Analiza Gestiunii Impozitelor Directe Si Indirecte la S.c. Xxx. S.r.l

CAPITOLUL 1

IMPOZITELE – COMPONENTE ESENȚIALE ALE FISCALITĂȚII……………….………1

1.1. Conținutul impozitelor și rolul acestora în economia contemporană……………..1

Principiile impunerii………………………………………………………………2

Principiile de echitate fiscală…………………………………………..3

Principiile de politică financiară……………………………………….3

Principiile de politică economică………………………………………4

Principiile social – politice…………………………………………….4

Caracterizarea globală a impozitelor și clasificarea acestora……………………..5

CAPITOLUL 2

S.C. “ INDUSTRIE & DESIGN LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA – SUBIECT AL ECONOMIEI CONCURENȚIALE DE PIAȚĂ……………………………………………7

Scurt istoric al S.C.“Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara……………….7

Capitalul social și obiectul de activitate al S.C.“Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara…………………………………………………………………………..7

Structura organizatorică a S.C.“Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara……8

CAPITOLUL 3

ANALIZA IMPOZITELOR DIRECTE LA S.C. “ INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L. TIMIȘOARA…………………………………………………………………………10

Conținutul impozitului pe profit și determinarea mărimii acestuia………………10

Analiza impozitului pe profit la S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara…………………………………………………………………………14

Impozitele stopate la sursă și virate la buget de S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L.Timișoara………………………………………………………………….17

Impozitul pe dividende……………………………………………….17

Elementele asietei impozitului pe veniturile salariale………………..18

Analiza concretă a impozitului pe veniturile salariale datorate de salariații angajați la S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L.

Timișoara……………………………………………………………..28

3.4. Impozitele și taxele locale datorate de S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara………………………………………………………………………..30

Impozitul pe clădiri…………………………………………………..30

Taxa asupra mijloacelor de transport…………………………………33

Impozitul pe teren…………………………………………………….35

CAPITOLUL 4

CONȚINUTUL ȘI ANALIZA IMPOZITELOR INDIRECTE DATORATE DE S.C. “ROM INDUSTRIE & DESIGN LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA……………………….37

Prezentare generală………………………………………………………………37

Conținutul taxei pe valoare adăugată și elementele asietei acesteia…………….38

Sfera de aplicare………………………………………………………39

Faptul generator și exigibilitatea TVA……………………………….42

Baza de impozitare…………………………………………………43

Cotele de impozitare………………………………………………..44

Regimul deducerilor TVA………………………………………….45

Obligațiile plătitorilor de TVA……………………………………..47

Analiza T.V.A. la S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara………..49

Analiza taxelor vamale la S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara..51

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

IMPOZITELE – ELEMENTE ESENȚIALE

ALE FISCALITĂȚII

CONȚINUTUL IMPOZITELOR ȘI ROLUL ACESTORA ÎN ECONOMIILE CONTEMPORANE

Impozitul constituie o variabilă a politicii bugetare. Politicile care privilegiază acțiunea asupra cererii globale utilizează impozitul ca mijloc de stabilizare conjuncturală.

O scădere a impozitelor este destinată, prin intermediul creșterii venitului disponibil al agenților, a provoca un efect multiplicator care să stimuleze activitatea. O creștere a impozitului exercită un efect invers.

În cadrul unei politici pe termen lung, impozitul este larg utilizat pentru a orienta și stimula procesul de creștere economică. Politicile de incitare a economiilor și investițiilor utilizează tehnica reducerilor fiscale.

Impozitul reprezintă o prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Trăsăturile impozitelor sunt :

– au caracter pecuniar, în sensul că impozitele sunt în general prelevări bănești;

– au caracter obligatoriu, în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit;

– se încasează cu titlu definitiv ( nerambursabil) și fără contraprestație directă din partea statului, în sensul că impozitele sunt plăți care se fac către stat definitiv și în schimbul acestora, plătitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată cu suma plătită;

– au caracter definitiv, contribuabilul nu va primi niciodată înapoi banii aferenți impozitului. Caracterul definitiv rezultă din nerambursabilitatea lui financiară.

Inițial, impozitul a avut un rol pur financiar, adică acela de a procura Guvernului bani pentru finanțarea cheltuielilor publice în folosul plătitorilor , urmărindu-se totodată neutralitatea sa. Dacă neutralitatea impozitului nu a putut fi realizată, deoarece plata acestuia generează urmări asupra contribuabililor, rolul său financiar a sporit odată cu multiplicarea sarcinilor aparatului de stat. În toate țările , evoluția contribuțiilor din impozite este crescătoare ca urmare a creșterii numărului de plătitori, a materiei impozabile și a tarifului de impozit. Mărimea impozitelor se modifică în timp și este diferită de la o țară la alta.

În practica financiară contemporană se remarcă o anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. În acest context, impozitele se folosesc ca pârghie de politică economică. Astfel, impozitele se manifestă ca instrumente de stimulare sau de frânare a unor activități, a consumului anumitor mărfuri sau servicii. Totodată, impozitele pot îngrădi sau impulsiona relațiile comerciale cu exteriorul.

În concluzie, rolul economic al impozitului este de regulator al activității impozitate, respectiv de stimulare a activității scutite de impozite sau de inhibare a activităților puternic impozitate.

În situația în care se urmărește încurajarea unor acțiuni, dezvoltarea și modernizarea de activități se apelează la detaxare ( reducere, scutiri de impozite, alte facilități fiscale), dar și la restrângerea numărului de prelevări.

În caz contrar, când se urmărește descurajarea unor activități, acțiuni se apelează la suprataxare ( majorări de impozit), se multiplică numărul contribuțiilor.

Rolul social al impozitelor se manifestă în mai multe direcții. În primul rând constituie instrument de redistribuire a produsului național între diferite categorii sociale. Se practică în acest sens scutirea de impozit a veniturilor sub un nivel minim, acordarea de înlesniri fiscale, reducerea cotelor de impozit la unele produse, impunerea ridicată pe bunurile al căror consum trebuie ținut sub control (de ex.: dăunătoare sănătății) sau pe venituri considerate nelegitime (nu provin din muncă).

Intervenționismul social prin impozite urmărește obiective comune: asigurarea bunăstării, a securității și justiției sociale. În România de azi aceste obiective nu pot fi atinse simultan. Criza tranziției produce efecte deosebit de grave nu numai asupra economiei, ci și asupra condițiilor de viață ale oamenilor ( șomaj, inflație, prețuri injuste).

Cu alte cuvinte rolul cel mai important al impozitelor se manifestă în plan financiar, ele constituind mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

PRINCIPIILE IMPUNERII

Impunerea reprezintă ansamblul de măsuri și operații efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice. Pentru ca un sistem fiscal să poată fi considerat rațional trebuie să satisfacă o serie de principii, care se referă la dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor, precum și la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală.

După părerea lui A. Smith, la baza politicii impozitării ar trebui să stea mai multe principii și anume: justețea impunerii, certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor, randamentul impozitelor.

Aceste principii sunt valabile și astăzi și sunt acceptate de majoritatea economiștilor, fiind dezvoltate ca principii de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică și social-politice.

1.2.1. PRINCIPIILE DE ECHITATE FISCALĂ

Echitatea fiscală semnifică dreptatea socială în materie de impozite. Pentru respectarea acestui principiu este necesară impunerea diferențiată a veniturilor și averii și stabilirea unui minim neimpozabil, pentru persoanele care realizează venit sub un anumit plafon.

În funcție de gradul de cuprindere a subiecților impozitului și a materiei impozabile, impunerea poate fi generală, când se extinde asupra tuturor persoanelor care realizează venit dintr-o anumită sursă sau dețin un anumit gen de avere sau parțială, când unele persoane beneficiază de anumite scutiri sau reduceri de impozite.

Pentru a putea fi asigurată egalitatea în materie de impozit este necesară respectarea unor condiții:

stabilirea unui venit minim neimpozabil, adică legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care să permită satisfacerea nevoilor de trai strict necesare;

sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcție de puterea contributivă pe care acesta o are, adică cu luarea în considerare a mărimii venitului și averii care fac obiectul impunerii, precum și a situației personale a acestuia;

utilizarea unor cote de impunere în concordanță cu puterea contributivă a subiectului impozitului;

impunerea fiscală să fie generală, adică să cuprindă toate persoanele care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau au același gen de avere.

În practica fiscală se cunoaște impunerea în cote fixe și impunerea în cote procentuale.

Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii în cote proporționale, în cote progresive și în cote regresive.

PRINCIPIILE DE POLITICĂ FINANCIARĂ

Din punct de vedere al politicii financiare, la introducerea unui nou impozit, se urmărește ca acesta să se caracterizeze printr-un randament fiscal ridicat, să fie stabil și elastic.

Randamentul impozitului este efectul util al acestuia. Cu cât efortul util este mai mare comparativ cu efortul implicat în obținerea sa, cu atât crește randamentul fiscal. În acest sens, impozitul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

– să fie universal, adică să fie plătit de toate persoanele care obțin venituri din aceeași sursă sau posedă același gen de avere;

– să cuprindă întreaga materie impozabilă;

– este necesar să nu existe posibilități, legale sau nelegale, de sustragere de la impunerea unei părți din materia impozabilă;

– volumul cheltuielilor legate de așezarea și perceperea impozitului să fie cât mai redus.

Impozitul este stabil atunci când randamentul său nu se modifică în funcție de conjunctura economiei și rămâne o perioadă de timp neschimbat.

În ceea ce privește elasticitatea impozitului, aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanență necesităților de venituri ale statului. Astfel, dacă se înregistrează o creștere a cheltuielilor bugetare este necesar ca impozitul să poată fi majorat corespunzător și invers. Aplicarea principiului flexibilității impozitelor este dificilă și trebuie procedat cu prudență.

Realitățile bazate pe practica fiscală au demonstrat că, de regulă, elasticitatea impozitului acționează mai ales în sensul majorării încasărilor din impozit.

Se poate afirma că un sistem fiscal poate fi apreciat prin intermediul tuturor consecințelor sale pe plan economic, politic și social și nu în funcție de numărul și tipul impozitelor utilizate.

PRINCIPIILE DE POLITICĂ ECONOMICĂ

Impozitele sunt pârghii active de intervenție a statului în economie. Cerințele de politică economică urmăresc influențarea economiei astfel:

politica fiscală în favoarea investițiilor din domeniile unde atracția pentru capitalurile

private este scăzută;

impunere diferențiată în raport de amplasamentul firmelor cu scopul influențării concurenței;

impozitele trebuie să îndeplinească rolul de principal instrument în redistribuirea produsului național;

impozite diferențiate mai mari pentru capitalul străin față de cel autohton, atunci când concurența dinumită sursă sau au același gen de avere.

În practica fiscală se cunoaște impunerea în cote fixe și impunerea în cote procentuale.

Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii în cote proporționale, în cote progresive și în cote regresive.

PRINCIPIILE DE POLITICĂ FINANCIARĂ

Din punct de vedere al politicii financiare, la introducerea unui nou impozit, se urmărește ca acesta să se caracterizeze printr-un randament fiscal ridicat, să fie stabil și elastic.

Randamentul impozitului este efectul util al acestuia. Cu cât efortul util este mai mare comparativ cu efortul implicat în obținerea sa, cu atât crește randamentul fiscal. În acest sens, impozitul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

– să fie universal, adică să fie plătit de toate persoanele care obțin venituri din aceeași sursă sau posedă același gen de avere;

– să cuprindă întreaga materie impozabilă;

– este necesar să nu existe posibilități, legale sau nelegale, de sustragere de la impunerea unei părți din materia impozabilă;

– volumul cheltuielilor legate de așezarea și perceperea impozitului să fie cât mai redus.

Impozitul este stabil atunci când randamentul său nu se modifică în funcție de conjunctura economiei și rămâne o perioadă de timp neschimbat.

În ceea ce privește elasticitatea impozitului, aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanență necesităților de venituri ale statului. Astfel, dacă se înregistrează o creștere a cheltuielilor bugetare este necesar ca impozitul să poată fi majorat corespunzător și invers. Aplicarea principiului flexibilității impozitelor este dificilă și trebuie procedat cu prudență.

Realitățile bazate pe practica fiscală au demonstrat că, de regulă, elasticitatea impozitului acționează mai ales în sensul majorării încasărilor din impozit.

Se poate afirma că un sistem fiscal poate fi apreciat prin intermediul tuturor consecințelor sale pe plan economic, politic și social și nu în funcție de numărul și tipul impozitelor utilizate.

PRINCIPIILE DE POLITICĂ ECONOMICĂ

Impozitele sunt pârghii active de intervenție a statului în economie. Cerințele de politică economică urmăresc influențarea economiei astfel:

politica fiscală în favoarea investițiilor din domeniile unde atracția pentru capitalurile

private este scăzută;

impunere diferențiată în raport de amplasamentul firmelor cu scopul influențării concurenței;

impozitele trebuie să îndeplinească rolul de principal instrument în redistribuirea produsului național;

impozite diferențiate mai mari pentru capitalul străin față de cel autohton, atunci când concurența din afară stânjenește activitatea capitalului național;

fiscalitate diferențiată mai redusă în favoarea capitalului străin, atunci când se dorește atragerea acestuia în vederea completării capitalului național insuficient;

impunere elastică în raport cu nevoile bugetare și ale desfășurării ciclului economic.

PRINCIPIILE SOCIAL – POLITICE

Politica fiscală promovată de unele state vizează și realizarea unor obiective social – politice. Sunt situații când partidul de guvernământ urmărește ca politica fiscală pe care o promovează să fie în concordanță cu interesele celor pe care îi reprezintă. Uneori, prin intermediul măsurilor cu caracter fiscal, partidul de guvernământ încearcă să-și mențină influența în rândul unor categorii sociale, în special în preajma alegerilor.

Se cunoaște, de asemenea, practica acordării unor facilități contribuabililor cu venituri reduse și celor care au persoane în întreținere.

Există situații când impozitele sunt folosite și pentru a limita consumul unor produse care au efecte dăunătoare asupra sănătății.

Principiile impunerii nu pot fi privite izolat; ele pot funcționa ca cerințe în dimensionarea sarcinilor fiscale numai privite în interlegăturile necesare dintre ele.

CARACTERIZAREA GLOBALĂ A IMPOZITELOR

ȘI CLASIFICAREA ACESTORA

Desfășurarea activității societăților comerciale generează implicit datorii față de bugetul statului, precum și creanțe. Datoriile se referă la impozitele și taxele ce trebuiesc plătite la buget, cum ar fi: impozitul pe profit, TVA, impozitul pr salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri, accizele, precum și alte taxe. Creanțele cuprind: furnizori, debitori, clienți.

Elementele impozitelor sunt următoarele:

– subiectul impozitului, respectiv persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia ( ex.: la impozitul pe salariu subiectul impozitului este salariatul, la impozitul pe profit subiectul impozitului este agentul economic);

– suportatorul impozitului, respectiv persoana care suportă efectiv impozitul;

– obiectul impunerii, respectiv materia supusă impozitării. În cazul impozitelor directe, obiectul impunerii este venitul sau averea, iar în cazul impozitelor indirecte, obiectul impunerii poate fi produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestat, bunul importat;

– sursa impozitului, care arată din ce se plătește impozitul: din venit sau din avere;

– cota impozitului, care reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul

poate fi stabilit în sumă fixă și/sau în cote procentuale;

– asieta (modul de așezare a impozitului), care reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat statului;

– termenul de plată, care indică data până la care impozitul trebuie achitat statului. Neplata impozitului până la termenul stabilit atrage după sine plata unor majorări de întârziere, calculate la valoarea impozitului care trebuia vărsat la bugetul statului.

După principalele trăsături de fond și de formă, impozitele se împart în impozite directe și impozite indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. Impozitele directe se pot grupa în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale ( de ex. pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.) făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil.

Impozitele personale țin cont de situația personală a subiectului impozabil.

Impozitele indirecte se încasează prin vânzarea unor bunuri sau prestări de servicii care au înglobat în preț și impozite. Ele cuprind: taxa pe valoare adăugată, taxele de consumație

( accizele), venituri provenind din monopolurile statului.

După obiectul impunerii, impozitele se grupează în: impozite pe venit, impozite pe avere, impozite pe cheltuieli.

În funcție de frecvența cu care se încasează impozitele, acestea se împart în: impozite permanente și impozite incidentale.

După modul cum se realizează, impozitele și taxele se grupează în:

impozite și taxe care se determină și se varsă la buget de către unitățile plătitoare, organele fiscale având obligații de supraveghere și control. În această categorie se includ: impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA, impozitul pe spectacole etc.

impozite și taxe care se determină de organele fiscale, luându-se ca bază declarațiile plătitorului. Ele cuprind:

– impozitul pe veniturile liber profesioniștilor, meseriașilor, alte persoane fizice și asociații familiale;

– impozitul pe venituri realizate din închirieri și subânchirieri de clădiri și camere mobilate;

– taxe asupra mijloacelor de transport;

– impozitul pe clădiri și terenuri;

– taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

– impozitul pe venitul global, plătit de persoanele fizice.

Prin Legea de adoptare a bugetului de stat, fiecărui buget i se stabilesc anual sursele de venituri și structura cheltuielilor.

În ceea ce privește impozitele, la veniturile bugetului de stat se includ:

impozite directe:

– impozitul pe profit;

– impozitul pe salarii;

– impozitul pe venit;

– impozitul pe profit din activități comerciale ilicite;

– impozitul pe venituri realizate de persoane fizice și juridice nerezidente;

– impozitul pe dividende la societățile comerciale.

impozite indirecte:

– accize;

– taxe vamale de la persoane fizice și juridice;

– majorări și penalități pentru obligațiile fiscale nevirate în termen;

– taxa pe valoare adăugată.

Impozitele datorate bugetelor locale cuprind:

impozite directe: – impozit pe profit de la regiile autonome de interes local;

– impozit pe clădiri și terenuri de la persoane fizice și juridice;

– taxa asupra mijloacelor de transport de la persoane fizice și juridice;

– taxa pentru folosirea terenului proprietate de stat;

– impozitul pe venitul agricol.

impozite indirecte: – impozitul pe spectacole;

– taxe de timbru de la persoane juridice;

– majorări și penalități de întârziere;

– alte încasări.

CAPITOLUL 2

S.C. “ INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L.

TIMIȘOARA – SUBIECT AL ECONOMIEI

CONCURENȚIALE DE PIAȚĂ

SCURT ISTORIC AL S.C. ”INDUSTRIE & DESIGN

LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA

Societatea comercială “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată, constituită cu participare de capital mixt român și german, cu un număr de doi asociați, având sediul social în Timișoara, strada Izlaz nr. 17, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J35/3752/1994 , înregistrată la organul teritorial al Ministerului Finanțelor Publice, având codul fiscal R13608825. Funcționarea sa este supusă reglementărilor legii române, prevederilor contractului de societate și statutului.

Sediul social al societății comerciale poate fi transferat oriunde în România, prin decizia Adunării Generale a Asociaților. Ca urmare a unei astfel de decizii și în conformitate cu legislația în vigoare, societatea comercială poate înființa filiale, sucursale, reprezentanțe, depozite, fabrici, magazine, puncte de vânzare și de lucru pe tot teritoriul României și în străinătate.

Societatea comercială este persoană juridică de naționalitate română din ziua înmatriculării în Registrul Comerțului.

CAPITALUL SOCIAL ȘI OBIECTUL DE ACTIVITATE

AL S.C. ” INDUSTRIE & DESIGN LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA

Capitalul social al societății comerciale “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara este de 45.000.000 lei și este divizat în 45 părți sociale a 1.000.000 lei fiecare, numerotate de la 1 la 45, în întregime subscrise și vărsate de asociați astfel:

– asociatul german a subscris și vărsat 80% din capitalul social, adică suma de 36.000.000 lei în numerar, preluând astfel 36 de părți sociale;

– asociatul român a subcris și vărsat 20% din capitalul social, adică suma de 9.000.000 lei, preluând astfel 9 părți sociale.

Pentru a se utiliza forma de vot democratică prin actul de constutuire (contract de societate si statut) s-a stipulat expres că hotărârile privind existența, funcționarea și patrimoniul societății se vor lua numai cu votul în unanimitate al asociaților.

Capitalul social subscris s-a vărsat în cont la bancă pe numele și la dispoziția societății în întregime în termen de 15 zile de la data autentificării contractului de societate și statutului.

Obiectul principal de activitate al societății comerciale este prelucrarea metalelor de orice fel, proiectarea și producerea de corpuri de iluminat de toate tipurile în sistem industrial precum și a ansamblelor, subansamblelor, componentelor electronice și electrotehnice ce intră în componența acestora, folosind materiale, utilaje și mașini din import sau din țară.

În conexiune cu obiectul principal, societatea comercială se ocupă și de toate activitățile legate de importul, exportul și comercializarea en gros și en detail a tuturor produselor realizate.

Obiectul principal de activitate al societății coemrciale se completează și cu alte activități conexe sau auxiliare care după aprecierea asociaților pot fi realizate avantajos pentru societate, putând mări direct sau indirect valoarea oricărui activ al acesteia.

Societatea coemrcială poate face toate sau oricare din activitățile de mai sus în oricare parte a lumii direct și în calitate de mandați, agenți contractanți sau în alt mod, fie pe cont propriu, fie în colaborare cu alții.

Majoritatea producției de corpuri de iluminat este destinată exportului pe piața germană, asociatul german ocupându-se de lansarea comenzilor și distribuirea produselor finite.

Corpurile de iluminat sunt produse din materii prime și materiale importate din Germania în sistem Drawback. Asociatul german expediază aceste materiale pe baza necesarului întocmit de către directorul tehnic al societății.

Pe lângă producția de corpuri de iluminat destinate exportului, societatea comercială mai execută diverse lucrări de construcții metalice pentru piața internă în funcție de cerințele clienților.

Procesul de fabricație al corpurilor de iluminat implică următoarele faze:

ștanțare repere;

roluire repere;

îndoire repere;

nituire;

sudare;

șlefuire;

șablare;

vopsire;

montare circuit electric;

CTC;

ambalare.

Societatea comercială își desfășoară activitatea în imobilul deținut în strada Izlaz nr. 17.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. “INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L. TIMIȘOARA

Organul suprem de conducere al societății comerciale este Adunarea Generală a Asociaților, care își desfășoară activitatea conform prevederilor legii române și a statutului societății comerciale.

Adunarea Generală a Asociaților decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale. Pentru hotărârile având ca obiect modificari ale contractului de societate sau ale statutului este necesar votul de acord al ambilor asociați.

Adunarea Generală a Asociaților se convoacă de către administratori cel puțin odată pe an sau ori de câte ori este nevoie, la sediul social al societății comerciale, prin scrisoare recomandată sau fax cu cel puțin 30 de zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia. Adunarea poate fi convocată și de către fiecare asociat în parte. Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării generale a asociaților, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor acesteia.

Hotărârile Adunării Generale a Asociaților se iau prin vot deschis. Deliberările se consemnează prin proces verbal înscris într-un registru al ședințelor și deliberărilor adunării generale.a asociaților.

Societatea comercială este administrată de un comitet de direcție format din trei directori, asociați sau neasociați, numiți de AGA. Membrii comitetului de direcție sunt numiți și revocați de adunarea generală a asociaților.

Directorul general reprezintă societatea comercială ”Industrie & Design Licht” S.R.L. Timișoara în raporturile cu terții.

Directorul general are, în principal, următoarele atribuții :

aplică strategia și politicile de dezvoltare ale societății comerciale;

numește, suspendă sau revocă directorii executivi ;

angajeaza, promovează și concediază personalul salariat, în condițiile legii ;

împuternicește directorii executivi și orice altă persoană să exercite orice atribuție din sfera sa de competență ;

negociază în condițiile legii contractele individuale de muncă ;

stabilește îndatoririle și responsabilitățile personalului societății comerciale

” Industrie & Design Licht” S.R.L. Timișoara ;

aprobă operațiunile de încasări și plăți potrivit competențelor legale și statutului ;

aprobă operațiunile de vânzare și cumpărare de bunuri potrivit competențelor legale și statutului.

Directorii executivi sunt numiți de directorul general al societății comerciale ” Industrie & Design Licht” S.R.L. Timișoara, execută operațiunile acesteia și sunt răspunzători față de aceasta pentru îndeplinirea îndatoririlor.

Atribuțiile directorilor executivi sunt stabilite prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al societății comerciale ”Industrie & Design Licht” S.R.L. Timișoara.

Activitatea de producție a corpurilor de iluminat este coordonată de directorul tehnic al societății comerciale care se ocupă de prelucrarea și/sau proiectarea corpurilor de iluminat pe baza documentației tehnice .

CAPITOLUL 3

ANALIZA IMPOZITELOR DIRECTE

LA S.C. “INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L. TIMIȘOARA

CONȚINUTUL IMPOZITULUI PE PROFIT ȘI DETERMINAREA

MĂRIMII ACESTUIA

BAZA LEGALĂ

Numeroasele formulări care au intervenit în baza legală a acestui impozit explică interesul deosebit pe care o are orice referire la profit, în societățile în care acționează legile economiei de piață.

Baza legală pe care s-a sprijinit și se sprijină impozitarea profitului este formată din:

Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, modificată prin Legea nr.73/1996, prin O.G. nr. 83/1997, prin O.G. nr.40/1998 și prin O.G. nr. 217/1999;

Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, cu modificările ulterioare;

Legea nr.82/1991 a contabilității, cu modificările ulterioare;

O.G. nr.11/1996,privind executarea creanțelor bugetare;

O.G. nr. 68/1997 cu modificările ulterioare, privind procedura de depunere a declarațiilor de impozite și taxe;

O.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobată și modificată prin Legea nr. 64/1999 cu mdificările ulterioare;

O.G. nr.27/1996 privind acordarea de facilități, aprobată și modificată prin Legea nr. 96/1997;

Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit;

Legea nr. 571 privind Codul fiscal.

CONTRIBUABILII

În categoria plătitorilor de impozit pe profit sunt cuprinse persoanele juridice române și străine care desfășoară activități lucrative permanente în România, cât și persoanele fizice și juridice străine asociate cu parteneri români, pentru toate veniturile realizate de aceștia.

Legiuitorul a prevăzut câteva entități economice exceptate de la plata impozitului pe profit, acestea fiind:

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice;

persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

organizațiile de nevăzători, de invalizi și ale prsoanelor cu handicap;

fundațiile testamentare;

cooperativele speciale protejate;

activitatea cultelor religioase;

instituțiile de învățământ particular acreditate;

asociațiile de proprietari constituite pentru administrarea locuințelor din blocuri.

COTELE IMPOZITULUI PE PROFIT

Începând cu 01.01.2000, cota generală de impozitare este de 25% excepție facând Banca Națională a României al cărei profit se impozitează cu cota de 80%. În cazul contribuabililor care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor și a cazinourilor, impozitul pe profit datorat nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activități.

Contribuabilii care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de licență în zona liberă plătesc o cotă de impozit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri. Totodată contribuabilii care au facut dovada încasării într-un cont bancar din România a unor venituri în valută din exporturile bunurilor rezultate din activitatea proprie au plătit un impozit pe profit de numai 6% față de cota generală de 25%. Această facilitate a fost valabilă până în anul 2003 inclusiv.

DETERMINAREA PROFITULUI IMOZABIL

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștigurile din orice sursă, și cheltuielile curente efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Profitul impozabil se determină corespunzător următoarelor relații de calcul:

Pri = Prbr – De + Chnf (3.1)

Profitul brut (Prbr) se determină prin luarea în considerare a veniturilor (V) și cheltuielilor (Ch) specifice celor trei categorii de activități ale unui agent economic, și anume:

– cheltuieli de exploatare (Che);

– cheltuieli financiare (Chf);

– cheltuieli excepționale (Chex).

Rezultatul de exploatare, financiar și excepțional se determină potrivit relațiilor:

Re = Ve – Che (3.2)

Rf = Vf – Chf (3.3)

Rex = Vex – Chex (3.4)

Rbr = Re + Rf + Rex (3.5)

Rbr = Vt – Cht (3.6)

Dacă Vt > Cht rezultatul este pozitiv fiind concretizat în profit brut (Prbr);

Dacă Vt < Cht se înregistrează o pierdere brută (Pbr).

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor. Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

– dividendele primite de la o altă persoană juridică română (Di/pr);

– sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5% din profitul contabil anual până ce acesta atinge 20% din capitalul social subscris și vărsat (Sd/fr);

– cheltuielile de sponsorizare în limita de 5% aplicată asupra diferenței dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor, mai puțin cheltuiala cu impozitul pe profit și cheltuielile cu sponsorizarea (Chsp);

– perisabilitățile, în limitele prevăzute de lege (Pe);

– eventualele venituri din provizioane pentru care nu s-a admis deducerea (Vprov).

Ecuația dimensionării deducerilor din profit este :

De = Di/pr + Sd/fr + Pe + Vprov (3.7)

Cheltielile nedeductibile din punct de vedere fiscal sunt:

– impozitul pe profit datorat (Iprd), inclusiv cel plătit în străinătate;

– amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române și străine (ACMP), altele decât cele prevăzute în contractele comerciale;

– depășirea nivelului admis la cheltuielile de protocol, reclamă și publicitate (Chprp), la cheltuielile de deplasare, detașare și transferare (Chddt), la cheltuielile pentru acțiuni sociale (Chas), precum și la sponsorizări (S);

– sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale (S/fr);

– sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale (Prov), lipsurile din gestiune neimputabile (Lg) și perisabilitățile peste limitele legale (Pe);

– cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului (Chasig);

– cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispozițiilor legii anuale a bugetului de stat (Chtm);

-alte cheltuieli nedeductibile fiscal (Achnf).

Sintetizând, se poate scrie relația:

Chnf = Iprd + ACMP + Chprp + Chddt + Chas + S + S/fr + Prov + Lg +

+ Pe + Chasig + Chtm + Achnf (3.8)

Impozitul pe profit calculat Iprc se determină astfel:

Ci

Iprc = Pri X — (3.9)

100

Contribuabilii care achiziționează mijloace fixe și care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora.

Profitul impozabil brut luat în considerare este cel care rămâne după recuperarea eventualelor pierderi înregistrate în trecut, care se realizează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani. Această recuperare se efectuează în ordinea înregistrării pierderilor, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

În cazul divizării sau fuziunii, pierderile fiscale înregistrate de persoanele juridice nu se mai recuperează din profit.

Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutiv au realizat numai pierderi, intră în obiectul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizarea de profit.

PLATA ȘI CONTROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT

Impozitul pe profit se calculează și se regularizează lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția BNR și a societăților bancare, care efectuează plăți lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Declarația de impunere privind calculul impozitului pe profit datorat se depune de contribuabili la organul fiscal până la termenul de plată a acestei contribuții.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere. Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizată să-l reprezinte pe contribuabil.

Plata impozitelor se face în lei. Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere, potrivit O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr.108/1996, cu modificările ulterioare.

În exercitarea atribuțiunilor, inspectorul fiscal are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri, fără înștiințare prealabilă, în timpul orelor de program și în unele situații, și în afara acestora. Accesul în locuința contribuabiluli este condiționat de acceptul acestuia sau de existența unei hotărâri judecătorești.

Inspectorul verifică toate documentele de evidență, cât și sinceritatea declarațiilor de impunere, iar în anumite împrejurări stabilește, în locul contribuabiluli, impozitul datorat, dacă acesta nu o face.

Contestarea obligațiilor fiscale stabilite prin actele de control ale Organelor Ministerului Finanțelor se soluționează prin procedurile speciale prevăzute în Legea 105/1997. Contribuabilii au astfel dreptul să ceară soluții legale la modul de stabilire a impozitelor pe calea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor până la Ministerul Finanțelor și în cazul răspunsurilor negative să se adreseze cu acțiune în contencios, la Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție.

ANALIZA IMPOZITULUI PE PROFIT

LA S.C. ”INDUSTRIE & DESIGN LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA

Analiza modului în care S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara a contribuit la formarea Bugetului Administrației Centrale de Stat prin vărsămintele din impozitul pe profit s-a făcut pe perioada 2000 -2003.

În această perioadă societatea comercială a fost plătitoare de impozit pe profit, calculat conform O.U.G. nr. 217/1999, iar începând cu 01.07.2002 potrivit Legii nr. 414/2002.

În mod concret, datele sunt redate în tabelul următor:

Tabelul nr. 3.1

Situația veniturilor, cheltuielilor și a impozitului pe profit

datorat și vărsat pe perioada 2000 -2003

mii lei

Până în anul 2002, pentru veniturile provenite din export și încasate într-un cont de la Banca Comercială Română, S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. a aplicat o cotă de impozit pe profit de 5%, iar din anul 2002 acest procent s-a majorat la 6%. Ca urmare, suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% s-a repartizat la sfârșitul fiecărui an ca sursă proprie de finanțare.

Societatea comercială a beneficiat de această facilitate fiscală, datorită faptului că a făcut dovada, prin înregistrările din contabilitatea da gestiune că bunurile au fost realizate din activitatea proprie.

În vederea aplicării acestei facilități s-a întocmit, pentru fiecare an analizat, o situație a veniturilor încasate din export la cursul de schimb în vigoare la data încasării. Ponderea veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor înregistrate s-a făcut cumulat de la începutul fiecărui an. Cota redusă s-a aplicat asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi.

Pentru veniturile provenite din activitatea internă, societatea comercială a aplicat cota generală de impozitare a profitului, și anume 25%.

Analizând datele prezentate în tabelul nr. 3.1, se poate observa că societatea comercială a desfășurat o activitate profitabilă în toți anii analizați. Ponderea profitului în cifra de afaceri este de 36,63% în anul 2000, de 26,06% în anul 2001, de 32,69% în anul 2002 și de 54,78% în anul 2003.

În anul 2001 veniturile totale înregistrează o scădere față de anul precedent, însă în anul 2002 se poate constata o creștere a veniturilor față de anul 2001 într-o proporție de 13,96%. În ceea ce privește cheltuielile totale, acestea au înregistrat o evoluție crescătoare pe întreaga perioadă analizată.

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, societatea comercială a avut o activitate foarte profitabilă în anul 2003, generată de veniturile mari obținute din vânzarea corpurilor de iluminat.

Ca urmare a tendințelor înregistrate de aceste elemente, profitul a scăzut în anul 2001 față de anul 2000 cu 38,12%, ca urmare a reducerii veniturilor, însă acesta a crescut în anul 2002 față de 2001 cu 39,12%, ca urmare a sporirii veniturilor realizate de societatea comercială.

Profitul net înregistrat în anul 2003 este foarte mare comparativ cu ceilalți ani analizați.

S.C. “Industrie & Design Licht S.R.L.” Timișoara și-a îndeplinit obligația de plată a impozitului pe profit trimestrial, până în data 25 a primei luni din trimestrul următor, iar pentru trimestrul IV a plătit o sumă egală cu impozitul calculat pe trimestrul III, urmând ca pe baza datelor din bilanțul contabil, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare, să se facă regularizarea.

Din analiza efectuată, reiese faptul că la sfârșitul anului 2000, societatea comercială datora bugetului 15.982 mii lei, reprezentând impozit pe profit. Spre deosebire de anul 2000, atât în anul 2001, cât și în anul 2002 contul 441(impozit pe profit) înregistrează sold debitor, ceea ce înseamnă că societatea comercială a vărsat mai mult impozit pe profit decât cel datorat.

Impozitul pe profit datorat la sfârșitul anului 2003 este de 396.669 mii lei, sumă ce reprezintă impozitul pentru trimestrul IV ce urmează a se plăti până în data de 25 a lunii ianuarie 2004.

Natura cheltuielilor nedeductibile la S.C.”Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara este următoarea:

cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând difererențe din anii precedenți sau din anul curent;

amenzile, majorările de întârziere datorate către autoritățile române;

debitorii insolvabili;

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor degradate, precum și taxa pe valoare adăugată aferentă acestor cheltuieli.

Pentru exemplificare, prezentăm în continuare modul de calcul al impozitului pe profit pe anul 2002:

Tabelul nr. 3.2

Profit și pierderi din producția stocată – anul 2002

lei

VENITURI TOTALE 8.654.248.194 lei

CHELTUIELI TOTALE 6.654.685.353 lei

PROFIT CONTABIL 1.999.562.841 lei

IMPOZIT PE PROFIT 186.079.202 lei

AMENZI 16.318.534 lei

DEBITORI INSOLVABILI 21.494.611 lei

MARFĂ DEGRADATĂ INCLUSIV TVA 10.963.289 lei

DIF. PROV. DIN DIFERENȚE DE CURS 36.363.178 lei

REEVALUARE DATORII ȘI CREANȚE

TOTAL CH. NEDED. (Rd4:Rd8) 271.218.314 lei

PROFIT IMPOZABIL (Rd3+Rd9) 2.270.781.655 lei

PONDERE EXPORT 88,45%

PROFIT AFERENT EXPORTULUI 2.008.506.374 lei

IMPOZIT AFERENT EXPORTULUI 120.510.382 lei

PROFIT ACT. INTERNE 262.275.282 lei

IMPOZIT AF. VÂNZ. INTERNE 65.568.820 lei

TOTAL IMPOZIT PE PROFIT 186.079.202 lei

REPARTIZARE CF. LEGII LA 381.616.211 lei

REZERVE

. IMPOZITELE STOPATE LA SURSĂ ȘI VIRATE

LA BUGET

DE S.C. ” INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L. TIMIȘOARA

3.3.1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE

În anul 1991 a fost instituit impozitul pe dividende, care contribuie la finanțarea bugetului de stat. Inițial, acesta s-a aplicat numai asupra profitului distribuit acționarilor străini ai unei societăți comerciale cu capital parțial sau integral străin. Începând cu decembrie 1991, sfera de aplicare a fost extinsă asupra tuturor dividendelor distribuite.

Potrivit legii, dividendul este cota parte din profitul obținut de societate ce se va plăti fiecărui acționar sau asociat proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat.

Până în anul 1999 acționarii sau asociații, persoane fizice sau juridice care au realizat venituri sub formă de dividende au datorat un impozit în cotă de 10%. La stabilirea nivelului cotei de impunere s-a avut în vedere și practica convențională internațională a României, mai exact ca în multe din convențiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România cu alte state s-a prevăzut impozitarea la sursă a dividendelor, în general cu o cotă de 10%.

Începând cu anul 2000, potrivit O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe dividend se calculează cu cota de 5%.

Obligația calculării și vărsării acestui impozit la bugetul de stat revine societăților comerciale, dar incidența directă a acestui impozit se manifestă asupra deținătorilor capitalului avansat și valorificat, care au dreptul la încasarea dividendelor.

Virarea la bugetul public a impozitului pe dividende trebuie efectuată odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați, situație valabilă până în anul 2003. Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, începând cu anul 2004 termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la 31 decembrie a anului respectiv.

Plata la buget a impozitului se face în lei. Dacă dividendele sunt plătite în valută, atunci impozitul, majorările de întârziere și eventualele amenzi se virează în lei proveniți din schimbul valutar, la cursul în vigoare la data efectuării plății.

Pentru nevărsarea la termen a acestui impozit se aplică majorări pentru fiecare zi de întârziere, dar suma absolută a majorării nu poate depăși impozitul total datorat.

Constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitului pe dividende, precum și a majorărilor de întârziere aferente, se efectuează de către organele fiscale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București – în limita termenului de prescripție de 5 ani.

Tabelul nr. 3.3

Situația repartizării profitului net și impozitul pe dividende datorat

pe perioada 2000-2003

mii lei

În tabelul de mai sus este prezentat modul de repartizare a profitului net în cei patru ani luați în considerare și impozitul pe dividende calculat și plătit.

În anul 2001 se observă o diminuare a volumului dividendelor cu 35,2% față de 2000, iar în 2002 o creștere cu 32,5% față de 2001, situație datorată reducerii, respectiv creșterii profitului net.

Datorită creșterii profitului net din ultimul an de analiză, volumul dividendelor ce urmează a se distribui în anul 2004 celor doi asociați ai S.C. ”Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara a sporit foarte mult comparativ cu ceilalți ani analizați.

În perioada analizată, impozitul pe dividende s-a calculat cu o cotă de 5% din dividendele brute înregistrate de S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara.

Dividendele s-au plătit asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul subscris și vărsat, și anume 80% pentru asociatul german și 20% pentru asociatul român.

Impozitul pe dividende s-a achitat odată cu plata dividendelor, dar nu mai târziu de 31 decembrie din anul în care s-a aprobat bilanțul.

Impozitul pe dividende a fost virat la bugetul de stat la nivelul sumelor datorate, înscrise în tabelul nr. 3.3. Impozitul pe dividende datorat pentru anul 2003 se va vira în cursul anului 2004, până în data de 25 a lunii următoare celei în care se face plata dividendelor, sau, în cazul dividendelor neplătite asociaților, până la sfârșitul anului.

Ca urmare a faptului că societatea comercială analizată a beneficiat de reducerea cotei de impozit pe profit, diferența dintre cota generală de impozit și cota redusă s-a repartizat, la sfârșitul fiecărui an analizat ca sursă proprie de finanțare.

ELEMENTELE ASIETEI IMPOZITULUI PE VENITURILE

SALARIALE

Baza legală pe care s-a sprijinit impozitarea veniturilor salariale a fost formată din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată în 1996.

Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani și/sau natură obținute de o persoană fizică care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă.

Baza de calcul a impozitului este formată din suma brută a salariilor și a altor drepturi salariale. Acestea din urmă cuprind: diversele tipuri de sporuri, indemnizațiile de orice fel, stimulentele din fondul de participare la profit și diverse alte recompense sau premii, sumele plătite în caz de incapacitate temporară de muncă și de maternitate, indemnizațiile pentru concediul de odihnă, orice alte câștiguri în bani sau natură atribuite salariaților ca plată a muncii depuse, inclusiv unele produse sau prestări de servicii acordate în mod gratuit.

Nu se cuprind în venitul lunar impozabil, și în consecință nu se supun impozitării următoarele venituri:

sumele plătite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare sau de transfer a salariaților în altă localitate, precum și indemnizațiile ce se plătesc la încadrarea în activitate;

sumele aferente preavizelor de concediere și compensațiile acordate salariaților disponibilizați cu ocazia restructurării agenților economici, indiferent de forma de proprietate;

ajutoarele sociale și alte ajutoare ce se acordă din bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și ajutoarele acordate din fondul de salarii mamelor salariate pentru nașteri și în caz de deces al salariaților;

contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legii;

alocațiile și indemnizațiile bănești, precum și orice alte sume acordate persoanelor cu copii;

tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare;

avantajele în natură (locuința și cheltuielile de întreținere aferente, hrană, îmbrăcăminte etc.) de care beneficiază, în unele cazuri, personalul casnic;

cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajatului legată de activitatea desfășurată de acesta pentru angajator;

costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Sunt scutite de plata impozitului pe salarii următoarele categorii de persoane:

corespondenții de presă străini, pentru salariile primite în România, sub condiția reciprocității cu țările de rezidență ale acestora;

elevii, studenții și doctoranzii pentru bursele primite;

persoanele care, în cursul aceleiași luni obțin la unitatea unde au funcția de bază venituri sub formă de salarii și alte drepturi, sub o anumită limită minimă, care se modifică periodic, în corelație cu inflația;

veteranii de război, văduvele de război și văduvele necăsătorite ale veteranilor de război;

militarii în termen, elevii și studenții militari pentru drepturile bănești primite;

invalizi de gradul I sau II, precum și persoanele handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate;

urmașii celor care au fost declarați eroi martiri în urma evenimentelor din decembrie 1989, precum și deținătorii titlurilor de “luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989” conferit prin brevet.

Impozitul pe veniturile salariale se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, luându-se în considerare totalitatea veniturilor realizate de fiecare salariat în luna expirată.

În acest scop, se utilizează tabele speciale elaborate de Ministerul Finanțelor ori de câte ori a fost nevoie, corespunzător modificărilor impuse de mișcarea veniturilor salariale. În dimensionarea mărimilor înscrise în aceste tabele au fost luate în considerare caracterul progresiv al impozitului și structura compusă a acestuia, potrivit relației următoare:

Ci

I = Sf + ( Vbrsi – Nmin) X —— (3.10)

Vbrs 100

unde:

Vbrs = venit brut salarial, supus impunerii;

Sf = suma fixă de impozit, aferentă nivelului minim al tanșei de venit impozabil;

Nmin = nivelul minim al tranșei de venit brut impozabil;

Ci = cota de impozit.

Elementele de calcul ale impozitului pe venituri salariale au fost revăzute și modificate periodic prin Hotărâri ale Guvernului, ținându-se cont de indexarea salariilor și modificări ce au fost generate de influența inflației.

Începând cu 1 ianuarie 2000, impozitul pe salarii este o componentă a impozitului pe veniturile persoanelor fizice, care se ia în considerare în cadrul procedurii de globalizare a veniturilor și a impozitelor datorate.

Introducerea impozitului pe venitul global are în vedere cumularea tuturor veniturilor, respectiv a câștigurilor realizate în țară și în străinătate de o persoană fizică, într-o perioadă de un an și supunerea venitului global unui singur impozit, determinat în conformitate cu prevederile legii.

Impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea unor cote de impunere asupra venitului anual global impozabil stabilit în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

Potrivit acestei ordonanțe, subiect al impozitului pe venit este persoana fizică, denumită în continuare contribuabil:

persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute din România, cât și din străinătate;

persoana fizică română fără domiciliu, pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;

persoana fizică străină, pentru veniturile obținute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.

Sunt de asemenea contribuabili, în conformitate cu O.G. nr. 73/1999, persoanele fizice române fără domiciliu în România, precum și persoanele fizice străine care realizează venituri din România, în alte condiții decât cele menționate mai sus, potrivit contravențiilor de evitare a dublei impuneri.

Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.

Impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global, a următorului barem anual de impunere:

Tabelul nr. 3.4

Elementele de calcul a impozitului pe venitul anual

global realizat în anul fiscal 2003

Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul salarial a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile.

Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2004, a fost fixată la suma de 2.000.000 lei pe lună.

Deducerea personală suplimentară pentru soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, aflați în întreținere este de 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază.

Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor rezultate din calculul prezentat anterior, astfel:

0,1 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de grad I sau persoanele cu handicap grav;

0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de grad II sau persoanele cu handicap accentuat.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere acele persoane ale căror venituri depășesc sumele reprezentând deduceri personale. Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniți ai contribuabilului sunt considerați întreținuți, iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute.

Sunt considerați alți membrii de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv.

Deducerile personale prevăzute mai sus se însumează, dar suma acestora nu poate depăși de 3 ori deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.

Pentru copii aflați în întreținerea unei familii, deducerea personală suplimentară poate fi acordată părinților, conform înțelegerii dintre aceștia. Nu se va fracționa între părinți deducerea personală suplimentară.

Persoana fizică română are dreptul să i se deducă din impozitul pe salarii datorat în România o sumă echivalentă cu impozitul pe salarii din sursa externă, plătit direct sau prin reținere în străinătate, pe bază de documente care atestă plata, confirmate de autoritățile fiscale din țara în care își desfășoară activitatea. Această sumă nu va depăși suma impozitului pe salarii, calculat potrivit legislației fiscale în vigoare din România.

Impozitul anual s-a calculat prin aplicarea asupra venitului anual global, a următorului barem anual de impunere:

Tabelul nr. 3.5

Elemente de calcul a impozitului pe venitul anual global

în primul semestru al anului 2000

Pentru determinarea lunară a impozitului pe venitul din salarii și asimilate acestora, O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venitul realizat în 2000 a stabilit următorul barem lunar:

Tabelul nr. 3.6

Elementele de calcul a impozitului pe venitul salarial

valabile pentru primul semestru al anului 2000

Baremul lunar se aplică astfel:

asupra diferenței dintre venitul brut din salarii realizat într-o lună la funcția de bază și următoarele sume reprezentând:

– contribuțiile obligatorii reținute pentru pensia suplimentară 9,5%, pentru protecția socială a șomerilor 1% și pentru asigurările sociale de sănătate 6,5%;

– cheltuieli profesionale;

– deduceri personale de bază și suplimentare acordate în luna respectivă.

asupra diferenței dintre venitul brut realizat într-o lună, altul decât cel de la funcția de bază și contribuția la pensia suplimentară, la fondul de șomaj și la asigurările sociale de sănătate.

Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2000, a fost fixată la suma de 800.000 pe lună.

Pentru a doua jumătate a anului 2000, baremul mediu anual s-a modificat astfel:

Tabelul nr. 3.7

Elemente de calcul a impozitului pe venitul anual global

pentru semestrul II al anului 2000

Deducerea personală de bază, pentru semestrul II al anului 2000 a fost stabilită la 926.000 lei pentru fiecare lună.

O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit, modificată prin O.U.G. 87/2000 a stabilit pentru semestrul II al anului 2000 următorul barem lunar:

Tabelul nr. 3.8

Elemente de calucul a impozitului pe venitul salarial

valabile pentru semestrul II al anului 2000

Orice sumă primită sub formă de salarii sau pensii începând cu luna iulie 2000 se consideră venit realizat în semestrul II, cu excepția plăților reprezentând lichidarea pe luna iunie, care sunt considerate venituri realizate în semestrul I.

Tabelul nr. 3.9

Elementele de calcul a impozitului pe venitul salarial

pentru semestrul I al anului 2001

* Sumele sunt calculate prin rotunjire la mia de lei, în sensul că fracțiunile sub 500 lei inclusiv se neglijează, iar ceea ce depășește 500 lei se majorează la 1.000 lei.

Pentru semestrul I al anului 2001, deducerea personală de bază a fost fixată la 1.099.000 lei pe lună.

Tabelul nr. 3.10

Elementele de calcul a impozitului pe venitul salarial

pentru semestrul II al anului 2001

* Sumele sunt calculate prin rotunjire la mia de lei, în sensul că fracțiunile sub 500 lei inclusiv se neglijează, iar ceea ce depășește 500 lei se majorează la 1.000 lei.

Pentru semestrul II al anului 2001, deducerea personală de bază a fost fixată la 1.273.000 lei/lună.

Tabelul nr. 3.11

Elementele de calcul a impozitului pe venitul salarial

pentru trimestrul IV al anului 2001

Pentru trimestrul IV al anului 2001, deducerea personală de bază a fost fixată la 1.300.000 lei/lună.

Tabelul nr. 3.12

Elemente de calcul a impozitului pe venitul salarial

pentru anul fiscal 2002

Pentru anul 2002, deducerea personală de bază a fost fixată la 1.600.000 lei/lună.

Tabelul nr. 3.13

Elementele de calcul a impozitului pe venitul salarial

pentru anul fiscal 2003

Deducerea personală de bază pentru anul 2003 a fost stabilită la 1.800.000 lei/lună.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a stabilit următorul barem lunar de impozitare a veniturilor salariale:

Tabelul nr. 3.14

Elementele de calcul a impozitului pe venitul salarial

pentru anul fiscal 2004

Începând cu data de 1 ianuarie 2004, la stabilirea bazei de calcul a impozitului pentru veniturile din salarii și pensii, se au în vedere următoarele sume fixe:

deducerea personală de bază este de 2.000.000 lei lunar ;

suma neimpozabilă lunară pentru veniturile din pensii este de 8.000.000 lei lunar.

În cazul salariilor și al altor drepturi salariale plătite în valută, impozitul datorat se calculează prin aplicarea cotelor de impozit asupra venitului impozabil transformat în lei, la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata venitului. Impozitul astfel calculat se varsă în lei.

Plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor au avut obligația, până în anul 2003 inclusiv, de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

Art. 59 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal precizează că plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru catre se plătesc aceste venituri.

Băncile sunt obligate să verifice, cu ocazia ridicării sumelor pentru plata salariilor, reținerea și vărsarea la bugetul administrației publice centrale a impozitului pe salarii.

Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor. Fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiuni referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii.

Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și salariatului câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Persoanele juridice și fizice, precum și orice entitate plătitoare de salarii și de alte drepturi salariale sunt obligate să depună la organul teritorial din subordinea Ministerului Finanțelor, unde sunt luate în evidența fiscală, o declarație privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitului, precum și a majorărilor de întârziere aferente, se efectuează de organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor.

ANALIZA CONCRETĂ A IMPOZITULUI PE VENITURILE SALARIALE DATORATE DE SALARIAȚII ANGAJAȚI

LA S.C. ” INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L. TIMIȘOARA

Pentru analiza impozitului pe salarii la S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara am luat în considerare perioada 2000 – 2003.

Tabelul nr. 3.15

Situația impozitului pe salarii pe perioada 2000 -2003

În tabelul nr. 3.15 sunt prezentate pentru fiecare lună a perioadei, datele privind fondul lunar de salarii și totalul impozitului pe veniturile salariale calculat de S.C. ”Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara.

Pe toată perioada analizată s-a practicat salarizarea în acord a personalului operativ, iar pentru personalul Tesa salarizarea în regie.

Nu se cuprind în baza de calcul impozitului pe veniturile salariale tichetele de masaă acordate în fiecare lună angajaților S.C. ”Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara, precum și echipamentul de protecție acordat, conform legii, personalului operativ. De asemenea o parte din personalul Tesa beneficiază de cursuri de pregătire profesională, însă aceste cheltuieli efectuate de angajator nu se includ în venitul lunar impozabil.

Societatea comercială a angajat, pe perioada 2000 – 2003, personal cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Unii dintre acești salariați au beneficiat, în anumite perioade, de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, iar de indemnizație pentru concediu de odihnă au beneficiat toți salariații. În fiecare an au primit 22 de zile lucrătoare concediu de odihnă.

Numai trei dintre angajații societății beneficiază de deduceri personale suplimentare pentru copiii minori aflați în întreținere.

Se poate observa, pe baza datelor din tabelul nr. 3.15, evoluția ascendentă atât a fondului de salarii lunar, cât și a impozitului pe salarii. Evoluția ascendentă a fondului de salarii s-a datorat atât creșterilor salariilor, cât și creșterilor numărului de angajați. Tendința crescătoare înregistrată de impozitul pe salarii se explică, în primul rând, prin modificarea mărimii salariilor, iar în al doilea rând prin modificarea baremului lunar de impozitare a veniturilor salariale.

Urmărind variația presiunii fiscale medii la nivelul fiecărui an, se poate observa evoluția ascendentă a acesteia, culminând în anul 2003 ( maxim 16,99%).

Societatea comercială analizată a virat în termenul prevăzut de lege impozitul pe salarii datorat.

IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE DATORATE

DE S.C. “INDUSTRIE & DESIGN LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA

În categoria impozitelor și taxelor directe un loc distinct îl ocupă impozitele și taxele locale care constituie venituri ale municipiilor orașelor și comunelor destinate finanțării acțiunilor cuprinse în bugetele consiliilor locale și a consiliului județean.

În categoria impozitelor și taxelor locale reglementate de Legea 27/1994 republicată în Monitorul Oficial nr. 273 din 22 iulie 1998 care a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr.15 din 3 martie 1999, sunt cuprinse: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor, taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă și alte taxe locale. Toate acestea sunt considerate contribuții directe, motivat de faptul că persoana plătitorului este cunoscută chiar din momentul când se întocmesc actele fiscale de impunere sau cel al întocmirii chitanțelor de încasare eliberate de primării.

IMPOZITUL PE CLĂDIRI

În categoria clădirilor sunt incluse în afară de construcțiile propriu-zise, dependințele și construcțiile anexe aflate la aceeași adresă, indiferent dacă au avut sau nu autorizație de construire, pentru impozitare fiind suficientă dovada deținerii clădirii.

Fac obiectul impunerii toate clădirile, indiferent de destinația pentru care sunt utilizate.

Nu fac obiectul impozitului:

clădirile aparținând instituțiilor publice;

monumentele istorice, muzeele și casele memoriale;

lăcașurile de cult;

construcțiile și amenajările funerare;

clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate;

clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice;

construcții speciale: sonde de țiței, centrale hidroelectrice, termoelectrice, rețele de telecomunicații subterane și aeriene, baraje, diguri, poduri, viaducte.

Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice dacă:

clădirea este o locuință nouă realizată în condițiile Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu O.G. nr. 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe.

Scutirea de impozit pentru situațiile prevăzute mai sus se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al clădirii.

În ceea ce privește baza de impunere, legea face deosebire între modul de evaluare al clădirilor aparținând persoanelor fizice și a celor aparținând altor contribuabili:

– clădirile aparținând persoanelor fizice sunt evaluate în raport de trei criterii și anume: felul, destinația și locul unde sunt situate. În acest sens, în Anexa nr.1 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 sunt stabilite valori impozabile pe m2 la clădirile și construcțiile aparținând persoanelor fizice;

– clădirile altor contribuabili se evaluează în raport de valoarea înscrisă în evidența contabilă a acestora indiferent de locul unde sunt situate. Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată pe calea amortizării sunt supuse impozitului, de asemenea, pe baza valorii la care au fost înscrise în evidență.

Pentru clădirile persoanelor juridice și ale altor contribuabili ( alții decât persoanele fizice), cota se stabilește de Consiliul Local și poate fi cuprinsă între 0,5% – 1% aplicată asupra valorii de inventar a clădirii.

Legea nr. 571/2003 prevede pentru clădirile situate în mediul urban o cotă de impozitare de 0,2%, iar pentru clădirile din mediul rural o cotă de 0,1%.

Se impun atât clădirile funcționale, cât și cele aflate în conservare.

Clădirile noi, dobândite în cursul anului, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite.

În mod similar, pentru clădirile demolate, distruse sau transmise în administrarea sau proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații.

Impozitul pe clădiri se calculează de către persoanele juridice prin declarația de impunere, care se depune la organele teritoriale fiscale și se verifică de aceștia.

Impozitul pe clădiri este anual și se plătește trimestrial, în rate egale până în data de 15, inclusiv, a ultimei luni din fiecare trimestru.

Neplata la termen atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere, dar penalitățile nu pot depăși cuantumul impozitului datorat.

Tabelul nr. 3.16

Situația impozitului pe clădiri datorat

de S.C. “ Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara

mii lei

Patrimoniul S.C. “ Industrie & Design Licht ” Timișoara S.R.L. include o singură construcție având ca destinație producția de corpuri de iluminat.

Tabelul nr. 3.17

Valoarea de înregistrare în contabilitate a clădirii

aparținând S.C. “ Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara

mii lei

Cota de impunere stabilită de Consiliul Local, potrivit legii este de 1,1%.

Ca urmare a recuperării unei părți din cheltuielile efectuate pentru achiziționarea imobilului, valoarea lui contabilă a scăzut în anii 2001 și 2002, iar impozitul pe clădiri s-a menținut constant. În anul 2003 se înregistrează o creștere a valorii clădirii, implicând un impozit pe clădire mai mare.

Din bilanțurile contabile, reiese faptul că societatea comercială analizată a achitat la termen impozitul pe clădiri datorat.

TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Taxa asupra mijloacelor de transport este o contribuție directă, datorată de posesorii de mijloace de transport cu tracțiune mecanică, ce se determină conform prevederilor din Legea nr.27/1991 republicată în 1998, modificată prin O.U.G. nr. 62/1998 și prin O.G. nr. 36/2002.

Subiecții taxei sunt persoane fizice și juridice care dețin în proprietate mijloace de transport cu tracțiune mecanică, cu următoarele excepții:

– persoane fizice, veterani de război;

– persoane fizice, văduve de război sau văduve ale veteranilor de război;

– persoane fizice, urmași ai eroilor martiri ai Revoluției din Decembrie 1989;

– fundații cu caracter umanitar, social și cultural;

– beneficiari de credite ANL pe perioada rambursării creditelor.

Obiectul taxei îl constituie mijloacele de transport cu tracțiune mecanică de orice fel.

Taxa se stabilește anual, în sume fixe, în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

– autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 2.000 cm3, inclusiv………. 58.000 lei/an

– autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 2.000 cm3………………………..72.000 lei/an

– autobuze, autocare, microbuze……………………………………………………………117.000 lei/an

– autovehicule de până la 12 tone, inclusiv……………………………………………. 126.000 lei/an

– tractoare înmatriculate…………………………………………………………………………78.000 lei/an

– motociclete, motorete, scutere……………………………………………………………. 29.000 lei/an.

Pentru remorci, semiremorci și rulote, taxele anuale se stabilesc în funcție de capacitatea acestora astfel:

– până la 1 tonă inclusiv…………………………………………………………………………59.000 lei/an

– între 1 – 3 tone inclusiv………………………………………………………………………194.000 lei/an

– între 3 – 5 tone inclusiv………………………………………………………………………292.000 lei/an

– peste 5 tone………………………………………………………………………………………370.000 lei/an

Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.

Pentru atașe, taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataș și triciclurile cu motor care aparțin invalizilor și care sunt adaptate invalidității acestora.

Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun sunt scutite de plata taxei asupra mijloacelor de transport.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii, în timpul anului, din evidențele organelor de poliție sau a căpităniei porturilor, după caz, taxa se scade începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una din aceste situații.

Obligația de plată este stabilită de organul fiscal pe raza căruia contribuabilii își au domiciliul stabil, în baza declarației de impunere depuse de aceștia, o singură dată, la înmatricularea autovehiculului.

În cazul schimbării domiciliului sau a sediului, contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse taxei, au obligația să declare, în termen de 30 de zile la organul fiscal de la vechiul domiciliu sau sediu, data mutării și noua adresă. În baza acestei declarații, organul fiscal transmite dosarul impunerii în termen de 15 zile noului organ fiscal, făcând specificația că în baza confirmării primirii, va da la scădere taxe cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a schimbat sediul sau domiciliul, urmând ca impunerea să se facă cu începere de la aceeași dată, la noul domiciliu. Organul fiscal de la noul sediu sau domiciliu verifică pe teren, înainte de confirmarea primirii dosarului, exactitatea datelor privind sediul și domiciliul, confirmând preluarea debitului în termenul prevăzut de lege.

În cazul înstrăinării mijloacelor de transport, taxa stabilită pe numele vânzătorului se dă la scădere pe baza actului de vânzare – cumpărare și a certificatului de radiere din evidența organului de poliție.

Unitatea fiscală acordă scăderea taxei și comunică în termen de 15 zile la organul fiscal din raza de domiciliu a cumpărătorului, numele și adresa cumpărătorului și data la care s-a acordat scăderea. Unitatea fiscală de domiciliu a cumpărătorului este obligată să confirme primirea datelor în termen de 30 zile și să ia măsuri pentru impunerea în continuare a cumpărătorului.

Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Taxa datorată pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului se repartizează în sume egale la termenul de plată rămas până la sfârșitul anului.

Persoanele fizice și juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achita integral taxa datorată, la data luării în evidență de către organele fiscale.

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește și se încasează de către serviciile de specialitate ale Consiliilor Locale în raza cărora contribuabilii își au domiciliul sau sediul, pe baza declarației de impunere.

Taxele asupra mijloacelor de transport în perioada 2000 – 2003 achitate de S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara sunt:

Tabelul nr. 3.18

Situația taxelor asupra mijloacelor de transport

pe perioada 2000 – 2003

Societatea comercială are, în prezent, în evidențele contabile trei autoturisme pentru care datoreaza taxe asupra mijloacelor de transport, stabilite în sumă fixă în funcție de capacitatea cilindrică a mașinii. Aceste taxe se actualizează în fiecare an.

Parcul auto al de S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. a suferit o serie de modificări, în sensul că pe perioada analizată au fost achiziționate noi mijloace de transport.

Se observă o evoluție ascendentă a taxelor asupra mijloacelor de transport, ca urmare a modificărilor survenite în parcul auto al societății comerciale.

Taxa asupra mijloacelor de transport s-a plătit, în fiecare an de analiză, integral până în data de 15 martie.

IMPOZITUL PE TEREN

sunt supuse impozitării terenurile ocupate de clădiri și alte construcții situate în municipii, orașe și comune. Dovada că o asemenea suprafață se află în intravilanul unei localități este planul cadastral al localității aprobat de Consiliul Local. Celelalte terenuri aflate în afara acestui perimetru sunt supuse unui alt impozit și anume a celui pe venitul agricol.

Impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de Consiliul local.

În cadrul localității, fiecare Consiliu Local împarte terenurile încadrându-le în 4 zone în raport de distanța acestora față de centrul localității. Pe baza acestor încadrări contribuabilii ale căror terenuri se află în centrul localității, care au în apropiere căi de comunicații și alte facilități, vor plăti un impozit pe teren mai mare decât cei situați la periferia localității.

Conform art. 257 din Legea 571/2003, impozitul pe teren nu se datorează pentru:

terenul aferent unei clădiri, pentru suprafața de teren care este acoperită de o clădire;

orice teren al unui cult religios;

orice teren al unui cimitir, crematoriu;

orice teren al unei instituții de învățământ preuniversitar și universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;

orice teren administrat sau folosit de către o instituție publică;

orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile;

terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naționale, drumuri principale.

Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit.

Orice persoană care dobândește un teren are obligația de a depune o declarație privind achiziția terenului la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, de la data achiziției.

Impozitul pe teren este anual și se plătește trimestrial la aceleași intervale de timp ca și impozitul pe clădiri.

Tabelul nr. 3.19

Nivelurile impozitului pe teren

pe ranguri de localități

lei/m2

La S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara, impozitul pe teren se prezintă astfel:

Tabelul nr. 3.20

Situația impozitului pe teren

pe perioada 2000 – 2003

mii lei

Analizând datele din tabelul de mai sus, reiese faptul că nivelul impozitului pe teren a crescut pe întreaga perioadă, astfel: cu 30% în anul 2001 față de anul 2000, cu 23,5% în anul 2002 față de anul 2001, respectiv cu 13,24% în anul 2003 față de 2002. Această situație se datorează majorărilor stabilite de Consiliul Local pentru impozitul pe teren.

În ceea ce privește plata impozitului pe teren de către S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L., aceasta s-a făcut trimestrial și în sume egale.

CAPITOLUL 4

CONȚINUTUL Și analiza

impoziteLOR INDIRECTE DATORATE

DE S.C. “INDUSTRIE & DESIGN LICHT ” S.R.L. TMIȘOARA

4.1. PREZENTARE GENERALĂ

Impozitele indirecte sunt venituri fiscale cu incidență indirectă asupra subiectului plăților, subiect care nu este și suportatorul real al impozitului. Această incidență indirectă rezultă din faptul că impozitele și taxele la care ne referim sunt instituite asupra tranzacțiilor de genul vânzărilor de mărfuri și prestărilor de servicii, fiind incluse în prețurile mărfurilor și tarifele serviciilor. Astfel, consumatorii finali ai produselor și serviciilor devin suportatorii reali ai impozitelor indirecte, manifestându-se fenomenul de repercursiune a impozitelor.

Comparativ cu impozitele directe, impozitele și taxele indirecte au o contribuție mai mare la formarea bugetului public în țările în curs de dezvoltare și mai mică în țările dezvoltate.

Impozitele indirecte se pot stabili în cote procentuale asupra prețului mărfurilor supuse vânzării sau serviciilor prestate sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a mărfurilor. Luând în considerare raportul dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale, se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici, ceea ce determină caracterul regresiv al impozitelor indirecte.

Principalele dezavantaje pot fi sintetizate astfel:

– au caracter inechitabil și regresiv, dezavantajându-i pe cei cu venituri mici;

– nu prevăd înlesniri în funcție de sarcinile familiei;

– duc la scăderea veniturilor reale ale populației, reducând puterea de cumpărare a cetățenilor;

– sunt camuflate în prețuri;

– nu pot fi evitate, întrucât toți cetățenii au nevoie de bunurile de consum strict necesare vieții lor;

– în perioadele de declin economic si de depresiune pot periclita veniturile bugetare conducând la deficite, ceea ce determină recurgerea la impozite și taxe extraordinare;

– contravin principiului unicității impunerii, fiind suportate din venituri impuse cu impozite directe.

Impozitele indirecte continuă să constituie surse importante de venituri, datorită unor avantaje între care se numără:

– sunt ușor și sigur de încasat, fiind foarte eficiente;

– încasarea este mai comodă, mai operativă și mai puțin costisitoare decât în cazul impozitelor directe;

– sunt elastice, putând fi ușor majorate;

– au caracter anestezic, deoarece cetățenii nu reacționează imediat atunci când le suportă;

– permit statului să încurajeze consumul unor produse și să limiteze consumul produselor nocive, dăunătoare sănătății.

În România, ca țară în curs de dezvoltare și în tranziție la economia de piață, ponderea impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetare este mai mare decât ponderea impozitelor directe.

În structura impozitelor și taxelor indirecte percepute la bugetul public al României sunt incluse:

– taxa pe valoare adăugată;

– accizele;

– impozitul la țițeiul și gazele naturale din producția internă;

– taxa pentru jocuri de noroc;

– sistemul de marcare prin timbre și banderole al țigărilor, produselor din tutun, alcoolului și băuturilor alcoolice;

– taxe vamale de la persoane juridice;

– taxe vamale încasate de la persoanele fizice prin unitățile vamale;

– taxe judiciare de timbru;

– taxe de timbru pentru activitatea notarială;

– impozitul pe spectacole;

– taxe de metrologie;

– taxe consulare;

– taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;

– taxe pentru eliberarea autorizațiilor de transport internațional;

– taxe de înregistrare a medicamentelor și produselor biologice de uz uman;

– taxe asupra unor activități dăunătoare sănătății și din publicitatea lor;

– amenzi juridice;

– contribuția agenților economici din turism;

– alte încasări din impozite.

În ceea ce privește așezarea și perceperea unui impozit indirect este necesar a se stabili două condiții de bază, și anume:

– cunoașterea bazei legale;

– cunoașterea caracteristicilor de bază ale impozitului sau taxei respective.

4.2. CONȚINUTUL TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ

ȘI ELEMENTELE ASIETEI ACESTEIA

Până la introducerea taxei pe valoare adăugată în România s-a practicat impozitul pe circulația mărfurilor, care făcea parte din categoria impozitelor indirecte. El se caracteriza printr-o impozitare repetată a aceluiași produs în funcție de diferitele stadii parcurse, până la obținerea produsului final. Aveam de-a face cu o impozitare în cascadă.

Prin trecerea la taxa pe valoare adăugată (de la 1 iulie 1993) s-a realizat înlocuirea impozitului pe circulația mărfurilor cu un impozit stabilit numai asupra contribuției nete a agenților economici la formarea produsului social. Colectarea se realizează de către agenții economici care efectuează operațiuni impozabile. Incidența se produce asupra consumatorilor care sunt plătitorii reali.

Taxa pe valoare adăugată (TVA) este un impozit indirect stabilit și perceput în fiecare stadiu al producției și al distribuției bunurilor economice. Este un impozit universal, deoarece se aplică asupra cvasitotalității bunurilor economice rezultate atât din activitatea de exploatare cât și din activitatea financiară de fructificare a capitalului. În același timp, este un impozit neutru deoarece se aplică asupra cvasitotalității activităților economice, iar nivelul lui este independent de întinderea circuitului economic.

Aplicarea TVA se face numai în țara în care produsul se consumă, deci nu unde se realizează produsul.

Aplicabilitatea concretă a TVA, în România, este asigurată de rezolvarea reglementară a următoarelor probleme:

Sfera de aplicare;

Faptul generator și exigibilitatea TVA;

Baza de impozitare;

Cotele de impozitare;

Regimul deducerilor TVA;

Obligațiile plătitorilor TVA.

4.2.1. SFERA DE APLICARE

A. Definirea operațiunilor impozabile. În sfera de aplicare a TVA intră operațiunile care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora;

să fie efectuate de persoane impozabile prin care se înțelege orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activități economice în calitate de producător, comerciant, prestator de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și cele ale profesiunilor libere;

se cuprind, de asemenea, în sfera TVA importurile du bunuri.

Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, livrările de bunuri sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această condiție implică existența unei legături directe între operațiune și contrapartida obținută. Pentru a se determina dacă o operațiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului și prețul să fie în legătură cu avantajul primit.

Nominalizarea operațiunilor impozabile

Prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționează în numele acestuia.

Livrările de bunuri mobile corporale sunt considerate a fi:

– operațiunile de vânzare obișnuite;

– schimbul reciproc de bunuri, care este interpretat ca fiind constituit din două livrări separate, ce se impozitează distinct.

Operațiunile asimilate livrărilor de bunuri aflate sub incidența TVA sunt cele care vizează:

– vânzarea de bunuri cu plata în rate;

– trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile în schimbul unei despăgubiri;

– transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.

Nu constituie livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. 9 din Legea nr. 571 privind Codul fiscal următoarele operațiuni:

bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră;

bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condițiile stabilite prin norme;

perisabilitățile, în limitele prevăzute de lege;

bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul companiilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum și alte destinații prevăzute de lege, în condițiile stabilite prin norme.

Prestările de servicii sunt cele realizate pe bază de contract, în scopul obținerii de profit, având ca obiect: lucrările de construcții – montaj; transportul de persoane și de mărfuri; serviciile de poștă și telecomunicații; închirierea de bunuri mobile sau imobile; operațiunile de intermediere sau de comision; reparațiile de orice natură; operațiunile de publicitate; operațiunile bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare; activitățile hoteliere și de alimentație publică.

Importurile de bunuri sunt cele pentru care se datorează și taxele vamale, indiferent dacă bunurile au fost introduse în țară pentru producție, investiții, comercializare sau uz personal. La acestea se adaugă și materiile prime, materialele și subansamblele scutite de taxe vamale, dar utilizate pentru obținerea de produse destinate schimbului sau consumului propriu al agenților economici.

Teritorialitatea operațiunilor supuse TVA

Sunt supuse taxei pe valoare adăugată operațiuni referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României.

Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la intrare în țară și la înregistrarea declarației vamale.

Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.

Criteriile în funcție de care se determină locul de impozitare în acest caz sunt:

locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară;

locul unde se prestează transportul de persoane și mărfuri;

locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității economice sau, în lipsa acestuia, domiciliul stabilit;

locul unde serviciile sunt prestate efectiv.

Nominalizarea legală a operațiunilor scutite de TVA

În art.9 din Legea nr.345/2002 scutirile în interiorul țării sunt prevăzute pentru următoarele categorii de operațiuni:

spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități cum sunt: spitale, sanatorii, dispensare, cabinete medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, salvări și altele autorizate să desfășoare activități sanitare, unități autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice, serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către agenții economici autorizați, care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată de bilet de tratament;

unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ prin Legea nr. 84/1995, republicată;

realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate;

vânzarea de filme sau licențe de filme destinate difuzării prin televiziune, cu excepția celor de publicitate;

unitățile care desfășoară, potrivit legii, activități de cercetare – dezvoltare și inovare și execută programe, subprograme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare. Sunt scutite de asemenea, unitățile care desfășoară, potrivit legii, activitățile menționate mai sus, realizate cu finanțarea în parteneriat internațional cu Uniunea Europeană, regional și bilateral;

gospodăriile agricole individulale;

BNR pentru operațiuni specifice, reglementate în mod expres prin Legea nr. 101/1998 privind statutul BNR. Nu sunt scutite de TVA achizițiile de aur, argint, alte metale prețioase, efectuate de BNR de la persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA;

g1) băncile, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, sucursale din România ale băncilor persoane juridice străine, organisme financiar – bancare internaționale, casele de economii , casele de ajutor reciproc, casele de schimb valutar, precum și alte persoane juridice autorizate să desfășoare activități bancare, cu excepția următoarelor operațiuni: operațiunile de leasing financiar, închirierea de casete de siguranță, tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase, obiecte confecționate din acestea și pietre prețioase, expertizare de studii de fezabilitate, acordarea de consultanță, evaluări de patrimoniu;

g2) gestiunea fondurilor comune de plasament și a fondurilor comune de garantare a creanțelor efectuate de orice entități constituite în acest scop;

societățile de investiții financiare, de intermediere financiară și de valori mobiliare;

societățile de asigurare, reasigurare, inclusiv cele de intermediere în astfel de activități;

jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activități;

lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere executate prntru monumentele comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989;

transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova – Moldova Nouă, Brăila – Hârșova, Galați – Grindu.

Scutiri la import:

– mărfurile importate și comercializate în regim dutty – free, precum și prin magazinele pentru servire în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

– bunurile introduse în țară de călători, fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicat persoanelor fizice;

– reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate;

– bunurile și serviciile din import similare bunurilor și serviciilor din țară scutite de TVA, potrivit legii;

– licențele de filme și programe, drepturile de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;

– importul bunurilor efectuate în România de către forțele statelor membre NATO..

4.2.2. FAPTUL GENERATOR ȘI EXEGIBILITATEA TVA

Faptul generator de TVA este tranzacția comercială. Obligația plății taxei pe valoare adăugată ia naștere la data efectuării livrării de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobiliare și prestării serviciilor.

În cazul livrării parțiale de bunuri sau executării parțiale de servicii, obligația de plată se determină corespunzător valorii bunurilor livrate sau serviciilor prestate.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii cu plata în rate, precum și cele care dau naștere la decontări sau încasări succesive, faptul generator intervine la expirarea perioadei pentru care se face decontarea sau, după caz, la data prevăzută pentru plata ratelor.

Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de taxă pe valoare adăugată, la o anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat.

Exigibilitatea anticipată are în vedere dreptul fiscului de a pretinde plata unor sume cu titlu de TVA, înainte ca faptul generator să se fi derulat în mod efectiv. În această situație se află taxa pe valoare adăugată inclusă în facturile emise înainte de efectuarea livrării sau a prestației. De asemenea, exigibilitatea anticipată se manifestă în cazul încasării efective a contravalorii bunurilor sau a serviciilor, înainte de efectuarea livrării sau a prestației, precum și în cazul încasării de avansuri, exceptând pe cele primite pentru obținerea valutei necesare importului, pe cele folosite pentru realizarea producției destinate exportului, pentru efectuarea de plăți în contul clienților.

Pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii care se efectuează continuu – energie electrică, termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice și altele similare, precum și pentru cele la care se încasează, de regulă, avansuri, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului, pe bază de factură sau alt document legal, pe bază de cerere aprobată de organele fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoare adăugată.

Antreprenorii de lucrări imobiliare pot să opteze pentru plata taxei pe valoare adăugată la efectuarea livrărilor. Opțiunea se aprobă de către organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plătitor de TVA.

După obținerea aprobării, antreprenorilor li se interzice facturarea TVA înainte de efectuarea lucrărilor. În același timp, beneficiarii nu au dreptul la deducerea TVA înainte de recepționarea lucrării.

Antreprenorii pot renunța oricând la opțiunea aprobată cu privire la înscrierea lor ca plătitori de TVA, dar în această situație sunt obligați la achitarea operativă a taxei pe valoare adăugată aferentă avansurilor încasate.

4.2.3. BAZA DE IMPOZITARE

Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate și serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoare adăugată.

Pentru determinarea ei se iau în considerare:

– prețurile negociate între vânzător și cumpărător (cuprinde și accizele);

– tarifele negociate pentru prestările de servicii;

– suma rezultată din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între parteneri, pentru operațiunile de intermediere;

– prețurile de piață sau, în lipsa acestora, costurile bunurilor executate de agenții economici pentru folosință proprie, ori predate sub diferite forme angajaților sau altor persoane;

– valoarea în vamă, la care se adaugă taxa vamală, alte taxe și accize datorate pentru bunurile și serviciile din import;

– prețurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau stabilite prin licitație.

Baza de impozitare și taxa pe valoare adăugată se determină integral la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru și de protecție acordat salariaților este constituită din contravaloarea care este suportată de salariați. dacă echipamentul de lucru nu este suportat de salariați, operațiunea nu constituie livrare de bunuri.

Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată:

– impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoare adăugată;

– cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, decontate cumpărătorului.

În baza de impozitare nu se cuprind:

– remizele și alte reduceri de preț acordate de furnizori clienților;

– penalizările pentru neândeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale;

– dobânzile percepute pentru plăți cu întârziere, pentru vânzări cu plata în rate sau la termene de peste 90 zile;

– sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

– ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare.

De asemenea, baza impozabilă se reduce și cu eventualele refuzuri totale sau parțiale a facturilor sau documentelor similare, cu valoarea ambalajelor în care s-a expediat marfa, care sunt returnate și facturate de clienți, precum și cu valoarea bunurilor sau serviciilor neâncasate de la clienții declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești. În fine, în baza de impozitare nu intră sumele încasate de la bugetul administrației centrale de stat de către agenții economici înregistrați ca plătitori de TVA și care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif sau pentru finanțarea constituirii stocurilor cu destinații speciale.

4.2.4. COTELE DE IMPOZITARE

Operațiunile care intră sub incidența T.V.A. se împart în trei categorii:

Operațiuni impozabile obligatorii la care se aplică cota normală sau redusă, după caz. Taxa se calculează asupra sumelor obținute din vânzări de bunuri sau prestări de servicii la fiecare stadiu al circuitului economic, până la consumatorul final. Din taxa facturată se deduce taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate efectuării operațiunilor impozabile.

Operațiuni la care se aplică cota zero, la care furnizorii sau prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată, aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate.

Operațiuni scutite de plata taxei pe valoare adăugată, operațiuni reglementate prin lege, neputând fi extinse prin analogie.

În România, cotele de impozitare au fost:

perioada 1 iulie 1993 – 31 decembrie 1994 – cu utilizarea cotei unice de 18%;

perioada 1 ianuarie 1995 – 31 ianuarie 1998, cu aplicarea cotei normale de 18 % și a cotei reduse de 9%;

perioada 1 februarie 1998 – 31 decembrie 1999, când cele două cote anterioare s-au majorat la 22% și respectiv 11%;

perioada 1 ianuarie 2000 – 31 mai 2002, cu folosirea cotei unice de 19%, respectiv cota zero;

perioada 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2003, cu aplicarea cotei standard de 19%;

Începând cu 1 ianuarie 2004 se utilizează cota normală de 19% și a cota redusă de 9% de impozitare a TVA.

Taxa pe valoare adăugată se calculează prin aplicarea cotei legale asupra bazei de impozitare în care nu este cuprinsă T.V.A. pentru bunurile comercializate prin comerțul cu amănuntul, precum și pentru unele prestări de servicii, prețurile sau tarifele practicate cuprind T.V.A. în aceste cazuri, T.V.A. se determină prin aplicarea cotei recalculate asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor, astfel:

22 x 100

– pentru operațiuni supuse cotei de 22%: ———— = 18,033

122

11 x 100

– pentru operațiuni supuse cotei de 11%: ——— = 9,910

111

19 x 100

– pentru operațiuni supuse cotei de 19%: ———— = 15,966

119

Cota de 19% recalculată se aplică și asupra sumelor obținute din vânzarea de bunuri pe bază de licitație, de evaluare, de expertiză și alte situații similare.

Cota redusă de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii și livrări de bunuri:

dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții;

livrarea de manuale școlare, cărți, ziare, și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității;

livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;

livrările de produse ortopedice;

medicamente de uz uman și veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul țării pentru livrarea aceluiași bun.

4.2.5. REGIMUL DEDUCERILOR TVA

Plătitorii de taxă pe valoare adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de operațiuni supuse taxei pe valoare adăugată, bunuri și servicii scutite de taxă, pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere, acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și pentru alte acțiuni prevăzute în legi, cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în acestea.

T.V.A. datorată bugetului de stat se stabilește ca diferență între valoarea T.V.A. facturată pentru bunurile livrate și serviciile prestate, denumită “TVA colectată” și valoarea T.V.A. aferentă intrărilor de bunuri și servicii denumită “ TVA deductibilă”.

Pentru a-și putea exercita dreptul de deducere a TVA deductibilă, persoanele impozabile sunt obligate să justifice suma taxei prin documente întocmite conform legii de către contribuabilii înregistrați ca plătitori de TVA.

Dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din TVA colectată.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

Nu poate fi dedusă taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile;

bunuri/servicii achiziționate de la furnizori/ prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;

servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de aceeași natură, prestate pentru persoanele impozabile care desfășoară activitate de intermediere în turism;

băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol;

bunuri lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea – primirea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.

În situația în care taxa dedusă potrivit legii este mai mare decât taxa colectată, rezultă taxa de rambursat, iar în situația în care taxa colectată este mai mare decât taxa dedusă potrivit legii, rezultă taxa de plată la bugetul de stat.

TVA de rambursat pentru luna de raportare, stabilită prin decontul de TVA se regularizează în ordinea următoare:

prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei de plată rezultată din deconmtul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de TVA;

prin compensarea cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoana impozabilă, efectată de organele fiscale din oficiu sau, după caz, la solicitarea expresă a persoanei impozabile, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensare;

rambursarea efectuată de organele fiscale.

Rambursarea diferenței de TVA rămase după compensare se efectuează de organele fiscale teritoriale, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza documentației stabilite prin ordin al Ministerului Finanțelor Publice și a verificărilor efectuate de organele de control fiscal.

Rambursarea poate fi solicitată lunar.

În vederea soluționării cererilor de rambursare, organele de control fiscal au obligația să determine valoarea taxei deductibile corespunzătoare sumelor neachitate din facturile furnizorilor/prestatorilor din țară, pentru care persoanele impozabile nu beneficiază de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat.

Persoanele impozabile care beneficiază de rambursarea TVA au obligația să determine și să declare pe propria răspundere valoarea taxei deductibile corespunzătoare sumelor neachitate din facturile furnizorilor/prestatorilor din țară, pentru care nu beneficiază de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat. Cu ocazia verificării documentației, organele de control au obligația să verifice exactitatea datelor din declarația pe propria răspundere.

Documentația necesară în vederea verificării, analizării și aprobării rambursării taxei pe valoare adăugată cuprinde:

contractul de societate/statutul societății/ actul constitutiv al persoanei juridice din care să rezulte că operațiunile efectuate de contrubuabil se încadrează în obiectul de activitate;

jurnalele de vânzare/cumpărare, în care sunt înregistrate operațiunile pentru care se solicită rambursarea;

facturi fiscale și alte documente specifice, aprobate conform legii, legal întocmite, din care să rezulte taxa pe valoare adăugată deductibilă sau colectată;

documentele de plată a contravalorii bunurilor sau serviciilor înscrise în documentele din care rezultă taxa pe valoare adăugată deductibilă;

declarațiile vamale de import înregistrate la organul fiscal sau actul constatator emis de acesta, din care să rezulte taxa pe valoare adăugată deductibilă;

documentele de plată a taxei pe valoare adăugată înscrise în declarația vamală de import sau actul constatator;

documentul care atestă efectuarea exportului de bunuri, livrarea de carburanți și/sau prestarea de servicii, care beneficiază de cota zero.

Contribuabilii care au beneficiat de rambursare pot solicita efectuarea unei noi rambursări, dacă timp de trei luni consecutive (altele decât cele avute în vedere în rambursarea anterioară) din deconturile depuse la organul fiscal teritorial rezultă taxa pe valoare adăugată de rambursat.

În cazul în care organele de control propun, în urma verificării, aprobarea rambursării parțiale a taxei pe valoare adăugată sau respingerea cererii, acestea vor menționa și cauzele care determină situația respectivă.

Perioada fiscală pentru taxa pe valoare adăugată este luna calendaristică.

Legea nr. 571 privind Codul fiscal prevede faptul că începând cu anul 2004 persoanele impozabile care nu au depășit în cursul anului 2003 o cifră de afaceri de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE TVA

Plătitorii de T.V.A. au obligații cu privire la:

Înregistrarea la organele fiscale în calitate de plătitori de TVA, scop în care trebuie să depună la organul fiscal teritorial, o declarație de înregistrare fiscală semnată de persoanele autorizate, în termen de 15 zile de la data eliberării certificatului de înmatriculare, a autorizației de funcționare sau a actului legal de constituire, după caz. Același termen de 15 zile operează și în cazul declarației de mențiuni privind trecerea de la regimul de scutire la cel de plătitor de TVA, precum și scoaterii din evidență ca plătitor de TVA, în cazul încetării activității.

Întocmirea documentelor fiscale constând în emiterea facturii fiscale, formular cu regim special de tipărire, înscriere și numerotare care se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, la livrarea produselor și mărfurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor pe baza dispoziției de livrare, avizului de însoțire a mărfii sau altor documente care atestă executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.

Factura fiscală îndeplinește următoarele funcții:

document în baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate;

document de însoțire a mărfurilor pe timpul transportului (dacă nu se emite aviz de însoțire a mărfii);

document de încărcare în gestiunea primitorului (dacă nu se întocmește Notă de intrare – recepție);

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului.

Contribuabilii plătitori de TVA sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru facturile fiscale cu o valoare a TVA mai mare de 50 milioane lei, să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de TVA a furnizorului sau prestatorului.

În cazul executărilor silite, în locul facturilor fiscale se utilizează “Factura fiscală de executare silită” care conține date suplimentare privind modalitățile și termenele de plată.

Agenții economici neplătitori de TVA utilizează în locul facturilor fiscale, facturile nefiscale care are același regim special de tipărire, înscriere și numerotare.

La facturile fiscale care conțin un TVA mai mare de 50 milioane lei, trebuie să se anexeze copia de pe documentul care atestă calitatea de plătitor de TVA.

Importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import, direct sau prin reprezentanți autorizați și să determine, potrivit legii, valoarea în vamă, taxele vamale, alte taxe și accizele datorate de aceștia și, pe baza acestora, să calculeze taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat.

Organizarea evidenței operative a TVA constând în conducerea următoarelor registre:

Jurnalul pentru vânzări cu ajutorul căruia se ține evidența operativă a vânzărilor și a “TVA colectat”.

Jurnalul pentru cumpărări cu ajutorul căruia se ține evidența operativă a cumpărărilor și a “ TVA deductibil”.

Plătitorii de TVA sunt obligați să întocmească și să depună la organele fiscale decontul privind baza impozabilă și TVA exigibilă până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv.

Documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de proveniență și se sancționează potrivit Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Decontarea în termen a TVA. Plătitorii de TVA trebuie:

să achite taxa datorată, potrivit decontului întocmit pentru fiecare perioadă fiscală, până la data la care au obligația depunerii acestuia;

să achite taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor din import definitiv, la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale;

să achite taxa pe valoare adăugată aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu locatori/finanțatori din străinătate.

ANALIZA TVA LA S.C. “INDUSTRIE & DESIGN

LICHT” S.R.L. TIMIȘOARA

Pe baza datelor înregistrate în decontul lunar întocmit de unitatea analizată, se obține o imagine asupra S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara, ca plătitor de TVA.

Societatea comercială este plătitoare de taxă pe valoare adăugată de la data de 15 decembrie 1994.

În tabelul nr. 4.1 este prezentată situația privind TVA colectată, TVA deductibilă, TVA de plată și TVA de recuperat în perioada 2000 – 2003.

Tabelul nr. 4.1

Situația taxei pe valoare adăugată

în perioada 2000-2003

– lei –

Taxa pe valoare adăugată, calculată asupra operațiunilor de intrare este TVA deductibilă și se înregistrează în contul 4426. Operațiunile de intrare cuprind cumpărări de bunuri (materiale consumabile, materiale nestocate, obiecte de inventar) și prestări de servicii efectuate de furnizori (întreținere și reparații auto, asigurare auto, onorariu avocat, protocol, transport de personal, taxe poștale, deplasări în țară și străinătate, comisioane bancare).

Corpurile de iluminat sunt produse din materii prime și materiale importate din Germania. Ca urmare, operațiunile impozabile se referă și la importul de bunuri.

Aceste operațiuni de intrare se regăsesc în facturile fiscale emise de furnizorii firmei S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara.

Operațiunile de ieșire cuprind:

– livrări de corpuri de iluminat în țară și străinătate;

– prestări servicii având ca obiect lucrări de construcții metalice.

Potrivit legii, exportul de bunuri este scutit de TVA.

Taxa pe valoare adăugată, calculată asupra operațiunilor de ieșire este TVA colectată și se înregistrează în contul 4427.

În cazul S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara, baza de impozitare a TVA este formată din:

– prețul de livrare al corpurilor de iluminat;

– tariful lucrărilor executate;

– valoarea în vamă a materiilor prime și materialelor importate, la care se adaugă taxele vamale.

Nu se cuprind în baza de impozitare a TVA:

– reducerile acordate de furnizori S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L;

– penalizările datorate pentru neândeplinirea parțială a obligațiilor contractuale;

– dobânzile.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii executate de societatea comercială analizată în țară, se aplică cota normală de TVA de 19%. Cota aplicabilă pentru importul de materii prime și materiale este cea aplicată în interiorul țării pentru livrarea acelorași bunuri. Pentru bunurile și serviciile exportate, cota de TVA este zero.

Conform legislației în vigoare, S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara este obligată:

– să consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi fiscale;

– să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal întocmite pentru toate bunurile achiziționate sau serviciile prestate;

– să țină în mod regulat evidența contabilă, potrivit legii, care să permită determinarea bazei de impozitare a TVA aferentă intrărilor și respectiv ieșirilor;

– să întocmească și să depună lunar, la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare decontul de TVA, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor.

S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara înregistrează TVA de plată în anul 2001 în valoare de 74.355.932 lei. TVA datorată bugetului de stat s-a determinat ca diferență între TVA colectată și TVA deductibilă și s-a virat în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

Societatea comercială a beneficiat de rambursări de TVA pe baza cererilor de rambursare depuse la organul fiscal. Ca urmare, ea a determinat valoarea taxei deductibile corespunzătoare sumelor neachitate din facturile furnizorilor, pentru care nu a beneficiat de rambursarea sumelor de la bugetul de stat. Organele de control au verificat exactitatea datelor din declarația pe propria răspundere.

Suma de rambursat s-a aproba de directorul Administrației Financiare și s-a virat societății comerciale de către Trezorerie.

Potrivit obligațiilor ce-i revin, în calitate de plătitoare de TVA, S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara a întocmit și a depus la timp, în fiecare lună, decontul privind TVA. Un astfel de decont este redat în Anexa nr. 3, cu referire la luna decembrie din anul 2003.

Așa cum se poate observa, vânzările S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara sunt numai cele realizate în țară, cu cota de TVA de 19%.

TVA colectată s-a calculat astfel:

TVA 19

TVAc = Vz x —— = 1.644.241.805 x —— = 312.405.943 lei

100 100

TVA deductibilă, calculată cu aceeași cotă este:

TVA 19

TVAd = Cump x —— = 3.275.885.089 x —— = 622.418.167 lei

100 100

Pe baza datelor din decontul întocmit pentru luna decembrie 2003, rezultă că pentru luna de raportare și pentru întreaga perioadă cumulată S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L are TVA de recuperat în sumă de 369.915.329 lei. Pentru această sumă se va realiza procedura de recuperare a TVA prezentată mai sus.

ANALIZA TAXELOR VAMALE LA S.C. “INDUSTRIE & DESIGN

LICHT ” S.R.L. TIMIȘOARA

Unitățile Vamale sunt organe ale administrației de stat prin care se percep taxele vamale și a căror activitate este coordonată de Direcția Generală a Vămilor, departament de sine stătător din structura Ministerului Finanțelor.

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor și produselor care ies în/din țară și/sau asupra celor care tranzitează teritoriul național.

În raport cu obiectul impunerii există trei categorii de taxe vamale:

taxe vamale de import, care sunt stabilite asupra mărfurilor importate în momentul trecerii granițelor teritoriului vamal ale statului importator;

taxe vamale de export, care sunt stabilite asupra mărfurilor interne la exportul acestora;

taxe vamale de tranzit, care sunt percepute asupra mărfurilor străine aflate în trecere pe teritoriul vamal al unui stat ( pe teritoriul României nu se aplică taxe de tranzit).

România aplică numai taxe vamale de import, care sunt stabilite și percepute în conformitate cu Tariful Vamal de import al României. Tariful Vamal se prezintă ca un tabel care cuprinde nomenclatura mărfurilor, taxele vamale fiind exprimate în procente. De menționat că Tariful Vamal mai cuprinde și cuantumul taxelor rezultate din aplicarea măsurilor tarifare preferențiale.

Plătitorii de taxe vamale sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute operațiuni de import, precum și de persoanele fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni.

Scutirile de taxe vamale se aplică unor categorii de bunuri prevăzute expres de lege și anume pentru:

bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;

ajutoare, donații cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic primite de organizații sau asociații non-profit sau de instituții publice, sindicate, partide, federații, cluburi, organizații de cult (fără a fi utilizate în campanii electorale);

mostrele fără valoare comercială, materiale de reclamă și publicitate.

Condițiile ca aceste bunuri să fie scutite de taxele vamale sunt:

– expeditorul să le trimită destinatarului fără obligații de plată;

– bunurile să nu fie comercializate ulterior;

– să nu fie utilizate pentru prestații către terți, în urma cărora să se realizeze venituri.

Orice schimbare de destinație a donației atrage plata ulterioară a taxelor vamale și aplicarea sancțiunilor legale. Mai intră în scutire de taxe vamale bunurile de origine română, bunurile returnate de străini după remedieri în termenul de garanție și bunurile înapoiate în țară ca urmare a unei expedieri greșite.

Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor importate. Valoarea în vamă se determină prin însumarea valorii mărfii la sosirea în vamă, a cheltuielilor de transport pe parcurs extern, a cheltuielilor de asigurare pe parcurs extern și a altor cheltuieli efectuate pe parcursul extern privitoare la transportul mărfii importate.

Pentru obținerea valorii în vamă în lei se utilizează cursul de schimb stabilit și comunicat de Banca Națională a României în fiecare zi de joi, curs care este folosit pe toată durata săptămânii următoare.

Valoarea în vamă se determină de importatori sau de către reprezentanții acestora, aplicându-se relația:

Vv = (Vmf + Chtre + Chme + Cae) x Cs (4.1)

unde:

Vv = valoarea în vamă a mărfurilor importate;

Vmf = valoarea mărfii la sosirea în vamă;

Chtre = cheltuielile de transport pe parcursul extern;

Chme = cheltuieli de încărcare – descărcare și de manipulare conexe transportului extern;

Cae = costul asigurării pe parcurs extern;

Cs = curs de schimb.

Mărimea rezultată din acest calcul se înscrie în declarația vamală, care cuprinde, pe lângă datele de identitate ale partenerilor comerciali, următoarele elemente: încadrarea tarifară, coeficientul tarifar, cuantumul taxelor, numărul și data instrumentului de plată. Suma astfel calculată și verificată asupra legalității se achită de importator și se varsă în contul unității în care s-a făcut vămuirea – ca sursă de venituri la bugetul de stat.

Cuantumul taxelor vamale se determină prin aplicarea la valoarea în vamă a mărfurilor importate a taxelor procentuale (t) în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import, potrivit relației:

t

Tv = Vv x —— (4.2)

100

Liberul de vamă este documentul care se eliberează de organul vamal după ce importatorul a îndeplinit toate activitățile și a întocmit toate formalitățile de vămuire, inclusiv plata taxelor legale. Documentul se poate acorda și cu caracter provizoriu, pe termen de 30 de zile – pentru mărfuri supuse unor operații vamale mai complexe, cu condiția ca importatorul să depună o garanție egală cu valoarea taxelor datorate.

Bunurile ce nu îndeplinesc condițiile de intrare sau scoatere din țară se păstrează sub supravegherea vamală timp de 90 de zile, după care, în cazul nesoluționării situației acestora, devin proprietate a statului ca bunuri abandonate. Același regim îl au și bunurile fără stăpân găsite în perimetrul de activitate al unităților vamale.

Obligațiile plătitorilor de taxe vamale sunt următoarele :

– să prezinte autorității vamale mărfurile sosite la vama de destinație sau la locul stabilit de organul vamal ;

– să completeze și să depună la organul vamal declarația vamală împreună cu documentația necesară în vederea aprobării regimului vamal solicitat ;

– să depună la biroul vamal declarația pentrau valoarea în vamă, însoțită de facturi sau documentele de plată a mărfurilor ;

– să încadreze corespunzător bunurile importate în tariful vamal de import, să aplice și să calculeze corect drepturile vamale cuvenite statului ;

să achite drepturile de import datorate pentru bunurile importate ;

să constituie și să depună garanția pentru asigurarea plății datoriei vamale.

Contravențiile vamale se aplică în situația constatării de către organele împuternicite a înscrierii în declarațiile vamale a unor date nesincere, caz în care amenda este de 50% din valoarea în vamă a mărfurilor aflate în acest regim. În cazul sustragerii mărfurilor de la vămuire, amenda este egală cu 100% din valoarea mărfurilor, dublată de măsura confiscării. Măsuri similare sunt aplicabile și pentru fapta de încărcare sau descărcare de mărfuri în sau din vase fără permis vamal.

Contestațiile de taxare se soluționează, în primă instanță, de conducerea organului vamal teritorial și de Direcția Generală a Vămilor, în ultimă instanță. Plângerile împotriva acestor soluții date de organele administrației de stat se adresează organelor judecătorești.

Situația taxelor vamale achitate de S.C. “Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara pentru importul de materii prime și materiale necesare producției de corpuri de iluminat pentru perioada 2000 – 2003, se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 4.2

Situația taxelor vamale

în perioada 2000 – 2003

mii lei

S.C. ”Industrie & Design Licht ” S.R.L. Timișoara achiziționează materii prime și materiale necesare procesului de producție din Germania. Pentru acestea datorează drepturi vamale la import, respectiv : taxe vamale, comision vamal și TVA.

Taxele vamale se datorează numai pentru materialele achiziționate din Germania, pentru care nu se poate face dovada originii, ca fiind produse în Uniunea Europeană, respectiv pentru materialelelcare nu sunt însoțite de certificat de origine EUR 1. Acest document servește pentru scutirea la momentul importului de taxele vamale și comisionul vamal aferent.

Pentru materialele originare din U.E. se datorează numai TVA calculat la valoarea în vamă a mărfurilor importate.

In cazul în care nu se poate face dovada originii mărfurilor se percep taxe vamale și comision vamal.

Taxele vamale sunt stabilite în procent din valoarea în vamă a produselor și diferă în funcție de încadrarea tarifară conform Codului Vamal al mărfurilor importate.

In medie taxele vamale datorate sunt în procent de 15% din valoarea în vamă a produselor, iar comisionul vamal se calculează în procent de 0,5% aplicat aceleiași valori.

Se observă că începând cu anul 2001, taxele vamale s-au diminuat foarte mult comparativ cu anul 2000.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Antoniu N., Adochiței M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu D., Ilie V., Finanțele întreprinderii, Editura Didactică și Pedagocică, București, 1992

Botea I., Metode și tehnici fiscale, Tipografia Someșul, Satu Mare, 1998

Brezeanu P., Fiscalitate, Editura Economică, București, 1999

Cătinianu F., Donath Liliana, Șeulean Victoria, Finanțe publice, ediția a II – a, Editura Mirton, Timișoara, 1997

Condor I., Impozitele, taxele și contribuțiile datorate de persoanele juridice, Editura Tribuna Economică, București, 1998

Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs, București, 1998

Cristea H., Ștefănescu N., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 1996

Darie V., Drehuță E., Gorbănescu C., Pătruț V., Rotilă Aristița, Manualul expertului contabil și contabilului autorizat, ediția a V -a, Editura Agora, Bacău, 2000

Matei Gh., Finanțe publice, Reprografia Universității din Craiova, 1998

Moșteanu Narcisa Roxana, Impozite și taxe 2000 – 2001, Editura Economică, București, 2001

Pop A., Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Cluj – Napoca, 2002

Talpoș I., Finanțele României, vol. I, Editura Sedona , Timișoara, 1995

Talpoș I., Enache C., Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2001

Legislație:

O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

Legea nr. 76/1996 privind aprobarea O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit

O.G. nr.40/1998 privind modificarea și completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

O.U.G. nr. 217/1999 privind modificarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

Legea nr. 189/2001 privind aprobarea O.U.G. nr. 217/1999 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit

H.G. nr. 859/2002 privind metodologia de calcul al impozitului pe profit

H.G. nr. 354/1999 pentru stabilirea cotei majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare

O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare

O.G. nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende

Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii

O.U. nr. 87/2000 privind impozitul pe venit

O.U.G. nr. 235/2000 privind impozitul pe venit

Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale

O.G. nr. 61/1997 privind completarea și modificarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale

H.G. nr. 561/2003 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002

O.G. nr.3/1992 privind TVA

O.G. nr. 17/2000 privind modificarea O.G. nr. 3/1992 privind TVA

Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată

H.G. nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal