.control Financiar Contabil

Cuprins

Capitolul 1. Controlul financiar contabil . Considerații teoretice

Scurt istoric al controlului financiar contabil.

Controlul financiar contabil.Definiție, obiective, funcții și clasificare.

Capitolul 2. Controlul financiar contabil exercitat de către Curtea de Conturi a României.

Organizarea controlului financiar contabil.

Exercitarea controlului financiar contabil.

2.2.1. Metodologia de exercitare a controlului financiar contabil de către Curtea de Conturi a României.

Capitolul 3. Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a României . Studiu de caz .

Capitolul 4. Concluzii

Bibliografie.

Controlul financiar contabil .Considerații teoretice

Activitatea practică de stabilire a modului în care fenomenele economice au fost sau urmează a fi efectuate , rezultată din compararea stării de manifestare a acestora , se realizează prin instrumente pe care statul sau persoanele cu sarcini de conducere din entitățile economice le instituie pe baza competențelor legale ce revin fiecăruia, în domeniul propriu de activitate.

Coordonarea tuturor acestor activități, având drept țel realizarea în condiții de eficiență a scopurilor finale, pornind chiar de la obiective, presupune din partea personalului însărcinat cu managementul general al unităților economice, o foarte cunoaștere exactă a întregii game de fenomene ce le guvernează și le determină.

Această necesitate de cunoaștere completă a fenomenelor ce determină funcționare sistemelor economice ca și a condițiilor în care acestea evoluează, rezidă, în primul rând în nevoia permanentă de a fi alimentate și menținute la zi cu toate datele necesare fundamentării, dispunerii și aplicării corecte a deciziilor de către personalul de conducere.

Procesul de cunoaștere a fenomenelor care prin forma de manifestare, guvernează întreaga activitate economică, se realizează prin metode și tehnici specifice fiecărui domeniu, toate având la bază compararea unor realități faptice cu prevederile legale sau

cu alte norme, programe, decizii sau ordine prin care aceste activități au fost definite și instituționalizate.

Controlul financiar contabil reprezintă prin rezultatele sale una din cele mai importante surse de informații, al cărui scop este stabilirea deciziilor optime ce vor fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de activități economice la realizarea obiectivelor din programele propuse.

Atunci când statul, prin instituțiile sale guvernamentale, este și principalul sau unicul realizator al activităților economice, răspunderea pentru o eventuală

gestiune defectuoasă capătă dimensiuni deosebite prin consecințele pe care această stare ar avea-o asupra întregului sistem economico-social, ca urmare a introducerii unor elemente cu efect perturbator.

Pornind de la necesitatea prevenirii unor astfel de situații , la nivel național a fost instituit prin legi speciale sau chiar prin Legea fundamentală, Constituția, un sistem complex de control dimensionat să acopere cea mai mare parte a ariei de desfășurare a activității financiar contabile în România.

Prin Constituția României au fost stabilite atât obligativitatea instituirii unui sistem de control financiar contabil asupra modului de formare și utilizare a resurselor financiare ale statului, cât și unele dintre organismele specializate să execute această activitate.

1.1 Scurt istoric al controlului financiar contabil

În România ceea ce cunoaștem astăzi drept control financiar contabil, a cunoscut o evoluție continuă aflată în strânsă legătură de modul de organizare al țării precum și de evoluția concepțiilor politice, economice și financiare.

În Evul Mediu instituția care administra tezaurul țării era denumită "vistierie" și care împreună cu "cămara" sau "caseta privată a domnului" își împărțeau veniturile țării.Treptat "cămara" a fost desființată rămâmând numai "vistieria" de unde se plăteau tributul și alte cheltuieli obligatorii ale țării, restul rămânând în folosul domnitorului.

Până la 1831-1832 când încep să se aplice Regulamentele Organice, pe teritoriul Principatelor Române se constată lipsa unui sistem financiar, precum și a unor norme care să reglementeze controlul financiar. Se constată și lipsa noțiunii de buget, întocmindu-se totuși de funcționarii domnești niște situații cu veniturile și cheltuielile efectuate.

Funcționarii financiari ai domnului erau:

– marele vistiernic-un fel de ministru de finanțe;

– marele vameș –care avea ca sarcină administrarea generală a vămilor

– pârcălabii și ispravnicii de ținuturi –care realizau perceperea efectivă a dărilor ajutați de slujbașii fiscali mărunți –perceptorii.

Ca autoritate consultativă financiară în această epocă funcționează două organisme cum ar fi :

– Sfatul Boierilor –ca autoritate consultativă;

– Divanul –ca autoritate de control a întrebuințării veniturilor;

Datorită atotputerniciei domnitorului, acestea aveau un caracter pur consultativ, stabilirea resurselor și întrebuințarea veniturilor făcîndu-se din ordinul și cu știința domnitorului. Tot domnitorul stabilea și sancțiunile pentru abuzurile, delapidările și lipsurile ce s-ar fi produs, sancțiuni care mergeau de la pedepse corporale până la confiscarea totală a averii.

Mai târziu întâlnim ceea ce se numea "sămi" sau "sămile vistieriei", un fel de conturi de gestiune pentru că ele se refereau la veniturile și cheltuielile deja efectuate. De la începutul secolului al –XVIII- lea domnitorii tărilor românești obișnuiau ca annual sau la intervale de timp mai scurte să prezinte boierilor "sămile vistieriei".

Prin Regulamentele Organice (1831 în Muntenia și,din 1832 în Moldova) care constituie primele Constituții ale Principatelor Românești se înființează o Adunare Obștească cu putere legiuitoare, se separau veniturile țării de lista civilă (leafa) ce se fixează domnitorului.

Până în 1864 când se înființează Înalta Curte de Conturi, a funcționat un sistem financiar simplu care acorda Adunării Obștești drepturi bugetare "de a încuviința perceperea dărilor și facerea cheltuielilor" și de control financiar suprem.

În vederea exercitării controlului financiar erau stabilite norme. Mai întâi Regulamentul stabilea cheltuielile statornice ale Principatelor și veniturile rînduite a le preîntâmpina și care nu puteau fi întrebuințate în alte scopuri. Se introduce contabilitatea vistieriei, adică a ținerii socotelilor cu bină orînduială.

Prin acest Regulament s-au pus bazele unei mai bune organizări financiare stabilindu-se și unele norme pentru controlul finanțelor publice. Tot acum apare și noțiunea de buget reglementat prin art.117 din Regulamentul Moldovei de la care se făceau referiri cu ajutorul termenilor "budjea" sau "închipuirea anului viitor".

Vistierul este înaltul funcționar care este făcut responsabil pentru toți casierii orînduiți în slujba vistieriei și pentru toți "sameșii județelor".La începutul fiecărui an financiar se dau acestora câte trei condici șnuruite, însemnate de controlorul vistieriei în care se înscriu sumele primite în ordinea primirilor, sumele ce se plăteau, chitanțele primitorilor cu însemnarea sumei primite și "a pricinei" pentru care este făcută plata (acte justificative).

Sfatul administrativ era compus din :

Marele Logofăt;

Prezidentul Sfatului;

Vistierul;

Ministrul finanțelor și Marele Postelnic ;

Șeful cancelariei Domnului .

Așa a luat ființă Sfatul Administrativ, organ suprem de control aflat în subordinea Adunării Obștești, organism care avea datoria de a cerceta toate cheltuielile statului și de a certifica veniturile ușurând astfel cercetarea "socotelilor statului".

În urma Unirii Principatelor se întocmește un regulament de contabilitate publică, prin care se inaugurează un sistem de contabilitate ca mijloc"de controla cu eficacitate administrarea banilor publici". Asupra operațiunilor bugetare se exercită un control administrativ mai amănunțit și unul superior al organului legiuitor.

Controlul administrativ se exercită prin înregistrarea la contabilitatea centrală a fiecărui ministru a tuturor operațiunilor relative la lichidarea și plata cheltuielilor.

În cadrul controlului legislativ, miniștrii erau obligați să înfățișeze Adunării Elective în fiecare sesiune socoteli tipărite de operațiunile lor, efectuate în anul precedent și care trebuie să se sprijine pe acte justificative.

Legea pentru organizarea Ministerului Finanțelor aprobată în mai 1862, prevedea înființarea sub ordinele ministrului finanțelor a Inspecției Generale de Finanțe care avea drept atribuții controlul permanent și inopinat al contabilității tuturor agenților aflați în subordinea Ministerului Finanțelor și să semnaleze neregulile rezultate din neaplicarea sau greșita aplicare a legilor, a instrucțiunilor în vigoare.

Pentru Legea din 24 ianuarie 1864 se instituie un control ce urma a fi executat după principiul separațiunii puterilor în stat și anume :

controlul puterii executive ;

controlul legislativ executat de Adunarea Deputaților ;

controlul jurisdicțional al execuției bugetare .

Acesta era atribuit unui organism independent, nou inființat, numit Înalta Curte de Conturi și funcționa ca organism auxiliar al Parlamentului.

Prin Constituția de la 30 iunie 1866 precum și printr-o serie de legi (din 8 martie 1874, 2 mai 1879, ianuarie 1895) a fost lărgită sfera de acțiune a controlului exercitat de Înalta Curte de Conturi acordânu-I-se noi competențe în activitatea de control și sancționare a neregulilor constatate.

În anul 1895 cu ocazia discuțiilor privind reorganizarea Înaltei Curții de Conturi a fost pusă problema introducerii controlului preventiv. Acesta a fost aplicat începând din anul 1923 când în art.115 al Constituției adoptată în acel an se prevedea "controlul financiar preventiv și cel de gestiune al tuturor veniturilor și cheltuielilor statului se exercita de către Curtea de Conturi care supune în fiecare an Adunării Deputaților raportul general rezumând conturile de gestiune ale bugetului trecut semnalând totodată neregulile săvârșite de ministere în aplicarea bugetului".

La început controlul financiar preventiv avea ca sarcină prevenirea producerii de acte ilegale generatoare de creanțe, datorii sau pagube materiale.

Prin Legea asupra regiilor autonome din anul 1934 s-au instituit trei sisteme de control preventiv :

unul aplicabil ministerelor și unora dintre administrațiile publice autonome ;

unul aplicabil unor case și regii transformate în administrații comerciale ;

unul apulicabil administrațiilor publice.

În anul 1948 atribuțiile de control preventiv au fost trecute în sarcina conducătorilor direcțiilor și serviciilor de contabilitate din cadrul întreprinderilor și instituțiilor.

A mai apărut și controlul intern care se afla în subordinea conducerii direcției sau serviciului de contabilitate și avea ca atribuții respectarea normelor de folosire a mijloacelor alocate de la buget și a celor proprii, respectarea disciplinei financiare și bugetare.

În anul 1957 controlul financiar intern a devenit una din atribuțiile conducătorilor unităților economice asigurând acestora o mai bună cunoaștere a activității financiare, gestionare a unității, activitatea lui fiind îndreptată spre controlul gestionar și spre controlul operațiilor de casă și decontare.

Au fost reglementate unele modificări în sfera de activitate și structura controlului în anul 1970 astfel :

sarcinile controlului preventiv au fost concentrate asupra operațiilor care determină modificări ale patrimoniului.

În anul 1974 s-a hotărât organizarea și efectuarea unitară a controlului financiar preventiv pe toate treptele economiei naționale.

Din anul 1987 a fost extinsă sfera acestuia de cuprindere și asupra operațiunilor privind eliberarea în consum a materialelor, etc.

Controlul financiar a funcționat cu aceste atreibuții până in anul 1991 când datorită schimbărilor din structura economică și politică a țării a fost reorganizat pentru a se adapta noii situații. Astăzi controlul financiar se ri structura controlului în anul 1970 astfel :

sarcinile controlului preventiv au fost concentrate asupra operațiilor care determină modificări ale patrimoniului.

În anul 1974 s-a hotărât organizarea și efectuarea unitară a controlului financiar preventiv pe toate treptele economiei naționale.

Din anul 1987 a fost extinsă sfera acestuia de cuprindere și asupra operațiunilor privind eliberarea în consum a materialelor, etc.

Controlul financiar a funcționat cu aceste atreibuții până in anul 1991 când datorită schimbărilor din structura economică și politică a țării a fost reorganizat pentru a se adapta noii situații. Astăzi controlul financiar se realizează astfel :

la nivel național de către Ministerul Finanțelor prin organe specializate ale acestuia ;

la nivelul ministerelor, celorlalte organe centrale, regiilor autonome, primăriilor ;

la nivelul societăților comerciale și al celorlalți agenți economici.

Prin Legea nr.94 din 8 septembrie 1992 privind " Organizarea și funcționarea Curții de Conturi", a fost organizată Curtea de Conturi ca organ suprem de control financiar și jurisdicție în domeniul financiar funcționând pe lângă Parlamentul României. Ea își exercită funcțiile în mod independent și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legi ale țării.

Organizatoric, Curtea de Conturi este formată din două secțiuni care aveau rolul de a controla …"socotelile de venituri și de credite, cu lichidarea conturilor administrației generale, administrațiilor districtuale și comunale", ca și de a realiza …"examinarea și controlul cheltuielilor precum și cercetarea registrelor datoriei publice și a pensiunilor".

În cazul în care …"prin controlul socotelilor, Curtea constata plastografii, urme de mituire sau deturnări de bani se înștiința Ministerul Economiei și Finanțelor și cel al Justiției pentru a trimite vinovatul în judecată Tribunalelor competente". Concomitent cu înființarea acestui organ suprem de control atât în Țara Românească cât și în Moldova au fost înființate separat de aceasta și alte structuri cu atribuții de control financiar. Astfel la propunerea unuia dintre demnitari, vornicul Iordache Filipescu, a fost aprobată introducerea unei duble forme de control cel obștesc și cel parlamentar.

Controlul obștesc se exercită de către un corp de control specializat format din 13 funcționari.

Odată cu dezbaterea inițiativei de reorganizare a Legii Curții de Conturi din anul 1895, s-a discutat și problema controlului financiar preventiv, abia în anul 1929 a fost aprobată introducerea acestei forme de control financiar ca "atribuție a acesteia, alături de controlul de gestiune și cea jurisdicțională".

Controlul exercitat de către Curtea de Conturi a fost desființat în anul 1957, iar controlul financiar intern din întreaga economie a fost trecut în subordinea conducătorilor unităților și organizat pe principiul specializării în scară, începând cu ministerele, instituțiile și organizațiile centrale de stat și cooperatiste mergând până la unitățile cu contabilitate proprie.

În anul 1959 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și executarea controlului preventiv în instituții, întreprinderi și organizații economice de stat, exercitat de către conducătorul financiar contabil și delegați ai acesteia.

Tot în această perioadă a fost înființată Curtea Superioară de Control Financiar, organism al Consiliului de Stat al republicii Socialiste România care avea ca principale obiective verificarea modului de executare a prevederilor financiare din planul național unic de dezvoltare economico-socială și bugetul de stat, ca și de utilizare a pârghiilor financiare și de credit în conducerea economică.

După anul 1989, controlul financiar contabil a căpătat noi dimensiuni impuse de aplicarea noilor legități ale economiei de piață liberă.Au fost înființate noi structuri de control cărora le-au fost stabilite obiective determinate de condițiile impuse de fenomenele specifice unei perioade neîntâlnite în istoria economică, generate de trecerea de la economia centralizat planificată la economia guvernată de legile de piață liberă.

1.2 Control financiar contabil.

Definiție, obiective, funcții, și clasificare.

Instituirea unui sistem de control financiar contabil asupra modului de formare și utilizare a resurselor financiare ale statului ca și unele dintre organismele specializate să execute această activitate au fost stabilite chiar prin Constituția României .

Astfel, dacă la art. 136 din Legea fundamentală 1 a fost prevăzut, la modul general, că …"formarea, administrarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilorpublice sunt reglementate prin lege ", la art. 139 se nominalizează chiar unul dintre organismele desemnate să efectueze această activitate, "Curtea de Conturi execută controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului …".

In vederea aplicării acestor prevederi, organizarea și exercitarea controlului financiar contabil al statului au fost aprobate și instituționalizate prin legi speciale, cum sunt Legea nr. 94 din 8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României și Legea nr.30 din 22 martie 1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare .

1. Constituția României – adoptată în ședința din 21 noiembrie 1991 a Adunării Constituante.

Controlul financiar contabil se definește ca fiind acțiunea de determinare a unor adevăruri privind starea, proiecția unor activități economice care urmează a se efectua sau starea celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de manifestare al acestora cu prevederile sau normele legale prin care au fost definite, în vederea preîntâmpinării sau depistării și remedierii eventualelor abateri de la aceste prevederi și norme.

Din analiza acestei definiții rezultă că activitatea de control financiar contabil reprezintă mai mult decât o acțiune de verificare determinată de necesitatea cunoașterii unei anumite situații .

Într-un sistem economic pot să apară, la un moment dat, unele disfuncționalități în relațiile pe care statul le instituie, prin prevederi sau norme legale, între operatorii economici sau între aceștia și diferitele organisme guvernamentale . Aceste disfuncționalități pot fi generate atât de cauze subiective, cum sunt sustragerile deliberate ale operatorilor economici de la obligațiile financiare și fiscale față de stat sau gestionarea defectuoasă a activităților.

Controlul financiar contabil, așa cum a fost definit mai sus,prin efectele de prevenire sau de reglare a unora dintre disfuncționalitățile ce pot interveni, la un moment dat, este instrumentul financiar-contabil care servește,în primul rând, intereselor statului în realizarea politicii sale pe termen lung în domeniul economic.

În al doilea rând, controlul financiar contabil servește intereselor agenților economici prin acțiunea de remediere a unor abateri de la prevederile legale cu efecte perturbatorii în activitatea acestora.

Privit din punctul de vedere al misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale este o activitate umană, autonomă și specifică, care servește atât conducerii firmei, societăților și partenerilor ei, cât și autorităților publice și chiar populației .

În al treilea rând, controlul financiar contabil servește celorlalți agenți economici, parteneri, cărora le oferă informații exacte asupra stării patrimoniului unității economice la care se desfășoară verificarea contribuind la mediatizarea aspectelor pozitive sau nu, ale acesteia .

Obiectivele generale ale controlului financiar contabil organizat de stat sunt stabilite prin prevederi legale și se referă la stabilirea modului de folosire a mijloacelor materiale și bănești .

În general acestea vizează verificarea modului de utilizare a tuturor mijloacelor financiare aflate în administrarea mijloacelor financiare aflate în administrarea organelor centrale și locale ale puterii de stat ,precum și de respectare a reglementărilor financiar contabile în activitatea desfășurată de către regii autonome, societăți comerciale și alți agenți economici în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.

Obiectivele controlului finannciar contabil organizat de stat mai vizează,…"respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență la gestionarea mijloacelor materiale și bănești 2."

2. Legea nr.94 din 8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.224 din 9 septembrie 1992.

Mai întâlnim o altă categorie de obiective ale controlului financiar contabil cum ar fi : verificarea modului de formare și utilizare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului unităților administrativ teritoriale, ca și a fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur.

Deosebit de importante sunt obiectivele controlului financiar contabil care au în vedere verificarea modului de gestionare a datoriei publice a statului și a situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe contractate de diverși agenți economici, alții decât statul .

Din cele prezentate mai sus rezultă, că obiectivele controlului financiar contabil propriu sunt stabilite prin lege pentru unitățile administrației centrale și locale de stat (ministere, departamente, prefecturi, Primăria municipiului București), sau prin prevederile statutelor proprii, în conformitate cu normele legale, pentru ceilalți agenți economici (regii autonome, societăți comerciale cu capital de stat sau privat, etc).

O altă categorie de obiective o formează cele ce vizează respectarea normelor legale privind efectuarea încasărilor și a vărsămintelor în concordanță cu rezultatele financiare, ca și cele privind realitatea datelor înscrise în bilanțurile contabile și în conturile financiare de execuție .

Controlul financiar contabil, este una din formele de manifestare a democrației autentice în cadrul funcției economico- organizatorice a statutului de drept democratic și social.

Dintre funcțiile specifice ale controlului financiar contabil menționăm :

Funcția de cunoaștere- evaluare se realizează prin determinarea rezultatelor economice ale unei unități patrimoniale și evaluarea acestora prin raportarea la un sistem de criterii prestabilit.

Funcția are acțiune preventivă și postoperativă, prin stabilirea tendințelor de abatere de la normele și prevederile legale în vigoare și dispunerea măsurilor de desfășurare a activității economice. Caracterul postoperativ al funcției de cunoaștere –evaluare se manifestă prin ansamblul informațiilor referitoare la activitățile economice supuse analizei care constituie principalele surse de informații pentru fundamentarea și aplicarea deciziilor necesare remedierii abaterilor și intrării în regimul de legalitate.

Prin această funcție se realizează procesul de cunoaștere exactă și completă a proceselor sau a activităților supuse controlului financiar contabil care se constituie în principala sursă de informații necesară fundamentării și aplicării deciziilor.

Funcția de îndrumare se realizează prin efectul formativ –stimulativ și de generalizare a experienței pozitive dobândită pe parcursul desfășurării activității de control financiar contabil, atât de cei ce execută controlul cât și de personalul unității controlate.

Caracterul formativ al acțiunii de control financiar contabil este pus în evidență prin activitatea de îndrumare pe care controlorul financiar o desfășoară concomitent cu activitatea de verificare, în legătură cu unele abateri constatate și care pot fi remediate chiar în această perioadă.

Mai constă și în activitatea de prelucrare, de către controlorul financiar, a unor reglementări legale nou apărute și de care ,din diferite motive lucrătorii unității controlate nu au luat încă cunoștință până la data efectuării verificării.

Generalizarea experienței pozitive se manifestă în sugestiile și propunerile făcute de controlorii financiari în legătură cu realizarea unora dintre obiectivele unității controlate, având în vedere experiența dobândită din controlul activității altor agenți economici .

Atât caracterul formativ cât și cel privind generalizarea experienței pozitive devin operaționale cu condiția ca cei investiți să le transmită și să posede, o solidă pregătire profesională și să se bucure de prestigiu și cvredibilitate în cadrul colectivelor în care își desfășoară activitatea de control financiar contabil.

Funcția de constrângere a controlului financiar contabil constă în măsurile administrative, civile sau penale care sunt dispuse în raport cu gradul de implicare al celor ce se fac vinovați de nerespectarea acestor norme.

Măsurile de constrângere se stabilesc direct de organele de control financiar contabil sau, la propunerea acestora, de către organele ierarhic superioare.

După o analiză sumară s-ar părea că funcțiile de îndrumare și constrângere se exclud reciproc, în realitate ambele acționează ca un tot unitar subordonat scopului general, acela al realizării obiectivelor controlului subordonat, stabilirii caracterului de pârghie la dispoziția conducerii agentului economic supus analizei.

Controlul financiar contabil realizează, prin personalul desemnat să exercite această activitate, ambele funcții prin activitatea de îndrumare și soluționare a unor probleme cu care se confruntă unele activități economice, concomitent cu stabilirea și aplicarea sancțiunilor pentru acte sau fapte efectuate în afara prevederilor legale în vigoare.

În afara acestor funcții pe care le vom considera de bază, controlului financiar îi mai sunt specifice și altele din care se menționează :

Funcția de reglare a activității agentului economic controlat prin care se realizează eliminarea factorilor perturbatori în scopul menținerii echilibrului economic și al funcționabilității activității acestuia.

Funcția de prevenire a controlului financiar contabil se manifestă prin efectul de preîntâmpinare a abaterilor de la prevederile legale.

Efectul de prevenire a abaterilor este mult mai benefic pentru desfășurarea,în regim de eficiență a unei activități economice decât acțiunea de

corecție ulterioară care implică mult mai multe costuri, atât materiale cât și de muncă.

Literatura de specialitate mai indică și alte funcții cum sunt cele referitoare la măsurarea abaterilor planificate, diagnosticarea erorilor financiare.

Ca una dintre principalele funcții ale actului de conducere, activitatea de control poate îmbrăca forme diferite în funcție de domeniul în care se exercită, ca și după conținutul, obiectivele și sfera de cuprindere ale fiecăreia dintre aceste forme.

Clasificarea controlului pe forme mai este determinată de modul de împărțire a celor trei puteri ale statului de drept, puterea legislativă, executivă și cea judecătorească.

Controlul financiar contabil se manifestă prin mai multe forme stabilite în funcție de anumite criterii.

După momentul efectuării propriu-zise a activităților sau al întocmirii documentelor supuse verificării față de momentul efectuării acestora, controlul financiar contabil poate lua următoarele forme :

Controlul financiar preventiv se exercită înainte de efectuarea operațiunii sau activității supuse verificării, sau înainte ca un document să fie lansat în procesul economic.

Rolul controlului financiar preventiv este de a opri, înainte de efectuare, toate operațiile care nu sunt legale, necesare sau economicoase, în faza de angajare și de plată, respectiv de încasare.

Obiectul activității acestui control îl formează toate documentele și operațiunile din care derivă drepturi și obligații patrimoniale ale unei unități economice față de alta, persoană fizică sau juridică, sau față de stat.

Controlul financiar preventiv mai poate fi exercitat asupra operațiunilor de creditare, finanțare și de plată, în lei sau valută efectuate în legătură cu activitatea de producție, comerț, investiții sau în alte domenii stabilite prin prevederi sau norme legale.Aceste operațiuni economice care au fost stabilite să fie supuse controlului financiar preventiv, nu pot fi aprobate și nici efectuate dacă verificarea lor, pe obiectivele stabilite, nu a fost exercitată.

Activitatea de control financiar preventiv se exercită de către conducătorul compartimentului financiar contabil din unitatea economică în cadrul căreia se organizează.

Atunci când volumul documentelor și al operațiilor supuse acestei verificări este mare și nu poate fi realizat în timp oportun, conducătorul compartimentului financiar contabil poate desemna și alte persoane din cadrul acestui compartiment, precizând pentru fiecare, operațiile ce urmează a le efectua.

Documentele referitoare la operațiunile supuse controlului financiar preventiv sunt însoțite de actele justificative corespunzătoare, vizate de personalul care le-a întocmit și aprobate de șefii compartimentelor de specialitate.

Controlul financiar preventiv se exercită prin viză. Viza de control financiar preventiv este o atestare legală, pronunțată de către o persoană autorizată, care confirmă că o anumită operațiune economică întrunește condițiile stabilite prin prevederile legale în vigoare .

În situația în care operațiile supuse controlului financiar preventiv nu sunt legale, persoanele care exercită această verificare au obligația să refuze viza pentru efectuarea acestora.

Controlul operativ curent în cadrul căruia activitatea de control financiar contabil se desfășoară concomitent cu efectuarea operațiunii verificate.Acționează sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice și financiare în curs de desfășurare și permite astfel,intervenția operativă pentru asigurarea continuării acestora la parametrii eficienței.Se exercită pe toată durata desfășurării proceselor economice supuse acestei acțiuni de verificare identificându –se, atât în timp cât și în spațiu.

Acesta surprinde eventualele disfuncționalități ale proceselor economice chiar în faza desfășurării, deci în momentul cel mai propice efectuării corecțiilor necesare.

Principalele obiective ale controlului operativ curent constau în verificarea și stabilirea abaterilor și a deficiențelor în legătură cu existența, integritatea și păstrarea bunurilor de orice fel, efectuarea recepțiilor și a inventarierilor , conducerea evidențelor contabile și stabilirea realității datelor înscrise în bilanț.

Personalul desemnat să exercite această formă de verificare are obligația să efectueze controlul în conformitate cu prevederile legale, să consemneze abaterile și deficiențele în documente de control, pe bază de date și fapte reale, exacte și să aplice sau să propună sancțiuni.

Controlul ulterior este forma controlului financiar contabil care se exercită după efectuarea activităților și proceselor economice supuse verificării.

Sfera de acțiune a controlului ulterior se întinde asupra activităților desfășurate de instituțiile statului, de regiile autonome și agenții economici cu capital de stat sau privat, în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor față de diferite bugete ale acestuia.

O categorie de obiective ale acestui control vizează modul de formare și gestionare a resurselor diferitelor bugete și a fondurilor speciale ca și a datoriei publice a statului.

Controlul ulterior exercitat de agenții economici are ca

principale obiective verificarea modului de gospodărire a mijloacelor materiale și bănești.

Aceste trei forme ale controlului financiar contabil păstrează între ele strânse legături de influențare, condiționare și completare reciprocă astfel :

dacă principalele obiective ale controlului financiar contabil ulterior constau în a depista și mobiliza resursele existente, de a constata lipsurile și pagubele, de a propune măsuri de remediere a deficiențelor, obiectivele controlului financiar contabil preventiv sunt de a preveni toate aceste acțiuni ;

dacă activitatea de control financiar preventiv crează condițiile de desfășurare a operațiilor economice, controlul financiar contabil ulterior stabilește dacă aceste condiții au fost respectate ;

dacă prin controlul financiar preventiv, efectuarea operațiunilor economice pentru care nu au fost îndeplinite condițiile legale, se oprește în faza de angajare sau de plată, controlul financiar contabil ulterior examinează atât legalitatea desfășurării operațiunilor cât și rezultatele activității controlate.

După structurile care o exercită, activitatea de control financiar contabil se împarte în :

Control financiar contabil exercitat de către instituțiile statului , poate îmbrăca cele trei forme preventivă, operativ –curentă și ulterioară în funcție de unitățile desemnate să –l exercite .În sfera de activitate controlul financiar contabil este exercitat de către Curtea de Conturi a României, organ de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar care funcționează pe lângă Parlamentul României.

În sfera executivului, controlul financiar contabil este exercitat prin structurile specializate ale Ministerului Finanțelor, formate din Direcția generală a controlului financiar de stat (DGCFS) și Garda Financiară, care acționează în vederea prevenirii și combaterii fraudelor, contravențiilor și a infracțiunilor la regimul fiscal, vamal și de prețuri .

Controlul propriu al unităților economice se realizează în scopul prevenirii unor abateri și deficiențe cu caracter economic din activitatea acestora.Necesitatea creării unui sistem de control propriu rezultă atât din nevoia cunoașterii în detaliu și în orice moment a stării patrimoniului propriu cât și din cerințele privind stabilirea eventualelor răspunderi pentru situații care au afectat corecta administrare a acestuia.

Organizarea unui sistem de control intern care să constate deficiențele în legătură cu modul de gestionare a patrimoniului și de îndeplinire a obligațiilor unității economice față de stat, este benefică în vederea realizării programelor acestuia privind încasarea veniturilor bugetare.

Pentru o mai bună credibilitate în fața partenerilor, controalele interne trebuie validate și de către o autoritate externă, independentă față de cele două entități, emitentul și receptorul sau utilizatorul acesta.

Activitatea de control extern cunoscută sub denumirea de audit financiar, se realizează de către profesioniști independenți sau organizați în structuri distincte ca persoane juridice, care efectuează tot una din formele prezentate ale controlului financiar contabil. Controlul financiar contabil intern efectuat de către organele proprii ale unei unități economice se exercită în următoarele două forme :

Controlul financiar preventiv, este definit ca activitatea ce se efectuează în scopul evitării nerespectării prevederilor legale în vigoare ce ar realiza efecte care să perturbe activitatea economică.

În sfera de activitate a controlului financiar preventiv se include următoarele categorii de operațiuni :

– operațiunile din care derivă drepturi sau obligații patrimoniale ale agentului economic față de diferite persoane fizice și /sau juridice ;

– operațiunile bancare privind acordarea fondurilor de la buget și a altor operațiuni similare cu caracter financiar ;

– operațiunile privind creditarea, finanțarea și efectuarea de plăți în lei și /sau valută privind activitatea de producție ;

Controlul financiar de gestiune, reprezintă activitatea de verificare efectuată în vederea urmăririi respectării dispozițiilor legale cu privire la gestionarea și gospodărirea mijloacelor materiale și bănești, pe baza documentelor înregistrate în evidența tehnico –operativă, financiară și contabilă.

În funcție de specificul activității controlul financiar de gestiune are ca obiective principale respectarea normelor legale cu privire la :

existența, integritatea și păstrarea bunurilor și valorilor de orice fel și deținute sub orice titlu ;

utilizarea valorilor materiale și bănești, declasările ți clasările de bunuri ;

efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor și plăților în lei și în valută de orice natură, inclusiv a salariilor și a reținerilor din acestea și a altor obligații față de salariați ;

întocmirea și circulația documentelor primare și de evidență tehnico –operativă și contabilă.

În afara acestor forme de bază, controlul financiar contabil mai poate fi clasificat și după alte criterii, astfel :

După volumul controlat al documentelor și al operațiunilor ce fac obiectul unei acțiuni de verificare, controlul financiar contabil se împarte :în control total și control prin sondaj .

Controlul total este forma controlului financiar contabil care se realizează, atunci când persoana desemnată pentru efectuarea verificării este obligată să pronunțe în scris, un aviz în legătură cu legalitatea, eficacitatea și eficiența modului de realizare a unei operațiuni sau a legalității întocmirii unui document.

Acesta presupune verificarea tuturor documentelor și activităților emise și efectuate în perioada analizată.

În controlul prin sondaj se cuprind cele mai reprezentative documente și activități emise și efectuate în perioadele de maximă activitate ale unității economice.

Cea mai dificilă problemă, este alegerea eșantionului optim, reprezentativ al documentelor, astfel ca din constatările rezultate să poată fi desprinsă o concluzie generală, valabilă pentru întregul sistem controlat.

După durata și intensitatea efectuării, controlul financiar contabil se împarte în control continuu și control periodic.

Controlul continuu se exercită pe toată durata efectuării operațiunilor economice controlate fără întreruperi sau scăderi de ritm.

Controlul periodic se desfășoară la anumite intervale stabilite prin programe, în funcție de particularitățile fenomenelor economice și necesitățile de informare asupra fenomenelor de manifestare ale acestora.

Lipsa elementului inopinat în organizarea acestei forme de control poate crea, o anumită rutină atât din partea controlorului cât și a celor controlați, fapt ce poate duce la obținerea de rezultate mai puțin spectaculoase.

2.1. Organizarea controlului financiar contabil

În perioada tranziției de la economia centralizat planificată la economia de piață, mulțimea fenomenelor noi ca și lipsa unui foarte exact cadru legal impun necesitatea creării unor noi forme de control.

În vederea realizării acestui important obiectiv al economiei de piață prin legi distincte s-a aprobat ca organizarea și exercitarea controlului financiar contabil al statului, să se realizeze prin structuri specializate atât în sfera de acțiune a Guvernului cât și în cea a Parlamentului.

De asemenea, au mai fost realizate creșterea autorității și a prestigiului controlului financiar contabil și evitarea stărilor conflictuale între contribuabili și organele de control cât și crearea cadrului legal al desfășurării acțiunilor de verificare pe baza unei metodologii unice de control.

A) Organizarea controlului financiar contabil al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte atât pentru activitatea desfășurată în cadrul guvernamental cât și pentru cea desfășurată în sfera de activitate a legislativului.

Pornind de la importanța colectării la diferite bugete a veniturilor statului, s-a considerat necesar ca activitatea de control fiscal să fie reglementată prin prevederi distincte.

În sfera de acțiune a Parlamentului realizarea activității de control financiar contabil a fost aprobată prin Legea nr.94 din 8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

La baza aprobării acestor prevederi legale privind organizarea controlului financiar contabil au stat câteva principii care asigură instituirea diferitelor forme de manifestare ale acestuia în raport cu structura și noile cerințe ale economiei naționale.

Principiul adaptabilității la structurile organizatorice și funcționale ale economiei naționale presupune, necesitatea ca formele specifice ale controlului financiar contabil să fie organizat în funcție de structură.

Necesitatea adaptării formelor de control la structurile organizatorice și funcționale ale economiei naționale rezidă din însăși procesul permanent al evoluției acesteia în căutările economiei ideale.

Principiul specializării presupune ca formarea personalului cu atribuții de control financiar contabil să aibă ca obiective specializarea acestuia pe activitățile principale realizate la nivelul economiei naționale.

Aplicarea corectă a acestui principiu are efecte benefice prin utilizarea judicioasă a timpului afectat acestei acțiuni determinată de eliminarea perioadei de însușire a prevederilor legale și a normelor teoretice care reglementează activitatea controlată, tocmai datorită specializării profesionale a controlorilor.

Principiul autocontrolului presupune ca la organizarea activității de control financiar contabil să se țină seama de faptul că în toate procesele economice există, sau ar trebui să existe, o permanentă activitate de autocontrol realizată de către toți participanții la actul economic.

Principiul controlului extern

Aplicarea acestui principiu este reclamată și de faptul că prin exercitarea controlului extern, unității verificate i se conferă o certificare a rezultatelor obținute din activitatea proprie de control intern.

Principiul integrării presupune ca organizarea controlului financiar contabil să se facă de manieră să asigure atât la nivel micro cât și la nivel macro cuprinderea a cât mai multor activități care contribuie la procesul de fundamentare a deciziilor.

Pornind de la unele dintre aceste principii teoretice, defalcată pe forme de control și în cadrul acestora pe fiecare structură în parte, activitatea de control financiar contabil, în România a fost organizată astfel :

2.1.1. Organizarea controlului financiar contabil în sfera de acțiune a executivului

În sfera de acțiune a executivului, activitatea de control financiar contabil este organizată pe structuri distincte care funcționează atât în cadrul Ministerului Finanțelor ca organ central care are și atribuții de control și care pune în aplicare politica guvernamentală în domeniul financiar cât și în cadrul Guvernului însuși.

Ministerul Finanțelor, ca organ central al puterii executive care pune în practică programul guvernului în domeniul financiar, are ca principale obiective administrarea generală a finanțelor publice, stimularea desfășurării activității economice pe criterii de eficiență și echilibru economic și nu în ultimul rând exercitarea, prin structurile specializate ale sale, a controlului și supravegherii financiare a instituțiilor de stat, a regiilor autonome și a societăților comerciale.

Activitatea de control financiar contabil desfășurată în cadrul Ministerului Finanțelor este organizată în structuri distincte, astfel :

2.1.1.1. Direcția generală a controlului financiar de stat

Direcția generală a controlului financiar de stat (DGCFS), este structura specializată, care pune în aplicare politica acestuia în domeniul controlului financiar contabil, în legătură cu modul de administrare și utilizare a mijloacelor financiare aparținând organelor centrale și locale ale administrației de stat și instituțiilor de stat, modul de respectare a reglementărilor financiar contabile în activitatea desfășurată de regiile autonome, societățile comerciale cu capital majoritar sau integral de stat.

Aceasta funcționează în structura Departamentului controlului financiar, contabilității și participațiilor statului (DCFCP) și este organizată pe servicii și birouri funcționale, în cadrul cărora lucrează inspectori financiari care realizează toate sarcinile profesionale rezultate din Regulamentul general de organizare și funcționare (RGOF) a Ministerului Finanțelor.

La nivelul județelor și a municipiului București, controlul financiar contabil este exercitat prin Direcțiile de control financiar de stat (DCFS), care funcționează în structura Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat (DGFPCFS).

Conducerea DGCFS este asigurată de către un director general și trei directori generali adjuncți, care au în subordine mai mulți șefi de servicii și șefi de birouri.

Cu excepția Serviciului de metodologie, organizarea controlului și urmărirea realizării sarcinilor (SMOCURS) și a Biroului de relații cu structurile ministerului (BRSM), activitatea celorlalte servicii (SO) are caracter operativ și au ca obiective realizarea sarcinilor de verificare la unitățile economice împărțite în principalele ramuri ale economiei naționale, industrie, agricultură, transporturi, comerț – dar și la instituții publice, societăți bancare și alte instituții financiare.

Tot în cadrul acestui Serviciu de metodologie, organizarea controlului și urmărirea realizării sarcinilor se mai realizează activitățile de elaborare a normelor metodologice privind acțiunile de control financiar de stat, instruirea permanentă din centrală și teritoriu a personalului, îndrumarea controlului financiar preventiv și a celui de gestiune din ministere, prefecturi și societăți comerciale cu capital de stat.

Așa cum s-a arătat, sarcinile serviciilor operative organizate, pe structura economiei naționale, constau în verificarea modului de utilizare a mijloacelor financiare și bănești aparținând regiilor autonome, precum și a capitalului social al statutului la societățile comerciale, ca și de respectare de către toate aceste unități economice a reglementărilor financiar contabile din punctul de vedere al realității și exactității înregistrărilor în evidențe, în vederea stabilirii corecte și a îndeplinirii integrale și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale față de structurile centrale sau teritoriale ale statului.

În cadrul serviciilor operative se elaborează tematici, procedee și tehnici de control pe fiecare domeniu de activitate, pe baza reglementărilor legale în vigoare și a uzanțelor existente în domeniu.

În domeniul bancar, al asigurărilor sociale ca și în alte domenii economice, sarcinile de control financiar contabil ale DGCFS urmăresc modul de respectare a exactității și realității înregistrărilor în evidențe, în ceea ce privește stabilirea corectă și îndeplinirea integrală și la termenele legale a tuturor obligațiilor financiare și fiscale față de stat.

Controlul exercitat de DGCFS mai are sarcina de a verifica modul de aplicare și funcționare a pârghiilor financiare și valutare, în special a celor care vizează echilibrul financiar și valutar, nivelul practicat al dobânzilor și influențele acestor elemente asupra bugetului de stat.

Conducerea DGCFS poate convoca, periodic sau ori de câte ori este necesar, conducerile direcțiilor de control financiar de stat din județele și municipiul București, în vederea analizării activității desfășurate de acestea și stabilirea măsurilor ce se impun pentru realizarea sarcinilor și atribuțiilor ce le revin din prevederile legale în vigoare și a normelor interne date în aplicarea acestora.

Un rol deosebit revine directorului general și directorilor generali adjuncți în activitatea de soluționare a plângerilor și contestațiilor formulate de unitățile controlate față de abaterile consemnate în actele de control întocmite de personalul de specialitate în cadrul acțiunilor organizate de conducerea DGCFS.

Directorul general al DGCFS este membru al Comandamentului Gărzii Financiare, calitate care-I conferă dreptul și obligația de a participa la ședințele periodice ale acestei structuri de control aparținând tot Ministerului Finanțelor.

Activitatea de control financiar contabil este exercitată de către personal specializat încadrat în funcțiile de inspector financiar debutant, inspector financiar gradele 4, 3, 2, 1 și 1 A pe baza experienței în activitate și a testării cunoștințelor profesionale.

Garda Financiară

Garda Financiară este organizată în structura Departamentului controlului financiar, contabilității și participațiilor statului din Ministerul Finanțelor, ca un corp de control financiar, militarizat, neîncazarmat ale cărui obiective, stabilite prin prevederile legale, constau în efectuarea de verificări în localuri și dependințele în care se produc, se depozitează și se comercializează bunuri sau se desfășoară activități care fac obiectul impozitării.

În vederea realizării obiectivelor și subobiectivelor sale, Garda Financiară verifică registrele și alte documente din care rezultă îndeplinirea obligațiilor fiscale față de stat și are dreptul să ridice și să rețină documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau a contravențiilor constatate.

În funcție de constatări, Garda Financiară aplică sancțiunile corespunzătoare, potrivit prevederilor legale în vigoare și a normelor date în aplicarea acestora.

Garda Financiară este organizată pe două structuri principale ; la nivelul Ministerului Finanțelor există o substructură centrală, numită în continuare Garda Financiară Centrală (GFC) care, în județe și municipiul București au drept corespondenți Secții ale Gărzii Financiare (SGF).

Garda Financiară centrală este structurată pe divizii și compartimente astfel:

divizia de metodologie, programe și valorificarea actelor de control ;

două divizii de control operativ ;

divizia resurse umane, dotare și financiar contabilitate ;

compartimentul juridic, cercetări și anchete interne ;

compartimentul relații cu publicul, mass-media și protocol.

Secțiile județene și a municipiului București sunt structurate ca și Garda Financiară Centrală, tot pe divizii și compartimente al căror număr variază în funcție de mărimea județului la nivelul căruia este organizat.

Structura conducerii Gărzii financiare și a personalului acesteia au fost aprobate prin Ordinul nr.817 din 14 aprilie 1998 al ministrului finanțelor, emis în vederea aplicării prevederilor Legii nr.30 din 22 martie 1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare.

Conducerea Gărzii Financiare este asigurată de către Comisarul general care are în subordine trei comisari generali, comisari șefi de secție și comisari șefi de divizie.

Coordonarea întregii activități a Gărzii Financiare este realizată de către un comandament condus de către un secretar de stat din Ministerul Finanțelor și care este alcătuit din conducătorii direcțiilor de impozite și taxe, Direcției generale a controlului financiar de stat, Direcției generale a regiilor și participațiilor statului, Direcției generale a vămilor, Inspecției generale pentru activitatea internă și comisarul general.

Comandamentul Gărzii Financiare își desfășoară activitatea în baza programului propriu în cadrul întrunirilor convocate trimestrial sau ori de câte ori este necesar, unde analizează :

rapoartele de activitate periodice ale Gărzii Financiare ;

activitatea de colaborare a Gărzii Financiare cu celelalte structuri ale Ministerului Finanțelor ;

rezultatele obținute de Garda Financiară în cadrul acțiunilor organizate independent sau în colaborare cu alte structuri cu atribuții de control financiar contabil ;

propunerile de măsuri privind îmbunătățirea cadrului legislativ de realizare a controlului financiar contabil în scopul îmbunătățirii acestei activități.

Personalul Gărzii Financiare este format din comisari cu studii superioare și medii. După vechime în această funcție comisarii cu studii superioare sunt încadrați pe mai multe categorii : comisar debutant, comisar principal IV, comisar principal III, comisar principal II, comisar principal I și comisar principal A.

Personalul cu studii medii este împărțit pe aceleași trepte ierarhice ca și comisarii cu studii superioare. Personalului Gărzii Financiare îi revin următoarele obligații de serviciu principale :

să-și desfășoare activitatea în respectul Constituției, al legilor în vigoare și jurământului solemn ;

să încheie cu obiectivitate și fără părtinire acte de control în care să consemneze constatările făcute ;

să fie devotați serviciului, să respecte ordinele date de șefii ierarhici și să informeze asupra modului de îndeplinire a acestora ;

să păstreze secretul de serviciu asupra acțiunilor de control, al informațiilor cu caracter confidențial deținute ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu și să nu le facă publice, în afara cazului când îndatoririle funcției sau necesitățile justiției impun contrariul ;

să păstreze în bună stare bunurile din dotare și însemnele de legitimare ;

să efectueze, conform programării, serviciul de permanență la sediu, în regim militarizat, în uniformă, înarmat conform regulilor interne privitoare la executarea acestuia emise de comisarul general.

Încălcarea cu vinovăție a acestor obligații de serviciu atrage aplicarea de sancțiuni disciplinare, contravenționale sau penale, după caz.

La angajare personalul Gărzii Financiare este obligat să depună Jurământul solemn, al cărui text se consemnează într-un document scris, semnat de comisarul în cauză și se păstrează în arhiva unității Gărzii Financiare din care face parte.

Personalul Gărzii Financiare, care este dotat cu arme de foc, poate face uz de acestea, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a misiunilor ordonate în următoarele situații :

împotriva acelora care încearcă să pătrundă în mod ilegal în incinta sediilor Gărzii Financiare ;

împotriva persoanelor care ripostează sau încearcă să riposteze cu arme sau alte obiecte care pun în pericol viața ori integritatea corporală a comisarilor ;

împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele mai sus menționate.

În planul activității interne comisarul general propune angajarea sau eliberarea din funcții a personalului Gărzii Financiare sau realizează el însuși aceste activități, în raport de funcția fiecăruia și aplică după caz, alte sancțiuni prevăzute de lege.

Activitatea de control financiar contabil desfășurată de către Garda Financiară este realizată de diviziile operative de control cu sprijinul celorlalte compartimente funcționale.

Principalele atribuții ale diviziilor operative de control constau în organizarea și efectuarea de controale ordinare și/sau extraordinare în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ale regulamentului propriu de organizare și funcționare aprobat de ministrul finanțelor.

În funcție de natura abaterilor constatate, întocmesc documentația necesară și o transmit, împreună cu actele de control, la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat în raza de acțiune în care se află agenții economici controlați, în vederea valorificării constatărilor privind obligațiile de plată neachitate în termen de către aceștia.

La sfârșitul anului și periodic pe parcursul acestuia, transmit către divizia de metodologie, programe și valorificarea actelor de control din centrala Gărzii Financiare propuneri de noi obiective de control în vederea includerii acestora în programul de activitate al acestei structuri cu atribuții de control financiar contabil.

Garda Financiară, atât la nivel central cât și la nivelul secțiilor sale teritoriale mai realizează și alte activități, colaterale activității de control financiar contabil dar indispensabile acesteia, în legătură cu pregătirea profesională a personalului, gestionarea și valorificarea bunurilor confiscate, gestionarea și păstrarea armamentului, mijloacelor de transport și a altor mijloace materiale din dotare.

2.1.1.3. Direcția generală a vămilor

Direcția generală a vămilor (DGV) este organismul specializat al Ministerului Finanțelor care înfăptuiește politica economică a Guvernului României în domeniul vamal. Principalele sarcini ce rezultă din prevederile legale de reglementare a activității vamale se referă atât la stabilirea cadrului juridic de taxare a mărfurilor care fac obiectul importului, exportului sau tranzitării acestora pe teritoriul național cât și în controlul modului de organizare și efectuarea practică a acestei acțiuni.

Tariful vamal este actul normativ care stabilește ansamblul taxelor vamale ce se percep și se încasează pentru mărfurile ce fac obiectul importului, exportului sau tranzitului la nivelul teritoriului național.

Direcția generală a vămilor verifică modul de achitare de către titularii operațiunilor sau de către alte persoane fizice sau juridice competente, a sumelor ce constituie obligații de plată către stat, stabilește eventualele diferențe și asigură încasarea acestora.

Organizează controlul pe timp de zi sau de noapte a magaziilor, depozitelor și altor obiective aparținând unor persoane fizice sau juridice care realizează operațiuni de import, export sau tranzit de mărfuri, ca și mijloacele de transport ale acestora în vederea stabilirii modului de respectare a prevederilor legale în domeniul vamal.

Pentru realizarea acestor obiective, personalul de specialitate efectuează controlul financiar contabil al registrelor, corespondenței și al oricăror alte documente ce fac obiectul unor activități de comerț exterior, care au fost efectuate în ultimii cinci ani de la data verificării. În funcție de rezultate, persoanele desemnate să exercite controlul vamal dispun măsurile de prevenire a fraudelor și de intrare în legalitate prin acțiuni proprii sau prin sesizarea organelor competente să le exercite.

Direcția generală a vămilor este condusă de un director general, în cadrul căreia funcționează Corpul de control, care își desfășoară activitatea prin Serviciul de integrare vamală europeană și Serviciul control financiar de gestiune.

Activitatea practică a unităților vamale se realizează atât prin unități fixe, instalate în punctele de frontieră, porturi, aeroporturi sau în diferite localități, cât și prin unități mobile care acționează pe teritoriul național. Vama își desfășoară activitatea pe bază de norme juridice care reglementează taxa intrării, tranzitării și ieșirii în și din afara teritoriului național a mărfurilor și realizează controlul la trecerea frontierei de stat în legătură cu modul de îndeplinire a formalităților vamale.

Frauda este actul făptuit cu rea credință, de inducere în eroare și înșelare a autorităților cu privire la calitatea unei mărfi, în scopul sustragerii de la plata impozitelor și a taxelor, pentru dobândirea de foloase sau câștiguri ilicite. Prevenirea, combaterea și sancționarea fraudelor constatate în domeniul vamal se realizează de către Direcția de supraveghere și control vamal.

Direcția de supraveghere și control vamal este condusă de un director general adjunct și doi directori, adjuncți ai acestuia și este compusă din brigăzi de supraveghere și control vamal, birouri și compartimente de control cu ajutorul cărora efectuează verificări în baza competențelor DGV, pe teritoriul național.

Mai efectuează investigații, supravegheri și verificări, în cooperare cu alte organe de control abilitate ale statului, în cazurile în care există indicii de încălcare a prevederilor legale în vigoare, care au drept scop acțiuni de spălare a banilor prin operațiuni economice supuse controlului vamal.

2.1.1.4. Direcția generală de impozite și taxe

Direcția generală de impozite și taxe (DGIT), directe și indirecte, este structura Ministerului Finanțelor care pune în aplicare, politica guvernamentală în domeniul impozitelor și taxelor. Prin intermediul controlului financiar contabil, aceasta urmărește, analizează și verifică pe baza raportărilor lunare, trimestriale și anuale ale unităților teritoriale ,precum și prin deplasări la fața locului, modul de realizare a veniturilor bugetare formate din impozite și taxe , a debitelor create în anul curent și a creanțelor restante.

Debitele curente și restante care formează creanțele bugetare ce constau în impozite și taxe, amenzi și alte sume ce reprezintă venituri publice, se realizează prin încasare normală, executare silită sau alte modalități. Titlul de creanță este documentul prin care o autoritate legală, competentă constată și individualizează obligația de plată a unor sume datorate către stat.

Constituie titlu de creanță actul declarativ al contribuabilului pentru obligațiile față de bugetul statului ce-I revine din aplicarea politicii de impozite și taxe sau din procesul verbal de impunere, deconturile sau declarațiile ce cuprind rezultatele controlului sau constatările pentru diferențele dintre obligațiile de plată achitate de către plătitor și cele legal datorate la care se adaugă majorările determinate ca urmare a efectuării cu întârziere a plății.

Dintre măsurile asiguratorii practicate, cele mai cunoscute sunt sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și ipoteca asiguratoare asupra bunurilor imobile ce aparțin debitorilor.

În cazul dispunerii sechestrului asigurator, sumele în lei sau mijloacele de plată străine se ridică și se consemnează la o bancă comercială abilitată să exercite astfel de operațiuni în conturi, pe numele debitorului, dar care nu pot fi abilitate de către acesta până la soluționarea definitivă a cauzei.

Procedura de executare silită a debitorului constă din două etape distincte : o primă etapă premergătoare etapei propriu-zise a executării silite, a debitorului îi este adusă la cunoștință înștiințarea de plată a sumei datorate. Înștiințarea de plată se face, prin poștă cu scrisoare recomandată și confirmare de primire, prin intermediul agenților fiscali sau prin afișare la sediul structurii în raza căreia se află domiciliul stabil al debitorului.

În cazul în care debitorul, din diferite motive, nu efectuează plata în termenul stabilit și comunicat prin înștiințarea de plată, se declanșează procedura de executare silită prin aducerea la cunoștință acestuia a somației. Comunicarea somației este obligatorie și se aduce la cunoștința debitorului prin poștă, cu scrisoare recomandată și confirmare de primire, sau prin personalul organelor de executare, caz în care debitorului i se solicită să confirme, prin semnătură primirea somației.

Comunicarea somației se mai poate face și prin mass-media, prin publicarea în cotidiene de largă circulație. Dovada comunicării somației constând din confirmarea de primire se arhivează și se înregistrează în evidența structurii abilitate să efectueze operațiunea de executare silită.

Controlul se exercită inopinat sau în baza unui program stabilit și aprobat la nivelul conducerii direcției în care sunt menționați toți debitorii, persoane fizice sau juridice, principalele obiective ca și termenele de efectuare a verificărilor planificate. Față de obiectivele de control financiar contabil, stabilite prin programele de control, personalul desemnat să aplice măsurile de executare silită are dreptul să cerceteze toate locurile sau incintele în care debitorul își depozitează sau păstrează bunurile materiale și să solicite orice document sau element material care pot constitui probe în stabilirea cu exactitate a întregii averi a acestuia.

2.1.1.5. Alte organe de control financiar contabil ale Ministerului Finanțelor

Direcția generală creanțe și aranjamente interne și externe ale statului (DGCAIES), are obligația controlării modului de încasare de la intern sau extern a creanțelor ce provin din diferite plasamente efectuate din împrumuturile interne și externe de stat, ca și din fondul de risc constituit din contribuția agenților economici beneficiari de garanții guvernamentale, la credite contractate de aceștia.

De asemenea, Direcției generale a contabilității îi revin importante sarcini de control asupra modului de organizare și conducere a contabilității de către agenții economici și instituțiile publice, urmărind asigurarea ținerii corecte și la zi a evidenței patrimoniului, întocmirea bilanțurilor și a dărilor de seamă contabile.

Obiectivele de control financiar contabil ale Inspecției generale pentru activitatea internă, constau în verificarea activității direcțiilor generale din Ministerul Finanțelor, inclusiv activitatea desfășurată de Garda Financiară și Direcția generală a vămilor precum și de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat din județe și municipiul București.

2.1.1.6. Departamentul de Control al Guvernului

Departamentul de Control al Guvernului este condus de către un secretar de stat, care îndeplinește funcția de șef de departament și un adjunct al acestuia cu rang de subsecretar de stat. Este organizat pe următoarele compartimente funcționale :

– compartimentul de control economico-financiar, tehnic și investițional ;

– compartimentul pentru protecția consumatorului și protecție socială ;

– compartimentul de studii interdepartamentale elaborate pe baza concluziilor desprinse din controalele efectuate ;

– compartimentul juridic.

Personalul încadrat în aceste compartimente este format din controlori guvernamentali de specialitate și din salariați care asigură activitatea funcțională a Departamentului.

Principalele atribuții ale Departamentului de control al guvernului pentru a căror realizare este necesară utilizarea procedeelor și a tehnicilor specifice controlului financiar contabil sunt :

– controlul execuției bugetului de stat, în vederea întocmirii coraportului, a legalității alocațiilor bugetare și a modului de utilizare al acestora în respectarea principiilor de eficacitate și eficiență ;

– controlul execuției balanței de încasări și plăți externe, a modului de utilizare a împrumuturilor de stat sau a celor garantate de către guvern și a mărimii și a cauzelor datoriei publice ;

– controlul modului de utilizare a resurselor umane, materiale și financiare de către organele centrale și locale ale statului, a integrității patrimoniului acestuia din țară și străinătate inclusiv cel deținut prin societățile mixte ;

– controlul modului de utilizare a subvențiilor acordate de către guvern, a fondurilor publice guvernamentale ca și a realizării obiectivelor de investiții finanțate din fondurile statului.

2.1.2. Organizarea controlului financiar contabil în sfera de acțiune a legislativului

Activitatea de control financiar contabil organizat pe lângă Parlamentul României este realizată de către Curtea de Conturi a României.

Curtea de Conturi a României a fost reînființată în anul 1992 printr-o Lege specială 1 ca urmare a înscrierii acestei sarcini în Constituție, unde la art.139 se prevede …"Curtea de Conturi execută controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului ".

1. Legea nr.94 din 8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.224 din 9 septembrie 1992.

Înalta Curte de Conturi a României a fost înființată la data de 24 ianuarie/5 februarie 1864, dată la care domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat legea pentru înființarea acesteia …"voind a da o garanție mai mult țării despre dorința …ca întrebuințarea banilor publici să fie supusă unui control, pe cât de serios pe atât de neatârnat de orice bănuieli de înrâuire din partea agenților însărcinați cu manipulația statului".

Legea de organizare a Înaltei Curți de Conturi promulgată în anul 1864, a fost modificată de mai multe ori, mai întâi prin Decretul din 8 martie 1874, prin care a fost extinsă competența acesteia, ca instanță de jurisdicție și asupra …"conturilor de materii, valori și materiale brute, confecționate și de consumație, precum și asupra oricărei persoane, alta decât contabilul care, fără autorizație legală, se amestecă în mânuirea banilor publici sau diferite alte valori".

Conform prevederilor Legii nr.94 din 8 septembrie 1992, Curtea de Conturi a fost definită ca organ suprem de control și de jurisdicție în domeniul financiar.

Ulterior, printr-o nouă prevedere legală 1 o seamă de prerogative aprobate prin Legea din 94 din 8 septembrie 1992 au fost restrânse sau anulate.

1.Legea nr.99 din 26 mai 1996, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în monitorul Oficial nr.236 din 27 mai 1999.

Conform acestor noi prevederi …"Curtea de Conturi este autoritatea administrativă autonomă de control financiar care

exercită și atribuții jurisdicționale asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public ."

Principalele modificări aduse Legii nr.94 din 8 septembrie 1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, în domeniul controlului se referă la :

– eliminare activității de control preventiv ;

– restrângerea activității de control ulterior prin eliminarea din sfera de activitate a acesteia a persoanelor juridice la care statul și unitățile sale administrativ teritoriale participă cu mai puțin de 50 % la formarea capitalului social ca și a celor care nu își îndeplinesc obligațiile financiare către stat.

Organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României are la bază principiul independenței conform căruia aceasta se supune numai legii, programul său este decis în mod independent și în deplină autonomie, iar membrii săi se bucură de inamovibilitate.

Curtea de Conturi este formată dintr-un număr de 24 de consilieri de conturi, aleși de către Parlament pe baza principiului independenței. Curtea de Conturi a României este organizată pe secții de control și de jurisdicție, colegii jurisdicționale, camerele de conturi județene și Secretariatul general.

În cadrul Curții de Conturi funcționează Procurorul general financiar și procurorii financiari care își exercită atribuțiile pe lângă Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, colegiile jurisdicționale și camerele de conturi județene.

Secția de control este compusă din consilieri de conturi și din controlori financiari, și este condusă de către unul din consilieri care îndeplinește funcția de președinte de secție.

Principalele obiective ale Secției de control sunt de a efectua verificarea conturilor de execuție ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale și ale fondurilor de tezaur, precum și al datoriei publice a statului.

Secția jurisdicțională este instanță de fond și de recurs compusă din consilieri de conturi și condusă de către unul dintre aceștia, care îndeplinește funcția de președinte de secție. Judecă în primă instanță întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de către președinții secțiilor de control ale Curții de Conturi.

Secția jurisdicțională judecă în ultimă instanță cererile de recurs îndreptate împotriva încheierilor și sentințelor pronunțate de colegiile jurisdicționale, în calitate de instanță de fond, ca și recursurile în interesul legii, declarate împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor jurisdicționale, date în cadrul plângerilor introduse împotriva încheierilor prin care completele au dispus descărcarea de gestiune.

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi este compus din judecători financiari și este condus de un președinte de colegiu.

Colegiul jurisdicțional judecă și hotărăște cauze privind plata de despăgubiri civile pentru pagube și plata de amenzi, pentru abateri cu caracter financiar comise de către administratori, gestionari sau alte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi.

Camerele de conturi județene sunt structurile locale care exercită funcțiile de control ale Curții de Conturi a României în unitățile administrativ-teritoriale ale țării.

Colegiul jurisdicțional al Camerei de conturi județene, judecă în primă instanță cauza privind plata de despăgubiri civile pentru pagube, și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar la unități administrativ-teritoriale și instituții publice de interes local.

Procurorul general financiar și procurorii financiari funcționează pe lângă Curtea de Conturi și își exercită atribuțiile în concordanță cu sarcinile secțiilor de control, ale Colegiului jurisdicțional și ale Camerei de conturi județene. Conducerea activităților desfășurate de Curtea de Conturi este realizată de Plen, Comitetul de conducere, președintele și vicepreședinții numiți dintre consilierii de conturi.

Plenul Curții de Conturi este format din cei 24 de consilieri de conturi, membrii ai Curții de Conturi, își exercită atribuțiile numai dacă cel puțin 2/3 din numărul membrilor săi sunt prezenți iar hotărârile se adoptă cu o majoritate de ¾ din numărul celor prezenți.

Comitetul de conducere este format din președinte și vicepreședinții Curții de Conturi, președinții de secții și cinci consilieri de conturi aleși de Plen.

Comitetul de conducere al Curții de Conturi avizează organizarea și efectuarea acțiunilor de control solicitate prin hotărâri ale Camerei Deputaților sau Senatului, sau a celor care nu au fost cuprinse în programul anual de control aprobat de Plen.

Președintele reprezintă Curtea de Conturi și asigură relațiile acesteia cu instituțiile și autoritățile publice și cu organismele naționale și internaționale de profil, convoacă și prezidă ședințele plenului și comitetului de conducere, numește și revocă personalul Curții de Conturi, exercită acțiuni disciplinare pentru abateri ale judecătorilor financiari și aplică sancțiuni controlorilor financiari ai personalului de specialitate.

Membrii Curții de Conturi în număr de 24, au calitatea de consilieri de conturi, sunt numiți pentru o perioadă de șase ani de către Parlamentul României la propunerea Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților.

Condițiile ce se cer îndeplinite de către o persoană pentru a candida la funcția de consilier de conturi, sunt studii superioare economice sau juridice, vechime de minim 15 ani în activități din domeniile economic sau juridic.

Controlorii financiari sunt numiți de președintele Curții de Conturi pe baza rezultatelor obținute în urma examenului de testare a cunoștințelor.

Funcția de controlor financiar este incompatibilă cu orice altă funcție privată, cu excepția celei didactice din învățământul superior. Judecătorii financiari și procurorii financiari se numesc pe o durată de șase ani, de către Președintele României, la propunerea Plenului Curții de Conturi.

B) Organizarea controlului financiar contabil la agenții economici

Organizarea, la agenții economici, a controlului financiar contabil propriu este o sarcină prevăzută prin lege , care stabilește obligativitatea ca ministerele, organele centrale și locale de stat să asigure organizarea și funcționarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu și a controlului financiar preventiv asupra veniturilor și cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de credite.

Principalele obiective ale controlului financiar contabil propriu constau în verificarea modului de organizare a activității de recepție și autorecepție la primirea și livrarea materiilor prime, materialelor și produselor, precum și depozitarea și conservarea lor în cadrul unităților economice în vederea prevenirii degradării, distrugerii sau risipei acestora.

Obiectivele controlului financiar contabil propriu sunt verificarea modului de păstrare și utilizare a formularelor cu regim special ca și modul de organizare a sistemului de pază a incintelor de depozitare a bunurilor de orice fel, ce formează patrimoniul unității economice.

Organizarea controlului financiar contabil propriu se realizează diferențiat, în funcție de cele două forme ale sale, controlul preventiv și controlul de gestiune.

B 1 ) Organizarea controlului financiar preventiv

În baza prevederilor legale în vigoare 1, controlul financiar preventiv se organizează la ministere, organe centrale și locale de stat precum și la regiile autonome, societățile comerciale, asociații și alte persoane juridice care desfășoară activități economico-sociale Pentru realizarea organizării controlului financiar propriu pe baza acelorași prevederi legale 2, unitățile menționate emit

norme proprii care se înscriu în documentele constitutive sau statutele de funcționare ale unităților economice.

La ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și ai fondurilor speciale, controlul financiar preventiv se organizează în baza unor prevederi legale speciale prin organele de control financiar contabil ale Ministerului Finanțelor.

La unitățile economice, altele decât cele coordonate de ordonatori principali de credite, controlul financiar preventiv se organizează de către conducătorul compartimentului financiar contabil care are și sarcina exercitării acestei activități. În funcție de volumul stabilit al documentelor și al operațiunilor ce se supun verificării, conducătorul compartimentului financiar contabil, poate propune ca efectuarea controlului financiar preventiv, să fie executat și de alte persoane din cadrul unității economice.

1. Legea nr.30 din 22 martie 1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial nr.64 din 2 martie 1991.

2. Idem.

Documentele supuse verificării sunt însoțite de actele justificative ale operațiunilor înscrise în acestea.

Persoanele care au întocmit, semnat și aprobat documentele supuse verificării preventive răspund, conform prevederilor legale în vigoare de exactitatea și realitatea datelor înscrise în acestea.

Persoanele împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv trebuie să aibă pregătire profesională de specialitate, experiența necesară realizării operațiunilor de verificare și să îndeplinească anumite condiții privind situația socială personală.

Nu pot fi împuterniciți cu exercitarea controlului financiar preventiv persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate și nici persoanele condamnate și grațiate pentru fapte de abuz în serviciu, fals, uz de fals, înșelăciune, dare și luare de mită sau alte infracțiuni prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.

De asemenea, nu pot fi împuterniciți cu exercitarea controlului financiar preventiv persoanele care au participat la întocmirea operațiunilor supuse acestei verificări.

Ansamblul documentelor și al operațiunilor supuse controlului financiar preventiv este consemnat într-un document denumit

"Cadrul comun al operațiunilor și documentelor supuse controlului financiar preventiv", anexă la decizia de organizare a acestei forme de control financiar contabil propriu.

B 2 ) Organizarea controlului financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune este activitatea de stabilire a unor adevăruri în legătură cu modul de gestionare, de către o unitate economică, a mijloacelor materiale și bănești, prin verificarea respectării normelor legale cu privire la existența, integritatea și păstrarea bunurilor de orice fel, efectuarea încasărilor și a plăților de orice natură.

Controlul financiar de gestiune se organizează într-un compartiment independent, distinct de celelalte compartimente economice, în care își desfășoară activitatea personal de specialitate ale acestuia – inspectori sau revizori de gestiune – conduși de un șef de compartiment. Compartimentul de control financiar de gestiune, organizat structural ca birou sau serviciu, este

condus de un responsabil și se află în subordinea directă a ordonatorului principal de credite sau a conducătorului unității.

2.2 Exercitarea controlului financiar contabil de către Curtea de Conturi a României

Curtea de Conturi a României își exercită funcția de control în baza programului de control elaborat în mod autonom și pe baza Hotărârilor Camerei Deputaților și a Senatului .

Exercitarea funcției de control este realizată de către Curtea de Conturi prin verificarea modului de formare și utilizare a resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și mișcarea fondurilor între aceste bugete.

De asemenea, controlează modul de constituire, utilizare și gestionare a fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur ca și formarea și gestionarea datoriei publice , utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului.

Controlul financiar contabil se exercită în baza programului annual propriu, aprobat de către Plenul Curții de Conturi și verifică conturile gestiunilor publice de bani, alte valori și bunuri materiale publice, conturile execuției de casă a subvențiilor și alocațiilor bugetare pentru investiții acordate altor beneficiari decât instituțiile publice, bilanțurile și conturile de execuție ale ordonatorilor de credite bugetare și ale administrațiilor care gestionează fondurile, ce se supun regimului bugetului public, ca și conturile operațiunilor referitoare la datoria publică.

Scopul principal al controlului financiar contabil ulterior , exercitat de către Curtea de Conturi, este de a constata dacă conturile verificate, sunt exacte și conforme cu realitatea, dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele și în condițiile stabilite prin prevederile legale.

Scopul controlului financiar contabil exercitat de către Curtea de Conturi verifică dacă gestionarea împrumuturilor de stat s-a făcut în baza prevederilor legale și dacă obligațiile și creanțele statului și ale unităților administrative sunt garantate sau îndreptățite, iar activele sunt protejate conform legii.

În planul calitativ al gestionării unor activități macroeconomice, scopul controlului financiar contabil exercitat de către Curtea de Conturi, este de a stabili necesitatea și oportunitatea angajării cheltuielilor bugetare ca și a modului de aprobare a unor viramente de credite bugetare și acordării de credite suplimentare, din punct de vedere al economicității, eficacității și eficienței acestor operațiuni.

Astfel, în cazul în care, în urma verificării efectuate pe parcursul execuției bugetare, la persoanele juridice din sfera de acțiune a Curții de Conturi, se constată abateri de la prevederile legale, controlorii financiari întocmesc procese verbale de control în care consemnează constatările, prevederile legale nerespectate, efectele economice ale acestora, persoanele răspunzătoare și eventualele măsuri de valorificare operativă a abaterilor, chiar în momentul controlului.

Procesele verbale de control astfel întocmite, se transmit de către consilierii de conturi din Secția de control ulterior sau de șefii compartimentelor de control financiar, ai camerelor de conturi județene procurorului financiar, însoțite și de propunerile acestora privind modul de valorificare a constatărilor înscrise în termen de 5 zile, de la înregistrarea la Curtea de Conturi. După analiza procesului verbal, procurorul financiar se pronunță în termen de 10 zile de la primire, întocmind, în funcție de constatările consemnate, următoarele documente :

– Actul de sesizare a colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, în vederea stabilirii în vederea stabilirii răspunderii juridice ;

– Actul de sesizare a organelor de urmărire penală atunci când abaterile constatate în procesul verbal, constituie infracțiuni, conform legii penale ;

– Actul de clasare a cauzei atunci când constatările consemnate în procesul verbal de control, au fost eronat calificate ca abateri de la prevederile legale în vigoare.

Operațiunea de clasare a cauzei se dispune atunci când din analiza actului de control procurorul financiar constată că abaterile consemnate nu se încadrează în prevederile legale în vigoare.

Atât conținutul actului de sesizare a Colegiului jurisdicțional cât și cel al actului de clasare se comunică părților interesate care, în termen de 30 de zile de la comunicare, au posibilitatea adresării Procurorului general financiar a unei plângeri împotriva acestor soluții.

Procurorul general financiar poate admite plângerea și, în acest caz, sesizează Colegiul Jurisdicțional competent, în vederea stabilirii de către acesta, a răspunderii juridice sau, în situația în care constată fapte ce constituie infracțiuni, sesizează organul de urmărire penală.

În cazul în care nu admite plângerea, Procurorul general financiar restituie dosarul în cauză solicitând completarea acestuia sau reluarea controlului și refacerea procesului-verbal.

Părțile interesate pot contesta soluția Procurorului general financiar sau a completului printr-o cerere de reexaminare adresată Curții de Conturi care, în cazul în care o admite, va dispune sesizarea Colegiului Jurisdicțional competent să judece cauza în instanță sau va sesiza organele de urmărire penală pentru fapte ce constituie infracțiuni.

La sfârșitul execuției bugetare, Curtea de Conturi exercită controlului financiar contabil ulterior al conturilor de gestiune a activităților economice ce fac obiectul activității sale, în vederea descărcării de gestiune. Descărcarea de gestiune este o confirmare legală a faptului că toate operațiunile ce fac obiectul unei activități economice, înregistrate într-un cont de execuție, au fost efectuate în conformitate cu prevederile legale prin care au fost definite.

Curtea de Conturi este singura competentă să decidă asupra descărcării gestiunii unei activități economice, verificată de organele competente ale acesteia. Controlorii financiari, desemnați să efectueze verificarea conturilor întocmite, la sfârșitul acțiunii, întocmesc rapoarte în care se înscriu constatările și concluziile în legătură cu starea operațiilor înregistrate și formulează propuneri privind măsurile ce urmează a fi dispuse față de aceste constatări.

Rapoartele întocmite ca urmare a verificării conturilor, sunt analizate de către un complet format din trei consilieri de control financiar al Camerei de conturi județene și doi controlori financiari, după cum controlul este exercitat la ordonatorii principali de credite sau la cei secundari sau terțiari.

Exercitarea controlului financiar contabil propriu

Necesitatea exercitării controlului financiar propriu rezidă în faptul că, prin efectele sale de prevenire și de corecție gestionara contribuie la procesul de conducere prin furnizarea informațiilor necesare fundamentării și aplicării procesului decizional.

Controlul financiar propriu se exercită prin organe specializate, în forma sa concretă, dar și sub formele neorganizate în mod special cum sunt autocontrolul, controlul mutual și controlul ierarhic al conducătorului.

Autocontrolul este o calitate a tuturor salariaților realizată în urma experienței profesionale dobândite pe baza însușirii prevederilor și normelor care reglementează activitatea pe care aceștia o desfășoară în cadrul atribuțiilor de serviciu ce le revin.

Controlul mutual este forma colectivă a autocontrolului care se exercită în mod permanent pe întregul circuit al documentelor sau al activităților unde fiecare salariat participă atât la realizarea cât și la verificarea acestora.

Realizarea controlului mutual este condiționată de o serie de factori cum sunt necesitatea existenței unui grafic al circuitului documentelor în cadrul unității, stabilirea precisă a responsabilităților în ceea ce privește întocmirea documentelor, semnarea și aprobarea acestora, precum și obligativitatea sesizării de către tot personalul a oricărei nereguli constatate în derularea activității.

Controlul ierarhic al conducătorului este o altă formă care trebuie să funcționeze la toate nivelurile de conducere și decizie ale unității economice. Ca și în cazul controlului mutual, realizarea practică a controlului ierarhic al conducătorului este condiționată de anumiți factori cum sunt necesitatea instruirii prealabile și periodice a subordonaților, să intervină la momentul oportun și nu în ultimul rând, să fie tot timpul dublat de îndrumarea corectă și competentă a acestora.

A1. Exercitarea controlului financiar contabil preventiv

Activitatea de control financiar preventiv se poate exercita, la nivelul unităților patrimoniale, prin personal specializat propriu sau prin personal aparținând unor structuri cu atribuții de control financiar contabil, independent sau integrate, la rândul lor, în instituții guvernamentale.

Din această a doua categorie a făcut parte, până în anul 1999, Curtea de Conturi a României.

În baza legii proprii de organizare și funcționare, Curtea de Conturi a României …"exercită controlul preventiv, prin organe proprii de control, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale…"

Obiectul activității de control financiar preventiv așa cum a fost aprobat prin Legea nr.34 din 8 septembrie 1992, este format din angajamente din care derivă obligații de plată în sarcina statului, plăți efectuate din fonduri publice, deschiderea și repartizarea creditelor bugetare, modificarea situației inițiale a repartizării pe trimestre și pe sub diviziuni ale clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite, concesionării sau închirierii de bunuri public.

Ulterior, prin Legea 1 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, activitatea de control financiar preventiv a fost trecută în sarcina Ministerului Finanțelor.

Exercitarea de către unitățile economice patrimoniale a controlului financiar preventiv, prin organe proprii de control, specializate se realizează în cadrul programului de management general, în scopul exercitării sau limitării pe cât posibil a introducerii în activitatea economică a unor date și informații eronate cu efect perturbator.

Funcția preventivă a acestei forme de control, exercitat de organele proprii, se manifestă la nivel macroeconomic prin asigurarea unei circulații bănești normale cu efecte în evitarea blocajului financiar și nu în ultimul rând, limitarea evaziunii fiscale și a economiei subterane.

Exercitarea controlului financiar preventiv ca formă a controlului financiar propriu, se face prin viză.

Viza de control financiar preventiv este o atestare a unei autorități legale, persoană fizică sau juridică, prin care se confirmă că proiectele de operațiuni supuse controlului său au fost construite în conformitate cu prevederile legale prin care au fost definite.

În vederea acordării vizei, personalul cu sarcini de control financiar preventiv, analizează atât documentele anexate proiectelor de operațiuni cât și alte documente și informații necesare și va consulta, la nevoie, personalul tehnic care participă la operațiunile economice ce fac obiectul analizei.

1.Legea nr.99 din 28 mai 1999, publicată în M. Of. nr.236 din 27 mai 1999.

Operațiunile care nu au fost vizate de către personalul însărcinat cu efectuarea controlului financiar preventiv nu pot fi efectuate și nici înregistrate în evidențele tehnico-operative, financiare sau contabile.

Documentele care conțin operații nevizate, dar efectuate se înregistrează distinct după cum au produs sau nu efecte patrimoniale astfel :

– În cartoteci, la nivelul compartimentului în cadrul căruia au fost emise, pentru operațiunile care nu au dat naștere la efecte patrimoniale;

– În conturi de ordine și evidență, până la clarificare, operațiunile care au produs efecte patrimoniale.

Principalele activități asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv în vederea acordării vizei sunt :

aprovizionarea cu mărfuri, ambalaje, materii prime și materiale, piese de schimb, efectuarea de lucrări și prestări de servicii pe bază de contracte sau de note de comandă încheiate cu parteneri interni și externi :

gajarea, închirierea și concesionarea bunurilor unităților sau a subunităților acestora :

predarea gestiunilor în locație gestionară ;

evaluarea mijloacelor fixe propuse spre vânzare ;

vânzarea prin licitație a activelor.

2.2.1 Metodologia de exercitare a controlului financiar contabil de către Curtea de Conturi a României

In conformitate cu prevederile Legii nr.94 din 8 septembrie 1992, Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar, și funcționează pe lângă Parlamentul României.

În mod concret, Curtea de Conturi își exercită funcția sa de control asupra modului de formare, administrare și utilizare a resurselor financiare ale statului și sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Prin controlul său, Curtea de Conturi urmărește respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.

Curtea de Conturi își exercită funcțiunea de control financiar asupra :

statului și unităților administratv-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public ;

Băncii Naționale a României ;

Regiilor autonome ;

societăților comerciale la care statul,unitățile administrativ-teritoriale dețin singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social ;

organisme autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru .

Funcțiunea de control a Curții de Conturi se exercită prin formele de control preventiv și control ulterior.

Curtea de Conturi își exercită în mod concret atribuțiile de control, pe baza programului propriu de control, având ca obiective stabilite verificarea:

contului general annual de execuție a bugetului de stat ;

contului annual de execuție a bugetelor asigurărilor sociale de stat ;

conturilor anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale ;

conturilor fondurilor de tezaur ;

contului anual al datoriei publice a statului și situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice ;

– modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale Fondului Proprietății de Stat, precum și modul în care acesta își îndeplinește obligațiile prevăzute de lege în aportul la capitalul societăților comerciale .

Curtea de Conturi exercită controlul conturilor mai sus menționate la sediul său sau la fața locului. În acest scop sunt desemnați controlori financiari care să verifice și să întocmească rapoarte în care să prezinte constatările controlului, precum și concluziile sau propunerile cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situația constatată.

În cazul în care conturile prezentate nu întrunesc condițiile care să facă posibilă verificarea lor, controlorii le restituie titularilor acestora, fixând termenul necesar pentru completarea sau refacerea acestora, după caz . Dacă titularii conturilor nu se conformează acestei măsuri, completarea sau refacerea conturilor se face pe cheltuiala acestora, de către unexpert contabil numit de Curtea de Conturi .

Rapoartele astfel întocmite sunt examinate de un complet format din trei consilieri de conturi ai Secției de control ulterior a Curții, care împreună cu șeful compartimentului de control financiar și doi consilieri financiari, vor pronunța încheierea, dintre care pot rezulta mai multe situații ;

restituirea raportului pentru completare ;

descărcarea de gestiune a conturilor analizate ;

sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi sau după caz a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi în vederea stabilirii răspunderii juridice ;

sesizarea organului de urmărire penală în cazul în care din examinarea raportului se constată fapte care potrivit legii penale sunt infracțiuni

În cursul examinării raportului, completul poate cere lămuriri titularilor de conturi sau altor persoane care sunt în măsură să facă aceasta . Încheierea prin care s-a dispus sesizarea colegiului jurisdicțional sau descărcarea de gestiune se comunică părților interesate și procurorului financiar .

Împotriva încheierii prin care s-a dispus descărcarea de gestiune poate fi introdusă plângerea la colegiul jurisdicțional, în termen de 30 de zile de la comunicare. Pentru motive întemeiate, în termen de un an de la pronunțarea încheierii prin care s-a dispus descărcarea de gestiune, procedura examinării conturilor poate fi redeschisă.

În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetare la persoanele juridice, controlorii financiari constată fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, aceștia încheie procese-verbale de constatare.

Actele de constatare se trimit în termen de 5 zile, procurorului financiar de către consilierii de conturi din secțiile de control sau de către șefii compartimentelor de control financiar ale camerelor județene, însoțite de propunerile lor .

Procurorul financiar se pronunță în termen de 10 zile de la primirea actului de control și poate dispune :

-restituirea actului pentru completare ,

-întocmirea actului de sesizare a organelor de urmărire penală ;

-întocmirea actului de clasare a cauzei .

Împotriva actului de clasare, cei interesați pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare. Plângerea se soluționează de procurorul general financiar .

În cazul admiterii plângerii, procurorul general financiar poate dispune, după caz. Sesizarea colegiului jurisdicțional ori a organului de urmărire penală competent sau restituirea dosarului pentru completarea sau refacerea controlului.

Prin modul în care este concepută și organizată, Curtea de Conturi are menirea de asigura populației atât cunoașterea modului în care banii colectați prin impozite și averea publică sunt administrați conform legii, cât și convingerea că toți cei care nu respectă prevederile legale sunt obligați la răspundere și la recuperarea prejudiciilor cauzate.

Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a României . Studiu de caz .

Curtea de Conturi are ca principală atribuțiune efectuarea de controale la următorii :

-Instituții publice care au utilizat fonduri din bugetul public național și la bănci ;

-Regii și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de sta ;

-Societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

A. CONTROLUL ULTERIOR

PRINCIPALELE ACȚIUNI DE CONTROL ULTERIOR :

Acțiuni de control în domeniul execuției bugetului de stat și a bugetelor fondurilor speciale

Curtea de Conturi realizează acțiuni de control la ordonatorii principali de credite finanțați din bugetul de stat și bugetare fondurilor speciale, constatând pagubele și veniturile suplimentare cuvenite bugetului de stat și bugetelor fondurilor speciale. Controlează utilizarea banilor publici aprobați de Parlamentul României prin bugete.

Curtea de Conturi verifică și ordonatorii de credite secundari și terțiari.

Prin structurile sale din județe și Municipiul București controlează modul în care direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat din structura Ministerului Finanțelor acționează pentru evaluarea, constatarea și urmărirea încasării veniturilor bugetului de stat, precum și aplicarea fermă a prevederilor legale din domeniul fiscal, în ceea ce privește încasarea de la contribuabili a impozitelor, taxelor și majorărilor datorate.

În acest domeniu pot apărea o serie de deficiențe care se referă în principal la :

Subevaluarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu impozitele și taxele datorate de persoanele fizice și juridice plătitoare, care nu depun bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie a fiecărui an ;

Evaluarea incompletă a drepturilor cuvenite bugetului de stat, datorită faptului că organele fiscale nu acționează în mod corespunzător pentru identificarea și luarea în evidență a tuturor agenților cu capital privat care sunt înscriși în registrul comerțului. Ca urmare , numeroase societăți cu capital privat se pot sustrage de la plata obligațiilor față de bugetul statului prin nedepunerea la organele fiscale a declarațiilor de impunere prevăzute de lege ;

Neurmărirea pentru încasare, în cadrul termenului prevăzut de lege, a veniturilor suplimentare constatate de organele fiscale ca urmare a controalelor efectuate și neaplicarea dispozițiilor legale privind executarea silită a datornicilor rău platnici ;

Nerespectarea de către organele fiscale a obligațiilor ce le revin din dispozițiile legilor care reglementează domeniul impozitelor și taxelor, precum și a normelor Ministerului Finanțelor referitoare la verificarea periodică a agenților economici în cadrul termenelor stabilite în funcție de natura și volumul obligațiilor fiscale ;

Acordarea de facilități fiscale unor agenți economici fără a se respecta îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, fapt ce poate determina obținerea înlesnirilor respective în mod necuvenit și în defavoarea veniturilor bugetului de stat.

2 .Acțiuni de control în domeniul bancar și datoriei publice

Divizia controlului datoriei publice, garanțiilor guvernamentale și activității bancare au de efectuat acțiuni de control care vizează

– controlul conturilor de execuție ale datoriei publice interne și externe, precum și situația garanțiilor guvernamentale la creditele interne și externe, contractate de diverși agenți economici ;

– controlul modului de utilizare de către Ministerul Învățământului și Ministerul Sănătății, precum și de Regia Autonomă ROMATSA, a creditelor externe destinate reformei învățământului, reabilitării sistemului sanitar, dezvoltării și modernizării serviciilor de trafic aerian .

– veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare precum și utilizarea profitului la BNR, BRCE, BA, BRD ȘI CEC .

respectarea regulamentelor legate la acordarea, utilizarea și rambursarea creditelor pentru agricultură cu dobânda subvenționată de la bugetul de stat.

B. EXEMPLE DIN ACTIVITATEA CURȚII DE CONTURI

În anul supus analizei de bilanț (1997) s-au efectuat circa 8000 de controale, dintre care 51 % la instituțiile publice care au realizat fonduri din bugetul public național și la bănci ; 24 % la regii și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat .

Controalele efectuate s-au finalizat, sub aspectul constatărilor, cu prejudicii sau venituri suplimentare cuvenite bugetului public național însumând 2940 miliarde lei, dintre care :

61 % la instituțiile publice și bănci ,

24 % la regii și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ;

15 % la societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat.

Din volumul pagubelor și veniturilor suplimentare constatate s-a recuperat, în timpul controlului, un volum de 237 miliarde lei (în creștere față de anii anteriori cu 45 %).

Sumele recuperate s-au regăsit, astfel : 27 % la instituțiile publice și bănci, 58 % la regii și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ; 15 % la societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat .

Din datele prezentate rezultă că la instituțiile publice și bănci ritmul de recuperare este mai lent, din cauze multiple (durata proceselor, numărul mare de persoane implicate, starea materială, etc).

În anul 1997 s-au finalizat cercetările specifice Curții de Conturi, efectuate de către procurorii financiari, la 303 de dosare, care s-au trimis la organele de urmărire penală, cu un volum de pagube de 1524 miliarde lei. Sunt cauze dificile, dintre care o bună parte se află în curs de cercetare .

Pe de altă parte, în anul 1997 s-au respins la controlul preventiv documente și acțiuni care nu îndeplineau condițiile legale, valoarea acestora însumând 1700 miliarde lei, dintre care :

1020 miliarde lei au fost însușite de către ordonatorii de credite, nefiind contestate ;

80 miliarde lei au fost contestate și contestația a fost acceptată de către Curtea de Conturi ;

600 miliarde lei au fost contestate, însă contestațiile nu au fost acceptate de către Curte, deoarece nu îndeplineau condițiile legale, însă Guvernul, din rațiuni motivate prin hotărâri punctuale și-a asumat răspunderea, acceptând plata, iar Curtea de Conturi a informat Parlamentul.

În domeniul bancar și datoriei publice

a ) În domeniul datoriei publice interne și externe

În perioada anilor 1992-1996 datoria publică a înregistrat creșteri însemnate având ca principal efect sporirea gradului de îndatorare pe locuitor și un impact semnificativ asupra bugetului de stat . Astfel, datoria publică internă a crescut de la 221 miliarde lei în anul 1992 la 6683,4 miliarde lei în anul 1996 ,iar datoria publică externă a crescut de la 2199 milioane dolari la 6230 milioane dolari . Ca urmare ,a crescut gradul de îndatorare pe cap de locuitor de la 9608 lei în 1992 la 290582 lei în anul 1996 (de peste 30 de ori) și respectiv de la 95,6 dolari la 270,8 dolari .

Plățile de dobânzi și comisioane pentru creditele interne și externe angajate au crescut de la 6,5 miliarde lei în 1992, când reprezentau 0,4 % din volumul total al cheltuielilor bugetare, la 1552,5 miliarde lei în 1996 reprezentând peste 6,5 % din cheltuielile bugetare.

Evoluția ascendentă a datoriei publice a fost determinată de necesitatea realizării programului de reformă economică și socială, susținerea balanței de plăți, creșterea rezervelor internaționale ale statului precum și de acoperire a deficitului bugetar care în perioada 1992-1996 a crescut de peste 20,3 ori.

La aceste cauze , pe care le putem numi obiective, s-au adăugat însă și unele elemente subiective determinate de anumite disfuncționalități constatate de organele Curții de Conturi în procesul de gestionare de către Ministerul Finanțelor și alte ministere implicate a datoriei publice interne și externe.

S-a constatat că numai în anul 1994 s-a preluat necuvenit la datoria publică suma de 17,9 miliarde lei reprezentând obligații financiare aparținând unor agenți economici la care Ministerul Finanțelor a suportat din buget dobânzi, care

în fapt nu trebuiau plătite, în suma de 17,6 miliarde lei, din care în timpul și ca urmare a controlului s-au recuperat 13,9 miliarde lei.

Prin efectuarea unor plasamente cu dobânzi foarte mici (1 –13 %, față de nivelul de 60 –120 % al dobânzilor la depozitele pe termen, practicate de băncile comerciale) Ministerul Finanțelor în calitate de gestionar al datoriei publice, nu a asigurat premisele constituirii surselor necesare rambursării împrumuturilor contractate, fiind nevoit să apeleze la noi credite, fapt ce a dus la creșterea datoriei publice.

b . În domeniul bancar

În urma controlului privind legalitatea acordării și utilizării creditelor cu dobânda subvenționată de stat pentru sprijinirea agriculturii în anii 1995 –1996, acțiune desfășurată la 41 sucursale ale Băncii Agricole, 92 de filiale și agenții, precum și la 640 agenți economici beneficiari de credite, s-a constatat că au fost acordate și utilizate nelegal credite însumând 52,6 miliarde lei la care bugetul statului a suportat necuvenit dobânzi de 9,6 miliarde lei din care s-au recuperat în timpul controlului 4,5 miliarde lei, respectiv 47 %.

Pentru recuperarea diferenței de 5,1 miliarde lei au fost sesizate Colegii Jurisdicționale ale Curții de Conturi sau Parchetul după caz, dosarele respective fiind în curs de soluționare.

Deficiențele constatate se referă la acordarea de credite unor agenți economici care nu aveau calitatea de producător agricol (la 17 agenți economici aceste credite au însumat 2 miliarde lei), folosirea creditelor pentru alte destinații decât cele legate de lucrările agricole sau constituirea de stocuri agroalimentare.

In urma verificării veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor financiare s-a constatat că la unele bănci obligațiile de plată privind impozitele și taxele datorate nu au fost corect calculate și ca atare nu au fost vărsate bugetului statului.

La Banca Română de Comerț Exterior nu s-a calculat impozitul pe profit, taxele vamale și taxa pe valoare adăugată în sumă de 55,4 milioane lei, la care s-au stabilit majorări legale de 58,8 miliarde lei, deoarece din cheltuieli sau din profitul brut s-au constituit o serie întreagă de fonduri la care banca nu avea dreptul, s-au plătit drepturi de diurnă, cazare ,transport cu ocazia deplasării în străinătate a unor persoane care nu aveau calitatea de salariat al băncii sau peste baremurile legale, nu s-au plătit taxe vamale și taxa pe valoarea adăugată pentru importul a 13,5 kg aur fin achiziționat ca material promoțional, dar care în fapt a avut altă destinație.

De asemenea, cheltuielile acestei bănci au fost majorate cu 0,6 miliarde lei și ca urmare nu s-a plătit un impozit pe profit de 0,2 miliarde lei datorită faptului că fostul președinte al acestei bănci a aprobat utilizarea de către diferite persoane fizice și juridice din afara băncii, față de care aceasta nu avea nici o obligație, a unui număr de 34 autoturisme în valoare de 2,2 miliarde lei.

La Banca Agricolă s-a constatat un prejudiciu în dauna bugetului statului cu 7,8 miliarde lei constând din taxa pe valoarea adăugată și impozit pe venit neplătite, aferente serviciilor prestate băncii de firme din străinătate: la Banca Româna pentru Dezvoltare sumele neplătite bugetului au însumat 4,3 miliarde lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată pentru diferite servicii efectuate de

bancă, precum și impozit pentru depășirea fondului de salariu admisibil, care nu au fost calculate conform dispozițiilor legale; la Casa de Economii și Consemnațiuni, ca urmare a majorării nelegale a fondului de participare a salariaților la profit și a fondului de dezvoltare, bugetul statului a fost prejudiciat cu 7,5 miliarde lei.

Casa de Economii și Consemnațiuni, societate bancară pe acțiuni a efectuat plasamente financiare la 3 bănci cu capital privat în sumă de 1906,5 miliarde lei (de la DACIA FELIX 483,2 miliarde lei, de la CREDIT BANK 489,5 miliarde lei și de la COLUMNA 34 miliarde lei).

CEC a ajuns la această situație ca urmare a faptului că nu a luat măsurile corespunzătoare pentru asigurarea prudențialității în sensul constituirii de garanții și analiza temeinică a solvabilității acestei bănci.

La Banca Națională a României s-au constatat o serie de neajunsuri care s-au reflectat în păgubirea bugetului statului cu sume importante , ca de exemplu .

-Sustragerea de la obligația legală de a suporta din profitul net pe anul 1994 al BNR a bonificației de dobândă la creditele acordate în agricultură, ceea ce a determinat ca bugetul statului să suporte o pagubă de 65,2 miliarde lei ;

-Punerea la dispoziția Băncii Agricole de către BNR a unor surse financiare peste necesitățile de creditare cu dobânda redusă pentru agricultură, ceea ce s-a reflectat în diminuarea nejustificată a veniturilor BNR cu 42,2 miliarde lei, precum și neplata la bugetul de stat a unui impozit pe profit însumând 19,7 miliarde lei ;

-Cheltuielile băncii au fost nejustificate majorate cu 1304,4 miliarde lei ca urmare a angajării în mod nelegal în anii 1991 –1992 a două credite de la Banca Română de Comerț Exterior în valoare de 1045,8 milioane dolari.

Acțiuni de control privind utilizarea fondurilor destinate protecției sociale

c . Referitor la venituri

1 ) La verificarea conturilor de execuție pe anul 1996 s-a reținut că cei care au administrat aceste fonduri nu și-au corectat abaterea ce privește neorganizarea și neținerea evidenței analitice pe plătitori a drepturilor legale cuvenite bugetului asigurărilor sociale și celorlalte fonduri destinate protecției sociale.

Din controalele efectuate de către organele Curții de Conturi la agenți economici s-au constatat frecvente cazuri de neachitare a contribuțiilor datorate sau plăți cu mari întârzieri, fondurile respective deținute de agenții economici constituind o formă de creditare pentru activitatea curentă SNCFR-peste 500 miliarde , R.A . a Huilei Petroșani – peste 400 miliarde lei, Sidex Galați –135 miliarde lei etc, obligații neonorate, care la finele anului 1997 aproape s-au dublat, fără a adăuga și majorările de întârziere aferente .

De menționat că marii datornici au beneficiat și de înlesniri la plată ( scutiri de plată a majorărilor de întârziere).

În aceste condiții, bugetul asigurărilor sociale de stat a devenit deficitar, fiind necesară intervenția bugetului statului cu subvenții de peste 400 miliarde lei la finele anului 1996 .

2) Nu au fost clarificate toate problemele datorate ( CAS, pensie suplimentară, fondul de risc și accidente), întrucât, legislația în materie a fost adoptată în perioada 1991 –1992, iar ulterior au apărut unele acte normative cu influențe directe sau indirecte asupra acesteia, care au afectat cu sume importante venituri bugetelor fondurilor destinate protecției sociale .

În această situație, Ministerul Muncii și Protecției Sociale îi revenea obligația de a clarifica unele aspecte și de a propune modificările necesare pentru punerea de acord a legislației în domeniu cu prevederile celorlalte acte normative, însă aceasta s-a realizat doar într-o mică măsură, creându-se confuzii în rândul contribuabililor, inclusiv a personalului de specialitate din cadrul ministerului, care au emis și transmis avize cu conținut contradictoriu .

3) Potrivit prevederilor art.6 și 7 din Ordonanța Guvernului nr.66/1994 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, se bonifică dobânda pentru disponibilitățile din cont, pentru care există convenții între titularul contului și trezoreria .

Din verificarea efectuată s-a constatat că Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu a încheiat convenție pentru veniturile extrabugetare încasate din comisionul de 1 % cuvenit camerelor județene de muncă, pentru prestațiile efectuate în legătură cu păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale persoanelor juridice și fizice și derulate prin trezorerie, astfel încât, pentru disponibilitățile anului 1996, în sumă de 20 miliarde lei, nu s-a bonificat nici o dobândă, fondul respectiv fiind lipsit în această situație de cca. 1 miliard lei .

d . Referitor la cheltuieli

Din fondul de șomaj, în anul 1996 s-a cheltuit suma de 97 miliarde lei, pentru acordarea de credite cu dobânda subvenționată întreprinderilor mici și mijlocii în scopul creării de noi locuri de muncă, în special pentru șomeri .

Controalele efectuate de organele Curții de Conturi au scos în evidență unele nereguli în acordarea și utilizarea creditelor (documentație incompletă, nerespectarea graficului de angajare a șomerilor, utilizarea pentru alte destinații a creditelor acordate, nerespectarea condițiilor la acordarea creditelor) în 18 cazuri, în sumă de 1,2 miliarde lei, o parte din sume fiind recuperate în timpul controlului, iar pentru altă parte procurorii financiari au investit Colegiile Jurisdicționale competente în soluționarea cauzelor, în vederea reîntregirii fondului de șomaj .

Din controalele și analizele efectuate de către organele Curții de Conturi s-a constatat că Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în calitate de gestionar al fondului de șomaj a eliberat cu ușurință sumele solicitate de unitățile din sectorul producției de apărare, pentru plata indemnizațiilor personalului civil, în perioadele întreruperii activității, ca urmare a lipsei de materii prime și comenzi, în baza unor note de fundamentare sumare .

De asemenea, a rezultat că profitând de lipsa de supraveghere și control, unii agenți economici fie că au solicitat și obținut sume din fondul de șomaj fără a se încadra în categoria respectivă, fie că au solicitat sume mai mari decât aveau dreptul, constatându-se plăți nelegale și nejustificate din acest fond în sumă de peste 500 milioane lei .

Rezultatele obținute ca urmare a controalelor efectuate în anul 1997 la agenții economici

În conformitate cu prerogativele conferite de Legea nr.94 /1992 și în baza programului de control pe anul 1997 au fost efectuate controale în domeniul energetic (petrol, gaze naturale, energie electrică), a agriculturii, silviculturii, apărării naționale și mineritului.

Încălcările de la legislația în vigoare au fost instrumentate în 373 procese verbale de control care au fost trimise procurorilor financiari spre examinare și a lua măsurile de valorificare prevăzute de lege. Au fost constatate venituri suplimentare datorate bugetului de stat în sumă de 418,5 miliarde lei și prejudicii în sumă de 288,8 miliarde lei, fiind virate operativ obligații de la buget în sumă de 60,2 miliarde lei și recuperate prejudicii în sumă de 20,2 miliarde lei.

În acest context exemplificăm principalele nereguli constatate și măsurile luate.

În domeniul petrolului

În control au fost cuprinși agenți economici care prelucrează țițeiul (rafinăriile); cei care transportă țițeiul și produsele petroliere, precum și cei ce valorifică la intern și extern produsele petroliere (SC PECO SA, SC Petrolexportimport SA, SC Rafirom SA).

Controlul Curții de Conturi a pus în evidență existența în aceste domenii a unor grave nereguli care au avut consecințe negative asupra economiei, în general, cât și asupra dezvoltării ramurii petroliere.

Deteriorarea gravă a situației financiare a agenților economici cu capital de stat și îndeosebi rafinăriilor prin încheierea și derularea contractelor, în condiții total dezavantajoase, prin utilizarea unor fonduri destinate procurării țițeiului în alte scopuri, pentru împrumuturi sau crearea de fonduri de rezerve, prin majorări nelegale a costurilor de producție sau prin necorelarea periodică a prețurilor de livrare la intern a țițeiului în funcție de evoluția prețurilor externe și a cursului de schimb valutar, astfel :

Vânzarea de produse petroliere fără a se urmări și asigura încasarea contravalorii acestora, care însumează 223,8 mld. lei

Facturarea parțială sau totală cu mare întârziere (6-12 luni) și la un curs valutar mai mare decât cel de la data efectuării plății la extern a dus la crearea unui prejudiciu în sumă de 10,2 mld. lei ;

Realizarea de către SC Rafirom de venituri necuvenite, în sumă de 15 mld. lei, prin aplicarea adaosurilor comerciale la prețurile de livrare practicate de rafinării nu numai la produsele petroliere supuse comercializării, așa cum prevăd normele, ci și la cele destinate activității de producție ;

Utilizarea de către SC Rafirom SA (Compania Română de Petrol) a unor fonduri în sumă de 51,1 mld. lei alocate de stat pentru importul de țiței și utilizate în alte scopuri în condițiile în care societatea a contractat în perioada 1993-1996 un volum de credite de 796 mld. lei pentru importul de țiței și produse petroliere și pentru care a suportat dobânzi în sumă de 135 mld. lei.

Necorelarea periodică a prețurilor de livrare la intern în funcție de evoluția prețurilor externe la țițeiul din import și nivelul cursului de schimb a dus la înregistrarea din perioada 1993-1996 de influențe nefavorabile în sumă de 769,2 mld. lei, care s-au reflectat negativ în rezultatele financiare ale rafinăriilor. Această situație s-a amplificat în anul 1997, când influențele nefavorabile repartizate pe costurile rafinăriilor au însumat 5.357 miliarde lei.

Din verificarea modului de respectare a clauzelor din contractele încheiate cu partenerii străini privind procesarea țițeiului din import au rezultat ca nereguli: încasarea unor taxe de procesare inferioare celor contractate, neîncasarea unor taxe de depozitare sau virarea cu mare întârziere (peste 1 an) a TVA aferent produselor rezultate din procesare și valorificate la intern care au totalizat 6,4 mld. lei.

Favorizarea în numeroase situații a unor agenți economici prin vânzarea și încasarea de produse petroliere la prețuri mai mici decât cele legale contractuale sau de cotație constatate la majoritatea agenților economici controlați (rafinării PECO) a determinat crearea unor prejudicii în sumă de 25,4 mld. lei.

Neconstituirea și nevirarea la bugetul de stat și fondurile speciale a unor obligații în sumă de 36,9 mld. lei, din care în timpul controlului s-au virat operativ cu această destinație 16,9 mld. lei.

În domeniul agricol

Organele de control ale Curții de Conturi au efectuat controlul pe linia modului de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul statului pentru contractarea și achiziționarea la fondul de consum și semințe a principalelor produse agricole.

Din verificare au rezultat în principal următoarele încălcări ale actelor normative care reglementează acest domeniu :

nerecuperarea contravalorii îngrășămintelor chimice acordate din alocații bugetare producătorilor agricoli care nu și-au onorat obligațiile contractuale, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 20,5 mld. lei (1994-1997);

neîncasarea primelor și sumelor fixe acordate de la bugetul de stat în condițiile nerespectării de către beneficiari a prevederilor legale, precum și a subvențiilor primite necuvenite în sumă de 99,3 mld. lei ;

nevirarea la bugetul de stat a unor obligații reprezentând impozit pe profit, TVA, etc. în sumă de 15,0 mld. lei (inclusiv majorările).

În domeniul gazelor naturale

Organele de control au efectuat verificări asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului de către R.A. Romgaz și unitățile din subordine. Aspectele care constituie încălcări ale legislației constau din :

înregistrarea de pierderi peste cele legale admise, neînregistrarea și neîncasarea veniturilor reprezentând contravaloarea gazelor naturale livrate, efectiv sau a celor livrate peste cotele repartizate, care au creat regiei un prejudiciu în sumă de 32,1 mld. lei ;

majorarea nelegală și nejustificată a cheltuielilor regiei cu suma de 5,8 mld. lei prin includerea în costuri a amortizării unor mijloace fixe primite cu titlu gratuit sau care nu erau în proprietatea regiei ;

diminuarea nelegală a obligațiilor față de bugetul de stat în sumă de 10,9 mld. lei prin calcularea eronată a impozitului pe profit sau prin neînregistrarea unor venituri realizate ;

constituirea de fonduri de dezvoltare nelegale în sumă de 12,7 mld. lei din cota de amortizare calculată eronat asupra mijloacelor fixe, care nu sunt proprietatea regiei.

În domeniul energiei electrice

Organele de control ale Curții de Conturi au efectuat un control tematic asupra legalității unor operațiuni derulate de R.A. Renel prin Banca Columna. Din verificare au rezultat următoarele aspecte care constituie încălcări ale legislației în vigoare, astfel :

constituirea de depozite bancare în lei la Columna Bank și încasarea de dobânzi mai mici decât cele practicate de alte bănci comerciale la care avea deschise conturile curente a determinat diminuarea veniturilor financiare ale regiei cu suma de 2,9 mld. lei ;

angajarea unor credite în valută pentru importul de combustibil tehnologic în loc să utilizeze propriile resurse financiare și să participe la licitația valutară a generat cheltuieli suplimentare și neeconomicoase în sumă de 66,1 mld. lei (diferențe de curs valutar, dobânzi, comisioane), fapt ce a produs regiei un prejudiciu efectiv în sumă de 39,0 mld. lei (au fost scăzute dobânzile obținute la depozitele în lei create – 27,1 mld. lei).

În domeniul mineritului

În perioada 1994-1996 agenții economici controlați au beneficiat de subvenții pentru produse și activități în sumă de 2.820,3 mld. lei. Controalele efectuate au scos în evidență încălcări de la legislația care reglementează acest domeniu, astfel :

acordarea de subvenții de la bugetul de stat pentru acoperirea diferențelor dintre costurile de producție și prețurile cu ridicata unor regii autonome de interes național (R.A. H. Petroșani, R.A. Cărbunelui Ploiești ) mai mari decât cele cuvenite legal în sumă totală de 13,1 mld. lei și care nu au fost restituite în termen bugetului de stat;

utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât pentru destinația stabilită în sumă totală de 6,3 mld. lei respectiv : virări de sume fără documente justificative legale în contul sindicatelor ( R.A. Lignit Oltenia ), plăți nelegale reprezentând salarii sau lucrări de investiții , achiziționarea de mijloace fixe ( autobuze ), decontarea unor lucrări de natura investițiilor pe cheltuieli de exploatare (R.A. Cupru Deva, R.A. Cărbunelui Ploiești).

BIBLIOGRAFIE

1 . Petre Popeangă : Controlul financiar al contului datoriei publice , Editura Fundației "România de Mâine"

2. Petre Popeangă : Controlul Financiar Contabil , Editura Tribuna Economică, București 1999

3 . Mircea Boulescu , Marcel Ghiță : Control financiar , Editura Eficient , București 1997

4 . Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României publicată în Monitorul Oficial Nr. 94/08.09.1992 .(modificată).

5 . Control economic financiar Nr.4, editor "Tribuna economică" București – aprilie 1998 .

Control economic financiar Nr.11, editor "Tribuna economică" , București – noiembrie 1998 .

Legea 31/1990 privind societățile comerciale . M.Of. nr.126-127 din 17 noiembrie 1990.

Legea pentru înființarea Curții de Conturi a României din 24 ianuarie 1864 M.Of. nr. 18 din 24 ianuarie 1864.

Legea 99/1999 privind Curtea de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial nr.236 din 27 mai 1999.

=== concluzii ===

Concluzii

În perioada actuală, a cărei caracteristică principală este preocuparea permanentă de promovare a criteriilor generale ce vizează în mod prioritar laturile calitative ale activităților umane, nevoia de cunoaștere devine o condiție absolut indispensabilă desfășurării, în regim de eficiență, a tuturor fenomenelor care se nasc și se dezvoltă în cadrul unei colectivități.

Orice sistem economic, oricare ar fi forma sau natura sa, este alcătuit dintr-un complex de activități și fenomene supuse unui proces continuu de transformări și prefaceri structurale, determinate de scopurile pentru care a fost creat, de obiectivele ce și le-au propus cei care îi coordonează, ca și de condițiile în care aceste obiective se realizează.

Coordonarea tuturor acestor activități, având drept țel realizarea în condiții de eficiență a scopurilor finale, presupune din partea personalului însărcinat cu managementul general al unităților economice, o foarte exactă cunoaștere a întregii game de fenomene ce le guvernează și le determină.

Procesul de cunoaștere a fenomenelor care, prin forma proprie de manifestare, guvernează întreaga activitate economică, se realizează prin instrumente teoretice și practice specifice fiecărui domeniu.

Controlul financiar contabil reprezintă prin rezultatele sale, una din cele mai importante surse de informații necesare desfășurării în condiții de eficiență a activității de management, a cărei principal scop este stabilirea deciziilor optime ce vor fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de activități economice la realizarea programelor și a obiectivelor propuse.

Pornind de la necesitatea prevenirii unor astfel de situații ca și de la nevoia permanentă de informare, la nivel național a fost instituit prin legi speciale, Constituția, un sistem complex de control dimensionat să acopere cea mai mare parte a ariei de desfășurare a activității financiar contabile din România.

Prin Constituția României au fost stabilite atât obligativitatea instituirii unui sistem de control financiar contabil asupra modului de formare și utilizare a resurselor financiare ale statului cât și unele dintre organismele specializate să execute această activitate.

La dimensionarea, prin prevederi legale a activității de control financiar contabil s-a avut în vedere ca aceasta să cuprindă, în primul rând, operațiunile privind formarea și utilizarea resurselor bugetare precum și a angajamentelor din care derivă obligații de plată în sarcina statului, dar și obiective privind utilizarea fondurilor acordate de la bugetul de stat destinate subvenționării unor activități precum și utilizarea mijloacelor și a fondurilor din dotarea regiilor autonome, ca și alte obiective cu caracter mai general.