Îndeplinirea de către România a condițiilor esențiale pentru aderarea la UE presupune accelerarea procesului de restructurare și retehnologizarea ramurilor economiei naționale și a întreprinderilor, care să se adapteze permanent unui sistem concurențial aproape absolut. Țara noastră va primi fonduri considerabile pentru reformele ce se impun a fi efectuate (inclusiv pentru cea din sectorul bancar, reformă ce reprezintă una din priorități), dar va fi monitorizată mult mai atent decât până acum. De asemenea s-a creat un context favorabil și prin invitația primită de România pentru aderarea în NATO, creează noi premise de dezvoltare economică prin atragerea investitorilor străini care au fost ținuți la distanță până acum de legislația incertă, de corupția din țara noastră, cât și de instabilitatea economică a mediului actual.
1.2. LEGISLAȚIA BANCARĂ
Activitatea bancară este reglementată prin Legea nr.58/1998, prin adoptarea ei abrogându-se Legea nr.33/199l. Noua lege bancară conține 16 capitole și anume Dispoziții generale, Activități permise băncilor, Autorizarea băncilor, Retragerea autorizației, Fuziunea și divizarea băncilor, Organizarea și conducerea băncilor, Conflictul de interese, Secretul profesional, Cerințe operaționale, Transferul de fonduri, Supravegherea prudențială a băncilor, Măsuri de remediere și sancțiuni, Măsuri de instituire a supravegherii speciale și de administrare specială a băncilor, Căi de contestare, Dispoziții tranzitorii și Dispoziții finale.
În legătură cu domeniul de aplicare, noua lege menține conceptul potrivit căruia activitatea bancară este cea desfășurată prin Banca Națională a României și bănci (se observă înlocuirea noțiunii de societăți bancare cu cea de bănci), dar lasă loc extinderii sferei participanților la activitatea bancară precizând că la această activitate pot participa și alte persoane juridice, cu condiția respectării principiilor legii.
Prezentarea interdicțiilor concrete oferă oricui posibilitatea de a le cunoaște și de a se abține de la încălcarea prevederilor legale. În ceea ce privește activitățile permise, se poate aprecia că activitățile au caracter limitativ, băncile putând desfășura oricare dintre acestea, fără a putea însă extinde obiectul de activitate dincolo de activitățile enumerate în textul legislativ.
O atenție deosebită se acordă organizării și conducerii băncilor, activități recunoscute a fi stabilite prin actele constitutive ale băncilor, ca un atribut al adunării generale a acționarilor. Prin consecințele pe care le implică, această problemă se află în atenția legiuitorului, care, din experiența evoluției sistemului bancar, este interesat în asigurarea viabilității sistemului bancar, deoarece o conducere defectuoasă poate avea efecte grave atât asupra clienților, cât și asupra celorlalte bănci.
În ceea ce privește capitalul social, spre deosebire de reglementarea anterioară, noua lege prevede că acesta trebuie vărsat integral și în formă bănească, în momentul subscrierii .
O noutate legislativă este și aceea prin care sunt protejate băncile în cadrul procesului de acordare a creditelor. Și anume, “contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii”.
Pe lângă Legea bancară, o serie de alte legi, regulamente sau norme conturează cadrul în care se desfășoară activitatea instituțiilor bancare. Printre acestea se pot aminti:
– Legea privind Statutul Băncii Naționale a României – Legea nr. 101 din 26 mai 1998;
– Legea pentru privatizarea societăților comerciale bancare la care statul este acționar-Legea nr. 83 din 21 mai 1997;
– Legea privind procedura falimentului băncilor – Legea nr. 83 din 15 aprilie 1998;
– Regulamentul valutar – Regulamentul nr.3 din 23 decembrie 1997;
– Regimul rezervelor minime obligatorii – Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002.
1.3. SISTEMUL BANCAR ACTUAL
În Registrul bancar, Banca Națională a României publică adresele sediilor centrale a numeroase bănci ce activează pe piața românească. Dintre acestea, două dețin împreună mai mult de 50% din cota de piață. Este vorba de Banca Comercială Română și de Banca Română de Dezvoltare – Groupe Société Générale.
Pentru Banca Comercială Română nu s-a reușit încă privatizarea. Guvernul României trebuie să ia în considerare o nouă soluție, cum ar fi cea a cotării la bursa din Londra sau la cea din New York. Această operațiune nu trebuie însă efectuată înainte de realizarea unor pași pregătitori. Este necesară vânzarea unor pachete de acțiuni Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Corporației Internaționale de Investiții (IFC) a Băncii Mondiale, această vânzare contribuind la creșterea încrederii în BCR. Următoarea etapă o constituie elaborarea unei strategii care să identifice obiectivele băncii. Trebuie apoi vândute circa 30% din acțiuni la Bursa din București cu scopul înregistrării băncii pe piața de valori, iar în continuare majoritatea acțiunilor disponibile pe bursa locală va trebui inclusă într-un program de Cupoane Depozitare (Depositary Receipts). Cotarea pe una din marile burse ale lumii reprezintă un proiect ambițios, dar dacă operațiunea este bine executată, ar putea aduce mari beneficii întregii economii.
Banca Română de Dezvoltare – Groupe Société Générale a fost aleasă de guvern pentru a deveni întâia bancă comercială privatizată. Această alegere s-a datorat calității activelor și a gestiunii BRD-GSG. Achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni al BRD de către grupul Société Générale a fost finalizată în martie 1999, ea având loc într-o perioadă dificilă marcată de falimente bancare răsunătoare. Astfel, BRD a devenit o instituție cu tradiție, recunoscută de către populație prin intermediul unei rețele de aproape 200 de sucursale care, aparținând Grupului Société Générale și are astfel acces la produsele și serviciile cele mai inovatoare și la cele mai eficiente metode de gestiune.
Soarta băncilor ce concurează în țara noastră este diferită. Un exemplu de privatizare încheiată cu succes îl reprezintă și Banca Agricolă, bancă care a fost preluată în 2001 de Raiffeisenbank. Vânzarea pachetului de control băncii austriace a condus la redresarea situației financiare a băncii și încadrarea indicatorilor ei în limite normale.
Într-o situație mai puțin favorabilă s-a af1at Banca Turco-Română care a intrat în incapacitate de plată. Cu toate promisiunile autorităților Turciei de a găsi o soluție, situația nu a putut fi remediată și a fost sesizată instanța în vederea declanșării procedurii de faliment.
Scandalul în care a fost implicată Banca Română de Scont s-a încheiat cu retragerea autorizației băncii menționate și cu lichidarea voluntară a Băncii de Investiții și Dezvoltare. Lichidarea a fost hotărâtă în martie 2002 de Adunarea Genera1ă a Acționarilor datorită expunerii mari față de Banca Română de Scont.
Există o serie de bănci care funcționează de mai mult timp pe piața românească, dar recent și-au schimbat denumirea. Se regăsesc aici Finansbank – fosta Bancă de Credit Industrial și Comercial, Piraeus Bank – fosta Bancă de Credit Pater, Unicredit România – fosta Demirbank și exemplele pot continua.
Dacă comparăm existența unei bănci cu viața unui om, putem afirma că sistemul bancar actual nu a atins încă faza de maturitate. Cu toate acestea, au fost luate anumite măsuri atât pentru protecția băncilor, cât și pentru cea a clienților lor.
În cazul unui faliment bancar, persoanele care au depozite constituite la banca respectivă sunt protejate prin existența Fondului de Garantare a Depozitelor Populației. A fost constituit în 1996, și are calitate de lichidator al băncilor problematice.
Într-un Comunicat al BNR din 31 ianuarie 2004, se anunța că plafonul de garantare a depozitelor constituite de deponenți persoane fizice la instituțiile de credit – bănci și organizații cooperatiste de credit – se modifică la 118 469 000 lei pe deponent, ca urmare a indexării cu indicele prețurilor de consum înregistrat în luna decembrie 2003.
Un alt aspect al dezvoltării domeniului bancar a fost constituirea în anul 2001 a Societății Naționale de Transfer de Fonduri și Decontări – TransFonD – S.A, agent al BNR care a fost însărcinat cu activitățile de compensare a plăților și încasărilor interbancare, de transfer de fonduri între bănci, între bănci și Banca Națională a României, între bănci și casele de compensații interbancare, precum și de decontarea sumelor.
În privința TransFonD-ului, părerile sunt împărțite. Adversarii acestei societăți invocă apariția unor importante costuri cu comisioanele pe care TransFonD le va percepe Trezoreriei pentru efectuarea operațiunilor sale de decontare, apariția de costuri cu tarifele pe care TransFonD le va solicita pentru organizarea și conducerea registrului titlurilor de stat. Susținătorii TransFonD afirmau că întârzierile privind derularea proiectului de creare a sistemului național de plăți nu trebuie să constituie un motiv pentru previziuni pesimiste în legătură cu această societate. Mai mult, ei consideră că TransFonD poate fi o societate utilă atâta timp cât mecanismul actual de plată de la BNR este foarte scump. În ceea ce privește securitatea tranzacțiilor, aceasta nu este în pericol atâta timp cât TransFonD se află sub directa supraveghere a BNR, acționarul semnificativ.
Băncile românești oferă o gamă largă de produse și servicii clienților actuali și potențiali. Cardurile cunosc o dezvoltare rapidă, numărul lor fiind în creștere în fiecare an. De asemenea, se majorează și numărul utilizatorilor de servicii bancare moderne cum ar fi e-banking-ul sau i-banking-ul. Deși aceste lucruri sunt premise favorabile pentru un sistem bancar competent, restructurarea acestuia încă nu s-a încheiat.
CAPITOLUL II
POLITICA DE CREDITARE A BĂNCILOR
2.1. DEFINIREA CREDITULUI ȘI FUNCȚIILE SALE
Termenul de credit provine din latinescul „credere” care înseamnă încredere sau a avea încredere și este utilizat atât în relațiile cotidiene dintre oameni, cât mai ales în activitatea economico-financiare.
Creditul a apărut după schimbul în natură, ca o consecință imediată a acestuia. El reprezintă tot un schimb, însă acesta începe în prezent și se încheie în viitor, factorul timp fiind particularitatea care-l diferențiază de celelalte schimburi.
Elementele creditului sunt următoarele:
– încrederea (cerință principală și primară a relației de credit);
– utilitatea;
– timpul sau perioada pentru care se acordă creditul;
– bonitatea;
– dobânda.
Există diferite tipuri de credite cum ar fi :
– Creditul juvenil – avea caracter de întrajutorare între indivizi și reprezintă forma incipientă a creditului;
– Creditul cămătăresc – prezintă ca și caracteristică principală dobânda deosebit de ridicată la acordarea creditului, utilizat în general, în scop neproductiv ;
– Creditul comercial – este acordat reciproc între agenți economici cu prilejul vânzării mărfurilor, urmând ca plata să se facă ulterior, la un termen convenit;
– Creditul bancar.
Creditul bancar reprezintă “sume de bani rezultate din capitalurile disponibile la bănci ale diverșilor clienți pe care băncile le acordă, cu respectarea anumitor condiții, sub formă de împrumut clienților lor la o dobândă mai mare decât cea bonificată clienților pentru capitalurile atrase de la aceștia.”
Conform Legii 58/l998 creditul este definit ca “orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.”
Principalele categorii de credite provin din următoarele clasificări:
(a) Din punct de vedere al scadenței creditelor există:
credite pe termen scurt – acestea sunt acordate pentru o perioadă de cel mult 1an,
credite pe termen mediu sunt acordate pe o perioadă cuprinsă între 3-5 ani;
credite pe termen lung — pentru care perioada de acordare depășește 5 ani.
(b) Din punct de vedere al calității debitorului:
credite acordate persoanelor fizice;
credite acordate persoanelor juridice;
credite acordate altor bănci;
credite acordate statului.
(c) În funcție de calitatea lor:
credite performante, când ratele creditului și dobânzile aferente sunt plătite la termenele scadente;
credite nerambursabile la scadență.
(d) Din punct de vedere al zonei geografice unde e acordat creditul:
credite interne;
credite externe.
(e) După formele de acordare, se disting:
împrumutul simplu, când banca virează suma reprezentând creditul acordat în contul clientului său.
creditul în descoperit de cont (overdraft) presupune posibilitatea retragerii de către client din contul său a unor sume mai mari decât cea de care dispune, diferența constituind creditul acordat de bancă.
scontul comercial al unei cambii care presupune ca banca, în schimbul cambiei primite de la clientul său, să-i avanseze fondurile corespunzătoare rezultate în urma deducerii din valoarea nominală a cambiei, a dobânzilor pe perioada scontării și data scadenței titlului.
factoringul este un substitut al scontului. Acesta constă în vânzarea de către firmă a facturilor emise unei bănci sau întreprinderi financiare numită “factor”.
leasingul – reprezintă o procedură de finanțare a investițiilor prin care o bancă sau o întreprindere financiară specializată dobândește un bun pe care-l închiriază unei firme, acesta din urmă având posibilitatea să răscumpere bunul respectiv la expirarea contractului la un preț convenit (valoare reziduală). Chiria plătită de chiriaș (locatar) include două elemente: dobânda și cheltuiala cu amortizarea bunului.
Angajarea sub semnătură presupune ca banca să intervină nu prin împrumuturi directe, ci acordând garanția în favoarea unui client (scrisoare de garanție). Dacă clientul nu-și îndeplinește obligațiile, garanția se transformă în credit.
Importanța creditului în economie este dată de funcțiile pe care acesta le îndeplinește, și anume:
– funcția de mobilizare – presupune atragerea de către bănci a capitalurilor inactive sau disponibile la un moment dat și pe o anumită perioadă de timp;
– funcția distributivă – este realizată prin faptul că mobilizează resursele bănești disponibile la un moment dat în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanțare;
– funcția de emisiune monetară – decurge din fenomenul de multiplicare a banilor. Acesta este favorizat de faptul că banii acordați drept credit pe baza unui depozit inițial, ajung la o bancă care, luându-i în considerare ca depozite, îi utilizează pentru a acorda un nou credit.
2.2. PRINCIPII ȘI REGULI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE
În desfășurarea activității unei bănci, creditarea ocupă unul din rolurile cele mai importante. Întreaga sa activitate de creditare se va desfășura respectând cu strictețe prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, Legii nr. 101/1998 privind statutul BNR, ale normelor, regulamentelor și reglementărilor emise de BNR pe această linie, precum și propriile norme și proceduri de lucru.
În activitatea de creditare se vor respecta următoarele principii :
a) Activitatea de creditare are la bază prudența bancară ca principiu esențial ce caracterizează întreaga activitate a băncii.
Conform Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cerințele prudențiale ce trebuie respectate sunt :
– nivelul minim de solvabilitate;
– expunerea maximă față de un singur debitor;
– expunerea maximă agreată;
– nivelul minim de lichidare;
– clasificarea creditor acordate și a dobânzilor neîncasate aferente acestora și constituirea provizioanelor specifice de risc;
– poziția valutară;
– administrarea resurselor și plasamentelor băncii;
– extinderea rețelei de sucursale și alte sedii secundare ale băncii.
b) Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilității, realității și consistenței afacerilor. Este absolut necesară evaluarea capacității clienților de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditelor și de plată a dobânzii.
c) Acordarea creditului se realizează pe baza unei documentații tehnico-economice, în urma analizei temeinice privind situația patrimonială, a rezultatelor economico-financiare, capacitatea managerială, credibilitatea fiecărui client, care să permită evaluarea corectă a potențialului economic prezent, dar și de perspectivă.
d) La analiza și acordarea creditelor trebuie să se ia în considerare și influența factorilor externi asupra proiectelor propuse și inițiate de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.
e) Banca va acorda credite și scrisori de garanție numai pe bază de garanții, a căror valoare acceptată de bancă, să acopere în proporție de cel puțin 120% valoarea creditului acordat plus dobânzile aferente. Dreptul și obligația băncii este de a verifica la clienții săi existența în permanență a garanțiilor asiguratorii pe toată durata creditării, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale să retragă creditele înainte de scadența stabilită sau în lipsă de disponibilități, să le treacă la credite restante și să urmărească rambursarea acestora.
f) Creditele și scrisorile de garanție se vor acorda, pe bază de contract din care să reiasă foarte clar destinația, suma, rata dobânzii, garanțiile, precum și toate condițiile și termenii de creditare pe care împrumutatul este obligat să le respecte. Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinație decât cea stabilită la acordarea creditului, dă dreptul băncii să întrerupă creditarea și să retragă împrumutul acordat, concomitent cu recuperarea dobânzilor și comisioanelor pentru creditul folosit.
g) Una din obligațiile solicitantului de credit este de a pune la dispoziția băncii, pentru verificare și analiză toate documentele și actele din care să rezulte natura activității desfășurate, situația patrimonială, credibilitatea, rezultatele economico-financiare, buna credință, capacitatea managerială și orice alte documente și date care să permită o evaluare corectă a potențialului economic, organizatoric și financiar, prezent și de perspectivă al clientului.
h) Ca și cost al creditelor, banca va încasa comisioane, dobânzi curente și/sau dobânzi penalizatoare, ale căror nivele de bază se avizează de Comitetul de Administrarea Activelor și Pasivelor și se aprobă de Comitetul de Direcție al băncii.
i) Cererile de creditare, însoțite de documentația tehnico-economică, se analizează de unitățile teritoriale ale băncii, indiferent de competența de aprobare.
j) Pentru aprobarea creditelor, persoane juridice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
– au deschise conturi la una din unitățile teritoriale ale băncii ;
– sunt organizați conform legii;
– capitalul social vărsat corespunde actului constitutiv;
– desfășoară activități legale și eficiente potrivit actului de înființare și statutului de funcționare;
– au un nivel corespunzător al indicatorilor de bonitate;
– din analiza fluxurilor de numerar rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor de credit, a dobânzilor și comisioanelor aferente;
– prezintă garanții materiale și morale pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului;
– prezintă situația angajamentelor din conturile deschise la alte societăți bancare;
– acceptă clauzele din contractul de credite.
k) Aprobarea creditelor și a celorlalte angajamente se face potrivit competențelor stabilite de Consiliul de Administrație al Băncii.
l) Pe toată durata creditării, clienții beneficiari de credite bancare au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile, declarațiile de impozite periodice și orice alte documente solicitate de bancă. Această obligație va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credite.
m) Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, precum și dobânzile aferente acestora, nerambursate, respectiv neîncasate la scadență, sunt considerate creanțe restante și respectiv dobânzi restante.
n) Și persoanele fizice pot beneficia de credite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
– realizează venituri certe și cu caracter permanent pe întreaga perioada de creditare;
– utilizează surse proprii de finanțare pentru creditul de investiții;
– garantează creditele solicitate cu garanții reale și personale agreate de bancă;
– nu înregistrează debite și alte obligații neachitate la scadență față de bancă la data creditului;
o) Creditele se pun la dispoziția clienților, persoane juridice sau fizice, numai în condițiile aprobate;
p) Creditul va fi acordat în conturile separate de împrumut, iar plățile se vor efectua prin virament numai din contul curent.
q) În cazul nerespectării de către împrumutat a prevederilor contractuale, sau dacă situația economico-financiară a acestuia nu mai asigură rambursarea creditului, banca poate întrerupe finanțarea și poate recurge la recuperarea debitelor pe cale judiciară.
r) Între încasarea ratelor la scadență și a dobânzilor la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor, dacă prin acte bilaterale încheiate între împrumutat și bancă nu s-a convenit altfel.
Rambursarea anticipată a oricăror sume datorate în cadrul graficului de rambursare a creditului, se poate efectua numai cu acordul prealabil al băncii.
s) Ultimul principiu are în vedere constituirea rezervei generală pentru riscul de credit, precum și a provizioanelor specifice de risc pentru credite și dobânzi, potrivit legii, necesare administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi.
2.3. PROCESUL DE CREDITARE
2.3.1 ANALIZA CERERII CREDITARE ȘI A DOCUMENTAȚIEI
NECESARE
Examinarea unei solicitări de credit, precum și evaluarea eficienței afacerii pentru care se solicită împrumutul, presupune din partea băncii comerciale (în general) și a administratorului de credite (în special) o atenție și un raționament de mare valoare, datorită responsabilităților pe care trebuie să și le asume cel care analizează cererea.
Decizia managerului băncii trebuie să fie bine motivată atât în situația aprobării creditului, cât și în cea a respingerii acestuia. Trebuie să se acționeze cu prudență și elasticitate, dar și cu fermitate pentru a nu prejudicia interesele și imaginea băncii, în domenii ce privesc garantarea rambursării creditului și a achitării dobânzilor la scadență sau menținerea clientelei și atragerea de noi clienți.
Analiza cererii de credit trebuie efectuată în conformitate cu regula secretului profesional și a confidențialității, deoarece orice indiscreție ar putea leza atât interesele băncii, cât și afacerile firmei solicitatoare 1.
Actele obligatorii cerute persoanelor juridice care solicită credite sau alte angajamente de la BCC sunt:
cerere tip, semnată de persoanele autorizate să reprezinte agentul economic solicitant;
aprobarea organului de conducere, pentru angajarea creditului, constituirea de garanții și persoanele desemnate să angajeze societatea în relația cu banca;
ultimele două raportări contabile (anuale sau semestriale) vizate de DGFPCFS, însoțite de balanțele de verificare și Raportul Comisiei de Cenzori (în cazul societăților pe acțiuni), precum și ultima balanță de verificare contabilă, împreună cu “Situația rezultatelor financiare” și “Situația patrimoniului”;
bugetul de venituri și cheltuieli anual cu defalcare pe trimestre pentru toată perioada de creditare; (excepție pentru creditele pe documente în curs de încasare și facilitățile de cont) ;
fluxul de numerar pe perioada creditării;
situația creanțelor și datoriilor curente și restante, în funcție de vechime;
situația disponibilului și creditelor la alte bănci ;
copii după contractele de credit încheiate cu alte bănci, dacă este cazul ;
planul de afaceri ;
situația clienților cu care societatea este în litigiu și măsuri de recuperare a creanțelor, dacă este cazul;
documente privind spațiul în care se desfășoară activitatea pe toată durata creditării;
contracte de aprovizionare și desfacere, acorduri, înțelegeri etc.(în copie);
actele de proprietate pentru bunurile aduse în garanție, în copie pe care se va înscrie conformitatea cu originalul, iar în cazul autovehiculelor luate în garanție se va reține cartea de identitate în original;
alte documente care se consideră a fi necesare.
Administratorul de credite va consulta dosarul juridic existent la compartimentul clientelă-decontări și eventual va solicita completarea lui.
Perioada de timp în care trebuie rezolvată cererea de creditare depusă de client, indiferent de sumă și competență, este în medie 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl deservește.
Un rol important în analiza solicitărilor de credit revine Băncii Naționale a României, care la cererea băncii consultă Centrala Riscurilor Bancare (CRB), în vederea obținerii de informații cu privire la volumul creditelor obținute de solicitant, precum și a restanțelor pe care acesta le are. Aprobarea/neaprobarea cererilor de credite se hotărăște cu majoritate absolută de voturi exprimate de membrii organelor împuternicite, conform competențelor stabilite, iar la baza luării acestor decizii vor sta în toate situațiile referatele/rapoartele de creditare, în care vor fi exprimate, foarte clar și documentat, punctele de vedere și propunerile de acordare ale specialiștilor din Direcția Creditare – pentru creditele în competența de aprobare a organelor din Centrală și respectiv, a celor din Compartimentul creditare, gestiune risc din sucursală – pentru competența de aprobare a Comitetului de Analiză Credite.
Creditele, în lei și valută, care intră în competența de aprobare a Comitetului de Direcție sau Consiliului de Administrație vor fi mai întâi supuse analizei și avizării Comitetul de Risc și apoi Comitetului de Credit, care funcționează în Centrala băncii.
Hotărârea, luată la nivelul decizional competent de aprobare din Centrala BCC, se transmite în copie, prin Direcția Creditare, la unitatea băncii care a analizat documentația de credit și se îndosariază la documentația de credit a clientului, iar originalul se păstrează la secretariatul organului emitent.
2.3.2. ANALIZA GARANȚIILOR CREDITULUI BANCAR
(A) Ipoteca
Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații. “În literatura de specialitate, ipoteca este definită ca fiind o garanție reală imobiliară care nu-l deposedează pe debitorul proprietar de imobilul ipotecat și care-i conferă creditorului neplătit dreptul de a urmări și de a executa bunul respectiv în mâinile oricărui deținător și dreptul de a fi plătit, cu preferință față de alți creditori, din prețul obținut din valorificarea imobilului.”1
Ipoteca poate fi de două feluri:
– ipoteca legală – ia naștere în virtutea unei dispoziții speciale ale legii ;
– ipoteca convențională – ia naștere prin acordul părților, cu respectarea formelor legale. Banca practică ipoteca convențională care ia naștere din acordul de voință al părților.
Pentru valabilitatea contractelor de ipotecă trebuie îndeplinite anumite condiții:
A) Condiții de fond :
Cel care constituie ipoteca trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina un imobil, adică trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu.
Cel care constituie ipoteca trebuie să fie în acel moment proprietar al bunului ipotecat.
B) Condiții de formă :
Fiind un contract solemn, ipoteca nu poate fi constituită decât printr-un act autentic, sub sancțiunea nulității absolute. Act autentic este acel act care, după întocmire, a fost supus operației de autentificare de către un notar public sau căruia legea îi recunoaște această calitate.
Ipoteca nu este valabilă dacă, prin actul de constituire a ipotecii, nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al garantului.
Ipoteca nu poate fi valabilă decât atunci când suma pentru care ipoteca este constituită este determinată prin act.
Contractul de garanție imobiliară este titlu executoriu.
Pentru determinarea rangului de preferință, ipoteca trebuie înscrisă în Cartea Funciară de la judecătoria de pe raza teritorială unde se afla bunul ipotecat. Inscripția ipotecară făcută la o judecătorie necompetentă este nulă. După verificare, judecătorul de carte funciară dispune înscrierea ipotecii, prin încheiere.
Doar în momentul obținerii încheierii de întabulare a ipotecii se va trece la angajarea efectivă a creditului, deoarece din acest moment contractul de garanție imobiliară produce efecte față de terți. Se va verifica obligatoriu dacă datele din încheierea de întabulare a ipotecii corespund cu cele din contractul de garanție imobiliară, iar în cazul constatării unor inadvertențe se va solicita judecătorului de carte funciară îndreptarea erorilor printr-o încheiere de rectificare. Se recomandă solicitarea unui nou extras de carte funciară cu ipoteca înscrisă în favoarea Băncii.
Rangul ipotecii reprezintă locul fiecăreia dintre ipotecile constituite asupra aceluiași imobil , în funcție de care se stabilește ordinea de preferință a satisfacerii creanțelor pe care le garantează. Banca nu acceptă în garanție decât imobile libere de sarcini. Prin excepție, se pot lua în garanție imobile ipotecate în următoarele condiții :
– beneficiarul ipotecii de rang I este tot o unitate a Băncii;
– ipoteca de rangul I garantează un credit sau o scrisoare de garanție bancară;
– valoarea bunului este acoperitoare pentru ambele obligații;
– scadența creditelor garantate prin ipoteca de rang II să nu depășească scadența creditelor gatantate prin ipoteca de rang I ;
– debitorul nu mai are alte bunuri asupra cărora se pot constitui garanții reale.
Rangul ipotecii se pierde prin perimarea inscripției sau prin radierea acesteia.
Imobilele acceptate în garanție (cu excepția terenurilor) vor fi asigurate pentru toate riscurile, pe toată durata de creditare, la o societate de asigurări agreată de Bancă, iar drepturile ce decurg din contractul de asigurare vor fi cesionate în favoarea Băncii. Suma asigurată nu poate fi mai mică decât valoarea creanței.
Înainte de întocmirea contractului de garanție imobiliară, se va solicita garantului actul în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului; se va urmări dacă identificarea în Cf, poziționarea, suprafața, descrierea imobilului din acel act corespund cu datele din extrasul Cf actual și raportul de evaluare, precum și eventualele condiții.
Contractul de ipotecă se stinge prin mai multe modalități :
– prin stingerea obligației principale;
– prin renunțarea creditorului la ipotecă;
– prin prescripție.
În momentul achitării integrale a datoriei față de Bancă, ipoteca rămâne fără obiect, astfel încât, aceasta trebuie radiată. Ipoteca se radiază prin inscripționarea unei mențiuni în cartea funciară, în baza unei adrese de confirmare a stingerii debitului din partea Băncii, eliberată la cererea scrisă a garantului.
În situația în care o creanță garantată printr-un drept de ipotecă e ajunsă la scadență sau nu a fost achitată, creditorul ipotecar poate să treacă la valorificarea garanției imobiliare.
(B) Garanția reală mobiliară
Gajul este contractul prin care debitorul remite creditorului un bun mobil în vederea garantării datoriei sale.
Obiectul garanției reale mobiliare îl pot constitui 1 :
toate bunurile mobile corporale sau necorporale;
orice bun mobil corporal sau bun mobil care este accesoriu al unui bun imobil, dar care poate fi înlăturat sau extras din acesta, cu excepția clădirilor și materialelor de construcție;
bunurile imobile prin destinație;
stocurile de bunuri fungibile și nefungibile;
soldurile creditoare ale conturilor de depozit, (la termen și la vedere), ale depunerilor de economii ori depozite la termen deschise la instituții bancare și financiare ;
certificatele de depozit (inclusiv dobânda și contravaloarea lor în caz de răscumpărare la scadență), conosamentele și altele similare, warantele și recipisele de depozit;
acțiunile și părțile sociale;
instrumentele negociabile, inclusiv cele garantate printr-o ipotecă. Cesionarul unei creanțe garantate prin ipoteca va putea cere în favoarea sa înscrierea ipoteii, pe baza înscrisului constatator al cesiunii de creanță;
drepturile de exploatare ale resurselor naturale sau de operare a serviciilor publice (concesiunea de mine, zăcăminte, schele petroliere, concesionarea de terenuri și spații pentru realizarea unor servicii publice), în condițiile prevăzute de lege,
drepturile rezultând din invenții, mărci de fabrică și alte drepturi de proprietate intelectuală, industrială sau comercială. Garanția constă în cesiunea drepturilor de creanță aferente unui know-how, licențe (contravaloare, redevențe, chirii, despăgubiri judiciare în caz de litigii);
universalitatea bunurilor mobile ale debitorului care poate îngloba inventarul bunurilor circulante și a bunurilor viitoare-inclusiv un fond de comerț;
dreptul obținut din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare,
pădurile, recolta agricolă, mineralele și hidrocarburile ce urmează a fi extrase sau care au fost extrase;
polițele de asigurare, inclusiv despăgubirile, cotele de amortisment aferente polițelor de asigurare de viață sau cele pentru pensie;
echipamentele, instalațiile, mașinile agricole sau alte asemenea;
navele și aeronavele (garanțiile materiale având ca obiect navele și aeronavele nu se inscriu în arhiva electronică, ci se fac publice prin înregistrarea unui Formular de aviz de garanție reală în registrul în care se află înregistrat titlul de proprietate asupra acestora);
bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operațiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an;
cesiunile drepturilor de creanță, garantate sau negarantate.
Pentru constituirea garanției reale mobiliare trebuie îndeplinite anumite condiții :
A) Condiții de fond :
– cel care constituie garanția (garantul) să aibă capacitatea de a înstrăina;
– cel care constituie garanția să fie proprietarul bunurilor sau să devină proprietar asupra acestor bunuri ;
– bunul care face obiectul gajului să fie admis în circuitul civil.
Garanția reală mobiliară se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanția de bunul respectiv.
În afara drepturilor și obligațiilor stabilite în contract, posesorul are următoarele obligații de a întreține bunul afectat garanției și de a-l folosi ca un bun proprietar și de a ține, dacă este cazul, o evidență contabilă clară a bunului afectat garanției și, după caz, a produselor acestuia, în conformitate cu legislația în vigoare.
1) Garanția reală mobiliară constituită cu deposedare
Printre acestea pot fi amintite garanțiile reale mobiliare constituite asupra unor bunuri de valoare deosebită (bijuterii, lucrări de artă, metale prețioase), depozite colaterale și la termen constituite la instituții bancare, hârtii de valoare, titluri de valoare negociabile emise în formă materializată (acțiuni, obligațiuni), titluri de credit (cambii, bilete la ordin avalizate de bănci), warante, conosamente etc.
În această situație distingem posibilitatea creditorului de a păstra el posesia bunului, sau de a da bunul în posesia (custodia) unui terț, care va fi bine identificat în contractul de garanție și care va semna contractul alături de celelalte părți. Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanției în contul debitorului. În lipsa unei stipulații contrare, fructele și dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului, apoi asupra dobânzilor și, în final, asupra cuantumului obligației garantate, pentru a reduce nivelul acesteia). În momentul în care obligația debitorului care a fost garantată s-a stins, creditorul sau terțul sunt obligați să îl restituie proprietarului, răspunzând pentru orice pagubă datorată pierderii, deteriorării, întârzierii nejustificate în restituirea bunului sau refuzului nejustificat de acceptare a plății obligației garantate.
2) Garanția reală constituită fără deposedare
Garanțiile reale mobiliare fără deposedare sunt cele constituite asupra unor bunuri mobile din averea debitorului – autoturisme, utilaje, subansamble, piese, produse finite, materii prime, materiale, semifabricate, titluri de valoare negociabile în forma dematerializată, titluri de stat.
Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanției, înstrăinarea acestuia, distrugerea sau degradarea datorate neglijenței ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligență, dacă s-au cauzat daune creditorului, vor atrage răspunderea debitorului, urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puțin echivalentul în lei al sumei de 500 euro.
B) Condiții de formă.
Garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanție. Contractul de garanție se încheie sub formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată și trebuie semnat de garantul proprietar al bunului. Prin înscris sub semnătură privată se înțelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informația pe care o conține și care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă și care nu poate fi schimbată în mod unilateral.
Tot o condiție de formă am putea considera și condiția impusă de lege pentru luarea în posesie a bunului, în cazul neîndeplinirii obligației garantate de către debitor : contractul de garanție trebuie să includă următoarea formulă, redactată cu caractere majuscule, având dimensiunea de cel puțin 0,5 cm “ în caz de neexecutare creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției”.
Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor care cad sub incidența prezentului titlu au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care garanția reală sau sarcinile reale au fost făcute publice. Garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Creditorul care a obținut prin hotărâre judecătorească dreptul de executare silită asupra unui bun mobil are prioritate față de creditorii care dețin garanții reale asupra acelui bun numai din momentul în care acesta a îndeplinit formalitățile de publicitate.
În cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă.
Garanția reală încetează o dată cu îndeplinirea obligației garantate, în afară de cazul în care părțile au căzut de acord, prin contract, că garanția reală acoperă și obligații viitoare, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea, garanția reală poate înceta printr-un act liberator din partea creditorului, care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligației garantate sau prin hotărâre judecătorească.
Creditorii garantați vor cere operatorului să se facă mențiune despre stingerea garanției în arhivă în termen de cel mult 40 zile de la data încetării obligației garantate. Creditorul garant care nu își îndeplinește această obligație rămâne răspunzător la plata daunelor directe sau indirecte produse debitorului. În acest caz valoarea daunelor ce urmează a fi plătită nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 500 EURO.
Printre cele mai importante garanții reale mobiliare se numără și acțiunile. Pentru luarea în garanție a acțiunilor se cer a fi îndeplinite următoarele cerințe 1:
în cazul acțiunilor dematerializate :
– Înaintea întocmirii contractului de garanție asupra acțiunilor se va solicita dovada proprietății asupra acțiunilor de la registrul care ține evidența acțiunilor societății pe bază de contract, în care se va arăta proprietarul, tipul acțiunilor, numărul lor (de la….. la …), societatea emitentă a acțiunilor, categoria de acțiuni, valoarea acțiunilor, elemente de identificare (serie, valoare nominală), faptul dacă sunt sau nu gajate în favoarea altei persoane fizice sau juridice, date care vor fi trecute și în contractul de garanție reală mobiliară.
– În cazul în care, creditul îndeplinește condițiile aprobării și acțiunile sunt tranzacționate pe o piață de capital, clientul va solicita Registrului restricționarea de la tranzacționare a acțiunilor. Dovada restricționării se va prezenta băncii.
– Proprietarii de drept ai acțiunilor vor semna contractele de garanție personal, sau, în cazul în care nu va fi posibil, prin împuternicit în baza unei procuri speciale autentificate care să cuprindă toate datele de identificare enumerate mai sus, valoarea creditului, debitorul garantat. Dacă proprietarul acțiunilor este o persoană fizică se va avea în vedere starea civilă și momentul dobândirii acțiunilor ; dacă acestea sunt bunuri comune, contractul de garanție va fi semnat și de soț/soție.
– După aprobarea creditului se va întocmi contractul de garanție fără deposedare și se va cere Registrului înregistrarea gajului. Registrul va confirma în scris către bancă operațiunea de înregistrare a garanției asupra acțiunilor. Se va urmări certificarea înscrisului sub semnătură privată privind gajarea, de către funcționarul societății sau după caz a Registrului, conform legii.
în cazul acțiunilor materializate :
– Se vor solicita înscrisurile prin care se materializează aceste acțiuni.
– Se va constitui gaj cu deposedare, cu predarea acțiunilor la bancă.
– Se va face mențiunea în registrul acționarilor (ținut de societate sau de un registru independent) “gajat în favoarea BCC”.
– Angajarea creditului se va face doar în momentul obținerii înscrisului care confirmă înscrierea gajului la registru, după caz, ținut de societate, independent sau care deservește piața pe care sunt tranzacționate acțiunile care fac obiectul contractului de garanție.
Depozitul bancar colateral și depozitul bancar la termen fac parte din garanțiile reale mobiliare. De asemenea și titlurile de credit.
Depozitul bancar colateral constituit în lei sau într-o valută convertibilă, reprezintă o garanție materializată sub forma unei sume de bani depusă de debitor/terț (persoană fizică/juridică) la bancă, cu titlu de garanție, în favoarea băncii, în anumite condiții negociate cu banca.
Depozitul la termen constituit în lei sau într-o valută convertibilă poate reprezenta o garanție pentru angajarea unui credit bancar.
Condiții :
– valoarea depozitului bancar trebuie să acopere valoarea creditului solicitat plus dobânda aferentă pe întreaga perioadă de creditare, în proporție de 100%; termenul de constituire al depozitului să fie cel puțin egal sau mai mare decât durata de creditare;
– se va solicita originalul documentului prin care s-a constituit depozitul, ca dovadă a proprietății garantului, care va fi anexat la contractul de garanție.
Titlurile de credit sunt înscrisuri necesare pentru realizarea drepturilor de creanță literale și autonome pe care le constată și le încorporează în ele. Datorită necesității lor pentru executarea drepturilor pe care le cuprind acestea mai sunt numite și documente sau hârtii de valoare .
(C) Fidejusiunea
“Fidejusiunea (cauțiunea) este contractul prin care o persoană fizică sau juridică numită fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează sau dacă acesta nu o va executa el însuși.”1
Fidejusorul trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
– să aibă capacitatea juridică de a contracta ;
– să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului de la locul la care trebuie să se acorde creditul ;
– să fie solvabil, patrimoniul să nu îi fie afectat de alte sarcini.
Nu va fi acceptată la semnarea contractului de fidejusiune o altă persoană care reprezintă debitorul, chiar în baza unei împuterniciri autentice.
Fidejusiunea se stinge pe cale indirectă prin plata datoriei făcută de către debitor și pe cale directă, prin mijloacele specifice de stingere a obligațiilor.
(D) Scrisoarea de garanție bancară
Scrisorile de garanție se eliberează la cererea clienților.
„Scrisorile de garanție bancară reprezintă angajamente asumate de Bancă în favoarea clienților săi, privind achitarea unei datorii a acestora către terți.”1
Scrisorile de garanție bancară pot fi emise pentru :
– plată furnizori ;
– executări de lucrări sau prestări de servicii;
– buna execuție a unor contracte comerciale;
– plata taxelor vamale;
– participare la licitație ;
– restituire avans;
– garantarea unui credit;
– alte tipuri.
Scrisorile de garanție bancară se pot emite în lei sau în valută și vor fi garantate cu garanții asiguratorii din cadrul celor agreate de bancă.
Pentru emiterea scrisorilor de garanție bancară, regimul de analiză și aprobare a documentației este același ca și în cazul creditelor.
Cereri1e agenților economici privind eliberarea oricăruia din tipurile de scrisori de garanție bancară în lei și valută, menționate mai sus, vor fi însoțite de:
– documentația din care să rezulte obiectul scrisorii de garanție solicitată, părțile contractante și sediul lor, obligațiile contractuale, unitatea bancară la care își are deschis contul beneficiarul scrisorii de garanție, valoarea garanției exprimată printr-o sumă în lei sau valută, termenele de plată a sumei garantate, valabilitatea scrisorii de garanție.
– angajamentul irevocabil și necondiționat al acestora de a plăti sumele datorate băncii; ca urmare a executării scrisorilor de garanție;
La primirea cererii pentru eliberarea unei scrisori de garanție, unitatea bancară teritorială va analiza la agentul economic, realitatea și oportunitatea celor arătate în cerere și documentația însoțitoare, precum și orice alte documente pe care le consideră necesare, inclusiv evoluția situației economico-financiare, care să dea posibilitatea formării unei viziuni de ansamblu asupra activității trecute și mai ales în perspectivă.
Existența oricărei îndoieli privind valabilitatea afacerii, conduce la refuzul băncii de a elibera scrisoarea de garanție solicitată.
În situația în care, până la sau la expirarea valabilității scrisorii de garanție bancară (echivalentul scadenței la credite), banca este obligată să achite suma garantată, plata se va face din sumele existente în orice cont de disponibilității (lei/valută) ale clientului, iar în cazul în care acestea nu sunt acoperitoare, sumele nerecuperate se transformă direct în credit restant, urmându-se procedura de recuperare a creditelor restante prevăzută în prezentele norme. Asupra creditului restant se va aplica dobânda penalizatoare, în vigoare la data executării scrisorii.
Scrisorile de garanție bancară se eliberează într-un exemplar original, care se predă clientului pe bază de semnătură de primire pe copia scrisorii ce va sta în tezaur. În baza originalului se emit două xerocopii cu următoarea destinație:
– pentru dosarul ce se păstrează în tezaurul băncii ;
– pentru dosarul de lucru ce se păstrează la compartimentul credite.
Evidența scrisorilor de garanție bancară se ține într-un registru.
Valoarea garanțiilor reale și/sau personale și/sau alte categorii de garanții, trebuie să fie cel puțin egale cu valoarea creditului și a dobânzilor aferente, în proporție de cel puțin 120%. Excepție fac creditele garantate cu depozite bancare colaterale/la termen, cu scrisori de garanție bancară, cu valori financiare sau cu documente în curs de încasare, pentru care, valoarea garanțiilor trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea creditului și a dobânzilor aferente, în proporție de 100%. Prin dobânzi aferente se înțelege dobânda calculată pe primul an de creditare pentru creditul pe obiect (indiferent de termen) și dobânda calculată pe primele trei luni pentru linia de credit.
Valoarea bunurilor corporale și necorporale care constituie obiectul garanției creditelor acordate de bancă, se va stabili pornind de la valoarea din evidența contabilă actualizată în funcție de valoarea reală, de piață a acestora, pe baza expertizei efectuate la data solicitării creditului de evaluatorul băncii și/sau de un evaluator autorizat, agreat de Bancă. Valoarea inițială a imobilului nu se va lua în calcul, iar în cazul bunurilor mobile se va lua în calcul numai valoarea rămasă estimată până la sfârșitul perioadei de creditare.
Acceptarea garanțiilor se va face în următoarea ordine de prioritate :
– depozite bancare (colaterale sau la termen), garanții bancare irevocabile primite de la bănci românești și străine agreate de BCC, garanții necondiționate primite de la Guvernul României ;
– garanții imobiliare proprietatea administratorilor sau acționarilor principali;
– alte garanții imobiliare;
– garanții reale mobiliare ;
– cesiunea de creanță/girul;
– fidejusiunea;
– alte garanții.
O grijă deosebită se va da analizei posibilității de transformare rapidă în lichidități a bunurilor aduse în garanție, existența pieței de desfacere sau a potențialilor cumpărători, starea de exploatare a bunurilor achiziționate și puse în funcțiune anterior solicitării creditului, existența certificatelor de calitate și de garanție pentru bunurile achiziționate și nepuse în funcțiune sau pentru bunurile care urmează a fi procurate și achitate parțial din credite.
Contractele de garanție se vor înregistra de către unitățile bancare teritoriale, împreună cu contractele de credite, în registrul special.
Înlocuirea unei garanții cu altă garanție la solicitarea clientului și acceptată de bancă, pe parcursul derulării unui credit se aprobă conform nivelelor de competență privind aprobarea angajamentelor băncii, funcție de soldul creditului, indiferent de organul care a aprobat inițial creditul.
În scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor de credite să asigure bunurile aduse în garanție la o societate de asigurare-reasigurare agreată de bancă.
În acest sens, înainte de angajarea creditului împrumutații vor prezenta, pentru toate bunurile acceptate în garanție, polițele de asigurare în original. Polițele de asigurare în original vor fi păstrate de Bancă (în tezaur) pe toată durata creditării până la rambursarea integrală a creditului și plata dobânzilor aferente.
Bunurile se vor asigura pe toată durata de creditare, pentru toate riscurile, la o valoare cel puțin egală cu valoarea luată în garanție, iar eventualele despăgubiri din contractul de asigurare se vor cesiona în favoarea băncii. În cazul în care durata de creditare este mai mare decât durata asigurată împrumutatul se obligă prin contractul de credit să reînnoiască asigurarea înainte de expirare, administratorul de credite având obligația de a urmări realizarea acestei sarcini de către împrumutat, precum și menținerea unei valori asigurate cel puțin egală cu suma împrumutului rămas de rambursat.
Pentru autovehicolele luate în garanție este obligatoriu încheierea asigurării facultative de tip CASCO . În funcție de specificul creditului se va solicita și alte asigurări care să acopere riscul comercial, cum ar fi asigurarea mărfurilor pe toată durata transportului, asigurarea împotriva riscului de țară, etc. În cazul persoanelor care au un rol deosebit – cheie sau este asociat unic într-o societate comercială, banca va solicita suplimentar cesionarea drepturilor de încasat din polița de asigurare mixtă sau de deces și invaliditate permanentă a “persoanelor cheie” de care depinde funcționarea societății.
Răspunzători de modul cum se constituie garanțiile, ținând seama de politica băncii în domeniul creditării, se fac directorul, șeful compartimentului creditare, administratorul de credite care a instrumentat dosarul și juristul, din sucursalele BCC.
2.3.3 COSTUL CREDITELOR: DOBÂNZI ȘI COMISIOANE
Dobânzile
Pentru toate categoriile de credite acordate, banca încasează dobândă, care reprezintă prețul la care banca vinde capitalul de împrumutat pe piață.
Nivelul dobânzilor și comisioanelor se stabilește prin hotărâre a Comitetului de Direcție, la propunerea Comitetului de Administrare a Activelor și Pasivelor și se difuzează unităților băncii în vederea respectării acestora întocmai.
Nivelul dobânzii active de bază (dobânda creditului curent) practicat de Bancă, va fi prevăzut în contractele de credite încheiate cu clienții. Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, banca poate modifica dobânda în funcție de evoluția inflației și a costului resurselor de creditare, noul nivel al dobânzii aplicându-se la toate creditele aflate în sold, el fiind valabil de la data modificării acestuia.
Rata dobânzii de bază pentru diferite tipuri de credite se comunică unităților băncii ca nivele minime, negocierea cu clienții pentru acordarea noilor credite, făcându-se plecând de la cestea prin încercarea de a se obține nivele cât mai mari față de cele comunicate.
Dobânzile se calculează zilnic la soldul contului de împrumut raportat la anul convențional de 360 de zile. Dobânzile se încasează, din disponibilitățile existente în contul curent, de regulă, în ultima zi calendaristică a fiecărei luni, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în contractul de credit (o altă zi din lună ca zi scadentă pentru plata dobânzilor), zi ce reprezintă scadența pentru plata dobânzilor.
Dobânda = Soldul zilnic x r
360 x 100
unde: r = rata anuală a dobânzii.
Pentru dobânzile neachitate la scadență, banca percepe penalități de întârziere, care vor fi prevăzute în contractul de credit încheiat cu împrumutații și care, se percep începând cu ziua scadentă de plată a dobânzilor.
Dacă, pe parcursul utilizării creditului, apar întârzieri în rambursarea ratelor de credit, pentru rata/creditul restant, banca va percepe o dobândă penalizatoare, care va fi prevăzută în contractele de credit încheiate cu împrumutații și care se va aplica la soldul ratei/creditului restant, începând cu ziua trecerii la restanță (din chiar ziua scadenței).
Nivele dobânzilor de bază și penalizatoare, precum și a penalităților de întârziere sunt modificabile pe tot parcursul derulării creditului, funcție de evoluția inflației și a costurilor resurselor de creditare, noul nivel aplicându-se de la data modificării acestuia.
Comisioanele
În funcție de serviciile oferite clienților săi, în activitatea de creditare, banca stabilește și încasează următoarele comisioane:
a. comision pentru analiza documentației, stabilit în procente, care se va aplica la valoarea creditului aprobat și se va încasa la acordarea creditului; b. comision de risc, stabilit în procente, aplicat la valoarea creditului aprobat; se percepe la data acordării pentru creditele pe termen scurt, iar pentru creditele pe termen mediu și lung se aplică asupra soldului creditului de la începutul fiecărui an de credit.
Comisionul de risc se definește ca fiind marja de risc pe care banca și-o asigură în vederea acoperirii riscurilor individuale pe care le presupune acordarea de împrumuturi clienților săi. Factorii de risc care determină mărimea riscului și implicit a comisionului de risc sunt:
– situația financiară a firmei, printr-o evaluare statistică, pe baza indicatorilor de analiză financiară, a profitabilității activității, a cifrei de afaceri, etc.;
– sectorul de activitate al firmei; astfel, riscul de creditare este mai ridicat pentru o firmă nou înființată, una care activează într-un domeniu nou de activitate, una care acționează în domenii influențate de condițiile de mediu (agricultură, construcții, etc.);
– calitatea managementului firmei (experiență, controlul afacerii, succesul în afaceri, etc.);
– perspectiva performanțelor viitoare (capacitatea de a genera profit în viitor, de a-și menține profitabilitatea, etc.);
– tipul garanției, gradul de acoperire cu garanții și ușurința valorificării acestora – se face având în vedere ordinea de preferință a BCC pentru tipurile de garanții oferite și valoarea acceptată de bancă, cât de ușor poate fi valorificată garanția, etc.);
– serviciul datoriei – modul în care clientul s-a achitat de obligațiile sale față de bancă și perspectiva realizării unui serviciu bun al datoriei în viitor;
– gradul de fidelitate – măsura în care desfășurarea întregii activități are loc prin bancă, volumul operațiunilor în lei și valută desfășurate prin BCC, modul de lucru cu banca, etc.;
– expunerea totală a băncii față de client și durata perioadei pentru care se acordă un nou credit;
– alte informații care să formeze o imagine cât mai exactă despre gradul de risc pe care și-l asumă banca creditând un anumit client;
Se va aplica la toate tipurile de credite, la valoarea creditului aprobat și se percepe în momentul acordării, pentru creditele pe termen scurt. Pentru creditele pe termen mediu și lung se aplică la valoarea soldului creditului de la începutul fiecărui an de creditare și se percepe în prima zi lucrătoare a anului de creditare.
În unele cazuri se mai percep și următoarele comisioane:
b. comision pentru gestionarea creditului stabilit în procente, aplicat la soldul mediu al creditului din luna precedentă și se percepe în prima zi lucrătoare a lunii următoare;
c. comision pentru neutilizarea liniilor de credit, stabilit în procente, care se va aplica asupra plafonului zilnic neutilizat, încasarea acestuia făcându-se lunar, odată cu dobânda;
d. comision de prelungire a liniei de credit, datorită reanalizării documentației, se determină și se aplică conform punctului a.;
e. comision pentru rescadențarea/reeșalonarea ratelor de credit, care se va stabili în procente și se aplică la valoarea sumei rescadențate/reeșalonate, calcularea și încasarea acestuia făcându-se odată cu încheierea actului adițional la contractul de credit;
f. comision pentru emiterea, modificarea, anularea, avizarea scrisorilor de garanție bancară, stabilit în sumă fixă sau în procente, conform tarifului de comisioane al BCC;
g. comision pentru rambursare în avans, stabilit în procente și se aplică la suma creditului rambursată în avans.
Ordinea de încasare a datoriilor față de bancă, aflate în activul bilanțului, este cea stabilită de ordinea vechimii acestora (cele mai vechi vor fi primele încasate).
În situația în care două sau mai multe creanțe au vechime egală, ordinea de prioritate la încasare este următoarea:
– comisioane, taxe, speze;
– penalități;
– dobânzi îndoielnice,
– dobânzi restante,
– dobânzi curente scadente;
– credit în litigiu ;
– credit restant;
– rate de credit curente scadente.
2.3.4. CONTRACTUL DE CREDIT
Contractul de credit reprezintă „convenția unilaterală și intuitu personae prin care o bancă sau o altă instituție de credit similară se obligă, în schimbul unei remunerații să pună la dispoziția unei persoane fonduri bănești, pe un termen și în cuantum determinat, sau să își asume ‚ în interesul unei persoane, un angajament bănesc prin aval sau prin scrisoare de garanție”.1
Prin contractul de credit se materializează astfel acordul de voință între cele două părți (între bancă și client). Prin acesta se stabilește și cadrul legal al actului de creditare.
Contractul de credit cuprinde date de identificare a beneficiarului, valoarea creditului, durata acestuia, destinația, dobânda, comisoanele și penalitățile percepute de bancă, garanțiile aduse de către beneficiar, scadențele creditului, semnăturile ambelor părți.
Contractul de credit se întocmește, de regulă, în 3-4 exemplare originale , astfel :
– exemplarul unu se păstrează în tezaurul băncii ;
– exemplarul doi se predă împrumutatului care va semna de primire pe originalul nr.1;
– exemplarul trei se păstrează la dosarul de credite al împrumutatului aflat la compartimentul credite;
– exemplarul patru se întocmește doar atunci când garanția este ipoteca, pentru înscrierea acesteia la judecătorie.
Contractul de credit se semnează la sediul băncii, în prezența consilierului juridic sau a administratorului de credite care a întocmit documentația, de către reprezentanții autorizați și consilierul juridic, din partea băncii, iar din partea agentului economic de către reprezentanții autorizați ai acestuia.
Fiecare filă din contractul de credit și contractele de garanție, vor fi semnate de șeful departamentului credite al unității bancare sau înlocuitorul acestuia și de un reprezentant al clientului.
În funcție de destinația și categoria creditului pentru care se întocmește contractul, administratorul de credite împreună cu juristul vor întocmi contractul de credit incluzând în conținutul acestuia, pe lângă clauzele general valabile, și unele clauze specifice din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivei tranzacții și care să ducă la diminuarea riscului în activitatea de creditare.
În contractul de credit nu se admit modificări, ștersături, clauze contractuale care nu fac obiectul contractului respectiv, care pot conduce la interpretări eronate sau la pierderea drepturilor ce decurg din contract. Orice modificare ulterioară a unui contract de credit se va putea face numai pe baza unui act adițional.
Încetarea contractului de credit prin efectul rezilierii, are drept consecință încetarea contractului pentru viitor. Prin urmare, la data declanșării rezilierii, toate sumele viitoare datorate de împrumutat în baza contractului de credit devin scadente. Toate aceste sume viitoare se cumulează în acest moment cu sumele restante neachitate, ele constituind obiectul executării voluntare sau silite.
După încheierea contractului de credit, dar înainte de punerea la dispoziția clientului a creditului aprobat, administratorul de credite mai verifică:
– asigurarea publicității garanțiilor prin înscrierea la judecătorie/arhiva electronică/registre de înscriere pentru acțiuni, etc. și notificarea cesiunilor de creanță;
– asigurarea și cesionarea drepturilor de despăgubire din polițele de asigurare ipotecate, gajate în favoarea băncii ;
– constituirea și utilizarea integrală a surselor proprii cu care împrumutatul participă la realizarea proiectului creditat;
– respectarea altor prevederi din contract care condiționează punerea la dispoziție a creditului.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile din contract pentru punerea la dispoziție a creditului, conducerea unității băncii va comunica în scris împrumutatului cauzele neacordării efective a creditului.
2.3.5. CONTROLUL UTILIZĂRII CREDITELOR ȘI VERIFICAREA
GARANȚIILOR
Controlul utilizării creditelor
În vederea limitării riscului de credit, se urmăresc condițiile de utilizare a creditelor, aprobarea și posibilitatea de rambursare a acestora pe toată durata acordării creditului.
Printre obiectivele prioritare se numără:
– urmărirea modului de desfășurare a activității de creditare comparativ cu parametrii prevăzuți la aprobarea creditului și evaluarea consecințelor în cazul abaterilor de la parametrii inițiali ;
– urmărirea respectării riguroase de către clienți a condițiilor impuse prin contractul de credit;
– verificarea, pentru creditele de investiții, a stadiului de realizare a obiectivelor conform graficelor de executare și punere în funcțiune, în raport cu prognoza din studiul de fezabilitate și cu eșalonarea împrumutului;
– analiza evoluției situației economico-financiare a clientului pe bază de documente financiar-contabile și a rapoartelor vizate de organisme fiscale;
– urmărirea în permanență a respectării termenelor și ratelor de rambursare.
Există anumite semnale ce arată posibilitatea transformării unor credite curente de calitate corespunzătoare în credite neperformante. Aceste semnale sunt: evoluția nefavorabilă a rezultatelor economico-financiare, pierderea unor segmente de piață, vânzarea unor active care afectează continuitatea procesului de producție, abateri de la disciplina contractuală, schimbări frecvente ale conducerii firmei.
În ceea ce privește monitorizarea creditelor, banca urmărește:
– respectarea destinației creditelor prin utilizarea acestora numai în scopul pentru care a fost aprobat ;
– concordanța datelor din evidența cu cele găsite efectiv pe teren;
– menținerea și consolidarea capacității de plată a împrumutatului;
– menținerea unui grad acceptabil de rentabilitate care să permită acoperirea cheltuielilor din venituri.
Verificarea garanțiilor
Aceasta se realizează atât faptic cât și scriptic.
Din punct de vedere faptic, se are în vedere verificarea la fața locului (ori de câte ori e necesar și cel puțin o dată pe trimestru), asupra existenței, integrității, condițiilor de păstrare și conservare a bunurilor luate în garanție, precum și obligația reînoirii contractului de asigurare ale acestora, în cazul în care durata de creditare este mai mare decât cea de asigurare.
Verificarea faptică a garanțiilor se realizează prin sondaj sau dacă este posibil, în totalitate prin operațiuni de numărare, măsurare, cântărire sau control efectuate la fața locului.
Se urmărește:
– gradul de utilizare a capacităților de producție, întreținerea și funcționarea utilajelor, instalațiilor și a celorlalte utilități din dotare;
– modul de realizare al programului de producție, de reînnoire tehnologică și prevenire a poluării mediului;
– poziția împrumutatului față de piețele de aprovizionare și desfacere, accesul la căile de transport și la celelalte elemente de infrastructură.
Verificarea scriptică se efectuează trimestrial (sau chiar lunar) odată cu analiza efectuată asupra situațiilor contabile prezentate băncii de către client.
Se controlează astfel :
– concordanța datelor din documentele justificative prezentate de împrumutat, cu destinația creditului înscrisă în contractul de împrumut și scopul plății înscris pe ordinul de plată ;
– concordanța soldurilor conturilor de credite din extrasele de cont eliberate de bancă cu cele din evidența clienților;
– se cercetează dacă aceleași bunuri materiale mai sunt luate în garanția altor credite acordate de banca respectivă sau de alte bănci;
– respectarea graficelor de acordare și rambursarea creditelor, achitarea dobânzilor și plata comisioanelor;
– asigurarea cu contracte și comenzi a producției.
Administratorii de credite vor întocmi o notă privind principalele aspecte constatate în urma controlului scriptic și faptic a garanțiilor creditelor. Eventualele deficiențe se vor consemna în acte bilaterale încheiate de bancă cu agenții economici în cauză, procedându-se astfel:
– dacă se constată că valabilitatea unor documente care au fost acceptate drept garanție a expirat, se va cere prelungirea imediată a valabilității acestora;
– dacă anumite bunuri luate în garanție au fost utilizate sau înstrăinate, ori s-au degradat, se va solicita agentului economic să le înlocuiască imediat;
– dacă în două zile lucrătoare de la înștiințare nu se vor reîntregi garanțiile, creditele aferente se vor rambursa, sau în cazul lipsei disponibilităților se vor trece la restante, urmărindu-se rambursarea lor pe măsura creării disponibilităților sau din verificarea garanțiilor.
2.4. RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE
Prudența bancară fiind principiul esențial al activității de creditare, un rol esențial îi este atribuit cuantificării și gestionării riscului de creditare, minimizării expunerii băncii la risc și maximizării profiturilor obținute.
Riscul este definit ca fiind “probabilitatea sau gradul de incertitudine ca un anumit eveniment nefavorabil să aibe loc cu consecințe negative asupra unui subiect. Existența riscului induce, așadar, o expunere la risc, care este dată de valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care este posibil să le suporte în viitor un anumit subiect, în speță banca.”1
Cele două tipuri de riscuri existente în activitatea bancară se pot împărți în :
a) Riscuri subiective, determinate de comportamentul adoptat de bancă în relația cu anumiți clienți, și anume :
– nerespectarea metodologiei prevăzută în normele de creditare;
– superficialitate în analiza solicitării de credit;
– necorelarea informațiilor financiare cu cele nefinanciare ;
– controlul și evaluarea necorespunzătoare a garanțiilor ;
– redactarea defectuoasă a documentelor juridice;
– documentație incompletă și neactualizată;
– încredere prea mare în anumiți clienți .
b) Riscuri obiective, apărute ca urmare a unei conjuncturi create, care sunt independente de actul de voință al băncii:
– riscul de fraudă – reaua credință a împrumutatului;
– riscul de informație – se referă la incorectitudinea împrumutaților, lipsa de efort managerial sau omisiunea de a furniza băncii informații prompte și exacte ;
– riscul cazurilor de forță majoră – incendii, inundații, greve, boicot, moartea unui asociat sau acționar principal;
– riscuri politice, fiscale și de mediu – acte de război, politici restrictive de taxe și impozite, alte restricții legale;
– riscul comercial sau de piață, care se manifestă în principal prin realizarea parțială a veniturilor prognozate, realizarea parțială a fluxului de numerar;
– riscul valutar, care se manifestă prin diminuarea veniturilor din încasări în valută ca urmare a deprecierii valutei de facturare;
– riscul de garanție – se referă în principal la deprecierea morală și fizică a bunurilor aduse în garanție, înstrăinarea lor, fluctuațiile pieței, executarea dificilă a acestora.
Riscul de creditare poate fi de asemenea atât subiectiv, cât și obiectiv și constă în pericolul ca pe parcursul derulării unei tranzacții, una dintre părți să sufere o pierdere în legătură cu realizarea creanțelor pe care le deține asupra altor participanți, cum ar fi parteneri, intermediari care asigură plata sau intermediari care asigură livrarea.
În activitatea de creditare banca are o expunere la risc, iar o gestionare cât mai bună a riscurilor bancare (inclusiv a riscului de creditare) este impusă de expunerea la risc pe care o are banca. Aceasta reprezintă valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor pe care le poate suporta.
Gestionarea riscului de credit trebuie să fie efectuată preventiv, precum și pe toată durata creditării. Gestionarea preventivă presupune organizarea procesului de creditare, începând cu definirea procesului de creditare și terminând cu monitorizarea și controlul creditelor acordate.
Gestiunea riscului de creditare se efectuează atât pentru cel global, cât și pentru cel individual.
Gestiunea riscului global de creditare presupune divizarea riscurilor și limitarea acestora.
Divizarea riscului de creditare urmărește evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea plasamentelor și a creditelor acordate de o bancă. Dacă valoarea creditelor acordate unor clienți care activează într-un singur domeniu de activitate este foarte mare în totalul creditelor acordate de ea, atunci banca se expune la pierderi considerabile în cazul intrării în recesiune a domeniului respectiv. De asemenea banca trebuie să urmărească și o diversificare geografică, din care să obțină avantaje prin operarea într-un spațiu geografic stabil și cu potențial economic ridicat. Acesta anihilează astfel, efectele negative ale operării în alte regiuni mai defavorizate.
Pentru limitarea riscului de credit, banca are organizată activitatea gestiunii și controlului riscului de credit prin structuri organizatorice corespunzătoare și dispune de proceduri de evaluare (stabilire) a riscului și de gestionarea sa corespunzătoare.
Limitarea se poate face de către bancă prin :
– fixarea unei limite globale proprii pentru angajamentele sale totale riscante ca raport între aceste angajamente și totalul activelor sau totalul fondurilor proprii ale băncii ;
– fixarea unor plafoane de credit pe fiecare debitor, grup de debitori, sector de activitate sau zonă geografică pentru a preveni ca unele modificări să afecteze negativ expunerea la risc a băncii.
Tot pentru limitarea riscului BNR impune următoarele norme cu caracter obligatoriu:
– volumul total al angajamentelor unei bănci față de un singur debitor nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale băncii ;
– suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale băncii și se acordă pe baza unei decizii luate de Consiliul de Administrație;
– suma totală a expunerilor mari (expunere mare este considerată ponderea de peste 10%) față de debitorii băncii nu poate depăși de opt ori nivelul fondurilor proprii ale acesteia;
– stabilirea de norme unitare stricte de creditare a persoanelor aflate în relații speciale cu banca, precum și a salariaților acesteia.
Principalii indicatori care exprimă riscul global de creditare sunt :
– ponderea creditelor în activul total al băncii (Credite totale/Activ total);
– ponderea creditelor de calitate medie în totalul creditelor (Credite de calitate medie/Credite totale);
– ponderea pierderilor datorate portofoliului de credite (Pierderi aferente portofoliului de credite/Valoarea totală a portofoliului de credite);
– ritmul de creștere a creditelor față de creșterea activelor (Δ Credite totale/ Δ Activ total);
– gradul de acoperire a pierderilor din credite din profitul net (Profit net/ Pierderi aferente portofoliului de credite);
– gradul de acoperire a pierderilor din credite de către fondul de rezervă (Fond de rezervă / Pierderi aferente portofoliului de credite).
Pe parcursul procesului de creditare se desfășoară și gestiunea riscului individual de creditare pentru fiecare credit în parte. Această operațiune începe cu etapa selectării cererilor de creditare și se termină atunci când se rambursează creditul și se plătesc dobânzile. Se efectuează o analiză a creditului prin care se compară câștigurile pe care le obține banca cu eventualele pierderi ce pot interveni.
Câștigurile obținute de bancă pot fi câștiguri directe compuse din dobânda percepută pentru fondurile avansate de bancă și comisioanele ce urmează să le încaseze, precum și câștiguri indirecte, provenite din menținerea fidelității clientului față de bancă (creșterea numărului de operațiuni derulate prin bancă, apelarea la serviciile bancare oferite, creșterea disponibilităților la vedere și a depozitelor).
Analiza creditului trebuie să se efectueze atât înaintea acordării, cât și pe parcursul derulării creditului pentru verificarea respectării destinației și menținerea garanțiilor aduse la acordarea creditului. Procesul de analiză se efectuează din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ. Natura cantitativă presupune colectarea, prelucrarea și interpretarea informațiilor . Analiza calitativă constă în colectarea și actualizarea tuturor informațiilor referitoare la responsabilitatea financiară a debitorului, determinarea scopului real al contractării împrumutului, identificarea eventualelor riscuri cu care se poate confrunta debitorul și estimarea seriozității cu care acesta se implică în respectarea angajamentelor.
O metodă de analiză a creditului în vederea gestionării riscului individual de creditare o reprezintă “sistemul celor 5 C” care se referă la :
– Caracter : are în vedere probabilitatea ca debitorul să încerce să-ți onoreze obligațiile;
– Capacitatea: prin acesta se apreciază capacitatea de plată a debitorului;
– Capital : reprezintă situația financiară generală a solicitantului de împrumutat, aceasta reiese din situațiile financiare ;
– Condiții: se referă atât la tendințele generale ale economiei, cât și la evenimente particulare dintr-o anumită regiune geografică ori sector al economiei care pot afecta capacitatea clienților de a-și îndeplini obligațiile;
– Colateralul (garanțiile): privește existența unor active pe care clienții le pot oferi drept garanții.
O abordare modernă a analizei creditului se bazează pe notarea creditului (credit scoring), care constă în evaluarea creditelor pe bază de punctaj. Trebuie parcurse următoarele etape:
– identificarea indicatorilor reprezentativi care caracterizează activitatea clientului;
– ponderarea indicatorilor selectați în funcție de importanța acestora;
– calcularea punctajului creditului prin însumarea punctelor atribuite fiecărui indicator;
– stabilirea categoriei de risc în care se încadrează creditul.
Concluzia care se desprinde este aceea că banca nu trebuie să acorde credite până ce nu estimează posibilitatea recuperării lor la scadență sau în momentul în care ea hotărăște să-și retragă creditul.
2.5. ANALIZA ȘI CLASIFICAREA PORTOFOLIULUI DE CREDITE.
PROVIZIOANELE SPECIFICE
Analiza și clasificarea portofoliului de credite
Clasificarea creditelor se face prin aplicarea simultană a următoarelor criterii:
Performanța financiară;
Serviciul datoriei;
Inițierea de proceduri juridice.
Performanța financiară se calculează pe baza indicatorilor financiari și a celor calitativi ai clientului și presupune încadrarea creditului în una din următoarele categorii:
– categoria A – credite standard, în cazul în care performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a ratelor la credit și a dobânzilor. De asemenea se anticipează menținerea performanțelor financiare foarte bune în perspectivă;
– categoria B – credite în observație, în cazul în care performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar clientul respectiv nu poate menține acest nivel în perspectivă mai îndelungată;
– categoria C – credite substandard, în cazul în care performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o tendință evidentă de înrăutățire;
– categoria D – credite îndoielnice, în cazul în care performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;
– categoria E – credite pierdere, în cazul în care performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.
În funcție de serviciul datoriei și inițierea de proceduri judiciare pentru sectorul nebancar, creditele se clasifică astfel: 1
Criterii de încadrare pe categorii de clasificare a creditelor
Tabelul nr. 1
Determinarea, constituirea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit
Provizioanele pentru credite sunt stabilite în cazul în care există indicii că banca nu va fi în măsură să recupereze toate creanțele sale. Ele se constituie și se regularizează lunar, în moneda de exprimare a creditelor pe care le corectează. În vederea determinării necesarului de provizioane specifice de risc de credit, se parcurg două etape :
determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc
– prin deducerea din expunerea băncii față de debitor a garanțiilor acceptate a fi luate în considerare conform Normelor Metodologice ale Băncii Naționale a României nr. 12/2002 pentru aplicarea prezentului regulament, pentru creditele încadrate în una din categoriile standard, în observație, substandard, îndoielnic, pierdere și pentru care nu s-au inițiat proceduri judiciare, iar serviciul datoriei este de cel mult 90 de zile;
– prin luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent de garanții, în cazul unui credit clasificat în categoria pierdere, în situația în care procedurile judiciare au fost inițiate, sau în cazul în care serviciul datoriei depășește 90 de zile;
aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obținute.
Cele trei operațiuni efectuate cu provizioanele specifice de risc de credit sunt reprezentate de constituirea, regularizarea și utilizarea lor.
Constituirea provizioanelor specifice de risc de credit se referă la crearea acestora, creare realizată prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se referă la modificarea nivelului existent având drept scop restabilirea egalității între nivelul acelui moment și cel al necesarului. Această operațiune se va realiza prin includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentând diferența obținută prin scăderea din nivelul necesarului a nivelului soldului existent în sold. Utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit presupune anularea acestora în cazul în care s-a produs riscul de credit, se realizează prin reluarea pe venituri a sumei ce reprezintă nivelul existent în sold al provizioanelor.
Coeficienții de provizionare aferenți categoriilor de clasificare a creditelor sunt următorii :
Standard → 0
În observație → 0,05
Substandard → 0,2
Îndoielnic → 0,5
Pierdere → 1
CAPITOLUL III
ACTIVITATEA DE CREDITARE ÎN PRACTICA BĂNCII COMERCIALE CARPATICA
3.1. ORGANIZAREA BĂNCII
3.1.1. SCURT ISTORIC
Banca Comercială Carpatica a fost fondată în Sibiu, în februarie 1999, de către un grup de investitori care include cunoscuți oameni de afaceri și companii de prestigiu cu o importantă forță financiară.
Și-a început activitatea într-o perioadă în care cuvinte precum faliment, blocaj financiar erau bine cunoscute în România prin efectele lor devastatoare în plan economic și social.
Încă din momentul înființării sale, Banca Comercială Carpatica și-a propus să se implice în importantul efort de redare a încrederii în sistemul bancar românesc, oferind un parteneriat real în relația cu clienții‚ servicii operative, flexibilitate și deschidere spre negociere reciproc avantajoasă.
Este o societate pe acțiuni, capitalul său având proveniență internațională, fiind de origine română, italiană, germană și belgiană. Valoarea sa inițială a fost de 158 miliarde lei, ajungând până în momentul de față la 315 miliarde lei. Acțiunile băncii sunt cotate pe piața Rasdaq.
Rețeaua teritorială se află într-o extindere permanentă, în prezent numărând 24 de unități, printre acestea aflându-se centrala, sucursale, agenții, puncte de lucru, precum și o reprezentanță.
Performanțele manageriale deosebite obținute de actuala echipă aflată la conducere au fost recunoscute prin acordarea distincției EuroMarket Award, în cadrul forumului Uniunii Europene – EuroMarket aprilie 2002, desfășurat la Bruxelles.
Segmentul de piață țintă al băncii îl constituie firmele mici și mijlocii.
Împreună cu Internationale Project Consult GmbH, consultantul KfW (Kreditanstalt fur Wiederaufbau) în România, banca derulează o linie de finanțare, din Fondul Româno German, în urma acordului semnat de acesta cu Ministerul de Finanțe.
3.1.2 PRODUSELE ȘI SERVICIILE OFERITE DE BANCA
COMERCIALĂ CARPATICA. OBIECTIVE
Produsele și serviciile oferite de Banca Comercială Carpatica sunt următoarele :
operațiuni în cont curent;
depozite la termen și la vedere, în lei și în valută, pentru persoane fizice și persoane juridice;
certificate de depozit în lei sau în valută;
credite cu diverse termene de rambursare oferite persoanelor fizice și juridice;
credite în valută din linia de finanțare externă K.f.W ;
servicii de transfer de bani în sistemul Western Union ;
operațiuni de schimb valutar;
eliberări de scrisori de bonitate și de garanție;
emitere și avizare acreditive ;
consultanță de specialitate;
tranzacții cu titluri de stat;
serviciul CARP INFO BANK de vizualizare on line a situației conturilor, cursurilor valutare ;
decontare specială a operațiunilor cu valori mobiliare.
Obiectivele strategice ale Băncii Comerciale Carpatica sunt următoarele:
-consolidarea poziției pe piața bancară internă;
-diversificarea gamei de produse și servicii concomitent cu ridicarea calității celor existente ;
-consolidarea financiară;
-menținerea unei înalte calități a portofoliului de credite;
-îmbunătățirea structurii organizatorice;
-îmbunătățirea sistemului informatic;
-continua perfecționare profesională a angajaților;
-adaptarea contabilității la sistemul internațional.
Prin îndeplinirea acestor obiective, cât și prin seriozitate, profesionalism și stabilitate, banca își propune să devină o bancă națională, cu vocație europeană.
3.1.3.CLIENȚII BĂNCII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI •
Clienții Băncii Comerciale Carpatica sunt persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de organizare și de natura capitalului social, care au conturi deschise la această bancă și care își derulează activitatea prin aceste conturi.
Clientul reprezintă pentru bancă un partener de afaceri, iar credibilitatea este condiția principală, suportul moral și elementul psihologic esențial în dezvoltarea acestei relații între cele două părți.
Persoanele juridice pot fi :
– regii autonome și societăți naționale din toate ramurile de activitate, constituite potrivit legii;
– societăți comerciale cu capital de stat, privat sau mixt din domeniul industriei,
agriculturii, comerțului, construcții, transport, telecomunicații, turism, cercetare-proiectare prestări servicii și alte domenii, persoane juridice constituite potrivit legii;
– societăți comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau
juridice române potrivit legilor în vigoare privind regimul investițiilor străine în România;
-societăți agricole constituite potrivit legii;
-persoane fizice autorizate și asociațiile familiale, precum și medici, farmaciști și alte categorii de liberi profesioniști autorizați conform legii;
– notarii publici și avocații care desfășoară activități independente conform legii;
– fermieri agricoli individuali și cei organizați în diferite forme de asociații simple, fără personalitate juridică, potrivit legislației în vigoare;
– alte persoane juridice legal constituite și care desfășoară activități economice legale.
(b) Persoane fizice. •
Printre clienții agreați de bancă sunt în special IMM-urile, care își desfășoară activitatea în sfera producției de bunuri materiale și servicii. Acestea sunt clasificate în funcție de numărul mediu scriptic anual de personal, astfel:
până la 9 salariați → microîntreprinderi;
între 10-49 salariați → întreprinderi mici;
între 50-249 salariați → întreprinderi mijlocii.
Nu intră în categoria IMM-urilor societățile bancare, societățile de asigurare și
reasigurare, societățile de administrare a fondurilor financiare de investiții, societățile de valori mobiliare și societățile cu activitate exclusivă de comerț exterior.
Banca obține informații despre situațiile economico-financiare ale clienților din diferite surse, printre care amintim:
Informații obținute de la clienți :
-actul constitutiv;
cererea de deschidere a contului și cererea de credit;
– bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, raportările contabile și fiscale periodice, balanțele de verificare.
b) Informații din evidența băncii privind :
– volumul total al creditelor acordate și angajate pe categorii de credite și durată de rambursare ;
– volumul de încasări și plăți lunare;
– incidentele apărute în derularea operațiunilor de plăți fără numerar, a operațiunilor de creditare, precum și volumul și frecvența acestora;
– serviciul datoriei.
c) Informații din surse externe, care pot fi obținute de la :
– Banca Națională a României;
– Registrul Comerțului și Camerele de Comerț;
– organisme specializate;
– instanțe judecătorești, birourile notariale publice și primării;
– alte bănci și instituții financiare sau nefinanciare care au relații cu clienții;
– Comisia Națională și Comisiile Județene de Stat;
– agenții economici care au relații cu clienții;
– mijloace mass-media.
3.2. ADMINISTRAREA SISTEMULUI DE CREDITARE ÎN PRACTICA
BĂNCII COMERCIALE CARPATICA
3.2.1 CATEGORII DE CREDITE ACORDATE DE BANCA COMERCIALĂ CARPATICA
Banca Comercială Carpatica acordă credite în lei sau în valută, pe termen scurt, mediu sau lung atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.
Pe termen scurt persoanele fizice beneficiază de credite pentru:
– achiziționări de bunuri de folosință îndelungată cum ar fi: mobilier, aparatură electro-casnică, aparate audio-video, computere;
– alte obiective unde se încadrează: studii, excursii.
Pe termen mediu și lung băncile pot acorda persoanelor fizice credite pentru:
(a) investiții imobiliare:
– cumpărare sau construcții de locuințe proprietate personală
-efectuări de lucrări la locuința aflată în proprietate personală prin extinderi, reparații amenajări, modernizări.
(b) cumpărări de bunuri de folosință îndelungată de natura autoturismelor noi, aparatură electro-casnică etc.
Pentru a beneficia de credite persoanele fizice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
– să facă dovada unor venituri certe cu caracter permanent;
– în cazul creditului pentru investiții trebuie să finanțeze proiectul din surse proprii cu 30% din valoarea acestuia ;
– să aibă deschis un cont curent la Banca Comercială Carpatica;
– garantarea împrumutului să se facă cu garanții agreate de bancă;
– să existe aprobarea legală pentru lucrările ce urmează a fi efectuate;
– la data solicitării creditului debitorul să nu aibă obligații neachitate la scadență către banca respectivă sau către alte bănci.
Persoanelor juridice, în funcție de necesități, li se pot acorda următoarele tipuri de credite :
– Credite pentru activitatea curentă, din care fac parte linia de credit, creditul pe obiect, creditul pentru facilități de cont, credit pe documente în curs de încasare, credit pentru finanțarea stocurilor, credit pentru producția de export și exportul de produse, credit pentru mărfuri vândute cu plata în rate.
– Credite pentru investiții ;
– Credite forfetare;
– Credite pentru leasing ;
– Credite în valută.
—
3.2.2. EVOLUȚIA ȘI VOLUMUL CREDITELOR ACORDATE DE BANCA COMERCIALĂ CARPATICA
Cu fiecare an care trece, Banca Comercială Carpatica desfășoară o activitate tot mai extinsă, obținând astfel rezultate economico-financiare din ce în ce mai bune.
Datele sunt preluate din Raportul Anual și ajustate cu un coeficient pentru menținerea confidențialității datelor.
Un loc deosebit în această extindere îl ocupă volumul creditelor acordate persoanelor juridice. Tabelul de mai jos evidențiază evoluția creditelor în ultimii trei ani de activitate ai băncii.
Nivelul creditelor acordate de bancă
(milioane lei) Tabelul nr. 2
În anul 2003 volumul creditelor acordate a fost cu l50% mai mare față de anul precedent și cu 506% mai mare față de anul 2001. Această creștere a fost posibilă datorită extinderii permanente a rețelelor teritoriale, precum și a câștigării de noi clienți.
Ca și termene de rambursare, există anumite scadențe, și anume : credite de până la o lună, între o lună și trei luni, între trei și doisprezece luni, între unu și cinci ani.
Nivelul creditelor acordate de bancă în funcție de scadența lor
( milioane lei )
Ponderea cea mai ridicată o dețin creditele acordate pe o durată de 3-12 luni, credite ce au ca destinație activitatea de exploatare. Acest fapt se datorează dobânzii mai reduse percepute de bancă pentru creditele cu o durată mai mare, față de cele cu o scadență de până la 3 luni.
Se observă că împrumuturile contractate pentru investiții sunt mai reduse în comparație cu cele solicitate pentru desfășurarea activităților curente.
Există și o structură a creditelor și pe sectoare, puține fiind domeniile în care banca nu acționează. După cum se poate observa din tabelul de mai jos, sectorul căruia îi este acordat volumul cel mai mare de credite în fiecare an (în proporție de 38% pentru anul 2003) este comerțul. Banca nu acoperă însă toate sectoarele, în anii 2001 fiind lipsită de activități în sectorul chimic și în cel al consultanței. Deși reduse ca volum, în următorii ani sunt alocate fonduri și agenților economici ce își desfășoară activitatea și în aceste domenii. Sectorul neacoperit în anii 2002 și 2003 va fi cel electric. Pe viitor se urmărește acoperirea tuturor sectoarelor într-un mod cât mai eficient atât pentru dezvoltarea economică a țării noastre, cât și pentru profitabilitatea băncii.
Nivelul creditelor acordate de bancă pe sectoare
(milioane lei) Tabelul nr. 4
3.2.3. CREDITE ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE
3.2.3.1. CREDITE PENTRU ACTIVITATEA CURENTĂ
Linia de credit
Linia de credit este o formă de creditare pe termen scurt a agenților economici prin care se asigură necesarul de capital de lucru în completarea fondurilor proprii, în vederea desfășurării continue a activității curente.
Creditarea sub forma liniilor de credit se poate face numai pentru activități economice curente ale clientului, pentru acoperirea deficitului de fonduri într-o perioadă determinată.
Linia de credit se acordă numai agenților economici care:
-au deschis cont de disponibilități la BC Carpatica SA și au, sau vor avea, un flux ritmic și corespunzător de încasări și plăți prin bancă;
-efectuează prin acest cont majoritatea operațiunilor de încasări și plăți;
-se încadrează în categoria celor mai buni clienți ai băncii;
-constituie garanții a căror valoare acoperă, în proporție de cel puțin l20%, plafonul liniei de credit plus dobânda aferentă pe primele 3 luni, asigurarea acestora și cesionarea drepturilor din despăgubiri în favoarea Băncii.
Linia de credit nu poate fi acordată pe o perioadă mai scurtă de 3 luni și nici pe o perioadă mai lungă de 12 luni.
Plafonul liniei de credit va fi stabilit la acordare, în funcție de specificul activității agentului economic, fiind condiționat de încasările medii lunare. Acesta se stabilește pe baza fluxului de numerar, întocmit de agentul economic, pentru întreaga perioadă de creditare, pe baza datelor de bilanț, a balanței de verificare contabilă și a celor cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli. De regulă, plafonul liniei de credit nu va putea depăși 70% din volumul cheltuielilor (de producție, de exploatare, de achiziție, etc.) stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli.
La stabilirea plafonului se va urmări ca acesta să fie cât mai aproape de necesitățile reale de finanțare, pentru a nu rămâne plafon neangajat, ceea ce ar însemna un plasament neeficient pentru bancă.
La acordarea liniei de credit se va efectua o analiză complexă a bonității clientului. O atenție deosebită se va acorda analizei stocurilor, creanțelor și datoriilor, a mărimii și vechimii acestora.
Dobânda se calculează zilnic, la nivelul soldului angajat, prin aplicarea procentului de dobândă valabil la data respectivă.
Pentru diferența neutilizată banca percepe un comision de neutilizare.
Utilizarea incorectă a liniei de credit (destinație, utilizarea parțială, etc.), precum și nerespectarea altor clauze contractuale, impun luarea unor măsuri din partea băncii, cum ar fi:
– sistarea temporară sau definitivă a liniei de credit ;
– reducerea liniei de credit ;
– declararea liniei de credit scadentă anticipat și rambursarea ei cu plata dobânzilor și comisioanelor aferente.
Toate aceste măsuri vor fi corelate cu clauzele prevăzute în contractul de credit.
Analiza situației economico-financiare a clienților beneficiari de linii de credit se va face obligatoriu trimestrial, până în data de 25 a ultimei luni din trimestru, pe baza datelor contabile din trimestrul expirat.
Dacă pe parcursul creditării apar diferențe semnificative între plafonul liniei de credit și sumele utilizate, se va analiza situația creată și se va negocia diminuarea acesteia. La analiza trimestrială a liniilor de credit se vor urmări cel puțin următoarele obiective :
– respectarea destinației liniei de credit
-posibilități de rambursarea liniei de credit și plată a dobânzilor
– informații privind soldul mediu lunar neutilizat
– volumul operațiunilor (rulaje) desfășurate prin BCC
– prevenirea apariției unor situații dificile în activitatea economico-financiară a agentului economic
– existența faptică și calitatea garanțiilor.
Analiza trimestrială a liniilor de credit se face pe baza următoarelor documente:
– fluxul de numerar realizat pe perioada anterioară, defalcat pe luni, comparativ cu cel proiectat;
– fluxul de numerar estimat pentru trimestrul următor;
– balanța de verificare contabilă, situația patrimoniului, contul de profit și pierderi;
– situația datoriilor; situația creanțelor.
Analiza trebuie să cuprindă calculul indicatorilor de performanță economico-financiară, stabiliți pe baza documentelor prezentate, comparativ cu perioadele anterioare, prin evaluarea clientului și calcularea trimestrială a ratingului de creditare.
O atenție deosebită se va acorda agenților economici a căror situație economico- financiară s-a depreciat. Dacă în urma analizei a rezultat că nu se întrevăd posibilități certe de rambursare a liniei de credit și plata dobânzilor, linia de credit va fi retrasă treptat, stabilindu-se diminuarea plafonului printr-un grafic, de comun acord cu clientul și în concordanță cu posibilitățile de rambursare. În această situație, perioadele de rambursare se vor încadra în termenul maxim de rambursare a liniei de credit. Această modificare se va concretiza printr-un act adițional la contract și este în competența de aprobare a Comitetului pentru Analiza Creditelor din sucursale.
Liniile de credit devenite scadente pot fi prelungite la expirarea termenului, la cererea justificată a clientului. Prelungirea liniei de credit poate fi efectuată, de regulă, pe o perioadă de încă 3, 6, 9 sau 12 luni. Prelungirea liniei de credit se poate face prin reînnoirea, majorarea sau diminuarea plafonului inițial.
În cazul în care clientul solicită prelungirea liniei de credit pe încă o perioadă, se va întocmi o nouă documentație de credit necesară fundamentării cererii clientului. Rezultatele analizei vor fi consemnate într-un referat de creditare care va fi supus aprobării conform competențelor de aprobare.
În toate situațiile, prelungirea liniei de credit, se face printr-un act adițional la contractul de credit inițial.
Se va urmări acoperirea liniei de credit cu garanții îndestulătoare și după caz, suplimentarea garanțiilor sau prelungirea valabilității lor.
Creditul pe obiect
Creditul pe obiect este o formă de creditare a agenților economici, destinat să acopere nevoile de fonduri apărute din specificul activității, sau datorită unor disfuncționalități temporare în activitatea desfășurată (primirea de la furnizori a unor materii prime și materiale în avans față de termenele contractuale, formarea unor stocuri ce nu se pot transforma în produse livrabile datorită unor cauze obiective, greutăți apărute în livrarea către clienți a produselor contractate cu aceștia).
În referatul de creditare obiectul finanțării trebuie bine definit, astfel încât să se cunoască exact obiectul pentru care este solicitat creditul.
Creditul pe obiect se poate acorda:
– pentru activitatea de producție;
– pentru activitatea de prestări servicii;
– pentru activitatea de comerț;
– modernizări, retehnologizări;
– alte activități specifice din obiectul de activitate al clientului.
Beneficiarii creditului pe obiect pot fi agenți economici care îndeplinesc următoarele condiții :
– au cont de disponibilități la BC Carpatica SA;
– stocurile ce urmează a fi creditate au desfacere asigurată;
– constituie garanții reale și/sau personale care să acopere creditul și dobânda pe întreaga perioadă de creditare, în proporție de cel puțin 120%;
– urmare analizei complexe efectuate, atât în bancă cât și pe teren, se constată viabilitatea afacerii, a posibilităților de suportare a costurilor creditării.
Nivelul creditului se stabilește în funcție de volumul de activitate realizat pe perioadele anterioare, de planul de afaceri, de bugetul de venituri și cheltuieli previzionat pe perioada creditării, de costurile efective ale stocurilor ce urmează a se constitui, precum și de mărimea capitalului social.
În vederea acordării creditului, administratorii de credite vor analiza și verifica realitatea datelor și situațiilor prezentate de agenții economici, prin deplasarea și constatarea la fața locului a existenței faptice a stocurilor, a condițiilor de păstrare, conservare și gestionare a acestora, situația contractelor sau comenzilor ferme de desfacere, precum și dacă stocurile și cheltuielile respective au mai stat sau stau la baza și altor credite acordate de BCC sau alte bănci.
În referatul de creditare se va face mențiunea, sub semnătură, că stocurile și orice altă garanție materială au fost văzute de conducerea sucursalei.
Creditul pe obiect poate fi un credit pe termen scurt sau mediu și lung.
Scadențele de rambursare a creditelor pe obiect se stabilesc la termenele rezultate din analiza surselor de rambursare nominalizate de client, corelate cu fluxul de numerar.
Respectarea destinației creditului pe obiect, utilizarea creditului conform contractului, se va urmări de către compartimentul de urmărire credite, împreună cu compartimentul clientelă-decontări, care va accepta la plată din credit numai documente vizate de administratorul de credite.
Creditul pentru facilități de cont
Creditul pentru facilități de cont este un credit operativ, pe termen foarte scurt -maximum 30 zile calendaristice și se acordă agenților economici care au dovedit seriozitate în relațiile cu BC Carpatica SA, cu o situație economico-financiară foarte bună, care nu au înregistrat credite sau dobânzi restante și care din anumite cauze, bine justificate economic, nu pot face față temporar plăților.
Creditele pentru facilități de cont se acordă pentru acoperirea deficitului intervenit în fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.
Volumul creditului se va determina pe baza analizei încasărilor medii zilnice din ultimele 3 luni, a posibilității eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la termen a creanțelor, precum și previziunea încasării lor până la rambursarea creditului, în termenul de 30 zile de la data punerii la dispoziție a creditului.
Nivelul creditului se va stabili în funcție de valoarea totală a mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate de client, precum și de alte sume ce urmează a fi încasate (ex : de la buget, etc.) până la data solicitării creditului, cu condiții certe de încasare până la expirarea duratei de creditare, influențat de obligațiile care urmează a se plăti către salariați, bugetul statului și asigurărilor sociale, către bancă sau alte bănci (rate scadente și dobânzi datorate la credite), către furnizorii de energie electrică, termică și gaze naturale, de materii prime, etc.
Pentru garantarea acestor credite se vor accepta garanții reale, garanții personale și/sau cesiunea de creanță, la care se va adăuga obligatoriu și un Bilet la Ordin în alb, semnat de persoanele autorizate să reprezinte clientul, care va fi completat la intrarea în portofoliul băncii.
Agenții economici care nu au rambursat în termen de maxim l5 zile de la data scadenței un astfel de credit, nu vor mai putea beneficia de un nou credit pentru facilități de minim 90 zile.
Creditul pe documente în curs de încasare
Creditele de acest tip sunt credite operative și se acordă pe cecuri ce vor fi remise la încasare de către BCC, pe ordine de plată ce urmează a fi încasate la BCC și se află în circuitul bancar de decontare, precum și pe cambii/bilete la ordin a căror scadență este un termen foarte scurt și sunt prezentate de client la BCC spre a fi încasate.
Creditele pe documente în curs de încasare, reprezintă valoarea nominală a creanțelor comerciale cesionate/girate băncii de către clienții BCC și se acordă pe bază de cerere, la care clientul anexează un centralizator (dacă sunt mai multe titluri pentru care se solicită creditul ). Banca reține cecurile/cambiile/BO girate în favoarea ei și se va îngriji să le remită spre încasare în termenul legal de prezentare la plată.
Datorită faptului că, în aceste cazuri, cel mai lung circuit de decontare este de 8 zile, acest tip de credit se acordă pe termen foarte scurt, termenul de acordare fiind corelat cu termenul de încasare a documentelor ce reprezintă obiectul creditării.
Scadența creditului va fi corelată cu termenele de încasare prevăzute de circuitele bancare, de termenele legale de prezentare la plată coroborate cu data emiterii cecului și respectiv de data scadenței în cazul cambiei/BO.
Nu se admit la creditare decât cecuri, cambii și BO care cuprind mențiunea prin care se stipulează “la ordin”, iar în cazul cambiei și BO, data scadenței este unică, validă și certă. Lipsa datei scadenței presupune că BO/cambia este plătibilă la vedere, dar în orice caz în termenul legal de un an de la data emiterii sau în termenul convențional fixat de trăgător care îl poate reduce sau prelungi, sau de către giranți care nu pot decât să reducă termenul.
Se admit la creditare, de regulă, ordine de plată confirmate, cecuri avalizate sau certificate de bancă și cambii/BO avalizate de către banca care efectuează plata.
Se pot admite la creditare cecurile/cambiile/BO emise de plătitori cunoscuți, cu o bună reputație în ceea ce privește onorarea datoriilor și care sunt avalizate de o altă persoană decât banca trasul (de preferat chiar de administratorul firmei sau de un acționar important/principal).
OP-urile confirmate, cecurile certificate/avalizate, cambiile/BO avalizate, pot constitui obiectul unor credite care, datorită gradului mic de risc de nerambursare, pot fi aprobate, indiferent de sumă, de către Comitetul de Analiză Credite din sucursală, cu excepția celor în care, clientul solicitant se află în relație specială cu banca sau se pot încheia tranzacții care conduc la expuneri mari.
Nu se acordă astfel de credite clienților BCC care, prezintă la încasare cecuri/cambii/BO emise de agenți economici înregistrați la Centrala Incidentelor de Plăți, în fișierele naționale FNB și FNC, administrate de BNR. Lista acestor “rău platnici” se va consulta în mod obligatoriu înainte de acordarea creditului, ea fiind actualizată și comunicată operativ de Centrala BCC și la care există acces zilnic.
Creditele pe documente în curs de încasare, fiind credite operative, vor fi garantate cu sumele de încasat, iar contravaloarea acestor documente se cesionează în cazul OP/girează în cazul cecului, cambiei și BO, în favoarea băncii, valoare ce trebuie să acopere 100% nivelul creditului cât și al dobânzilor ce decurg pe perioada creditării.
În toate cazurile, pe lângă garanția oferită de documentele prezentate la bancă și care constituie obiectul creditării, se va lua o garanție suplimentară, materializată printr-un BO în alb, semnat de reprezentanții legali ai firmei.
Creditul pentru finanțarea stocurilor
Creditul pentru finanțarea stocurilor este un credit ce se acordă agenților economici pentru constituirea de stocuri și efectuarea de cheltuieli sezoniere sau temporare (stocuri de produse agricole, agro-alimentare, de proveniență agricolă, precum și orice alte stocuri care nu sunt de natura celor curente și care se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru fără însă a depăși 12 luni de la constituire).
Stocurile sunt destinate fie activității de producție-prelucrare, fie pentru comercializare în aceeași stare în care au fost achiziționate.
Durata creditelor pentru finanțarea stocurilor nu poate depăși perioada de garantare a acestora.
Utilizarea creditului se va face eșalonat pe măsura efectuării cheltuielilor, iar rambursarea lui va fi corelată cu perioada de valorificare și încasare a livrărilor.
Admistratorul de credite care instrumentează documentația de credit va verifica la fața locului:
– existența spațiilor de stocare, depozitare și păstrare;
– existența capacităților de producție, prelucrare, valorificare;
– existența contractelor de aprovizionare-desfacere;
– existența mijloacelor de transport;
– poziția firmei față de concurență;
– existența certitudinii valorificării stocurilor și intrării de numerar care să asigure rambursarea creditului și plata dobânzilor, etc.
Garantarea creditului se va face cu garanții de natura celor agreate de bancă.
Creditul pentru producția la export și exportul de produse
Acest credit se acordă agenților economici care au conturi curente în lei și valută deschise la BCC, iar operațiunile ce decurg din încasarea valutei și transformarea acesteia în lei, se fac prin aceste conturi.
Creditele pentru producția la export și exportul de produse, au ca destinație finanțarea necesităților curente sau excepționale ocazionate de activitatea de export. Documentația de credit trebuie să conțină, în plus, contractele sau comenzile ferme de export încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari, din care să rezulte cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitățile și termenele de plată, prețul mărfii în valută etc.
Creditele se pot acorda numai după prezentarea comunicării de la o societate bancară din țară sau străinătate, agreată de bancă, a deschiderii acreditivului irevocabil la export în favoarea beneficiarului de credit, comunicare însoțită de fotocopia mesajului swift/telex autentificat/testat sau alte forme de plată garantate bancar (scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț avalizate de bancă etc.).
Dacă clientul solicită acordarea de credite necesare realizării dc produse contractate la export pentru care acreditivul urmează a fi deschis ulterior, banca poate acorda creditul numai dacă în contractele de export este stipulată o modalitate de plată asiguratorie (acreditiv, scrisoare de garanție bancară, etc.).
Când banca consideră necesar, pentru diminuarea riscului, acordarea creditului va fi condiționată și de asigurarea împotriva riscului de neplată la instituții specializate din țară. Asigurarea împotriva riscului de țară este obligatorie pentru contractele de export încheiate cu parteneri din alte țări decât cele din categoria “A”, nominalizate de Banca Națională a României. Creditele pentru export, pe lângă asigurare, vor trebui garantate cu garanții agreate de bancă.
Creditul pentru mărfuri vândute cu plata în rate
Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate se acordă agenților economici pentru acoperirea necesarului temporar de lichidități pe perioada de timp cuprinsă între vânzarea bunurilor de folosință îndelungată către populație și încasarea integrală a contravalorii acestora de la cumpărători.
Mărimea creditului se stabilește ca diferență între prețul bunului și avansul achitat de
cumpărător, care nu poate fi mai mic de 25% din valoarea bunului respectiv.
În scopul determinării de către bancă a volumului creditului și stabilirii scadențelor
ratelor de rambursat, agenții economici care solicită astfel de credite vor prezenta băncii, pe
lângă documentația generală, și borderoul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu
persoane fizice în calitate de cumpărători care va conține: numărul curent, numărul și data
contractului de vânzare-cumpărare, valoarea totală a contractului, avansul achitat, valoarea
fiecărei rate lunare și data la care s-a convenit a fi achitate. De asemenea va fi prezentată și o
copie după factura fiscală de vânzarea a bunurilor.
Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate vor fi garantate cu garanții acoperitoare din gama celor agreate de bancă, la care se adaugă obligatoriu și cesiunea asupra creanțelor rezultate din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
Rambursarea creditelor se va face în rate lunare a căror mărime va fi egală cu suma ratelor ce urmează a fi achitate de cumpărători în luna respectivă, în conformitate cu clauzele din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Derularea acestor contracte se face prin BCC.
3.2.3.2. CREDITUL PENTRU INVESTIȚII
Obiectul creditor pentru investiții pe termen scurt, mediul sau lung îl constituie acoperirea temporară a insuficienței resurselor proprii pentru finanțarea cheltuielilor privind investițiile persoanelor juridice.
Creditarea pe termen scurt a investițiilor se face pe total activitate de investiții sau pe obiective ori acțiuni de investiții, în cadrul termenului maxim de creditare de 12 luni.
Destinația creditului de investiții poate fi:
-acoperirea decalajului între constituirea resurselor proprii, conform bugetului de venituri și cheltuieli al clientului și nevoile de finanțare pentru efectuarea de plăți către furnizorii și antreprenorii de investiții;
-realizarea în devans a unor cheltuieli de investiții reprezentând lucrări și/sau achiziții de utilaje;
-dezvoltarea, modernizarea construcțiilor și/sau retehnologizarea capacităților de producție, utilajelor, mașinilor și instalațiilor existente;
-procurarea de mașini, utilaje și mijloace de transport;
-cumpărarea de active fixe sau acțiuni;
-alte acțiuni de investiții.
Pentru accesul la acest tip de credit, solicitantul va face dovada aportului propriu de cel puțin 30% din valoarea investiției.
După analiza clientului conform prezentelor norme, se va analiza documentația tehnico-economică a investiției, care să conducă la viabilitatea afacerii, la posibilitatea suportării de către agentul economic a costurilor creditării și rambursării integrale la scadență a creditului și dobânzilor aferente.
Creditul pentru investiții pe termen mediu și lung se acordă în completarea surselor proprii, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiții aprobate pentru: realizarea de obiective noi și/sau capacități de producție; dezvoltarea, modernizarea și/sau retehnologizarea obiectivelor de investiții, a capacităților de producție, a utilajelor, mașinilor și instalațiilor, a clădirilor și construcțiilor existent; procurarea de mașini, utilaje și mijloace de transport; cumpărarea de active (clădiri, construcții, unități de producție, etc.); achiziții de imobilizări necorporale; alte investiții.
Pentru accesul la acest tip de credit documentația va trebui să cuprindă în plus:
– nota de fundamentare sau studiu de fezabilitate;
– dovada aportului propriu de cel puțin 30% din valoarea investiției.
După analiza clientului conform prezentelor norme, se va analiza documentația tehnico-economică a investiției, din care să rezulte viabilitatea afacerii, posibilitatea suportării de către agentul economic a costurilor creditării și rambursării integrale la scadență a creditului și dobânzilor aferente. Analiza documentației tehnico-economice se va face în baza indicatorilor specifici privind investițiile, din prezentele norme.
Aportul propriu constă fie, în lichidități în cont, caz în care acesta se va utiliza cu prioritate în efectuarea plăților sau în realizarea efectivă a unei părți din investiția respectivă, anterior solicitării creditului.
Rambursarea creditului de investiții trebuie corelată cu indicatorii din bugetul de venituri și cheltuieli. Dacă obiectivul de investiții nu asigură generarea de venituri încă de la punerea lui în funcțiune și nu există posibilitatea scadențării creditului cu această dată, banca poate acorda o perioadă de grație în rambursarea creditului (nu și la dobândă), dar nu mai mult de 6 luni. Se va urmări să existe resursele de rambursare pe întreaga perioadă de creditare, iar rambursarea creditului de investiții să fie corelată cu indicatorii din bugetul de venituri și cheltuieli.
Creditele pentru investiții se vor garanta cu garanții din cadrul celor agreate de bancă, iar în cazul achiziționării de bunuri (utilaje, etc.) din sumele puse la dispoziție de bancă, acestea vor face, obligatoriu, subiectul unor contracte de garanție, fie pentru întregirea garanției acceptate de bancă, fie ca și garanție unică dacă ea este acoperitoare.
Clauzele specifice privind creditele de investiții vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credit încheiate de bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi.
Decontarea investițiilor se efectuează pe bază de documente justificative, cu încadrarea în devizul general aprobat, cu acordul băncii.
3.2.3.3. CREDITUL PENTRU LEASING
“Leasingul reprezintă o convenție prin care o parte denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată, dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.”1
Leasingul este o formă specială de închiriere a bunurilor mobile sau imobile și are două forme:
Leasing financiar;
Leasing operațional.
Leasingul financiar presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
– riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
– utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are la data la care se exprimă opțiunea;
– perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă dreptul de proprietate nu este transferat.
Leasingul operațional este acela care nu îndeplinește nici una dintre condițiile leasingului financiar. În cazul leasingului operațional nu există o relație directă între prețul la care a fost achiziționat activul fix și chiria percepută.
Banca poate acorda credite :
– pe termen scurt pentru achiziționarea activelor care fac obicctul contractului de leasing ;
– pe termen mediu și lung, în lei sau în valută, societăților și instituțiilor financiare specializate în desfășurarea activității de leasing, pentru achiziționarea activelor ce fac obiectul contractelor de leasing încheiate cu utilizatorii.
Volumul maxim al creditului ce poate fi acordat nu va depăși 85% din prețul de achiziție a bunurilor ce urmează a fi cumpărate și închiriate în regim de leasing. De asemenea, la stabilirea nivelului ce va fi acordat, se va ține seama și de cuantumul chiriei ce urmează a se încasa de societatea de leasing deoarece, din aceasta se vor rambursa ratele creditului.
Pe lângă documentația necesară oricărui tip de credit, se mai solicită:
– autorizația necesară desfășurării activității de leasing;
– existența contractelor de leasing;
– asigurarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing, iar drepturile de încasat din polița de asigurare să fie cesionate în favoarea băncii;
– în contractul de credit se înscrie clauza obligatorie pentru societatea de leasing de a face dovada plății primelor de asigurare pe toată perioada de creditare;
– perioada de creditare să nu depășească durata contractului de leasing;
– plata chiriei să se efectueze în contul societății de leasing deschis la bancă.
Garantarea creditelor pentru activitatea de leasing se va face cu garanții agreate de bancă, inclusiv cu bunurile ce fac obiectul contractului de leasing, împreună cu cesiunea de creanță asupra încasărilor din contractul de leasing.
3.2.3.4. CREDITE FORFETARE
Forfetarea reprezintă “operațiunea prin care un vânzător sau prestator de servicii își vinde creanțele în valută, pe care le are față de un cumpărător sau beneficiar, în schimbul unei taxe forfetare.”2
Creanțele respective sunt materializate în efecte de comerț (cambii, bilete la ordin) exprimate în valută ai căror beneficiari sunt agenți de export înregistrați în România.
Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor înainte de scadență sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere cu plata taxelor respective.
Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de un credit forfetar sunt următoarele:
– beneficiarul creditului să fie client al băncii;
– titlul să fie acceptat legal la plată;
– titlul să fie analizat de o bancă de prim rang din străinătate agreată de banca ce acordă creditul, sau să existe o scrisoare de garanție bancară emisă de o asemenea bancă în favoarea trăgătorului.
Prezentarea la bancă a titlului în vederea forfetării trebuie făcută cu cel puțin 15 zile înainte de scadență, din cauza timpului necesar realizării investigațiilor ce trebuie efectuate de bancă.
Titlurile care nu îndeplinesc condițiile de a fi forfetate nu vor fi primite în bancă. Pentru cele acceptate‚ administratorul de credite va comunica acest lucru beneficiarului titlului‚ în vederea realizării operațiunii de forfetare.
Restituirea titlurilor se va face cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de scadență, pentru a acorda beneficiarului timpul necesar în vederea încasării creanței sale, de la tras.
Forfetarea se va face la suma în valuta înscrisă pe titlu, mai puțin taxa de forfetare și comisioanele aferente.
Tf=Vt*r*Nz/365* 100
Tf – taxa de forfetare cuvenită băncii
Vt – valoarea titlului
r – rata dobânzii
Nz – număr de zile calendaristice între data forfetării și ziua scadenței.
La stabilirea Tf se ia în calcul și o marjă globală de risc calculată în funcție de contractul de import-export, avându-se în vedere riscurile comerciale, riscurile economice generale, riscurile politice.
3.2.3.5. CREDITE ÎN VALUTĂ
Banca poate acorda credite în valută, clienților săi, persoane juridice rezidente. Creditele în valută se acordă pentru activități de aprovizionare, producție, desfacere, import-export, prestări servicii, leasing, acoperirea decalajului temporar între cheltuieli și resurse pentru investiții, pentru orice activități autorizate.
Creditele în valută se acordă, de regulă, agenților economici care realizează operațiuni de import-export, ca urmare a desfășurării activității de bază. De la caz la caz, se pot acorda credite în valută și pentru agenții economici care prezintă importanță pentru bancă și care nu realizează operațiuni de import-export.
Restricții în activitatea de creditare în valută:
– banca nu va acorda credite în valută agenților economici care derulează operațiunile de export prin intermediul altor societăți bancare;
– nu se acordă credite în valută pentru efectuarea de operațiuni speculative pe seama diferențelor de curs sau de dobândă între leu și/sau alte valute;
Acordarea creditelor în valută se poate face :
– din sursele proprii ale băncii – analiza documentației de credit se va face în condiții asemănătoare celor în lei. Se vor solicita în plus copii după contractele de import-export și licența de import-export (dacă este cazul),
– din surse de finanțare externă – se vor avea în vedere prevederile convențiilor încheiate cu finanțatorul și se vor respecta procedurile de lucru impuse de acesta.
Creditele în valută se aprobă conform competențelor stabilite în lei, pcntru suma în valută transformată în echivalent lei (suma în echivalent lei se stabilește pe baza cursul BNR din ziua întocmirii referatului de creditare ce va fi supus analizei organului competent pentru valoarea astfel obținută);
Dimensionarea volumului de credite în valută, de care pot beneficia agenții economici care solicită astfel de credite, se face în urma analizei atât a fluxului de numerar în lei, cât și a fluxului de numerar în valută (dacă este cazul).
Utilizarea creditelor în valută acordate de bancă se poate face prin ordine de plată la extern, sau/și prin deschiderea de acreditive documentare, precum și prin ordine de schimb pe piața valutară. În cazul utilizării creditului prin acreditiv documentar, data utilizării creditului se consideră data plății documentelor din cadrul acreditivului.
Rambursarea creditelor în valută precum și achitarea dobânzilor și comisioanelor aferente se face în valuta în care a fost acordat creditul, din încasările proprii ale agentului economic în valută și/sau prin cumpărarea valutei respective prin participarea pe piața valutară interbancară.
Pentru creditele pe obiect acordate agenților economici, termenul de utilizare al creditului se va stabili cu acesta și se va stipula în contractul de credit. Dacă, după expirarea acestui termen de inițiere a plăților din credit, creditul nu a fost în întregime consumat, banca poate acorda perioadă suplimentară de inițiere a plății de până la 30 de zile, în cazuri excepționale și bine justificate.
BCC poate acorda linii de credit în valută a căror nivel se determină în funcție de cifra de afaceri în valută prognozată pentru perioada creditării și durata medie de încasare a clienților externi, precum și în baza fluxului de numerar în valută.
Creditele în valută se vor garanta cu garanții acoperitoare de felul celor agreate de bancă.
Creditele în valută pe termen mediu și lung, se pot acorda persoanelor juridice pentru finanțarea următoarelor acțiuni ce privesc activitatea de investiții:
– modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție existente;
– retehnologizarea proceselor de producție;
– achiziționarea din import de mașini, utilaje, tehnică de calcul, instalații tehnologice, mijloace de transport, etc.;
– efectuarea oricăror altor cheltuieli legate strict de realizarea și darea în exploatare a investițiilor.
În cazul agenților economici care desfășoară activități productive și realizează în același timp dezvoltări de natura investițiilor, administratorii de credite vor urmări ca pe lângă indicatorii specifici privind investiția să analizeze și indicatorii ce caracterizează bonitatea clientului. În plus, se vor solicita următoarele documente specifice:
documentația tehnico-economică aferentă obiectivului de investiții (studiu de fezabilitate );
proiecția surselor și a utilizării acestora până la rambursarea integrală a creditelor pentru investiții;
-situația contractelor de import care fac obiectul creditului (sau oferte confirmate);
-situația contractelor de export ale căror încasări urmează să fie cesionate în favoarea băncii drept garanție pentru creditul acordat; cesiunea creanțelor va reprezenta o garanție suplimentară;
– actele privind situația juridică a terenului (act de proprietate, concesiune);
– acordurile și avizele prevăzute de lege; •
– devizul general, autorizația de construcție, contractul de execuție ;
– dovada aportului propriu în proporție de cel puțin 30% din valoarea investiției.
Decontarea investițiilor din credite în valută se va face pe bază de documente, acceptate de beneficiar și vizate de bancă, cu încadrarea în devizul general.
3.2.4. ANALIZA BONITĂȚII CLIENȚILOR ȘI EVALUAREA RISCULUI CREDITELOR
Pentru acordarea creditului trebuie analizată posibilitatea recuperării de către bancă a sumelor acordate, luându-se în considerare atât informații despre activitatea curentă cât și cea viitoare, precum și valoarea garanțiilor ce vor fi aduse de către solicitant. Din acest motiv, după primirea documentației, administratorul de credite va calcula o serie de indicatori de bonitate în vederea analizării eficacității acordării creditului. Indicatorii de bonitate pot fi grupați astfel:
A Indicatori de lichiditate :
a 1. Rata lichidității rapide.
Se determină cu ajutorul relației: RLR = AC -ST x 100
DTs
Unde =RLR rata lichidității rapide.
AC = active circulante.
ST = stocuri.
DTs =datorii pe termen scurt.
Acest indicator arată capacitatea firmei de a face față plăților exigibile, prin active cu lichiditate rapidă, sau ce se pot transforma în lichidități în termen scurt (maxim 1 lună).
O lichiditate rapidă bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste l20%.
În cazul existenței unor clienți incerți, ei trebuiesc să fie excluși de la numărătorul fracției.
a 2. Rata lichidității curente .
Se determină cu ajutorul relației: RLC = AC x 100
DTs
Unde =RLC rata lichidității rapide.
AC = active circulante.
DTs =datorii pe termen scurt.
Acest indicator arată capacitatea firmei de a face față plăților exigibile, prin active ce se pot transforma în lichidități în timp scurt (maxim 12 luni). Nivelul optim al indicatorului este atunci când are o valoare mai mare de 100%.
B. Indicatori de solvabilitate.
b 1. Solvabilitatea patrimonială.
Se determină cu ajutorul relației: SP = CP x 100
TP
Unde SP = solvabilitatea patrimonială.
CP = capital propriu.
TP = total pasiv
Acest indicator reflectă gradul în care agentul economic poate face față obligațiilor de plată din surse proprii, indicând ponderea surselor proprii în total pasiv. O solvabilitate patrimonială bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 50%.
C. Indicatori de profitabilitate/rentabilitate .
c1. Rata (marja) profitului net.
Se determină cu ajutorul relației: RPN = PN x 1 00
CA
Unde: RPN = rata profitului net.
PN = profitul net.
CA = cifra de afaceri.
Acest indicator arată, în ultimă instanță, viabilitatea afacerii, a reușit să pună în valoare afacerea. O rată a profitului net bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 12%.
c2. Rata (marja) profitului din exploatare
Se determină cu ajutorul relației: RPE = PE x J 00
CA
Unde: RPE = rata profitului din exploatare.
PE = profitul din exploatare.
CA = cifra de afaceri.
Acest indicator reflectă profitabilitatea economică a afacerii, fără a lua în calcul rezultatele din activitatea financiară sau excepțională. O afacere bună va suporta mai ușor costurile capitalului împrumutat. O rată a profitului din exploatare bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 20%.
c3. Rentabilitatea capitalului propriu (rata rentabilității financiare )
Se determină cu ajutorul relației: RCP = PN x 100
CP
Unde: RCP = rentabilitatea capitalului propriu.
PN = profitul net.
CP = capitalul propriu.
Acest indicator exprimă capacitatea clientului de a pune în valoare capitalul investit pentru generarea unui câștig net. El furnizează informații asupra eficienței managementului din punctul de vedere al acționarilor.
O rată a capitalului propriu bună este atunci când indicatorul are o valoare mai mare de 10%.
c4. Rentabilitatea în funcție de costuri .
Se determină cu ajutorul relației: RFC = PN x 100
CT
Unde: RFC = rentabilitatea în funcție de costuri.
PN = profitul net.
CT =costuri din exploatare.
O rentabilitate în funcție de costuri bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 15%.
D. Indicatori de echilibru financiar
d1. Gradul de îndatorare
Se determină cu ajutorul relației: GÎ = DT x l00
TP
Unde : GÎ = gradul de îndatorare
DT =datorii totale.
TP = total pasiv.
Acest indicator arată ponderea datoriilor în total surselor agentului economic, iar un grad de îndatorare bun este atunci când indicatorul are valoarea de sub 30%.
d2. Gradul de acoperire a dobânzii
Se determină cu ajutorul relației: GAD = PE
Ch.D
Unde : GAD = gradul de acoperire a dobânzii.
PE = profitul din exploatare.
Ch.D = cheltuieli cu dobânzile.
Acest indicator reflectă capacitatea firmei de a face față dobânzilor bancare (dobânzile achitate + dobânzile neachitate ).
În cadrul analizei clientului și evaluării riscului în activitatea de creditare, un loc foarte important revine analizei serviciului datoriei prin care se înțelege capacitatea debitorului de a-și onora datoria față de bancă.
Serviciul datoriei se exprimă prin numărul de zile de întârziere la plată, de la data scadenței.
Funcție de serviciul datoriei și inițierea de proceduri judiciare, creditele se clasifică în 5 categorii prezentate anterior în Tabelul nr. 1.
După efectuarea analizei privind îndeplinirea condițiilor de creditare și negocierea creditului cu clientul solicitant, administratorul de credite întocmește în mod obligatoriu, indiferent de mărimea creditului, un referat, cu concluziile analizei.
3.2.5. SUPLIMENTAREA, RESCADENȚAREA ȘI RAMBURSAREA CREDITELOR
Suplimentarea creditelor •
Clientul poate solicita suplimentarea valorii creditului acordat de bancă, în cazuri bine justificate economic. Solicitarea se face pe bază de cerere scrisă, întocmindu-se o nouă documentație de credit.
Administratorii de credite vor analiza situația economico-financiară a clientului, gradul de acoperire a creditului cu garanții, serviciul datoriei, etc. În cazul în care, valoarea garanției existentă nu acoperă noul nivel al creditului rezultat, se va solicita constituirea de noi garanții agreate de bancă.
Suplimentarea se aprobă conform competențelor stabilite de C.A., încadrarea în plafoanele stabilite făcându-se luându-se în considerație suma creditului inițial plus
suplimentarea.
Valoarea aprobată pentru majorarea creditului inițial, împreună cu costurile aferente vor fi stipulate într-un act adițional la contractul de credit. Comisionarea se va aplica la suma suplimentară și se va percepe la data acordării.
Rescadențarea creditelor
Ca urmare a situației economice generale sau particulare, agenții economici sunt confruntați cu diferite situații, care apar în cadrul perioadei de creditare. La solicitarea clientului, administratorii de credite, în cazuri bine justificate economic, vor analiza situația împrumutatului și vor putea propune rescadențarea la plată a creditului.
Rescadențarea este operațiunea prin care are loc amânarea termenului de rambursare a
unei rate viitoare a creditului, ce se realizează prin modificarea scadenței acesteia la o altă dată față de cea stabilită inițial, fără însă a depăși termenul maxim de acordare a creditului respectiv și fără a se modifica valoarea acesteia.
La cererea clienților săi, banca poate rescadența creditele în sensul amânării sau prelungirii termenului de rambursare, prin una din următoarele modalități:
– amânarea o singură dată a termenului de rambursare a uneia sau a cel mult două rate intermediare în interiorul termenului inițial maxim aprobat;
– amânarea de cel mult două ori a aceleiași rate intermediare în interiorul termenului inițial maxim aprobat;
– prelungirea o singură dată a termenului de rambursare a ratei finale peste termenul inițial aprobat.
Rescadențarea creditelor este în competența de aprobare a Comitetului de Analiză a Creditelor din sucursală, cu condiția ca pentru creditele a căror aprobare a fost în competența de aprobare a Centralei să se obțină acordul prealabil al Direcției Creditare, acord obținut în baza unui note justificative.
Rescadențarea creditelor se efectuează la cererea scrisă a clienților beneficiari de credite, adresată în timp util, înainte de expirarea scadenței ratei pentru care se solicită amânarea.
Rambursarea creditelor curente N
La scadențele stabilite în contractele de credite încheiate de bancă cu împrumutații, ratele de credit devin exigibile și trebuie rambursate, în chiar ziua scadenței.
Administratorii de credite, vor avea grijă la stabilirea scadențarului (inclusiv a ratei finale), să fixeze zilele de scadență în zile bancare lucrătoare. Dacă ziua scadenței este o zi nelucrătoare, plata ratei se va efectua în prima zi lucrătoare următoare. La stabilirea zilelor de
scadență se va ține seama și de obligațiile de plată ale clientului constând în datorii față de salariați, bugete, alte împrumuturi, etc.
Creditele acordate prin conturi separate de împrumut, se rambursează la termenele (la scadențele) și în sumele prevăzute în contractul de împrumut, din disponibilitățile existente în contul curent.
Rambursarea creditelor se face la scadență, din inițiativa băncii pe bază de notă contabilă întocmită de către administratorul de credite.
Rambursarea creditelor se face prin debitarea conturilor curente în lei sau în valută, și prin creditarea contului separat de împrumut. În baza prevederilor contractuale, administratorul de credite poate proceda la încasarea ratelor scadente și nerambursate de client și din disponibilitățile exprimate în alte valute decât valuta creditului. În această situație administratorul de credite va proceda la licitarea sumelor respective (existente în lei sau în valută) pentru obținerea sumei necesare din care să fie rambursate datoriile scadente/restante. Administratorul de credite va completa în ziua scadenței sau ulterior pe măsura apariției disponibilităților, pe numele clientului, formularul prevăzut în Regulamentul valutar, înscriindu-se astfel la licitația interbancară.
În zilele de scadență împrumutatul are obligația de a rambursa toate datoriile față de bancă (rată credit, dobânzi), iar în caz contrar, la sfărșitul acelorași zile, obligațiile neachitate vor fi trecute la restanță.
Pentru a se evita astfel de situații, conducerea sucursalei împreună cu întreg Comitetul de Analiză a Creditelor, se vor preocupa din vreme, prin scrisori de semnalizare, telefoane, vizite la sediul împrumutatului, etc. ca sumele datorate să fie încasate la scadență.
În unele cazuri, posibilități de recuperare a debitelor restante nu există, datorită situației economico – financiare precară și limitată a clientului. Clienților băncii cu debite restante mai vechi 30 zile, li se va transmite o notificare prin intermediul Executorului Judecătoresc, prin care li se va pune în vedere să-și achite datoriile față de bancă, într-un termen de 10 zile, precum și faptul că, în caz contrar, creditul va fi retras și întreaga creanță va fi declarată scadentă și plătibilă integral, urmând a se trece la investirea cu formulă executorie a contractului de credit și a celor accesorii (de garanție) și la recuperarea creanței pe calea executării silite, prin valorificarea garanțiilor. Dacă, nici după această ultimă avertizare, debitorul nu rambursează datoriile restante, în momentul înregistrării unui serviciu al datoriei de 61 zile calendaristice, creditul (principal și dobândă) va fi clasificat în categoria îndoielnic.
Sucursalele vor întocmi o notă, în care vor arăta situația clientului respectiv, explicând problemele apărute în recuperarea debitelor restante precum și propunerile concrete de recuperare. Nota va fi remisă Departamentului Urmărire Credite din cadrul Direcției Creditare care, în urma analizei și a propunerilor privind recuperarea creanțelor, va înainta soluțiile de recuperare a creanțelor scadente și va solicita în scris Comitetului de Direcție, aprobarea acestora.
Recuperarea creanțelor prin preluarea în patrimoniul băncii a bunurilor mobile și imobile, este în competența de aprobare a Consiliului de Administrație, indiferent de valoarea datoriilor.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
Pentru realizarea studiului de caz am completat un dosar de creditare pentru o persoană juridică și anume pentru SC Light SRL, solicitant al unui credit pe obiect în scopul achiziționării unui spațiu comercial.
După completarea documentelor necesare s-a trecut la analiza clientului în vederea încadrării acestuia în categoria de credit corespunzătoare. S-a realizat analiza relațiilor cu băncile, analiza stocurilor, analiza datoriilor și a creanțelor, precum și analiza garanțiilor. S-a constatat că firma deține stocuri de marfă de o valoare ridicată, beneficiază de un credit comercial, datoriile neachitate sunt doar față de bugetul statului, iar profitul este net superior față de anul precedent. Garanția propusă de solicitant este reprezentată de un spațiu comercial proprietate personală, evaluat la valoarea de 1.396.000.000 lei. Ipoteca acoperă valoarea creditului și a dobânzilor aferente în proporția prevăzută de lege de 120%.
În final s-au calculat indicatorii de bonitate, calcul din care a reieșit că firma se situează în categoria standard (A), având o performanță financiară foarte bună.
A fost întocmit Referatul de creditare care a fost supus aprobării în Comitetul de Credite. Decizia a fost una favorabilă. Pașii următori i-au constituit elaborarea Contractului de credit și Contractul de garanție imobiliară.
Condițiile aprobării acestui credit sunt prevăzute în contract. Valoarea creditului este de 650.000.000 lei și trebuie rambursat în 24 de luni, dobânda este de 32% pe an și este revizuibilă.
Până în prezent nu s-au înregistrat dificultăți în derularea creditului, ratele acestuia și dobânzile aferente fiind rambursate la scadență.
Către, B.C. CARPATICA S.A. Anexa nr. 1
Sucursala Timișoara
CERERE DE CREDIT
Nr. 2358 din 01.11.2003
1.Denumire agent economic SC LIGHT SRL
2.Sediul social : Localitatea Timișoara
Str. Brândușei Nr. 15
Telefon 0722351408 Fax 128253
3.Nr. de înregistrare la Registrul Comerțului /Cod unic J 35/2201/1994
(Cod fiscal) R1234567
4.Consiliul de administrație
5.Reprezentanții legali
6.Capital social : (MIL. LEI )
– subscris 10500
– vărsat 10500
7. Obiectul de activitate :
– 514 Comerț cu ridicata – bunuri consum nealimentare
– 521Comerț cu amănuntul în magazine nesspecializate
8. Vă rugăm să ne aprobați un credit în sumă de 650.000.000
9. Destinația creditului va fi următoarea cumpărare active corporale
10. Creditul urmează să-l rambursăm în 24 luni
11. Angajamente la alte bănci :
a. Credite
Banca BRD Timișoara
Valoarea creditului contractat 350.000.000
Valoarea existentă în sold 346.460.000
Din care restant 0
Dobânzi restante ________________
b. Scrisori de garanție
Banca ___________________
Valoarea scrisorii de garanție bancară ______________
Termen de valabilitate _______________________
12. Garanții propuse
13. Societatea sau conducătorii ei sunt în relație de grup (conform Normei BNR nr. 8/1999 ) astfel : NU
14. Societatea sau conducătorii ei sunt în relație specială cu banca (conf. Normei BNR nr. 8/1999 ) astfel : NU
15. La prezenta cerere anexăm următoarele documente solicitate de bancă :
– documentația de înființare a societășii (actul constitutiv, hotărârea judecătorească, înregistrarea la Camera de Comerț, certificatul de îsnregistrare fiscală, precum și ultimele modificări juridice ale firmei).
– acordul expres al organului de conducere (conform statutului), privind angajarea creditului și constituirea garanțiilor.
– ultimele două raportări contabile ( anuale sau semestriale ) vizate de DGFPCFS, însoțite de balanțele de verificare și raportul comisiei de cenzori.
– bugetul de venituri și cheltuieli al firmei pe perioada creditării.
– fluxul de numerar.
– planul de afaceri.
– notă de fundamentare; studiu de fezabilitate ( pentru inevestiții ).
– actele de proprietate pentru bunurile aduse în garanție.
– situația creanțelor și datoriilor .
– situația disponibilului și a creditelor la alte bănci.
16. Declarație :
Declarăm pe propria răspundere că toate datele din cerere și din documentele anexate sunt reale, corespund cu cele din evidențele noastre, iar orice modificare o vom comunica imediat. Totodată ne angajăm să respectăm toate obligațiile ce ne revin în relațiile cu BANCA COMERCIALĂ CARPATICA SA.
Semnături autorizate
Denumire agent SC Light SRL Anexa nr.2
Adresa Str. Brîndușei, nr. 15
Nr. Reg. Com . /Cod unic J 35/2201/1994
( Cod fiscal ) R 1234567
HOTĂRÂREA CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
din data de 01.11.2003
Se aprobă contractarea unui credit în sumă de 650.000.000 lei adică, șasesutecincizeci milioane lei, de la BANCA COMERCIALĂ “CARPATICA” S.A. Sucursala Timișoara, necesar pentru : cumpărare sediu firmă.
Se aprobă , de asemenea, garantarea acestui credit cu următoarele bunuri, proprietatea societății : spațiu comercial _________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
Societatea va fi reprezentată de RUSU FLORIN în calitate de asociat unic și de ____________________________ în calitate de ___________________________ care sunt împuterniciți sp negocieze ăn numele societății condițiile de creditare și să angajeze societatea prin semnarea contractului de credit și a contractelor de garanție.
Asociați Semnătura,
Denumire agent SC Light SRL Anexa nr.3
Adresa Str. Brîndușei, nr. 15
Nr. Reg. Com . /Cod unic J 35/2201/1994
( Cod fiscal ) R 1234567
BUGET DE VENITURI ȘI CHETUIELI
PE ANUL 2005
MIL. LEI
Conducătorul agentului economic, Conducătorul comp. fin. contabil,
Denumire agent SC Light SRL Anexa nr. 4
Nr. Reg. Com . /Cod unic J 35/2201/1994
( Cod fiscal ) R 1234567
FLUXUL DE NUMERAR pe perioada 2005
Conducătorul agentului economic, Conducătorul comp. Fin. Contabil,
Denumire agent SC Light SRL Anexa nr. 5
NR. Reg. Com./ Cod unic J 35/2201/1994
(Cod fiscal ) R1234567
SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR
CONDUCĂTORUL AGENTULUI ECONOMIC,
CONDUCĂTORUL COMP. FIN. CONTABIL,
Anexa 6
SITUAȚIA DISPONIBILULUI ȘI CREDITELOR LA ALTE BĂNCI
CONDUCĂTORUL AGENTULUI ECONOMIC,
CONDUCĂTORUL COMP. FIN. CONTABIL,
B.C. CARPATICA S.A.
Sucursala TIMIȘOARA
REFERAT DE CREDITARE
privind analiza acordării unui credit pe obiect pentru SC Light SRL Timișoara
încheiat astăzi 03.11.2003
OBIECTUL CERERII
Cererea de credit pe obiect, înregistrată la bancă sub nr. 2358 din 01.11.2003 a SC Light SRL cu sediul în Timișoara, str. Brândușei, nr. 15, Reg.Com. J35/2201/1994, Cod fiscal R 122345678.
Valoarea creditului pe obiect : 650.000.000 lei.
Termen de acordare :24 luni.
Destinație : achiziție imobil spațiu comercial.
INFORMAȚII DESPRE CLIENT
Data începerii activității : 1994
Obiectul principal de activitate : comerț cu ridicata și amănuntul cu produse electrice și electronice, amenajări interioare pentru construcții civile și industriale.
Capital social : – subscris : 10.500 mii lei
– vărsat : 10.500 mii lei
2.4 Structura capitalului social : – privat 100 %
2.5 Structura acționariatului :
2.6 Conducerea societății :
Consiliul de Administrație :
Reprezentanții legali ai societății :
2.7 Competența de aprobare pentru contractarea creditului și pentru constituirea de garanții din patrimoniul societății conform statutului și hotărârii din data de 01.11.2003 o are Rusu Florin.
2.8 Clientul nu face parte dintr-un grup de persoane fizice sau juridice reprezentând un singur debitor ( conform Normei BNR nr.. 8/1999 )
2.9 Nr. mediu anual de salariați : 13 salariați cu carte de muncă, 5 colaboratori
3. RELAȚIA CU BANCA
3.1 Relația de cont cu BCC
a) data deschiderii contului : 19.03.2003
b) rulaj total : 5070,0 mil lei, rulaj mediu lunar, : 633,7 mil lei, rulaj fără credit : 4089,0 mil lei, rulaj mediu lunar fără credite : 511,1 mil lei.
Începând cu luna august, firma a mutat o parte din rulajul cu BRD prin BCC, ajungând ca în perioada august – noiembrie să aibă un rulaj de 3361,7 mil lei, rulajul mediu lunar pentru această perioadă fiind de 840,0 mil lei, urmând ca relația de cont cu BRD să înceteze complet în viitorul apropiat.
c) comisioane încasate : în anul curent : 26,8 mil lei și 75 EUR.
d) comisioane neîncasate : nu este cazul.
3.2 Relația de creditare cu BCC
Total angajamente anterioare acordate de BCC :
TOTAL : 500.899.000 lei, din care curent 482.241.357 lei.
b) dobânzi încasate :36,1 mil lei și 81 EUR
c) dobânzi neîncasate : –
d) situația rescadențărilor/reeșalonărilor/suplimentărilor : – nu este cazul
3.3 Relații de creditare cu alte bănci :
a) angajamente acordate de alte bănci : mil lei
Rulaje în conturi bancare :
3.5 Disponibilități în lei și valută în conturi la data analizei :
a)la BCC : – în lei : 255 mil lei ;
– în valută : 0,3 mil lei ;
b ) la alte bănci : 0 mil lei
– în valută : 0,7 mil lei
4. DATE PRIVIND ACTIVITATEA CLIENTULUI :
4.1 Contul de profit și pierderi :
4.2 Situația patrimoniului mii lei
4.2.2 Analiza creanțelor
mii lei
4.2.3 Analiza datoriilor
mii lei
4.3 Analiza bonității
Indicatori
Conform indicatorilor, firma se situează într-o performanță financiară bună și foarte bună.
4.4 Ratingul de creditare și stabilirea comisionului de risc :
– ratingul de solvabilitate la 30.09.2003 : 4,3
– indicatorul garanției creditului : 2,9
– termenul de acordare : 24 luni
– factori calitativi : 2,0
Ratingul de creditare obținut : 3
Comisionul de risc rezultat : 1,4 %.
Serviciul datoriei: bun. Creditul se încadrează în categoria STANDARD.
4.5.Clientul solicitant nu figurează la data prezentei în fișierul național al CIP.
4.6. Clientul solicitant nu figurează la data prezentei cu sume restante în CRB.
5. APRECIERI ASUPRA SOCIETĂȚII:
Societatea comercială SC Light SRL s-a înființat în anul 1994, având ca obiect de activitate comerțul en-detail și en-gros cu produse electrice și electronice, iar pe partea de construcții execută lucrări cu predare la cheie, de instalații sanitare, electrice, încălzire, zugrăveli etc.
Societatea are un singur acționar, în persoana domnului Rusu Florin, având la ora actuală un număr de 13 angajați și 5 colaboratori.
Pe piața timișoreană firma se distinge prin produsele ce le oferă spre vânzare (corpuri de iluminat interior și exterior, corpuri de iluminat industrial, prize, întrerupătoare de toate tipurile, o gamă foarte diversificată de becuri și tuburi flourescente), reprezentând firme de renume de peste hotare, cum ar fi: Orion Lighting din Austria, Tunsgram din Ungaria, Regianni Italia.
În ceea ce privește produsele Orion, SC Light SRL este importator direct de aproape 5 ani. Orion oferă o gamă largă de familii de produse, la prețuri mici și termene lungi de plată. Prețurile produselor Orion sunt aceleași în toată Europa, astfel că este impus un adaus de 100 % pentru comenzi mari sau pentru proiecte de hoteluri și restaurante oferindu-se discount-uri. SC Light SRL este singurul reprezentat pe zona de vest a țării pentru firma Orion-ului, precum și a unor firme din Italia – ITRE, Fabian, Linea Light, Giodi, Redo Gruop. În baza acestor colaborări, Light poate oferi orice produs și în orice cantitate (pe comenzi ferme) într-un timp relativ scurt cu un avans de 50 %. Produsele promovate de firmă sunt prezentate arhitecților și proiectanților, atât prin intermediul cataloagelor și pliantelor, cât și cu ajutorul direct al specialiștilor din Austria și Italia, aceștia venind în România la întruniri organizate o dată pe an. Cu ajutorul acestor simpozioane firma a reușit să câștige foarte multe licitații pentru hoteluri și investiții de alte genuri.
De la an la an , afacerea a crescut în volum și SC Light SRL a diversificat oferta de produse, astfel încât a ajuns la ora actuală să reprezinte firme cunoscute pe piața românească prin calitatea și aspectul produselor.
Deoarece capitalul de pornire al firmei a fost mic, afacerea s-a dezvoltat prin reinvestirea profitului, în anul 1998 reușindu-se și obținerea de la BRD a unei linii de credit de 120 mil lei, mărită în fiecare an, ajungând la 650 mil lei.
În prezent creditele existente sunt de 400,0 mil lei, linie de credit la BCC Timișoara 82,2 mil lei credit Kfw în valută și 350,0 mil lei la BRD Timișoara. Creditul de la BRD va fi rambursat în totalitate, iar linia de credit de la BCC va fi suplimentată, concomitent cu o creștere proporțională a rulajelor prin BCC.
Firma are în prezent biroul, depozitul și un punct de desfacere în strada Dorobanți nr. 5, spațiu închiriat. Datorită învestițiilor realizate în amenajarea spațiului, firma nu a plătit chiria o perioadă de timp, aceasta fiind dedusă din cheltuielile de modernizare a spațiului. Pe lângă acesta, firma mai deține un spațiu închiriat în Complexul Comercial Terra.
Din dorința de a nu plăti chirii și de creștere a activelor, firma va achiziționa spațiul din str. Dorobanți, pentru care a plătit deja 30.000 EUR (OP-urile sunt anexă la dosarul de credit). Diferența de 20.000 EUR va fi acoperită din creditul pe obiect acordat de BCC.
La vânzările en-gross, plata mărfurilor achiziționate de clienți se face la termene cuprinse între l 5 și 30 de zile, în funcție de cantitatea cumpărată.
Clientela este foarte diversificată, de la întreprinderi mari ca și Spumotim, AEM Luxten, Elba, la hoteluri (Hotel Timișoara, Banatul, Hotel Central, Perla, Eurohotel) și firme de construcții (Euroconstruct, ItalRom, Tender, MG Instal, Constructim etc.). Se adaugă la aceștia clienții care vin să achiziționeze ocazional marfă.
O mare parte din produsele de iluminat se folosesc în construcțiile pe care firma însăși le execută. Aceste prestări servicii în domeniul construcțiilor vizează nume de referință pentru zona Timișoarei (Hotel Reghina, Hotel Club Senator, Hotel Imperial).
În prezent firma derulează lucrări cu două mari fabrici de încălțăminte (Front Line SRL și Shoes Grup), lucrările executate pe bază de contracte a căror valoare depășește 3 miliarde lei.
Pe viitor se preconizează o evoluție mai bună a afacerii, avându-se în vedere proiectele în negociere în momentul de față, cum ar fi echiparea Hotelului Continental, Complexului Palace etc, pentru care s-au semnat contracte în valoare de peste 30.000 EUR fiecare.
Promovarea se face pe mai multe direcții, încercându-se să se aducă câți mai mulți clienți, din toate domeniile de activitate. Reclamele firmei sunt difuzate pe posturile de radio (Pro FM), mass-media (Timpolis, Publi Tim, Electricianul, Casa Lux), Pagini Aurii, Pagini Naționale.
Comentarii privind indicatorii financiari
Activitatea din ultimul an a evoluat foarte bine, realizând în prezent următoarele rezultate: stoc de mărfuri de 4,3 miliarde, datorii către furnizori de 3,3 miliarde și facturi de încasat de miliarde. Comparativ, în toamna anului trecut, stocul de marfă avea valoare de 3 miliarde, datorii la furnizori în valoare de 3 miliarde și facturi de încasat de circa 300 milioane lei.
Datorită managementului bun, firma a reușit să ajungă de la o pierdere la 30.06.2002 de 143,2 milioane lei, la un profit net de 398,6 milioane lei la sfârșitul anului. În prima jumătate a anului 2003 firma a realizat un profit 273,6 milioane lei, continuând tendința ascendentă înregistrată de anul trecut. La 30.09.2003 profitul net a crescut la 829,3 mil lei. Această tendință este evidențiată și de evoluția ratei nete a profitului (de la 0%‚ corespunzătoare unei pierderi, la o valoare de 10,8 % la 30.09.2003).
Situația datoriilor și a creditelor
Firma urmează să încaseze de la clienți creanțe în valoare de 1 miliard. Nici o creanță nu are lichiditatea mai mică de 12 luni. Furnizorii neachitați la plata analizei sunt de 3,4 miliarde lei. Diferența existentă între termenele de încasare dintre clienți și furnizori, permite firmei să beneficieze de un credit comercial (clienții se încasează la 36,0 zile, în timp ce furnizorii se plătesc la un interval de timp de 148 zile, datorită faptului că cel mai mare furnizor-Orion-oferă posibilitatea plății și la 180 de zile în cazul în care se achită în avans între 30 și 50% din marfă ). Firma are necesar de lichidități datorită unui stoc mare de mărfuri, care are o viteză de rotație lentă (188 zile) – produse destinate unei clientele cu bani.
Datoriile (la 30.09.2003 către stat se concentrează în special asupra impozitului pe profit și cas (au fost plătite penalitățile aferente), care nu a fost achitate din cauza investițiilor realizate (spațiu comercial – achitat avans 30.000 Euro), precum și câștigarea diverselor licitații hoteluri și alte imobile și nu în ultimul rând achiziționarea de mărfuri în vederea creșterii cifrei de afaceri.
Analiza trezoreriei
FR= 1.406.139 – 968.267= 437.872 mii lei (a fost asimilat datoriilor pe termen mediu și lung creditul Kfw exigibil într-o perioadă mai mare de 1 an, leasingul și datoriile către asociați).
NFR =1.181.957 mii lei TN =744.085 mii lei
A.Corectat = 1.280.071 mii lei
Se observă că datoriile către bănci sunt la valoarea deficitului de trezorerie. Creditul pe obiect vizează creșterea activului imobilizat și scutirea în timp a cheltuielilor cu chiriile ( 360.000 mii lei/an). Se urmărește o îmbunătățire a capacității de autofinanțare pe termen lung, precum și a cash-flow-ului.
ALTE ASPECTE RELEVANTE
Trebuie avut în vedere faptul că firma dorește să închidă linia de credit de la BRD și să reducă rulajele prin această bancă prin transferarera acestora către BCC Timișoara. În prezent societatea mai are în sold la BRD doar 350,0 mil lei. În perioada august-noiembrie a avut prin BCC Timișoara un rulaj de 3.361,7 mil lei, rulajul mediu lunar pentru această perioadă fiind de 810, 0 mil lei.
6. GARANȚII
6. l. Garanții oferite de client
6.2. În urma verificării faptice, în data de 01.11.2003 de către director Vandici Dorlan, șef comp. credite Popescu Daniel și administrator de credite Iorga Vlad, a bunului adus în garanție au rezultat următoarele: imobilul este în stare bună.
63. Garanții acceptate: mil lei
6.5. Gradul de acoperire cu garanții:
Valoarea creditului + dobânzile aferente: 884 mil lei
Valoarea garanțiilor ponderate: 1.116,8 mil lei
Gradul de acoperire cu garanții: 126 %
6.6. Asigurarea garanțiilor se va face înainte de acordarea creditului, iar polițele de asigurare cesionate în favoarea băncii, vor fi păstrate la dosarul de credit cu documentele originale.
7. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În baza analizei efectuate propunem aprobarea liniei de credit în următoarele condiții:
7. l. Valoarea creditului pe obiect: 650.000.000 lei.
7.2. Destinația = achiziționare spațiu comercial.
7.3. Durata: 24 luni.
7.4.Scadența finală: noiembrie 2005.Rambursare în 24 de rate lunare egale. 7.5.Garanții:
7.6. Dobânda de bază propusă: 32 % pe an, revizuibilă pe toată perioada
7.7. Dobânda penalizatoare pentru sumele nerambursate la scadență: 40% pe an, revizuibilă
7.8. Penalități de întârziere pentru neplata la scadență a dobânzilor 40 % pe an, revizuibile.
7.9. Comisioane:- comision analiza 0,08%/suma credit.
-comision risc rezultat din calcul 1,4 %‚ propus: 1,2 %
-comision gest.0,15%/sold mediu/luna.
Întocmit, De acord cu propunerea,
Administrator credite , Șef dep. Creditare
Vizat Consilier juridic ,
Directorul și administratorul de credite au verificat pe teren afacerea și bunurile aduse în garanție, acceptate la valoarea de l.396,0 mil lei.
Director, Șef dep. Credite, Adm. Credite,
Data 03.11.2003 Data 03.11.2003 Data 03. 11. 2003
Aprobare nr. 356/04.11.2003
COMITETUL de ANALIZĂ a CREDITELOR din sucursala BCC Timișoara
În ședința din data de 04.11.2003 a aprobat acordarea creditului pe obiect solicitat de SC Light SRL în următoarele condiții:
l. Valoarea creditului pe obiect: 650.000.000 lei
2. Obiectul creditului: achiziționare spațiu comercial.
3. Durata: 24 luni
4.Scadența finală: noiembrie 2005, rambursare în 24 de rate lunare egale.
5.Dobânda curentă propusă: 32 % pe an revizuibilă toată perioada
6.Dobânda penalizatoare pentru sumele nerambursate la scadență: 40 % pe an revizuibilă
7.Penalități de întârziere pentru neplata la scadență a dobânzilor: 40/an revizuibilă
8.Garanții: ipotecă de rang I asupra spațiu comercial, proprietate personală, evaluat la 1.396,0
mil lei.
9. Comisioane: -comision analiză, 650.000 lei
-comision risc 1,2 %
-comision gestiune 0,15%/sold mediu/luna
Subsemnații declarăm pe proprie răspundere că nu avem relații speciale cu împrumutat (de rudenie, de afaceri, sau de altă natură care să determine un interes propriu prin avizarea/aprobarea creditului solicitat) și că asemenea relații nu există nici între membrii familiilor noastre și împrumutat.
Numele și prenumele Funcția Votul (DA/NU) Semnătura
Director
Contabil șef
Șef Comp. Clienți
Consilier juridic
Șef Comp. Cred.
CONTRACT DE CREDIT NR ……….
Încheiat azi 06.11.2003
Între:
– Banca Comercială CARPATICA SA sucursala Timișoara înmatriculată la Registrul Comerțului Timișoara sub nr. J35/l8/2000 cu sediu în localitatea Timișoara str. Intrarea Dornei nr. 23-25 reprezentată prin Vandici Dorlan în calitate de director și Dancea Oana contabil șef, denumită în prezentul contract BANCA, pe de o parte, și
– SC ,,Light” SRL cu sediul în TIMIȘOARA, Str. Brândușei nr. 15, Reg. Com. J35/2201/1994, Cod fiscal R 12345678, reprezentată prin Rusu Florin, având calitatea de asociat unic, identificat prin CI seria TM nr. 00l784, eliberat de Poliția Timișoara la data de 01.08.1998, denumită în continuare ÎMPRUMUTAT, a intervenit următorul contract :
Art.1. OBIECTUL CONTRACTULUI
BANCA acordă ÎMPRUMUTATULUI un credit în sumă 650.000.000 lei, adică șasesutecincizecimiliarde lei.
Art. 2. ACORDAREA ȘI DESTINAȚLA CREDITULUI
Creditul se acordă în baza următoarelor garanții :
– ipotecă rang I asupra spațiului comercial cu o valoare estimată de 1396,0 milioane.
– BO în alb, stipulat la ordin și fără protest, girat în favoarea BCC și avalizat de Brebu Alex.
2.1.Creditul se acordă integral la data de 08.11.2003 cu respectarea prevederilor de la punctul 9.l. pentru cumpărarea de active corporale.
2.3.Creditul se acordă prin contul de împrumut 2021900000360504563 și se pune la dispoziția IMPRUMUTATULUI în contul său curent nr. 2511000000360504563.
Art. 3. DOBÂNDA CREDITULUI
3.1.Creditul se acordă cu o dobândă de bază de 32% pe an, ce se va calcula la soldul creditului, de la data punerii la dispoziție, până la rambursarea întegrală a acestuia.
3.2.Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, BANCA poate modifica dobânda în funcție de evoluția inflației și a costului resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia; ÎMPRUMUTATUL acceptă să plătească nivelul actual al dobânzii de bază, precum și eventualele modificări ale acestuia, până la nivelul a 5 puncte procentuale.
3.3. În situația în care, pe parcursul creditării, nivelul dobânzii de bază va depăși limitele acceptate la pct.3.1.- 3.2., BANCA se obligă să aducă la cunoștința ÎMPRUMUTATULUI noul nivel al dobânzii. În cazul în care, urmare a comunicării BĂNCII, ÎMPRUMUTATUL nu va rambursa creditul angajat și dobânzile aferente, în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștiință, BANCA are dreptul de a considera ca acceptat noul nivel al dobânzii fără îndeplinirea altor formalități; În cazul în care ÎMPRUMUTATUL nu acceptă noul procent de dobândă, acesta se obligă să ramburseze întreg creditul și dobânzile aferente în cel mult 10 zile de la comunicare, fără a se putea depăși scadența.
3.4. Dobânzile se vor calcula zilnic la soldul contului de împrumut, prin raportare la anul convențional de 360 zile.
3.5. Dobânda se încasează lunar, în ultima zi calendaristică a fiecărei luni, iar în ultima lună odată cu scadența creditului. ÎMPRUMUTATUL își va alimenta contul de disponibil la un nivel care să asigure încasarea dobânzilor și comisioanelor calculate, BANCA rezervându-și dreptul de a le încasa automat din contul clientului, în ordinea stabilită de aceasta;
3.6. Dacă pe parcursul iițiiizării creditului apar întârzieri de plată a dobânzilor, se vor percepe penalități, la nivelul celor practicate de BANCĂ, începând cu ziua (data scadenței) înregistrării sumei neplătite.
Art.4. COMISIOANE Șl TAXE BANCARE.
4.1. ÎMPRUMUTATUL va plăti un comision pentru analiza creditului, în valoare de 0,08% din valoarea creditului, care se va încasa la acordarea creditului;
4.2. La angajarea creditului ÎMPRUMUTATUL va plăti un comision de risc de 1,2%, din valoarea creditului aprobat;
4.3. Pe întreaga perioadă de creditare se percepe lunar un comision de gestionare de 0,15%, care se va încasa la data de 1 a fiecărei luni și se va aplica la valoarea soldului mediu al creditului lunii precedente;
4.4.Pentru creditul rambursat în avans, total sau parțial, cu acordul băncii,ÎMPRUMUTATUL va plăti un comision de 0%‚ aplicat la valoarea creditului rambursat în avans;
4.5. Nivelul tuturor comisioanelor aplicabile conform prezentului contract poate fi modificat periodic de către BANCĂ. Modificările vor fi comunicate ÎMPRUMUTATULUI, în termen de 10 zile. În condițiile în care ÎMPRUMUTATUL nu acceptă comisioanele modificate va comunica în scris BĂNCII acest lucru, obligându-se să ramburseze creditul și dobânzile aferente în cel mult 10 zile de la comunicare, fără a se depăși scadența.
Art.5. RAMBURSAREA CREDITULUI.
5.1. Scadența creditului este data de 07.l1.2005,
5.2. În cazul în care data de rambursare a creditului este o zi bancară nelucrătoare, rambursarea se va face în următoarea zi bancară lucrătoare;
5.3. Dacă pe parcursul utilizării creditului apar întârzieri la rambursare, BANCA va percepe o dobândă penalizatoare, la nivelul practicat de bancă, începând cu ziua scadenței;
5.4. Creditul se rambursează concomitent cu încasarea contravalorii fiecăruia din documentele în baza cărora creditul a fost acordat.
Art.6. GARANTAREA CREDITULUI Ș1 ASIGURAREA GARANȚIILOR.
6.1.Creditul aprobat în sumă de 650.000.000 lei, dobânzile aferente și toate costurile prevăzute în prezentul contract, sunt garantate cu următoarele garanții constituite în favoarea BĂNCII:
a) ipotecă de rang I asupra spațiu comercial;
b) Bilet la Ordin în alb, stipulat la ordin și fără protest, emis de SC Electra SRL în favoarea SC Light SRL, girat Băncii și avalizat de Brebu Alexandru;
c) averea personală/patrimoniu a avalistului rezultată din avalul dat de acesta pe documentul de mai sus (BO);
6.2. Împrumutatul dă dreptul băncii de a completa BO în alb, înaintea utilizării lui, cu orice sumă.
Art.7. OBLIGAȚI1LE ÎMPRUMUTATULUI.
7.1. Să utilizeze creditul aprobat, numai în scopul pentru care a fost acordat, în condițiile stabilite, în caz contrar va suporta consecințele ce decurg din prezentul contract și a reglementărilor în vigoare;
7.2. Să restituie BĂNCII creditul utilizat și să achite dobânzile și comisioanele bancare, la termenele și în sumele convenite prin contract;
7.3. Împrumutatul este de acord ca la solicitarea băncii să garanteze suplimentar creditul acordat, prin încheierea unui/unor contracte de garanție având ca obiect unul sau mai multe imobile sau alte bunuri aflate în proprietatea debitorului sau garantului;
7.4. Să reflecte corect și la zi în evidențele sale contabile toate operațiunile legate de acordarea și rambursarea creditului, în conformitate cu normele legale în vigoare;
7.5. Să păstreze în bune condiții și să nu înstrăineze garanțiile care au stat la baza acordării creditelor;
7.6. Să depună la BANCĂ balanța de verificare, bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, precum și anexele la acestea, la termenele prevăzute de depunerea acestora la Administrația Financiară;
7.7. Acționarii/asociații se obligă să nu transmită pe perioada creditării, proprietatea asupra acțiunilor/părților sociale unui terț, fără acordul scris și prealabil al BĂNCII. În caz contrar, creditul acordat prin prezentul contract devine exigibil;
7.8. Să pună la dispoziția BĂNCII documentele solicitate și să permită accesul personalului împuternicit al BĂNCII în firmă pentru verificări,
7.9. Să declare BĂNCII dacă are contracte de credit încheiate și cu alte societăți bancare și care sunt garanțiile acestora ;
Art.8. DREPTURILE BĂNCII.
8.1. Să verifice, inclusiv la sediul ÎMPRUMUTATULUI, pe toată durata derulării contractului de credit situația economico-financiară, respectarea destinației creditului, existența garanțiilor și asigurarea acestora;
8.2. Să ramburseze din conturile de disponibilități în lei sau valută ale ÎMPRUMUTATULUI orice sume scadente aferente creditului acordat, îndiferent de valuta în care a fost acordat creditul. Astfel împrumutatul dă dreptul băncii de a efectua în numele său operațiuni de schimb valutar pe piața interbancară;
8.3. Să opereze în conturile ÎMPRUMUTATULUI orice sume scadente aferente creditului acordat;
8.4. În conformitate cu prevederile Legii nr.58/1998, art.56, alin.3, de la data investirii cu formulă executorie a contractului de credit, dobânzile se vor calcula în continuare până la recuperarea integrală a credituliti, dobânzilor și a celorlalte costuri aferente.
Prezenta clauză, prin acordul părților, are caracter de clauză penală;
8.5. În caz de nerespectare de către ÎMPRUMUTAT a oricăreia din obligațiile asumate prin acest contract, BANCA va trece la declararea anticipată a scadenței creditului înainte de scadență, obligațiile de plată devenind scadente integral la acea dată. La data rezilierii contractului BANCA va retrage din conturiie ÎMPRUMUTATULUI sumele datorate (rate, dobânzi, comisioane);
8.6. În situația în care a fost declanșată procedura de reorganizare judiciară/faliment a ÎMPRUMUTATULUI, în conformitate cu prevederile Legii 64/1995, modificată și completată, sau de lichidare ca urmare a dizolvării ÎMPRUMUTATULUI, în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, modificată și completată, Banca are dreptul de a declara întreg creditul scadent anticipat fără alte formalități prealabile și de a solicita rambursarea acestuia, în caz contrar putând trece la executarea silită a garanțiilor;
8.7. În caz de neplată la termen a ratelor și dobânzilor aferente la creditul acordat, precum și nerespectarea vreuneia din clauzele prevăzute în acest contract, dau dreptul BĂNCII să treacă la recuperarea imediată a creditului și dobânzilor datorate de ÎMPRUMUTAT și/sau GARANȚI, acestea devenind scadente și plătibile integral, iar când acest lucru nu este posibil, să treacă la recuperarea acestora prin executarea silită a bunurilor prezentate în garantarea creditului;
Art. 9. ALTE CLAUZE
9.1. Prezentul contract intră în vigoare numai după ce Banca intră în posesia documentelor girate în favoarea sa/ a exemplarului 3 al OP în lei sau confirmarea de către banca plătitoare a efectuării plății prin OP/ a swiftului autentic, a Biletului la Ordin în alb semnat și avalizat, precum și a cecurilor girate în favoarea Băncii.
9.2. BANCA nu preia riscul politic sau cel determinat (provocat) de calamitățile naturale și nu răspunde de autenticitatea documentelor prezentate de ÎMPRUMUTAT;
9.3. Prezentul contract constituie titlu executoriu, conform art.56 din Legea bancară nr. 58/1998;
9.4. Litigiile de orice fel dintre părțile contractante vor fi soluționate pe cale amiabilă sau de instanța judecătorească competentă.;
9.5. Modificarea prevederilor prezentului contract poate fi făcută numai prin acordul ambelor părți, pe baza unui act adițional;
9.6. Părțile se obligă să asigure și să păstreze confidențialitatea prezentului contract de credit.
Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de 3 exemplare, din care 2 exemplare rămân la BANCA și 1 exemplar la ÎMPRUMUTAT.
BANCA, ÎMPRUMUTAT,
Director, SC Light SRL
Contabil șef,
Avizat Consilier juridic, Garanți,
Anexa la contractul de credit nr. 769/06.11.2003
CONTRACT DE GARANȚIE IMOBILLARĂ
Nr. 769/2 din 04.11.2003
I. Între:
Rusu Florin, domiciliat în localitatea Timișoara, str. Mureș, nr. 82, sc. A, ap. 3, jud.Timis, identificați prin CI seria TM nr. 00l784 eliberat de Poliția Timișoara, la data de 01.08.1998, în calitate de GARANT IPOTECAR pentru
DEBITORUL S.C. Light SRL, cu sediul în localitatea Timișoara, str. Brândușei nr. 15, Reg. Com. J35/2201/1994, Cod fiscal R 12345678, reprezentată prin Rusu Florin, având calitatea de asociat unic, în calitate de GARANT/DEBITOR., pe de o parte, și
Banca Comercială “CARPATICA”SA, sucursala Timișoara cu sediul în localitatea Timișoara, str.Intr. Doinei, nr.23-25, jud.Timiș, înregistrată în Registrul Comerțului Timișoara sub nr.J35/18/2000, reprezentată prin Vandici Dorian director și prin Dancea Oana contabil șef, în calitate de CREDITOR IPOTECAR, pe de altă parte, a întervenit prezentul contract de garanție imobiliară, în următoarele condiții:
II. Garanții ipotecari consimt la intabularea în favoarea Băncii Comerciale Carpatica SA sucursala Timișoara a ipotecii de rang I în sumă de 1. 396.000.000 lei asupra:
– Spațiu comercial, proprietate personală.
III. Ipoteca se constituie ca accesoriu și în garantarea creditului acordat de Bancă debitorului SC Light SRL, conform contractului de credit nr. 769/06.11.2003 credit în valoare de 650.000.000 lei, a dobânzilor variabile, care la data încheierii prezentului contract sunt de 32 % pe an, și a tuturor costurilor aferente creditului calculate conform prevederilor contractuale .
IV. Luând la cunoștiință prevederile art.2l5 Cod Penal privind înșelăciunea, garanții ipotecari/debitori declară că imobilul nu este scos din circuitul civil și este liber de orice sarcină și procese, este stăpânit continuu de acesta, așa cum rezultă din extrasul cf nr. 123038 eliberat de Judecătoria Timișoara la data de 04.l1.2003 garantând de evicțiune pe creditorul ipotecar.
V. De asemenea, prin prezentul contract, garanții ipotecari sunt de acord cu notarea în CF în favoarea Băncii Comerciale Carpatica SA sucursala Timișoara a înterdicției de înstrăinare și grevare asupra imobilului pe perioada existenței ipotecii.
VI. Garanții ipotecari se obligă prin prezentul contract:
a. să nu greveze imobilul descris anterior de alte sarcini și să nu-l înstrăineze fără acordul scris și prealabil al Băncii;
b. să nu aducă imobilului modificări care i-ar putea scădea valoarea de circulație;
c. să conserve valoarea bunurilor și să se comporte cu diligența unui adevărat proprietar;
d. să asigure bunul împotriva tuturor riscurilor ;
e. să cesioneze în favoarea BĂNCII drepturile ce le va avea de primit de la societatea de asigurări pentru eventualele daune produse imobilului asupra căruia s-a luat inscripție ipotecară.
VII.Banca își rezervă dreptul să verifice pe toată durata de valabilitate a prezentului contract existența și modul de conservare a bunului ipotecat de către proprietarul garanți/debitori, iar în cazul în care constată reaua credință a acestuia, să solicite instanței instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor respective.
VIII. Garanții ipotecari sunt de acord ca, în caz de neachitare la scadență a creditului, a dobânzilor și costurilor aferente, banca să declare scadent creditul acordat și să execute de îndată prezenta garanție, fără să mai fie nevoie de un alt titlu executoriu. Recunoscând valoarea de titlu executoriu a prezentului contract, garanții ipotecari/debitorii se obligă să garanteze obligația față de Bancă pentru întreaga sumă datorată băncii provenită din rate de credit nerambursate la scadență, dobânzi, dobânzi penalizatoare, comisioane și alte costuri aferente creditului , și să renunțe expres la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune prevăzute de art. 1662 și 1667 Cod Civil.
IX. Prezentul contract de ipotecă constituie titlu executoriu în conformitate cu art.56 din L.58/1998.
X. În caz de executare silită, toate spezele, precum și toate sumele rămase neacoperite
prin valorificarea garanției sunt și rămân în sarcina garanților ipotecari/debitorii, banca putând executa activele sale în limita debitului neacoperit.
XI. BANCA acceptă această garanție imobiliară constituită prin prezentul contract, solicitând intabularea dreptului de ipotecă pentru suma de 650.000.000 lei + dobânzi indexabile și alte costuri aferente creditului.
XII. Garanții ipotecari declară că au luat la cunoștință de prevederile art.292 Cod Penal privind falsul în declarații.
Redactat în 5 exemplare, din care s-au înmânat BĂNCII, 2 exemplare la data autentificării.
CREDITOR, GARANȚI IPOTECARI/DEBITORI,
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Întrebarea care se naște în mintea celui care urmărește un proces de creditare este “creditarea este o meserie sau o artă?” Răspunsul, spun cei care lucrează în acest domeniu, înclină spre cea de-a doua variantă. Detaliile economice trebuie mereu completate cu abilitatea de a negocia, cu puterea de a citi oamenii, cu stăpânirea de sine și experiența de viață.
Creditarea nu înseamnă numai acordarea unor bani, ci vizează urmărirea, recuperarea acestora, precum și obținerea de profit. Trebuie avut în vedere faptul că, în toate țările dezvoltate, procesul de creditare a constituit motorul de dezvoltare al societăților, modul cel mai amplu, dar și cel mai sensibil de canalizare a economiilor și resurselor bănești, pârghia cea mai impo
rtantă de influențare a cererii și implicit a bunăstării oamenilor.
În România procesul creditării și formarea mentalității oamenilor în legătură cu acesta sunt în plină dezvoltare. Agenții economici, persoane fizice sau juridice, bancherii învață definirea riscului din scurta istorie a economiei de piață din România și din experiența importată din țările dezvoltate. În acest domeniu, riscul înțeles în general ca probabilitatea de a pierde, apare în aproape toate formele lui economice: risc valutar, de portofoliu, de garanție, investițional, politic, de preț, de cost. Toate aceste riscuri, precum și altele se pot urmări foarte ușor în modelul din Porter:
Acest model propune, în vederea unei mai bune înțelegeri a riscului, să se țină cont de mai mulți factori, printre care și variabilitatea cererii, variabilitatea prețurilor de vânzare, precum și variabilitatea prețurilor de intrare. Astfel, cu cât cererea pentru produsele unei societăți este mai stabilă, cu atât riscul aferent acesteia este mai redus. În ceea ce privește variabilitatea prețurilor de vânzare, firmele ale căror produse sunt vândute pe piețe volatile sunt mai expuse riscului decât firme similare ale căror prețuri de ieșire sunt relativ stabile.
Determinarea și măsurarea riscului are în vedere întotdeauna două talere ale aceleiași balanțe: pe de o parte, clientul privit prin prisma celor 5C (caracter, capacitate, capital, condiții , colateral), iar pe de altă parte, cererea de credit urmărită prin scop, sumă, surse de rambursare, termenii de acordare, securitatea (asigurări, posibilitatea de vânzare).
Prin urmare, creditarea este un proces economic ce utilizează mijloace din domenii extrem de variate, aparent contradictorii, și urmărește plasarea de bani în condiții de minimizare a riscului prin determinarea lui, măsurarea și pe cât posibil ocolirea acestuia.
Având în vedere cele spuse mai sus, putem afirma că în România actuală, într-o economie plină de antiteze, procese necoerente și legislație opacă (așa cum afirma PriceWaterhouseCoopers în diferite articole), se caută instrumentele și metodele care să ocolească riscurile multiple și mentalitatea încă neformată.
În ceea ce privește strict analiza tehnică, pot aprecia că în opinia mea ar trebui să se urmărească mai ales :
– determinarea cât mai exactă a cash-flow-urilor generate de afaceri;
– utilizarea contabilității internaționale pentru a reuși o transparență mai bună a afacerilor;
– mai bună înțelegere și utilizare a analizei trezoreriei;
– utilizarea rectificărilor de bilanț;
– apelarea la cunoscutele rate gearing;
– folosirea de informații ce vizează cazierul fiscal;
– realizarea unei baze CRB și cu expunerile sub 200 de milioane de lei ;
– apelarea la previziuni asupra bugetului de venituri și cheltuieli în vederea unei cât mai bune discipline financiare și pentru a realiza o urmărire cât mai bună a afacerilor.
Toate aceste deziderate se pot realiza în cazul în care volatilitatea legislației și caracterul ei clientelar vor dispărea, experiența bancară din cadrul economiilor de piață funcționale va pătrunde și în economia românească, iar disciplina financiară va reuși în sfârșit să se instaureze. Este necesară astfel, revizuirea legislației bancare și alinierea acesteia la legislația comunitară, precum și înlăturarea ambiguităților legislative care diminuează capacitatea de supervizare a Băncii Naționale.
BIBLIOGRAFI E
l. Anghel M., – Managementul financiar bancar, Editura Matrix Rom, București, 2001
2. Basno C., Dardac N., Floricel C., – Monedă. Credit. Bănci, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997
3. Cerna S., – Banii și creditul în economia contemporană, Ed. Enciclopedică, București, l994
4, Heteș-Gavra I., – Organizarea și operațiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2003
4. Hoanță N., – Bani și bănci, Ed. Tribuna Economică, București, 1995
5. Imireanu M., – Tehnica și practica operațiunilor bancare, Ed. Lumina Lex, București, 1997
6. Ionescu L.C., – Băncile și operațiunile bancare, Ed. Economică, București, l996
7. Legea 58 din 5 martie 1998 privind activitatea bancară
8. Legea nr. 101 din 1998 privind statutul BNR
9. Norme Metodologice de Creditare 2001. Banca Comercială Carpatica
10. Proceduri. Banca Comercială Carpatica
l1.Regulamentul nr.5 din 22 iulie 2002 privind clasificarea creditelor și plasamentelor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Creditarea Persoanelor Juridice In Practica Bancii Comerciale Carpatica, Sucursala Timisoara (ID: 130284)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.