Viitorul Europei Si Tratatul Constitutional

INTRODUCERE

Aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 constituie un moment de referin ă în istoria na iunii. Este un moment la realizarea căruia a fost mobilizată întreaga societate românească timp de mai bine de un deceniu. Calitatea de membru al Uniunii Europene va avea implica ii majore pentru factorii de decizie ai politicii române ti, motiv pentru care este de dorit ca fiecare dintre acestea să î i elaboreze un document strategic privind implica iile i organizarea de după momentul aderării.

Lucrarea de fa ă este necesară pentru a aduce un plus de coeren ă în politica externă, pentru a stabili orientările de bază ale acesteia i pentru a genera o perspectivă strategică la nivelul factorilor de decizie în domeniu. O strategie post-2007 este de asemenea necesară pentru identificarea rolului i a pozi iei României într-o Uniune aflată la răscruce i pentru identificarea i valorificare oportunită ilor ce se deschis României.

Elaborarea strategiei de post-aderare este un demers de auto-definire care va arată atât partenerilor europeni cât i cetă enilor României profilul, a teptările, valoarea adăugată a ării noastre in interiorul UE, dar i obiectivele urmărite în procesul de integrare. Îndeplinirea obliga iilor în cadrul Uniunii Europene, promovarea intereselor na ionale i identificarea priorită ilor actuale sunt esen iale în perspectiva unei imagini a României de partener activ i de încredere în UE.

Strategia externă post-aderare nu reprezintă un program de guvernare i nici nu înlocuie te strategiile sectoriale existente de securitate (Marea Neagră, Balcani, Orientul Mijlociu) ci vine să le completeze i să le angreneze într-o logică integrată. Ea define te un concept al politicii externe a României ca stat membru UE, al rolului diploma iei ca vector de promovare a intereselor politice, de securitate i economice, pornind de la realită ile prezentului i asigurând suficientă flexibilitate pentru ac iunea externă în viitor. Documentul invită factorii de decizie să reflecteze asupra unor op iuni i priorită i în materie de ac iune externă.

Pe un plan mai amplu, această strategie atrage aten ia asupra necesită ii mobilizării tuturor resurselor inclusiv a celor din afara spectrului diplomatic tradi ional. În lumea contemporană există instrumente i factori care influen ează politica externă i de aceea, orice evaluare strategică a politicii externe trebuie să ină cont i de ace ti factori .

1

CAPITOLUL I

VIITORUL EUROPEI SI TRATATUL CONSTITUIONAL

Tema centrală a dezbaterii asupra viitorului Europei este cea privind perspectivele Tratatului Constitu ional, ca proiect esen ial pentru func ionarea eficientă a institu iilor unei Uniuni extinse.

Dezbaterea actuală vizează atât chestiuni legate de Tratatul Constitu ional stricto sensu (perspectivele continuării procesului de ratificare, ale intrării în vigoare, eventuala revizuire), cât i problematici mai largi privind reforma UE (eficientizarea institu iilor, cre terea gradului de democratizare i transparen ă, apropierea de cetă eni, extinderea i capacitatea de absorb ie a Uniunii).

Votul cu dublă majoritate, extinderea votului cu majoritate calificată, introducerea pre edin iei permanente a Consiliului European, crearea func iei de ministru de externe i cooperarea permanentă structurată în domeniul securită ii i apărării sunt mecanisme prevăzute de Tratatul Constitu ional, având drept obiectiv eficientizarea ac iunii UE, evitarea blocajelor i a procedurilor deseori greoaie existente în prezent, i care sunt susceptibile de a crea probleme.

Ajungerea la un consens asupra proiectului constitu ional i intrarea in vigoare a acestuia ar oferi institu iilor comunitare, Uniunii în ansamblul său, posibilitatea de a func iona mai eficient1.

Extinderile succesive, de la 6 la 27 de state membre reprezintă una din realizările cele mai de succes ale Uniunii, atât ca proiect politic, cât i din perspectivă economică2.

La 3 mai 2006, Comisia Europeană a dat publicită ii o comunicare privind efectele economice i comerciale ale extinderii de la 10 mai 2004 (topica de preferat) a UE cu 10 noi state membre. Concluzia generală a Comunicării Comisiei este aceea că, la doi ani după aderarea primilor 10, cea mai mare extindere a UE este considerată un succes economic

1 Ion Avram, Uniunea Europeană i aderarea României, Editura Sylvis, Bucure ti, 2001, p. 78-79.

2 Elena Zenovia Geană, Surse de informare privind Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Bucure ti, 2003, p. 67-69.

incontestabil pentru toate statele implicate. Sunt prezentate efectele pozitive ale extinderii asupra cre terii economice, stabilită ii macro-economice, investi iilor intra-comunitare, continuarea reformelor structurale în cadrul Uniunii. De asemenea, raportul Comisiei „demontează” o serie de mituri i scenarii pesimiste vehiculate pe tema extinderii, precum cre terea migra iei ilegale sau delocalizarea masivă a companiilor. Media venitului pe cap de locuitor, fluxul investi iilor străine i ponderea exporturilor au înregistrat o dinamică pozitivă în toate cele 25 de state al UE.

Aceea i comunicare probează că Extinderea a ac ionat ca o for ă de modernizare, atât la nivelul noilor state membre, cât i la nivelul întregii Uniuni. UE 10 a contribuit de o manieră semnificativă, prin integrarea în pia a internă, la realizarea unor schimbări structurale în economia Uniunii, într-o perioadă care coincide cu accentuarea fenomenului globalizării i cu emergen a unor economii concurente (China, India etc.), în momentul în care UE avea realmente nevoie de factori de întărire a competitivită ii3.

În domeniul politic i de securitate, extinderea a contribuit la promovarea valorilor democratice, a stabilită ii i a statului de drept, reprezentând o adevărată reunificare politică a continentului european i a condus inevitabil la stabilitate pe continentul european.

Discu iile curente privind extinderea post UE-27 vizează două regiuni: statele din Balcanii de Vest (Macedonia – stat candidat de la sfâr itul anului 2005, iar Croa ia aflându-se aflată în pole position) i Turcia, care, în termeni pragmatici, sunt văzute ca principale vizate de dezbaterea în curs; statele destinatare ale politicii de vecinătate a UE, pentru care perspectiva calită ii de membru nu este deocamdată luată serios în considerare4.

În cazul Balcanilor de Vest, se conturează o opinie consensuală că aderarea celor două state la UE este greu de imaginat a avea loc mai devreme de 2013. La finalul mandatului Pre edin iei austriece a UE a fost lansată dezbaterea asupra extinderii, realizându-se pentru întâia oară o conexiune explicită între extinderea viitoare i aspectul consolidării capacită ii de absorb ie a Uniunii. Astfel, Comisia a fost chemată să elaboreze un prim raport special asupra capacită ii de absorb ie a Uniunii în toamna 2006, subiectul urmând a constitui miza discu iilor asupra lărgirii post UE-27 de la Consiliul European din decembrie 2006.

Indiferent de rezultatul final, se preconizează ca dezbaterea să va aducăe modificări de substan ă în logica i procedurile care vor fundamenta viitoarele procese de extindere ale

3 Nicolae Darie, Uniunea Europeană. Construc ie. Institu ii. Legisla ie. Politici comune. Dezvoltare, Editura Matrix Rom, Bucure ti, 2001, p. 76-79.

4 Luciana-Alexandra Ghica (coord.), Ghidul Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucuresti, 2007, p. 56-59.

3

Uniuni, crescând gradul de dificultate al negocierilor i determinând o mai mare severitate în evaluarea performan elor statului candidat.

Astfel, este de a teptat ca dintrecele 4 criterii de aderare tradi ionale, primul criteriu de la Copenhaga să capete o pregnan ă mult mai mare la evaluarea viitoarelor state candidate. De asemenea, Uniunea nu va mai stabili a priori (date- intă de aderare pentru viitoarele state candidate, iar no iunea de „capacitate de absorb ie”, indiferent de cum va fi formulată, va rămâne suficient de vagă pentru a oferi suficientă flexibilitate statelor membre în a decide dacă Uniunea poate sau nu primi un nou stat membru.

Pia a Internă este o realizare majoră a UE i constituie expresia cea mai concretă a obiectivului său fundamental de realizare a stabilită ii i prosperită ii pentru to i cetă enii. Cu 450 de milioane de consumatori, este cea mai mare pia ă din lume. Iar ca volum al fluxurilor economice e devansată numai de către NAFTA.Din 1992 până în 2002, se pot pune în seama Pie ei Interne o cre tere suplimentară de 1,8% a PIB i crearea suplimentară a 2,5 milioane de locuri de muncă.

În contextul globalizării, completarea i dezvoltarea Pie ei Interne a devenit un obiectiv comun al institu iilor europene i statelor membre. În acest sens, trebuie definitivată integrarea pie ei interne în următoarele domenii: servicii (în special cele financiare), energie electrică, gaz, telecomunica ii i transporturi, dreptul întreprinderii i proprietate intelectuală. Trebuie subliniat faptul că integrarea pie ei serviciilor i a energiei au un imens poten ial de stimulare a cre terii economice la nivel comunitar5.

Introducerea monedei unice europene este în mod cert evenimentul financiar cel mai important de la reforma Sistemului Financiar Interna ional la Bretton Woods în 1971. Aceasta este o etapă importantă a construc iei europene, asigurând completarea i finalizarea Pie ei Unice6.

După un debut impresionant pe scena monetară interna ională, la doar ase ani de la lansarea sa, din punct de vedere al tranzac iilor i al rezervei, Euro a devenit a doua monedă la nivel mondial, fiind perceput ca o monedă stabilă i dorită, atât de băncile centrale, cât i de actorii priva i. Preferin a pentru Euro este mai mare în special la nivel regional (în zona europeană) – a renun a. În plus, s-a înregistrat o cre tere a utilizării Euro în tranzac iile

5 Cezar Avram, Construc ia europeană, evolu ie, institu ii, program, Editura Universitaria, 2003, Craiova, p. 23-24.

6 Cristina Arvatu, România i Uniunea europeană. Cronologie istorică, Edtura Institutului de ẞtiin e Politice, Bucure ti, 2004, p.17-19.

4

comerciale interna ionale. De asemenea, a crescut numărul Euroobliga iunilor la nivel mondial.

Zona Euro este în continuă extindere, noile state membre având obliga ia de a adopta moneda unică. În acest sens, Slovenia va fi primul nou stat membru care va adopta moneda unică începând cu 1 ianuarie 2007, în timp ce Lituania o va urma în scurt timp.

Conform scenariilor existente (nu prea se leagă cu restul frazei), maximizarea beneficiilor pe care le oferă Uniunea Economică i Monetară i garantarea succesului zonei Euro impun continuarea procesului unificării politicilor economice. UEM există astăzi mai ales datorită uniunii monetare, mai pu in a celei economice. Pe termen mai lung, există riscurile unor ocuri asimetrice generate de eventualele direc ii economice divergente din zona Euro.

Uniunea Europeană are de recuperat un decalaj de competitivitate i cre tere economică fa ă de SUA. Acest decalaj, care este în prezent de 1,5%, este cauzat de productivitatea i gradul de utilizare a for ei de muncă mai reduse din UE i poate fi defalcat în trei păr i, fiecare reprezentând 0,5% din PIB: decalajul de cre tere demografică, decalajul în utilizarea informa iei i tehnologiei informa iei în economie i decalajul de productivitate din sectorul serviciilor7.

Pentru a face fa ă provocărilor globalizării, liderii europeni au adoptat în anul 2000 Strategia Lisabona pentru cre tere economică i ocuparea for ei de muncă, cu obiectivul de a face UE cea mai competitivă i dinamică economie bazată pe cunoa tere din lume, capabilă de cre tere economică sus inută, de crearea de locuri de muncă mai bune i mai numeroase i de o mai mare coeziune socială. Prin adoptarea acestei strategii, s-a ales calea combinării flexibilită ii pie ei muncii i competitivită ii cu un înalt nivel de securitate socială i standarde înalte de mediu. Având în vedere rezultatele relativ modeste înregistrate in perioada 2000-2005, a apărut necesitatea revizuirii strategiei, mid-term review , cu accent pe: economia cunoa terii i inovare; transformarea UE într-o zonă atractivă atât din punct de vedere al investi iilor cât i al pie ei muncii i generarea de cre tere economică i locuri de muncă în scopul promovării coeziunii sociale8.

În paralel, în vederea ob inerii unor rezultate care să corespundă a teptărilor cetă enilor europeni, a fost adoptată o listă de proiecte prioritare i a unui calendar de

7 Sterian Dumitrescu, Construc ia europeană; Uniunea Europeană, Pite ti, Editura Independen a economică, 2005, p. 23-28.

8 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Charles Beck, Bucure ti, 2006, p. 190-191.

5

implementare. Agenda con ine obiective concrete precum: definitivarea pie ei interne prin desfiin area ultimelor bariere în calea liberei circula ii a lucrătorilor, o mai bună protec ie socială, comunitarizarea problematicii din pilonul III – cooperarea judiciară i poli ienească în materie penală, pentru asigurarea unei securită i interne consolidate, extinderea i capacitatea de absorb ie, asigurarea coeren ei i a eficien ei ac iunii UE pe plan extern, solu ionarea problematicii care ine de subsidiaritate, ameliorarea cadrului de reglementare i transparen ă.

În contextul actual este nevoie de o schimbare majoră la nivelul Uniunii Europene pentru a putea face fa ă for elor concuren iale globale, noilor tehnologii i îmbătrânirii popula iei. De i nu există un unic model social european, sistemele na ionale au la bază valori comune: echitatea socială, solidaritatea i coeziunea socială. În esen ă, sistemele sociale europene urmăresc păstrarea unui mod de via ă european („European way of life”).

Apare, astfel, pe fundalul problemelor legate de îmbătrânirea popula iei, necesitatea urgentării reformării sistemelor de securitate socială la nivelul statelor membre i a flexibilizării pie elor de muncă.9 În acest context, UE este în plin proces de definire a conceptului de flexicurity, adică echilibrul între flexibilitatea pie ei muncii i securitatea socială. Sistemele de securitate socială na ionale trebuie să fie suficient de stabile pentru a asigura pensii decente unei societă i europene în îmbătrânire i destul de echilibrate pentru a acorda protec ie omerilor, fără însă a încuraja rămânerea în omaj. Trebuie, de asemenea, încurajată mobilitatea lucrătorilor i asigurarea liberei circula ii a persoanelor i a muncitorilor10.

Modernizarea este esen ială pentru păstrarea standardelor europene de prosperitate, coeziune socială i calitatea vie ii. În caz contrar, există pericolul ca sistemele sociale europene (sistemele de pensii, sănătate) să ajungă în pragul colapsului.

Realizarea spa iului comun de libertate, securitate i justi ie reprezintă răspunsul concret al Uniunii Europene la riscurile de securitate cu care se confruntă în prezent nu numai statele membre ci întreaga comunitate interna ională. Măsurile adoptate precum i obiectivele propuse pentru următorii ani sunt expresia solidarită ii i interesului comun al statelor

9 În ceea ce prive te procesul de reformă, sunt de notat experien ele din Germania, Austria, Fran a, Finlanda, Marea Britanie, Slovacia i Lituania, în timp ce majoritatea statelor membre a preferat să amelioreze, treptat, componente ale sistemelor anterioare.

10 Mirela Diaconescu, Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana : implicatii economice si comerciale, Bucure ti, Editura ASE, 2003, p. 89.

6

membre de asigurare a securită ii cetă enilor europeni. România, a cărei cetă eni vor beneficia de protec ia de care se va bucura orice cetă ean european, î i asuma deja responsabilită i, în special în ceea ce prive te securizarea unei importante păr i a frontierei externe de est a UE.

UE a recunoscut importan a unei abordări echilibrate i globale, vizând promovarea binomului migra ie-dezvoltare i unei ac iuni pe termen lung asupra cauzelor profunde ale migra iei for ate, respectiv sărăcia i insecuritatea. În acest context, angajamentul comunitar privind sus inerea dezvoltării ărilor de origine i de tranzit pentru fluxurile de migran i reprezintă una din solu iile adecvate pentru a răspunde la această provocare. Pentru o în elegere aprofundată, Uniunea are în vedere o abordare multidisciplinară a binomului migra ie-dezvoltare, obiectivul fiind identificarea căilor prin care migra ia i politicile legate de această problematică pot contribui la dezvoltarea statelor de origine i tranzit, precum i a modului în care politicile de dezvoltare pot combate cauzele primare ale migra iei, adică sărăcia i lipsa perspectivelor economice.

Combaterea terorismului reprezintă un angajament strategic al Uniunii Europene. Strategia de combatere a terorismului propune o abordare integrată, pe patru direc ii de ac iune, respectiv prevenire, protec ie, urmărire i răspuns la fenomenul terorist. Sunt subliniate nevoia unei ac iuni colective la nivel european i necesitatea dezvoltării rolului UE pe plan global.

Modelul agricol european sprijină în egală măsură interesele agricultorilor, care primesc subven ii substan iale, i ale consumatorilor, care beneficiază de asigurarea unor standarde ridicate de siguran ă alimentară i protec ia mediului. Mecanismele Politicii Agricole Comune (PAC) asigură evitarea decalajelor economice i sociale între mediul rural i cel urban11. Prin orientarea spre o agricultură durabilă din punct de vedere economic, ecologic i social, în special concentrarea treptată a sprijinului comunitar spre componenta de dezvoltare rurală, se asigură protejarea diversită ii regionale, a tradi iilor i a produselor locale tradi ionale12.

In domeniul protec iei mediului, UE joacă un rol de pionierat, contribuind în mod decisiv la intrarea în vigoare a Protocolului Kyoto, prin crearea celei mai mari scheme de comercializare a cotelor de emisii cu CO2 subscript. Dimensiunea de mediu se regăse te în

Maria Costea, Simion Costea, Integrarea României în Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Ia i, 2007, p. 23-24.

P.Anghel, Institu ii Europene i tehnici de negociere în procesul integrării, Editura Universită ii din Bucure ti, 2003, p 103.

7

toate celelalte politici comunitare, iar politica de mediu este una dintre cele mai populare politici în rândul opiniei publice europene.

Dezvoltarea durabilă constituie un obiectiv atotcuprinzător al UE, care orientează toate politicile i activită ile comunitare. Pentru realizarea acestui obiectiv a fost lansată în 2001 Strategia de Dezvoltare Durabilă. Aceasta adaugă o a treia dimensiune, cea de mediu, pe lângă cele economice i sociale, angajamentului politic de dezvoltare a UE. În domeniul mediului, Uniunea Europeană joaca un rol de pionierat, contribuind în mod decisiv la intrarea in vigoare a Protocolului Kyoto, prin crearea celei mai mari scheme de comercializare a cotelor de emisii cu CO2. Dimensiunea de mediu se regăse te în toate celelalte politici comunitare, iar politica de mediu este una dintre cele mai populare politici în rândul opiniei publice europene.

Spa iul de libertate, stabilitate i democra ie al Uniunii Europene reprezintă consecin a de necontestat a construc iei europene postbelice. Într-o lume globalizată în care amenin ările i riscurile sunt tot mai complexe, Uniunea trebuie să adopte o atitudine proactivă, contribuind la instaurarea unei guvernări interna ionale democratice. Politicile i instrumentele existente trebuie utilizate într-o manieră coerentă pentru succesul ac iunii externe a Uniunii .

Cu o popula ie de 450 de milioane de locuitori, mai mult decât popula ia SUA i a Rusiei împreună, UE generează un sfert din PIB-ul mondial (calculat la partitatea puterii de cumpărare e doar 1/5 (12 tril USD fa ă de 60. La off. exchange rate e chiar mai mult – 13 tril. fa ă de 43). De asemenea, ponderea UE in comer ul mondial este de 16% in comer ul cu bunuri, iar in ceea ce prive te serviciile, UE este lider mondial, cu o pondere de 28% (SUA – 18,9%.)13

UE sus ine sistemul comercial multilateral, considerând actuala rundă de negocieri comerciale multilaterale din cadrul OMC, respectiv Agenda de Dezvoltare Doha – drept o prioritate pentru politica sa comercială. Principalele obiective urmărite de UE în cadrul politicii comerciale sunt: negocierea unor noi reguli privind comer ul mondial, deschiderea pie elor, sprijinirea statelor în curs de dezvoltare în vederea integrării lor în economia mondială i îmbunătă irea func ionării sistemului OMC14.

De la început UE s-a angajat pentru deschiderea globală a pie elor i pentru un sistem comercial interna ional bazat pe reguli care oferă predictibilitatea necesară pentru investi ii,

Corneliu C. Popeti, (coord.) Spre o nouă arhitectură europeană : integrare-securitate, Timi oara, Editura Mirton, 2002, p. 78-79.

Coralia Angelescu, Ileana Stănescu, Politici economice, Editura Economică, București, 2001, p. 78-79.

8

în acest fel contribuind în mod decisiv la cre terea bunăstării în interiorul Uniunii, dar i pe plan mondial Actualul blocaj în procesul de liberalizare a comer ului mondial are cauze multiple, însă probabil că rădăcina problemei se găse te în lipsa de voin ă politică. Astăzi, nici statele dezvoltate, nici cele emergente cu adevărat pregătite pentru o astfel de bre ă . În schimb, negocierile îndelungi purtate în cadrul rundei Doha dau indicii importante cu privire la noul raport de for e pe plan global .

UE este un campioană a metodei multilaterale. În domeniul securită ii, în cel al asisten ei pentru dezvoltare, precum i pe numeroase alte dosare care ar putea fi numite generic „probleme ale societă ii contemporane”, UE ac ionează cu predilec ie prin intermediul institu iilor comunitare.

UE urmăre te consolidarea dialogului între partenerii din cadrul ONU, cu obiectivul ob inerii unui consens privind implementarea eficientă a prevederilor documentului final al Summit-ului Mileniului (2005). Problematici precum realizarea/îndeplinirea Millennium Development Goals – cu focus pe Africa -, combaterea HIV/SIDA, a malariei, necesitatea respectării angajamentelor asumate privitoare la ameliorarea volumului/calită ii „Asisten ei Oficiale pentru Dezvoltare”, coeren a sistemului ONU – „system wide coherence” – promovarea egalită ii sexelor, respectarea drepturilor omului, reforma sistemului interna ional de asisten ă umanitară sunt principalele subiecte de interes ale UE15.

În perioada postbelică, ponderea crescândă pe plan mondial în domeniul economic i comercial sau diplomatic a conferit Uniunii profilul de soft power, recunoscându-se în acela i timp incapacitatea UE de a ac iona robust i coerent în domeniul securită ii i apărării. Începând cu anii ‘90, au fost demarate demersuri hotărâte pentru consolidarea capacită ii UE de a ac iona pentru men inerea păcii, managementul crizelor sau stabilizarea post-conflict printr-o gamă din ce în ce mai largă de instrumente16.

În prezent, se constată o dezvoltarea fără precedent a numărului i diversită ii (tipologice i geografice) a misiunilor i opera iunilor PESA. Acestea nu au fost înso ite însă de o cre tere satisfăcătoare a resurselor financiare în cadrul bugetului PESC/PESA. Aceasta se traduce într-o limitare a nivelului de ambi ie global a Uniunii în privin a dimensiunilor opera iunilor, generând o ierarhizare a ac iunilor. Adesea, atingerea obiectivului de reac ie rapidă conduce la găsirea unor solu ii ad-hoc (fără cratimă i cu cursive) pentru finan area

Iuliana Ciochină, Construc ia europeană: Uniunea Europeană, Editura Independen a Economică, Pitești, 2005, p. 156-157.

Daniel Dăianu, Radu Vrânceanu, România și Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 89-91.

9

opera iunilor (contribu ii voluntare ale statelor membre, accesarea altor linii bugetare) ceea ce spore te, pe termen lung, complexitatea i incertitudinea capacită ii efective de ac iune a UE.

De asemenea, insuficien a investi iilor în anumite domenii, precum cercetarea i tehnologiile se repercutează direct asupra priorită ilor identificate în cadrul obiectivelor globale, mai ales în domeniul militar (un exemplu relevant fiind transportul strategic) (Politica Europeană de Vecinătate a fost concepută i lansată în contextul extinderii UE cu cele 8 state din Europa Centrală i de Est. Obiectivul principal este acela al conturării unei abordări coerente a rela iilor unei UE lărgite cu statele din vecinătatea sa estică i sudică, care să permită intensificarea cooperării în vederea creării unei zone de prosperitate i bună vecinătate, a unui „cerc de prieteni".

Ca metodă, Uniunea vizează un număr de aranjamente institu ionale sau neoficiale pentru a oferi ărilor ENP „totul mai pu in institu iile comunitare”, respectiv: acces pe Pia a Internă, participare la politici comunitare i acces la asisten ă sporită din partea UE pentru aceste ări, în schimbul preluării pe scară largă a normelor i a standardelor UE.

Dacă în privin a statelor aflate la sudul UE, ENP reprezintă o reajustare a Procesului Barcelona, pentru statele din Est ENP oferă un cadru nou pentru dezvoltarea de rela ii cu UE. Mai avansate în această direc ie sunt Ucraina i Rep.ublica Moldova, care în 2008 vor finaliza ciclul planurilor de ac iune, apoi statele sud-caucaziene, care vor avea în curând astfel de planuri de ac iune, i Belarus, care datorită conjuncturii politice de la Minsk, beneficiază doar de un „shadow Action Plan” i va participa integral la ENP, odată ce vor fi luate măsuri ferme pentru democratizarea vie ii politice în Belarus17.

O alta dimensiune a UE care contribuie la profilul de actor global este ponderea de 52% pe care o acoperă din Asisten a Oficială pentru Dezvoltare, UE fiind numărul unul in top-ul donatorilor de asisten ă. Noua Strategie pentru Dezvoltare, precum i politica fa ă de Africa i ările ACP demonstrează rolul major al UE pentru în atingerea Obiectivelor Mileniului de Dezvoltare ale ONU, precum i importan a acordată multilateralismului in contextul globalizării18.

Politica de cooperare pentru dezvoltare reprezintă una dintre cele mai importante i vizibile politici ale Uniunii Europene – din domeniul ac iunii externe – constituind punctul central al rela iei acesteia cu statele în curs de dezvoltare, în contextul demersurilor globale privind eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă i realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale

Teodora Irinescu, Uniunea Europeană – ieri i azi, Ia i, Editura Demiurg, 2007, p. 87-89.

Stratégie d'élargissement 2006 – 2007: Défis et Capacité d'intégration, la http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/e50025.htm, accesat la 4 mai 2012.

10

Mileniului (MDGs). Competen ele din domeniul cooperării pentru dezvoltare sunt împăr ite între Comisie – politica de cooperare pentru dezvoltare a UE este fundamentată de art. 177 i art. 181 din Tratatul privind Comunitatea Europeană – i statele membre – politicile na ionale de cooperare pentru dezvoltare. La baza ac iunii comunitare în domeniu este „Declara ia Consiliului, Comisiei i Parlamentului European privind Consensul European” – cuprinde principiile i logica după care ac ionează Uniunea în aria cooperării interna ionale pentru dezvoltare.

Efectele procesului globalizării implică inclusiv amenin ări la adresa tuturor entită ilor societale, implicit i la adresa sistemului european în ansamblu. În acest context, următoarele provocări ar putea fi enumerate ca reprezentând pericole reale la adresa coeren ei construc iei europene, a capacită ii de reac ie a institu iilor Uniunii i a statelor membre.

Cu atât mai mult cu cât mai jos se vorbe te de dependen ă energetică, demografie, etc., reiterez o observa ie de mai sus, aceea a oportunită ii includerii unor precizări introductive legate de reconceptualizarea „securită ii” în contextul SI actual i reformulării practicilor corespunzătoare.

Acestea au fost identificate în mod ilustrativ in Strategia Europeană de securitate din 2003, i anume: terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masă, conflicte regionale, state problemă, criminalitatea organizată. Ele reprezintă, în prezent, cele mai mari amenin ări la adresa securită ii i stabilită ii interne a Uniunii Europene, iar scenariul cel mai periculos ar fi atunci când mai multe astfel de riscuri se suprapun. În condi iile în care controalele la frontierele interne ale statelor membre UE au fost eliminate, iar libera circula ie a mărfurilor i capitalurilor în interiorul Uniunii este o realitate, statele membre sunt în egală măsură expuse riscurilor reprezentate de aceste fenomene19.

O altă amenin are o reprezintă existen a unor adevărate „cartiere generale” i adăposturi pentru organiza ii teroriste sau de crimă organizată în numeroase state sau regiuni ale lumii în care autoritatea publică a fost dizolvata sau subordonată acestora20.

Cre terea consumului i cererii globale de energie, atât în societă ile vestice cât i în cele asiatice în ascensiune (cum sunt India i China), cre terea pre ului hidrocarburilor (în special a petrolului), dependen a energetică fa ă de ările producătoare, în multe cazuri, ări cu

Michel Gaspard, Les elargissement de l`Union dans les Balkans occidentaux: etat des lieux et perspectives, en ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.427-440.

Stelian Scăuna , Uniunea Europeană, Editura All Beck, Bucure ti, 2005, p. 57.

11

regimuri politice instabile i ne-democratice) i problema finitudinii rezervelor de combustibili au impus ferm problematica energiei pe agenda europeană.

Astăzi, UE importă energie în propor ie de 50%, iar anali tii avertizează că, dacă nu se iau măsuri urgente, dependen a va cre te la 70% în 2030 (conform Căr ii Verzi a Comisiei privind securizarea furnizării de energie, 2000). Rusia constituie principala sursă de gaz natural a Europei (alături de Norvegia i Algeria) i principalul furnizor extern de hidrocarburi (alături de Norvegia, Orientul Mijlociu, Africa). Dependen a UE de resursele energetice ruse ti s-ar putea dubla până în anul 2020.

În ultimele decenii în Europa s-a înregistrat o evolu ie îngrijorătoare a tendin elor demografice tradusă în îmbătrânirea popula iei. Aspectele demografice, la care se asociază încetinirea cre terii economice din ultimii ani, ele pot deveni, în decursul deceniilor următoare, reale amenin ări pentru viitorul Europei, în special pentru politici precum sănătatea, educa ia sau protec ia socială.

Concluzionând, se poate aprecia că UE este o construc ie în mi care într-un context interna ional caracterizat la rândul său de o dinamică accentuată. Acest lucru face ca profilul României să ină cont de oportunită ile existente, în scopul/vederea minimizării vulnerabilită ilor tipice unui stat nou membru UE, al promovării unor politici coerente, având ca obiectiv/finalitate (e prea generică inta pentru a fi obiectiv) cre terea bunăstării cetă enilor români21.

Aflată în mod tradi ional în competi ie directă cu SUA i Japonia pentru suprema ie tehnologică, UE a cunoscut în anii ’90 o cre tere a deficitului în acest domeniu în compara ie cu celelalte două puteri tehnologice. Aportul Comunită ii Europene la dezvoltarea acestui sector, în primul rând prin programele-cadru, au condus la un început de reviriment tehnologic la nivel european. Europa de ine un loc frunta i are perspective favorabile pentru suprema ie în câteva domenii, precum biotehnologia, cercetarea chimică, automobilele i aeronautica22.

O explica ie se regăse te în resursele limitate alocate, cu mult sub inta fixată de de 3%. De asemenea, cercetarea nu este repartizată uniform în UE, existând mai degrabă poli tehnologici foarte competitivi pe plan global (Scandinavia, Marea Britanie, Paris, Bavaria, Milano), dar i multe regiuni aflate în urmă, inclusiv în noile state membre. În viitor este

Ion Jinga, Uniunea Europeană în căutarea viitorului.Studii Europene, Bucure ti, Editura C. H. Beck, 2008, p. 178-181.

Maurice Guyader, Elargissement et integration dans l`Union, în ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.367-380.

12

posibil să asistăm la un proces de concentrare care să consolideze pozi ia globală a UE. O provocare o va constitui cercetarea în domeniul securită ii i apărării, identificată destul de recent de Consiliul European drept „motor de cre tere economică” .

13

CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ROMÂNIEI CA STAT MEMBRU

Interesul prioritar, al României îl reprezintă modernizarea, prosperitatea i dezvoltarea într-o Europă unită, în parteneriat cu SUA, într-o lume pa nică, stabilă i în care să se extindă permanent valorile democratice, suprema ia legii i buna guvernare.

În perioada post-aderare, România va trebui să î i îndeplinească obiectivele asumate prin Tratatul de aderare. În plus, România va trebui să asigure convergen a cu nivelurile comunitare de dezvoltare socio-economică i să se racordeze la politicile UE. Tratatul de aderare prevede obliga ia României de a participa la toate politicile Uniunii – de eliminat23.

Cu o economie de pia ă func ională, România trebuie să continue implementarea viguroasă a reformelor structurale pentru a atinge nivelurile de convergen ă economică i socială ale UE i pentru a putea face fa ă for elor concuren iale ale Pie ei Interne. Pentru a atinge convergen a cu UE, România trebuie să înregistreze ritmuri de cre tere economică mult mai rapide decât statele membre existente.

În scopul reducerii disparită ilor de dezvoltare socio-economică fa ă de UE, România i-a fixat inte concrete. Conform Planului Na ional de Dezvoltare (PND), priorită ile na ionale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013 vizează:

Cre terea competitivită ii economice i dezvoltarea economiei bazate pe cunoa tere;

Dezvoltarea i modernizarea infrastructurii de transport;

Protejarea i îmbunătă irea calită ii mediului;

Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării i a incluziunii sociale i întărirea capacită ii administrative;

Dezvoltarea economiei rurale i cre terea productivită ii în sectorul agricol;

Diminuarea disparită ilor de dezvoltare între regiunile ării.

Priorită ile au fost alese astfel încât să se ină seama i de criteriul compatibilită ii lor cu domeniile de interven ie ale fondurilor structurale cât i de obiectivele Agendei Lisabona24.

Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeană. Dic ionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2000, p. 6.

Stephen LARRABEE, L`elargissement et ses oposants, în ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.353-365.

14

Pentru respectarea acestor angajamente, programarea financiară a PND a condus la o sumă estimativă globală de circa 58,7 miliarde euro, structura pe surse de finan are, pentru întreaga perioadă, fiind de 43% aportul UE, 48% surse publice na ionale i 9% surse private.

România trebuie să se adapteze rapid la noile schimbări implicate de reforma în desfă urare a PAC. În principal, este necesar ca autorită ile române să aibă în vedere orientarea din ce în ce mai accentuată a măsurilor comunitare de sprijin pentru dezvoltarea rurală De asemenea, se remarcă importan a sporită acordată standardelor de siguran ă alimentară, bunăstarea animalelor i protec ia mediului (de respectarea acestora depinde ob inerea subven iilor i comercializarea produselor pe pia a comunitară).

Performan a României ca stat membru UE va depinde în mare măsură de capacitatea de coordonare, formulare, planificare i implementare a politicilor publice. Acest rol îi revine administra iei publice care participă direct atât la formularea (prezen a la toate nivelurile de lucru ale Consiliului Uniunii Europene), cât i la implementarea legisla iei comunitare. În plus, gestionarea adecvată a fondurilor europene este în competen a agen iilor specializate. În vederea cre terii capacita ii administrative trebuie avute în vedere măsuri care să conducă la o ra ionalizare institu ională, o formare profesională continuă a func ionarilor publici, precum i o motiva ie financiară adecvată25.

Coordonarea inter-institu ională i raportarea/adaptarea la modul de lucru al institu iilor europene (inclusiv participarea activă la toate reuniunile UE a reprezenta ilor României în cadrul tuturor grupurilor de lucru, comitete i comisii de specialitate) reprezintă un obiectiv major pentru România, de a cărei bună gestionare depinde capacitatea de a beneficia pe deplin de avantajele aderării. Această adaptare i modernizare administrativă, paralel cu mai buna folosire a resurselor umane, impune o metodă de lucru bazată pe descentralizare, coordonare i utilizare eficientă a mijloacelor informatice26.

De la data aderării, România va participa în cadrul Uniunii Economice i Monetare (UEM), fiind considerată stat cu derogare de la adoptarea monedei unice conform Tratatului. Conform Tratatului privind Uniunea Europeană, România, ca nou stat membru, are obliga ia de adopta moneda unică odată ce va îndeplini criteriile de convergen ă nominală referitoare la intele în domeniul infla iei, finan elor publice, ratelor dobânzii i cursurilor de schimb.

Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ed. a III-a, Editura Universul Juridic, Bucure ti, 2006, p.176.

Olli Rehn, Le grand defi europeen: comment combiner approfondissement politique et elargissement graduel?, ẞcoala na ională de Administra ie din Strasbourg, 20 iunie 2007, http://www.ena.fr/index.php?page=ressources/conferences/2007/rehn, accesat la 12 ianuarie 2012.

15

România trebuie să î i orienteze politicile macroeconomice din perspectiva participării la UEM. În acest sens, politica monetară este orientată exclusiv către controlul infla iei. România trebuie să ob ină progrese semnificative în implementare reformelor structurale. Trebuie realizată consolidarea fiscală, în paralel cu promovarea unei politici salariale responsabile. Trebuie rezolvată problema arieratelor din economie i evitarea deficitelor cvasifiscale. În plus, se impune o reformă radicală a sistemului de pensii, care să ină cont de provocarea pe care o reprezintă îmbătrânirea popula iei. Pare u or vag-general

În concluzie, convergen a nominală i reală a economiei române ti cu cea comunitară trebuie să preceadă adoptarea euro.

Adoptarea monedei unice va avea efecte pozitive: reducerea riscului macroeconomic, reducerea costurilor, eliminarea riscului monetar i, implicit, scăderea ratelor dobânzilor i încurajarea investi iilor. Pe de altă parte, trebuie inut seama i de costurile pe care intrarea în zona euro le implică. România nu se va mai bucura de aceea i independen ă a politicilor monetare. Pia a muncii i salariile vor fi mai pu in flexibile, iar pre urile vor tinde (nu doar vor tinde, se vor alinia efectiv) să se alinieze la nivelurile europene.

Prin a ezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersec ie a mai multor magistrale de transport, care leagă nordul de sudul Europei i vestul de estul acesteia. Pe de altă parte, re eaua de transport din România asigură legătura între re eaua de transport comunitară i re eaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de est i Asia.

Realizarea, dezvoltarea si modernizarea re elei de transport reprezintă o prioritate na ională. În acest sens, in 2003 a fost elaborată lista proiectelor prioritare, identificate de România împreună cu Uniunea Europeana, care urmează a fi realizate până în anul 2015.

La definirea re elei au fost urmărite traseele coridoarelor pan-europene de transport nr. IV si nr. IX, (rutiere si feroviare) care au ca nod comun Bucure ti, i nr. VII, fluviul Dunărea, calea navigabilă interioară ce asigură legătura între Marea Neagră i Marea Nordului. La aceasta se adaugă i proiectul autostrăzii Bucure ti-Bor (via Bra ov), care nu face parte printre priorită ile UE, dar care are pentru România o miză strategică27.

Energia reprezintă o miză strategică în dezbatere la nivel european, cu implica ii importante în conturarea politicii energetice na ionale. În contextul definirii unei politici energetice coerente i unitare pentru Europa, România trebuie să participe în mod activ la

27 Dr. Mircea Mure an, Dimensiuni actuale i viitoare ale politicii europene de vecinătate, în ”Impact strategic” nr.3/2007, p.7.

16

toate dezbaterile strategice pe această temă i să ină cont de acestea în definirea i finalizarea strategiilor na ionale.

Propunerea de dezvoltare a unei politici energetice pentru Europa oferă României oportunitatea de a ob ine sprijinul UE pentru viitoarele proiecte de infrastructură energetică de interes na ional, în contextul rolului bazinului Mării Negre în alimentarea cu energie la nivel regional. România va urmări promovarea intereselor na ionale în domeniul energetic, respectiv dezvoltarea traseelor de interes, interconectarea la pia a internă a energiei, promovarea eficien ei energetice i a surselor regenerabile de energie, cu respectarea dreptului fiecărui stat membru de a- i stabili propriul mix de resurse energetice.

Dependen a UE de sursele externe de alimentare cu resurse energetice i interesul general pentru securitatea i diversificarea surselor de energie oferă României oportunitatea promovării importan ei strategice a Mării Negre în dezvoltarea rutelor energetice pentru realizarea conexiunilor între Europa i Asia Centrală. România are astfel posibilitatea promovării traseelor de interes: proiectul Nabucco (proiect care va conecta UE la resursele energetice din regiunea Caucaz – Caspică), conducta Arad – Szeged (care va permite accesul României la resursele din Marea Nordului), cablul electric submarin care să conecteze România i Turcia i oleoductul Constan a -Trieste.

La acestea se adaugă dezvoltarea re elei de telecomunica ii, extinderea re elei de mare debit pentru transmiterea de date i generalizarea serviciilor de internet în România.

Obiectivul României în materie de cercetare – dezvoltare, este de a crea condi ii pentru ca acest sector să devină un motor al cre terii economice i care să fie suficient de atractiv pentru a diminua fenomenul încă semnificativ al migra iei creierelor – ăsta e obiectivul, nu realizarea condi iilor. În acest scop, sunt necesare28:

implicarea sporită a agen ilor economici în activită i de cercetare-dezvoltare i inovare; absorb ia rezultatelor de cercetare de către agen ii economici;

modernizarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare;

cre terea numărului de speciali ti, angajarea de tineri

cre terea bugetului public pentru cercetare

angrenarea entită ilor române ti de profil în proiecte i scheme de colaborare cu parteneri europeni i interna ionali.

28 Commision of the European Communities, Communication from the Commision, A Strong European Neighbourhood Policy, Brussels, 5.12.2007, COM (2007)774 final, la http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com-07_774_en.pdf, accesat la 12 februarie 2012.

17

Migra ia interna ională reprezintă una din principalele provocări la adresa comunită ii interna ionale, la abordarea căreia i România trebuie să- i aducă contribu ia. Eforturile interna ionale, direc ionate spre transformarea acestui fenomen dintr-o amenin are la adresa securită ii i stabilită ii în diverse regiuni sau state, într-un instrument de sus inere a dezvoltării socio-economice a statelor de origine i tranzit pentru fluxurile migratorii, presupun implicarea activă i cooperarea strânsă între toate statele, indiferent că sunt de origine, tranzit sau destina ie.

Aflată la frontiera externă a UE, România trebuie să se implice în definirea unei politici cuprinzătoare europene în domeniul migra iei, care va avea un impact direct i asupra României, în special din perspectiva prevenirii unor fluxuri migratorii direc ionate spre teritoriul României.

Totodată, având în vedere că problematica migra iei se regăse te i în Politica Europeană de Vecinătate, este necesar ca România să fie direct implicată pe dimensiunea estică a acestei politici, pe problematica managementului migra iei.

Securitatea internă va constitui un domeniu de maximă importan ă pentru România după aderare. Pozi ionarea ei fa ă de marile probleme aflate pe agenda UE pleacă de la următoarele considerente: a doua frontieră estică, după Finlanda, i probabil una dintre cele mai complexe (din toate?); obiectivul aderării la spa iul Schengen; necesitatea unei corelări între securitate internă i cea externă, potrivit principiului indivizibilită ii securită ii; problemele i fenomenele regionale, care necesită un răspuns rapid i eficace (în enumerarea asta avem o realitate-stare de fapt, un obiectiv i un imperativ-condi ie)29.

Obiectivele generale strategice ale diploma iei române, în etapa post-aderare sunt:

sprijin pentru dezvoltarea socio-economică a ării, potrivit atribu iilor specifice;

definirea i consolidarea pozi iei României în calitate de stat membru UE;

cristalizarea profilului României pe scena interna ională.

convertirea integrării în UE în beneficii concrete pentru cetă enii români. Societatea românească a teaptă dividendele integrării i aceasta relativ rapid după 2007, iar diploma ia română are un rol de jucat în redistribuirea

echitabilă a acestor dividende în societate.

Politica externă a României nu se va modifica fundamental după aderarea la UE. Continuitatea va constitui principala caracteristică a acesteia. Se vor modifica însă metodele

29 Mircea Mure an, op. cit., p. 9.

18

de politică externă i vor apărea mai multe oportunită i care vor trebui valorificate. Vor apărea noi reguli, noi cutume i vor trebui deprinse noi reflexe institu ionale în diploma ie.

Într-o Uniune cu 27 de membri, tot mai activă pe plan interna ional, i în contextul dezbaterilor privind Tratatul Constitu ional, statele membre au la dispozi ie din ce în ce mai pu ine pârghii în a ac iona singure pe plan extern.

Statele mai mici sau cu resurse limitate încearcă să ac ioneze în grup, pentru a influen a o decizie la nivelul UE. Din această perspectivă, devine esen ială politica de alian e intra-UE, mai ales într-un domeniu preponderent inter-guvernamental precum PESC/PESA. În anumite situa ii, se deschid oportunită i i pe planul cel mai larg – cel comunitar, prin implicarea Comisiei Europene. Exemplele sunt multiple: programul de asisten ă ENPI (explicitează), securitatea energetică, liberalizarea comer ului mondial – OMC.

Marja de manevră a României, prin mijloace proprii (marjă înseamnă aici tocmai mijloace proprii de manevră), va fi relativ limitată, concentrându-se în special în domeniile unde va avea o mai mare valoare adăugată. Aceste câteva ni e vizează mai ales spa iile adiacente (cum?) În schimb (construită a a, ideea introdusă nu e în rela ie adversativă cu cea precedentă), ac iunea prin canalul comunitar va depinde mai ales de felul cum se va reflecta interesul românesc în activitatea Comisiei Europene (deci chestiunea personalului român din institu ii UE). Cea mai delicată va fi chestiunea alian elor, pentru că în interiorul UE România se va confrunta cu necesitatea construirii unei „re ele de alian e”. Vor trebui identifica i care sunt alia ii, care sunt competitorii. Dacă documentul de fa ă e strategie post-aderare, asta trebuia făcut deja ce ceva timp în urmă.

Astfel, România se va găsi în situa ia de a- i promova interesele externe prin:

parteneriate sau alian e cu anumite state membre;

oportunită i deschise la nivel comunitar;

eforturi proprii30

Pe tot acest fundal, caracteristicile esen iale ale diploma iei române vor trebui să fie echilibrul, coeren a i pragmatismul. Altminteri, degeaba se enun ă prescrip ia, caracteristicile esen iale ale unei dipoma ii na ioale se construiesc în timp îndelungat, nu prin vreo dispozi ie/ordin).

În ceea ce prive te problematica de fond (până aici a fost altceva, de formă eventual?), politica externă a României se va concentra în viitor tot mai mult pe aspectele orizontale –

30 Vasile Popa, Alexandra Sarcinschi, Perspective în evolu ia organiza iilor interna ionale de securitate, Editura Universită ii Na ionale de Apărare „Carol I“, Bucure ti, 2007, p.20.

19

securitate, democra ie, dezvoltare i dialogul între culturi i civiliza ii. O astfel de abordare orizontală este necesară, deoarece în diploma ie va trebui consolidată „cultura tematică”, complementară „culturii geografice” sau celei „multilaterale”, care au dominat în mod tradi ional această institu ie. Domeniile indicate sunt i cele în care România posedă o experien ă proprie considerabilă i ar putea aduce o valoare adi ională la politica externă i de securitate a UE.

În mod tradi ional, dar cu precădere după 1990, diploma ia românească s-a axat cu prioritate pe domeniul securită ii, în condi iile în care dispari ia blocurilor antagonice în Europa ar fi putut expune ara noastră la incertitudinile specifice unei „zone tampon”. Astăzi, România apar ine Alian ei Nord-atlantice, are un parteneriat strategic cu SUA i contribuie cu trupe în diverse teatre de opera iuni. Locul natural al României în acest domeniu s-ar plasa undeva între Marea Britanie (care vede securitatea europeană în mod fundamental bazată pe parteneriatul SUA-Europa în cadrul NATO) i Germania (care în esen ă vede securitatea europeană inextricabil legată de rolul SUA în Europa, dar cu un parteneriat Europa-SUA modificat i mai mult axat pe rela ia UE-SUA). De aici derivă i locul României în ecua ia transatlantică. Pentru România, NATO i rela ia transatlantică vor rămâne în centrul politicii na ionale de securitate, dar cu recunoa terea faptului că securitatea trebuie abordată într-un sens cât mai larg i că NATO nu oferă răspunsuri la toate problemele.

O provocare pentru România, ca i pentru celelalte state intrate în UE în 2004, va fi convertirea investi iilor în securitate în dezvoltarea internă. Investi iile în securitate sunt perfect justificate, ele trebuie continuate i sus inute. Păstrarea ritmului de dezvoltare a capacită ilor în materie de securitate este la fel de important precum aderarea la euro sau la spa iul Schengen31.

Este necesară definirea dimensiunii economice obligatorii pentru fiecare rela ie bilaterală sau regională. Aceasta trebuie să fie consistentă i bine ancorată în mediul de afaceri din România. Trebuie orientat mai mult spre atragerea de investi ii străine în domeniul înaltelor tehnologii, pe asigurarea autonomiei energetice i mai ales pe valorificarea în plan economic a celor două mari atuuri ale României: frontiera externă estică a UE, poarta Europei la Marea Neagră i pol regional emergent de investi ii. Rela iile cu partenerii europeni i configurarea profilului european la României va reprezenta prima prioritate (pleonasm) de politică externă.

31 Gheorghe Văduva, Mihai Dinu, Strategia europeană a integrării, Editura Universită ii Na ionale de Apărare, Bucure ti, 2005, p. 89-91.

20

A doua prioritate o va constitui consolidarea rela iei României cu Statele Unite. Aceasta va fi administrată în termenii reconfigurării rela iilor dintre Uniunea Europeană i Statele Unite, în condi iile accentuării i lărgirii bazei comune i a concentrării pe ceea ce une te cele două maluri ale Atlanticului, nu pe ceea ce desparte. Rela ia cu SUA va trebui consolidată cu o componentă economică pe măsură. În general, atragerea de investi ii va deveni un imperativ (obiectiv) mai ales în raport cu acei parteneri cu care avem o rela ie specială în planul securită ii.

În al treilea rând, aten ia diploma iei române va fi îndreptată cu prioritate către statele vecine, pentru care aderarea noastră la UE trebuie să se constituie (aici nu e vorba dacă trebuie sau nu. Sde întâmplă a a sau nu? Sau este un avantaj, unul însă neperceput de ele, statele vecine?) într-un avantaj i o oportunitate. Sunt necesare ini iative practice ale României în rela ia cu R. Moldova, Georgia, spa iul Mării Negre sau Balcanii care să se sprijine i să completeze politicile UE i, după caz, NATO.

Reconfigurarea rela iilor Rusiei cu Occidentul, revigorarea Rusiei pe plan mondial i revizuirea rela iilor UE-Rusia în 2007 ar trebui să creeze conjunctura favorabilă unei noi abordări, mai pragmatice, în rela ia României cu Rusia32.

Aceea i problemă se pune i în raport cu Orientul Mijlociu i celelalte zone mai îndepărtate, Africa, Asia, America Latină, unde rela iile dezvoltate de România în cursul deceniilor ar putea deveni o zestre importantă la dezvoltarea PESC. În viitor, se va pune accentul pe dezvoltarea dialogului politic, a rela iilor comerciale i a cooperării culturale.

32 Michelle Cloutier, New issues, new actors in EU commercial policy making in Hocking, Brian and

Steven McGuire (eds.), Trade Politics. International, Domestic, and Regional Perspectives. London, Routledge, 1999, 179-193.

21

CAPITOLUL III

ACTIUNI EXTERNE SPECIFICE ALE ROMANIEI

Orientările fundamentale ale politicii de securitate a României sunt definite în strategia na ională de securitate. Potrivit acestui document, apartenen a la Alian a Nord-Atlantică constituie elementul central al politicii de securitate i apărare a ării, urmând ca acesta să fie consolidat prin aderarea la Uniunea Europeană.

Abordarea de principiu a României fa ă de NATO, în contextul aderării la UE, va continua consolidarea profilului de aliat european cu voca ie trans-atlantică (preten ios termen în cazul nostru), sus inător al rolului global atât al NATO, cât i al UE, pe baza principiilor complementarită ii, evitării competi iei i identificării valorii adăugate a fiecărei organiza ii. NATO va constitui principalul furnizor de garan ii de securitate (principalul garant al securită ii pentru România) i principalul cadru de dialog i cooperare trans-atlantică în domeniul securită ii.

NATO rămâne o organiza ie politico–militară, pilon al cooperării trans-atlantice de securitate, cu rol din ce în ce mai complex la nivel european i interna ional. Prin pierderea importan ei la nivel interna ional urmare a destrămării URSS33.

Ca urmare a globalizării amenin ărilor de securitate i deplasării ponderii (nu ponderea se deplasează. Eventual cre terea ponderea celor asimetrice) acestora spre riscurile asimetrice (terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, insecuritatea energetică), Alian a nord-atlantică s-a adaptat constant, devenind un furnizor de securitate la nivel interna ional. Cea mai amplă i complexă misiune NATO este în Afganistan. NATO oferă sprijin (asisten ă, a a îi i spune misunii ISAF) formării for elor de securitate irakiene i Misiunii Uniunii Africane din Sudan. A dezvoltat parteneriate cu statele din Orientul Mijlociu, în scopul de a intensifica cooperarea în domenii de interes reciproc, care să contribuie la securitatea euro-atlantică i regională. Summit-ul NATO de la Riga poate lansa o nouă etapă în cooperarea Alian ei cu parteneri globali i cu alte organiza ii interna ionale, în special cu ONU. Rolul NATO de furnizor de securitate va deveni tot mai mult pluridimensional, prin îmbinarea instrumentelor de „soft-security”, de tipul programelor

33 L. Culda, D.-S. Constantin, Managementul organiza iei militare, curs, vol. II, Sibiu, Editura Academiei For elor Terestre, 2007, p.134.

22

de instruire i cooperării în reforma sectorului de securitate, cu capacită ile militare cu caracter expedi ionar tot mai pregnant.

În acela i timp, NATO rămâne un actor politic major în vecinătatea imediată a României. NATO va continua misiunea sa de stabilizare în Kosovo, programele de sprijinire a reformei apărării i rolul său în integrarea euro-atlantică a Balcanilor. In estul României, Alian a a dezvoltat parteneriate speciale cu Rusia i Ucraina, precum i cu toate statele din regiunea Mării Negre. Fără a avea o implicare directă în solu ionarea conflictelor înghe ate, NATO exercită o influen ă stabilizatoare prin sprijinirea reformelor interne i dialogul politic aprofundat cu statele din zonă. (a elimina integral ultima frază)

În cadrul NATO, România va urmări:

Consolidarea misiunii principale de apărare colectivă a NATO;

Îndeplinirea responsabilită ilor de membru NATO legate de participarea la opera iunile i capacită ile militare ale Alian ei;

Promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor i cooperării regionale în vecinătatea imediată a României (Balcanii i regiunea Mării Negre), în sinergie (în complementaritate?) cu UE i alte organiza ii globale i europene (ONU, OSCE, Consiliul Europei).

Politica Europeană de Securitate i Apărare este cea mai dinamică dimensiune a UE i poate să continue aceea i dezvoltare accelerată în următorii ani, date fiind amenin ările globale la care UE trebuie să asigure un răspuns prompt i eficient. Statele membre rămân actorii cheie în acest domeniu, însă se fac demersuri către o mai mare coeren ă între resursele existente la nivel na ional i european, precum i cu alte politici ale UE34.

În perspectiva aderării la UE, România a dorit să fie percepută ca un contributor la demersurile comune de asigurare a securită i, dar i să dobândească avantaje pe anumite domenii concrete. Astfel, ara noastră s-a implicat în opera iuni conduse de UE (precum Althea, EUPM, EUBAM Rafah), în dezvoltarea reac iei rapide (participarea la două Grupuri Tactice de Luptă i includerea în baza de date pentru Echipele de Răspuns la Crize a doi exper i români), dezvoltarea capacită ilor în domeniul militar i civil, dar i la conturarea dimensiunii strategice a UE. Se poate aprecia însă că există încă un decalaj considerabil între poten ialul de care dispunem i implicarea efectivă în ac iuni ale UE. Se remarcă, de

34 Robert E. Hunter, The European Security and Defense Policy – NATO’s Companion or Competitor, RAND

Europe, 2002, p. 167.

23

asemenea, inexisten a unor proceduri eficiente la nivel inter-institu ional în domeniul managementului crizelor, ceea ce face dificil i pu in predictibil un angajament concret al României.

Contribu ia solidă la Politica Europeană de Securitate i Apărare trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru România, din perspectivă politică. Astfel, participarea la dezvoltarea capacită ilor sau opera iunilor UE trebuie să corespundă profilului de stat de mărime medie (din punctul de vedere al reprezentării în institu ii). Men inerea unei implicări simbolice la ac iunile în acest domeniu riscă să reducă puterea de influen ă a României. Aceasta se va traduce în fapt în imposibilitatea de a sus ine obiective importante de politică externă na ională, datorită unei slabe participări la dimensiunea opera ională a Politicii Externe i de Securitate Comune.

Considerăm necesar, în context, cre terea personalului trimis în opera iuni civile i militare conduse de UE, diversificarea geografică a acestora (asta nu depinde exclusiv de România), întreprinderea de demersuri hotărâte pentru restructurarea capacită ilor din industria de apărare (spre identificarea de tehnologii de ni ă i o sus inere puternică a domeniului R&T introducere acronim). Nu trebuie excluse eficientizarea comunicării inter-institu ionale, stabilirea unor interese strategice dar i men inerea unei flexibilită i necesare în func ie de dezvoltările ulterioare.

Dată fiind importan a strategică a UE i NATO pentru România, precum i persisten a unor diferen e de vederi între membrii lor cu greutate specifică majoră asupra rela ionării dintre ele (cam confuză întreaga exprimare), ara noastră trebuie să promoveze o abordare pragmatica, să evite adoptarea unor pozi ii extreme i să se plaseze în grupul statelor cu o conduită destinată identificării compromisului care să permită dezvoltarea cooperării dintre NATO i UE35.

In ceea ce prive te dezvoltarea dimensiunii de apărare a UE i raportarea acestui proces la NATO, există o serie de principii necontestate de vreun stat membru NATO pe care i România le împărtă e te i le poate sus ine fără rezerve: importan a rela iei transatlantice, necesitatea dezvoltării unui parteneriat real între NATO i UE, ale cărui principii de bază să fie: autonomia, transparen a, complementaritatea i primordialitatea NATO în materie de apărare teritorială pentru to i membrii săi.

35 Mihail E. Ionescu, (coord.), Romania-NATO Chronology 1989-2004, Institute for Political Studies of Defense and Military History, Bucharest, 2004, p. 56-59.

24

Rela ia NATO – UE trebuie să se desfă oare, în continuare, pe baze complementare i nu competi ionale. Cea mai bună ilustrare a posibilită ilor pe care le deschide cooperarea dintre cele două organiza ii în termenii descri i mai sus poate fi observată în Balcani.

În calitate de stat-membru al NATO i UE, România va trebui să aloce for e pentru misiuni ale ambelor organiza ii. Date fiind resursele limitate, este de presupus că acelea i for e vor continua sa fie alocate ambelor organiza ii, ceea ce face necesară o planificare coerentă i prudentă. Această planificare a for elor va trebui să asigure, de pe o parte, disponibilitatea for elor, la parametrii solicita i, atunci când este nevoie de ele i, pe de alta, evitarea (pe cât posibil) percep iei că partea română privilegiază una sau alta dintre cele două organiza ii.

De i diferite pe fond, cele două organiza ii au în comun un anumit tip de abordare birocratic a pregătirii deciziei (tip birocratic al procesului decizional). Din acest punct de vedere, apreciem că ar putea fi util un exerci iu de analiză a “lec iilor învă ate” pe parcursul integrării in NATO (trecerea de la statutul de observator la cel de membru deplin, adaptare la cultura organiza iei, rela ionarea cu ceilal i membri, capacitatea de procesare a documentelor, capacitatea de influen are a agendei i a procesului decizional cu privire la subiectele de interes direct pentru România etc.)36.

O aten ie particulară va trebui acordată coordonării pozi iilor sus inute de România la NATO i UE, pe probleme aflate pe agenda ambelor organiza ii. Este importantă valorificarea apartenen ei la NATO i UE în scopul promovării unui mesaj unitar, coerent, cu eventuale accente/nuan e determinate de unghiul specific din care subiectul respectiv este abordat în cadrul fiecărei organiza ii. Elementele centrale ale «punctajului de discu ii» folosit de România în cadrul NATO i UE trebuie să fie acela i, completat, pentru fiecare caz în parte, de eventuale elemente proprii/specifice fiecărui format. Mesajele transmise de România la nivelul NATO i UE trebuie nu numai să fie coerente, ci i să se întărească reciproc, în special pe dosare precum Rusia, Ucraina, Balcanii sau capacită ile de gestionare a crizelor.

Participarea României la opera iuni de gestionare a crizelor este o evolu ie de dată mai recentă în ac iunea externă a României. După 1989 România a participat cu trupe la diverse opera iuni de pace gestionate de ONU în Africa i ulterior, prin apropierea de structurile europene i euroatlantice, la opera iuni civile i militare conduse de NATO i UE.

36 *** Manual de gestionare a crizelor, NATO Office of Information and Press, Belgium, 2002, p.234-235.

25

În contextul luptei împotriva terorismului, România a participat alături de SUA i al i parteneri strategici la misiunile din Irak i Afganistan. În prezent, România are desfă ura i în 3 teatre importante de opera iuni – Balcani, Irak i Afganistan – peste 2000 de militari. România a participat sau participă i la câteva misiuni civile, toate conduse de UE.

În viitor, este de presupus că la nivel global va exista o cerere tot mai mare de for e de interven ie / gestionare a crizelor pe fondul înmul irii focarelor de conflict acre necesită interven ie a comunită ii interna ionale. Mai mult, va cre te cererea pentru for e i capabilită i diversificate, i care pot fi mobilizate rapid i foarte rapid. Potrivit strategiei na ionale de securitate, România este gata să participe la o gamă foarte variată de opera ii, restric iile fiind tot mai limitate în ultimii ani. Prin apartenen a la UE i NATO, România va fi parte la două din structurile cele mai active pe plan global în domeniul gestionării crizelor.

Dincolo de necesitatea unor clarificări în raporturile dintre UE i NATO, pe plan intern România va trebui să urmărească, cu prioritate:

definirea unei politici în materie de participare la misiuni interna ionale, eventual cu identificarea unor criterii

diversificarea capacită ilor aflate la dispozi ie pentru astfel de crize.

Principala valoare adăugată a aderării al UE în planul securită ii o constituie apartenen a la o putere soft . NATO are anumite ambi ii pe linie de securitate soft, dar pe termen scurt UE va rămâne principala putere soft pe plan interna ional. Aceasta va avea implica ii importante asupra politicii de securitate a României, deoarece va implica reorientarea unei păr i a efortului extern (preponderent militar) către misiuni civile i activită i de securitate soft.

Politica de cooperare pentru dezvoltare reprezintă una dintre cele mai importante i vizibile politici ale Uniunii Europene – din domeniul ac iunii externe – constituind punctul central al rela iei acesteia cu statele în curs de dezvoltare, în contextul demersurilor globale privind eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă i realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (MDGs). Competen ele din domeniul cooperării pentru dezvoltare sunt împăr ite între Comisie – politica de cooperare pentru dezvoltare a UE este fundamentată de art. 177 i art. 181 din Tratatul privind Comunitatea Europeană – i statele membre – politicile na ionale de cooperare pentru dezvoltare37. La baza ac iunii comunitare în domeniu este „Declara ia

37 *** NATO: Ce este. Ce va fi – Noua Europă si securitatea statelor mici (Institutul Român de Studii Interna ionale, Centrul de Informare Asupra NATO), Bucuresti, 1996, p.134.

26

Consiliului, Comisiei i Parlamentului European privind Consensul European” – cuprinde principiile i logica după care ac ionează Uniunea în aria cooperării interna ionale pentru dezvoltare.

Conform „Strategiei Na ionale de Cooperare Interna ională pentru Dezvoltare” – adoptată prin intermediul de/prin H.G. nr. 703 din 31 mai 2006 mai – obiectivul general al politicii na ionale în domeniu este sus inerea statelor beneficiare, în vederea implementării propriilor strategii de dezvoltare i – într-un sens mai larg – a obiectivelor definite de comunitatea interna ională prin „Declara ia Mileniului” (18 septembrie 2000). Profilul de donator interna ional al României va corespunde propriilor capacită i de implicare tehnică, financiară i umană, ceea ce înseamnă că ara noastră va ac iona – cu precădere – în regiunile i sectoarele unde poate determina o contribu ie reală, datorită experien ei acumulate în procesul de tranzi ie către statul de drept i economia de pia ă. România va sus ine dezvoltarea statelor din ariile geografice prioritare pe rela iile externe din cadrul programului de guvernare al României – statele din Europa de Est, Balcanii de Vest i Caucazul de Sud.

Posibilită i de influen are În prezent, România este în proces de definitivare a cadrului na ional al politicii de cooperare pentru dezvoltare i nu are o experien ă notabilă în acest domeniu. În contextul în care mecanismele interne nu sunt încă definitivate iar capacită ile noastre financiare i materiale rămân încă reduse, ipoteza unui posibil „leading role” sau influen are în acest sector are anse reduse de materializare pentru moment.

România se află – momentan – în perioada de lansare a propriei sale politici de cooperare interna ională pentru dezvoltare. În consecin ă, ara noastră va continua să urmărească îndeaproape ini iativele europene în domeniul politicii de cooperare pentru dezvoltare, va accentua exerci iul de cuplare la activită ile i ini iativele comunitare i interna ionale în materie iar – nu în ultimul rând – va încerca actualizarea cadrului na ional al politicii de cooperare pentru dezvoltare.

România va urmări crearea imaginii unui donator consistent în statele beneficiare de asisten ă pentru dezvoltare românească, abordare care va dezvolta profilul său politic din regiunile respective. Pe măsura consolidării capacită ilor României în domeniul cooperării pentru dezvoltare, lista statelor beneficiare ar putea fi extinsă i pentru state din Asia Centrală, Africa sau America Latină.

De asemenea, trebuie acordată o aten ie deosebită respectării angajamentelor asumate la nivel comunitar. ara noastră va trebui să depună eforturi pentru atingerea nivelului de 0.17% din venitul na ional brut (VNB) destinat asisten ei oficiale pentru dezvoltare (ODA),

27

până în 2010 i 0.33% din VNB, până în 2015, conform angajamentelor asumate urmare deciziei CAGRE din 23-24 mai 2005, andosate (de Consiliul European din iunie 2005.

Democra ia i drepturile omului constituie un pilon al politicii externe i de securitate a UE. Ele vor căpăta un profil mult mai însemnat în politica externă a României după 2007. Zonele prioritare (Zone vizate prioritar în acest sens) sub acest aspect vor fi, pe termen mediu i lung, Balcanii Occidentali, spa iul Mării Negre (la care ar putea fi adăugat i Belarus) i Asia Centrală.

România are propriile „success stories”, precum minorită ile, drepturile copilului, transformare democratică, de la care poate porni în identificarea domeniilor de ac iune în zonele men ionate. Prin (în urma) aderarea la Uniunea Europeană vor exista 4 instrumente de ac iune în domeniul democra iei i drepturile omului:

asisten ă directă

contribu ie prin instrumente i programe UE

contribu ie a societă ii civile

rela ii între partide politice38.

În ceea ce prive te regiunile geografice, ac iunile României fa ă de ările din Balcani se vor înscrie de la început în logica îndeplinirii de către acestea a primului criteriu de la Copenhaga.

În spa iul Mării Negre există o diversitate destul de mare a tradi iilor democratice. Este necesară consolidarea democra iei în ări precum Ucraina, Rep. Moldova sau Georgia sau promovarea i încurajarea for elor democratice în Belarus sau Armenia, Rusia, Turcia, Azerbaijan. Un rol aparte îl vor juca societatea civilă i partidele politice. Protec ia minorită ilor este de asemenea o prioritate pentru ac iunea României atât în această regiune, cât i în Balcani.

Asia Centrală, în contextul cre terii importan ei sale geostrategice, va constitui o treia regiune- intă pentru politica României în materie de democra ie i drepturile omului. Fără a încuraja o politică a standardelor duble, România va avea în acest caz alte priorită i, între care promovarea bunei guvernări, combaterea corup iei, a terorismului i a radicalismului islamic.

38 Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan (coord.), Istoria României. Compendiu, Cluj-Napoca, 2007, p.90.

28

Ca formulă de creare a solidarită ii, gestionării comune a provocărilor de ordin economic, social i chiar de securitate, Uniunea este în mod natural un sus inător al ONU, cu care împărtă e te o mare parte a obiectivelor. De i furnizează aproape (reprezintă numai) o optime din membrii Adunării Generale, UE furnizează o treime din membrii Consiliului de Securitate, mai mult de o treime din bugetul ordinar ONU, aproape o jumătate din bugetul opera iunilor de men inere a păcii i din cele ale programelor i fondurilor ONU – fiind astfel cel mai important contributor financiar la activită ile ONU.

De i implicarea Uniunii în sprijinul ONU este deosebit de consistentă, aceasta nu împiedică statele membre UE să fie foarte active în tabăra sus inătorilor unei reforme profunde a ONU. Această situa ie este explicabilă prin faptul că “multilateralismul „eficient” reprezintă un element central al ac iunii externe a Uniunii. Această căutare a eficien ei a condus la sprijinirea de către UE a reformei manageriale a ONU, la crearea de noi structuri (Consiliul Drepturilor Omului, Comisia de Consolidare a Păcii), adaptate contextului actual, prin care să fie urmărite obiectivele tradi ionale ale organiza iei mondiale39.

Interesele României: Promovarea securită ii interna ionale, statului de drept, drepturilor omului, democra iei i dezvoltării economice sunt direc ii de ac iune ale ONU care prezintă interes special pentru UE i pentru România (având în vedere proximitatea sa cu spa iul CSI, Caucaz, Orientul Mijlociu). Asigurarea unei implicări eficace a organiza iei mondiale în stabilizarea zonelor de conflict din regiunea Mării Negre i a Balcanilor, protejarea drepturilor cetă enilor din aceste zone sunt relevante din perspectiva obiectivelor diploma iei române ti. La fel de relevante, de i beneficiind de mai pu ină expunere, sunt activită ile ONU vizând gestionarea efectelor negative ale globalizării: migra ie i traficuri ilegale, proliferare de arme de distrugere în masă, moduri de dezvoltare economică având consecin e distructive asupra mediului.

România este un sus inător constant al întăririi cooperării dintre ONU i UE (ca parte esen ială a proiectului cuprinzător vizând consolidarea cooperării dintre ONU i organiza iile regionale). Din această perspectivă, ara noastră a contribuit i va continua să contribuie la apropierea/armonizarea/convergen a punctelor de vedere ale celor două organiza ii, cu accent pe evitarea duplicărilor i utilizarea avantajelor comparative.

39 Jan Palmowski, Dic ionar Oxford de istorie universală contemporană. De la 1900 până azi, vol. 1-2, traducere de Simona Ceau u, ALL, Bucure ti, 2005, p.678.

29

Dosare de interes pentru ONU i UE, în care România are interesul i capacitatea să joace un rol activ sunt Balcanii (Kosovo, Bosnia-Her egovina), Orientul Mijlociu (UE i ONU sunt membri ai cvartetului), reconstruc ie i combaterea terorismului (Irak, Afganistan), gestionarea crizelor (opera ionalizarea Declara iei comune din 24 septembrie 2003 privind acest subiect).

De asemenea, România va continua să sus ină, împreună cu celelalte state membre UE, procesul de reformă al ONU, astfel încât această organiza ie să fie dotată cu instrumentele i procedurile necesare îndeplinirii obiectivelor Cartei.

Până în prezent, nu există un cadru institu ional consacrat (formalizat? Consolidat?) privind rela iile între Uniunea Europeană i OSCE. Toate statele membre UE sunt state participante ale OSCE i î i coordonează pozi iile asupra subiectelor de pe agenda politică a OSCE. La ini iativa pre edin iei austriece a UE, a fost ini iată negocierea unui proiect de declara ie între UE i OSCE, care î i propune crearea unui cadru de cooperare consolidată între UE i OSCE, prin coordonarea ini iativelor specifice, cu respectarea principiului complementarită ii40.

Interesele României: OSCE dispune de multiple instrumente de natură să contribuie la realizarea intereselor României în domeniul politicii externe – asigurarea securită ii i stabilită ii democratice în vecinătatea estică. Misiunile OSCE desfă oară diferite proiecte de democratizare în vecinătatea estică, finan ate atât din bugetul OSCE, cât i din fonduri extrabugetare. De asemenea, OSCE participă direct sau ca observator la procesele de negociere ale tuturor conflictelor înghe ate din spa iul OSCE.

Cooperarea între Uniunea Europeană i OSCE se desfă oară în baza unui Acord semnat de cele două organiza ii în 1987, a Declara iei politice a Comitetului de Mini tri al Consiliului Europei (CoE) din 5 mai 1987 i a unei Declara ii comune de cooperare i parteneriat între Consiliul Europei i Comisia Europeană din 2001.

Planul de ac iune, adoptat la cel de-al treilea Summit al CoE, în 2005, prevede crearea unui nou cadru de cooperare i dialog politic consolidat între cele două organiza ii, prin încheierea unui Memorandum de În elegere, care să eviden ieze problemele de interes comun pentru cele două organiza ii (drepturile omului, statul de drept, cooperarea politică i juridică, coeziunea socială i schimburile culturale). Noua rela ie de cooperare ar urma să fie

40 Liviu îrău, Între Washington i Moscova : politicile de securitate na ională ale SUA i URSS i impactul lor asupra României, Cluj, 2005, p.89-90.

30

interactivă, să asigure complementaritatea celor două organiza ii i să fie guvernată de un spirit de parteneriat.

Negocierile asupra proiectului de Memorandum de În elegere au fost ini iate pe perioada pre edin iei române a Comitetului Mini trilor, pe baza unui proiect al UE, dar nu au putut fi finalizate datorită multiplelor interese divergente existente.

Deciziile Consiliului Europei sunt influen ate în mod decisiv de Uniunea Europeană (25+2 (27) voturi din totalul de 46). De asemenea, programele Consiliului Europei de promovare a standardelor democratice în spa iul est-european sunt dependente în mare măsură de contribu iile voluntare alocate de Comisia Europeană i de statele membre UE.

România este interesată în men inerea i consolidarea competen elor Consiliului Europei în domeniul promovării democra iei, drepturilor omului i statului de drept, de natură să contribuie la stabilitatea regională i europeană. În viitor va trebui evitată tendin a de a reorienta activitatea CoE către domeniile social i cultural, pentru a-i diminua instrumentele de monitorizare a drepturilor omului41.

În condi iile în care UE are o influen ă reală asupra deciziilor Comitetului Mini trilor, ce de ine competen e importante în monitorizarea angajamentelor asumate de statele membre, România î i poate promova eficient propriile interese pe agenda Consiliul Europei în special cele privind sus inerea aspira iilor europene ale statelor din Europa de Est i Caucazul de Sud, promovarea unor evolu ii democratice consolidate în Federa ia Rusă i în Belarus, protejarea minorită ilor române din statele din vecinătate.

UE sus ine sistemul comercial multilateral, considerând actuala rundă de negocieri comerciale multilaterale din cadrul OMC – Agenda de Dezvoltare Doha – drept o prioritate pentru politica sa comercială. Principalele obiective urmărite de UE în cadrul politicii comerciale sunt: negocierea unor noi reguli privind comer ul mondial, deschiderea pie elor, sprijinirea statelor în curs de dezvoltare în vederea integrării lor în economia mondială i îmbunătă irea func ionării sistemului OMC.

În cadrul OMC, România trebuie să- i alinieze obiectivele i pozi iile de negociere cu cele comunitare. Aceasta derivă logic din faptul că în momentul în care rezultatele rundei vor intra în vigoare, România va fi deja membră a UE, care are un singur set de drepturi i obliga ii acoperind toate statele membre. Coordonarea cu pozi ia de negociere a UE a fost o

41 Ilie Bădescu, Ioan Mihăilescu, Ionel Nicu Sava, Geopolitica, Integrare, globalizare, Editura Mica Valahie, Bucure ti, 2003, p.78-79.

31

cerin ă fa ă de ansamblul statelor candidate, inclusiv fa ă de cele care a aderat în 2004. După momentul aderării, UE va ac iona i negocia i în numele României în OMC. Prin urmare, este necesară definirea elementelor de pozi ie i coordonarea eficientă a institu iilor competente, în contextul participării la reuniunile Comitetului 133 i grupurilor specializate pe comer ale Consiliului UE.

Fran a este un aliat natural al ării noastre în interiorul Uniunii, inclusiv din punctul de vedere al apărării intereselor sectorului agricol. De asemenea – până la aderare – rela ia cu SUA în interiorul OMC trebuie să rămână echilibrată, cu indicarea clară a obliga iilor care decurg din statutul nostru de stat în curs de aderare la UE. Astfel, pozi ia ării noastre trebuie să rămână neutră, fără a manifesta ini iative de alăturare vreuna din tendin ele/abordările din cadrul UE (în contextul sec iunii, din acest paragraf rezultă că Fran a i SUA ar avea o dispută în interiorul OMC, dispută pe care România ar fi bine să o eludeze).

Ca stat membru al UE, România va adânci analizele intereselor ofensive i, respectiv, ale celor defensive ale UE, stabilite pe principiul solidarită ii, sprijinului fa ă de pozi ia i ac iunile de negociere ale Comisiei în cadrul OMC i unită ii mesajelor externe ale Comisiei i statelor membre. În cadrul consultărilor i dezbaterilor interne ale UE urmează să se prunu e deschis în ceea ce prive te atât domeniile ofensive cât i cele defensive, indiferent de existen a sau nu a unor diferen e între modalită ile de abordare ale diferitelor state membre. În acest context, vor trebui identifica i exponen ii acelor curente care corespund intereselor României i stabilirea unor interac iuni de sus inere comună. Desigur, se va ine seama i de respectarea principiilor de flexibilitate în cadrul UE pentru solu ii de consens. Paragraf viciat în mesaj de limbajul de lemn42.

În prezent, abordarea defensivă a UE în negocierile din agricultură pentru corelarea acestora cu politica comercială agricolă comună stabilită în perspectiva anilor 2013 corespunde intereselor ării noastre. Totodată, pozi iile ofensive comunitare din negocierile din Runda Doha vizând în special îmbunătă irea accesului pe pie e ter e prin liberalizarea comer ului cu produse industriale sprijină interesele economice de promovare a exporturilor române ti pe pie e ter e.

42 Constantin Hlihor, Geopolitica i geostrategia în analiza rela iilor interna ionale contemporane: considera ii teoretice si metodologice, Ed. Universită ii Na ionale de Apărare ,,Carol I”, Bucuresti, 2005, p. 78-79.

32

România va continua să sus ină ini iativele i pozi iile de negociere comunitare i va men ine interesul fa ă de toate aspectele legate de negocierile OMC, cu precădere în domeniul agriculturii, accesului pe pia ă pentru produsele neagricole, serviciilor i regulilor.

În prezent, din cele 25 de state membre ale UE, 19 sunt i state membre ale OCDE. În plus, Comisia Europeană este reprezentată în cadrul Consiliului OCDE, forul decizional al Organiza iei.

În ceea ce prive te extinderea Organiza iei, prin decizia Consiliului OCDE din 1997 a fost instituit moratoriul în privin a acceptării de noi membri. În prezent, problematica extinderii reprezintă unul dintre principalele subiecte de discu ie pe agenda de reformă a OCDE.

UE a pledat în permanen ă pentru aderarea la OCDE a statelor membre UE, care nu sunt însă i membre ale OCDE, România i Bulgaria fiind incluse în acest grup. Există însă o reticen ă din partea ărilor din afara continentului european care consideră că OCDE este oricum prea europenizată, iar aderarea unor noi membri UE nu ar face decât să adâncească acest dezechilibru în cadrul Organiza iei.

Unul dintre obiectivele de politică externă în plan multilateral îl reprezintă dezvoltarea i intensificarea rela iilor cu OCDE în vederea îndeplinirii condi iilor de admitere a României în structurile de lucru ale organiza iei. Obiectivul de aderare la OCDE este men ionat în Programul de Guvernare pentru perioada 2005 – 200843.

În planul beneficiilor concrete, prin colaborarea cu OCDE România dore te valorificarea expertizei acestei Organiza ii în orientarea politicilor economice la nivel na ional. În acest sens se poate considera că unul dintre principalele instrumente pe care România le are la dispozi ie pentru realizarea unei integrări de calitate în UE este expertiza rezultată în urma colaborării cu OCDE (Cele două fraze ale paragrafului alcătuiesc în bună măsuă un argument circular).

Odată cu aderarea la UE, România va intra i de jure (cursive), nu numai de facto (idem) , ca până acum, pe lisa ărilor pentru care Comisia i Pre edin ia fac lobby în vederea aderării la OCDE.

Demersurile României de aderare la OCDE vor putea astfel căpăta o for ă mai mare în cadrul UE. În plus, se va putea provoca, cu mai multă u urin ă, aducerea pe Agenda UE a

43 Gheorghe C. Balaban, Strategia Securită ii Na ionale este elaborată definitiv?, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure ti, 2007, p. 45-49.

33

problematicii extinderii OCDE cu membri UE i asumarea de către UE a unei ac iuni de lobby mult mai insistentă/e în acest sens.

După aderarea la Uniunea Europeană, rela iile României cu institu iile financiare interna ionale (IFI nu cred că e necesar acronimul) vor suferi modificări substan iale, în special datorită (urmare a) schimbării de statut al României din recipient de fonduri în donator emergent i datorită (prin) accesului la fondurile structurale i de coeziunea comunitare. România a realizat ratinguri crescute de investi ii, fapt ce îi permite să contracteze împrumuturi pe pie ele de capital i, de asemenea, să aibă acces la împrumuturi competitive acordate de institu iile financiare europene.

Banca Mondială va deveni o for ă financiară mult mai pu in importantă. Rela iile României cu Banca Mondială în perioada următoare se vor derula pe în coordonatele stabilite prin noua Strategie a Parteneriatului de ară pentru România (2006 – 2009). Aceasta preconizează un program de împrumuturi în valoare de 450-550 milioane USD pe an, împreună cu activită i analitice i servicii de consultan ă semnificative, axate pe trei teme centrale44:

accelerarea reformelor structurale i institu ionale pentru sprijinirea cre terii economice;

abordarea aspectelor fiscale vulnerabile i modernizarea sectorului public;

bullet reducerea sărăciei i promovarea incluziunii sociale.

În rela ia cu BERD, România, asemenea noilor state membre UE, va beneficia din ce în ce mai pu in de fonduri din partea acestei bănci. Împrumuturile acesteia vor fi canalizate într-o mai mare măsură către ările din Estul i Sud-estul Europei i din Asia Centrală, neincluse în procesul de extindere a Uniunii Europene.

În decembrie 2005, Consiliul Guvernatorilor BERD a aprobat noua Strategie de ară pentru România aferentă perioadei 2006-2007. Investi iile BERD în următorii ani vor fi în concordan ă cu priorită ile enun ate în PND, în special în următoarele arii:

Continuarea suportului (sus inerii) pentru dezvoltarea infrastructurii prin transferul către proprietatea privată i comercializarea utilită ilor energetice.

44 E. Bădalan, T. Frunzeti, For e i tendin e în mediul de securitate european, Editura Academiei For elor Terestre, Bucure ti, 2007, p. 89-91.

34

BERD va căuta să colaboreze cu investitori strategici interesa i de privatizarea sectorului energetic. De asemenea, crearea unei Pie e Regionale a Energiei în Sud-estul Europei este considerată o prioritate45.

Continuarea sprijinului acordat sectorului privat împreună cu investitori străini i locali. O aten ie specială va fi acordată firmelor din sectorul agricol.

Contribu ia la lărgirea i adâncirea intermedierii financiare prin consolidarea intermediarilor financiari i facilitarea accesului la o gamă largă de produse financiare. De asemenea, se va pune accentul pe cre terea creditul acordat în moneda locală i pe dezvoltarea pie elor locale de capital.

În ceea ce prive te rela iile cu FMI, declararea economiei române ti drept economie de pia ă func ională de către Comisia Europeană i aderarea la UE fac ca după finalizarea aranjamentului încheiat cu FMI în 2004 să aibă loc numai consultările anuale ale organiza iei cu statele membre.

45 G. Oprea, C. Onisor, R. Timofte, România – integrare i securitate, Editura Balcanii i Europa, Bucure ti, 2005, p. 78-79.

35

CAPITOLUL IV

ROMÂNIA ȘI POLITICA DE VECINĂTATE A UNIUNII EUROPENE

Extinderea Uniunii Europene i decizia elaborării Politicii Europene de Vecinătate/ENP pentru consolidarea rela iilor UE cu noii săi vecini a creat premisele intensificării cooperării UE–Republica Moldova. Dacă la lansarea ENP, punctul focal al flancului estic l-a reprezentat în mod cert Ucraina, se poate vorbi de o relativă echilibrare în ultima vreme a (distribu iei) aten iei statelor membre fa ă de acest spa iu – cu un interes evident i pentru R. Moldova. O implicare mai crescută/vizibilă/consistentă se sesizează din partea noilor state membre, dar si a Germaniei sau Marii Britanii.

Interesul UE pentru Republica Moldova rămâne totu i unul moderat, încercându-se evitarea încurajării unor a teptări nerealiste privind ob inerea, în viitorul apropiat, a unei perspective de aderare la UE. Pentru Uniune, implementarea obiectivelor ENP i a Planului de Ac iune comun elaborat în acest cadru, constituie principalele modalită i de consolidare a rela iilor cu Republica Moldova46.

Interesele imediate ale Republicii Moldova în rela ia cu UE sunt aprecierea cât mai pozitivă a eforturilor de implementare a Planului de Ac iune i sprijinul UE pentru solu ionarea conflictului transnistrean, în cadrul negocierilor i prin misiunea de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene, în special pe segmentul transnistrean al acesteia.

Interesele României: România este direct interesată în conectarea accelerată a R.epublicii Moldova la UE i înscrierea ireversibilă a ării pe un drum european. Momentul 2007 va permite României substan ierea, din interiorul Uniunii, a sprijinului actual acordat Moldovei pe/în această dimensiune. În acela i timp, trebuie realizat un echilibru uneori delicat între aspira iile Chi inăului i ceea ce poate oferi Uniunea în acest moment, în contextul încărcat al dezbaterii asupra viitorului Europei.

O abordare pragmatică, bi- sau chiar multi-direc ională – spre Chi inău, Statele Membre i Institu iile comunitare, va putea urmări accelerarea i concretizarea eforturilor R.

46 G. Oprea, C. Onisor, R. Timofte, România – integrare i securitate, Editura Balcanii i Europa, Bucure ti, 2005, p. 78-79.

36

Moldova în materiae de îndeplinirea reformelor i angajamentelor asumate prin Planul de Ac iune, coagula un sprijin european pentru „cauza” Moldovei i cre terea interesului COM (introdus acronimul) pentru avansarea unor condi ii mai favorabile, eventual negocierea unui nou Acord UE-R. Moldova. Este necesară i depă irea unei anumite percep ii existente la nivelul UE i alimentată constant de factori externi.

Calitatea de stat membru va oferi României posibilitatea de a fi prezentă, direct sau indirect, în toate instan ele de decizie în rela ie cu R. Moldova. Câ tigul principal va fi pe dimensiunea implicării UE în solu ionarea conflictului transnistrean, inclusiv în cadrul Misiunii de monitorizare a frontierei EUBAM.

În dialogul sectorial cu Chi inău, dar i în raport cu Bruxelles-ul, România are nevoie să men ină un discurs echilibrat, care să încorporeze preocupările exprimate deja de UE i care să reflecte priorită ile Planului de Ac iune UE-Republica Moldova. De asemenea, este momentul trecerii la ac iuni concrete de sprijin, inclusiv prin cre terea asisten ei bilaterale către acele zone vitale pentru amplificarea rela iei MD-UE: probleme comerciale, vinuri, un nou regim de vize, energie.

Conectarea mai strânsă a Republicii Moldova la spa iul economic sud-est european i apoi la UE prin standarde comune, infrastructură (comer , energetică) i cadru de reglementare, precum i prin construc ia capacită ii administrative47. În acest scop, trebuie valorificată apartenen a R. Moldova la PS-ESE(introdus acronimul) i SEECP i, în viitor, la CEFTA extins (ownership-ul moldav asupra acestora).

Cooperarea transatlantică se află la cote înalte, ambii parteneri fiind interesa i de aprofundarea acestora. Momentul dificil din 2003 a fost depă it. Acest aspect se poate observa în abordările i pozi iile comune privind dosare ca Iran, Coreea de Nord sau găsirea (căutarea) de solu ii la conflictul israeliano-palestinian. Cu toate acestea, există i vor continua să rămână anumite chestiuni sensibile, fa ă de care România va trebui să găsească constant cea mai potrivită abordare în conformitate cu statutul său de stat membru i partener strategic al SUA. În acest scop, singura logică (cale) acceptabilă pentru România va fi aceea de a consolida parteneriatul transatlantic pe (în) toate componentele i men inerea/aprofundarea institu iilor i a mecanismelor transatlantice. Obiectivul strategic al României este de a avea o rela ie transatlantică bazată pe doi parteneri egali, solidari, care se

47 Mircea Mure an, Doru Enache, Globalizarea la începutul secolului XXI. Securitatea na ională a României în epoca globalizării, Editura Universită ii Na ionale de Apărare, Bucure ti, 2005, p.156.

37

respectă reciproc, având ca misiune primordială (principală) promovarea pe scară largă a valorilor comune.

Pe plan bilateral, este interesul României este de a consolida parteneriatul cu SUA prin adâncirea componentei economice. Acordul privind facilită ile militare constituie un element determinant al rela iei noastre cu SUA; în viitor, acesta trebuie să- i găsească corespondentul în planul investi iilor i al nivelului i a calită ii comer ului bilateral.

De asemenea, România este interesată în cooperarea cu partea americană în anumite regiuni, o prioritate fiind regiunea Mării Negre. Trebuie pus accentul pe libertatea i promovarea democra iei în zonă, securitatea în bazinul Mării Negre, în principal accentul pe soft security, bazată pe controlul frontierelor, combaterea traficului de droguri, fiin e umane i armament – inclusiv a celor (“al celui” (armamentul)) de distrugere în masă, securitatea în domeniul energetic, sprijinirea pregătirii statelor din zonă, care ar putea deveni membri NATO în viitor.

Nu în ultimul rând, dimensiunea umană (a securită ii, presupun, dar dacă ăsta e cazul, conceptul ar fi trebuit introdus mai devreme în document) va trebui consolidată. Pe lângă ac iunile de tip „people-to-people” (cursive), România este interesată de aderarea la programul Visa Waiver i se va coordona cu UE astfel încât acesta să se extindă la toate (asupra tuturor) Statele Membre48.

România are tot interesul să contribuie, în func ie de resurse, la nivelul opiniei publice, la mai buna în elegere în SUA a realită ilor europene i, în Europa, la o mai bună apreciere a rolului SUA în Europa (în lume).

În conformitate cu cele de mai sus, principalele domenii de ac iune vor fi:

aprofundarea rela iilor economice i comerciale, inclusiv captarea interesului american pentru proiecte economice din zonă (de ex. gazoductul Nabucco).

Consolidarea cooperării în domeniul securită ii;

liberalizarea regimului de vize i, în general, ac iuni de tip „people-to-people”

;

cooperare în regiuni precum Marea Neagră, Balcanii, Orientul Mijlociu, vecinătatea estică. ;

48 Mircea Mure an, Gheorghe Văduva, Strategia de parteneriat, parteneriatul strategic, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucure ti, 2006, p. 78-79.

38

Rezolvarea unor probleme sensibile (adop ii) (aici însă i formularea e

sensibilă), în conformitate cu angajamentele i obliga iile fa ă de partenerii europeni.

Concretizarea perspectivei europene a statelor din Balcanii de Vest a constituit un punct focal prioritar pleonasm pentru UE în 2006. Comunicarea Comisiei din ianuarie 2006 – “Balcanii de Vest pe drumul către UE: consolidarea stabilită ii i cre terea prosperită ii” a propus o serie de măsuri practice în această direc ie, iar Consiliul European din 15-16 iunie 2006 a reconfirmat perspectiva europeană a statelor din Balcanii de Vest, stabilite prin Agenda Salonic, Procesul de Stabilizare i Asociere i Declara ia reuniunii de la Salzburg.

Dintre statele Balcanilor de Vest, Croa ia este cea mai avansată în parcursul său european, lansând negocierile de aderare cu UE la 3 octombrie 2005 (a fost deja închis primul capitol de negociere – de ters, posibil ca situa ia să fi evoluat la momentul publicării documentului de fa ă). Macedonia a primit la Consiliul European din 15-16 decembrie 2005 statutul de candidat la aderarea la UE (se preconizează ca deschiderea negocierilor de aderare să aibă loc în prima parte a anului 2007). Bosnia–Her egovina a lansat la 25 noiembrie 2005 negocierile pentru ASA (acronim) dar întârzierile înregistrate în reforma constitu ională i reforma poli iei pot periclita parcursul negocierilor. Serbia a lansat /demarat) negocierile pentru ASA la 10 octombrie 2005, dar, ca urmare a nerespectării termenului de predare a lui Ratko Mladic către Tribunalul Penal Interna ional pentru Fosta Iugoslavie (ICTY), acestea au fost suspendate până la îndeplinirea acestui angajament. Ca urmare a rezultatelor referendum-ului din 21 mai 2006, la 3 iunie 2006, într-o sesiune extraordinară, Parlamentul muntenegrean a adoptat o Declara ie de independen ă a Republicii Muntenegru. În prezent Comisia Europeană lucrează la pregătirea unui mandat pentru negocierea unui acord separat cu Muntenegru precum i la adaptarea actualului mandat pentru Serbia. Idem, s-ar putea schimba câte ceva până la momentul publicării Strategiei În dosarul Kosovo, Uniunea va prelua responsabilită ile UNMIK sub forma unei Misiuni PESA programată/e să înceapă la 1 ianuarie 200749.

Pe termen scurt, solu ionarea durabilă a chestiunii minorită ilor, stabilizarea democratică a regiunii, cre terea caracterului func ional al institu iilor statului de drept în ările din zonă, diminuarea amenin ării criminalită ii organizate, apropierea de UE i NATO a statelor din spa iul Balcanilor de Vest. Pe termen mediu, interesul României este de a plasa regiunea definitiv pe orbita europeană (în semnifica ia exactă a cuvântului “orbită”, asta s-a

49 Kjell M Torbiorn Destination Europe, Manchester. Manchester University Press 2007, p 19.

39

întâmplat deja), dezvoltarea de rela ii de bună vecinătate (inclusiv reglementarea durabilă a chestiunii frontierelor) i formularea unei op iuni cu privire la viitorul prezen ei interna ionale în regiune.

România urmăre te ca statele din proximitatea sa geografică să fie vecini predictibili, stabili din punct de vedere politic, economic i social. Numărul important al etnicilor români care locuiesc în zona Balcanilor de Vest (în principal în Serbia) constituie un alt argument forte pentru acordarea un interes deosebit în stabilitatea i dezvoltarea zonei.

Identificarea solu iei în dosarul Kosovo va determina instalarea unei noi misiuni interna ionale în provincie i cre terea implicării UE în special în domeniile poli iei i statului de drept. Implicarea substan ială a României în viitoarea misiune PESA în Kosovo va constitui o modalitate de a demonstra capacitatea reală de a sus ine efortul UE pentru stabilizarea provinciei. Aten ie, pentru compatibilizare, i la declara iile efului statului

Flexibilizarea regimului de vize al UE cu statele Balcanilor de Vest, reprezintă un alt punct de interes. COM a propus deja ini ierea negocierilor pe acest subiect cu Macedonia, Serbia i Muntenegru. Flexibilizarea va aduce beneficii în domeniul cooperării regionale i al proiectelor transfrontaliere.

Cooperarea regională, în domeniile politic, economic i de securitate reprezintă un domeniu în care România î i poate asuma un rol deosebit. Dintre aspectele importante trebuie amintite procesul de restructurare a Pactului de Stabilitate pentru Europa de SE (PSESE) în sensul materializării conceptelor de “regional ownership / regional leadership” i procesul de creare a unei zone de comer liber în SE Europei, proiect puternic care a primit un impuls semnificativ la summit-ul SEECP de la Bucure ti (6 aprilie 2006)50.

De asemenea, la 25 octombrie 2005 a fost semnat Tratatul de constituire a Comunită ii energetice dintre Europa de SE i UE, menit să sprijine, pe lângă dezvoltarea pie ei regionale de energie, i integrarea acesteia (a cui?) în pia a internă a UE. Cu sprijinul Uniunii i al statelor membre, acest tratat se poate extinde i la alte (asupra altor / în alte) domenii (transport i telecomunica ii). Trebuie avută în vedere inclusiv cooperarea, colaborarea dintre i conectarea României, Ungariei i Serbiei la Coridoarele pan-europene de transport rutier.

Ca stat membru, România va putea ac iona în cadrul organismelor comunitare pentru o parcurgere cât mai rapidă a PSA (introdus) de către statele Balcanilor de Vest precum i

50 Neil Nugent The Government and Politics of the European Union 2006. 6th ed. London. Palgrave p 47.

40

pentru realizarea, pe cât posibil, a unui „roadmap” pentru integrarea acestora. Expertiza românească asupra regiunii va putea fi valorificată în cadrul politicii UE fa ă de această zonă.

România trebuie să- i demonstreze efectiv capacitatea de a sprijini, din postura de stat membru UE, priorită ile Uniunii în regiune. Modalită ile de a proba această capacitate trebuie să depă ească nivelul declarativ la care se situează deseori discursul românesc.

România va trebui să utilizeze cadrul rela iilor bilaterale i oportunită ile oferite de statutul de membru UE pentru a sus ine atât interesele institu iilor euro-atlantice în regiune cât i cre terea propriei influen e în statele din zonă, la nivel politic i economic. Tema protec iei minorită iilor române din statele vecine/Balcani trebuie pozi ionată din ce în ce mai mult în contextul necesită ii ca statele din regiune să adopte i să implementeze normele europene în materie de minorită i. O abordare “bottom-up” (italice) a consolidării rolului României în regiune, poate porni de la necesitatea subsumării dialogului bilateral state temei generale a “afacerilor europene”.

Un pas necesar este actualizarea cadrului juridic bilateral în acest domeniu. Paralel cu această dimensiune, România trebuie să fie activă în procesul de remodelare a formatelor de cooperare regională, dat fiind rolul acestor structuri în sus inerea obiectivului apropierii de UE (non sequitur, adică legătura cauzală nu e clară). Implicarea pe acest palier accentuează rolul României în transferul de expertiză către statele care au de parcurs etape în rela ia structurate cu UE i exprimă disponibilitatea de a exercita acela i tip de influen ă fa ă de ările din Balcanii de Vest pe care l-au avut, asupra statelor din Europa Centrală în deceniul trecut, ările din Occident. Restructurarea Pactului de Stabilitate, încercările de institu ionalizare a SEECP, extinderea CEFTA, constituie oportunită i pe care România trebuie să le utilizeze pentru cre terea influen ei în regiune i la a consolidării rolului în UE51.

Dosarul Balcanilor de Vest nu poate fi complet separat de problematica mai largă a extinderii post UE-27. În acest context, trebuie urmărit cu aten ie follow-up-ul la dezbaterea asupra extinderii ulterioare a Uniunii, lansată la Consiliul European din iunie 2006. De o importan ă aparte va fi raportul COM din toamna lui 2006, asupra capacită ii de absorb ie. Pozi ia României asupra acestui aspect este în linie cu pozi ia dominantă în UE – capacitatea de absorb ie este văzută ca element al pregătirii interne a Uniunii pentru extindere (capacitate de func ionare).

Politica Europeană de Vecinătate a fost concepută i lansată în contextul extinderii UE cu cele 8 state din Europa Centrală i de Est. Obiectivul principal este acela al conturării

51 Karen Henderson, Spa iul libertă ii, securită ii i justi iei în Europa lărgită, Î.E.P. ẞtiin a, 2009. p. 70-71.

41

unei abordări coerente a rela iilor unei UE lărgite cu statele din vecinătatea sa estică i sudică, care să permită intensificarea cooperării în vederea creării unei zone de prosperitate i bună vecinătate, a unui „cerc de prieteni" („a ring of friends”). În contextul ENP, Planurile de Ac iune UE – Ucraina i UE – R. Moldova au fost lansate oficial în 2005, intrând deja în cel de-al doilea an de implementare. Principalele domenii de cooperare, spre care se canalizează, de altfel, asisten a comunitară, sunt cel economic, dezvoltarea i consolidarea institu iilor democratice i a societă ii civile, JAI, cooperarea regională i în domeniul PESC.

R. Belarus reprezintă un caz special în cadrul ENP. UE a exprimat disponibilitatea de a- i intensifica rela iile cu acest stat, însă elaborarea unui Plan de Ac iune în cadrul ENP este condi ionată de ac iunile autorită ilor de la Mins). În prezent, UE sprijină societatea civilă din Belarus i opozi ia democratică, neavând contacte la nivel oficial cu autorită ile de la Minsk.

România are un interes direct în dezvoltarea dimensiunii estice a ENP. Pornind de la inten ia viitoarei pre edin ii germane de a reorienta ENP, prin consolidarea abordării „de jos în sus”, în rela ia cu Ucraina vom urmări strângerea rela iilor UE i construirea unei Ucraine democratice, care împărtă e te valorile fundamentale i adoptă i implementează acquis-ul comunitar, devenind astfel un vecin predictibil i de dialog. În legătură cu R. Moldova vom urmări valorificarea acelor particularită i ale ării care o diferen iază net de Ucraina, pentru a consolida legăturile economice i umane ale Rep. Moldova cu Europa de Sud-Est, inclusiv prin încheierea unui nou acord de cooperare cu UE. Pe termen lung, urmărim să men inem deschisă perspectiva unor legături mai aprofundate ale Chi inăului cu UE. În ceea ce prive te Caucazul de Sud, interesul evident al României este de a încheia planuri de ac iune de substan ă, prin care UE să aibă posibilitatea de a influen a dezvoltarea celor 3 ări i apropierea lor de standardele i politicile europene52.

Obiectivele ENP i mai ales procesul de implementare a Planurilor de Ac iune contribuie, prin efectele i transformările în planul reformelor interne – economice, dar i politice i sociale – la viitoarea sarcină a României: responsabilitatea asigurării stabilită ii i securită ii celei de-a doua grani e externe terestre a UE, ca lungime, fără a ignora frontiera maritimă .

Un alt interes direct, prin efectele asupra dezvoltării regiunilor de grani ă, dar i a cooperării bilaterale i multilaterale, este dat de utilizarea fondurilor comunitare acordate prin

52 Flore Pop, Sergiu Gherghina, Uniunea Europeană după 50 de ani: între entuziasmul extinderii i aprofundarea integrării/ coord. Flore Pop, Sergiu Chrghina.- Cluj Napoca: Argonaut, 2007. p. 29-30.

42

intermediul actualelor Programe de Vecinătate (cu MD i UA), dar mai ales al viitorului Instrument financiar ENPI – Programele CBC cu MD, UA i cel din Bazinul Mării Negre.

În acela i registru, România beneficiază i trebuie să- i valorifice atuul important i avantajele comparative pe care le de ine în rela ie cu statele din Balcanii de Vest, inclusiv în contextul eforturilor axate pe Marea Neagră.

Schimbările politice de la Kiev i oscila iile în privin a op iunilor fundamentale legate de apropierea de NATO i UE vor aduce (genera) foarte probabil unele complica ii în rela ia Ucraina-UE. De i la nivel european s-a putut observa un consens referitor la necesitatea intensificării rela iilor bilaterale, opiniile statelor membre diverg în privin a modalită ilor de realizare a acestui deziderat: oferirea unei perspective clare de aderare la UE (Ungaria, Polonia, Lituania, Austria) sau consolidarea formelor de cooperare cu Ucraina în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (majoritatea celorlalte state membre UE).

Cel mai probabil la începutul anului viitor (dacă asta înseamnă 2007, vezi observa iile de mai sus, la momentul probabil al publicării Strategiei, multe se vor fi schimbat probabil) vor fi ini iate negocierile pentru un Acord consolidat UE-Ucraina, care să includă i un Acord de Liber Schimb, după aderarea Ucrainei la OMC. Acest Acord nu va fi însă unul care să prevadă posibilitatea aderării Ucrainei al UE.

În rela iile cu Ucraina, România este interesată, în mod direct, de implementarea Planului de Ac iune (prevederi referitoare la drepturile minorită ilor, armonizarea acquis-ului, îmbunătă irea mediului de afaceri, cooperarea la frontieră i sprijinirea solu ionării conflictului transnistrean), dar i de armonizarea cadrului legislativ bilateral potrivit obliga iilor asumate de România în cursul negocierilor de aderare.

Un subiect de interes special este cel legat de utilizarea fondurilor comunitare puse la dispozi ie celor două state pentru promovarea de proiecte comune destinate dezvoltării regiunilor de frontieră (fonduri acordate, în prezent, prin Programul de Vecinătate, iar din 2007, prin Instrumentul European de Vecinătate i Parteneriat)53.

După extinderea din 2004 i mai ales în perspectiva aderării RO i BG în 2007, a crescut, la nivelul UE i al SM, con tientizarea i interesul pentru regiunea Mării Negre. De altfel, extinderea UE în regiune, împreună cu extinderea NATO, au reprezentat motorul

53 Batt J., Lynch D., Missiroli A., Ortega M. etc., 2003, Partners and Neighbours: A CFSP for a Wider Europe, EU Institute for Security Studies, Paris, Chaillot Papers No 64, Comisar Verheugen, 2004, “Towards a Wider Europe: the new agenda” The European Neighbourhood Policy, Bratislava, speech 04/141.

43

principal al schimbărilor benefice din regiunea Mării Negre, prin promovarea democra iei i a factorilor stabilizatori în regiune.

Implicarea europeană în regiune se rezumă, în general, la instrumente bilaterale, începând cu aderarea statelor din regiune la UE, Politica de Vecinătate, Instrumentul de Pre-Aderare pentru Turcia, dialogul strategic cu Federa ia Rusă (cele patru “foi de parcurs” pentru crearea a patru spa ii comune UE-Rusia).

Se poate distinge, în prezent, o cre tere a implicării i a ritmului dialogului politic al UE în regiune, prin intermediul echipelor lărgite ale Reprezentan ilor Speciali ai UE pentru R. Moldova, respectiv Caucazul de Sud. De asemenea, au fost desfă urate recent unele misiuni de asisten ă i monitorizare în domeniul JAI (Georgia), precum i misiunea de monitorizare a grani ei ucraineano-moldoveană. Aceste forme de cooperare se limitează însă, în continuare, la o abordare bilaterală. UE dispune, de asemenea, de unele instrumente sectoriale, precum INOGATE i TRACECA, care însă nu i-au demonstrat eficien a pe deplin (“eficien ă pe deplin” ar însemna “eficien ă maximă”).

O politică regională a UE se define te dificil i foarte lent. În cazul Mării Negre, cu excep ia Greciei, direct interesată în regiune, există o sus inere limitată pentru impunerea subiectului Mării Negre pe agenda politică a UE. Inten iile enun ate de implicare sporită a UE în regiune nu s-au concretizat încă. Nu a fost elaborată o Strategie privind Marea Neagră, fondurile alocate Programului CBC/ENPI nu sunt substan iale, etc. Ca urmare a eforturilor Greciei, pe linia OCEMN, a sprijinului Marii Britanii i Germaniei i militantismului României, în 2005 -2006 pentru con tientizarea importan ei strategice a regiunii i atragerea sprijinului pentru Forumul Mării Negre, există totu i un mediu mai favorabil i mai informat cu privire la regiune, provocările i perspectivele ei54.

De aceea, se preconizează o schimbare în conduita UE, în special după 2007, când două state riverane vor deveni membri UE, lor adăugându-li-se Turcia, stat candidat. Un alt factor catalizator în această direc ie va fi constituit de concretizarea politicii europene în domeniul energiei, în special dimensiunea sa externă, care va trebui să ia în considerare resursele i traseele oferite de regiune, precum i politica UE legată de migra ie i dezvoltare.

Viziunea României este de a crea în regiunea Mării Negre o zonă de stabilitate, securitate, prosperitate i democra ie, conectată la spa iul de valori i cooperare european i

54 Ciupagea, C., Atanasiu, I., Câmpeanu, V., urlea, G., Analiza i evaluarea evolu iilor în plan economic, social, legislativ i institu ional în cazul noilor state membre ale Uniunii Europene, Studii de Impact III, nr. 9, Institutul European din România, www.ier.ro, 2006.

44

euro-atlantic. Această viziune poate fi pusă în practică doar printr-o implicare sporită a UE în regiune, în coordonare cu SUA.

În calitate de nou stat membru al UE, politica României trebuie să urmărească (exemplific aici ca propunere pentru toate enun urile din text care încep cu “trebuie”: în loc de “trebuie să urmărească”, “urmăre te” sau “va urmări”) , în principal, două direc ii de ac iune:

Atragerea implicării crescute a UE în regiune, care să depă ească pârghiile bilaterale existente i să conducă la o abordare strategică regională, coerentă i comprehensivă (a spune “abordare strategică coerentă/integrată i comprehensivă a regiunii”).

Promovarea intereselor regionale ale României în cadrul UE i a conturarea unui statut de „lider neoficial” (nu!) sau „consultant principal” (“stat responsabil al”, “portavoce în regiune a UE”, ceva mai soft) pentru

promovarea problematicii Mării Negre pe agenda UE (Consiliu, Comisie, state membre).

Cele două direc ii se alimentează i consolidează reciproc, fapt ce contribuie la sporirea anselor de succes pentru România, în condi iile în care demonstrează coeren ă, consecven ă i pragmatism. În caz contrar, există riscul, la nivelul percep iilor europene, ca Marea Neagră să fie considerată mai mult un slogan al României lipsit de con inut strategic, o temă conjuncturală pentru care România a militat în 2006 dar pe care nu este pregătită/capabilă să o proiecteze i sus ină pe termen mediu-lung.

Evaluarea strategică a regiunii Mării Negre prin prisma României a dus la identificarea a zece domenii-problemă, ale căror solu ii ar cointeresa România, statele din regiune, UE i, pe anumite proiecte, SUA: competi ia geopolitică, dependen a energetică, crima organizată, tranzi iile politice, conflictele nerezolvate, vulnerabilitatea economică, absen a bunei guvernări, vulnerabilitatea societă ii civile i nevoia de gestionare a crizelor i de protec ie infrastructurii critice55.

România trebuie să se implice în dezvoltarea unei abordări regionale coerente pe termen lung a UE pentru zona Mării Negre. Ar fi necesară coordonarea activită ilor UE cu SUA în general, i în mod special în ceea ce prive te Rusia. O politică unitară transatlantică fa ă de Rusia, chiar dacă realizată prin tactici diferite, ar fi în beneficiul UE, SUA i al

55 Dăianu, D., Câ tigători i perdan i în procesul de integrare europeană. O privire asupra României,

Bucure ti, Centrul Român de Politici Economice, 2001, p. 89.

45

României. Ea trebuie să urmărească atât implicarea constructivă a Rusiei pe anumite aspecte (cum sunt combaterea crimei organizate, protec ia mediului, anumite aspecte legate de dezvoltare economică), dar i reducerea influen ei Rusiei în domenii precum conflictele înghe ate, reforme democratice i energie. Într-un palier mai larg, pentru a înregistra progrese concrete în regiunea Mării Negre, trebuie impulsionată identificarea i/sau consolidarea pârghiilor de influen ă occidentală asupra Rusiei (până una-alta, impresia e că se consolidează pârghiile în sens invers. Ca atare, nu tiu cât de credibil/realist e enun ul i nici în ce constă linia de ac iune a României în această direc ie).

UE ar trebui să continue sau să ofere în mod credibil (în func ie i de contextul intern european), perspectiva aderării pentru cât mai multe din statele regiunii care i-au manifestat interesul. Ea trebuie să rămână o op iune pentru aceste state, constituind astfel o sursă de influen ă, impulsionare i modelare a schimbărilor politice, economice i sociale. Ca stat membru, România trebuie să sus ină continuarea extinderii în regiunea Mării Negre, cu accent pe termen scurt i mediu pe importan a aderării Turciei.

Continuarea eforturilor de substan iere a dialogului i cooperării în cadrul Forumului Mării Negre în vederea schimbării dinamicii regionale, pe baza unor proiecte bine definite, cu rezultate concrete previzibile, care să se bazeze pe implicarea unor state europene sau a institu iilor comunitare.

România trebuie să se constituie ca un liant pentru coordonarea UE – SUA în vederea oferirii de asisten a tehnică i exercitării de presiuni politice pentru consolidare institu ională i pentru reforme în statele aflate în etape dificile (delicate) ale tranzi iei politice spre sisteme democratice – Ucraina, Georgia i R. Moldova. Trebuie acordată aten ie aspectelor critice de guvernare, precum administra ia locală, corup ia, reforma justi iei56.

Formarea de alian e în cadrul UE pentru asisten ă în domeniu pentru Georgia, R. Moldova, Ucraina. Oferirea de expertiză către România, prin programe europene.

România are interesul ca nivelul dialogului UE/SUA cu F. Rusă pe tema conflictelor înghe ate să crească. Implicarea SUA i UE în rezolvarea acestor conflicte ar trebui sporită. UE poate întări misiunile PESA i de asisten ă existente, i poate să se pregătească pentru preluarea altor responsabilită i în regiune. SUA i UE ar trebui să fie pregătite pentru contribu ii la procesul de reconstruc ie post-conflict, democratizare i consolidarea statului de drept. România trebuie să sus ină i să argumenteze această pozi ie la nivel comunitar i în

56 Guillaume Courty, Construc ia europeană, Editura C.N.I. Coresi, Bucure ti 2001, p. 7.

46

rela iile cu statele membre, evitând antagonizarea interlocutorilor prin blamarea excesivă a Rusiei (cum s-a întâmplat adesea cu Polonia, după aderare):

Promovarea Transnistriei ca principală prioritate pentru rezolvarea conflictelor din regiune, datorită impactului asupra securită ii europene.

Acordarea de către UE de asisten ă pentru reducerea barierelor comerciale netarifare din regiune (în paralel cu cre terea obstacolelor la traficul ilegal de arme, droguri, fiin e umane, etc.), respectiv îmbunătă irea infrastructurii regionale de transport, armonizarea i simplificarea procedurilor vamale (în conformitate cu standardele UE), încurajarea activită ii Băncii pentru dezvoltare i investi ii a Mării Negre (organism afiliat OCEMN) în vederea catalizării investi iilor în regiune.

Atragerea implicării UE în sprijinirea creării unor capabilită i de gestionare a crizelor în regiune. Pe partea tehnică, expertiza din diverse state occidentale (de exemplu, UK Command and Control) ar putea fi transferată ărilor din regiune. În ceea ce prive te aspectele financiare, UE i al i actori externi ar putea oferi fonduri pentru expertiză tehnică i sisteme (de exemplu, tehnologie) care sunt necesare pentru o gestionarea eficientă a crizelor.

Atragerea sprijinului financiar i tehnic din partea UE pentru protec ia infrastructurii critice (ar trebui oricum în multe locuri înlocuită infrastructura de mo temire sovietică cu una nouă, occidentală) în statele de la Marea Negră i încurajarea creării unui plan (sub)regional pentru protec ia infrastructurii critice de relevan ă (sub)regională57.

Sus inerea transferului de experien ă tehnică din alte state ale Uniunii Europene către statele din regiune.

Dacă până în 2004, interesul UE pentru Caucazul de Sud s-a men inut în parametrii relativ scăzu i, în principal datorită (din cauza) conflictelor înghe ate din zonă (ăsta în sine nu era un motiv, poate dimpotrivă) i agendei europene încărcate în contextul extinderii, finalizarea acestui proces i proximitatea zonei de frontierele UE au determinat la o reevaluare a rela iilor UE cu statele din regiune care au fost incluse în iunie 2004 în sfera Politicii Europene de Vecinătate. Pozi ia strategică a Caucazului de Sud în tranzitul energetic

57 Jacques Pelkmans, Integrarea Europeană : metode i analiza economică, ed. II, Bucure ti, Institutul European din România, 2003, p. 78-79.

47

între Europa i Bazinul Caspic a constituit i ea un important argument în favoarea consolidării profilului UE în regiune.

Dintre cele trei state, Georgia a fost cea mai vocală (jurnalistic) cu privire la intensificarea legăturilor sale cu UE, însă deciziile UE au continuat să fie motivate de o strategie regională i nu de una individuală cu acest stat. Această abordare a fost reflectată i de numirea unui Reprezentant Special al UE pentru Caucazul de Sud. În ianuarie 2006, Parlamentul european a propus crearea unui Pact de Stabilitate pentru Caucazul de Sud după modelul celui din sud-estul Europei.

Interesele României: Plasate strategic în regiunea Mării Negre, România este interesată în implicarea sporită a UE în regiunea celor trei state – Armenia, Azerbaidjan i Georgia i „ancorarea” lor în lumea democratică (topica!). În cadrul UE, România va fi plasată strategic (repeti ie cu fraza precedentă)pentru a prelua rolul de lider în cadrul rela iilor UE cu aceste state (Aten ie!!!). Interesul României este axat pe următoarele domenii: democratizare, drepturile omului i minorită i, energie i transporturi, cooperare regională. În mod evident, România dore te ca apropierea de structurile europene să aibă loc în bloc, cu toate cele 3 republici, i nu selectiv. Din această perspectivă, planurile de ac iune vor trebui să constituie un instrument ideal de încurajare i presiune (stick and carrots cursive, dar opricum a recomanda o formulare mai soft, gen instrument ideal de persuadare), ceea ce implică i o anumită doză de generozitate din partea UE în ceea ce prive te substan a acestor instrumente58.

Context european: Rela ia UE – Rusia va rămâne un reper al rela iilor externe ale UE, mai ales în condi iile în care, după extindere, interesul UE pentru Europa de Est dobânde te un profil mult mai ridicat. În cadrul acestei rela ii, este din ce în ce mai evidentă tendin a unor parteneri occidentali de menajare a acelor interese fa ă de care Rusia este sensibilă. Această abordare „face jocul” Rusiei, care preferă de multe ori dialogul bilateral cu unele state membre (mai apropiate geografic sau prin interese comune), de unde apari ia unor tensiuni în interiorul UE. Astfel, la nivel UE se observă existen a a două tendin e principale în rela ia cu Federa ia Rusă: grupul central i est-european (noii membrii UE – dispu i să promoveze o politică de îngrădire a Rusiei), respectiv statele fondatoare ale Europei (Italia, Fran a, Germania) care promovează o politică mai angajantă fa ă de Federa ia Rusă.

58 Simion Costea, Ideea europeană și interesele statelor, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, p. 65-67.

48

Interesul UE în raport cu Rusia se manifestă în particular fa ă de (în) rela iile economice i comerciale, JAI, securitate interna ională i cultură-educa ie. Recent s-au convenit aranjamente în domeniul cooperării militare în cadrul PESA, însă Rusia manifestă rezerve fa ă de orice încercare a UE de a include pe agenda de dialog aspecte legate de solu ionarea conflictelor înghe ate din fostul spa iu sovietic sau de problematica respectării drepturilor omului, după cum UE este reticentă în a duplica aranjamente de tip NRC (introdus acronimul) la nivelul rela iei bilaterale cu Rusia. O componentă esen ială a parteneriatului strategic UE – Rusia rămâne dialogul energetic, dată fiind dependen a (crescută a) UE de importurile de gaz i petrol din Federa ia Rusă.

Perspectivele cooperării UE-Rusia în lumina celor patru foi de parcurs pentru implementarea spa iilor comune convenite în 2005, trebuie să aibă în vedere faptul că la 1 decembrie 2007 expiră (să nu fi expirat deja când publicăm documentul) Acordul de Parteneriat i Cooperare (APC) dintre UE-Rusia, cadrul juridic al cooperării dintre păr i. La Summit-ul de la Soci (25 mai a.c.), cei doi parteneri au convenit să continue cu actualul APC până la intrarea în vigoare a unui nou Acord (finalizarea mandatul de negociere al Comisiei este prevăzută până la sfâr itul lui 2006, astfel încât negocierile efective să înceapă în 2007).

Revenirea accelerată a Rusiei pe scena interna ională a adus i unele elemente de competi ie în rela ia ruso-comunitară, în special în domeniul energetic, dar nu numai. Aceasta face ca atât (?) UE să se găsească mai des decât în anii ’90 în situa ii defensive în raport cu Rusia. Pe termen lung, ambii parteneri vor trebui să folosească tot bagajul rela iilor lor bilaterale (nu “bagajul rela iilor” poate servi în acest sens) pentru a stimula cooperarea pe cele 4 spa ii i de a evita confruntarea.

Obiectivul major al UE este convergent cu interesele României – o „Rusie modernă, stabilă i democratică”. Totodată, dorin a noastră de îmbunătă ire i consolidare a dialogului politic este poten ată de necesitatea (discutabil dacă e chiar necesar. Din ce pdv?) dezvoltării rela iilor în domeniul economic i comercial, a cre terii exporturilor române ti pe o pia ă cu un poten ial considerabil, însă neglijată după ‘8959.

Pe plan bilateral este extrem de important ca relansarea rela iilor cu Moscova să se reflecte în planul economic i în cel uman, cu alte cuvinte, să fie sprijinit de cercurile de afaceri române ti i de opinia publică românească.

59 Luciana-Alexandra Ghica (coord.), op.cit., p. 56-59.

49

Ca stat membru UE, obiectivul României pe termen scurt este extinderea prevederilor actualului Acord APC (acronimul) UE-Rusia i la ara noastră i Bulgaria, precum i armonizarea cadrului economic i legislativ bilateral cu acesta (au fost identificate 16 acorduri RO-RUS ce pot pune probleme în acest sens). De asemenea, avem tot interesul de a încheia cât mai rapid noul acord de cooperare, care din punctul de vedere ale României trebuie să găsească un răspuns echilibrat (ce înseamnă asta concret?) la problema energetică i la cooperarea politică i în domeniul PESA.

Pe termen mediu i lung, România trebuie să urmărească profilarea unei voci proprii, în consonan ă cu grupul din UE care sprijină un obiectiv ce capătă un caracter de constantă în dialogul UE-Rusia – conturarea i afirmarea unei pozi ii unitare a UE în rela iile cu Federa ia Rusă, cu evitarea materializării inten iilor ruse ti divizare prin ac iunea bilaterală.

România nu- i va propune să urmeze o linie sceptică (confrunta ională) în interiorul UE. Va urma o linie pragmatică i va utiliza canalul bilateral pentru a aborda problemele sensibile.

Dosarul energetic este de interes deosebit pentru România, în condi iile dependen ei proprii de livrările din est. Este evident că Rusia este preocupată, la rândul ei, de ac iunile UE în materie de diversificare a surselor i căilor de transport, care pot avantaja i ara noastră. Dezvoltarea unei dimensiuni externe a politicii energetice europene reprezintă un vehicul i pentru realizarea intereselor României.

Spa iul comun de securitate externă, în special din perspectiva implicării sus inute a UE în vecinătatea noastră estică, prezintă un interes special pentru România. În acest sens, de i deschiderea manifestată de Rusia este destul de scăzută, este importantă dorin a de cooperare exprimată de partea rusă. De altfel, i din partea UE există convingerea că o solu ie poate fi găsită numai în urma cooperării Uniunii cu Rusia. Trebuie urmărită men inerea subiectului pe agenda dialogului UE-Rusia60.

Semnarea celor două Acorduri de readmisie, respectiv de facilitare de vize nu va avea un impact direct asupra României decât ulterior momentului 2007, respectiv aderării noastre la Spa iul Schengen. Actualul regim de vize între România i Rusia este unul mult mai permisiv pentru circula ia persoanelor decât cel dintre UE i Rusia. Însă, ajungerea la un compromis în acest domeniu cu Rusia, deschide perspectivele finalizării unor astfel de

60 Walter Cairns, Introducere în legisla ia Uniunii Europene, Bucure ti, Editura Universal Dalsi, 2001, p. 56-59.

50

acorduri atât cu Ucraina, cât i cu Rep. Moldova. În acela i sens, trebuie urmărite, totodată, discu iile privind liberalizarea vizelor cu Rusia.

Principalele linii de ac iune în cadrul dialogului comunitar, vor urmări deci:

Negocierea unui nou Acord între UE i Rusia, cu valoare juridică obligatorie, care să reflecte natura i nivelul actual al rela iilor dintre cele două păr i, cu acordarea priorită ii implementării foilor de parcurs pentru cele patru spa iile comune.

Evolu iile din dosarul energetic – preferin a Rusiei pentru realizarea unor acorduri bilaterale cu unele state membre i interesul pentru achizi ionarea de active europene; preocuparea Rusiei fa ă de ac iunile UE în materie de diversificare a surselor i căilor de transport, care pot avantaja i ara noastră.

Valorificarea posibilită ilor de cooperare în cadrul spa iului comun de securitate externă, în special din perspectiva implicării sus inute a UE în

vecinătatea estică, inclusiv în solu ionarea conflictului transnistrean.

Japonia, a doua putere economică mondială (extrem de discutabil, care e criteriul/indexul?) reprezintă un partener foarte important pentru UE atât din punct de vedere economic, cât i politic. Rela iile UE –Japonia s-au consolidat prin Planul Comun de ac iune (2001) cu cele patru obiective-cheie ale sale: promovarea păcii i a securită ii, îmbunătă irea comer ului, cooperarea în abordarea provocărilor globale i apropierea între popoare i culturi. Ultimele evolu ii înregistrate în planul rela iilor bilaterale sunt legate de mediul de securitate în Asia de Est, cooperarea nucleară i cooperarea vamală61.

China este al doilea partener comercial al UE, după SUA. 5% dintre exporturile comunitare sunt destinate pie ei chineze ti, iar 12% din importurile comunitare provin din China. Statistic, UE înregistrează, pe rela ia chineză, cel mai mare deficit comercial (Topica – Cel mai mare deficit comercial al Ue se înregistrează în rela ia cu China (erau vreo 78,5 mld. USD în 2004)). În cadrul convorbirilor bilaterale sino-europene, Pre edin ia UE i Comisia ridică, în mod constant, următoarele probleme: explozia deficitului comercial comunitar fa ă de China, facilitarea accesului pe pia a chineză al companiilor europene, respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (ar mai fi destule, gen interven ia statului în men inerea artificială a yuan-ului subevaluat, nerespectarea legisla ei interna ionale în materie de drepturile omului în general, i particularizat – Internet, Tibet i Xinjiang, etc.). Domeniul

61 Sterian Dumitrescu, Construc ia europeană; Uniunea Europeană, Pite ti, Editura Independen a economică, 2005, p. 23-28.

51

energiei, competi ia poten ială între UE i China (doi mari consumatori de energie, mai ales petrol) pentru accesul la resurse vor constitui teme prioritare în următorii ani.

În prezent rela ia UE – China este reglementată printr-un cadru de dialog structurat, care cuprinde contacte la toate nivelurile. Caracteristicile rela iei sino-europene i define te principiile care vor fundamenta politica comunitară pe rela ia chineză. Comunicarea Comisiei tratează următoarelor aspecte: eficientizarea dialogului politic, amplificarea cooperării în domeniul industrial, dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea dialogului orizontal în diverse domenii (cercetare, educa ie, sănătate i cultural), aprofundarea cooperării la ONU/organiza ii interna ionale, consolidarea parteneriatului euro-asiatic, cooperarea în combaterea terorismului i neproliferării/controlului armamentelor. China este supusă unui embargo generic asupra livrărilor de arme i echipamente militare, după 1989. UE este divizată în privin a oportunită ii terminării (încheierii/sistării) acestui embargo.

Rela ia bilaterală indiano-europeană în opinia celor doi parteneri este caracterizată de parametri foarte buni (topica), constatându-se o dezvoltare substan ială a acesteia comparativ cu momentul adoptării Declara iei Politice Comune (1993) i Acordului de Cooperare (1994). Parteneriatul UE – India urmăre te: aprofundarea dialogului bilateral, amplificarea dialogului politic/cooperării economice, redimensionarea legăturilor comerciale/investi iilor, extinderea parteneriatului cultural/ tiin ifico-tehnologic, consolidarea mecanismelor de consultare (golit de con inut).

Din perspectivă politică, parteneriatul implică: sus inerea multilateralismului, consolidarea rolului ONU, combaterea terorismului, dezarmare/neproliferarea ADM, cooperarea în cadrul OMC, promovarea respectării drepturilor omului i libertă ilor fundamentale, colaborarea în chestiuni de securitate regională/globală.

Din perspectivă economică, rela ia UE – India se concentrează pe: promovarea unor fluxuri comerciale/de investi ii reciproce crescute, implicarea Indiei ca membru deplin în proiectul reactorului experimental prin fuziune ITER (de introdus acronimul), consolidarea cooperării în cadrul negocierilor la runda Doha62.

Aspectele sensibile ale rela iei UE – India sunt: libera circula ie a cetă enilor indieni în UE, accesul produselor indiene pe pia a comunitară, problematica investi iilor străine/europene în India, liberalizarea comer ului cu produse agricole, problema asisten ei de două miliarde euro solicitată de India pentru învă ământ i sănătate, declararea drept

62 Iuliana Ciochină, Construc ia europeană: Uniunea Europeană, Editura Independen a Economică, Pitești, 2005, p. 156-157.

52

organiza ii teroriste a mi cărilor de pe lista înaintată de India către UE, situa ia drepturilor omului în Kashmir i cooperarea în domeniul nuclear.

În contextul în care ideea integrării latino-americane pare compromisă din cauza tensiunilor din Mercosur, a amenin ării dezmembrării CAN (de introdus acronimul), a evolu iilor politice din Venezuela, Bolivia i Cuba, Brazilia din pozi ia sa de lider regional prezintă o importan ă deosebită pentru UE. Totodată, UE are un interes deosebit fa ă de asocierea cu Mercosur, mai ales în contextul în care SUA preferă varianta încheierii de acorduri bilaterale pentru integrare. Inten ia UE este de a ob ine cât ma multe concesii în cadrul negocierilor din partea Braziliei, în calitatea sa de cel mai important partener i actor politic al regiunii, atât în cadrul rela iei UE – Mercosur, cât i în cadrul OMC / Doha. Rela iile bilaterale UE cu Brazilia au la bază Acordul de Cooperare UE – Brazilia din 1992 i Acordul de Cooperare UE – Mercosur din 1995. Dialogul UE – Brazilia este axat pe următoarele teme: cooperarea bilaterală, comer , mediu, tiin ă i tehnologie, societate informa ională.

Interesele României i direc ii de ac iune Fa ă de toate aceste ări, România va căuta să cultive rela ii politice apropiate. Nu se întrevăd probleme sensibile pe agenda bilaterală. În consecin ă, nu vor exista probleme în a urma linia generală a UE. Accentul va fi pus pe rela ia economică i comercială, deoarece, dincolo de poten ialul deosebit al cestor state, ele reprezintă actori-cheie pentru încercarea României de reveni pe pie ele regionale respective. Dezvoltarea rela iilor culturale constituie o altă direc ie prioritară, la aceste adăugându-se cooperarea tiin ifică i în domeniul educa iei63.

Cooperarea cu India este deosebit de promi ătoare sub aceste aspecte. România i India sunt ări care au în comun un puternic sector de IT i aici există un poten ial de cooperare. India poate oferi la rândul ei exemple interesante de transformare economică, remarcându-se, pe plan interna ional, prin solu ia găsită la diminuarea sărăciei rurale (spre deosebire de China, care s-a concentrat mai mult pe factorul urban, în detrimentul celui rural

– e necesară precizarea?).

Ajungerea la o pace durabilă în Orientul Mijlociu este unul dintre scopurile centrale ale politicii externe a UE, obiectivul principal fiind o solu ie bi-statală care, prin implementarea Foii de Parcurs, să conducă la un rezolvare finală i comprehensibilă a

63 Elena Zenovia Geană, Surse de informare privind Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Bucure ti, 2003, p. 67-69.

53

conflictului israeliano-palestinian. În acest sens, UE consideră necesară abordarea simultană a problemelor politice, economice, umanitare i de securitate i este implicată direct în procesul de pace, ca membru al cvartetului.

Pe plan regional, UE a dezvoltat în timp o re ea de acorduri de asociere, în cadrul Procesului Barcelona. De i nu este o sus inătoare a rela iilor privilegiate doar cu câ iva actori regionali, a a cum procedează Statele Unite, UE a dezvoltat în timp rela ii mai strânse cu Egiptul, Iordania i Israelul, cu Maroc i Tunisia (în Maghreb). Rela iile cu Siria se află într-un anumit blocaj.

Strategia UE pe termen lung pentru Irak este fundamentată pe cooperarea în următoarele domenii: reconcilierea i păstrarea coeziunii na ionale (coeziunii statale, poate), asigurarea securită ii în condi iile respectării drepturilor omului, furnizarea serviciilor de bază pentru popula ie i crearea locurilor de muncă, îmbunătă irea capacită ii administra iei na ionale i promovarea stabilită ii economice i a dezvoltării durabile. Obiectivele principale sunt reprezentate de transformarea Irakului într-o ară sigură, stabilă i democratică, în bune rela ii cu vecinii săi i care să aibă o economie de pia ă deschisă i diversificată menită să asigure dezvoltarea durabilă.

UE vede în Iran un actor cheie în plan regional i îi acordă un rol foarte important din perspectiva politicii sale pentru Orientul Mijlociu lărgit. Rela iile UE cu Iran au la bază Dialogul Comprehensiv care a fost demarat în 1998. Partea politică a dialogului acoperă problemele regionale, problema neproliferării, dialogul critic pe drepturile omului i lupta împotriva terorismului. Sunt studiate de asemenea, posibilită ile de cooperare cu Iranul în domeniile energiei, comer ului i investi iilor, a combaterii traficului de droguri. Rela ia UE– Iran este grevată în prezent de problema nucleară iraniană, unde UE este reprezentată de Fran a, Marea Britanie i Germania (UE 3)64.

Profilul Afganistanului a crescut considerabil pe agenda UE în ultima perioadă, după ce în primii ani după 2001 rolul principal a revenit NATO. În prezent, UE este donator principal în Afganistan, cu o contribu ie ce acoperă practic întreaga gamă de necesită i a Afganistanului. În domeniul securită ii, UE nu este implicată ca atare, în schimb factorul european este cvasi-prezent prin NATO, care i-a extins recent prezen a în această ară.

Strategia României în regiune (subiect) i în raporturile (complement) cu statele ei trebuie să asocieze promovarea intereselor noastre economice prioritare cu îndeplinirea

64 Vasile Vesa, Adrian Liviu Ivan, Istoria integrării europene, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, p. 16

54

obiectivelor de politică externă, printre care cel de primă importan ă este aderarea la Uniunea Europeană.

Divergen ele existente între UE i SUA, îndeosebi în abordarea problemelor conflictuale din zonă, impun o racordare suplă între aspectul prioritar al promovării intereselor politice, economice, de securitate ale ării noastre i realită ile regionale, în func ie de pozi iile i liniile de ac iune ale UE, dar urmărind constant op iunile americane i căutând identificarea i promovarea acelor pun i de dialog compatibile cu obiectivele noastre economice i de politică externă.

În consecin ă, direc iile de ac iune ale României în viitor impun un grad mare de adaptare, pragmatism i flexibilitate. Îndeplinirea celor două priorită i majore ale României (integrarea în NATO i aderarea la UE) nu numai că permit, dar i fac necesară focalizarea resurselor către alte obiective.

De prim interes apare formularea unei strategii de relansare a rela iilor cu ările arabe, o regiune apropiată, de maxim interes strategic pentru to i marii actori interna ionali, unde România se bucură încă de un capital de încredere i unde se mai păstrează memoria unei cooperări de succes cu ara noastră.

De remarcat ca, de i reculul economiei române ti a condus, după 1989, la diminuarea exporturilor către statele OME, Orientul Mijlociu i Africa de Nord rămân singurele zone în care balan a comercială externă a României este excedentară constant, încă din 1994 (logic, raportând la cifre absolute (nerelevante)).

Potrivit strategiei României privind Orientul Mijlociu, principalele orientări politice în viitor vor fi65:

Consolidarea pun ilor de dialog politic cu ările arabe stabile, care de in un rol important pe scena regională: Egipt, Iordania (vorba vine stabile).

Aprofundarea raporturilor cu ări care dispun de resurse energetice i/sau poten ial financiar – state din Golf (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar), Libia, Liban.

Continuitate în dialogul cu ările din Maghreb, în raporturile cu care urmărim realizarea unui progres pe plan bilateral i în cooperarea regională (dialogul euro-mediteranean, Dialogul Mediteranean al NATO): Algeria, Maroc, Tunisia.

65Maria Costea, Simion Costea, Integrarea României în Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Ia i, 2007, p. 23-24.

55

Pregătirea participării la programele de stabilizare i reconstruc ie din Irak i, în perspectivă, teritoriile Autorită ii Na ionale Palestiniene.

Crearea unor alternative strategice pentru aprovizionarea cu gaze naturale a României, sens în care Orientul Mijlociu poate oferi mai multe variante: gazoductul Nabucco, achizi ionarea de gaze naturale lichefiate din Qatar (locul 3 în rezervele mondiale de gaze) sau achizi ionarea de gaze naturale din Algeria (locul 6 în rezervele mondiale) (nu cred că e necesară indicarea pozi iei din top).

Men inerea dialogului politic cu ări sensibile, care să permită relansarea

raporturilor cu acestea, în momentul în care î i vor solu iona problemele pe care le au pe plan extern.

La acestea se vor adăuga ac iunile vizând Afganistanul i Irakul,. România va continua abordarea actuală centrată pe asisten ă de reconstruc ie i stabilizare, care va fi complementară prezen ei militare române ti în cele două ări. În cadrul UE se va coordona cu principalii parteneri pentru a cre te rolul UE în procesele de transformare în ambele ări. România va continua să valorifice orice oportunitate, inclusiv prezen a sa în UE, pentru a atrage beneficii concrete în urma contribu iei sale la efortul de reconstruc ie i stabilizare a celor două ări.

La nivelul întregii regiuni: va fi necesar ca România să se dedice mai mult chestiunilor de diploma ie publică i dialog între civiliza ii, pe bază individuală sau prin contribu ie la exerci iile deja existente în această privin ă66.

Este o zonă geostrategică de mare importan ă, recunoscută ca atare de Uniunea Europeană. Din 2005 a fost numit un Reprezentant Special UE pentru Asia Centrală. Este în curs de definitivare strategia de asisten ă a Comisiei Europene, orientată către marile dosare ale regiunii.

Este o zonă care atrage aten ia nu doar prin interesul enorm manifestat de al i actori interna ionali (SUA, Rusia i China), ci i prin riscurile i oportunită ile specifice regiunii. Pe acest fond, UE este interesată în echilibrul regiunii, în reducerea sărăciei, promovarea democra iei i a drepturilor omului, combaterea terorismului i a radicalismului islamic. Din punct de vedere economic, UE are un interes vast în regiune, datorită resurselor de hidrocarburi i a rutelor de tranzit către Extremul Orient. Problema principală a Uniunii este

66 Teodora Irinescu, Uniunea Europeană – ieri i azi, Ia i, Editura Demiurg, 2007, p. 87-89.

56

prezen a diplomatică ( i economică) modestă i a capacită ii sale reduse de a influen a regiunea, spre deosebire de ceilal i 3 mari actori aminti i.

Interesul României i direc ii de ac iune: ẞi în acest caz, interesul României va fi unul preponderent economic, axat pe dinamizarea comer ului cu Asia Centrală i pe accesul la resursele de hidrocarburi. Situa ia de securitate din regiune, situa ia democra iei i combaterea terorismului i a traficului de droguri se va afla în aten ia autorită ilor de la Bucure ti. Prezen a diplomatică importantă a României în zonă (3 ambasade în 5 republici) este un atu atât pentru stimularea rela iilor bilaterale, cât i pentru cre terea prezen ei europene în regiune.

Context european: Asia reprezintă un partener crucial pentru UE, atât din punct de vedere economic, cât i politic i cultural. Dialogul UE cu partenerii asiatici pe tema problemelor globale i regionale este deosebit de important pentru securitatea europeană. Asia este zona în care se află unele din sursele majore de tensiune i conflict pe plan mondial (Kashmir, Sri Lanka, Afganistan, Aceh, frontiera inter-coreeană), în această zonă aflându-se i câteva state cu capabilită i nucleare, precum i ări care ridică probleme în ceea ce prive te proliferarea armelor de distrugere în masă.

Pe de altă parte, Asia este un partener comercial foarte important pentru UE, peste un sfert din exporturile UE fiind destinate Asiei, care este i un important destinatar pentru fluxul investi iilor străine ale UE.

Strategia UE pentru Asia „Europe and Asia: Strategic Framework for Enhanced Partenership” este concentrată pe ase obiective cheie: contribu ia la pace i securitate atât în plan regional, cât i global; consolidarea bidirec ională a comer ului i investi iilor; dezvoltarea ărilor sărace ale regiunii; promovarea drepturilor omului, a democra iei, bunei guvernări i statului de drept; crearea unui parteneriat global euro-asiatic; consolidarea cunoa terii reciproce a celor două continente67.

Un rol cheie în rela ia Europa – Asia îl are ASEM (Asia-Europe Meeting, proces informal de dialog i cooperare din care fac parte pe lângă cele 25 de state membre ale UE i Comisia Europeană, 13 ări asiatice (Brunei, Burma /Myanmar, China, Cambogia, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Laos, Filipine, Singapore, Thailanda i Vietnam).

67 Ion Jinga, Uniunea Europeană în căutarea viitorului.Studii Europene, Bucure ti, Editura C. H. Beck, 2008, p. 178-181.

57

Interesele României i direc ii de ac iune sunt îndreptate către dezvoltarea unui dialog politic, bilateral sau prin UE, i dezvoltarea de rela ii economice i comerciale (limbaj de lemn).

Strategia pe termen lung a Uniunii Europene pentru continentul african are la bază comunicarea Comisiei „EU Strategy for Africa: Towards a Euro-African pact to accelerate Africa’s development” i documentul elaborat de SG/ÎR pentru PESC pe tema păcii i securită ii.

Strategia pentru Africa reprezintă răspunsul UE la provocările determinate de dezvoltarea sus inută a continentului african i necesitatea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare a mileniului (MDGs) până în 2015. Strategia vizează ansamblul continentului african, utilizând de o manieră integrată, toate politicile i instrumentele folosite până în prezent de Uniune în raport cu ările africane. Principalele domenii de cooperare cu Africa sunt securitatea, dezvoltarea i migra ia. Uniunea va trebui să ac ioneze cu responsabilitate pentru valorificarea avantajelor pe care le oferă dezvoltarea continentului african i să urmărească strângerea legăturilor tradi ionale (comerciale i culturale), adaptarea la realită ile actuale.

Interesele României i direc ii de ac iune: Aderarea la UE oferă un context ideal pentru relansarea rela iilor bilaterale cu Africa. Prioritate vor avea rela iile economice. Pe termen scurt i mediu, România va urmări cu aten ie problematica securită ii (în special zonele de conflict). Pe termen mediu-lung, odată cu cre terea disponibilită ilor bugetare, România va deveni mai activă în planul asisten ei pentru dezvoltare68.

În ultimii ani, Uniunea Europeană i statele din America Latină s-au angajat într-un parteneriat strategic în vederea consolidării i diversificării dialogului bi-regional. În vederea stabilirii priorită ilor politice ale acestei rela ii interregionale, Comisia Europeană a elaborat comunicarea „Un parteneriat mai puternic între Uniunea Europeană i America Latină”. Se apreciază că America Latină este unul din cei mai apropia i parteneri ai UE, întrucât cele două regiuni împărtă esc angajamentul pentru apărarea drepturilor omului, democra iei i multilateralismului.

Prin această strategie se urmăre te reconfigurarea rela iei UE – America Latină, în contextul determinat de faptul că, în ultimul timp, această regiune a cunoscut o cre tere economică limitată, de care a profitat un grup restrâns, la care se adaugă propagarea unui

68 John Pinder, Uniunea Europeană – o foarte scurtă introducere, Bucure ti, Editura All, 2005, p. 31-34.

58

sentiment generalizat de dezamăgire fa ă de sistemul democratic, antrenând o tendin ă de modificare a orientărilor politice în regiune. Totodată, se are în vedere că rela iile UE – America Latină s-au îmbunătă it în mod real, fiind încheiate Acorduri de Asociere cu Mexic i Chile, precum i Acorduri de Cooperare i Dialog Politic cu Comunitatea Andină i America Centrală.

Liniile principale de ac iune pentru implementarea acestei abordări comunitare fa ă de spa iul latino-american vor urmări: consolidarea dialogului politic UE – America Latină, constituirea unui climat favorabil comer ului i investi iilor, sus inerea consistentă a eforturilor statelor latino-americane pe direc ia stabilită ii i prosperită ii, consolidarea cooperării i în elegerii reciproce.

Interesele României în ceea ce prive te America Latină sunt în deplină concordan ă cu obiectivele Uniunii Europene i anume: consolidarea cooperării politice, economice i culturale.

În plan politic, interesele României vizează extinderea i consolidarea ariei de democra ie, bună guvernare, suprema ie a legii i respect al drepturilor omului. Ele ar contribui, pe de o parte, la cre terea stabilită ii regionale i globale, iar pe de altă parte, la extinderea domeniilor i formelor de cooperare ale României cu ările din zonă i la cre terea gradului de predictibilitate a rela iilor României cu fiecare actor în parte i cu regiunea în ansamblu. Se va urmări cu aten ie impactul regional i mondial al evolu iilor politice din Bolivia i Venezuela, precum i schimbările ce se preconizează în Cuba.

În plan economic, se va urmări asigurarea accesului la importantele resurse ale pie elor latino-americane, recâ tigarea pie elor tradi ionale pierdute după 1989 sau, după caz, consolidarea pozi iei pe unele pie e în prezent accesibile produselor române ti, în complementaritate cu ocuparea unei pozi ii cât mai favorabile pe traseul fluxurilor de mărfuri între Europa i America Latină.

În planul securită ii, inând cont de caracterul indivizibil al acesteia la nivel interna ional interesele României urmăresc asigurarea succesului proceselor de democratizare i stabilizare în zonă i eliminarea focarelor de crimă organizată (în special producerea i traficul ilicit de droguri, arme i persoane)69.

69 Nicolae Păun, Adrian-Ciprian Păun, Georgiana Ciceo, Europa unită, europa noastră, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 78-79.

59

Dezvoltarea economică constituie unul din domeniile cheie în care România trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a beneficia la maxim ca urmare a integrării în pia a comună. Diploma ia economică va deveni principalul criteriu de evaluare a activită ii majorită ii ambasadelor României.

În perioada post-aderare România va trebui să ac ioneze pentru afirmarea anumitor sectoare care îi vor asigura cea mai mare valoare adăugată i în care va trebui să se specializeze.

În domeniul IT România beneficiază o for ă de muncă bine pregătită care, în ciuda exodului masiv, a permis i o dezvoltare importantă a sectorului specific românesc. Există astfel poten ial i pentru ca firmele române ti de profil să- i extindă activitatea în special în ările din regiune, dar este nevoie de politici interne i de demersuri externe coerente pentru a sprijini expansiunea lor în străinătate.

Problematica energetică a căpătat o importan ă tot mai mare în ultima perioadă. Asigurarea securită ii energetice este astăzi un obiectiv primordial de politică externă. În acest context, România trebuie să folosească atu-urile de care dispune în acest domeniu, precum o pozi ie strategică pe traseul fluxurilor energetice est-vest, calitatea de viitor membru al UE, personal calificat, capacitate de rafinare ridicată, poten ial de export de utilaje, respectiv de energie electrică.

Cre terea eficien ei i accesibilită ii serviciilor din infrastructură reprezintă atât un factor de cre tere economică cât i unul foarte important, de atragere a investi iilor străine. Politica actuală a Guvernului de cre tere a investi iilor în infrastructură trebuie astfel dublată de un efort extern de atragere a investi iilor în domeniu i de coordonare cu partenerii no tri pentru armonizarea intereselor în vederea dezvoltării proiectelor de anvergură pan-europene sau cele care leagă Europa de continentul asiatic. Portul Constan a constituie principalul atu economic al României, el va trebui men inut ca atare i cultivat ca atare în rela ia cu al i parteneri regionali să interna ionali.

Domeniul agricol, alături de turism, se numără printre cele mai promi ătoare pentru România, datorită poten ialului deosebit, mai ales în condi iile în care peste 40% din totalul popula iei se află în mediul rural. De aceea, utilizarea eficientă a fondurilor comunitare pentru agricultură i dezvoltarea IMM-urilor în turism i găsirea acelor ni e de dezvoltare pe care România să le poată fructifica, precum agricultura ecologică, sunt condi ii esen iale ale dezvoltării economice de ansamblu.

60

România, în virtutea pozi iei sale geografice i a mărimii sale, este de câ iva ani loc de stabilire a cartierelor regionale ale mai multor companii multina ionale. Această tendin ă va trebui încurajată, printr-un mix de politici (fiscale, economice, politică externă). România are poten ialul de a deveni un pol de investi ii în Europa de Sud-Est i, pe măsura cristalizării unei identită i economice a Mării Negre, un pol de investi ii în această regiune ( i de aici, placă turnantă pentru investi ii în ZEMN).

Unul dintre principalele obiective în perioada post-aderare îl reprezintă o eficientă absorb ie a fondurilor comunitare. Atragerea fondurilor structurale i de coeziune va reprezenta o importantă resursă investi ională, atât pentru dezvoltarea economică a ării, dar i pentru încurajarea capitalului românesc. Dezvoltarea companiilor române ti, dincolo de aportul lor la dezvoltare i crearea de locuri de muncă, vor constitui un element important pentru impulsionarea i maturizarea politicii externe, deci este în interesul diploma iei ca acest capital românesc să se dezvolte rapid.

În ceea ce prive te fondurile comunitare, dacă în perioada 2007-2013 nu vom realiza o străpungere decisivă în absorb ia acestora, vom irosi o oportunitate imensă (stil alarmist). Este posibil ca bugetul UE după 2013 să fie axat pe alte priorită i, în condi iile în care disputa între ările donatoare i cele primitoare se va accentua70.

În acest context este esen ială asigurarea unei rate ridicate de absorb ie a acestor fonduri, care vor/va contribui la cre tere economică, crearea de noi locuri de muncă i asigurarea dezvoltării durabile a celor mai defavorizate regiuni. Obiectivul este func ionalitatea deplină a sistemului de gestionare a fondurilor comunitare la data aderării.

Mai important decât un volum mare de absorb ie a fondurilor este utilizarea lor eficientă i canalizarea către domeniile care să producă valoare adăugată ridicată. Astfel, un mecanism eficient de utilizare a fondurilor trebuie sprijinit prin stabilirea unor direc ii mari înspre care decidem să le orientăm.

Succesul României în atingerea unui nivel convergent de dezvoltare economică i socială depinde în primul rând de propriile eforturi i de direc iile mari înspre care decidem să orientăm fondurile structurale (nu orientăm înspre, ci pe/în o direc ie).

Avem nevoie de infrastructură dezvoltată, de o amenajare a teritoriului care să protejeze cetă enii împotriva ravagiilor naturii, iar modernizarea rurală are de asemenea nevoie acută de astfel de fonduri.

70 R., Baldwin, C. Wyplosz, Economia integrării europene, Editura Economică, Bucure ti, 2006, p. 67-69.

61

Un element important al strategiei se referă la precondi ia pentru sporirea competitivită ii economiei, a a cum o arată teoria în domeniu, experien a ărilor dezvoltate, dar i logica lucrurilor, i anume la dezvoltarea i modernizarea infrastructurii necesare pentru investi ii.

Astfel, resursele na ionale limitate pot fi substan ial suplimentate printr-o mai bună atragere a resurselor oferite prin proiecte europene, prin finan ări de la institu iile financiare interna ionale, dar i prin investi ii străine directe din partea actorilor priva i.

Îmbunătă irea mediului de afaceri, efectele introducerii cotei unice de impozitare i atitudinea pozitivă a partenerilor străini fa ă de România au condus la atragerea unui volum de investi ii străine directe în valoare de aproximativ 5,2 miliarde euro în 2005, cel mai înalt nivel de până acum. Este de a teptat ca anul 2006 să reprezinte (când publicăm strategia, etc., vezi supra) un nou record absolut în ceea ce prive te fluxul de investi ii străine directe atrase de România, în special prin contractele de privatizare ale Băncii Comerciale Române i CEC i intensificarea proiectelor de tip greenfield.

Pentru România, cre terea în continuare a volumului investi iilor străine este esen ială pentru asigurarea unui dinamism accentuat al productivită ii i recuperării decalajului fa ă de statele membre UE71.

Prin aderarea la Uniunea Europeană, România î i va spori gradul de atractivitate ca loca ie de investi ii directe, atât pentru companiile din state membre ale UE cât i pentru cele provenind din ări nemembre ale UE. Investitorii proveni i din ări membre ale Uniunii Europene vor găsi în România acelea i reguli legate de concuren ă, ajutor de stat, standardizare, certificare, etc. ca i cele existente în UE, avantajul constând în cunoa terea foarte bună a acestora. De asemenea, luând în considerare reducerea treptată a costurilor legate de tranzac ii, ale finan ării i costului de produc ie (distribu ia cazului i articolelor substantivelor!) mai redus în România comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, este posibil să asistăm la procese de de-localizare a produc iei sau a anumitor faze ale acesteia.

Pe de ală parte însă, presiunea concuren ială după aderarea României la Uniunea Europeană va fi foarte dură i va afecta nu numai investi iile de portofoliu, ci i investi iile străine directe (ultimele cum?).

71 Dacian Cosmin Drago , Uniunea Europeană. Institu ii. Mecanisme, Editura C.H.Beck, Ed.a 3-a, Bucure ti, 2007, p.96.

62

În acest context, experien a ărilor care au devenit membre ale Uniunii Europene în 2004 a arătat că în fa a României va sta o reală provocare (stilul exprimării). Procesul de privatizare este aproape de final, deci această poartă de intrare a investi iilor străine directe în economie se va închide. De aceea, oportunită ile României după aderare în domeniul investi ional constau în atragerea de investi ii de tip greenfield.

Armonizarea cadrului legislativ i adoptarea bunelor practici i a standardelor interna ionale sunt elemente pozitive, dar trebuie inut cont de faptul că mediul economic se va schimba semnificativ de la data intrării în UE. De aceea, România trebuie să se întărească în ceea ce prive te dimensiunea economiei interne pentru a atrage investitori străini.

Pe lângă atragerea unui volum cât mai mare de investi ii străine în economia românească un alt aspect important care trebuie să ne preocupe din ce în ce mai mult este sus inerea expansiunii firmelor române ti în străinătate.

După momentul integrării, competi ia la care vor fi supuse companiile române ti va fi tot mai mare, iar pentru asigurarea supravie uirii i dezvoltării lor, precum i pentru a putea pătrunde pe pie ele externe, sunt necesare, pe de o parte, eforturi interne de adaptare la noile cerin e, iar pe de altă parte, un efort de promovare în exterior într-un context nou72.

În perioada de pre-aderare exista un nivel ridicat al ratei falimentului. În plus, odată cu momentul aderării, întreprinderile vor trebui să facă fa ă concuren ei i for elor pie ei în condi ii mult mai dure. De aceea, companiile române ti vor avea în general două op iuni, fie vor fi cumpărate la pre uri scăzute fie î i vor proteja interesele i vor fi parteneri puternici ai altor actori importan i din UE. Dar pentru a face acest lucru, de multe ori se va dovedi necesar ca activitatea desfă urată să depă ească grani ele na ionale.

Trebuie să con tientizăm faptul cele câteva exemple de companii autohtone care s-au bucurat de succes pe pie ele externe demonstrează poten ialul de dezvoltare al României în acest sens, dar i că numărul limitat de astfel de exemple în compara ie cu alte ări din regiune creează necesitatea unui efort coerent de sus inere la nivelul institu iilor române ti cu responsabilită i în domeniu.

În acest sens, devine evident faptul că o strategie de promovare a companiilor române ti în străinătate trebuie să aibă la bază cel pu in două componente: o coordonare institu ională pe plan intern care să vizeze acest obiectiv sus inută de demersuri de promovare în plan extern.

72 Raluca Berecea, Drept comunitar. Principii, Editura C.H.Beck, Bucure ti, 2007, p. 304.

63

Pentru companiile autohtone, dezvoltarea regională va deveni astfel o oportunitate viabilă. Astfel, Balcanii sau regiunea extinsă a Mării Negre sunt zone în care companii române ti cu o maturitate deja câ tigată pe pia ă internă vor trebui să beneficieze de întregul suport al diploma iei române ti, dar i al institu iilor responsabile pe plan intern.

În acela i timp, este nevoie de o reprezentare patronală puternică, care să poată exercita un lobby eficient la nivel comunitar, iar diploma ia noastră trebuie să sus ină aceste demersuri inând cont de varietatea de condi ii i interese în interiorul Uniunii, de evolu iile la nivel global.

Comer ul exterior a înregistrat i în cursul anului 2005 o cre tere importantă (exporturile FOB, realizate în 2005, au depă it 22 miliarde euro, iar importurile CIF au însumat aproximativ 32,5 miliarde euro).

În 2006, exporturile de bunuri se apreciază (topică inversată) că vor cre te cu 14,6%, în condi iile dezvoltării rela iilor comerciale cu Uniunea Europeană i intensificării promovării exporturilor pe noi pie e, iar importurile se estimează că vor spori cu 15,8%, urmând să crească în continuare, mai accentuat, importul de bunuri de capital. Astfel, se poate aprecia că i în 2006 se va păstra tendin a de cre tere a deficitului comercial.

Analiza structurii deficitului comercial pe principalele destina ii economice pune în eviden ă factorii care exercită presiuni asupra balan ei comerciale: importul de bunuri pentru investi ii destinate restructurării si modernizării economiei; dependen a industriei de materii prime din import si bunurile de consum competitive din import la care oferta produc iei interne nu acoperă cererea popula iei73.

De departe, cel mai important partener comercial este UE cu peste 2/3 din volumul comer ului exterior (tocmai, asta – interdependen ă asimetrică extremă – ar fi o amenin are în cadrul analizei SWOT, revin asupra aspectului în cadrul observa iilor finale). Pia a Internă va rămâne cel mai important spa iu unde produsele române ti î i vor găsi căutarea, iar nivelul actual al comer ului cu acest spa iu (între 60-70%) constituie un nivel optim, pe termen lung, dată fiind dimensiunea i localizarea României. Cre terea economică a teptată pentru următorii ani trebui să conducă i la dinamizarea comer ului cu alte zone ale lumii,a a cum am văzut în capitolele precedente (de renun at, nu e un referat la facultate). Există trei zone-intă în afara UE: America de Nord, zonele învecinate precum regiunea Mării Negre, spa iul

73 ẞtefan Munteanu, Integrarea euopeană. O perspectivă juridico-filozofică, Editura C.H.Beck, Bucure ti, 2006, p. 101.

64

Comunită ii Statelor Independente, Balcani de Vest sau Orientul Mijlociu, i respectiv pie ele emergente cu un poten ial de cre tere important precum China sau India.

România ca ară exportatoare (“Ca ară exportatoare, România trebuie…”), trebuie să se concentreze pe produse cu valoare mare, pe atragerea investi iilor locale i străine, introducerea în sistemul de produc ie a unor componente care în acest moment sunt importate (de exemplu în sectorul textilelor, materiile prime fabricate în ară), branding-ul sectoarelor exportatoare, identificarea ni elor de pia ă. Odată cu dezvoltarea companiilor na ionale, inând cont i de modelul interna ional actual de cre tere a companiilor transna ionale, expansiunea economică a brand-urilor române ti reprezintă o op iune viabilă.

În perioada post-aderare, România se va concentra pe dezvoltarea tehnologică, identificarea resurselor i produselor cerute pe pie ele externe, îmbunătă irea procesului de produc ie i a serviciilor, reducerea costurilor de produc ie, programe de training pentru personal, sus inerea cercetării i a design-ului, promovarea cercetării tiin ifice romane ti în străinătate, dezvoltarea serviciilor de certificare a calită ii, dezvoltarea de alian e de afaceri între companii i asocia ii care ac ionează mai ales la nivel regional, diversificarea serviciilor.

Domeniul consular este probabil unul dintre domeniile în care aderarea la UE va avea cel mai mare i mai rapid impact asupra activită ii Ministerului Afacerilor Externe. Libertatea de mi care în spa iul comunitar, cre terea numărului de cetă eni români care fac deplasări în străinătate în scopuri turistice i preconizata dinamizare a activită ilor economice desfă urate de agen i economici români în exterior vor necesita o activitate mult mai dinamică a serviciului consular74.

Un alt factor care va influen a radical activitatea serviciului consular va fi cre terea presiunii migra ioniste asupra României, în special amplificarea fenomenului de „visa shopping”. Este un fenomen relativ nou pentru România, dar care, ca i alte state membre UE, inclusiv cele intrate în 2004, va face parte din realitatea curentă i din gama de provocări contemporane.

În aceste condi ii, sunt de preconizate următoarele direc ii prioritare în domeniul consular:

74 Christopher Booker, Richard North, Uniunea Europeană sau Marea amăgire. Istoria secretă a construc iei europene, Editua Antet, Bucure ti, 2004, p. 89-91.

65

redimensionarea serviciului consular, în sensul cre terii semnificative a schemei de personal (dacă nevoia poate fi demonstrată, nu doar de dragul restructurării);

pregătirea i formarea consulilor, inclusiv prin schimburi de experien ă cu servicii consulare din UE;

ameliorarea dotărilor consulatelor României în străinătate, prin aceasta în elegându-se nu doar achizi ionarea de aparatură i sisteme noi, dar i măsuri de securitate la consulate.

actualizarea procedurilor (apartenen a la UE atrage după sine obliga ii prevăzute prin Tratat fa ă de celelalte state membre).

pe termen mediu, în contextul pregătirilor pentru aderarea la spa iul Schengen, vor fi necesare ajustări atât în ceea ce prive te politica României fa ă de vize (vor fi păstrate anumite particularită i în raport cu state vecine, până la momentul aderării la spa iul Schengen), cât i al schimbului de informa ii cu celelalte state membre. În acest sens, investi iile necesare creării VIS (Visa Information System) vor fi abordate cu prioritate.

Vecinii României vor fi alte state membre UE, state cu perspectivă clară de aderare la UE într-un orizont de timp previzibil sau state pentru care perspectiva aderării la UE nu este certă astăzi. În toate acestea există comunită i române ti importante pentru care aderarea României la UE trebuie să fie un avantaj cert. Comunită ile române ti reprezintă un poten ial politic, economic i social important pentru statul român i un vector de reformă (în statele care nu fac parte din UE75.

Promovarea culturii si a limbii în străinătate este un obiectiv al politicii externe, la realizarea cărui contribuie (prioritar, căci mai sunt i alte institu ii) Ministerul Afacerilor Externe, împreună cu Institutul Cultural Român. Cre terea vizibilită ii valorilor culturale române ti contribuie la diversitatea culturală europeană, care reprezintă un principiu fondator al Uniunii, va constitui o prioritate a Guvernului RomânieI.

În plus, România se află într-o pozi ie avantajoasă, la nivel european, în raport cu alte culturi i alte civiliza ii din afara Europei. Acesta va constitui un domeniu extern de sensibil i de maximă importan ă pentru Uniunea Europeană, ca expresie politică i institu ională a

75 Christian Hen, Jacques Leonard, Uniunea Europeană, Editura CNI Coresi, Bucure ti, 2003 p.179.

66

civiliza iei occidentale. Orice contribu ie la promovarea dialogului i a toleran ei va fi extrem de bine apreciată pe plan european.

În ceea ce prive te ac iunile de diploma ie publică, aderarea la UE va induce i aici anumite schimbări pozitive (“Aderarea la UE va induce schimbări pozitive i în ac iunile de diploma ie publică”). Vor continua ac iuni de promovarea imaginii României, în mod selectiv, în UE, în America de Nord i în alte zone ale lumii. În interiorul UE aceste activită i se vor concentra pe valoarea adăugată a României în interiorul Uniunii. În afara UE, se va promova prin activită ile de diploma ie publică brand-ul României.

Vor fi identifica i noi vectori pentru promovarea României i a interesului românesc în lume (oameni de tiin ă i arti ti români afla i în străinătate, oameni de afaceri i de cultură care au studiat în România, etc.)

21 de state si guverne europene fac parte din Francofonia institu ională, fie cu statut de membru cu drepturi depline (9), fie ca membri asocia i (4), fie ca observatori (8). Dintre ace ti 21 de membri ai Francofoniei europene, 12 sunt actualmente membri ai Uniunii Europene (la care se vor adăuga România i Bulgaria).

Fran a, care avea în deceniul nouă al secolului trecut o influen ă decisivă în cadrul institu iilor Francofoniei, din cauze evident legate de trecutul colonial i de extensia în perioada respectivă a Francofoniei institu ionale în limitele fostului imperiu colonial francez, i-a văzut în timp diminuată influen a în acest cadru. Astăzi, influen a altor donatori, cum sunt Canada i statele europene, a crescut i a schimbat profilul acestei organiza ii interna ionale. Prin schimbarea Cartei Francofoniei, in noiembrie 2005, Francofonia a primit astfel personalitate juridică interna ională76.

România, care are, conform statisticilor, cel mai mare număr de locutori de limbă franceză din regiune, este deja un lider regional in domeniul colaborării cultural-academice francofone. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, tara noastră va trebui să participe financiar la politicile destinate ajutorului economic, de construc ie institu ionala si de cooperare in toate domeniile bunei guvernări (sănătate, educa ie, agricultura, produc ie culturala,etc.) pe care Uniunea Europeana le desfă oară in direc ia statelor emergente. În acest context, România poate utiliza participarea sa în cadrul Francofoniei ca un canal i ca o sursă de experien ă pentru propria asisten ă pentru dezvoltare.

76 Corneliu Olaru, Istorie europeană i a Uniunii Europene, Editura NEWA T.E.D., Bucure ti, 2002, p. 67-69.

67

La nivel de rela ii comerciale i economice, întreprinderile române ti pot să utilizeze diversele forumuri ale oamenilor de afaceri francofoni pentru a profita de oportunită ile pe care le oferă pie ele emergente ale statelor africane. Tradi ia bunelor rela ii în acest domeniu din anii ’70 i ’80 poate fi mult mai u or revitalizată decât ar putea fi realizată pe baze strict bilaterale.

Fran a are un interes major în a constitui în cadrul Uniunii Europene un grup puternic de state francofone care să se exprime cu o singură voce. Promovarea limbii franceze i adeziunea României la OIF conferă ării noastre calitatea de partener privilegiat al Fran ei, un membru important al Uniunii Europene.

De asemenea, una dintre direc iile de ac iune ale Francofoniei, definite cu ocazia ultimului Sommet de la Ouagadougou, este cea a sus inerii procesului de democratizare, a statului de drept i a promovării drepturilor omului.

68

CONCLUZII

La 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană va primi în rândurile sale un nou stat membru, România, stat cu dimensiune medie, al aptelea ca popula ie i al doilea ca mărime între noile state membre după Polonia; un stat cu importante conexiuni atât în sud-estul Europei, cât i la est de grani a externă a UE; un stat care aduce o pia ă interesantă pentru marile corpora ii occidentale, dar având deocamdată un aport destul de modest la veniturile totale ale Uniunii. În fine, o ară cu o bogată i interesantă istorie, care i-a pus amprenta asupra culturii i tradi iilor sale. Melanjul de influen e occidentale, bizantine i slave, de i văzut de unii drept slăbiciune a na iunii noastre, poate reprezenta o oportunitate în amalgamul de culturi i tradi ii din Uniunea Europeană ( colăresc. Plus, poate reprezenta eventual un punct tare (S), nu oportunitate (O))).

România vine în Uniunea Europeană cu o prezen ă diplomatică i consulară importantă, în toate zonele lumii, concretizată în aproape 100 de ambasade, din care peste 60 în afara UE, 26 de consulate generale, 19 dintre acestea în afara UE. Din punct de vedere al resurselor umane, prin aderarea României la UE, impresionantul aparat diplomatic comunitar se va extinde cu încă peste 2100 de diploma i. Din distribu ia geografică a acestor elemente de natură cantitativă, rezultă că valoarea adăugată cea mai mare a României în UE va fi în regiunile în care concentrăm cele mai multe eforturi, inclusiv administrative, sunt, după Europa (UE-27), Balcanii, spa iul CSI, Orientul Mijlociu i America de Nord. O consecin ă logică este faptul că expertiza românească pentru politica externă i de securitate a UE se manifestă cu precădere în zone precum Balcanii de Vest, bazinul Mării Negre, Orientul Mijlociu.

Prin tradi ie, politica externă românească a fost mereu fidelă metodei multilaterale (nu există o universală metodă multilaterală). România a fost mereu deschisă dialogului i cooperării, nu a avut adversari a priori (Paragraful sună pe alocuri ca în manualele de istorie de odinioară). Diploma ia românească a evitat excesele în politica externă i nu a agreat striden ele. Atunci când România a aderat la o alian ă în mod democratic, cu sus inere populară, i-a respectat obliga iile ce i-au revenit. Diploma ia românească nu a avut resursele financiare ale unei mari puteri, poate nici măcar ale unei puteri regionale. A trebuit deci să compenseze pe alte planuri i este de remarcat faptul că în ciuda resurselor limitate, diploma ia românească a tiut de fiecare dată să se mobilizeze pentru a lua deciziile corecte. Acest lucru a fost evident mai ales atunci când România i-a asumat responsabilită i

69

interna ionale, cum a fost Pre edin ia în exerci iu a OSCE în 2001 sau, mai recent, când, pentru prima dată, România a de inut pre edin ii paralele (CM al Consiliului Europei simultan cu OCEMN).

Pe plan interna ional, România se va afirma ca un stat european mediu, cu poten ial de specializare în anumite domenii de politică externă. Stat care în mod tradi ional s-a concentrat pe domeniul securită ii i în prezent pe rela ia transatlantică, dar care în viitor va trebui să echilibreze pozi ia aceasta cu o dimensiune economică i să o acomodeze cu doctrina de putere soft. Stat cu evidente interese particulare la Est, în Marea Neagră i în Balcani, care are teoretic posibilitatea de a determina nuan ări în agenda UE i aceasta datorită celor 3 caracteristici geostrategice fundamentale – grani a externă, poartă a Occidentului către Marea Neagră i pol regional emergent de investi ii. România este i stat cu ambi ii de a reveni în zone mai îndepărtate, în primul rând economic. De asemenea, stat care tinde să devină donator. Finan area de proiecte din surse proprii (asisten a pentru dezvoltare) i maturizarea capitalului românesc vor fi de natură să faciliteze obiectivele de politică externă a României.

Pe plan european, stat de mijloc, cu tendin a de a se situa la centru, cu ambi ia de a face parte, cât mai curând posibil, din toate dezvoltările comunitare majore. Va fi o ară care va milita pentru echilibru i rigoare i va respinge orice tentativă de divizare a UE, indiferent din ce parte ar veni aceasta. Alia ii naturali vor fi state mijlocii, dar există poten ial pentru cooperare mai strânsă cu state mari precum Marea Britanie, Germania i în mod obligatoriu Fran a.

70

BIBLIOGRAFIE

Angelescu, Coralia, Stănescu, Ileana, Politici economice, Editura Economică, București, 2001.

Anghel, P., Institu ii Europene i tehnici de negociere în procesul integrării, Editura Universită ii din Bucure ti, 2003.

Arvatu, Cristina, România i Uniunea europeană. Cronologie istorică, Edtura Institutului de ẞtiin e Politice, Bucure ti, 2004.

Avram, Ion Uniunea Europeană i aderarea României, Editura Sylvis, Bucure ti, 2001. Balaban, Gheorghe C. Strategia Securită ii Na ionale este elaborată definitiv?, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure ti, 2007.

Batt J., Lynch D., Missiroli A., Ortega M. etc., 2003, Partners and Neighbours: A CFSP for a Wider Europe, EU Institute for Security Studies, Paris, Chaillot Papers No 64, Comisar Verheugen, 2004, “Towards a Wider Europe: the new agenda” The European Neighbourhood Policy, Bratislava, speech 04/141.

Bădalan, E., Frunzeti, T., For e i tendin e în mediul de securitate european, Editura Academiei For elor Terestre, Bucure ti, 2007.

Bădescu, Ilie Ioan Mihăilescu, Sava, Ionel Nicu, Geopolitica, Integrare, globalizare, Editura Mica Valahie, Bucure ti, 2003.

Ciochină, Iuliana, Construc ia europeană: Uniunea Europeană, Editura Independen a Economică, Pitești, 2005.

Cloutier, Michelle, New issues, new actors in EU commercial policy making in Hocking, Brian and

Steven McGuire (eds.), Trade Politics. International, Domestic, and Regional Perspectives. London, Routledge, 1999.

Courty, Guillaume Construc ia europeană, Editura C.N.I. Coresi, Bucure ti 2001. Costea, Maria, Costea, Simion Integrarea României în Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Ia i, 2007.

Ciupagea, C., Atanasiu, I., Câmpeanu, V., urlea, G., Analiza i evaluarea evolu iilor în plan economic, social, legislativ i institu ional în cazul noilor state membre ale Uniunii Europene, Studii de Impact III, nr. 9, Institutul European din România, www.ier.ro, 2006.

71

Darie, Nicolae, Uniunea Europeană. Construc ie. Institu ii. Legisla ie. Politici comune. Dezvoltare, Editura Matrix Rom, Bucure ti, 2001.

Dăianu, Daniel, Vrânceanu, Radu, România și Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2002.

Diaconescu, Mirela, Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana : implicatii economice si comerciale, Bucure ti, Editura ASE, 2003.

Dumitrescu, Sterian, Construc ia europeană; Uniunea Europeană, Pite ti, Editura Independen a economică, 2005

aspard, Michel, Les elargissement de l`Union dans les Balkans occidentaux: etat des lieux et perspectives, en ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.427-440. Fuerea, Augustin Manualul Uniunii Europene, Editura Charles Beck, Bucure ti, 2006. Geană, Elena Zenovia, Surse de informare privind Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Bucure ti, 2003.

Ghica Luciana-Alexandra (coord.), Ghidul Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucuresti, 2007

Guyader, Maurice Elargissement et integration dans l`Union, în ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.367-380.

Henderson, Karen, Spa iul libertă ii, securită ii i justi iei în Europa lărgită, Î.E.P.

ẞtiin a, 2009.

Hlihor, Constantin, Geopolitica i geostrategia în analiza rela iilor interna ionale contemporane: considera ii teoretice si metodologice, Ed. Universită ii Na ionale de Apărare ,,Carol I”, Bucuresti, 2005.

Editura C. H. Beck, 2008.

Larrabee, Stephen L`elargissement et ses oposants, în ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007,

pp.353-365.

72

Mure an, Mircea, Enache, Doru, Globalizarea la începutul secolului XXI. Securitatea na ională a României în epoca globalizării, Editura Universită ii Na ionale de Apărare, Bucure ti, 2005.

Mure an, Mircea, Văduva, Gheorghe, Strategia de parteneriat, parteneriatul strategic, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucure ti, 2006.

Mure an, Mircea, Dimensiuni actuale i viitoare ale politicii europene de vecinătate, în ”Impact strategic” nr.3/2007, p.7-9.

Nugent, Neil, The Government and Politics of the European Union 2006. 6th ed. London. Palgrave.

Oprea, G., Onisor, C., Timofte, R., România – integrare i securitate, Editura Balcanii i Europa, Bucure ti, 2005.

Palmowski, Jan, Dic ionar Oxford de istorie universală contemporană. De la 1900 până azi, vol. 1-2, traducere de Simona Ceau u, ALL, Bucure ti, 2005.

Pelkmans, Jacques, Integrarea Europeană : metode i analiza economică, ed. II, Bucure ti, Institutul European din România, 2003.

Popa, Vasile, Sarcinschi, Alexandra, Perspective în evolu ia organiza iilor interna ionale de securitate, Editura Universită ii Na ionale de Apărare „Carol I“, Bucure ti, 2007.

Pop, Flore, Gherghina, Sergiu, Uniunea Europeană după 50 de ani: între entuziasmul extinderii i aprofundarea integrării/ coord. Flore Pop, Sergiu Chrghina.- Cluj Napoca: Argonaut, 2007.

Timi oara, Editura Mirton, 2002.

Rehn, Olli , Le grand defi europeen: comment combiner approfondissement politique et elargissement graduel?,ẞcoala na ională de Administra ie din Strasbourg, 20 iunie 2007,http://www.ena.fr/index.php?page=ressources/conferences/2007/rehn, accesat la 12 ianuarie 2012.

îrău, Liviu, Între Washington i Moscova : politicile de securitate na ională ale SUA i URSS i impactul lor asupra României, Cluj, 2005.

Văduva, Gheorghe, Dinu, Mihai, Strategia europeană a integrării, Editura Universită ii Na ionale de Apărare, Bucure ti, 2005.

Scăuna , Stelian, Uniunea Europeană, Editura All Beck, Bucure ti, 2005.

73

Torbiorn, Kjell M., Destination Europe, Manchester. Manchester University Press 2007.

Stratégie d'élargissement 2006 – 2007: Défis et Capacité d'intégration, la http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/e50025.htm, accesat la 4 mai 2012.

Commision of the European Communities, Communication from the Commision, A Strong European Neighbourhood Policy, Brussels, 5.12.2007, COM (2007)774 final, la http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com-

07_774_en.pdf, accesat la 12 februarie 2012.

NATO: Ce este. Ce va fi – Noua Europă si securitatea statelor mici (Institutul Român de Studii Interna ionale, Centrul de Informare Asupra NATO), Bucuresti, 1996

Manual de gestionare a crizelor, NATO Office of Information and Press, Belgium, 2002

BIBLIOGRAFIE

Angelescu, Coralia, Stănescu, Ileana, Politici economice, Editura Economică, București, 2001.

Anghel, P., Institu ii Europene i tehnici de negociere în procesul integrării, Editura Universită ii din Bucure ti, 2003.

Arvatu, Cristina, România i Uniunea europeană. Cronologie istorică, Edtura Institutului de ẞtiin e Politice, Bucure ti, 2004.

Avram, Ion Uniunea Europeană i aderarea României, Editura Sylvis, Bucure ti, 2001. Balaban, Gheorghe C. Strategia Securită ii Na ionale este elaborată definitiv?, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure ti, 2007.

Batt J., Lynch D., Missiroli A., Ortega M. etc., 2003, Partners and Neighbours: A CFSP for a Wider Europe, EU Institute for Security Studies, Paris, Chaillot Papers No 64, Comisar Verheugen, 2004, “Towards a Wider Europe: the new agenda” The European Neighbourhood Policy, Bratislava, speech 04/141.

Bădalan, E., Frunzeti, T., For e i tendin e în mediul de securitate european, Editura Academiei For elor Terestre, Bucure ti, 2007.

Bădescu, Ilie Ioan Mihăilescu, Sava, Ionel Nicu, Geopolitica, Integrare, globalizare, Editura Mica Valahie, Bucure ti, 2003.

Ciochină, Iuliana, Construc ia europeană: Uniunea Europeană, Editura Independen a Economică, Pitești, 2005.

Cloutier, Michelle, New issues, new actors in EU commercial policy making in Hocking, Brian and

Steven McGuire (eds.), Trade Politics. International, Domestic, and Regional Perspectives. London, Routledge, 1999.

Courty, Guillaume Construc ia europeană, Editura C.N.I. Coresi, Bucure ti 2001. Costea, Maria, Costea, Simion Integrarea României în Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Ia i, 2007.

Ciupagea, C., Atanasiu, I., Câmpeanu, V., urlea, G., Analiza i evaluarea evolu iilor în plan economic, social, legislativ i institu ional în cazul noilor state membre ale Uniunii Europene, Studii de Impact III, nr. 9, Institutul European din România, www.ier.ro, 2006.

71

Darie, Nicolae, Uniunea Europeană. Construc ie. Institu ii. Legisla ie. Politici comune. Dezvoltare, Editura Matrix Rom, Bucure ti, 2001.

Dăianu, Daniel, Vrânceanu, Radu, România și Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2002.

Diaconescu, Mirela, Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana : implicatii economice si comerciale, Bucure ti, Editura ASE, 2003.

Dumitrescu, Sterian, Construc ia europeană; Uniunea Europeană, Pite ti, Editura Independen a economică, 2005

aspard, Michel, Les elargissement de l`Union dans les Balkans occidentaux: etat des lieux et perspectives, en ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.427-440. Fuerea, Augustin Manualul Uniunii Europene, Editura Charles Beck, Bucure ti, 2006. Geană, Elena Zenovia, Surse de informare privind Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Bucure ti, 2003.

Ghica Luciana-Alexandra (coord.), Ghidul Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucuresti, 2007

Guyader, Maurice Elargissement et integration dans l`Union, în ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007, pp.367-380.

Henderson, Karen, Spa iul libertă ii, securită ii i justi iei în Europa lărgită, Î.E.P.

ẞtiin a, 2009.

Hlihor, Constantin, Geopolitica i geostrategia în analiza rela iilor interna ionale contemporane: considera ii teoretice si metodologice, Ed. Universită ii Na ionale de Apărare ,,Carol I”, Bucuresti, 2005.

Editura C. H. Beck, 2008.

Larrabee, Stephen L`elargissement et ses oposants, în ”Politique etrangere”, 72e annee, no.2, 2007,

pp.353-365.

Mure an, Mircea, Enache, Doru, Globalizarea la începutul secolului XXI. Securitatea na ională a României în epoca globalizării, Editura Universită ii Na ionale de Apărare, Bucure ti, 2005.

Mure an, Mircea, Văduva, Gheorghe, Strategia de parteneriat, parteneriatul strategic, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucure ti, 2006.

Mure an, Mircea, Dimensiuni actuale i viitoare ale politicii europene de vecinătate, în ”Impact strategic” nr.3/2007, p.7-9.

Nugent, Neil, The Government and Politics of the European Union 2006. 6th ed. London. Palgrave.

Oprea, G., Onisor, C., Timofte, R., România – integrare i securitate, Editura Balcanii i Europa, Bucure ti, 2005.

Palmowski, Jan, Dic ionar Oxford de istorie universală contemporană. De la 1900 până azi, vol. 1-2, traducere de Simona Ceau u, ALL, Bucure ti, 2005.

Pelkmans, Jacques, Integrarea Europeană : metode i analiza economică, ed. II, Bucure ti, Institutul European din România, 2003.

Popa, Vasile, Sarcinschi, Alexandra, Perspective în evolu ia organiza iilor interna ionale de securitate, Editura Universită ii Na ionale de Apărare „Carol I“, Bucure ti, 2007.

Pop, Flore, Gherghina, Sergiu, Uniunea Europeană după 50 de ani: între entuziasmul extinderii i aprofundarea integrării/ coord. Flore Pop, Sergiu Chrghina.- Cluj Napoca: Argonaut, 2007.

Timi oara, Editura Mirton, 2002.

Rehn, Olli , Le grand defi europeen: comment combiner approfondissement politique et elargissement graduel?,ẞcoala na ională de Administra ie din Strasbourg, 20 iunie 2007,http://www.ena.fr/index.php?page=ressources/conferences/2007/rehn, accesat la 12 ianuarie 2012.

îrău, Liviu, Între Washington i Moscova : politicile de securitate na ională ale SUA i URSS i impactul lor asupra României, Cluj, 2005.

Văduva, Gheorghe, Dinu, Mihai, Strategia europeană a integrării, Editura Universită ii Na ionale de Apărare, Bucure ti, 2005.

Scăuna , Stelian, Uniunea Europeană, Editura All Beck, Bucure ti, 2005.

Torbiorn, Kjell M., Destination Europe, Manchester. Manchester University Press 2007.

Stratégie d'élargissement 2006 – 2007: Défis et Capacité d'intégration, la http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/e50025.htm, accesat la 4 mai 2012.

Commision of the European Communities, Communication from the Commision, A Strong European Neighbourhood Policy, Brussels, 5.12.2007, COM (2007)774 final, la http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com-

07_774_en.pdf, accesat la 12 februarie 2012.

NATO: Ce este. Ce va fi – Noua Europă si securitatea statelor mici (Institutul Român de Studii Interna ionale, Centrul de Informare Asupra NATO), Bucuresti, 1996

Manual de gestionare a crizelor, NATO Office of Information and Press, Belgium, 2002